Bizant-sem2-curs1

Ce vom studia în această perioadă. Perioada 518-867. Perioadă care începe cu urcarea
pe tron a împăratului Iustin 1 și cu moartea lui Mihail al treilea? de Amorium.
Constantin și Iustinian. Fiecare pe un semestru. Fiecare împărat care era iubit începea să fie
numit Ctin, Ctin un fel de titlu pe modelul lui Augustus. Iustinian este un al doilea Ctin și de
aceea este aleasă aceasta perioada ca început pt sem al doilea. Dinastia iustiniană.
Dinastia vasiliană. ( o să o studiem pe anul 2).
Este o perioadă de timp în care au loc evenimente istorice foarte importnate. Schimbări de
direcție ale istoriei.
Acestea au fost doua: apariția Islamului și alt eveniment, apariția iconoclamsului. Iconoclasm
despre care noi credem că a fost o problemă strict bisericească, dar care este o temă de
ideologie politică bizantină, fiind prima dată în istoria imperiului când o ideologie, o chestiune
religioasă este intrumentată politic. Corifeii ai iconoclasmului nu sunt teologi, ci împărați.
( Constantin al 5 lea Copronimul.) Această epocă a facut ca istoria bizantină să îsi reconfigureze
atât concepția hristologică. Mai este și un alt eveniment f important și anume CODIFICAREA
DREPTULUI ROMAN.
(vorbește despre prima codificare a lui Teodosie, desăvârsită și făcută pe îndelete de
Iustinian).
Pe scena politică bizantină apar și alte popoare, se retrag în anonimat p germanice și
apar slavii, primii, la Dunăre și apoi bulgarii care devin o forță, reușind să cucerească o parte a
teritoriului balcanic al Imperiului bizantin, în același timp sedentarizându-se. Reușește să
cucerească toate popoarle balcanice asimilandu-le, facându-se la randu-i asimilat de către
marea masă slavă. Stat bulgar, imperiul va lupta împotriva lui secole de-a rândul. ( Precizează
numele de Vasile al doilea Bulgaroctonul-omorâtorul de bulgari).
Dinastia Iustiniană. ( La seminar se discută despre împărăteasa Teodora, soția lui
Iustinian, pe care Chaerles Dille, o numește Teodora împărăteasa bizanțului.)
D iustiniană este o dinastie care potrivit calculelor politice n-ar fi trebuit să existe. Se
vede că acolo unde omul crede că reușește să intuiască viitorul greșește sau se înșeală cel mai
mult. Pe iustinian nu-l chema așa, numele vine de la unchiul său Iustin. Iustinian era nepotul
favorit al lui Iustin. Petru Sabatius Iustinianus era de fapt numele lui Iustinian. Această dinastie
se îndinde din 518 până în 602. Avem cinci împ dar doi sunt doar asociați la tron, aceștia
continuând linia politică a celor de pe bune.
Mauricius este asasinat și în loclul lui urcă pe tron un personaj pe nume Foca, în timpul
căruia populația a trecut printr-o frică permanenta. Iustin primul Mauricius ultimul.
Iustin 518-527
PS Iustinian 1(527-565)
Iustin al doilea( nepot) 565-578
Tiberiu al doilea Constantin( asociat) 578-582
Mauricius -ginere al lui Tiberiu 582-602
Alți doi împărați care s-au remarcat sunt Iustin și Mauricius

Mauricius a reușit să relaizeze o prietenie cu imperiul persan care ar fi putut împoiedica

ascensiunea Islamului. Din cauza asta ar fi fost ucis Mauricius. Imp persan răzbună moartea lui
Mauricius. În urma luptelor, imperiul persan dispare. După IB pierde teren și este învins de
către Islam.
Primul împărat este Iustin. Au fost niște factori care au dus la urcarea sa pe tron.
