1. Accidentele și complicațiile postextracționale. Clasificarea.

Comunicarea oro-sinusală
postextracțională. Cauzele, tratamentul şi profilaxia. Indicaţiile spitalizării pacienților.
Accidente survenite in urma extractiilor pot fi: accidente dentare, leziuni ale partilor moi perimaxilare, leziuni
osoase, leziuni ale nervilor, aspirarea fragmentelor dentare sau osoase.
Complicatiile extractiei dentare : hemoragia postextractionala, alveolita postextractionala.
Accidente dentare sunt : Fractura coroanei. Aceasta se datoreaza cel mai des faptului ca dintii ce au indicatii
catre extractie dese ori prezinta procese distructive a caror tesuturi sunt afectate si deseori se deterioreaza in
timpul extractiei. Un alt factor este nerespectarea etapelor de extractie si dozare incorecta a fortei.
Luxatii ale dintilor vecini se produc in cazul utilizarii clestelor cu falci prea late
Fractura dintilor vecini sau antagonisti de obicei se fractureaza dintii cariati, prin lovirea cu clestii.
Smulgerea sau lezarea mugurilor dintilor permanenti
Leziuni ale partilor moi perimaxilare sunt: Plagi gingivale liniare; Plagi intinse cu denudari mari de os; Plagi
ale mucoasei palatine; Plagi ale limbii; Plagi ale planseului bucal
Leziuni osoase: Fracturi alveolare, a tuberozitatii maxilare, a mandibulei,luxatia mandibulei, accidente sinusale.
Deschiderea sinusului se poate produce chiar dupa extractia cu clestele a unui dinte sinusal. Alteori sinusul
se deschide in timpul chiuretajului alveolar. De multe ori deschiderea accidental a sinusului maxilar poate trece
neobservata; se produce o singerere ceva mai abundenta a alveolei respective. Daca se exploreaza cu un stilet
butonat se constata ca fundul alveolei este complet disparut, stiletul patrunzind in cavitate.
Atitudinea terapeutica va urmari cicatrizarea alveolei fara incidente favorizind inchiderea a comunicarii
bucosinusale. Se va face toaleta plagii urmarind ca alveola sa fie acoperita complet cu gingivomucoasa. Se va
urmari aplicarea cit mai intima a gingivomucoasei pe osul subiacent aplicind pentru o perioada de 7-8 zile un
tampon iodoformat. Se recomanda pacientilor ca timp de 2-3 saptamini sa nu-si sufle nasul si sa mentina o
igiena bucala si antisepsie nazala riguroasa.

2. Clasificarea, etiologia, patogenia proceselor inflamatorii ale regiunii OMF. Rolul spaţiilor interfasciale
şi intermusculare ale capului şi gâtului în difuzarea infecţiei. Căile de răspândire ale infecţiei.
Sharkgorodski clasifica Infla. OMF: -Odontogene: -Stomatogene :
Periodontita: acuta & cronica; Periostita: acut – seros & cronic, cronic;
Osteita: acut – forma reactiv tranzitorie & cronic – rarefiant & hiperplastic;
Osteomielita maxilara: acut, subacuta, cronica; Abcese si flegmoane: acut & subacut;
Limfadenita: acuta, cronica – productiva, productiva in acutizare; Sinusitele: acute & cronice.
Inflam. neodontogene au drept sursa alte structuri ale cavitatii bucale, faciale: tonsilogene, rinogene, otogene etc
Etiologia: Factorii favorizanti:leziunile traumatice osoase; Tumorile maxilarelor; Corpii straini patrunsi
accidental prin mucoasa; complicatiile extractiei dentare(extractii traumatizante,alveolite,chiuretaj insufficient
Factori favorizanti generali: Varsta; Reactivitatea diminuata a organismului,imunodefienta;
Factori determinant: gangrene pulpare complicate cu parodontite apicale acute sau cronice in acutizare; pungi
parodontale adanci; fracturi dentare;
Patogenia : Inflamatia este o reactie complexa a tesuturilor la actiunea unor stimuli nocivi cu implicarea multor
mecanisme de aparare si compensare, adaptare a intregului organism.
Caile de diseminare a infectiei din focarul inflamator – limfatica sau hematogena, calea directa(punctii septic,
corpi straini), transosoasa si submucoasa.
3. Patologia (inflamatorie / neinflamatorie) de erupţie a dinţilor: clasificare, etiologie, diagnostic,
profilaxie și tratament.
Etiologie: terenul, starea de hiperreflectivitate naturala a copilului mic, marita in cursul diferitor boli care
diminua in aceleasi timp rezistenta organismului; Infectia pericornara directa sau indirecta
Accidente si complicatii locale: Eruptia precoce; Eruptia tardiva sau intirziatat pericoronarita congestiva;
Pericoronarita supurativa; Gingivostomatita; Chistul de eruptie
Accidente regionale: sialoree ,rinoree, epifora, congestie, conjunctiva, fotobie .
Accidente generale: tulburari digestive; tulburari respiratorii; tulburari urinare; tulburari de crestere
Diagnosticul se bazeaza pe datele colectate in urma examenului clinic, completate de examenul radiologic.
Tratamentul depinde de tipul complicatiilor aparute : inflamatorii, malpozitii dentare, incluzii dentare etc.
respectiv poate fi chirurgical, ortodontic, combinat etc.
4. Abcesul subperiostal odontogen: etiologie, patogenie, anatomie topografică, clasificare,
clinică, diagnostic şi tratament.
Abces – constituie supuratia circumscrisa sub forma unei colectii cu continut purulent.
Abcesele periosoase se formeaza subperiostal sau submucos.
Abcesul subperiostal - Abces de obicei de tip odontogen, care este localizat sub periost. Clinic: dureri puternice
in zona bombarii maxime a tumefactiei; la palpare nu prezinta fluctuenta. Tratament: anestezie locala, incizie,
efectuarea drenajului.
Abcesul submucos- Abces localizat sub mucoasa bucala. Clinic: mucoasa rosie, tumefactie, durere, la palpare
prezinta fluctuenta. Tratament: anestezie locala, incizie, efectuarea drenajului (cu ajutorul unui fir neresorbabil
se fixeaza o lama subtire de cauciuc sau politen la mucoasa, astfel realizanduse mentinerea indepartata a
marginilor plagii; se evita introducerea de mese in plaga; drenajul se mentine 24-48 de ore).
Exista urmatoarele tipuri de abcese periosoase:
Abcesul vestibular - Este forma cea mai frecventa a supuratiilor de cauza dentara sau parodontala.
Simptomatologie: -evolueaza submucos, in vestibulul superior sau inf. -durerile sunt datorate distensiei
periostului, provocata de puroi -starea generala: febra, agitatie, jena in masticatie -in stadiul subperiostal
mucoasa este congestionata si edematiata; bolnavul prezinta dureri spontane sau provocate la atingerea dintelui
cauzal; -in stadiul submucos, cand puroiul erodeaza periostul, fenomenele generale se amelioreaza partial, iar
durerile dispar aproape complet;
Abcesul palatinal- Are ca punct de plecare dintii ale caror radacini sunt orientate spre bolta palatina.
Simptomatologie: dureri de parodontita apicala acuta, dupa care apare tumefactia care deformeaza bolta palatina
-durerile se datoreaza decolarii fibromucoasei palatine provocate de puroiul care a strabatut osul; fibromucoasa
palatina este rosie, destinsa -la palpare se percepe fluctuenta (palparea este foarte dureroasa)
Abcesul perimandibular intern submucos; Abcesul semilunar
5. Patologia sistemului limfatic. Formele clinice: etiologie, patogenie, simptomatologie,
profilaxie și tratament
Sistemul limfatic este compus din ganglionii limfatici, vase limfatice, ducturi limfatice. Sistemul limfatic este o
parte a sistemului vascular si contine: capilare, vase, noduri limfatice; trunchiul limfatic.
Limfadenita – infecţia ganglionului limfatic fiind un proces secundar.
Lifangita – înfecţia vaselor limfatice care nu se manifestă clinic.
Etiologia: factori predispozanti: gripa, diabetul; determinati: pulpita, periodontita, pericoronarita, periostita,
osteomielita, abces, flegmon, gingivita;
Clasificarea limfadenitelor: După nozologie: Limfangită; Limfadenită; Adenoflegmon; Adenoabces
Dupa etiologie: Odontogenă; Specifică ; Nespecifică Clinic: acută; cronică
Tabloul clinic: Acuta: semne locale: nodulul creste in volum; devine dureros spontan; tegumentele congestive;
se percepe fluctuenta la nivelul de bombare maxim. Cronica: marirea nodulilor limfatici, mobili sau usor
mobili; se palpeaza noduli duri nedurerosi sau putin durerosi la presiune;
Tratament: deschiderea chirurgicala, drenaj
6. Abcesul odontogen al spațiului jugal: topografia, etiologia, tabloul clinic, diagnosticul,
diagnosticul diferențial, tratamentul.
Abces – constituie supuratia circumscrisa sub forma unei colectii cu continut purulent
Limite: Superior – arcul zigomatic; Inferior – baza mandibulei; Anterior – muschii rizorius; Posterior –
marginea anterioara a maseterului; Interior – mucoasa bucala; Exterior – pielea obrazului
Etiologie: Traume ; Furuncule ; Inflamarea nodulilor limfatici ; Litiaza salivara a ductului Stenon ; Infectia
odontogena, mai ales de la dintii superiori posteriori
Tabloul clinic: Durere, edem in regiunea jugala; Asimetrie faciala ; Pielea este hiperemiata; Edemul se
raspindeste spre alte regiuni: pleoapa inferioara, regiunea temporala, suprafata laterala a nasului, buza
inferioara; Palpator se determina infiltrat dur, fluctuent . Deschiderea cavitatii bucale este limitata
Tratament: Incizia se efectueaza la nivelul bombarii maxime a infiltratului; Daca puroiul se situeaza mai
aproape de mucoasa orala atunci incizia se efectueaza endobucal; Drenaj ; Tratament general
7. Abcesul spațiului temporal: topografia, etiopatogenia, clinica şi tratamentul.
Abces – constituie supuratia circumscrisa sub forma unei colectii cu continut purulent
Loja temporală este regiunea laterală și pereche, formată din ansamblul părților moi care acoperă regiunea
laterală deprimată a bolții craniene. Regiunea temporală cuprinde următoarele planuri anatomice de la suprafață
spre profunzime: pielea, țesutul celular subcutanat, mușchiul temporal, periostul, planul scheletic.
Etiologie: procese dentoparodontale; ințepături a regiunii temporale; corpi străini în retenție la nivelul regiunii
temporale; propagarea infecției de la nivelul lojilor din vecinătate.
Clinica.Starea generală poate fi influențată, bolnavul prezentind febră, frison, indispoziție. Local: tumefacție la
nivelul regiunii temporale, cu pielea congestionată, netedă, lucioasă; este constant prezent edemul regiunilor
înconjurătoare. Palparea este dureroasă, evidențiază infiltrația în cazul colecțiilor profunde și fluctuența în
cazul celor superficiale (localizate intre mușchi și tegument); asimetria fetei; trism;
Tratamentul chirurgical constă din incizie și drenaj. Incizia va fi făcută la polul cel mai decliv al formațiunii
purulente, va avea un caracter vertical sau ușor oblic, descendent, pentru a fi evitată lezarea vaselor și a nervilor
din profunzime. Ulterior se pătrunde cu o pensă în colecție între mușchi și piele sau între mușchi și os. Drenajul
se va face cu o lamă cauciuc pentru 24-48 de ore.

8. Abcesul lojei infratemporale: topografia, etiopatogenia, clinica şi tratamentul.

Abces – constituie supuratia circumscrisa sub forma unei colectii cu continut purulent
Delimitare: superior: baza craniului; lateral: ramul mandibulei; medial: muschii pterigoidieni; inferior:
muschiului pterigoidian lateral; anterior: maxilarul
Etiologie: punctii anestezice la tuberozitate, ce nu respecta conditiile de asepsie si antisepsie, punctii sinusale
gresit efectuate; infectii dentoparodontale ale molarilor; difuzarea infectiilor din spatiile vecine.
Aspecte clinice: trismus; edem; pielea hiperemiata, edematiata. Examenul oral releva o bombare in fundul de
sac vestibular superior. Palparea regiunii perituberozitare este extrem de dureroasa.
Tratament: Incizia va fi plasata perituberozitar, patrunzind cu pensa pina la nivelul colectiei supurate. Drenajul
se va realiza cu lama de cauciuc fixate la mucoasa si mentinute 24-72 de ore.

9. Abcesul odontogen al spațiului submandibular: topografia, etiologia, tabloul clinic,

diagnosticul, diagnosticul diferențial, tratamentul.
Abces – constituie supuratia circumscrisa sub forma unei colectii cu continut purulent
Limite: Lateral –marginea bazilara a corpului mandibular; Medial –venterele muschiului digastric; Superior –
muschiul milohioid; Inferor – fascia proprie cervicala
Etiopatogenie: Procese septice plecate de la molarii inferiori; Pericoronaritele molarilor 3 inferiori; Litiaza
salivara submandibulara suprainfectata; sialodenite, sialodochite; Osteomielita mandibulei
Simptome locale: Infiltrat dureros; Dureri pronuntate in regiunea submandibulara; Tumefactie; Tegumente
destinse si lucioase; Palparea extrem de dureroasa; Mucoasa congestionata si edematiata; Trismus; Dureri la
deglutitie si miscarea mandibulei
Simptome generale: insomnie, inapetenta, Febra; Frisoane; Cefalee
Diagnostic Dif: adenita acuta supurata> are debut nodular,mobil,neaderent de os.
Submaxilita litiazica acuta supurata daca infectia a depasit bariera glandulara-la presiune pe glanda apare puroi
din duct.abces
Tratamentul: Calea endoorala: anestezia ; - Incizia in santul mandibulolingual, in dreptul ultimilor molari,
cit mai aproape de os ; drenaj
Calea exoorala: Incizia pielei, tesutului subcutan si platismei, inferior cu 1-2 cm de marginea bazilara a
corpului mandibulei.; In profunzime tesuturile se indeparteaza bont; Plaga se dreneaza; focarul se iriga cu
solutii antiseptice. ;
10. Abcesul spațiului pterigomandibular: topografia, etiologia, tabloul clinic, diagnosticul,
diagnosticul diferențial, tratamentul
Abces – constituie supuratia circumscrisa sub forma unei colectii cu continut purulent
Delimitare: medial: muschiul pterigoidian medial; lateral: fata interna a ramului mandibular; inferior: chinga
pterigomaseterina; anterior: rafeul pterigomandibular; posterior: glanda parotida;
Etiologie: Procese patologice ale molarilor inferiori; Osteomielita; in urma anesteziei mandibulare, acului
nesteril, sau traumarii vaselor cu aparitia ulterioara a hematoamelor si supurarea lor.
Aspecte clinice: Trismus; Dureri la deglutitie; Limitarea si durere pronuntata la deschiderea cavitatii bucale;
Cefalee, stare alterata (slabiciuni); Edem si hiperemie neinsemnata a pielei regiunei unghiului mandibular;
Palpator sub unghiul mandibulei se determina un infiltrat dur dureros; Se poate determina fluctuatia.
Tratament: Endobucal - incizia 3-4 cm se efectuiaza la nivelul marginii anterioare a ramului mandibular, pe
traectul plicii pterigo-mandibulare; Dupa sectionarea mucoasei se introduce pensa Kocher intre m.pterigoidian
intern si fata interna a ramului ascendent mand pana se patrunde in colectia purulenta. Drenare cu lama de
cauciuc.
11. Abcesul spațiului laterofaringian: topografia, etiologia, tabloul clinic, diagnosticul,
diagnosticul diferențial, tratamentul.
Abces – constituie supuratia circumscrisa sub forma unei colectii cu continut purulent
Spatiul latero-faringian este situat simetric dе о parte si dе alta а fetelor laterale ale faringelui.Acest spatiu este
inchis: superior, de baza craniului; medial, dе faringe; posterior dе regiunea prevertebrala; inferior comunica сu
regiunea sternocleidomastoidiana.
Etiologie: procese dentoparodontale plecate dе lа nivelul molarilor mandibulari; propagarea infectiilor dе lа
spatiile si lojile dе vecinatate.
Simptomatologie: Exobucal: еdеm pre- si retro-sternocleidomastoidian. Endobucal: trismus; tumefactie
unilаterala а peretelui faringian. Lueta este congestionata, lucioasa. Раlраrеа percepe infiltratia uneori cu
fluctuenta. Semnele generate sint prezente: febra, frison, insomnie, agitatie.
Diagnostic diferential: Flegmonul amigdalian,in acest caz amigdala este hipertrofica; Abces de loja
submandibulara,in care nu este prezenta bombarea faringelui;
Tratamentul: Calea еndobuсаla: Sub anestezie 1осаla dе infiltratie se practica 1а locul dе bombare maxima а
mucoasei о incizie verticala; Se introduce о pensa сu virful bont ре о adincime dе сеl mult 1 cm si se саdе ре
соlесtiе evacuindu-se puroiul sub tensiune. Drenaj 24 ore cu un tub sau lama de cauciuc.
Сa1еа cutanata consta dintr-o incizie lunga dе 5-6 cm, localizata submandibular; Se introduce о pensa Kocher
саrе traverseaza loja submandibulara, si ре о adincime dе 6-7cm se саdе ре colectie. Drenaj 24 ore

12. Flegmonul de planșeu bucal (Angina Ludwig): topografia, etiologia, tabloul clinic,
diagnosticul, diagnosticul diferențial, tratamentul.
Abces – constituie supuratia circumscrisa sub forma unei colectii cu continut purulent
Flegmon – este forma difuza a proceselor supurative.
Etiologie: procese dentoparodontale; litiaza infectata а canalului Wharton; intepaturi septice sau corpi straini;
furuncule pe etajului inferior al fetei.
Simptomatologie: tumefactia lojii sublinguale, apoi si lojile submandibulara si submentoniera; edem al
regiunilor geniana bilaterala; La palpare apare duritate lemnoasa, fara semne de fluctuienta.; Examenul
endobucal evidentiaza mucoasa sublinguala proeminenta “in creasta de cocos” , acoperita de depozite alb-
cenusie. Limba este tumefiata in totalitate. Bolnavul mai prezinta, tulburari hipersalivatie, trismus.
Tratamentul: Anestezie; Incizie in potcoava dе lа un gonion lа altul, lа 1cm inauntrul marginii bazilare
mandibulare . Se sectioneaza transversal muschii milohioidian. Se patrunde сu pensa Kotcher si se dreneaza cu
tuburi de cauciuc lojile submentoniera, sublinguala, submandibulara, linguala, fosa infratemporala, spatiul
laterofaringian.
13. Flegmonul difuz hemifacial: topografia, etiologia, tabloul clinic, diagnosticul,
diagnosticul diferențial, tratamentul.
Abces – constituie supuratia circumscrisa sub forma unei colectii cu continut purulent
Flegmon – este forma difuza a proceselor supurative.
Flegmonul difuz hemifacial intereseaza in evolutia sa: spatiul bucal, spatiul maseterin, temporal, infratemporal,
submandibular si se poate extinde la nivelul sinusului maxilar si orbitei.
Etiologie: leziuni dento-parodontale, traumatisme cranio-faciale, precum si stafilococii cutanate faciale.
Aspecte clinice: Tumefactia edematoasa, dura la palpare, fara zone de f1uctuenta, prezentind in stadii avansate
crepitatii. La periferie apare un edem de insotire localizat palpebral. Tegumentele sunt cianotice. La inspectie se
observa o mucoasa jugala tumefiata. Pacientul prezinta trismus si halena fetida.
Tratament: drenarea tuturor spatiilor afectate prin incizii cutanate si orale. .lnciziile cutanate vor fi plasate
submandibular, suprazigomatic, temporal si periorbital, deschizind spatiile submandibular, maseterin,
infratemporal, temporal, periorbital. Inciziile endoorale sunt plasate In vestibulul superior prelungite
perituberozitar si in vestibulul inferior prelungite de-a lungul marginii anterioare a ramului mandibular. Fiecare
loja se dreneaza cu cite 2 tuburi de cauciuc.

14. Mediastinita: etiologie, tablou clinic, diagnostic, diagnostic diferențial, tratament

Mediastinita reprezinta inflamatia structurilor mediastinale de etiologie infectioasa.
Caile de patrundere a infectiei: in urma lezarii mecanice sau chimice a esofagului cu infectarea ulterioara a
mediastinului; prin spatiile intermusculare si interfasciale ale gitului in urma raspindirii flegmoanelor.
Tabloul clinic: durerea retrosternala; la inspiratie se observa caderea tesuturilor moi suprasternale; in urma
edemului laringo-faringian si a tesuturilor moi ale planseului bucal apare o tuse seaca; cefalee , cianoza
tegumentelor faciale si cervicale , dilatarea venelor cervicale.
TRATAMENT: Incizie paralela cu muschiul SternoCleidoMastoidean. Mediastinul se dreneaza cu tuburi de
cauciuc pentru lavaj cu solutii antiseptice si antibiotice. Medicamente- antibiotic de spectru larg (augmentin);
antiinflamatoare (nimesil, ibubrofen), desensibilizante (dimidrol , suprastin , tavighil).

