TEMA 1.

Organizarea generală a contabilităţii bancare

1. Particularităţile şi sarcinile contabilităţii bancare

2. Organizarea lucrului de evidenţă şi operaţional în bancă
3. Documentaţia bancară, clasificarea şi circuitul acestora
4. Planul de conturi şi caracteristica acestuia
5. Organizarea evidenţei sintetice şi analitice la bancă
Surse bibliografice
1. Legea RM cu privire la BNM nr. 548 – XIII din 21.07.1995. MO nr. 56-57 din 12.10.95 cu
modificările ulterioare
2. Legea privind activitatea bancară . Monitorul Oficial al RM nr. 434-439 din 15.12.2017
3. Regulamentul BNM privind organizarea contabilității în băncile din RM. MO nr. 40 din
1.11.2002 cu modificările ulterioare
4. Planul de conturi al evidenței contabile în instituțiile financiar – bancare din RM din
26.03.1997 cu modificările ulterioare ( ultimele din 12.07.2014)
5. Dedu Vasile, Enciu Adrian. Contabilitate bancară. București: Editura Economică, 2001,
6. Dedu Vasile. Gestiune și audit bancar. Editura Economică, București 2003.
7. Goliceanu Cristea. Contabilitate bancară. București Editura Didactică şi Pedagogică, 1999.
279 p.

1. Particularităţile şi sarcinile contabilităţii bancare

Sistemul bancar al Republicii Moldova s-a format în anul 1991, după declararea
independenţei. În această perioadă în Republica Moldova s-a format un sistem bancar după
modelul statelor dezvoltate ca SUA, Anglia, Germania, Austria, constituit din două nivele:
Primul nivel - Banca Naţională a Moldovei
Al doilea nivel - Băncile Comerciale şi alte instituţii financiare.
Obiectul și metodele contabilității bancare
Organizarea contabilităţii în bănci se efectuează în conformitate cu prevederile
Regulamentului privind organizarea contabilităţii în băncile din Republica Moldova, aprobat
prin hotărârea BNM nr. 238 din 10.10.2002, cu modificările ulterioare.
Contabilitatea bancară este forma evidenţei economice care în baza principiului
partidei duble şi a egalităţii bilanţiere urmăreşte, înregistrează şi controlează patrimoniul băncii
în dinamica modificării şi transformării acestuia.
Obiectul contabilității în băncile comerciale îl constituie reflectarea în expresie
bănească a disponibilităților bănești, a bunurilor mobile și imobile, a titlurilor de valoare, a
plasamentelor bancare, a drepturilor și obligațiunilor bancare, precum și a modificărilor
intervenite în urma operațiunilor patrimoniale efectuate, a cheltuielilor, a veniturilor și a
rezultatelor obținute de bănci.