Iustin era analfabet. ( semna cu șablonul, nu știa să citească, asta nu însemna că nu era
inteligent.) S-a născut prin 453 în Bederiana, în apropiere de Naissus și skopje. Era un trac
romanizat din Ilyric, din dioceza Dacia și provincia Dardania, care la un moment dat a aplecat la
Cnopol împreuna cu Zimahus și Pitibistus, înrolându-se în armata împăratului Leon 1 cel Mare,
care se numea a excubiților. Era înzestrat din p de vedere fizic, era roman așa cum prevedea
condiția principăală și a reușit să urce în această gardă până la funcția de COMES
EXCUBITORUM.( Erau 300 de soldați cu calități fizice și miligtare deosebite). El reușește să se
impună între cei 3oo ajungând căpetenia lor.

În 518 când Anastasie moare, Iustin era căpetenia excubiților. Anastasie 1 nu avea copii,
se căsătorise relativ târziu. El nu s-a gândit să lase un moștenitor. Aduce astfel imperiul în
pragul unei crize. Vezi cu Ariadna.
Anastasius avea trei nepoți Hipatius Probus și Pompei. Hipatius era cel mai cunoscut în
cnopol. ( Anastasius nu numește pe niciunul). În momentul morții lui A încep pe holurile
palatului comploturile.
Existau două tabere mari și trei personaje principale.
Aveam o tabără, condusă de Magister Officiorum, care era cea a civililor. MO se numea Celerius
și acesta era got, numindu-se Keller. Acesta nu putea urca pe tron. Dar avea un asociat pe nume
Amantius, acesta având și el o problemă era eunuc, era de fapt PSC. CDe partea cealaltă a
baricadei erau excubiții.
 MO avea în subordinea sa garda scholarilor, fosta gardă pretoriană. Aceștia se aflau sub
autoritatea lui Keller dar excubiții nu. Keller încearcă să momească și tabăra adversă de partea
lui.
Scholari, excubiți și candidați. Candidații erau trupe de paradă.
Celerius și Amantius aleseseră pe un anume Teodor din garda scholarilor car împărat dar mai
aveau nevoie de consimțământul excubiților. Astfel, Celerius se duce cu o anumită sumă de
bani la conducătorul acestora, la Iustin,pentru a-i mitui pe excubiți ca să fie de partea
scholarilor.
Iustin, analfabet, dar nu prost, dă banii trupelor excubite dar nu precizează de la cine
sunt banii asumându-și meritele. Și așa din acest moment mai avem un alt candidat la tronul de
împărat. Se ajunge pe holurile palatului la conflicte între scholari și excubiți.
S-a ajuns pe holurile palatului la conflicte intre cholari si excubiti si in urma unuia dintre aceste
conflicte chiar Iustin si-a primit un mare pumn in figura cazand. Ceea ce fireste ca ar fi rpodus o
excaladare a conflictelor.
In acel moment apare un nou personaj, care locuia la palat, cunoscut lumii mondene si
anume, Petru Sabatius, care va reusi sa imapce cele doua tabere pe scholari si pe excubiti in asa
fel incat sa nu se ajunga la un conflict sangeros intre tabere in marele palat, iar scholarii l-a u
propus instantaneu chiar pe el ca imparat. Justinian a fost destul de inteligent incat sa refuze
aceasta oferta si l-a propus instantaneu pe unchiul sau Justin. Asa a ajuns Justin imparat. E
incoronat cu protocolul cunoscut de la Leon 1 cel mare, cunoastem si personajul care i a pus
trocvesul pe cap, un anume Godilla , campiductorul lancierilor. Un got.
I se pune acest semn militar [e cap in hipodrom, urca in loja imperiala din hipodrom, ii este pusa
coroana pe cap de catre senat de fata cu patriarhul.
In spatele lui Justin se afla o mintye mult mai ascutita, a nepotului Petru Sabatius
Justinianus. Lucru vazut din politica religioasa adoptata de catre Justin.
Trebyuie spus ca aceasta epoca cunoaste un istoric foarte popular in Bizant la acea vreme pe
numele sau Procopius. Acest procopius ne furnizeaza cele mai multe informatii dar care sunt
intr-un fel contradictorii pentru ca in anumite opere lauda aceasta dinastie, pe cand in altele o
critica. Se aexprima la polul opus, incat stai si te intrebi care este adevaratul procopius.
Avem de bellis Despre razboaie. Consemneaza toate razboaiele lui Justinian si ale lui Justin intr
o anumita masura impotriva vandalilor, vizigotilor, ostrogotilor si impotriva persilor.