15. Tromboflebita venelor faciale: etiologia, tabloul clinic, diagnosticul, tratamentul.

Tromboflebita – inflamatia venei cu formarea trombului. Apare ca complicatii a funrunculelor si carbunculelor
fetei, osteomielitei, sinuzita acuta
Etiopatogenie: in caz de micsorarea a reactivitatii organismului; incetinirea fluxului sangvin; lezarea peretelui
venei; trecerea procesului inflamator de pe tesuturile inconjuratoare pe peretele venei..
Clinic: semne de intoxicatie, frisoane, t39C. Creste edemul fetei. Pe traiectul venei angulare sau faciale apar
infiltrate dureroase. Tesutul cutan e hiperemiat. Edemul se raspindeste peste granitele infiltratului, cauzind
hiperemia. Tratamentul medicamentos: antibiotice; desensibilizante; anticuagulante

17. Septicemia: etiologia, tabloul clinic, diagnosticul, tratamentul.

Septicemia constituie o boala infectioasa generala, determinata de microorganisme patogene, caracterizata prin:
poarta de intrare a infectiei, focar septicemic, prezenta de germeni in singe.
Etiologie: germeni patogeni:stafilococul auriu,Streptococus, pneumococul; Germenii anaerobi, bacili gram+ si -
Tabloul clinic: febra cu frisoane; hepato-splenomegalie, eruptii cutanate, leucoza, creste VSH, hemocultura
pozitiva, hipotensiune
Diagnostic: prezenta factorilor patogeni si a reactivitatii schimbate a organismului
Tratamentul: - Asanarea chirurgicala a focarului septic ( chiuretaj, drenaj, antibiotic local); mai intii antibiotic
cu spectru larg (gentamicina, eritromicina), apoi se face antibioticograma si alegerea
antibioticului respectiv
16. Complicațiile neurologice ale inflamațiilor regiunii OMF (tromboza sinusului cavernos, abcesul
cerebral, meningita): etiologia, tabloul clinic, diagnosticul, tratamentul.
Tromboza de sinus cavernos consta in aparitia unui cheag (tromb) in sinusul cavernos.
Cel mai frecvent apar ca complicatii ale furunculelor si carbunculelor faciali si abceselor spatiului infratemporal
si pterigopalatin.
Tromboza sinusului cavernos are 2 cai de diseminare: anterior prin vena angulara , posterior-vena faciala
transversa.
Peretele vascular poate fi afectat pe 2 cai: - prin scaderea reactivitatii organismului, lezionarea integritatii
peretelui vascular; - raspindirea procesului inflamator din spatiile adiacent asupra peretilor vasculari.
Tablou clinic - dureri oculare, dureri la miscarea globilor oculari, pareza nervului cranian abducens(6) , edem
palpebral si afectiunea nervilor cranieni oculomotor,trohlear si ram oftalmic al trigemenului
Diagnosticiul- se pune pe baza examenului clinic , paraclinic
Tratamentul medicamentos: antibiotice; desensibilizante; anticuagulante.
Meningita reprezinta o infectie acuta a meningelor cu caracter supurativ.
Etiologie: Agentii microbieni: meningococul, pneumococul,streptococul, enterococul.
Clinic: Debut brusc cu febra, frison, cefalee, greturi, varsaturi, agitatie
psihomotorie. Spre stadiul final se adauga somnolenta si coma. Uneori mai apar si crize de epilepsie, afazie,
paralizii ale nervilor cranieni, tulburari de vedere.
Tratament: Se indica repaus absolut la pat. Se vor administra hipotensive (aspirina). Antibioterapia va fi
selectiva in infectiile identificate prin culturi si antibiograme ale lichidului cefalorahodian. Cind se produc
fenomene de hipertensiune intracraniana, se administreaza substante deshidratante: glucoza 33%, Manitol 50-60
g/zi,. Cоnd apar simptome de colectie purulenta este necesara interventia chirurgicala.
18. Osteomielita odontogenă acută a maxilarelor: anatomia patologică, clinica, diagnosticul, tratamentul
general şi local.
Osteomielita – este un proces infectios cu caracter purulent-necrotic, care evolueaza in os si tesuturile
incojuratoare sub influenta factorilor, de natura fizica, chimica, si biologica, pe fonul sensibilizarii preliminare
si a dereglarilor neurohumorale
Tipurile de inflamatie in osteomielita acuta odontogena: Seroasa; Fibroasa; Pseudomembranoasa;
Hemoragica; Catarala; Purulenta
Anatomia patologica : in osteomielita odontogena procesul inflamator intereseaza toate componentele osului:
tesutul medular, corticala, periostul. Pe linga aceasta acest proces se raspindeste si in tesuturi moi, in care se
formeaza abcese si flegmoane.
Tabloul clinic: General: starea generala este grava. Au loc frisoane, t. 40C, cefalee, pierderea poftei de
mincare, insomnie, tahicardie. Local: tumefactie difuza, cu tegumente acoperitoare destinse, lucioase si
indurate. Procesul supurativ determina mobilitatea dintelui cauzal si deformarea ambelor corticale osoase.
Diagnosticul osteomielitei: eliminari purulente bilaterale din procesul alveolar; ingrosarea bilateral de procesul
alveolar; mobilitatea grupului de dinti afectati; mucoasa bucala este edemata, hiperemiata; trismus.
Tratament chirurgical presupune drenarea procesului septic prin incizia abceselor periosoase si largirea
fistulelor, urmate de spalaturi locale cu antiseptice.
19. Osteomielita odontogenă cronică a maxilarelor: anatomia patologică, clinica, diagnosticul,
tratamentul local şi general.
Osteomielita – este un proces infectios cu caracter purulent-necrotic, care evolueaza in os si tesuturile
incojuratoare sub influenta factorilor, de natura fizica, chimica, si biologica, pe fonul sensibilizarii
preliminare si a dereglarilor neurohumorale.
Anatomie patologica: inflamatia regreseaza, tesut de granulatie se formeaza. Are loc angiogeneza ce duce la
lezarea osului, astfel separind fragmente de tesut necrotizat.
Tabloul clinic: Pe parcurcursul trecerii osteomielitei in forma cronica dispare sindromul dolor, si micsoreaza
infiltratul tesuturilor moi, se formeaza fistule din care se elimina puroi. Vizual si palpator se simte ingrosarea
osului din cauza maririi periostului. Dintii de la nivelul focarului sunt mobili. La sondare se poate deosebi
prezenta sechestrului. In cazul infectarii grupului frontal si premolarilor , sechestrul se localizeaza la nivelul
procesului alveolar si in centru corpului mandibulei, iar daca e la nivelul molarilor mai poate fi localizat si la
nivelul unghiului mandibulei si ramului. Procesul direaza de la 3 luni la un an
Tratament: Decorticarea osului (corticotomia) - consta in indepartarea corticalei osoase externe din
zona procesului inflamator, in faza subacuta sau cronica. Prin indepartarea corticalei si aplicarea lamboului
vestibular, se asigura drenajul si vascularizatia zonei medulare. Interventiile sunt urmate de instalarea temporara
a unui dispozitiv care sa asigure irigatia – aspiratia focarului septic.
Sechestrectomie: Sechestrectomia se practica dupa delimitarea completa a sechestrelor, in faza cind acestea
sunt mobile, dupa aproximativ 3-5 saptamini de la debut. Etape: anestezia cu sol. Lidocaina 2%; aprecierea
locului si marimii inciziilor; extractia dintelui cauzal; sechestrectomia; chiuretajul osului demineralizat;
prelucrarea cu solutii antiseptice; regularizarea marginilor ascutite; suturarea si aplicarea drenului.

20. Furunculul și carbunculul: etiopatogenia, clinica, diagnosticul, tratamentul medicamentos şi

chirurgical.
Furunculul – o inflamatie acuta supurativa a foliculului pilos si tesuturilor din jurul lui. Progresind, inflamatia
cuprinde glandele sebacee si tesutul conjunctiv din apropiere.
Carbunculul – o inflamatie supurativa necrozanta, care cuprinde multi foliculi pilosi si glandele sebacee, cu
formarea de infiltrat comun si necroza a pielii.
Etiologia: stafilococul auriu; Pielea murdara ; avitaminozelor, diabetul
Simptomatologia furuncului: la inceput apare hiperemie si edem fara limite clare. Pe parcursul a 1-2 zile in
regiunea foliculului pilos se formeaza un nodul limitat, hiperemia pielii si apar dureri pronuntate.; a doua etapa:
aparitia puroiului si necrozei; a treia etapa: regenerarea plagii cu formarea cicatricei.
Simptomatologie generala: cefalee, frisoane.
Diagnosticul diferential - hidrosadenita, antraxul, tuberculoza cutanata, actinomicoza, luesul.
Tratamentul conservativ: Antibiotice de spectru larg; Ceftriaxon 1g-2 ori pe zi; Eritromicina 0,5x4 ori pe zi;
Desensibilizante: Dimedrol, Suprastin,Fencarol
Tratamentul chirurgical: Anestezia; Incizia; Chiuretaj; Indreptarea materialului la AB-grama ; Prelucrarea cu
solutii de H2O2 3%; Drenaj; Pansament.
21. Sinuzita odontogenă maxilară acută: etiopatogenia, clinica,tratamentul.
Sinusita maxilara – este o inflamatie a mucoasei sinusurilor maxilare
Etiologie: Factori predispozanti: polipi nazali, deviatii de sept, obstructia ostiumului maxilar prin edem al
mucoasei, infectii virotice, pneumonii, diabet
Factori determinanti: parodontita apicala, chist, granulom, periosita, ostemielita; tumori ; maladii specifice
Tabloul clinic: Semne obiective: durere unilaterala, localizata la nivelul etajului mijlociu al fetei, cu iradieri in
regiunea orbitala,fronto-temporala, occipitala; obstructie nazala. Semne subiective: senzatie de plenitudine sau
presiune in regiunea geniana; presiunea digitala exercitata pe peretele antero-lateral al sinusului este dureroasa;
Examenul endobucal: congestia si edemul la nivelul vestibulului superior de partea respectiva. Palparea in
regiunea fosei canine este dureroasa. Dintele cauzal este cu carie profunda, gangrenos, modificat de culoare.
Trat. conservativ: Antibiotici(antifungici); Hiposensibilizante- suprastin,tavigil; Antipiretici; Dezintoxicarea.
Tratamentul sinuzitei maxilare acute presupune indepartarea factorului cauzal, asigurarea drenajului sinuzal
corespunzator si un tratament medicamentos, in scopul combaterii infectiei si inflamatiei sinuzale.
22. Sinuzita odontogenă maxilară cronică: etiopatogenia, clinica,tratamentul.
Sinusita maxilara – este o inflamatie a mucoasei sinusurilor maxilare
Etiopatogenie: adenoidita acuta si cronica, rinite acute si cronice, deviatie de sept nazal, avitaminoza, tulburari
metabolice, conditii structural-anatomice ale cavitatilor sinusurilor maxilare,scaderea imunitatii locale si
generale.
Tabloul Clinic: Subiectiv: dureri la nivelul etajului mijlociu al fetei; Cacosmia subiectiva este permanenta;
Examenul exobucal poate evidentia un usor edem de partea afectata cu stergerea reliefului osos si a santurilor
peribucale Examenul endobucal arata o usoara congestie si edem in vestibulul superior de partea afectata. La
nivelul arcadei dentoalveolare se poate observa prezenta dintelui cauzal sau a unei comunicari bucosinuzale.
Tratamenul conservativ se aplica bolnavilor preoperator si dupa operatie in dependenta de forma nozologica:
Antibiotici(antigungici); Analgetici; Hiposensibilizante - dimidrol, suprastin; Antipiretici;
Tratament: suprimarea cauzei, prin extractia dintelui cauza in conditii de perfecta securitate fara perforarea
sinusului, sub protectie de antibiotice. Daca fenomenele pesrista dupa tratament se efectuiaza cura sinusala dupa
Caldwell Luc(trepanarea sinusului pe cale vestibulara,in fosa canina,urmata de evidentierea tesutului patologic;
drenajul sino-nazal cu mese,dupa trepanarea peretelui meatului nazal inferior;sutura mucoasei vestibulare).
23. Parotidita (formele): etiopatogenia, clinica, tratamentul.
Parotidita - Reprezinta inflamatia glandei parotide.
Clas: -parot. acuta epidemica(oreionul); parot. inflamatorie simpla,catarala; parot. supurata; parot. gangrenoasa
Etiopatogenie : igiena bucala defectuoasa, patrunderea de corpi straini pe canalele excretorii, boli cronice ale
glandelor salivare, diminuarea secretiei salivare; stafilococul auriu, pneumococul.
Epidemica. T.B: Apare unilateral, iar in 50-70% din cazuri devine bilaterala, dupa un interval de 1-3 zile.
Parotidita catarala. trismus, evidentiaza congestia mucoasei jugale in jurul ostiumului. Secretia salivara este
redusa cantitativ si de aspect tulbure.
Parotidita supurata. Endobucal : la nivelul ostiumului, puternic congestionat, se observa scurgerea de puroi in
momentul in care glanda este palpata.
Tratamentul profilactic- prin asanarea cavitatii bucale, igiena bucala, rehidratarea bolnavilor operati,
convalescenti sau cu infectii grave, cresterea activitatii functionale a glandelor salivare.
Tratamentul curativ – In perioada de debut si presupurativa radioterapie antiinflamatoare asociata cu
antibioticoterapie, analgezice, vitaminoterapie, rehidratare intensa, sustinerea starii generale, stimularea
secretiei salivare prin sialogoge. In stadiu supurativ, incizie si drenaj. Se fac incizia la marginea anterioara a
sternocleidomastoidianului, incizii mici orizontale, la nevoie multiple sau incizie subangulomandibulara.
24. Sialoadenita și sialolitiaza glandei submandibulare: etiologie, patogenie, clinica, tratamentul.
Sialodenita – reprezinta inflamatia a glandelor salivare
Sialolitiaza este o boala caracterizata prin formarea de calculi in glandele salivare si in canalele excretorii
Este datorita cel mai adesea unei cauze locale, pe cale canaliculara sau interstitiala. Starea generala este alterata,
cu febra, dureri subangulomandibulare, jena la deglutitie, hiposialie. Regiunea subangulomandibulara este
tumefiata fara limite precise, pielea rosie, intinsa. Glanda submandibulara marita de volum, dura, dureroasa,
face repede corp comun cu loja. Mucoasa sublinguala este edematiata, congestionata, prin orificiul canalului
wharton intredeschis, tumefiat, iese puroi la presiune pe glanda.
Tratamentul curativ: antibioticoterapie, analgezice, vitaminoterapie, rehidratare intensa, sustinerea starii
generale, stimularea secretiei salivare prin sialogoge, masticoterapie, Local: injectii intracanaliculare cu tripsina
sau antibiotice In stadiu supurativ, incizie si drenaj. Se face incizia dedesubtul marginii bazilare a mandibulei.

25. Plăgile regiunii OMF: clasificare, tabloul clinic, tratament.

Plagile – sunt leziuni care intrerup integritatea tesuturilor sub actiunea diferitor factori traumatici.
Clasificare in raport cu: regiunea topografica-plagi ale buzelor,limbii,planseului bucal,obrazului,regiunii
parotidomaseterine etc.; agentul vulnerant-arma de foc, muscatura, accident de circulatie, agresiune;
numarul si intinderea plagilor-unice sau multiple,limitate sau intinse; profunzimea-superficiale sau profunde;
gravitatea-plagi usoare care nu intereseaza elemente anatomice importante(n. facial,glande salivare mari,canalul
stenon,cai lacrimale etc.) sau plagi grave cu leziuni ale acestora cu pierderi de substanta
Timpul scurs de la accident-plagi recente pana la 24h sau plagi vechi care depasesc 24h si se considera infectate
Contuziile - leziuni inchise fara solutii de continuitate ale tegumentelor sau mucoasei.Se manifesta clinic prin
edem,tumefiere difuza,echimoze,formarea de hematoame localizate sau interstitiale.
Excoriatiile sunt leziuni superficiale ale pielii produse prin frecarea de un plan dur,se pot insoti de incluzii
intradermice de nisip,gudron sau alti corpi straini,realizand un tatuaj traumatic.Se prezinta ca o suprafata
cruda,singeranda,dureroasa,cu edem si echimoze.
Plagi taiate pot interesa orice regiune a fetei, au margini nete, liniare sau neregulate,apropiate sau
intredeschise,intrerupand sau nu continuitatea orificiilor fetei.
Plagi penetrante unipolare prezinta un orificiu de intrare,un traiect si un fund ce poate fi situat in partile moi,pe
planul osos fracturat sau nu,in sinusul maxilar.Uneori in plagi intepate orificiul este mic,cu margini nete,iar in
plaga nu se afla nici un corp strain.Mai frecvent orificiul de intrare este neregulat,cu margini rupte,iar in
profunzime se afla corpul strain care a provocato si/sau planul osos fracturat.
Plagi transfixiante,perforante sau bipolare prezinta un orificiu de intrare mai mic,cu margini rasfrinte
inauntru si un orificiu de iesire in general mai mare,neregulat,cu lambouri sfartecate,aruncate in afara si prin
care poate iesi o masa informa compusa din parti moi si eschile osoase.
Tratamentul: anestezia,prelucrarea chirurgicala,curatirea mecanica si indepartarea corpilor straini,hemostaza si
manipularea corecta a tesuturilor,reducerea si imobilizarea fracturilor si tratamentul leziunilor dento-
parodontale,inchiderea plagii prin suturi; drenajul plagii,pansamentul.
27. Fracturile de mandibulă: formele clinice, etiologia, tabloul clinic comun pentru toate tipurile de
fracturi, diagnosticul şi tratamentul. Mecanismul de deplasare a fragmentelor osoase.
Etiologia: Cauze traumatice (accidentale): agresiuni; caderi accidentale; accidente de joaca-copii; accidente
rutiere; accidente de munca; accidente sportive; accidente provocate de animale; fracturi prin arme de foc
Cauzele patologice: boli inflamatorii - osteomielita, tbc, lues; tumori - chisturi, parenchimatoase, maligne;
boli degenerative - distrofii sau displazii osoase; fracturi in os patologic
Cauzele chirurgicale: planificate – osteotomii; iatrogene – extractii dentare, extirpari chisturi sau tumori
Clasificare: Gradul de interesare a latimii osoase: fracturi partiale; fracturi totale
Numarul liniilor de fractura: fracturi unice; duble; triple; cominutive; Fracturi: inchise; deschise
Clinic: Exooral: edemul partilor moi; echimoze / hematoame; Escoriatii / plagi; Deformatiile fetei; Miscari
mandibulare anormale; Trismus ; Endooral: saliva amestecată cu sânge; sialoree; dificultăţi de deglutiţie;
hemoragii; halena; modificarea conturului planului ocluzal; semne particulare: echimozele şi hematoamele
Tratamentul de urgenţă: Reducerea fracturilor cu imobilizarea sau fixarea mandibulei la maxilarul superior
Metode de imobilizare: bandaj mento-cefali; fronda mentoniera; ligaturi interdentare monomaxilare;
ligaturi interdentare intermaxilare; dispozitive monomaxilare si bimaxilare; dispozitive mandibulo-craniene.
26.Traumatismele dento-paradontale: clasificarea, etiologia, tabloul clinic, diagnosticul, tratament
Clasificarea dupa OMS: Fracturi coronare: fisura smaltului sau smaltului si dentinei; fractura coronara fara
deschiderea camerei pulpare-necomplicata; fractura coroanei cu deschiderea camerei pulpare-complicata
Fracturi radiculare: fracturi in regiunea cervicala; fracturi in regiunea mediana; fracturi in regiunea apicala
Luxatii: contuzia; subluxatia; luxtia laterala; luxatia cu extruze; luxatia cu intruziune; avulsiunea.
Etiologie: -factori favorizanti: malpozitii dentare, prognatism, tulburari a ATM, fragilitatea dintilor prin hipo si
hipercalcifiere. -factori determinanti: accident, caderi, agresiuni. Factori iatrogeni: deschizator de gura, extractii
dentare, anetezie, fibrogastroscopie, in timpul aportului alimentar.
Tabloul Clinic: *Fisurile dentare: o crapatura partial a smaltului fara pierderi de substanta.
Fract coronare simple nepenetrante: nu afecteaza camera pulpara. Des la incisiv si canin fractura oblica.
Fracturi coronare complicate, penetrante: are loc deschiderea camerei pulare, lezarea smaltului, dentinei si a
pulpei. Sunt fracturi deschise la nivelul unui corn pulpar sau expun larg pulpa coronara.
Fracturi radiculare: in 1/3 cervicala, medie sau apicala. Linia de fractura poate fi oblica sau transversala, cu
sau fara deplasarea fragmentelor, deschise sau inchise.
Fracturi coronoradiculare penetrante: linia de fractura oblica sau longitudinala, cu sau fara deplasarea
fragmentelor, penetranta in camera pulpara.
*Fracturile cominutive cuprind mai multe fragmente.
*Fracturi coronoradiculare nepenetrante: fix ca la penetranta
Tratamentul este determinat de tipul traumatismului, poate fi doar terapeutic, doar chirurgical, sau combinat
28. Fracturile orizontale ale maxilarului superior: clasificarea, formele clinice, etiologia,
patogenia, tabloul clinic, diagnosticul şi tratamentul.
LeFort I: Linia de fractura incepe la apertura piriforma ,trece deasupra apofizelor alveolare prin peretele extern
al foselor nazale si superior de baza sinusului maxilar,fosa canina,tuberozitatea maxilara,apofiza pterigoidiana
in portiunea inferioara desprinzind complet potcoava maxilarului si bolta palatina de restul masivului facial.
Clinic: echimoze labiogeniene in sacul vestibular,bolta palatina,paraalveolar si valul palatin.Dureri in repaus si
la presiune in sacul vestibular si retrotuberozitar. Bolnavul nu poate rupe cu dintii alimentele. Mobilitate
anormala,tulburari de ocluzie moderate,dereglari de sensibilitate a dintilor si a mucoasei gingivale,senzatii de
corp straini in faringe,respiratia nazala dereglata,greturi.Asimetrie cauzata de edem.
LeFort II: Linia de fractura trece prin oasele nazale,apofiza ascendenta a maxilarului,osul lacrimal,rebordul
orbitar,peretele median al orbitei,peretele inferior al orbitei,peretele anteriolateral al sinusului maxilar, pe sub
arcada zigomatica ,spre tuberozitate,apofiza pterigoidiana,complexul etmoidal.
*Simptomatologie: echimoze palpebrale, suborbitale şi conjunctivo-bulbare,echimoze în fundul de sac
vestibular superior,deformaţia feţei prin înfundarea etajului mijlociu,mobilitate a maxilarului în bloc,cu nasul şi
podeaua orbitei.Bolnavii pot prezenta epifora si epistaxis pe ambele narine,emfizem subcutanat.
LeFort III: Linia de fractură trece prin oasele nazale, apofiza ascendentă a maxilarului, peretele intern al
orbitei, peretele extern al orbitei, apofiza frontala a malarului, pina la apofiza pterigoida.De obicei cedeaza şi
arcada temporo-zigomatica, astfel că masivul facial este desprins complet de baza craniului.
*Simptomatologie:- înfundare mare a peretelui mijlociu, faţa apărând turtită; mobilitate mare a masivului facial
în sens orizontal şi vertical, cu mobilitate a nasului, oaselor malare şi a globilor oculari. La închiderea şi
deschiderea gurii, nasul şi globii oculari se ridică şi coboară. Licvoree ascunsa,bolnavul inghite cu saliva si
lichidul cefalorahidian.tulburari oculare :diplopie,exoftalmie-ca rezultat al hematomului retrobulbar,enoftalmie.
Tratament: Se realizeaza prin metode ortopedice,chirurgicale sau combinat.
Reducerea fragmentelor de fractura a maxilarului superior se efectuiaza prin mai multe metode :manuala,
ortopedica, instrumentala si chirurgicala.
29. Fracturile de complex zigomatico-orbital: clasificarea, formele clinice, etiologia,
tabloul clinic, diagnosticul şi tratamentul.
Sint fracturi localizate in portiunea laterala a etajului mijlociu al fetei:pot interesa osul zigomatic,marginea
inferioara,podeau si peretele lateral al orbitei,peretele antero-lateral al sinusului maxilar si arcada temporo-
zigomatica.
Etiologie;lovituri,caderi,agresiuni,accidenta de munca,accidente sportive,rrutiere,leziuni provocate de
animale,de arme de foc,catatraumatisul
Clasificarea: fracturi anterioare si posterioare.
Fracturile anterioare(orbito-sinusale) pot fi simple fisuri, sau pot fi fracturi cu dislocări , cu prezenţa unei
trepte la nivelul rebordului orbitar inferior Clinic: asimetrie faciala; palparea unei trepte osoase la nivelul
podelei orbitei; edem genio-zigomatic; echimoze palpebrale; limitarea mişcărilor mandibulei; tulburări oculare :
Fracturile posterioare - interesează arcada temporo-zigomatică. Liniile de fractură pot fi unice sau multiple.
Clinic: durere la palpare şi edem al regiunii. Poate apare blocarea mişcărilor mandibulei.
Tratament: Fracturi fără deplasare -tratament antiinflamator.
Fracturile cu deplasare - tratament chirurgical. Reducerea fracturilor complexului maxilo-malar