1
 Reflectarea în evidenţa contabilă are loc în partidă dublă şi partidă simplă în dependenţă
de natura operaţiunilor efectuate.
Principiile contabile de bază și componentele contabilității bancare
Obiectivul fundamental al contabilităţii bancare se realizează pe baza unor reguli, metode
şi principii contabile. În practica organizării evidenţei contabile în instituţiile financiare se
conduce de cerinţele standardelor internaţionale şi naţionale de contabilitate.
Contabilitatea se ţine conform următoarelor principii de bază:
1. Continuitatea activităţii – orice bancă formată va continua să funcţioneze în mod
normal fără a intra în stare de lichidare sau reducere a activităţii;
2. Contabilitatea de angajamente – presupune că banca va întocmi situaţiile financiare
folosind contabilitatea de angajamente, cu excepţia informaţiilor privind fluxurile de trezorerie;
3. Permanenţa metodelor – conduce la continuitatea aplicării regulilor şi normelor privind
evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea elementelor patrimoniale şi a rezultatelor
băncii, asigurând comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile;
4. Separarea patrimoniului şi datoriilor – prevede prezentarea activelor curente şi
imobilizate, precum şi a datoriilor curente şi pe termen lung ca o clasificare separată în bilanţ;
5. Necompensarea - potrivit căruia nu se poate face nici o compensare între posturi de
activ şi cele de pasiv din bilanţul contabil, între veniturile şi cheltuielile băncii din situația de
profit şi pierderi. Însă datorită specificului activităţii, băncile la efectuarea operaţiunilor cu titluri
de valoare, cu instrumente financiare la termen pot face unele excepţii;
6. Consecvenţa prezentării - prevede că modul de prezentare şi clasificare a elementelor
patrimoniale în situaţiile financiare va fi menţinut de la o perioadă la alta.
7. Intangibilitatea bilanțului, conform căruia bilanțul X de închidere a exercițiului trebuie
să fie egal cu bilanțul X+1 de deschidere a exercițiului curent.
8. Independența exercițiului, conform căruia veniturile și cheltuielile sunt delimitate în
timp pe măsura angajărilor și trecerii exercițiului asupra căruia se referă. Astfel rezultatul
exercițiului va trebui să includă toate veniturile și cheltuielile aferente pe măsura angajării lor și
nu pe măsura încasării contravalorii acestora.
9. Regularitatea, sinceritatea și imaginea fidelă prevede furnizarea informațiilor clare,
precise și complete asupra patrimoniului, situației financiare, operațiunilor efectuate și riscurilor
asumate.
10.Cuantificarea monetară prevede exprimarea operațiunilor efectuate în unitate monetară
(moneda națională).
11.Supremația realității asupra aparenței prevede că la reflectarea operațiunilor pe primul
plan se pune aspectul economic și financiar, apoi cel juridic.
2
 2. Organizarea lucrului de evidenţă şi operaţional în bancă
Ziua de lucru trebuie să asigure perfectarea în timp util a documentelor de plată, contabile
şi de casă, precum şi reflectarea lor în evidenţa contabilă în conturile bilanţiere şi extrabilanţiere
(condiţionale şi memorandum) cu întocmirea balanţei de verificare.
Băncile stabilesc, de sine stătător, durata zilei operaţionale. Ziua operaţională reprezintă
o parte din ziua de lucru, în timpul căreia se efectuează operaţiunile cu clienţii, precum şi
primirea documentelor bancare pentru reflectarea acestora în evidenţa contabilă. Programul zilei
operaţionale se stabileşte în baza dispoziţiei conducătorului băncii, se menţionează în graficul de
efectuare a operaţiunilor cu clienţii şi se plasează la loc vizibil, dacă actele normative nu prevăd
altele.
Contabilitatea curentă şi controlul asupra operaţiunilor bancare se realizează prin
intermediul documentelor de plată, contabile şi de casă, care se întocmesc conform prevederilor
stipulate în actele normative în vigoare, precum şi de regulamentele interne ale băncii.
Organizarea lucrului de evidență și operațional în bănci include 3 componente:
1. Formarea patrimoniului și a personalului de evidență
2. Organizarea zilei de muncă și circulația documentelor
3. Controlul intern al operațiunilor bancare
Formarea patrimoniului și a personalului de evidență. În componența aparatului de
evidență și operațional intră grupele de executori care duc evidența conturilor omogene după
conținutul lor economic. În cadrul fiecărei bănci se formează: grupa de evidență a conturilor
curente ale clienților; grupa de evidență a conturilor de credit; a conturilor de depozit și
conturilor valutare. Numărul de grupe și componența lor depinde de activitatea băncii și numărul
de clienți deserviți.
Lucrătorii grupelor de evidență se numesc ofițeri – executori responsabili. Fiecare executor
reprezintă banca semnând documentele de plată. Ei nu au dreptul să divulge date privind rulajele
și soldurile de pe conturile bancare ale clienților săi. Toate conturile sunt repartizate între
executori de către cont.șef. Fiecare executor își are numărul său, care se pune pe documentele
primite și perfectate.
Organizarea zilei de muncă și circulația documentelor. Organizarea lucrului în bancă
trebuie să asigure îndeplinirea următoarelor cerințe:
 Toate documentele primite de la clientelă în timpul zilei operaționale se reflectă în
evidență în aceeași zi.
 Transmiterea documentelor prelucrate la Centrul de Calcul al băncii se efectuează
în timpul zilei conform graficului, dar nu mai târziu de 2 ore până la finele zilei de
muncă.
3
 Organizarea activităţii operaţionale prevede stabilirea la bancă a circuitului de documente
- modul de trecere a documentelor bancare prin toate etapele de prelucrare. Pentru aceasta se
întocmesc grafice de deservire a clienţilor şi scheme de circuit ale documentelor bancare,
aprobate de conducătorul băncii.
Controlul intern al operațiunilor bancare. O condiţie esenţială în vederea asigurării
funcţionării eficiente a sistemului financiar este stabilirea de către bănci şi alte instituţii
financiare a sistemelor de control intern. Obiectivele principale ale controlului intern este
protejarea intereselor deponenţilor, a băncii şi a clientelei acesteia pe calea minimizării riscurilor
activităţii financiare, controlului respectării de către bănci a legislaţiei în vigoare, reglementării
conflictelor de interese, asigurării securităţii informaţiei, transparenţei structurii de proprietate şi
de control asupra băncii, soluţionării conflictelor de interese, asigurarea unui nivel necesar de
securitate care ar corespunde naturii, caracterului şi volumului tranzacţiilor efectuate.
Sistemul de control intern al băncii reprezintă un complex de măsuri, regulamente şi
reglementări, limitări, relaţii de emitere-executare-raportare-control al dispoziţiilor conducerii
băncii, adoptate în scopul gestionării corecte şi eficiente a băncii în conformitate cu legislaţia în
vigoare, interesele depunătorilor (clientelei) şi acţionarilor, în baza unei informaţii autentice,
complete şi operative.
3. Documentaţia bancară, clasificarea şi circuitul acestora