De edificis despre constructiile lui Justinian. Acestea doua sunt laudative.
Mai exista insa si o alta lucrare descoperita mai tarziu care se numeste Istoria Secreta, in care
procopius ii descrie pe Justinian si Teodora intr-o maniera foarte dura.
In 518 cand Justin a urcat pe tron, marea lui problema o reprezenta schisma acachiana, produsa
ca urmare a politicii imparatului zenon si ca urmare a acelui henoticon din 42. Si care incerca sa
evite terminologia care ar fi produs conflict intre taberele religioase si care n-a dus decat la
aparitia unei a treia tabere si a unei schisme de data aceasta nu intre cnopol si orient ci intre
cnopol si Roma. Aceasta schisma era mult mai importanta pentru Justin, care provenea din
occident. De aceea trebuia rezolvata aceasta schisma mai ales ca in occident deja vorbim
despre figuri politice din randul ostrogotilor care puneau probleme imperiului bizantin. Să ne
gândim la teodoric cel Mare care reușise să se impună și să cucerească Italia lucru care firește
era in defavoarea imp biz.
Primul lucru pe care la făcut Justin, și trebuie să avem în vedere că în spatele acestuia
probabil a fost Justinian, a fost să împace părțile și să ridice această schismă.
În anul 518 la Roma papa era susținut de către acest teodoric cel Mare, era susținut de acesta .
Avea si puternice tendinte de autonomie fata de scaunul patriarhal din Cnopo. El se nunmea
Hormizdas. Papa primește scrisoarea lui Justin de ridicare a schismei, și trimite legați, la cnopol
ambasadori care i-au înmânat împ un document care se numeste regula fidei hormizde. Această
regulă de credință era mai degrabă un dictat teologic, fiindcă nu lăsa spațiu de manevră,
trebuind acceptat fără obiecție. În sine acest document era corect, era ortodox, dar atitudinea
destul de dură din partea unui prelat față de împ din cnopol.
Documentul cerea anularea henoticonului și a tuturor condamnarilor sindoului de la Calcedon,
il condamna in continuare pe acachie si pe toti ceilalti patriarhi ai cnopololului pana in anul 518
si anume pe Eufemie si Macedonie. In acel moment in cnopol era patriarh un anume Epifanie.
Pe de-o parte condamnarea era nedrepata, nu in totalitate, pentru ca acachie fusese sfetnicul
teologic religios al lui Zenon, dar patriarhii de dupa acachie nu fusesera adepti ai henoticonului
si nici ai monofizitismului. Cel putin nu este cazul patriarhului eufemie despre care stim ca l-a
obligat pe imparatul anastasie la urcarea sa pe tron sa semneze o marturisire de credinta care
avea sa se dovedeasca teologic vorbind ortodoxa. Oe de alta parte acest document mai facea
un lucru care era de neinchipuit, condamna doi imparati pe zenon si pe anastasie, ii scotea din
diptice ii anatematizaq. Era ceva de neinchipuit pana atunci pentru ca nici imparatul iulian
apostatul nu fusese condamnat de o asa maniera.
O ultima chestiune era toleranta zero pentru eretici.

Multe dintre aceste fapte s-au implinit , dar mai tarziu teodora si Justinian vor face tot posibilul
ca sa le taie urmatorilor papi din elanul politic pe care l-a avut papa hormizdas si se vor purta de
o maniera despotica si asta este tocmai ca urmare a acestei confruntari din 518
In aceasta perioada la constantinopol apare o noua problema de data aceasta teologica
dar care avea si un suvstrat politic. In perioada lui Anastasie in care monofizitismul fusese
incurajat iar ortodoxismul descurajat, chiar persecutat un om a luat initiativa de a apara
Ortodoxia, si anume Vitalian. Era pare-se de origine germanica, in orice caz, barbar, dar era
cetatean roman. Reusise sa adune in jurul sau o armata considerabila in zona scitiei minor si
reusise sa faca cateva incursiuni impotriva c nopolului, in jur de vreo cinci, impotriva
imparatului Anastasie. Constantinopolitanii nu prea l-au agreat desi ortodox, pentru ca era ostil
din p de vedere politic. Interesant e ca din Dobrogea apar niste calugari care printr-o formula
incercau sa impace cele doua tabere, monofizitii cu ortodocsii. Acesti calugari se numeau
Calugarii sciti. Formula pe care o propuneau suna cam asa, Unul din Treime a suferit in trup.