30. Fracturile oaselor nazale: clinica, diagnosticul, diagnosticul diferențial, tratamentul.

Clasificarea: Traumatisme ale scheletului osos; Traumatisme ale scheletului cartilaginos; Traumatis. complexe
Clinic: Fara deplasare: tumefacţia piramidei nazale; echimoze; epistaxis; durere spontană şi la palpare;
Cu deplasare: înfundare a marginii anterioare în 1/3 superioară, cu depresiune şi crepitaţi, la palpare; înfundare
laterală; obstrucţie nazală;
Tratamentul urmareste refacerea morfologica si functionala a structurilor nazale traumatizate. Dupa dezinfectia
atit la exterior cit si endonazal si dupa efectuarea anesteziei se vor explora cu un stilet butonat plagile piramidei
si prin aceasta leziunile cartilaginoase dupa care se practica sutura plagilor
Imobilizarea este indispensabila si consta in asigurarea unei presiuni endo- si exonazale.Tamponamentul foselor
nazale se executa strins ,in usoara hipercorectie ,cu mese imbibate in oleu gomenolat sau cu paste
antibiotice.Tamponametul realizeaza o buna hemostaza.

31. Complicaţiile imediate în traumatismele OMF: clasificare, diagnostic, primul ajutor.

Pot fi: immediate,secundare si tardive. Complicatiile imediate ce apar in primele ore dupa traumatism, sint
grave si pot pune viata in pericol. Pe prim plan se situeaza: soc traumatic, hemoragia, tulburari respiratorii,
comotia cerebrala. Secundare: infectioase, pot aparea supuratii sinuzale sau ale obrazului.
Tardive: deformari faciale, asimetrii, malocluzii, tulburari de masticatie si fonatie, comunicari buco-nazale
Forme de afixie: Stenotică; Valvulară (Klapan); Obturare; Dislocare; Aspirare.
Corpul străin, ajungând în căile respiratorii superioare, se manifestă clinic diferit, putând fi inofensiv (are
dimensiuni mici) sau deosebit de periculos când obturează orifi ciul glotic, expresia feţei devenind alarmantă.
Hemoragia masiva este oprita prin identificarea,pensarea si ligaturarea vaselor care singereaza in jet,iar in cazul
unei singerari difuze prin pansament compresiv.Cand aceste mijloace nu sint eficiente se mentine hemostaza
prin compresiune digitala a carotidei externe la nivelul osului hioid.Hemoragiile nazale abundente se opresc
prin tamponament anterior si/sau posterior al foselor nazale.
Socul este prevenit sau combatut prin incalzire,hidratare,tonice cardiace,perfuzii de plasma sau singe proaspat
sau conservat,sedative sau tranchilizante.
32. Combustiile regiunii OMF: tabloul clinic și tratamentul în diferite grade de arsuri.
Arsurile termice : sunt urmare a actiunii caldurii asupra tegumentului si tesuturilor la contactul acestora cu un
agent termic. Caldura devine lezanta pentru tesuturile vii in momentul in care depaseste 46 gr C.
Clasificarea: termice: produse in urma actiunii caldurii; chimice : rezultat al actiunii unor substante chimice
(acizi, baze) ; electrice: aparute sub actiunea curentului electric
Tratament de urgenta: evacuarea rapida din mediul termic; stingerea focului de pe haine cu mijloacele existente;
explorarea functiilor vitale, respiratie, circulatie si sustinerea acestora; daca este posibil se administreaza
analgezice opioide (morfina); aplicarea unui prosop udat in apa rece pentru diminuarea durerii.

33. Maladiile articulaţiei temporo-mandibulare: clasificare, etiologie, diagnosticul, diagnosticul

diferențial, tabloul clinic şi tratamentul.
Artrite nespecifice acute: Etiopatogenia: germeni patogeni in cavitatea articulara (in urma unor
traumatisme,extinderea unor procese infectioase ca osteite mandibulare,furuncul,otite medii supurate,abcese ale
fosei temporale abcese parotidiene).Pe calea hematogena artrite din cursul bolilor infectioase(scarlatina,rujeola)
TC: dureri, limitarea miscarii mandibulei, semne de inflamatie acuta. Durerile sunt pontane, pulsatile ,iradiaza.
Artrita acuta: dureri,limitarea miscarii mandibulei,semne de inflamatie acuta.Durerile sunt
spontane,intense,pulsatile,iradiaza in ureche,regiunea temporala si geniana,dureri mai puternice la miscarea
mandibulei. Miscarile in ATM la inceput reduse,apoi imposibile din cauza durerii si trismusului.
Tratamentul: Antibiotice de spectru larg. In formele purulente unde nu se vindeca pri tratament local este
indicata artrotomia. Articultia se deschide prin o incizie mica pretragiana si se dreneaza colectia purulenta.
Artrite cronice: Durere,cracmente,tulburari in mecanica articulara. Uneori durerea iradiaza in ureche, limba,
git. Cracmentele rareori sunt percepute numai de bolnavi, pocnituri aspre, cel mai des la deschiderea gurii.
La fel poate fi:cefalee,migrena,senzatie de nas infundat,rinoree.
Tratament: Se inlatura factorii ocluzoarticulari,se fac proteze corecte,inaltari sau coboriri de ocluzie,aplicarea
gutierelor ocluzale pun un timp articulatia in repaus si durerile se remit.

34. Luxațiile ATM: clasificare, tablou clinic, mecanism de producere, tratament

Pierderea raporturilor normale intre suprafetele articulare cu iesirea condilului din cavitatea glenoida se poate
face in mai multe sensuri,in functie de deplasarea condilului mandibular.Clas:anterioare,posterioare si laterale.
Luxatia anterioara este cea mai frecventa: poate fi unilaterala sau mai des bilaterala.Luxatia anterioara se
caracterizeaza prin imposibilitatea inchiderii gurii dupa o deschidere fortata a acesteiea.
Tratament este de obicei ortopedic si numai in cazuri exceptionale chirurgical. Reducerea luxatiei se face prin
coborarea condilului mand si trecerea sa pe sub condilul temporal,dupa care este repus in cavitatea glenoida.
Luxatiile posterioare sint insotite de obicei de fractura cu infundarea peretelui anterior a conductului auditiv
extern.Tratamentul: prinderea mandibulei cu policii aplicati in santurile vestibulare in imediata vecinatate a
procesului alveolar si se exercita o presiunea in jos urmata de o tractiunea anterioara,in acest mod se
mobilizeaza condilul readucandul in cavitatea glenoida.
Luxatii laterale sunt cu totul exceptionale,deoarece luxatiile in afara sau inauntru sunt impiedicate de rezistenta
data e elementele anatomice ale articulatiei.Tratament tine seama de gradul de deplasare a fragmentelor
fracturate si luxate.
Luxatii recidivante se produc foarte usor in timpul miscarilor de deschidere a gurii,daca acestea depasesc o
anumita amplitudine.Se cunosc luxatii condilomeniscale si meniscotemporale.
35. Contractura, trismusul şi anchiloza temporo-mandibulară: etiologia, patogenia, tabloul clinic,
diagnosticul diferențial, tratamentul.
Contractura- Este limitarea permanenta,totala sau partiala a miscarilor mandibulei,datorita imbolnavirilor sau
sechelelor dupa procese patologice.
Etiopatogenie:Poate fi de cauza periarticulara,musculara,cutaneo-mucoasa.
PERIARTICULARA:apare dupa supuratii sau traumatisme articulare,dupa interv chirurg pe ATM.
MUSCULARA apare prin scleroza muschilor ridicatori ai mandibulei,sau hipertonia lor.
Cutaneo-mucoasa din cauza cicatricilor retractile,scleroase,ale tegumentelor obrajilor si regiunii maseterine
TC: limitarea miscarilor de coborire,mai putin a celor de lateralitae si propulsie. Deschiderea fortata a gurii
provoaca dureri. Mandibula deviaza lateral de partea leziunii. Endobucal se pun in evidenta cicatricele sau
bridele mucoasei bucale.
Tratamentul conservativ: asuplisarea tesuturilor cicatriceale si mobilizarea mandibulei. Mecanoterapia cu
agenti fizici si enzime.Mecanoterapia-dispozitive care deschid gura,dilatarea se face lent progresiv.
Anchiloza - Limitarea permanenta a miscarilor mandibulei datorita organizarii unuii tesut osos care sudeaza
mandibula de osul temporal,practic dispare articulatia.
Cauzele anchilozei post- infectioase sunt supuratiile otomastoidiene,supuratii in jurul ramului ascendent
mandibular,scarlatina. TC: Absenta totala a miscarilor mandibulei.In anchiloze partiale arcadele pot fi
indepartate pe 0,5- 1mm.Mentonul este deviat spre partea bolnava. Hemimandibula de partea bolnava este mai
scurta.Linia interincisiva este deviata de partea bolnava.
Tratamentul: Trebuie prevenita afectiunea:orice lovitura pe menton trebuie sa fie urmata de o examinare
minutioasa a ATM,in caz de fractura condiliana imobilizarea va fi urmata obligatoriu de mecanoterapie.In
anchilozele formate singurul tratament este cel chirurgical,se urmareste crearea unei noi articulatii pentru a reda
miscarea mandibulei.

36. Chisturile epiteliale odontogene de origine inflamatorie: etiologia, patogenia, tabloul clinic,
diagnosticul diferenţial şi tratamentul.
Chistul de maxilar este o leziune patologica cavitara care se dezvolta in grosimea oaselor maxilare. Prezinta
un continut lichid;
Clasificarea chisturilor de maxilar: I.Chisturi epiteliale; IA.Chisturi epiteliale odontogene; de dezvoltare
1.chist primordial (keratochist); 2.chist folicular (dentiger); 3.chist de eruptie; 4.chist periodontal lateral;
5.chistul gingival al sugarului; 6.chist gingival al adultului; 7.chist odontogen calcificat;
Inflamatorii: 1.chist radicular; 2.chist rezidual; 3.chist inflamator lateral; 4.chist paradental
TC: Evolutia este adesea asimptomatica
FAZA PRECOCE de dezvoltare (perioada de latenta): prezenta dintilor devitali, cu carii profunde, coloratii ale
dintilor; modificari de pozitie dentara; persistenta dintilor temporari sau lipsa dinte definitiv
Faza de dezvoltare: deformarea osoasa, mai ales vestibular; devieri ale pozitiei dentare; mobilizare dentara;
Tratamentul este chirurgical
Obiective: - indepartarea tesutului patologic
- conservarea dintilor
- conservarea structurilor vecine
- restaurarea zonei afectate
Tehnici: - marsupializare(decompresie)
- cura radicala (enucleerea)
- cura radicala prin metoda rinologica
- decompresie prin drenajul continutului
lichidian (met. temporara de tratament)
37. Chisturile epiteliale odontogene de dezvoltare: etiologia, patogenia, tabloul clinic, diagnosticul
diferenţial şi tratamentul.
Chistul de maxilar este o leziune patologica cavitara care se dezvolta in grosimea oaselor maxilare. Prezinta
un continut lichid;
Clasificarea chisturilor de maxilar: I.Chisturi epiteliale; IA.Chisturi epiteliale odontogene; de dezvoltare
1.chist primordial (keratochist); 2.chist folicular (dentiger); 3.chist de eruptie; 4.chist periodontal lateral;
5.chistul gingival al sugarului; 6.chist gingival al adultului; 7.chist odontogen calcificat;
Inflamatorii: 1.chist radicular; 2.chist rezidual; 3.chist inflamator lateral; 4.chist paradental
TC: Evolutia este adesea asimptomatica
FAZA PRECOCE de dezvoltare (perioada de latenta): prezenta dintilor devitali, cu carii profunde, coloratii ale
dintilor; modificari de pozitie dentara; persistenta dintilor temporari sau lipsa dinte definitiv
Faza de dezvoltare: deformarea osoasa, mai ales vestibular; devieri ale pozitiei dentare; mobilizare dentara;
TRATAMENTUL CHISTURILOR OSOASE MAXILARE
Tratamentul este chirurgical
Obiective: - indepartarea tesutului patologic; - conservarea dintilor; - conservarea structurilor vecine
- restaurarea zonei afectate
Tehnici: - marsupializare(decompresie); - cura radicala (enucleerea); - cura radicala prin metoda rinologica
- decompresie prin drenajul continutului; lichidian (met. temporara de tratament)

38. Ameloblastomul: etiologia, patogenia, tabloul clinic, diagnosticul diferenţial şi tratamentul

Ameloblastomul este o tumora epiteliala odontogenica, cu caracter benign, ce se dezvolta din ameloblaste,
resturi epiteliale ale organului adamantin, de unde si denumirea de adamantinom.
Ameloblastomul se clasifica in :
-Ameloblastom solid, multichistic (cel mai des intalnit)
apare la adulti in jurul varstei de 30-40 ani dimensiuni variabile si forma multiloculara cu septuri distincte care
impart leziunea in compartimente; rar cu aspect in “fagure”, “baloane de sapun”margini bine definite, netede si
ondulate
-Ameloblastom unichistic
Reprezinta 10-15% din totalul ameloblastoamelor, localizat in 90% din cazuri la mandibula, predominant
posterior. Radiotransparenta uniloculara, cu contur net, intens opac, cauzand expansiunea corpului si a ramului
mandibulei pana la creasta sigmoida si gatul condilului, deplasarea spre inferior a M2 mandibular si rezorbtia
radiculara a M1.
-Ameloblastom desmoplastic
Este o varianta de ameloblastom cu aspect specific clinic, imagistic si
histopatologic, localizat la maxilar sau mandibula, predominant in regiunea anterioara a mandibulei.

Radiografic are un aspect mixt radiotransparent si radioopac cu margini difuze sugestive pentru o leziune fibro-
osoasa vizibila pe OPT, radiografii in incidenta de craniu “de fata” si in incidenta mandibula defilata .
Prognostic: este o leziune care recidiveaza si trebuie urmarita multi ani
-Ameloblastom extraosos periferic
Este omologul ameloblastomului multichistic solid intraosos Localizat la nivelul gingiei aferente dintilor
maxilari sau mandibulari sau la mucoasa alveolara a pacientului edentat; poate fi si multicentric.
Radiografic: aspect mixt radiotransparent si radioopac al crestei dentare care poate fi insotit de o depresie sau o
eroziune a acesteia
Diagnostic diferential: fibromul odontogenic periferic, tumora odontogenica scuamoasa

Tratament
Cel mai des se practica rezectia chirurgicala, tinandu-se cont de tendinta tumorii de a invada tesuturile osoase
adiacente. CT si IRM permit determinarea exacta a extinderii tumorii.
In cazul tumorilor inoperabile, cum sunt cele maxilare posterioare, se utilizeaza terapia cu radiatii.
 39. Adenomul pleomorf al glandelor salivare: patogenia, tabloul clinic, diagnosticul diferenţial şi
tratamentul.
Adenomul pleomorf reprezintă cea mai frecventă tumoră de glandă salivară, ce conţine ţesut epitelial mixt şi
componente celulare mezenchimale.
Diagnosticul se poate pune fie imagistic (sialografie, ecografie, CT, IRM), fie prin examen anatomo-patologic
(punţie-aspiraţie cu ac fin, excizia tumorii). Biopsia efectuată prin aspiraţie cu ac fin poate determina dacă
tumora este de natură malignă, cu o sensibilitate de aproximativ 90% . Per ansamblu, tratamentul de elecţie
pentru tumorile glandelor salivare este rezecţia chirurgicală. Biopsia efectuată prin aspiraţie cu ac fin este
recomandată înaintea intervenţiei chirurgicale pentru a confirma diagnosticul . Tumorile benigne ale glandei
submandibulare sunt tratate prin simpla excizie cu păstrarea ramurei mandibulare a nervului trigemen, nervului
hipoglos, şi nervului lingual . Tumorile maligne salivare, necesită rezecţia largă locală a tumorii primare. Cu
toate acestea, în cazul în care rezecţia completă nu poate fi realizată, radioterapia adjuvantă îmbunătăţeşte
controlul local. Principalele complicaţii sunt date de leziunile nervoase VII (adenoamele parotidiene), hipoglos,
ramul mandibular al trigemenului (adenomul submandibular). Pe termen lung adenoamele pot degenera malign
în 2-25% din cazuri. Riscul de recidivă este de 45% pentru rezecţiile incomplete şi de 1-5% daca este ruptă
capsula în timpul intervenţiei . Deși această tumoră este benignă, reapariţia ei poate avea loc şi la 30 de ani după
tratament, în aceste cazuri, riscul degenerării maligne fiind crescut.
40. Epulisul: clasificare, etiologia, patogenia, tabloul clinic, diagnosticul diferenţial şi tratamentul.
In cadrul tumorilor benigne de la nivelul cavitatii bucale se inscrie si epulisul gingival. Acesta are o evolutie
lenta, fara tulburari grave, fara adenopatii (mariri ale ganglionilor).
Leziunile pot aparea la orice varsta, dar mai frecvent intre 20-40 ani si la femei in timpul graviditatii. Statistic,
sexul feminin este mult mai afectat.
Factorii care genereaza aparitia epulisului sunt de doua tipuri:
Locali: tartrul dentar, carii prezente in zona afectata, resturi de radacini netratate la timp, coroane neadaptate sau
adaptate necorespunzator.
Generali: tulburari de metabolism si dezechilibre hormonale.
Exista sase tipuri de epulis:
1. Granulomatos – alcatuit mai mult din tesut conjunctiv (celule tinere). Clinic are culoare rosie,
suprafata neregulata, consistenta moale si sangereaza la atingere.
2. Teleangiectatic/ angiogranulom – seamana cu primul tip, dar predomina vasele de sange in structura sa.
Clinic are culoare violacee, consistenta moale, tendinta la sangerari spontane, dar si la atingere.
3. Fibros – are aceleasi aspecte clinice ca si primul tip, prezinta celule de tip matur in interior si fara
tendinta de sangerare.
4. Osteogen – prezinta lamele osoase in interior, seamana cu tipul fibros, dar consistenta este mai ferma si
radiologic se vad semnele oasoase distinctive.
5. Epulis cu celule gigante – este acoperit de un strat care poate prezenta leziuni de tip ulceratie, culoarea
este rosie – violacee, si suprafata neregulata. Uneori prezinta mai multi lobi, sangereaza usor si poate ajunge de
dimensiuni mari.
6. Mixomatos – pe fondul unui tesut bogat in vase. Are culoare violacee, consistenta gelatinoasa si tendinta
sa invadeze osul. Extrem de rar se transforma malign.
Tratamentul curativ al epulisului este exclusiv chirurgical insotit de analiza histopatologica. Interventia se
realizeaza sub anestezie locala, iar excizia chirurgicala se poate face clasic cu bisturiul, cu electrocauterul sau cu
laserul. Daca indepartarea este corecta si cauzele sunt eliminate, nu exista recidiva.
Un alt tip de epulis mai rar intalnit si cu tablou clinic impresionant este epulisul nou-nascutului. Aceasta este o
tumora congenitala, afecteaza mai mult sexul feminin (90%), cu localizare mai frecventa la maxilarul superior.
Aspectul clinic este de masa tumorala cu mai multi lobuli, cu plecare din zona caninului si molarilor.
Dimensiunea variaza de la 1-2 cm la 6-7 cm. Sunt rare cazurile cand porneste de la limba. Uneori sangereaza
spontan, alteori la atingere. Tratamentul este clasic, ca si in cazul epulisului adultului.
41. Chistul sebaceu: etiologia, clinica, diagnosticul diferențial, tratamentul
CHISTUL SEBACEU este o formatiune tumorala benigna ce se formeaza prin obstructia (blocarea) orificiului
glandei sebacee. Aceste glande sunt situate la baza firului de par si au ca principala functie secretia si eliberarea
sebumului. In conditii normale intrega cantitate de sebum format este eliminata prin orificiul (infundibul)
glandei si formeaza o pelicula protectoare la nivelul pielii care ajuta la protejarea acesteia de microbi , paraziti
si fungi, oferind de asemenea protectie impotriva temperaturilor extreme precum si a umiditatii crescute
RISCUL de aparitie a chistului sebaceu este crescut la: persoanele care efectueaza efort fizic prelungit in spatii
deschise (expunere indelungata la temperaturi ridicate), adolsecenti (prin modificarea profilului hormonal),
persoane cu antecedente heredocolaterale pozitive (cu rude afectate de aceasta afectiune) precum si la
persoanele cu dislipidemii sau alterari ale sistemului endocrin.
DIAGNOSTICUL se realizeaza prin examenul local amanuntit al formatiunii tumorale. Chistul se prezinta ca o
formatiune tumorala de forma sferica sau ovoidala, cu diametrul variind de la 2-3 mm pana la 10 – 15 cm
(chisturile de dimensiuni mai mari avand tendinta la fistulizare), de consistenta elastica, mobila pe planul
profund, asociata sau nu cu eritem (piele rosie) si edem (umflatura) perilezional. In formele infectate asociate
cu eritem si edem pacientul acuza dureri de intensitate moderata ce au adesea caracter pulsatil. Chistul sebaceu
apare frecvent la nivelul scalpului (pielii paroase a capului), regiunii faciale (fetei), regiunii cervicale (gatului)
si umerilor, mult mai rare fiind localizarile la nivelul membrelor superioare si inferioare. Prezenta unei
formatiuni tumorale chistice la nivelul palmelor sau talpilor excluzand diagnosticul de chist sebaceu deoarece la
acest nivel nu se gasesc glande sebacee.
TRATAMENTUL chistului sebaceu este chirurgical si consta in excizia acestuia si sutura tegumentului,
interventia desfasurandu-se cu anestezie locala. Indepartarea firelor de sutura se realizeaza la 7 zile in cazul
leziunilor de la nivelul regiunii faciale si la 14 zile pentru restul localizarilor. Excizia corecta presupune
indepartarea in intregime a glandei evitand astfel riscul de ricidiva. Tratamentul chirurgical al chistului
sebaceu infectat este mult mai dificil decat simpla excizie a chistului neinfectat deoarece in forma infectata se
stabilesc conexiuni intre glanda si tesutul celular inconjurator, ingreunand cu mult exciza completa. Un alt
aspect extrem de important este acela ca in cazul chistului sebaceu infectat este contraindicata sutura
tegumentului (riscul persistentei infectiei fiind foarte mare), cicatricea restanta in urma interventiei chirurgicale
fiind mult mai mare decat in forma neinfectata.