Toate documentele bancare primite în contabilitate, inclusiv şi cele de la subdiviziunile

băncii, în timpul zilei operaţionale sînt supuse prelucrării şi reflectării în conturile bancare în
aceeaşi zi. Documentele bancare primite după expirarea zilei operaţionale se reflectă în conturile
bancare în următoarea zi operaţională. Ordinea primirii documentelor bancare după expirarea
zilei operaţionale se stabileşte de bancă şi se stipulează în contractele încheiate cu clienţii.
După reflectarea înregistrărilor contabile executate în baza documentelor bancare primele
exemplare ale acestora se coase în dosarul documentelor zilei, celelalte sunt distribuite conform
prevederilor actelor normative.
Băncile efectuează zilnic o multitudine de operaţii, pentru urmărirea şi verificarea lor
ulterioară, sunt luate la evidenţă în contabilitate pe baza documentelor bancare.
Documentele bancare pot fi clasificate după mai multe criterii:
 În funcţie de momentul întocmirii şi volumul de operaţii pe care-l conţin se disting:
- documente primare;
- documente centralizatoare.
Documente primare - sînt documente întocmite pe suport hârtie sau în formă electronică,
care justifică efectuarea faptei economice şi acordă dreptul de a o efectua sau certifică

4
producerea unui eveniment. Ele se completează pentru o singură operațiune în momentul
desfășurării sau nemijlocit după efectuarea operaţiunii sau după producerea evenimentului.
Băncile comerciale utilizează formulare tipizate de documente primare, aprobate de
Ministerul Finanţelor şi Banca Naţională a Moldovei.
Documentele centralizatoare (registrele) sînt documentele contabile obligatorii în care
periodic, cronologic şi sistematic se înregistrează operaţiunile economice şi financiare în baza
documentelor primare (registrul de casă, dispoziţie de plată centralizatoare etc.). Se întocmesc pe
măsura efectuării operaţiunilor.
 După locul de întocmire a documentelor avem :
- documente întocmite în cadrul băncii (notă contabilă, ordin de încasare a numerarului,
ordin de eliberare a numerarului, jurnalul operaţiilor zilnice, cartea mare etc.);
- documente întocmite în afara băncii, în special de titularii de conturi (ordin de plată,
ordin incaso, etc. ).
 După conținutul economic al operațiilor efectuate:
- Documente memoriale (pentru uz intern)
- Documente de casă
- Documente de memorandum (pentru primirea sau eliberarea valorilor care se
păstrează în casierie sau contabilitate)
 După sferele circulaţiei băneşti pe care le implică:
- documente de perfectare a operaţiilor de casă (ordin de încasare a numerarului, ordin
de eliberare a numerarului, borderou însoţitor pentru geanta cu numerarul încasat etc.);
- documente de perfectare a operaţiilor de plată prin virament (ordin de plată; ordin
incaso, etc.).
 În funcție de rolul pe care îl îndeplinesc în cadrul sistemului de contabilitate
bancară documentele contabile se pot clasifica în:
 Documente justificative, care constituie baza pentru înregistrarea în contabilitate a
operațiunilor patrimoniale.
 Documente de evidență contabilă, denumite în activitatea bancară registre contabile, au
un caracter obligatoriu pentru toate subdiviziunile băncii.
Registrele contabile sunt documente contabile obligatorii pentru toate băncile, în care se
înregistrează periodic și sistematic operațiunile bancare și financiare, consemnate în
documentele justificative și care produc modificări în patrimoniul băncii.
 Documentele de sinteză și raportare au o importanță deosebită în procesul luării diferitor
decizii și în analiza monetară. În componența lor sunt incluse:

5
  Bilanțul
 Contul de profit și pierdere
 Note explicative
Organizarea circuitului documentelor bancare
Circuitul documentelor reprezintă mișcarea lor din momentul întocmirii și până la
finalizarea operațiunii prin înregistrarea în Jurnalul operativ al zilei.
În procesul bancar circuitul documentelor poate fi structurat pe mai multe etape în cadrul
cărora se respectă anumite reguli bancare. În acest context etapele care le parcurg documentele
bancare se pot delimita astfel:
 În prima etapă a circuitului documentelor are loc primirea sau întocmirea
documentelor de către lucrătorii bancari și efectuarea asupra lor a controlului din
punct de vedere al formei și al conținutului operațiunilor solicitate să fie efectuate.
 A doua etapă a circuitului documentelor bancare privește transformarea lor în
dispoziție de contabilizare. Aceasta se realizează fie prin întocmirea notei contabile
(în cazul modificărilor patrimoniale ale băncii) pe baza documentelor primare, fie
înregistrarea directă în conturile bancare, conform programelor de contabilitate
integrată, cu ajutorul programelor de automatizare.
 La etapa a treia are loc verificarea înregistrărilor făcute anterior în contabilitatea
analitică a băncii, după care are loc înregistrarea operațiunilor în contabilitatea
sintetică.
 A patra etapă a circuitului documentelor bancare constă în confruntarea, în
vederea obținerii certitudinii asupra exactității operațiunilor efectuate, a datelor din
evidența sintetică cu cele din evidența analitică, în baza instrumentelor bancare
întocmite în acest scop. În bănci această etapă se realizează mult mai ușor din
motivul utilizării a programelor speciale de depistare a erorilor.
 A cincea etapă implică clasarea și păstrarea documentelor bancare, la sfârșitul
fiecărei zile bancare, în locuri special amenajate. Arhivarea se face pe suport de
hârtie, iar documentele de casă au un regim aparte de arhivare.
Circuitul documentelor în bănci se supun următoarelor reguli:
 Încasările cu numerar efectuate de către bancă în baza ordinelor de încasare a
numerarului, antrenează încasarea cu prioritate a sumelor de către casieri și numai
după aceea înregistrarea lor în conturile depunătorilor. Respectarea acestui principiu
face posibilă evitarea riscului înregistrării în conturi a unor sume nedepuse sau

6
 depuse în sume mai mici decât cele menționate în documente, care necesită apoi
anulări sau stornări de operațiuni.
 Efectuarea plăților cu numerar efectuate în baza ordinelor de eliberare a
numerarului cere ca documentația să fie operată cu prioritate în conturile respective
și numai după aceea să aibă loc plata lor efectivă de către casier. Aceasta se face în
scopul asigurării existenței disponibilului necesar efectuării plăților cu numerar.
Importanța respectării acestui principiu rezultă în mod evident din faptul că, în aceste
condiții, se creează posibilitatea înlăturării eventualelor cazuri în care efectuarea unor
plăți să fie făcută fără existența capacității de plată.
 Înregistrarea operațiunilor din documentele contabile cu prioritate în debitul
conturilor plătitorilor și numai după aceea în creditul conturilor beneficiarilor.
 Toate documentele bancare de plăți și încasări prin conturi și în numerar implică
înregistrarea cu prioritate în evidența analitică și numai după aceea în evidența
sintetică.