Unul din Treime a fost rastignit. Prima formula este cea care a creat suspiciuni de erezie pentru
ca spunand ca unul din Treime a suferit in trup, se intelegea din aceasta ca Dumnezeu a suferit,
fapt pentru care conceptia lor s-a numit una teopasita. Bineinteles ca acesti calugari sciti nu
considerau ca Dumnezeu poate suferi asa cum sufera un om, dar prin formula aceasta ei
incercau sa scoata in evidenta ca pe cruce avem de a face cu o suferinta reala a lui Hristos, ca
nu este o suferinta aparenta asa cum incercau sa spuna curente teologice in orient, mai ales din
zona monofizita, ci ca de fapt avem de a face cu doua firi in Hristos, una umana si alta divina. In
orice caz, acestia s-au lovit in Cnopol de opozitia calugarilor achimiti, care se falu intr-o
manastire greu de localizat astazi, ar fi fost Mrea Sostenion, dar e greu. In orice caz, acesti
calugari erau ortodocsi intyransigenti, aveau o randuiala liturgica specifica lor si anume slujeau
continuu. Acesti calugari achimiti au fost primii si cei mai aprigi adversari ai calugarilor sciti, si
atunci acestia din urma cauta sa mearga la papa, la Hormizdas.
Aici intervine Justinian, care, cand aude ca scitii au plecat spre papa, a scris imediat o
scrisoare catre papa in care ii spunea ca vor veni niste calugari care spun urmatoarele si pe care
sa nu ii primesti. Dar, spune o a doua scrisoare catre acelasi papa ca intre timp Justinian citise
mai mult cu privire la aceasta invatatura a lor, mai ales lucrari ale lui Dionisie Exiguus, si din
Fugentiu de ... si trasese el concluzia ca aceasta teologie teopasita nu este eretica, ci ortodoxa,
poruncindu i papei sa ignore acea scrisoare initiala trimisa de catre el si s-o accepte pe cea de-a
doua si sa-i primeasca.
Din pacate acest lucru nu se intampla, papa da curs primei scrisori . Aceasta reprezinta
prima problema de nagtura teologica p[e care Justinian a incercat sa o rezolve in timpul lui
Justin.

Justin, si aici il vedem din nou in spatele lui pe Justinian, a inceput o serie de persecutii
sangeroase de depuneri din treapta, din scaun a unor patriarhi din orient, ceea ce a dus la o
invrajbire si mai mare a celor doua parti. In anul 512, in timpul lui Anastasie a fost numit
patriarh al Antiohiei, de catre imparat, un constantinopolitan pe numele sau Sever. Acest Sever
de Antiohia este doctrinarul, teologul prin excelenta al ereziei monofizite si omul care a reusit
sa contureze o teologie specifica Orientala acestui monofizitism. Acest Sever este dat jos din
Scaun de catre Justin si si-a gasit salvarea in Alexandria la P Timotei al treilea, care ii impartasea
conceptiile teologice.
 Tot in aceasta perioada au aparut mai multe dizidente in cadrul monofizitismului. Nu
mai vorbim despre acei adepti ai henoticonului care vor fi fost destul de putini. Avem, in primul
rand o directie severiana, si pe care o numim moderata. Si o alta directie data de un anume
Iulian din Halicarnasus.Este un teolog monofizit care ste radical. Teologia sa a adus pana la
aparitia aftarto dochetismului- adica a conceptiei conform careia suferinta lui Hristos pe Cruce
ar fi fost doar aparenta. Un alt fel de dochetism dar de data aceasta ambalat hristologic. Au mai
aparut si alte probleme despre care vom vorbi mai tarziu.