42. Tumorile cutanate benigne ale regiunii maxilo-faciale. Tumorile epiteliale benigne ale cavităţii bucale.
Tumori cutanate benigne : Generalitati
Tumorile pot fi benigne sau maligne. Cele maligne sunt canceroase, se extind rapid si produc metastaze, iar cele
benigne nu sunt atat de agresive. Tumorile cutanate benigne sunt niste elemente care proemina, depasesc
suprafata pielii, au tendinta la crestere, sunt persistente (nu dispar de la sine). Se formeaza dintr-un tesut al pielii
si pastreaza exact aceeasi structura ca acesta.
TC: Se manifesta ca o formatiune ce proemina la suprafata pielii, este colorata maroniu inchis (spre negru).
Este denivelata, neregulata, de aproximativ 2-3cm. Verucile apar de obicei pe zonele de piele care au glande
sebacee (fata, maini, torace). Tumorile cutanate benigne care se formeaza la nivelul firului de par pot fi
keratoacantoamele. Apar pe zonele expuse la soare (maini). Ca prim simptom este aparitia unui nodul,
hemisferic, de culoarea pielii.
Papilom - Este o proliferare tumorala benigna a stratului spinos al epiteliului, avind drept cauza infectia cu
virusul papiloma uman. Papilomul se manifesta clinic ca o formatiune tumorala cu crestere exofitica, verucoasa
sau conopidiforma, avind prelungiri diitiforme. Are dimensiuni de 0,5-1 cm . Consistenta: moale sau ferma, in
functie de prezenta sau absenta tesutului fibros. Suprafata este neregulata, de culoare alba, rosiatica .
Tratament: papilomul oral necesita un tratament chirurgincal care consta in extirparea in totalitate
a formatiunii impreuna cu baza de implantare.
43. Afecţiunile precanceroase ale pielii şi marginii roşii a buzelor. Afecţiunile precanceroase ale mucoasei
cavităţii bucale.
Keratoza actinică sau solară: Sunt cele mai des întâlnite leziuni precanceroase. Keratozele actinice sunt
excrescenţe aspre, solzoase, uşor reliefate, care variază în culoare de la maro la roşu şi pot atinge un diametru de
până la 2,5 cm. Cheilita actinică este o forma de keratoză actinică ce apare pe buze, care devin uscate, crăpate,
solzoase şi palide sau albe. Afectează în special buza inferioară, care este expusă mai mult soarelui decât cea
superioară.
Boala Bowen sau eritroplazia este considerata de catre O.M.S. ca singura leziune premaligna a mucoase bucale.
TC:se prezinta sub doua forme clinice: granulara (hipertrofica)-are o culoare rosie vie, catifelata,cu suprafata
neregulata, granulara.; negranulara (atrofica)- culoare rosie vie, cu suprafataneteda, fara zone de
hiperkeratoza. Leziunea apare ca o zona de inflamatie.
Atitudine terapeutica: suprimarea factorilor presupusi cauzali (traume) si tratament antiinflamator 7-10 zile.
Leucoplazia- Este definita ca o “pata alba” nu mai mica de 5mm diametru, care nu poate fi inlaturata prin
stergere. Leucoplazia reprezintă o afectare a mucoaselor care se dezvoltă lent, cronic, în timp, sub acțiunea unor
factori iritanți. Aceasta se caracterizează prin depunerea de plăci cu o colorație albicioasă. Pot să apară oriunde
în cavitatea orală dar se dezvoltă, cu predilecție, la nivelul limbii, pe părțile laterale ale acesteia si la nivelul
mucoasei jugale (interiorul obrajilor).
Tratement: leucoplazia este produsă de factori iritanți care se regăsesc tranzitoriu sau permanent în cavitatea
orală. Îndepărtarea acestora precum și instituirea unei igiene excelente se dovedesc eficiente. Dacă nu este de
ajuns și leziunile arată semne precoce de cancer, acestea trebuie îndepartate: chirurgical;
Candidoza bucala - este o infecție cu ciuperca candida albicans. Poate afecta pe oricine, deși apare mai des în
cazul copiiilor foarte mici, bătrânilor, bolnavilor cronici și în cazul celor cu sistem imunitar slăbit.
TC: Secreții albicioase pe limbă; Leziuni în relief pe limbă, cerul gurii, interiorul obrajilor, gingii, amigdale sau
în spatele gâtului. Aceste leziuni au secreții care seamănă cu brânza de vaci, pot fi dureroase și chiar sângerânde
la contactul cu dinții sau alte obiecte; Durere și dificultate la înghițire; Senzația că alimentele au rămas blocate
în gât sau în coșul pieptului; Febră, în cazurile severe în care infecția trece de esofag
Tratamente: Medicamentele antifungice

44. Tratamentul chirurgical al afecțiunilor parodontale. Chiuretajul gingival. Gingivectomia.

Vestibuloplastia- Tehnicile de tratament în chirurgia parodontală sunt utilizate cu scop de a elimina țesuturile
patologice din pungile parodontale și de a reabilita defectele mucogingivale apărute fie ca rezultat al leziunilor
tisulare induse de elementele patologice, fie în urma debridării zonei parodontale. Aceste metode se referă la
chirurgia corectivă.
Chiuretajul gingival- Prin procedeul de chiuretaj gingival obținem înlăturarea țesutului de granulație cronic de
pe peretele lateral al pungilor parodontale. Acest spațiu pe lângă componentele de bază a țesutului de granulație
conține resturi de tartru, placă bacteriană, țesut necrotic.
Chiuretajul subgingival- Această metodă se referă la procedeul de înlăturare a țesuturilor alterate în sens
apical,mai jos de joncțiunea dento-gingivală. Scopul chiuretajului subgingival este de a înlătura țesuturile
patologice pentru ulterioara regenerare a epiteliului joncțional și gingival.
Gingivectomia gingivoplastică - reprezintă procedeul de excizie a gingiei. Prin înlăturarea peretelui pungii
parodontale, gingivectomia oferă acces direct la suprafața radiculară, evidențiând tartrul subgingival. Prin
această metodă se obține o planare radiculară ce favorizează o regenerare a țesuturilor gingivale, și reabilitarea
conturului gingival fiziologic. Gingivectomia poate fi efectuată în cazuri de: Eliminarea pungilor supraosoase;
Eliminarea gingiei hipertrofice; Eliminarea abceselor gingivale supraosoase.
Gingivectomia poate fi efectuată prin utilizarea lamelor(scalpel), electrozilor, razelor laser, sau cu compuși
chimici. Cea mai recomandată metodă de gingivectomie este cea chirurgicală.

Terapie raspunsuri
1. Aprecierea gradului de răspândire și afectare a cariei dentare
OMS recomanda 3 indici pentru evaluarea gradului de afectare a dintilor prin carie:
-indice de frecventa; -indice de intensitate; -indice de sporire a intensitatii (rata cariei)
Indice de frecventa- reprezinta proportia persoanelor afectate prin carie din cadrul unui grup de populatie la un
anumit moment dat. Se caracterizeaza prin procentul de persoane cu dinti afectati de carii C, obturati O si
extrasi E/absenti A. Nivelurile intensitatii dupa prevalenta la copii de 12 ani: joasa 0-30%;
medie 31-80%; inalta 81-100%
Indice de intensitate- reprezinta masurarea ratei de progresie a cariei si e constituit din nr mediu de dinti cariati
C, obturati O si extrasi E/absenti A ce revin unei persoane.
Nivelurile intensitatii pentru virsta de 12 ani: foarte joasa 0-1.1%; joasa 1.2-2.6%; moderata 2.7-4.4%;
inalta 4.5-6.5%; foarte inalta 6.6% si mai mult.
Indice de sporire a intensitatii- reprezinta diferenta de valori determinate de cresterea indicelui de intensitate
COE la una si aceeasi persoana sau contingent intr-o anumita perioada de timp. IR = cazuri noi / timp persoana

2. Metode de investigaţii în diagnosticul afecţiunilor odonto-parodontale.

- interogatoriul (anamneza) începe cu acuze, anamneza vieții, a bolii. Simptomul durerii (C,P,Pt), gingivoragie,
halena fetidă; -exam.obiectiv (exobucal și endobucal). Ex. Endobucal începe cu inspecția vestibulului oral,
starea gingiilor: -indicele de solicitare a tratamentului afecț. Paradonțiului (CPITN); -estimarea stării igienice a
cav. buc. (Green-Vermillion); ex. limbii, planșeului bucal, dinților (sondarea, percuția, termodiagnosticul,
electroodontometria); investigațiile radiologice. În afecț. Parodontale se apreciază codul gingivitei (CG), codul
parodontal (CP), mobilitatea dinților,analiza clinica al singelui si biochimica, examinarea cantitati lichidului
gingival, reoparodontografia.

3. Structura şi funcţiile tunicii mucoase a cavităţii bucale. Modificările ei în cadrul

unor afecţiuni generale.
Tunica mucoasă a cav buc.este alcătuită din 3 straturi:
a) epitelial; b) mucos propriu-zis; c) submucos.
a)Epiteliul este plat multistratificat alcătuit din stratul bazal și spinos.
b)Tunica mucoasă propriu-zisă prezentată de țesut conjuctiv dens alcătuit din: -substanță bazală, -structuri
fibroase și -celule. Stratul mucos propriu-zis pătrunde ondulat sub formă de papile în stratul epitelial. În el
se află o rețea capilară.
c)Stratul submucos format din țesut conjunctiv mai lax.
Funcțiile mucoasei cav. buc.:-f. de protecție; -f. plastică; -f. senzitivă; -f. de absorbție.
Schimbările mucoasei în cadrul unor maladii generale:
Spongioza- acumulare de lichid între cel. stratului malpighian.
Degradație balonantă- perturbarea stratului malpighian ce duc la repartizarea haotică a unor grupuri de
celule în exudatul veziculelor formate (în formă de baloane).
Acantoliza- modificare degenerativă a cel. Stratului malpighian manifestat prin dispariția legăturilor
citoplasmatice intercelulare.
Acantoza- tumefierea cel. Stratului malpighian, caracteristică pentru inflamație.
Hiperkeratoză- cornificarea în exces legată de dereglarea procesului de descuamație.
Parakeratoză- cornificarea incompletă a cel. Superioare a stratului malpighian.
Papilomatoză- proliferarea spre epiteliu a stratului mamelar al mucoasei.
4. Flora microbiană în cavitatea bucală. Rolul ei în evoluţia cariei dentare și afecțiunilor
parodonțiului marginal.
Cantitatea florei microbiene depinde de intensitatea salivei, de consistenta si caracterul alimentelor si de starea
igienei orale, de strarea tesuturilor si organelor din cavitatea bucala si de perzenta sau apsenta unor boli
somatice.
Microflora cav bucale este destul de variata si e compusa de reprezentatii tuturor grupurilor de microorganisme:
bacterii, actinomicete, fungi, protozoare, spirochete, rikettsii, virisuri.
Lotul major il constitue –cocii-80-90 % din totalul specilor. Streptococii sunt cei mai populati in cav bucala. Ei
fermenteaza glucidele si formeaza acid lactic. In tartrul dentar si pe gingie populeaza streptococul epidermidis
si aureaus. Lactobacterile,leptrotrichiile produc acid lactic. De asemenea intilnim si fungi levuriformi din genul
candida albicans, tropicalis. Ele produc disbacterioza, candidoza sau lez locale in cav bucala. Spirochetele incep
sa populeze cav. bucala in momentul eruptilor primilor dinti temporari la copil. Spirochetele se depisteaza in
cantitati mari in afectiunile mucoasei bucale(stomatita ulceroasa) in pungi parodontale, in focare cariose si in
pulpa gangrenoasa.

5. Mecanismele de protecţie ale cavităţii bucale.

Se impart in: factori de protectie nespecifici- factori mecanici si chimici; factori de protectie specifici.
Factorii de protectie nespecifici- din protectia mecanica fac parte functia de bariera a mucoasei intacte,
evaluarea microorganismelor de catre saliva, purificarea mucoasei in procesul de alimentatie
Lizozimul-este o proteina bazica cu efect mucolitic. functia lui consta in a exercita influenta asupra
membranelor unor microorganisme, mai ales, gram pozitive. Lizozimul stimuleaza activitatea fagocitara a
leucocitelor, participa la regenerarea tesuturilor biologice
Fagocitoza – este cea mai veche forma de protectie nespecifica. In saliva sint totdeauna prezente leucocite,
limfocite, care imigreaza in cavitatea bucala din pungile gingiilor. Rolul fundamental al fagocitozei revine
granulocitelor neutrofile si macrofagilor.e.
Factori de protectie specifici.- este reprezentata de imunitatea mucoasei bucale. Factorul principal al protectiei
antimicrobiene specifice il constitue imunoglobulinele. Imunoglobulinele sunt proteine ce se contin in serul
sanguin sau in secretii si au functia de anticorpi, facind parte din fractia globulinica. Distingem 6 clase de
imunoglobuline: Ig A, Ig G , Ig M, Ig E, IgD, Ig U.
Factorul principal in protectia specifica din cavitatea bucala il constitue Ig A.

6. Examinarea a pacienților cu afecţiuni stomatologice.

Date de pasaport. Examenul subectiv:motivatia, istoricul actualei boli, istoricul vetii
Examenul obectiv: inspectia , palpatia, percutia.
Examenul exobucal – se executa prin inspectia reg.maxilo faciale din fata si profil atragind atentia la starea si
culoarea pielii, a mucoasei buzelor, prezenta sau lipsa asemetriei faciale, proportia etajelor fetei; la linia de
contact si pozitia buzelor, obrajilor,comisurilor gurii ,gradul de exprimare a santurilor perilabiale
Examenul endobucal: examenul buzei superioare si inferioare; examenul mucoasei bucale; examenul
odontal(forma, culoarea, marimea, pozitia, structura); examenul parodontal(inspectie si palpare cu sonda
parodontometrica); examenul ocluziei
Examenul paraclinic: radiografii (retroalveolare, cu film muşcat, panoramice, ortopantomografie,
teleradiografie faţă şi profil, etc.).
Investigaţii de laborator, în special examene hematologice (timpul de sângerare, timpul de coagulare, nivelul
hemoglobinei, numărul hematiilor, leucocitelor, numărul trombocitelor, viteza de sedimentare a hematiilor)
7. Afecțiuni ale dinților de etiologie necarioasă. Clasificare.
Dupa eruptie: Etiologie carioasa: caria; Etiologie necarioasa: abraziunea patologica; defecte cuneiforme;
necroza; eroziunea tes dure; traumatisme; hiperestezia dintilor
Abraziune patologica- pierderi masive de tesuturi dure la un dinte,la o grupa sau la toti dintii.
Cauze: -starea ocluziei; -suprasolicitarea dintilor din cauza numarului lor redus; -proteze incorecte
-cauze endocrine: dereglari in functia hipofizei,tiroidei,paratiroidelor. -fluoroza,osteopteroza.
Clasificarea abraziunii: 1 grad-abrazine usoara a cuspizilor adamantine si a marginii transante
2 grad-denudarea dentinei de pe urma abraziunii adamantinei pe cuspizii si marginea transanta
3 grad-abraziunea adamantinei si dentinei pina la nivelul cavitatii dintelui
Necroza acida- se atesta la lucratorii de la intreprinderi chimice legate de producerea acizilor(acidul clorhidric,
azotic, sulfuric). Acumularea vaporilor in aer modifica Ph salivar pina la 5.8-6.2, iar ca rezultat are loc
decalcinarea smaltului. Pacientii au senzatii de strepezire, amortire, apoi hiperestezie pronuntata de la agenti
termici, chimici si mecanici. Intotdeauna sufera in primul rind dintii frontali superiori.
Defectul cuneiform. Se localizeaza pe coletele dintilor arcadei superioare si inferioare pe fetele jugale si
vestibulare. Etiologie: -influenta factorilor mecanici, ca de ex actiunea periutei de dintii).
-structura tesuturilor si mediul ambiant al dintelui.
Acuze: cel mai des, e fara senzatii dolore. Evolutia sau durerea depinde de viteza pierderii tesuturilor dure.
Eroziunea dintelui- e o pierdere progresiva caliciforma de smalt si dentina pe fetele vestibulare. Are o forma
ovala sau rotunda. Mai frecvent sunt afectati incisivii superiori si caninii. Mai frecvent afecteaza citiva dinti cu
localizarea simetrica. La inceput apare o pierdere mica de smalt, care treptat se aprofundeaza ajungind pina la
dentina.
Hiperestezia tesuturilor dure ale dintelui. Hiperestezia este sensibilitatea sporita a tesuturilor dure la agenti
mecanici, chimici, termici. Clinic: senzatii dolore in dinti la actiunea diferitor factori, cu inlaturarea excitantului
durerile dispar.

8. Flouroza. Etiologie. Clasificare. Tabloul clinic. Profilaxia. Zonele endemice în

Republica Moldova.
Fluoroza- afectiune ce se explica prin intoxicatie cu F, aparuta din urma continutului sporit de F din apa
potabila.
Clasificarea fluorozei: Distingem forme: hasurata; maculata; granular-cretoasa; eroziva; destructiva
Primele 3 forme (hasurata,maculate si granular-cretoasa) evolueaza fara pierdere de tes dentar.
Tabloul clinic: Forma hasurata a fluorozei: hasuri cretoase mici situate in straturi superficiale de smalt.Ele pot
fi bine pronuntate,dar mai frecvent sunt dissimulate si devin evidente la uscarea dintelui.
Forma maculate: macule cretoase bine pronuntate,fara hasuri pe numerosi dinti,dar mai ales pe I superiori si
inferiori; uneori culoarea maculei se modifica si ea devine bruna deschisa, iar smaltul e neted si lucitor
Forma granular-cretoasa: se remarca incluziuni pigmentare bine conturate; se observa o erodare in scurt timp a
smatului cu dezgolirea dentinei pigmentate de culoare brun-inchisa
Forme eroziva: pe fondul smaltului pigmentat exista portiuni extinse nepigmentate si defecte de forma variata-
eroziuni; are loc abraziunea smaltului si dentinei
Forma destructive: se deformeaza coroana dintilor din cauza distrugerii erosive si abraziunii tesuturilor dure
Tratamentul fluorozei: -procedee de decolorare (sol.20-30% acid clorhidric sau fosforic 2-3min) cu
remineralizare ulterioara(sol Ca gluconat de 10% pe 15-20 min).
-in forma eroziva si destructive, se restabileste forma si culoarea coroanei cu compozite sau prin metode
ortopedice.
Zone endemice in RM- Cele mai înalte concentrații de fluor - raionul Ungheni – 16,5 mg/l; raionul Glodeni –
5,3mg/l; raionul Călăraşi – 5,3 mg/l; raionul Făleşti, ceea ce presupune interzicerea folosirii acestor surse în
scopuri potabile. Concetratii relativ mai mari in zona de Nord, centru si sud mai mici.