4. Structura Planului de conturi în instituțiile financiar-creditare

În scopul reorganizării sistemului contabil al instituţiilor bancare a fost elaborat Planul de
conturi al evidenţei contabile în bănci şi alte instituţii financiare din Republica Moldova, aprobat
prin hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei proces-verbal nr. 15
din 26 martie 1997. Planul de conturi al evidenţei contabile în bănci şi alte instituţii financiare
din Republica Moldova a intrat în vigoare de la 01.01.1998.
Conform prevederilor Legii contabilităţii planul de conturi este un act normativ care
stabileşte nomenclatorul sistematizat al conturilor contabile şi normele metodologice de utilizare
a acestora.
În legătură cu specificul operaţiunilor efectuate şi funcţiile îndeplinite ca bancă centrală a
statului a fost elaborat un plan de conturi aparate pentru BNM, adoptat specificului atribuţiilor şi
funcţiilor îndeplinite de BNM în economia ţării.
Planul de conturi al evidenţei contabile în bănci şi alte instituţii financiare are drept
menire organizarea ţinerii evidenţei contabile, asigurarea utilizatorilor cu informaţia economică
şi administrativă necesară, precum şi întocmirea rapoartelor financiare şi a altor rapoarte
stabilite.
Planul de conturi al evidenţei contabile în bănci şi alte instituţii financiare include şapte
clase şi are următoarea structură:
Clasa 1 – Active
Clasa 2 - Obligaţiuni
7
 Clasa 3 - Capital şi rezerve
Clasa 4 - Venituri
Clasa 5 - Cheltuieli
Clasa 6 - Conturi condiţionale
Clasa 7 - Conturi memorandum
Conturile claselor 1 „Active” şi 5 „Cheltuieli” sunt conturi active, conturile claselor 2
„Obligaţiuni”, 3 „Capital şi rezerve”, 4 „Venituri” sunt conturi pasive. În conturile claselor 1- 5
se utilizează dubla înregistrare, 6-7 – înregistrarea simplă. Conturile din clasa 6 se utilizează
pentru procurarea valutei pentru clienți, deschiderea acreditivului în valută, acordarea creditelor
în valută. (Dt sau Ct). Conturile din clasa 7 sunt folosite pentru evidența valorilor și
documentelor din activitatea băncii, suma creditelor neachitate, formularelor de strictă evidență
și reflectarea garanțiilor pentru asigurarea rambursării creditelor. (intrare – ieșire).
În limita fiecărei clase conturile sunt unite în grupe după destinaţia lor economică. În
clasa 1 „Active" conturile sunt repartizate în ordinea descreşterii lichidităţii.
Pentru evidenţierea în clase a grupelor de conturi, iar în grupe - a conturilor aparte, este
folosit principiul ierarhic:

CLASA – GRUPA – CONTUL. (2224- 2 –clasa; 22 – grupa; 4 obiectul concret al

contului). Conturile sunt multivalutare.

Planul de conturi este strâns legat de rapoartele financiare. Simbolurile şi denumirile

claselor 1-3 din Planul de conturi coincid cu numerele şi denumirile capitolelor din bilanţul
contabil, iar numerele şi denumirile grupelor de conturi ale claselor menţionate coincid cu
numerele şi denumirile subcapitolelor bilanţului contabil. Denumirile conturilor din clasele 4 şi 5
coincid, de regulă, cu denumirile rândurilor din Raportul de profit şi pierderi.
Modul de aplicare a conturilor şi de reflectare în acestea a operaţiilor economice este
reglementat de Normele metodologice de aplicare a conturilor contabile care constituie o parte
componentă a Planului de conturi.
5. Organizarea evidenţei sintetice şi analitice la bancă
Contabilitatea bancară este organizată atât cu ajutorul conturilor sintetice cît şi al celor
analitice. Conturile sintetice reflectă generalizat operaţiunile în valoare bănească.
Conturile analitice reflectă detailat mijloacele şi sursele în valoare bănească şi /sau
cantitativă.
Contabilitatea sintetică reprezintă înregistrarea datelor în ansamblu pe bancă şi se ţine
cu ajutorul conturilor sintetice. Ea reflectă fluxurile financiar-monetare determinate de
activitatea titularilor de conturi ai băncii respective, precum şi fluxurile generale privind

8
activitatea băncii şi serveşte ca informaţie de bază la întocmirea rapoartelor financiare.
Contabilitatea sintetică este principala sursă de date contabile şi principalul instrument de
verificare a autenticităţii, corectitudinii întocmirii rapoartelor financiare, a indicatorilor statistici
raportaţi de către bancă.
În contabilitatea sintetică toate operaţiunile se reflectă numai în moneda naţională.
Pentru ţinerea contabilităţii sintetice sunt utilizate următoarele formulare:

-  situaţia zilnică a rulajelor şi a soldurilor conturilor sintetice (balanţa de verificare -