In ceea ce priveste occidentul, imparatul Justin a avut cateva conflicte indirecte cu

Teodoric cel mare. In sensul ca Justin, fiind un ortodox intransigent a luat masuri nu numai
impotriva monofizitilor ci impotriva tuturor ereticilor, si anume a inchis bisericile ariene din
Cnopol. Ei bine, cine erau arienii in Cnopol, erau germanicii. Penteu ca bizantinii abandonasera
demult aceasta erezie. Acesti germanici se simteau protejati de Teodoric cel Mare, care face
presiuni asupra lui Justin ca sa redeschida bisericile ariene. Prin biserici ariene ne referim la
bisericile din afara cetatii, pentru ca in interiorul cetatii deja nu aveau voie sa existe. Justin le
inchide si pe cele din afara. Teodoric care il sustinuse si pe Hormizdas a trimis la cnopol un nou
papa, Ioan al doilea, cu scopul ca acesta sa il convinga pe Justin sa deschide bisericile ariene si
sa-l convinga sa aiba o politica mult mai blanda fata de arienii germanici. A fost o misiune
imposibila pentru papa care nu putea sa pledeze pentru deschiderea bisericilor unor eretici, pe
care el insusi ii considera asa. A mers la Cnopol, unde este foarte frumos primit. Mai mult decat
atat imparatul i-a oferit papei ocazia de a-l incorona a doua oara, un gest diplomat blab... de
respect etc, iar papa Ioan l-a incoronat a doua oara pe Justin. S-a bucurat ca a primit multe
daruri pentru biserrica sa din Occident care nu trecea prin cea mai buna perioada, au reiterat
ceea ce deja se hotarase in 519 prin documentul acela pus de catre legatii papali si papa a fost
trimis inapoi.
Pentru ca nu indeplinise ceea ce teodoric dorise, este arestat, bagat in beci, maltratat
torturat si dupa cateva saptamani poate zile, a murit in acele beciuri. Bineinteles ca acest lucru
nu l-a incantat pe Justin si mai ales pe Justinian. Si poate acesta a treprezentat un motiv in plus
pentru care mai tarziu Justinian a dorit recucerirea Italiei din mainile ostrogotilor. Tot in plan
politic mai apare un lucru interesant, in Orient, in exteriorul imperiului. Se intampla un lucru
care face ca politica religioasa a bizantinilor sa fie nuantata in afara granitelor.
Regatul acsumit-Etiopia, un regat crestin acre se afla la s de egipt si care din p de vedere
teologic se afla sub influenta patriarhilor alecsandrini. Regatul acesta acsumit a intrat in contact
cu Imp Justin in urma unor evenimente nefericite peste marea rosie. Este vorba despre asa zisul
regat himiarit. Regatul himiarit apartinuse r acsumit doar ca in aceasta zona se ridicase un
conducator de origine araba de credinta mozaica pe numele sau Dunuvas. Acesta pune
stapanire pe Himiar, il smulge regatului acsumit si incepe sa ii persecute pe crestini. Regatul
acsumit ar fi dorit sa infranga aceasta persecutie dar nu avea posibilitatea sa-si treaca navele
din Africa in Pen arabica. Cinducatorul acsumitilor se numea Elesboas, Ela ateba, era casumit ,
crestin si prin intermediul lui Timotei 3 al Alexandriei cere ajutor imparatului Justin ca sa-si
treaca soldatii in Himiar si sa infranga aceasta persecutie impotriva crestinilor. Reuseste sa faca
asta, justin trimite nave ca sa treaca soldatii, numai cu ajutorul lui Timotei. Campania iese
victorioasa, este restabilita ordinea religioasa si politica. Lucrarea in care se intalneste acest
eveniment se numeste Kebranagast sau Gloria regilor si este o lucrare de secol 14, care cu
accente eshatoiligice in care justin si elesboas vor imparti pamantul intre ei. Dincolo de aceasta
poveste cu iz fantastic un lucru este cert, ca atunci cand imprejurarile politice o cereau,
imparatul Justin putea face abstractie de politica sa religoasa intransigenta. Ideea ca in
interiorul imperiului sa existe numai o singura credinta are mai degraba un fundamnet politic
decat religios. Lucru pe care il vom vedea mai bine in politica intreprinsa de catre Justinian, de
catre nepotul sau.