9. Defectul cuneiform. Etiologie. Tabloul clinic. Diagnosticul diferențial. Tratamentul.

Defectul cuneiform este o afectiune necarioasa ce afecteaza tesuturile dure dentare.
Se localizeaza preponderent la coletul dintilor, cel mai des la canini si la molari, caci ei se expun mai tare in
afara arcadei dentare. Ca factor etiologie este considerat factorul mecanir, si anume periuta de dinti.. in
majoritatea cazurilor defectul cuneiform nu este insotit de durere. Pacientul indica doar locul defectului la
coletului dintelui. Defectul progreseaza foarte lent, nusi schimba conturul,nu produce necroza sau ramolisment,
rareori poate sa apara o durere pasajera la excitani termici sau chimici. Peretii defectului sunt duri, luciosi si
netezi. Defectul cuneiform poate sa progrezeze atit de tare ca la o forta mecanica sa se fractureze . Tratament-
remineralizare cu paste de flor si obturatii cavitatilor cu compozite, coroana artificiala in cazul defectelor
profunde.

10.Caria dentară. Concepţia modernă în etiologia şi patogenia cariei dentare.

Carie dentara- proces distructiv cronic al tesuturilor dure dentare.
Etiologia: Factori predispozanti: igiena bucala nesatisfacatoare; deficit de fluor in apa potabila;
anomalii de pozitie a dintilor, ocluziei; aparate ortodontice; alimentatie irationala: cu surplus de glucide;
maladii generale ( ale tractului gastrointestinalmsistemului endocrine,sistemului cardiovascular)
Factorii determinanti: prezenta mi/o in placa dentara; insuficienta mecanismelor specifice (imune) si nespecifice
de aparare a cav.orale; dereglarea alimentatiei; timpul
Prezenta mi/o in placa dentara- o are in special Streptococcus mutans, iar Dactilobacilus influenteaza
progresarea procesului carios. Streptococcul mutans produce acizi organici in special acidul lactic din zaharoza
cee ace duce la demineralizarea smaltului.

11. Clasificarea cariei dentare. Simptomatologia şi diagnosticul diferenţial al cariei dentare.

Clasificarea dupa Lukomski: 1) Stadiu de macula: cretoasa (carie acuta); pigmentata (cronica)
2) Carie superficiala: -acuta; -cronica; 3) Carie medie (a smaltului si a dentine): -acuta; -cronica
4) Carie profunda (a dentinei parapulpare): -acuta si cronica
Clasificarea OMS: K02.0 Caria smaltului - Stadiul de macula (carie incipienta); K02.1 Caria dentinei;
K02.2 Caria cementului; K02.3 Carie dentara stopata; K02.4 Odontoclazie - Melanodontodentie infantila;
-Melanodontoclazie; K02.8 Alta carie dentara ; K02.9 Carie dentara idiopatica
Tabloul clinic: Stadiul de macula: decurge asimptomatic sau poate fi hiperestezie la acru,dulce,sarat
Examen obiectiv: pata de culoare alba, cretoasa, cenusie; opaca, mata; la sondare se observa o rugozitate putin
sensibila; macula devine vizibila dupa uscarea suprafetei dintelui cu jet de aer
Diagnostic dif.: macula in hipoplazie afecteaza simetric dintii omonimi; macule in fluoroza sunt multiple.
Caria superficiala: Simptome: senzatii dolore la sarat,dulce,acru.
Examen obiectiv: cavitate superficiala cu adincime de cca 1 mm; sondarea pe fundul ei e sensibila (jonctiunea
smalto-dentinara); Diagnostic diferential: -in hipoplazie suprafata smaltului e neteda, neramolita,defectele sunt
localizate la diferite nivele a dintilor simetrici si nu pe zonele de elective a cariei
-in eroziunea tesuturilor dure au aspect caliciform, fundul e neted si lucitor.
Caria medie: acuze lipsesc sau pot fi dureri care trec imediat dupa ce inceteaza actiunea excitantilor
Examen obiectiv: -cavitate nu pre adinca umpluta cu dentina pigmentata si ramolita; cu pereti duri, pigmentati,
nesensibili la sondare; -pulpa dintelui reactioneaza la current de 2-6 microA
Diagnostic diferential: la defect cuneiform si eroziuni- caria media se distinge prin aceleasi semen ca si caria
superficiala; -la caria profunda- in carie medie lipsesc acuzele
Caria profunda: uneori dureri in dinte provocate de iritanti termici si mecanici
Examen obiectiv: cavitate carioasa larg deschisa umpluta cu dentina ramolita cu pereti duri, schimbati la
culoare; dentina ramolita se distinge doar pe fundul cavitatii; sondarea e nedureroasa/ dureroasa.
Diagnostic diferential: fata de caria medie- in carie profunda acuzele sunt mai pronuntate;
12. Materiale de obturaţie. Clasificarea.
I. Materiale pt obturatii definitive (de durata)- pt restabilirea formei anatomice si a functiilor.
1.Materiale pt obturarea directa a dintilor: -Cimenturi (minerale, polimerice); -Materiale de obturatie
metalice(amalgam, coezive); -Materiale de obturatie polimerice (mase plastic, compozite, compomere,
ormocere)
2.Materiale pt obturarea indirecta: -metalice; -ceramice; -polimerice
II. Materiale pt obturatii coronare provizorii- pt obturarea temporara a cav dentare.
III. Materiale pt obturatii (captuseli): -curative; -izolatorii
IV. Materiale pt umplerea canalelor radiculare
1.Materiale pt obturatii provizorii.; 2.Paste (sealere); 3.Filler
V. Adezive: 1.Autopolimerizabile ; 2.Fotopolimerizabile; 3.Dual cure
VI. Sigilanti superficiali: 1.Fisurali; 2.Radiculari; 3.Pt obturatii
Clasificare cimenturilor: Cimenturi minerale: -fosfat de zinc; -slicat; -silicofosfat
Cimenturi polimerice : -policarboxilate; -glassionomere; Cimenturi zinc-fosfat
Compozite: A.dupa umplutura: macromoleculare; micromoleculare; miniparticule; hibride; nanoumplutura
B.dupa polimerizare: initiere chimica; initiere cu caldura; initiere cu lumina; polimerizare dubla
C. dupa consistenta: traditionala; lichida; condensabila
D.dupa destinatie: obturare la dinti laterali; obturare la dinti frontali; universala
E. dupa compozitie
1) nesarjate- contin doar faza organica
2) sarjate – in faza organica sunt dispersate particule de umplutura anorganica

13. Caria profundă. Tabloul clinic. Diagnosticul diferențial. Tratamentul

Simptome: uneori dureri in dinte provocate de iritanti termici si mecanici
Examen obiectiv: cavitate carioasa larg deschisa umpluta cu dentina ramolita cu pereti duri, schimbati la
culoare; -dentina ramolita se distinge doar pe fundul cavitatii; -sondarea e nedureroasa/ dureroasa
Diagnostic diferential: fata de caria medie- in carie profunda acuzele sunt mai pronuntate, durerile temporare la
diferiti excitanti; fata de pulpit acuta de focar si cronica fibroasa- dupa caracterul si durata durerilor de la
excitanti externi; In pulpit durerea e paroxistica si mai indleungata au pot fi dureri spontane fara actiunea
excitantilor; In pulpit dintele ractioneaza la curent de 15-20 microA.
Tratatamentul: inlaturarea dentinei ramolite de pe peretii cavitatii, dentina dura pigmentata se lasa pe fundul
cavitatii cu exceptia dintilor frontali unde din motive fizionomice se inlatura.
-cavitatea se spala cu sbs medicamentoase (peroxid de hidrogen 3%, hipoclorit de Na)
-pe fundul cav se aplica o pasta curative cu actiune antiseptic pt a proteja pulpa si stimula procesul de formare a
dentine tertiare si remineralizare a dentine alterate. (coafaj indirect)
Pastele odontotropice utiliztate pt coafaj indirect sunt pe baza de:
-hidroxid de Ca; -eugenat de zinc
a- Pastele curative se aplica pe planseul cavitatii in punctele sensibile
b- apoi se aplica obturatie de baza cu ciment fosfat de zinc sau ionomer
c- si se aplica obturatia definitiva.
14. Pulpita. Etiologie. Patogenia. și clasificarea.
Pulpita- e un proces inflamator al pulpei ce apare in urma reactiei tesuturilor la diferiti excitanti.
Aparitia inflamatiei si intensitatea ei depend de: -factorii de protective a organismului in general si anume a
pulpei; -forta excitantului; -durata excitantului
Etiologia si patogenia pulpitei: -agenti biologici (microbe si toxinele lor)- nimeresc in pulpa prin cavitatea
carioasa a dintelui, prin canaliculele dentinale sau prin orificiul de perforatie, din punga parodontala..
-traumatism (mecanic,fizic,chimic); -abraziunea intensive a marginii transante sau a fetei masticatorii a coroanei
dintelui poate duce la deschiderea cavitatii dintelui ; -leziuni termice-la prepararea dintelui
-lipsa sau aplicarea incorecta a obturatiei de baza sau/si a obturatiilor curative in cazul cariilor profunde
Clasificarea pulpitelor dupa OMS: K.04 Maladii pulpare: K.04.0 Pulpite; K.04.00 Hiperemia pulpei;
K.04.01 Pulpita acuta; K.04.02 Pulpita supurata (abces pulpar); K.04.03 Pulpita cronica; K.04.04 Pulpita
cronica ulceroasa; K.04.05 Pulpita cronica hiperplazica (polip pulpar); K.04.08 Alte pulpite precizate
K.04.09 Pulpite neprecizate; K.04.1 Necroza pulpara ; Gangrena pulpara; K.04.2 Degenerescente pulpare:
Calculi pulpari (concremente) Denticuli Pulpoliti; K.04.3 Formatiuni anormale de tesut dentinar dur in pulpa
Clasificarea Institutului de medicina si stomatologie din Moscova:
1.Pulpita acuta: a)focara; b)difuza; 2.Pulpita cronica: a)fibroasa; b)gangrenoasa; c)hipertrofica
3.Acutizarea pulpitei cronice; 4.Stari dupa depulparea partiala sau totala

16.Metode conservatoare de tratament a pulpitelor. Coafajul direct şi indirect. Tehnica de

efectuare, preparate medicamentoase.
Metoda biologica de tratament a pulpitelor.
Scopul-e folosita pentru a opri complet procesul inflamator in pulpa si pentru pastrarea pulpei intregi.
Indicatii pt metoda conservativa: Pulpita acuta de focar; Pulpa accidental denundata la prepararea cav carioase;
Virsta tinara (pina la 30 ani); Lipsa schimbarilor pe radiografie in reg apexului radicular
Coafaj direct: - aceasta metoda prevede aplicarea unei obturatii curative. Suprafata pulpei denudate este irigata
atent cu apa sterila sau cu sol izotonica de clorid de natriu cu indepartarea ulterioara a excesului de umiditate cu
un tampon, preintimpinind prin aceasta singerarea. Apoi pe pulpa denudate si nu pe cheagul de singe se aplica
hidroxid de Ca si o obturatie izolatorie din ciment ionomer care este acoperit cu obturatie de durata. Dupa
finalizarea tratamentului pacientii sunt luati la evidenta de dispensarizare.
Coafaj indirect: -pe fundul cavitatii carioase e/e lasata o oarecare cantitate de dentina pathologic schimbata
care este acoperita cu hidroxidul de Ca . El este aplicat cu ajutorul unei sonde butonate pe portiunea cea mai
profunda a planseului cavitatii dupa uscarea ei cu un jet de aer. Apoi fundul cavitatii este acoperit cu adeziv,
ulterior fiind aplicata o obturatie permanenta. Hidroxidul de Ca – efect bactericid,normalizeaza echilibrul acido-
bazic a pulpei inflamate, actioneaza antiinflamator si deshidratant,stimuleaza procesele de remineralizare a
dentinei ramolite si formarea dentinei secundare

19.Preparate antiseptice utilizate în endodonție. Mecanismul de acţiune.

Prelucrarea medicamnetoasa a canalelor radiculare- se aplcia la prelucrarea instrumental a canalelor radiculare
pt a indeparta resturile organice ale pulpei, rumegusul de dentina, smear layer de pe peretii canalului pentru a
asigura accesul spre sistemul de canale auxiliare,microcanale si ramfiicatii.
Clasificarea preparatelor antiseptice: Preparate ce contin oxigen- sol apa oxigenata de 3% (curate emcanic,
bactericid si hemostatic); Preparate ce contin clor- sol hipoclorit de Na 3-5%,(solubilizeaza masele necrozate,
bactericid); Preparate ce contin iod- sol iodinol 1% (bactericid, accelereaza regenerarea tes.); Preparate
nitrofuranice- sol de furacilina 0.5%(antiexudativ); Enzime proteolitice- chemopsina,tripsina,chemotripsina
(antiinflamator,disociaza mase necrotice); Enzima de origine proteica- sol 0.1% lizocim
(antiinflamator,stimuleaza recativitatea nespecifica a organsimului)

15.Manifestări clinice şi diagnosticul diferenţial al pulpitelor (acute şi cronice).

Pulpita acuta: a)focara; b)difuza Pulpita cronica: a)fibroasa; b)gangrenoasa; c)hipertrofica
Pulpita acuta de focar: e stadiul de debut al inflamatiei pulpei
Tablou: Dureri spontane in acces, care se intensifica, sunt provocate de excitanti: termici, chimici, mecanici;
dureri nocturne mai pronuntate, durerile se prelungesc 10-30 min.,apoi dispar pe timp indelungat cca 24 ore.
Examen obiectiv: -cavitate carioasa profunda; -sondare foarte dureroasa intr-un punct; -dureri la excitanti, care
nu trece odata cu inlaturarea excitantului; -percutie indolora; -electrosensiblitatea >10 mA.
Diag Dif: -carie profunda; -pulpita acuta difuza- Nu exista dureri iradiante.
Pulpita acuta difuza: -pulpita acuta de focar cu simptome caracteristice ce dureaza 1-2 zile, dupa care procesul
inflamator se extinde in pulpa coronara si radiculara si devine pulpita acuta difuza
Tablou: Dureri acute spontane indelungate cu intervale indolore mici, dureri pulsatile ce se intensifica
noaptea,dureri indelungate 2.5-3 ore cu inetrvale indolore 15-30 min. Durerea poate dura 2-14 zile
Examen obiectiv: -cavitate carioasa profunda; -sondare foarte dureroasa; -dureri la excitanti termici;
-percutie in ax dureroasa; -electrosensibilitatea pulpei 30-50mA; -radiografic,fara modificari.
Diag Dif: -pulpita acuta de focar; periodontita acuta si cronica in stare de acutizare (apicala)
Pulpita cronica fibroasa: Dureri paroxistice siciitoare in dinte de la excitanti mecanici, chimici, termici de.
Durerile se prelungesc dupa inlaturarea factorilor cauzali
Obiectiv: -cavitate carioasa profunda, cornul pulpar e deschis; -sondarea e dolora,si este/sau nu este orificiu de
comunicare intre cav carioasa si cav coronara; -pulpa singereaza ; -actiunea agentilor termici provoaca dureri; -
percutie indolora; -electrosensiblitatea 20-40 mA
Diag Dif: carie profunda; pulpita acuta de focar; pulpita gangrenoasa
Pulpita hipertrofica cronica: -excrescente de carne care singereaza la orice ocazie sau doar singerare
-lipseste durerea sau durerile sunt doar in timpul masticatiei
Tablou: Dureri la excitanti; dureri si singerare la periajul dintilor, exista tesut proliferative in dinte “polip”
Examen obiectiv: -cavitate carioasa profunda cu margini ascutite,taioase; in pulpa cu tes proliferative dur sau
granular ce singereaza la atingere; -in caz de polip a pulpei, in cav carioasa e o formatiune tumorala compact
roz-pala; -sondare putin dureroasa cu singerare usoara; -percutie indolora
Diag Dif: proliferarea papilei gingivale.
Pulpita cronica gangrenoasa: -dureri puternice in trecut care s-au domolit sau au disparut definitiv
Tablou: Dureri siciitoare de la fierbinte,senzatie de distensie,incomoditate in dinte ce nu trec dupa indepartarea
excitantilor sau durerile lipsesc; miros fetid din cavitate bucala; schimbarea culorii dintelui
Examen obiectiv: -dinte de culoare cenusie; -cavitate carioasa profunda, cavitate e larg deschisa
-sondarea profunda in reg orificiului canalului radicular provoaca dureri; -percutia e sensibila ;
-electrosensibilitatea 50-80 microamperi, necroza pulpei; -pe radiografie modificari apicale fibroase cronice
-la inceput ,sondarea e dureroasa si pulpa singereaza ; Diag Dif: periodontita apicala cronica;
Pulpita cronica acutizata: dintele a durut si mai inainte, au existat semen de pulpit cronica
Tablou: Durere paroxistica spontana ce iradiaza pe traseul ramurilor n.trigemen, se intensifica de la excitanti;
dureri indleungate cu character siciitor, dureri la atingerea dintelui.
Examen obiectiv: -cavitate carioasa profunda,des deschisa sau obturatie; -sondare foarte dureroasa, cornul
pulpar poate fi deschis; -actiunea agentilor termici provoaca dureri vii; -percutie dureroasa
-pe radiografie sunt modificari ca in parodontita apicala fibroasa cronica; -electroexcitabilitatea 40-80mA.
Diag dif: periodontita acuta si cronica in curs de acutizare;
17. Tratamentul chirurgical al pulpitelor. Extirpația vitală. Tehnici, instrumente, medicamente.
Extirparea vitala – indepartarea intr-o sedinta a pulpei coronare si radiculare sub anestezie locala.
Tehnica efectuarii: dupa toate etapele efectuate la tratarea prin metoda de amputatie vitala (anestezia locala,
prepararea cavitatii carioase, amputatia pulpei coronare, largirea infundibulara a ostiumurilor canalare si
amputarea pulpei ostiale) se trece la urmatoarea etapa. Extirparea pulpei radiculare se efectueaza cu
pulpoextractorul, este inserat atent in canalul radicular pina la o senzatie usoara de rezistenta, apoi instrumental
se retrage cu 1-2mm spre inapoi. Cind pulpoextractorul este adus la adincimea potrivita el este rotit digital prin
1-2-3 rotatii in jurul axului sau, si apoi este evacuate din canal impreuna cu pulpa. Prelucrarea medicamentoasa
a canalelor radiculare. La tratarea pulpitelor se utilizeaza substante medicamentoase cu actiune antiseptic sau
antibacteriana.(sol. Hipoclorit de sodiu de 3%, sol.de clorhexidina de 0,2% si preparate ce contin EDTA) care
difuzeaza in canale si exercita o actiune dezinfectanta, iar pe de alta parte aceste substante sunt capabile sa
dizolve resturile organice si produsele de descompunere a pulpei.
Extirpatie devitala a pulpei –este o metoda de indepartare completa a pulpei dupa devitalizarea ei.
Esenta metodei de extirpatie devitala este similara cu extirpatia vitala, singura diferenta fiind aceea, ca
indepartarea pulpei este efectuata dupa devitalizarea ei prealabila – necrotizarea pulpei.

18.Metoda devitală de tratament a pulpitelor. Medicamente. Tehnici.

Amputare devitala- consta in devitalizarea pulpei si indepartarea a pulpei coronare.
Extirpare devitala-consta in devitalizarea si indepartarea completa a pulpei.
Indicatii: reactii alergice la anestezice; esecul metodei vitale; persoane cu maladii generale grave
Tehnica aplicarii metodei devitalizante: Pasta arsenicala se plica: -24 ore pt I,C,PM; -48 ore pt M
-cel mai bine se aplica pe cornul pulpar dezgolit. In caz contrar poate cerste durerea din cauza inflamatiei pulpei
si cresterii presiunii din camera pulpara (daca pulpa nu e denudata)
-deasupra pastei arsenioaseplasam o buleta de vata imbibata cu anesthetic

20. Materiale pentru obturarea canalelor radiculare. Clasificarea.

Clasificare dupa stare fizica
1)Paste plastic care fac priza in canal: cimenturi pe baza de ZOE; paste pe baza de ZOE; cimenturi oxifosfat de
zinc; materiale din gutaperca; bachelite (pe rezorcin formalina); paste ermetice pe baza de rasini epoxide
2)Paste plastice ce nu fac prize in canal: -paste cu actiune antiseptic de durata Idoform;
-paste cu actiune biologica (pe baza de hidroxid de Ca)
3)Materiale cu duritate: -conuri de gutaperca; -conuri de argint; -conuri din rasini sintetice
Clasificare: 1)Sealer- substanta ermetizanta,sigilanta; 2)Filler- substanta care umple lumenul canalului
Cerintele fata de materialele de obturatie de canal: Sa inchida ermetic canalul radicular; Sa fie radioopace; Sa
nu coloreze tesuturile dentare; Sa fie biologic compatibile si sa nu irite tesuturile periapicale;
Sa aiba timp de prize indelungat pt activitatea normala a medicului; Sa nu posede proprietati cancerigene
21. Erori şi complicaţii în diagnosticul şi tratamentul pulpitelor. Profilaxie.
Erori in diagnosticul pulpitei: diagnosticul poate fi pus greşit din cauza culegerii incomplete a anamnezei,
examen incomplet a pacientului şi a cavităţii carioase.
Un diagnostic incorect duce mai departe la alegerea metodei de tratament greşită. Ex. – Aplicarea pastei
arsenicale într-un dinte cu pulpită gangrenoasă poate duce la o periodontită arsenicală. Aplicarea acestei paste
arsenicale în perforaţii din regiunea bi sau trifurcaţiei duce la osteomielită.
Erori in tratament: Deschiderea accidentală a cornului pulpar sub anestezie, deoarece prezenţa
vazoconstrictorului în substanţa anestezică face ca pulpa să nu sângereze.
Hemoragia din canal se consideră tot o complicaţie;- din cauza înlăturării incomplete a pulpei dentare : din
cauza traumei periodontale cu instrumentul endodontic; din cauza vazo -constrictorului care mai întâi constrictă
vasele iar apoi le dilată
O altă eroare în tratamentul pulpitelor poate fi subopturarea canalelor radiculare, iar ca complicaţii apar
procesele inflamatorii periapicale ( periodontita ).
Supraopturarea (nimerirea materialului obturator în spaţiul periapical) este o eroare şi ca conseciinţă apar
dureri post opturatorii de durată.
Erorile si complicatiile se impart in 6 grupe: I-erori in diagnostic, diferentierea cu alte maladii si alegerea
metodei de tratament; II-erori si complicatii in timpul anesteziei; III-erori si complicatii in efectuarea metodei
biologice; IV-erori si complicatii in efectuarea amputatiei vitale si extirparii vitale; V-erori si complicatii in
alegerea si efectuarea metodelor devitale; VI-complicatii ce apar tardiv dupa tratament.