zilnică);
-  situaţia (lunară, trimestrială, anuală) a rulajelor şi a soldurilor conturilor sintetice
(balanţa de verificare - lunară, trimestrială, anuală);
-  alte registre contabile prevăzute de actele normative.
Situaţia zilnică a rulajelor şi a soldurilor conturilor sintetice (balanţa de verificare) este
un document contabil care serveşte pentru întocmirea bilanţului contabil.
Balanţa de verificare include informaţia privind rulajul zilnic pe debit şi credit, soldurile
iniţiale şi finale ale conturilor sintetice şi alte date la decizia băncii.
Situaţia zilnică a rulajelor şi a soldurilor conturilor sintetice (balanţa de verificare) este
semnată de către conducător, contabilul-şef sau de către persoanele împuternicite. Balanţa de
verificare se întocmeşte pentru conturile bilanţiere şi extrabilanţiere (condiţionale şi
memorandum).
Situaţia (lunară, trimestrială, anuală) rulajelor şi a soldurilor conturilor sintetice
(balanţa de verificare - lunară, trimestrială, anuală) este predestinată acumulării informaţiei
privind operaţiunile efectuate în debitul şi creditul conturilor sintetice într-o anumită perioadă
gestionară. Balanţa de verificare - lunară, trimestrială şi anuală se întocmeşte la necesitate şi se
semnează  conform procedurilor interne stabilite de bancă.
Registrele utilizate de bancă pentru evidenţa operaţiunilor cu numerar se întocmesc de
bancă de sine stătător, potrivit reglementărilor interne.
Contabilitatea analitică reprezintă înregistrarea cronologică a operaţiunilor zilnice ale
titularilor de conturi, precum şi a operaţiunilor economice şi financiare privind activitatea băncii
efectuată în baza documentelor primare, perfectate corespunzător cerinţelor.
Conturile analitice constituie instrumentele de bază al controlului financiar şi de
gestiune. Evidenţa analitică a operaţiunilor în valută străină se ţine în valută străină la valoarea
ei nominală şi în echivalentul ei în lei moldoveneşti la cursul oficial al leului moldovenesc faţă
de valutele străine stabilit de către Băncii Naţionale a Moldovei.

9
 Organizarea contabilităţii analitice se efectuează pe grupe de operaţii bancare şi pe
titulari de conturi. Astfel, pentru ca titularul de cont sa-şi poate urmări operaţiile efectuate de
banca în numele lui, concomitent cu înregistrarea operaţiilor în contabilitatea analitica, se
întocmeşte şi se eliberează beneficiarului un „extras de cont” al zilei respective. Pe baza acestui
document agentul verifica legalitatea operaţiilor efectuate şi în acelaşi timp înregistrează în
contabilitatea proprie aceste operaţii.
Contabilitatea analitică în bănci se ţine în baza informaţiei economice înregistrate în
conturile sintetice bilanţiere şi extrabilanţiere (condiţionale şi memorandum). Structura şi
parametrii contului analitic sunt de competenţa fiecărei bănci în funcţie de criteriile generale şi
de necesităţile proprii. Înregistrările în conturile analitice se efectuează numai în baza
documentelor de plată, contabile şi de casă perfectate corespunzător prevederilor actelor
normative. Contabilitatea analitică a valorilor materiale se ţine cantitativ-valoric.
Formularele utilizate pentru ţinerea contabilităţii analitice sunt:
- situaţia zilnică şi sau lunară a rulajelor şi soldurilor conturilor analitice (pe executori);
- extrasul de cont;
- alte documente la latitudinea băncii.
Situaţia zilnică şi sau lunară a rulajelor şi soldurilor conturilor analitice include
informaţia privind rulajul de pe debit şi credit, precum şi soldurile tuturor conturilor analitice,
data operaţiunii precedente, totalul pe fiecare cont sintetic. Acest document se întocmeşte pentru
conturile bilanţiere şi extrabilanţiere (condiţionale şi memorandum).
Extrasul de cont se întocmeşte pentru a documenta operaţiunile înregistrate în contul
analitic al titularului de cont în decursul perioadei determinate (zi) şi/sau altei perioade prevăzute
în contract. În extrasul de cont al contului analitic se include următoarea informaţie: codul
băncii; numărul contului analitic; perioada înregistrărilor operaţiunilor în cont (data precedentă şi
curentă); soldul de intrare; conturi de corespondenţă; numărul documentului; tipul documentului;
rulajul pe debit; rulajul pe credit; total rulajul pe debit şi credit; soldul de ieşire; altă informaţie la
decizia băncii.
Pe extrasele de conturi pe suport hârtie se aplică ştampila şi semnătura persoanei
împuternicite, care verifică corespunderea datelor din documentele primare şi din extrasul de
cont, prezenţa anexelor la extras, precum şi corectitudinea perfectării lor.
Extrasul de cont se eliberează titularului de cont conform prevederilor contractului
încheiat între părţi. La extrasele de conturi analitice interne sau ale titularilor de conturi (în cazul
în care acordul între părţi nu prevede altfel), trebuie anexate documentele de plată, contabile, de
casă, în baza cărora au fost efectuate înscrierile în contul analitic.

10