22. Particularităţi anatomo-fiziologie ale periodonţiului. Funcţiile.

Periodontiul- formatiune anatomica de origine conjunctiva, situate intre lama copacta a alveolei dentare si
cementul radacinii dentare.
Este in contact: -pe toata intinderea sa-cu osul amxilarelor; -prin orificiul apical-cu pulpa dentara
-la marginile alveolelor-cu gingia si cu periostul maxilarelor.
Se observa pentru prima data-la stadiul folicular de dezvoltarea dintelui, odata cu inceputul formarii radacinii si
simultan cu constituirea lamei corticale a alveolei.
Periodontiul e format din tesut conjunctiv in care se distinge: substanta intercelulara; fibre colagene si straturi
de tesut conjunctiv; vase sangvine si limfatice, nervi.
Cantitatea si grosimea fibrelor creste odata cu solicitarea functionala. Ele se unesc cu vasele sangvine a
periodotniului pentru a realiza controlul vascular.
Functiile periodontiului: de suport-functia principala, dintele e fixat in alveola cu ajutorul fibrelor;
de repartitie a presiunii- in momentul angrenarii arcadelor si masticatiei; plastica- consta in activitatea
elementelor celulare din peridont.; trofica- se relizeaza prin vase si nervi; de protectie- periodontiul e o bariera
ce apara organismul de patrunderea microorganismelor.
23. Etiologia, clasificare şi caracteristica clinică a periodontitelor apicale.
Periodontita apicala – prezinta inflamatia tesuturilor ce incojoara apexul radacinii dintelui ca reactie de raspuns
la actiunea agentilor microbieni, traumatici sau chimico-toxici.
Etiologia: factorul traumatic; agentii chimici; factorul microbian
Clasificarea IMSM: Periodontita apicala acuta: faza de intoxicatie; faza de exudatie:seroasa si purulenta.
Periodontita cronica: fibroasa; granulanta; granulomatoasa; exacerbata in faza de acutizare
Clinic: faza de intoxicatie-dureaza de la citeva ore pina la 2-3 zile
Acuze: durere al atingerea dintelui; egresiune in tine;
Obiectiv: dinte modificat in culoare, cu proces carios profund plin cu dentina alterata; camera pulpara deschisa;
sondarea nedureroasa; percutia dureroasa
Faza de exudatie seroasa: acuze: durere violenta permanenta ziua si noaptea; nu se calmeaza la antialgice;
Obiectiv: dinte modificat in culoare, cu proces carios profund si dentina alterata; sondarea indolora; percutia
extrem de dureroasa; mobilitate de gr I; EOD – peste 100mA. Mucoasa vestibulara in zona apicala este
congestionata, apare edem; Starea generala este afectata(38-39 C, frison, agitatie)
Faza de exudatie purulenta: acuze: durerea creste in intensitate; spontana, violenta;
Obiectiv: dinte modificat in culoare, cu proces carios profund; camera pulpara deschisa; sondarea indolora si
fara hemoragii; mobilitate de gr II-III; mucoasa vestibulara congestionata si dureroasa la palpare.
Periodontita fibroasa: acuze: asimptomatic; uneori senzatii de egresiune
Obiectiv: dinte modificat de culoare cu proces carios profund si camera pulpara deschisa; sondarea si percutia
indolora; EOD – peste 100mA; radiologic: largirea spatiului periodontal
Periodontita granulomatoasa: acuze: o usoara jena in dinte, periodic senzatie de alunge a dintelui
Obiectiv: proces carios profund cu camera pulpara deschisa; sondarea indolora; percutia dolora; mucoasa in
dreptul apexului dintelui la palpare o usoara sensibilitate. Radiologic: zona radiotransparenta, bine conturata de
formala ovala sau rotunda centrata pe apexul dintelui.
Periodontita granulanta: acuze: senzatii neplacute de apasare, tensionare, disconfort; prezenta fistulei;
eliminari de puroi; Obiectiv: dinte modificat in culoare; sondarea indolora; percutia putin sensibila; gingia
hiperemiata, se observa fistula; Radiologic: o imagine lacunara intinsa cu contururi neclare in forma de linie
frinta (limbi de foc) , ce delimiteaza focarul de distructie
Periodontita cronica exacerbata: durere permanenta; edem colateral; mobilitate dentara; prezenta fistulei;
percutia in ax durereoasa;

24. Diagnosticul diferenţial al periodontitelor apicale. Tabloul radiografic.

DD al periodontitelor apicale
DD periodontita ac- pulpita ac difuza,periodontita cr acutizata,periosttia ac,osteomielita ac
DD periodontita cr granulanta- carie cr profunda,pulpita cr fibroasa, pulpita cr gangrenoasa
DD periodontita cr granulomatoasa- carie profunda cr, pulpita cr fibroasa, pulpita cr gangrenoasa, periodontita
cr fibroasa,periodontita cr granulanta
DD peirodontita cr fibroasa-
DD periodontita cr acutizata- pulpita ac difuza
25. Tratamentul periodontitelor apicale acute. Instrumente endodontice. Prelucrarea
biomecanică a canalului radicular.
Deschiderea camerei pulpare si permebializarea canalului radicular, desciderea apexului, prelucrarea
medicamentoasa cu clorhexidin, betadin, enzime proteolitice, hipoclorit de sodium. Prelucrarea mecanica
conform tehnicii Steep-back, daca lucram cu endomotorul efectuam prelucrarea conform tehnici Crown-down.
Dintele se lasa deschis 2-3 zile pentru drenare, dupa disparitia simptomelor de inflamatie, miros fetid, se
prelucreaza canalul medicmentos, si se otureaza pina la apexul anatomic.
Instrumente endodontice: pentru deschiderea camerei pulpare- freza sferice; Pentru extirparea pulper-
pulpoextractor; pentru permeabilizare- acele K-rimer. Pentru largirea canalului – H-file, K-file. Pentru
determinarea lungimei de lucru: Apex-locator.

26. Tratamentul periodontitelor cronice prin metode conservativ-chirurgicale.

Metodele conservative-chirurgicale: rezectia apexului radicular; separatia corono-radiculara;
hemisectia si amputatia radacinii; -replantarea dintilor
Dintii se face tratament endodontic in canale dupa care interventia chirrugicala.
Rezectia apexului radicular: se face cind e destructive tesuturilor osoase in reg apicala, iar canalul nu e obturat
din cauza anatomica (incurbare,ingustare) sau mecanica (ruperea instrumentului)
Separatia coronoradiculara: se face la tratarea periodontitei la molarii mandibulari
Amputatie radiculara- indepartarea unei sau a mai multor radacini cu pastrarea tesuturilor coronare.
Cel mai des se practica la moalrii superiori.
Replantarea dintilor: Dintele extirpate, se obtureaza si se replanteaza in aceeasi alveola.

27. Tehnica de obturare a canalelor radiculare cu gutapercă.

Metoda condensarii laterale a gutapercii: Prelucrarea mecanica a canalelor radiculare; Prelucrarea canelelor
cu antiseptice, uscarea lui; Alegera conului primar de gutaperca; Aplicarea pe peretii canelelor radiculare uscat
a sealerului preparat ( cu Lentulo); Aplicarea pe varful conului primar a unei cantitati de sealer si introducerea
conului in canal; Condensarea conului(cu spreaderul); Introducerea si condensarea conurilor auxiliare de
gutaperca; Topirea(indepartarea) surplusului de gutaperca; Pregatirea cavitatii,restaurarea partii pierdute a
coroanei dentare.
Condensarea vertical a gutapercii la cald: Uscarea canalului cu un con de hartie si verificrea orificiului
apical; Ajustarea conului pana la orificiul radiologic; Indepartarea conului si retezarea 0.5-1.0mm din apex;
Insertia repetata si verificarea retentiei; Pregatirea pluggerelor de 3 dimensiuni; Irigarea si uscarea canalului;
Introducerea unei cantiti neansemnate de sealer cu lentulo manual si repartizarea lui fina pe pereti; Acoperirea
treimii apicale a conului cu un strat fin de sealer; Introducerea conului; Indepartarea surplusului de con din
ostiumul canalar cu ajutorul unui excavator fierbinte sau a unui plugger incalzitor; Inceputul condensarii;
Crearea unei calde secundare 2-3 sec; Presarea verticala si laterala cu pluggerul mediu; A doua incalzire cu
plugger incalzitor; Condensarea vertical cu cel mai fin plugger; Finalizarea obturarii verticale; Umplerea cu
fragmente retezate de gutaperca; Curatarea cavitatii dintelui pana la jonct smalt dentina si restaurarea ei
provizorie

28. Tratamentul periodontitelor apicale în două etape.Tehnici, metode și avantaje.

I etapa: -se face prelucrare medicam cu hipoclorit de sodiu 3-5% prin irigare. Hipocloritul elimina acid
clorhidric ce dizolva substantele organice.
- se iriga cu apa distilata si se usuca cu conuri de hirtie
-canalele se obtureaza cu hidroxid de Ca 35% pe 14-28 zile pina se resoarbe complet; are pH inalt 12.5 si
elimina ioniid e Ca si hidroxil ce patrund in portiuni greu accesibile ale canalului si manifesta actiune
antibacteriana
- Peste 14-25 zile se face radiografia de control; se face obturare definitiva Ah-Plus si conuri de gutaperca
29. Erori şi complicaţii în endodonţie.
Erori si complicatii care pot aparea in regiunea coronara a dintelui:
Erori si complicatii mecanice: Nedeschiderea camerei pulpare a dintelui; camera pulpara prea larg deschisa;
Deschiderea incomplete a cam pulpare; Perforare a coroanei cu afectarea parodontiului marginal;
Perforatie intradiculara; Fracturarea frezei.
Erori si complicatii chimice: Parodontita marginala arsenicala; Parodontita marginala aparuta in urma folosirii
acidului tricoracetat, sulfuric, clorhidric etc.
Erori si complicatii, care pot aparea la nivelul radacinii dintilor: Crearea pragurilor; Cai false; Fracturarea
instrumentelor in canalul radicular; Obturarea partial a can rad.
Erori si complicatii posibile in parodontiul apical: Hemoragie in can rad; Trauma mecanica a parodontiului
apical; Afectarea parod apic de origine chimica; Refularea maselor putride dupa apex; Afectarea formatiunilor
anatomice inconjuratoare(sinusuri, refularea materialului dupa apex)
Erori generale: Aspirarea corpilor straini; Inghitirea instrum endod.; Lesin, colaps.

30. Parodonţiu marginal. Structura componentelor parodontale. Date radiografice.

Parodonţiul marginal cuprinde totalitatea ţesuturilor care asigură menţinerea şi susţinerea dinţilor în oasele
maxilare. Limita superioară, gingivală, a parodonţiului marginal se situează, în condiţii normale, în jurul
coletului anatomic ai dintelui.
Structura: Gingia. Deosebim gingia interdentara, gingia marginala si gingie aderenta . Papila interdentara
ocupa spatiul dintre dintii invecinati. Ea prezinta vestibular si oral cate o proeminenta numite papilla
vestibulara si orala. Gingia aderenta acopera osul alveolar de care adera intim. Ea se continua spre fundul
de sac vestibular cu mucoasa mobila, iar palatinal si lingual cu mucoasa boltei si a planseului bucal. Gingia
marginala inconjoara coletul dintilor spre vestibular si oral.
Periodonțiul. Este un țes.conjunctiv dens care umple spațiul între cementul radicular și lamina compactă
alveolară. Conține fascicule fibroase (f.collagen, f.reticulare, f.oxitalanice), celule (fibroblaste, cementoblaste,
osteoblaste, histiocite, cel epiteliale), subst.fundamentală (mucopolizaharide), v.sangv, nervi. Tesutul osos al
apofizei alveolare. Este format dintr-o subst.compactă și una spongioasă. Subst.compactă formează pereții
alveolei vestibulari și orali, între ei se afla țes. spongios alcătuită din trabeculi osoși pline cu maduva osoasă.
Compacta este străbătută de canale prin care pătrund v.sagv. în periodonțiu. Cementul.
Țesut ce acoperă radăcina dintelui, se aseamena cu os. Are culoare gălbuie,aspect mat. Compoziția chimică:
65% subst.anorganice, 23% s.organice, 12% apă. Deosebim 2 starturi: 1.cementul acelular, fibrilar (primar),
2.cementul cellular (secundar). Cel celular se află preponderant în z.apicală,
Imagini radiologice: pe cliseul radiologic vedem tesutul osos alveolar, spatiul periodontal in care este
situate periodontiul (ligamentele dento-alveolare) si cementul radicular.
Osul alveolar. Corticala apare ca o structură radioopacă densă(linie albă), septurile alveolare în zona frontală
sunt ascuțite, iar la nivelul premolarilor și molarilor de piramidă bontă. Apofiza alveolară este paralelă cu
rădăcina dintelui.
Spațiul periodontal are aspectul radiografic în formă de o linie întunecată, cu lățimea ușor variată.
Cementul este radioopac, conturează rădăcina dintelui și este puțin mai alb decît dentina.
31. Concepţia modernă despre etiologia şi patogenia leziunilor inflamatorii ale
parodonţiului marginal.
Se cunosc la ora actuala factorii etiologici care permit desfasurarea unei profilaxii si tratarea cu precadere
a proceselor inflamatorii. Convetional factorii cauzali au fost grupati in factori locali si factori generali. Dar
se stie ca inflamatiile sunt determinate de f. chimici, mecanici, imunologici,precum si alti factori. Dupa
OMS cauza primara o constituie placa bacteriana, microbiana. În 1mm3 de placă se conțin 200-300 mln de
microorganisme și viruși. Microorganismele din placa se instaleaza conform unei anumite legitati dupa 2-
3 zile pot fi determinate cocii Gram-pozitiv si Gram-negativ peste 4-6zile apar fusobacteriile iar dupa
7-8zile spirilii si spirochetele.O deosebita importanta se acorda Str. Sanguis, Str.mutans, Actinomyces
viscosus. Cauzele secundare sunt: anomaliile de forma, poziție a dinților, ocluziile patologice, anomaliile de
dezv.a țes.moi (vestibul redus, frenul scurt sau hipertrofiat), iatrogeni (obturațiile și protezele traumatice,
scaderea rezistenței organismului), stresul,fumatul, ereditar.

32. Afecţiunile parodonţiului marginal. Clasificare. Tabloul clinic al gingivitelor.

Clasificare: Gingivita - inflamatia gingiei generate de actiunea daunatoare a factorilor locali si generali
care evolueaza fara a afecta ligamentele gingivo dentale; Forma: catarala, ulceroasa si hipertrofica.
Forme de manifestare: usoara, medie si grava.; Forme de evolutie: acuta, cronica si exacerbată.
Grad de extindere: localizata si generalizata.
Parodontita - este inflamatia tesuturilor paradontiului caracterizata prin distructia progresiva a
paradontiului si oaselor alveolare. Forme de manifestare: usoara, medie, grava;
Evolutie: acută, cronica si exacerbate, abces si remisiune; Suprafata afectata: localizata si generalizata.
Parodontoza – este afecțiunea distrofică a parodonțiului. Forme de manifestare: ușoară, medie și gravă.
Evoluție: cronică, remisiune; Suprafața afectată: generală.
Bolile idiopatice cu distrucția progresivă a parodontului (parodontoliza) - sindr.Papillon-Lefevre,
neutropenia, diabetul zaharat decompensat,etc.
Parodontomul – tumefacții și afecțiuni tumefiante (epulis, fibromatoză).
Tabloul clinic al gingivitelor.
Gingivita catarală acută: acuze: săngerări la periaj, în timpul alimentației, senzația de usturime; forma și
culoarea papilelor gingivale schimbată, miros neplăcut din gură; examenul endobucal: gingia hiperemiată,
papilele gingivale dilatate, foarte dureroase la atingere, prezența depunerilor moi uneori și dure. La sondare
gingia sîngerează, sunt pungi parodontale.
Gingivita catarală cronică: debutează fără dureri, din care cauză bolnavii nu se adresează medicilor; se
depistează în timpul examenului profilactic. Acuze: sîngerări la periaj, care dispar de la sine, papilele schimbate
în culoare,formă. Se poate acutiza. Depuneri moi dentare.
Gingivita ulceroasă: predomină alterația, se manifestă prin necroză și ulcerație. Poate fi sinestătătoare sau ca
simptom în parodontită, leucemii, SIDA. Debutează brusc, acut, cu un prurit și usturime a papilelor, dureri
pronunțate, hemoragii, miros fetid. Factorii etiologici: stresul, surmenaj fizic și psihic, hipovitaminoza C, erupții
dificile a dintelui 8, multiple carii, igiena deficitară. Endobucal: sectoare de necroză difuze sau limitate, care
începe de la papile, miros putrid din gură, depuneri dentare mari moi și dure. Gingia hiperemiată, la periferia ei
se oservă o membrană gri necrotică. În formele medie și gravă coletele dinților sunt descoperite, provocînd
senzația de mărire a dinților. Progresarea procesului adîncește necroza uneori chiar în os. Starea generală: t 37-
39, cefalee, inapetență, slăbiciune, indispoziție, leucocitoză, creșterea VSH.
Gingivita hipertrofică: proces inflamator cronic, care se manifestă prin hiperlpazia (proliferarea) țesutului
conjunctiv și a celulelor stratului bazal. Deosebim 3 forme: inflamatoare (edemică), granulomatoasă și fibroasă.
Clinic: hiperplazie gingivală, preponderent în zona frontală. Forma edemică – edem pronunțat, gingiile mărite
în volum, hiperemie pronunțată, hemoragie, defecte estetice. Forma fibroasă: hipertrofie, formarea țes.noi,
hemoragia lipsește. Forma granuloasă: gingia hipertrofiată în formă de zmeură, hemoragii.
33. Parodontitele marginale. Tabloul clinic şi anatomo-patologic al parodontitelor marginale.
Parodontita - este inflamatia tesuturilor paradontiului caracterizata prin distructia progresiva a
paradontiului si oaselor alveolare.
Evolutia: -cronica -agresiva Fazele procesului: -exacerbare; -remisiune
Gravitatea: se determina dupa gradul de resorbtie osoasa si adincimea pungilor parodontale.
usoara – pungile parodontale < 4 mm;medie – pungile parodontale intre 4-6 mm;grava – pungile > de 6 mm
Extinderea procesului: localizata; generalizata
a)Parodontita acuta: dureri acute spontane; singerare si tumefactia gingiei; dureri in timpul alimentatiei
Examen obiectiv: edemul si hIperemia mucoasei gingivale; singerare de la cea mai usoara atingere a gingiei;
punga cu profunzime 3-4mm; Radiologic: nu sunt modificari in osul alveolar
b)Parodontita cronica forma usoara: singerari usoare la periajul dintilor si la muscarea alimentelor dure;
miros fetid din cav bucala; senzatie de distensie si discomfort in gingie; formare rapida de depozite dentare
Examen obiectiv: in reg papilelor interdentare si a marginilor gingiei se observa hiperemie cu cianoza;
prezenta tartru sub si supragingival;pungi parodontale de 3-3.5 mm numai in reg spatiilor interdentare
Radiologic: lipseste lamela compacta in reg virfurilor si partilor laterale ale septurilor; osteoporoza a virfului
septurilor; dilatarea fantei periodontale in reg cervicala;
c)Parodontita cronica grad mediu: singerarea gingiei in timpul periajului,alimentarii; senzatii dolore in reg
coletelor dintilor de la excitanti termici si chimici; modificarea culorii si configuratiei gingiei;
miros fetid din cav bucala; mobilitatea dintilor; eliminari puroioase din pungi gingivale,uneori abcese
Examen obiectiv: mucoasa papilelor gingivale,marginea si partial mucoasa alveolara sunt schimbate in culoare,
singereaza; sunt dpozite dentare moi si dure; uneori pe gingie sunt fistule si cicatrici; sunt pungi parodontale cu
adincime pina la 5 mm; mobilitatea dintilor grad I-II; eliminari puroioase din pungi
Radiologic: reducerea septului pina la 1/2-1/3 din inaltimea septului intermediar,resorbtia orizontala sau
vertical; pungi parodontale osoase (pungi intraosoase); osteoporoza si alrgirea spatiului periodontal
Parodontita cronica de forma grava: dureri in gingie cu distensie la ocluzie si masticatia produselor
alimentare; singerarea gingiei si mobilitatea dintilor; prezenta spatiilor intre dinti,deplasarea lor; supuratie din
gingie; miros fetid din cav bucala; pierderea dintilor intacti
Examen obiectiv: inflamatia gingiei cu deformarea marginii gingivale; sunt prezente granulatii in toate
sectoarele gingiei,tartru dentar,depozite moi; mucoasa usor singereaza; pungi parodontale de 6-7 mm sau care
pot atinge virful radacinii dintelui; supuratie gingivala si fistule gingivale, pot fi abcese; dintii au mobilitate de
grad 1,2,3; spatii interdentare,dintii se deplaseaza ca un evantai; ocluzie traumatica
Radiologic: se reduce inaltimea septului interdentar de la 1/2-2/3 sau disparitia lui complete
prezenta pungilor parodontale osoase profunde ; focare de osteoporoza

34. Parodontoza.Noțiune.Clinica.Diagnosticul diferenţial al gingivitelor, parodontitelor, parodontozei.

Parodontoza – este afectiunea parodontului cu caracter primar distrofic.
Forma usoara,medie,grava; Evolutie: froma cronica si remisie
Dupa grad de extindere: generalizata
-lipsesc modificarile inflamatorii ale gingiei, ea e pala si densa; lipseste placa microbiana excesiva
-lipsesc pungi parodontale; are loc recesiunea marginala a parodontiului
Examen obiectiv: mucoasa gingiei e palida,fara semne de inflamatie; coletele si radacinile dintilor sunt
dezgolite; pungi parodontale si tartru dentar nu se evidentiaza; dintii sunt fixate stabil; in reg coeltului dentar
sunt defecte cuneiforme, hipersensiblitatea coletelor dentare
Radiologic: micsorarea inaltimii septurilor interalveolare cu pastrarea lamelei corticale: in forma usoara cu 1/3;
in forma medie la 1/2; in forma grava m.mult de 1/2 ; leziune simetrica,atrofie orizontala
-in creasta alveolara si corpul maxilarelor e osteoporoza si osteoscleroza pronuntata; lipsesc semnele de
distructie inflamatorie a tes osos; micsorare uniforma a inaltimii septurilor interalveolare
Diagnosticul diferential: -gingivita- afecteaza doar gingia. Durere la actiunea fortelor mecanici, termici, chimici.
Gingia edematiata, rosie-aprinsa pina la cianoticaa,cu singerari la alimentare si periaj
-parodontita- afecteaza gingia si jonctiunea gingivo-dentara cu distructia ei. Dureri acute, gingia tumefiata cu
singerari, pungi parodontale de la 3mm si mai mult,miros fetid din cav bucala, depozite abudnente.

35. Tratamentul local al parodontitelor marginale.

Parodontita - este inflamatia tesuturilor paradontiului caracterizata prin distructia progresiva a
paradontiului si oaselor alveolare.
Momentul decisiv în tratarea afecțiunilor parodontului este depistarea și înlăturarea factorilor, care au provocat
sau mențin inflamația.
Tratamentul local al parodontitelor va fi complex și prevede următoarele etape: igienică a pacientului; Asanarea
cavității bucale: înlăturarea depunerilor supra- și subgingivale, obturarea cariilor, înlăturarea factorilor
traumatici; Tratamentul medicamentos; Tratamentul chirurgical; Tratamentul protetic.
Înlăturarea depunerilor dentare moi și dure se va face prin detartraj (manual, ultrasonic sau mixt).
Tratamentul medicamentos are ca scop lichidarea gingivitei simptomatice, stimularea imunității locale și a
proceselor reparative în parodonțiu. Metodele de utilizare a preparatelor medicamentoase sunt: aplicații pe
ging.; instilații în pungile parodontale; injecții în papilele gingivale, plica jugală; pansamente pe gingie.
Antiinflamatoare și antimicrobiene: ung.acid acetilsalicilic 3%, ung.salicilat de sodiu 3%, ung.heparină,
cotrimoxazol, triada(lincomicină+dexametazon+lidocaină), Bior. Antiseptice: peroxid de hidrogen 3%,
permanganat de potasiu, rivanol, nitrofural. Antimicotice: sol.Lugol, sol.iodinol 1%, sol.bicarbonat de sodiu
1-%. Enzime proteolitice: tripsină, chimotripsină.
Tratamentul chirurgical. Pot fi divizate în două grupe: de lichidare a pungilor parodontale și modelare a
osului alveolar cu restaurare adiţională. Acestea includ: Chiuretajul pungilor parodontale pe câmp închis;
Chiuretajul pungilor parodontale pe câmp deschis; Gingivectomia; Operaţii cu lambou; Lambou deplasat apical;
Regenerarea tisulară ghidată a ţesuturilor parodontale
Tratamentul ortopedic. Este orientat spre suprimarea mobilității dentare, reechilibrare funcțională a arcadelor
dentare, reparare a defectelor arcadelor. Se folosesc proteze imediate, punți, șine, implante.

36. Leziuni traumatice ale mucoasei bucale. Leucoplazia. Clinica, diagnosticul, tratamentul.
Traumatismele mecanice pot fi cauzate de: traume acute: muscarea mucoasei la alimentatie, lovitura,
interventii stomaotlogice (prepararea dintilor sub coroane de invelis sau pentru obturatii,deraparea
instrumentelor de mina sau rotative), deteriorarea cu diferite obiecte ca (cutit,furculita,etc.), accidente sportive,
de circulatie, sau in timpul jocului la copii. (apare hiperemie, edem, dureroasa la palpare)
traume cronice: margini taioase ale dintilor cariati sau radacinilor, obturatii incorecte rugoase, punti
descimentate fracturate care se infunda, proteze vechi si crosetele lor, lipsa punctului de contact, tartrul
dentar,obiceiuri vicioase, anomalii de pozitie, patologia ocluziei, abraziunea aptologica a dintilor etc.
Inflamatia se intensifica din cauza suprainfectarii; Apar eroziuni si ulceratii inconjurate de sector de epitelui
tulbure,acoperit cu depuneri gri-galbui; (arsuri, intepaturi, senzatii de durere, discomfort)
Leucoplazia- proces inflamator cronic al mucoasei bucale insotit de keratinizarea epiteliului (hiperkeratoza).
Afecteaza mucoasa bucala, epiglotei, nasului, esofagului, vulvei.
Etiologie: Fumatul; Traumatisme mecanice-muscarea mucoasei,lucrari protetice; Alcool; Alimente fierbinti
Factori endogeni-afectiunil ficatului,pancreasului si altor organe,carente vit A si C
Clinic: -apare pe mucoasa limbii, buzelor,partea interna a obrajilor, comisura bucala si pe partea dorsala a
limbii; mucoasa opaca sau senzatie de rugozitate; apoi pe mucoasa apare inflamatie usoara cu
keratinizare,papule cu marime si forma diferite; dereglarea senzatiilor gustative;
Tratament: se inlatura factorul cauzal: se contraindica fumatul; sanarea cav bucale;
Trat local: aplicatii cu sol uleioase de vit A,E; introducerea sublinguala de ac nicotinic 1%+ procaina 0.5%
-dieta bogata in vit A,unt,ficat,galbenus,legume si fructe cu carotina (morvoc,ceapa verde, caise, piersici)
37. Leziunile infecţioase ale mucoasei bucale. Tuberculoza. Clinica, diagnosticul, tratamentul.
Afectiuni bacteriene nespecifice: stomatita eroziva; stomartita ulcero necrotica vincent; stomatita gangrenoasa;
difteria; scarlatina
Afectiuni bct specifice: TBC; sifilis; stomatita gonococica; lepra
Tuberculoza – boala infectioasa si contagioasa produsa de localizarea bacilului Koch la plamini, la intestine, la
oase care poate provoca distrugerea tesutului.
Tuberculoza secundara a mucoasei bucale e conditionata de TBC plaminilor,pielii si se manifesta sub forma de:
lupus tuberculos (vulgar); tuberculoza miliara ulceroasa
Lupusul vulgar: apare la indivizi cu reactivitatea buna fata de agent patogen,afecteaza de obicei doar pielea
fetei; des afecteaza buza superioara,gingia,creasta alveolara in reg frontala a maxilei,palatul dur si moale;
-elementul primar e lupomul-nodul mare rosu-galbui; focarul e un ulcer superficial acoperit cu excrescente
papilomatoase; tesutul osos al septurilor interdentare se distruge; dintii devin mobili si cad
TBC miliara ulceroasa: stare generala alterata cu dispnee, febra; la inceput e ulcer mic, foarte dureros care se
extinde spre periferie; ulcerul e superficial cu margini festonate si moi; tesuturile inconjuratoare sunt
edematiate, iar in jurul ulcerelor sunt abcese mici
Tratament general: -in institutii speciale
Trat. local: se inlatura factorii traumatizanti; tratamentul dintilor si paradontiului; antiseptice; baite de gura
38. Afecțiuni virale ale mucoasei bucale. Preparate antivirale.
Afectiuni virale ale mucoasei bucale: stomatita herpetica acuta,recidivanta,herpes Zosrter; gripa; rujeola;
varicela; mononucleoza infectioasa; febra aftoasa; SIDA
Stomatita herpetica este infectia cea mai raspindita in regiunea OMF. Cel mai frecvent sunt intilnite
stomatitele herpetice, provocate de virusul herpetic tip -1,2 si care pot avea forme: stomatita herpetica acuta,
herpes labial acut; herpes cronic recidivant. Se manifesta prin: hiperemie; edem; vezicule; afte, eroziuni;
ulceratii si depuneri care se localizeaza pe marginea rosie a buzelor, mucoasa jugala, limba, gingie etc.
Gripa – maladie infectioasa respiratorie virala, provocata de virusul gripei A, B, C caracterizata prin simptome
de inflamatie si intoxicatie a cailor respiratorii. Se manifesta: hiperemie pronuntata; parestezie; senzatii de
arsura care se localizeaza pe palatul moale; uvula; limba; mucoasa jugala.
Rujeola – este o boala infectioasa acuta a cailor respiratorii, a mucoasei ochilor si a mucoasei bucale de un
virus filtrant. Clinic: pete de culoare alba-galbuie pe mucoasa jugala; gingivita eritematoasa cu depozite fine
albastrui.
SIDA – este o maladie contagioasa, provocata de virusul HIV, care afecteaza sistemul imun. Se manifesta prin:
ulcere atipice; afectiuni a glandelor salivare(xerostomie); stomatite ulcero-necrotice
Preparate antivirale: valtrex; aciclovir; interferon; bonafton

39. Candidoza bucală. Clinica, diagnosticul diferențial, tratamentul.

Candidoza bucala este o afectine care se produce ca urmare a acumularii ciupercii Candida albincans la nivelul
mucoasei bucale.
Etiologia: -fungii din genul Candida; infectarea nou-nascutului; prin contact direct; prin obiecte de menaj
Clinic: usturime in cav bcuala si durere mai ales la alimentare cu bucate fierbinti si picante
-depuneri proeminente deasupra mucoasei,si la inceput pot fi usor indepartate cu buleta de tifon.
-mucoasa hiperemiata cu pete mari albe sau papule care la confluenta formeaza placi).
Diagnostic diferential: stomatita alergica catarala; boli cu keratoza (leucoplazie,lichen rosu plan,lupus
eritematos); boli cu depuneri pe limba; -leziuni traumatice
Tratamentul local si general: clatituri cu sol de tetraborat de na 2-5%; hidrocarbonat de na 2%; acid boric 2%;
aplicatii sau badijonari cu sol tetraborat de na 20% in glicerina; lugol cu glicerina; dicamina 0.5%
Trat general: polivitamine B1; preparate de iod sol.potasiu iodat 2-5%; hiposensibilizante; alimentatie
ortotrofica si reducerea glucidelor usor asimilabile; asanarea cav bucale dupa 2-3 zile d ela trat
-in candidoza acuta nu s eutil proteze
40. Manifestările HIV, SIDA în cavitatea bucală. Particularităţi de lucru în cabinetele stomatologice.
SIDA – este o maladie contagioasa, provocata de virusul HIV, care afecteaza sistemul imun.
Se manifesta prin: ulcere apar pe palat, limba sunt dureroase; parodontita marginala agresiva; stomatite ulcero-
necrotice cute; tendinta focarelor de infectie periapicala de a se transforma in osteomielita.
Simptome severe: scaderea ponderala cu 10%; febra periodica timp de cel putin 1 luna;
Simptome minore: tuse indelungate; candidomicoza bucala; stomatita hermetica generalizata;
Masuri de profilaxie SIDA pentru medicul stomatolog: dezinfectarea miinilor si utilizarea manusilor de o
singura folosinta; utilizarea instrumentelor sterile; folosirea mastilor, ochelarilor, bonetelor;
Tratament: interferon; aciclovir

41. Leziuni alergice (edemul Quincke, alergia medicamentoasă, alergia de contact).

Edemul Quincke – edem acut, limitat, profund al pielii sau mucoasei, care uneori poate disparea spontan.
Etiologie: contact cu rezorcin-formalina; pulberea de fosfat ciment; rujul de buze;
Clinic: timp de citeva minute, apare un edem limitat al buzei, limbii, obrajilor. Edemul paote persista de la
citeva ore pina la citeva zile, dupa care dispare fara urme. Durerile lipsesc
Tratament: stoparea contactului cu alergen; administrarea antihistaminicelor(dimedrol; suprastin; taveghil);
Alergia medicamentoasa poate fi provocata de orice medicament, dar mai frecvent se prezinta: antibioticile,
sulfamidele, analgezicile.
Clinic: apare o hiperemie limitata sau difuza, edem. Limba capata o culoare rosie pronuntata, papilele linguale
filiforme se atrofieaza, apar sectoare de mucoasa descuamata.
Tratament: General: evitarea contactului cu substanta alergena; administarea hiposensibilizantelor;
Local: preparate anestezice; badijonari, inlaturarea depunerilor, crustelor; gargarisme, aplicatii cu antiseptice
slabe; unguente cu corticosteroizi.
Socul anafilactic – reactie generala a organismului. Poate fi provocat de orice preparat utilizat in stomatologie.
Clinic: bolnavul simte o senzatie de caldura, privirea incetosata. Ulterior se observa hiperemia pielii, apar dureri
retrosternale, cefalee, chiar asfixie.
Tratament: incetarea administrarii alergenului; incalzirea corpului bolnavului; fixarea limbii pentru a
preintimpina asfixia; introducerea intravenoasa de Prednisolon 75-150 mg cu Dexametazon 4-20 mg;
Introducerea subcutanat in zona focarului 0,1% Adrenalina; preparate antihistaminice (sol 2,5% de
Prometazona);

42. Stomatita aftoasă cronică recidivantă. Clinica, diagnosticul, tratamentul .

Stomatita aftoasa cronica recidivanta- e o afectiune inflamatorie a mucoasei bucale, caracterizata prin eruptii
recidivante ale aftelor cu evolutie trenanta si acutizari peirodice.
Etiologie: origine alergica; origine autoimuna; reactie imuna interferenta
Exista 2 forme clinice: stomatita aftoasa cronica recidivanta; aftele cicatrizante recidivante profunde
Stomatita aftoasa cronica recidivanta: eruptii pe mucoasa bucala; la debut e pata hiperemiata de forma
rotunda-ovala,dureroasa care peste citeva ore devine proeminenta; apoi ea se erodeaza si se acopera cu depuneri
firbinoase necrotice; -afta e dureroasa la atingere si moale la palpare
Afte recidivante profude cicatrizante: cel mai des pe partile laterale ale limbii,pe buze si obraji; la debut e
sector indurat,dureros,ca ulcer superficial acoperit cu depuneri fibrinoase; afta se mareste si peste 6-7 zile la
baza apare infiltrat si afta se transforma in ulcer;
Tratamentul local: asanarea cav bucale; lichidarea factorilor traumatizanti si a focarelor de infectie cronica
aplicatii cu sol.lidocaina; aplicatii cu amestec dintre: trasilol+heparina+hidrocortizon+novocaina;
-enzime proteolitice in sol. de novocaina 0.5%,suc de kalanchoe

43. Modificări ale mucoasei bucale în cadrul leucemiei.

Leucoza- boala maligna cu dereglarea hematopoiezei prin actiunea celulei blastice.
Clinic: hemoragii profuze (din alveola dintelui extras,din gingii) si stomatita ulceronecrotica
-dureri in oase,inclusiv in dinti: traveele osoase se distrug sub influenta cel leucemice si enzime osteolitice
-infiltrarea maduvei ososase cu cel blastice; se maresc in volum ganglionii limfatici,amigdale,ficatul,splina
Tratament: se identifica si se trateaza bolile sis sangvin; asanare cav bucale cu detratraj,tratarea si extractia
dintilor; clatituri cu antiseptice slabe ca romazulan,iodinol; preparate de propolis,ulei de macies,de catina

44. Diagnosticul diferențial al ulcerului decubital.

Ulcerul decubital e o leziune orala frecvent intilnita, si poate fi cauzata de diferiti agenti traumatizanti. Clinic
apare ca o leziune singulara, este prezenta o ulceratie cu o suprafata de culoare rosie sau alb-galbuie si margini
eritematoase. Diagnosticul diferential se face cu ulcer aftos, sifilis, tuberculoza, cancer.
Sancrul dur e leziunea primara caracteristica pentru sifilis care apare in regiunea site-ului de inoculare.
Tuberculosa e o afectiune infectioasa cronica care afecteaza mai intii plaminii. Ulcerul tuberculos este indolor,
iregular, cu margnini greu depistabile, acoperite cu un exudat gri-galbui.
Ulcerul canceros reprezinta 90% din cancerul oral si este de etiologie multifactoriala. Apare mai frecvent la
barbatii dupa 40 ani. Ulcerul are o forma neregulata, suprafata papilara, margini ridicate, si baza dura la palpare.

46. Cheilitele. Clasificare. Cheilitele independente (glandulară, exfoliativă etc. ). Clinica,

diagnosticul, tratamentul.
Cheilita – inflamatia rosului buzelor, mucoasei si a pielii acestora.
Clasificarea: Cheilite de sine statatoare: exfoliativa; glandulara; alergica; actinica; meteorologica
Cheilita simptomatica: atopica; exematoasa; macrocheilita
Cheilita exfoliativa reprezinta o afectiune cronica, localizata exclusiv pe marginea rosie a buzelor.
Etiologie: dereglarea SN; dereg. ale functiei glandei tiroide; genetice; imunologice
Tabloul clinic: acuza buze uscate, acoperite cu scuame, cruste. Obiectiv se observa scuame semistravezii, fixate
in centru, care peste 5-7 zile de desprind, lasind o suprafata lucioasa si hiperemiata.
Tratament: unguente, creme antiinflamatoare; se evita muscare si umectarea buzelor;
Cheilita glandulara este o patologie inflamatoare rara a buzei inferioare.
Tabloul clinic: dureri, senzatii de arsura, edematierea si hiperemia buzelor. Are loc hipertrofierea glandelor
salivare minore si a ducturilor. Se observa eroziuni, mucoasa este macerata, glande salivare hipertrofiate.
Tratament: diatermocoagulare; inlaturarea chirurgicala a zonei afectate impreuna cu glandele salivare minore.
Local: unguente cu heparina, solcoseril, propolis.

48. Diagnosticul diferenţial al ulcerului decubital, şancrului dur, ulcerului canceros şi tuberculos.
Ulcerul decubital e o leziune orala frecvent intilnita, si poate fi cauzata de diferiti agenti traumatizanti. Clinic
apare ca o leziune singulara, este prezeta o ulceratie cu o suprafata de culoare rosie sau alb-galbuie si margini
eritematoase. Diagnosticul diferentiat se face cu ulcer aftos, sifilis, tuberculoza, cancer.
Sancrul dur e liziunea primara caracteristica pentru sifilis care apare in regiunea site-ului de inoculare.
Leziunile orale apar sub forma unor ulceratii cu suprafata neteda, margini ridicate si baza indurata. Limfadenita
regionala e un semn frecvent intilnit.
Tuberculoza e o afectiune infectioasa cronica care afecteaza mai intii plaminii. Ulcerul tuberculos este indolor,
iregular, cu margnini greu depistabile, acoperite cu un exudat gri-galbui. Partea dorsala a limbii este cel mai
frecvent afectata, urmata de limba, mucoasa bucala si palat.
Ulcerul canceros reprezinta 90% din cancerul oral si este de etiologie multifactoriala. Apare mai frecvent la
barbatii dupa 40 ani. Ulcerul are o forma neregulata, suprafata papilara, margini ridicate, si baza dura la
palpare.Marginea laterala a limbii, suprafata ventrala a limbii si buzele sunt zonele cel mai frecvent afectate.

45. Modificări ale mucoasei bucale în cazul unor dermatoze (lichenul roşu plan, lupus uleritematos).
Lichenul rosu plan – este o afectiune cronica cutaneo-mucoasa caracterizata prin aparatia papulelor keratozice.
Mai des sunt afectate femeile de virsta medie.
Etiologia: infectioasa; virala; neurogena; autoimuna; toxico-alergica.
Clasificarea: tipica; eroziva; ulceroasa; pemfigoida; verucoasa-hipercheratozica.
Tabloul clinic: la inceput acuzele lipsesc, apoi poate aparea prurit, rugozitate, sensibilitate sporita a mucoasei
bucale, dureri in cazul aparitiei eroziunilor sau a ulceratiilor pe mucoasa bucala.
Tratament: unguent Solkoseril, Kamillosn. Asanarea cavitatii bucale; inlaturarea factorilor traumatici;
Lupusul eritematos – este o afectiune cronica inflamatoare autoimuna, ce afecteaza pielea, mai rar mucoasa
bucala, dar poate afecta numai mucoasa bucala.
Etiologia: factori declansatori: bacteriile, virusurile, substantele medicamentoase.
Tabloul clinic: eritem stabil cu infiltrat, hiperkeratoza foliculara in centrul carora apar scuame, atrofie, cicatrice.
Clasificarea: tipica; fara manifestari; eroziv-ulceroasa; profunda
Tratament: General: delaghil; ciclosporin; Local: igiena; asanarea CB; unguente hormonale
Pemfigusul este o boala cronica cutaneo-mucoasa. Modificarile elementare sunt bulele, eroziunile, ulcerele.
Apare brusc si afecteaza in principal persoanele de 40-60 ani.
Etiologia: bacteriana; virala; endocrina; neurogena; toxica
Tratament: preparate corticosteroide(prednisolon); metotrexat-in scopul stimularii imunitatii; antiseptice

47. Diagnosticul diferenţial al afecţiunilor precanceroase ale mucoasei bucale şi marginei

roşii a buzelor (leucoplazia, lichenul roşu plan, lupusul eritematos).
Leucoplazia reprezinta aparitia unei leziuni albicioase, ferm atasata de mucoasa orala, care nu poate fi
indepartata prin stergere. Este o leziune cu potential de malignizare, ceea ce inseamna ca prezinta un risc
crescut de transformare in cancer.
Diagnosticul diferential se face cu lichenul plan bucal, maladia Bowen, candidoza cronica, leucoplazia paroasa,
leziunile cauzate de traumatisme cronice, keratoza, leucoedemul, arsurile chimice, unele genodermatoze, si cu
lupus eritematos discoid
Lichenul plan: Diag dif.: lupus eritematos discoidal, candida, limba geografica, leucoplazia, pemfigus.
Lupus eritematos: Diagnosticul diferential: lichen plan, limba geografica, eritroplakia, sifilis

49. Tratamentul complex al afecţiunilor parodonţiului marginal. (Inițial, corectiv și de menținere)

Etapele tratamentului complex:
Etapa de terapie sistemică
Etapa iniţială (sau de igienizare) a terapiei parodontale.
Etapa de terapiei de corecţie, în care se pot lua masuri suplimentare precum chirurgie parodontală, inserarea de
implante, tratamente endodontice, restaurative, ortodontice sau protetice.
Etapa de menţinere, care presupune terapie parodontală de menţinere.
50. Discromiile dentare. Diagnosticul diferențial. Tratamentul. Profilaxia. Metode de
albire a dinţilor. Indicaţii.
Modificarile culorii coroanelor se pot produce in urma unor dereglari structurale conditionate de tesuturile
dentare sau a patrunderii in acestea a unor coloranti. Pot fi: congenitale si dobindinte (intrinsec si
extrinsec)
Exemple: dinti cu pulpa devitala, discromie de tetraciclina, hipoplazie locala, fluoroza etc.
Tratament: Pentru tratarea discromiilor dentare este nevoie: stabilirea cu exactitate a factorilor etiologici
pentru eliminarea lor.
Tratamentul preventiv reprezintå prima conduita terapeutica pentru coloratiile extrinseci produse de
alimente, bauturi, fumatul, ceea ce implica renuntarea la consumul lor.
Aplicarea de fatete dentare; - folosirea unor metode avansate de albire a dintilor (cu peroxid de H).

51. Tratamentul chirurgical al parodontitei marginale. (Gingivectomia, operații cu

lambou. Regenerarea tisulară ghidată)
Gingivectomia- este interventia chirurgicala prin care se indeparteaza: Peretele moale (extern) al pungilor
parodontale; Gingia hiperplaziata si pungile false sau adevarate subiacente.
Indicatii: Pungi supraalveolare cu un perete gingival fibros, ferm ce nu poate fi chiuretat; Abcese gingivale
situate in grosimea papilei interdentare; Abcese parodontale marginale recidivante, cu peretele extern al pungii
ingrosat; Hiperplazii gingivale; Indicatii legate de alungirea coroanei dentare Tehnica gingivectomiei: anestezia
locala; incizia cu bisturiul; excizia gingiei cu pense anatomice; detartraj minutios al radacinilor expuse;
chiuretajul radacinii; indepartarea tesuturilor de granulatie; modelarea conturului gingiei; toaleta plagii cu ser
fizioloic sau clorhexidina 0,12%; plaga se protejeaza cu cimenturi chirurgicale.
Operatii cu lambou: Indicatii: Pungi parodontale de adincime medie sau mai adinci, extinse dincolo de
jonctiunea mucogingivala; Resorbtie osoasa vertical; Pungi parodontale osoase; abces parodontal marginal;
Tehnica: Prima incizie se face pe versantul vestibular al gingiei; a doua incizie e vertical, intrasulculara, pina la
marginea osului alveolar; A treia incizie e orizontala. Se excizeaza tesutul epitelial si conjunctiv de pe creasta
alveolara.; detartraj; Chiuretaj radicular; Chiuretajul tesutului de granulatie; Indepartarea zonelor de os ramolit,
osteitic; Hemostaza; Spalare cu ser fiziologic; Se sutureaza lamboul in pozitie, cu sutura intrerupta; se poate
aplica ciment chirurgical(oxid de zinc, caolin) unde lambourile nu se intilnesc marginal.
Regenerarea tisulara ghidata- consta in blocarea proliferarii tesutului epitelial in interiorul defectelor osoase
parodontale si de stimulare a restructurarii conjunctive desmodontale.
Se utilizeaza urmatoarele tipuri de membrane:
Neresorbabile: membrane din politetrafluoretilena; cauciuc (latex) de diga
Resorbabile: de colagen
Membranele se utilizeaza in: tratamentul defectelor furcatiilor de clasa a 2 si a 3; resorbtia osoasa limitata;-
incongruente dento-alveolare cu inghesuire; resorbtii osase orizontale.

Ortopedie 2018
1. Metodologia examenului clinic si paraclinic a pacientilor in clinica de protetica
dentara. Formularea diagnosticului
Date de pasaport. Examenul subectiv: motivatia, istoricul actualei boli, istoricul vetii.
Examenul obectiv: examenul exobucal: inspectia , percutia , palpatia si ascultatia .
Examenul edobucal: raportul dintre buze, gradul de deschidere a gurii si mobilitatea muschilor orbiculari, dintii,
arcadele dentare, raportul dintre arcadele dentare (tipul de ocluzie), mucoasa cavitatii bucale, apofizele
alveolare si maxilarelor.
Examenul paraclinic: examenul radiologic== radiografia intraorala, dentoparodontala, extraorala= radiografia
panoramica,tomografia. Analiza modelelor de studiu, eficacitatea masticatorie.
Diagnosticul se formuleaza in baza examenului clinic si paraclinic . el este compus din: 1. afectiunea principala,
2 complicatile provocate de afectiunea principala, 3 afectiuni concomitente.

2. Etiologia, tabloul clinic si terapia leziunilor odontale coronare. Indicatii catre terapia
restaurativa. Etapele pregatirii si cerintile catre cavitatea pentru inlay.
LOC prezinta diverse manifestari de structura, forma, volum, sediu si directia coronara. Etiologia este cauzata
de factori endogeni sau exogeni(dobinditi). Din cele dobinditi fac parte caria, hipoplazia smaltului, defecte
cuneiforme,floroza, abraziunile patologice, trauma.
Tabloul clinic-simptomele subective: durerea, tulburari fizionomice,tulburari masticatorii, fonatie
Simtomele obective –dinte modificat in culoare, forma , volum , apsenta punctului de contact.
Indicatii catre terapia restaurativa
1 la restaurarea morfologiei coronare dentare cu LOC provocate de carii, fracturi coronare, abraziuni la care
tratamentul prin obturatii este imposibil sau neeficient; 2 ca element de agregare; 3 ca dispozitiv de sinare a
dintilor mobili; 4 ca element de echilibrare a ocluziei, realizind stopuri ocluzale .
Etapele pregatirii 1. deschiderea cavitatii,2 crearea formei de contur,3 indepartarea dentinei ramolite,4 largirea
cavitatii in limitele dentinei sanatoase,5 crearea punctelor de retentie,6 bizotarea marginii cavitatii,7finisarea,
protejarea plagii dentinare. Adincimea cavitatii trebue sa fie de 1.5-2 mm
Cerintele pentru cavitatea pentru inlay cavitatea trebue sa fie preparata in limitele smaltului si dentinei,
peretii verticali trebue sa fie paraleli, planseul cavitatii trebuie sa fie paralel cavitatii pulpare, prepararea trebuie
sa fie in limetele tesuturilor sanatoase pentru a evita caria secundara,trebuie de creat puncte de retentie pentru o
adeziune mai buna, marginele cavitatii trebue sa fie bizotate.

3. Etiologia, tabloul clinic si terapia leziunelor odontale coronare cu coroane metalice

intreg turnate. Indicatii. Consecutivitatea etapelor clinice.
LOC prezinta diverse manifestari de structura, forma, volum, sediu si directia coronara.
Etiologia: caria , hipoplazia smaltului, defecte cuneiforme, floroza, abraziunile patologice, trauma. Tabloul
clinic-subectiv: durerea, tulburari fizionomice,tulburari masticatorii, fonatie. Simptomele obective –dinte
modificat in culoare, forma , volum , absenta punctului de contact,cavitati carioase
Indicaţii: pe dinţi cu carii însoţite de pierderi mari de substanţă dentară, când nu mai sunt posibile
reconstituiri prin obturaţii sau inlay-uri; pe dinţi cu obturaţii întinse sau multiple, care predispun coroana
dentară la fracturi; în pierderi de substanţă dentară prin traumatisme, când reconstituirea prin alte mijloace nu
mai este posibilă; în abrazii patologice când, prin aplicarea coroanelor de înveliş este posibilă reconstituirea
reliefului ocluzal; Pentru realizarea elementelor de agregare, de care se leagă corpurile de punte în restaurările
edentaţiilor parţiale; pentru ancorarea protezelor parţiale mobilizabile;
Etapele clinico tehnice clinic: prepararea dintilor, amprentarea si protectia plagii dentinare
Laborator- realizarea modelului de lucru si cel auxiliar, modelarea machetei din ceara, turnarea.
Clinic—proba coroanei turnate, laborator—prelucrarea mecanica, slefuire si lustruirea, clinic – proba defenitiva
si cimentarea.

4. Etiologia, tabloul clinic si terapia leziunilor odontale coronare cu coroane

fizionomice acrilice, compozite. Indicatii. Consecutivitatea etapelor clinice.
LOC prezinta diverse manifestari de structura, forma, volum, sediu si directia coronara.
Etiologia: caria , hipoplazia smaltului, defecte cuneiforme, floroza, abraziunile patologice, trauma. Tabloul clinic-
subectiv: durerea, tulburari fizionomice,tulburari masticatorii, fonatie. Simptomele obective –dinte modificat in culoare,
forma , volum , absenta punctului de contact,cavitati carioase.
Indicatii tratamentul LOC a dintilor frontali si premolarilor in caz de lipsa a marginii incizale si a unghiurilor, in caz de
dereglari de culoare, prezenta distrofiilor tesuturilor dure, fluoroza, anomalii de pozitie,volum.
Coroana dintelui trebue sa fie voluminoasa , inalta ceea ce necesita o slefuire mai pronuntata a tesuturilor dure.
etapele clinico tehnice clinic--- prepararea dintilor, amprentarea si stabilirea culorii
laborator(tehnica clasica) ----realizarea modelului, modelarea machetei din ceara, ambalarea machetei in chiuveta pentru
realizarea tiparului,pregatirea acrilatului si introducerea lui prin presare in tipar,polimerizarea acrilatului,si dezambalarea
coroanei din chiuveta,prelucrarea ei,
clinic----proba in cav. bucala. Latorator---prelucrarea, finisarea si lustruirea,. Clinic—proba defenitiva si fixarea.
Particularitati---- dintele se prepara o profunzime de 1.5-2 mm de tesut dur,, pot fi cu prag, sau fara prag cervical

5. Indicatii si etapele clinice in terapia leziunelor odontale coronare cu coroane

fizionomice integral ceramice, particularitatile preparii dintilor stilpi.
Indicatii: Terapia LOC ale dt frontali si premolarilor in caz de lipsa de substanta a marginilor incisivale si a unghiurilor,
cind alte metode de restaurare nu sint posibile sau eficace, in caz de leziuni ale altor suprafete, dereglari de culoare,
prezenta distrofiilor tesuturilor dure, fluoroza, anomalii de pozitie, volum, directie.
Clinic: Examenul pacientului; Stabilim diagnoza
Preparam dintii stilp (Cream la colet prag cu o latime 0.3-0.8 la dinti cu volum mic, si, 0.5-1.5 la dinti mai mari in volum.)
Laborator: Realizarea modelului du dinti mobilizabili; Confectionam capacelul din platina; Depunem si ardem stratul de
ceramica; Clinic: Proba coroanei; Laborator:Corectarea si glazurarea coroanei
Clinic: Proba definitive si fixarea coroanei in cav buc

6. Indicatii si etapele clinice in terapia leziunilor odontale coronare cu coroane mixte

m/c.
Indicatii: restaurarea morfofunctionala a dintilor frontali si premolarilor; Coroane mixte metaloceramice:
Partial fizionomice; Total fizionomice
Etapele: Clinic:Examenul pacientului; Stabilirea diagnosticului; Prepararea dintilor stilpi cu prag in zona
coletului cu crearea spatiului pt ceramica; Amprentarea; Protectia dintilor
Laborator: Realizarea modelului cu dinti mobilizabili; Fixarea in simulator si modelarea componentei metalice
din ceara; Turnarea
Clinic: Proba componentei metalice; Determinarea culorii
Laborator: Prelucrarea mecanica a componentei metalice cu abrasive; Prelucrarea termica; Sablarea
componentei metalice; Consolidarea chimika; Degrasarea; Depunerea stratului de ceramic si arderea
Clinic: Proba coroanei in cav buc
Clinic: Proba definitive si cimentarea coroanei metaloceramice in cav buc

7. Indicatii si etapele clinice in terapia leziunelor odontale coronare cu coroane de

substitutie. Clasificari.
Indicatii: LOC subtotale sau totale, deseori cu prezenta partii radiculare; In caz de fracturi coroanelor dt; LOC
subtotale sau totale, ca urmare a abraziunilor patologice; Ca element de agregare a puntilor dentare si protezelor
dentare mobilizabile.
Clinic : prepararea intra si supraradiculara a radacinii dintelui afectat; Amprentare.
Laborator: confectionarea modelelor si pozitionarea lor in simulator; Modelarea machete dispozitivului
coronoradicular si transformare in aliajul solicitat; Prelucrarea componentei metalice si proba pe model.
Clinic: Proba componentei metalice in cavitatea bucala; Determinarea culorii materialului;
Laborator: aplicarea materialului fizionomic pe supraf dispozitivului coronar; Prelucrarea si lustruirea.
Clinic: proba definitive a coroanei de substitutie si fixarea in cavitatea bucala.
Clasificarea: In functie de aspectul fizionomic: total fizionomice; partial fizionomice; nefizionomica.
Dupa scopul urmarit: pentru refacerea morfologiei dintilor cu LOC; element de agregare in punti; element de
mentinere, sprijin si stabilizare a protezelor partiale.

8. Indicatii si etapele clinice in terapia leziunilor odontale coronare cu coroane 3/4, 4/5
si ecuatoriale
Indicatii: dintii frontali si laterali cind suprafata vestibulara a dintelui nu este lezata
Clinic: preparea dt stilpi, amprentarea si protectia plagii dentinare
Laborator: realizarea modelelor si efectuarea etapelor corespunzatoare;
Clinic: proba coroanei de invelis; Lab: slefuirea si lustruirea. Clinic: fixarea dintelui pe dt preparat.
Indicatii ecuatoriale: acopera coroana naturala pina la ecuator; molari, cind tesuturile dure ale dt din zona
subecuatoriala nu sint lezate, iar indicatiile clinice nu ne permit prepararea cuvenita a dt fara
devitalizare(migrari dentare, atrofia apofizei alveolare cu dezgolire radiculara)

9. Tehnica probei coroanei de invelis: intreg turnate, acrilice, ceramice. Tehnica

cimentarii. Complicatii posibile. Profilaxia.
Proba : - Insertia coroanei pe bont. Coroana trebuie sa se insereze complet, prin frictiune usoara, sub actiunea
unei forte reduse. Dificultatile de insertie se pot datora unor plusuri din interiorul microprotezei, unor
neconcordante intre forma preparatiei clinice si modelul ei, ca urmare a unor deficiente ale amprentarii sau in
realizarea modelului.
– Adaptarea cervicala a coroanei. Coroana poate fi „scurtata” la colet din cauza unei prelucrari inadecvate,
efectuata de tehnician, sau a unei amprentari incorecte. Coroana poate sa fie „lunga” din cauza gravarilor
exagerate si a modelarii in exces a marginilor, efectuate de tehnician. In cazul cand coroana a fost complet
inserata se controleaza daca adaptarea marginala este corecta.
Dupa adaptarea marginala a coroanei, se verifica ocluzia cu ajutorul hartiei de articulatie.
Tehnica cimentarii- Fixarea se efectueaza cu ajutorul cimenturilor fosfat. Cementul preparat se va aplica in
coroana tapetind peretii ei pe toata suprafata. Indepartarea surplusurilor de cement se efectueaza dupa priza.
Pacientului i se va recomanda timp de 2 ore sa nu se alimenteze pentru acrea conditii favorabile in vederea
prizei definitive a cimentului de fixare.

10. Metoda de protectie a plagii dentinare dupa prepararea dintilor sub coroane de
invelis. Tehnica Scutan de confectionare a coroanelor provizorii.
Obtinerea amprentei folosind o masa amprentara elastica sau ghips, urmeaza slefuirea dintelui, prepararea unui
acrilat autopolimerizabil ce ar corespunde dupa culoarea dintilor restanti, introducerea acestui acrilat in
amprenta care apoi se reaplica peste dintele slefuit si acoperit in prealabil cu un stat subtire de ulei de vaselina
ce preintimpina influenta nociva a monomerului asupra pulpei. Inainte de polimerizarea completa a acrilatului
amprenta se indeparteaza din cavitatea bucala, apoi se scoate coroana din amprenta, se prelucreaza, se
efectueaza proba, se lustrueste si se fixeaza cu ajutorul unei mase amprentare de tip Repin, Dentol sau Hidroxid
de Ca.

11. Caracteristica complicatiilor posibile in terapia leziunelor odontale coronare cu

coroane de invelis: pe parcursul tratamentului, imediat dupa tratament, tardive.
Tactica medicului.
La prepararea tesuturilor dure ale dintilor pot aparea diverse accidente, care conditional pot fi grupate in:
accidente pe parcursul prepararii, dupa preparare pina la fixarea microprotezei si dupa fixarea lucrarii.
– Durerea. La prezenta dintilor vitali se aplica anestezia.
- Traumarea tesuturilor moi a cavitatii bucale, din cauza lipsei de sprijin a miinii in timpul prepararii cu
instrumente abrazive.
- Deschiderea camerei pulpare, in caz cind nu se tine cont de topografia camerei pulpare;
- Traumatizarea dintelui vecin sau antagonist prin manevrarea gresita a instrumentului
- Nerespectarea regulilor de preparare poate provoca hiperemia vaselor sangvine pulpare, hemoragii sau chiar
combustii, leziuni care in timpul apropiat dupa aceasta internentie chirurgicala se vor manifesta prin aparitia
pulpitei, iar mai terdiv-necroza, gangrena pulpara insotite de complicatii.

12. Varietatile raportului marginei coroanei de invelis cu parodontul marginal.

Conceptia moderna
Deosebim 3 tipuri de raporturi a marginii coroanei de invelis stantate cu parodontul marginal: a)marginea
coroanei trebuie sa patrunda in sulcusul dentogingival cu 0,2-0,3mm; b)marginea
coroanei trebuie numai sa ajunga la marginea gingivala; c) marginea
coroanei sa nu ajunga la cea gingivala cu 1,5-2mm.
Raportul marginii coroanei cu parodontul marginal trebuie sa fie apreciat individual reiesind din particularitatile
tabloului clinic si ca marginea coroanei trebuie sa cuprinda strins dintele. In vedere respectarii acestui criteriu
p/u efectuarea controlului respective se foloseste sonda in unghi.

13. Etiologia si tabloul clinic al edentatiei partiale. Clasificarea Kennedy. Indicatii si

etapele clinice in terapia protetica cu punti dentare.
Etiologia: factori congenitali: lipsa mugurilor dentari sau a distructiei lor in stadiile incipiente de dezvoltare.
Daca lipsesc toti dintii avem o anodontie iar daca citiva o hipodontie.
factorii postnatali: afectiunilor odontale, parodontale, a proceselor inflamatoare(osteomielita), interventiilor
chirurgicale (inlaturarea tumorilor benigne sau maligne), traumatismului.
Tab clinic in caz de edentatie partiala va fi individual si se va gasi in dependenta de numarul dintilor lipsa, de
localizarea bresei si rolul dintilor pe care l-au indeplinit in arcada dentara, starea tesuturilor dure si a
parodontiului dintilor restanti, de tipul de ocluzie, timpul care s-a scurs de la pierderea dintilor, factorul
etiologic, virsta, starea generala a organismului.
Clasificarea Kennedy: Clasa I – edentatie partiala bilaterala adica marginita de dinti numai mezial;
Clasa II- edentatie partiala unilaterala adic amarginita de dinti numai mezial; Clasa III- prezenta obligatori a
bresei laterale intercalate adica marginita si mezial si distal de dinti; Clasa IV – edentatie partiala cu
localizarea bresei numai in zona frontal

14. Particularitatile examenului clinic si paraclinic a pacientilor cu edentatii partiale.

Indicatii si etapele clinice in terapia cu punti dentare intreg turnate.
Examenul Clinic: Subiectiv; Datele personale :Stabilirea indentitatii pacientului,domiciliu ,sexul ,profesia,locul
de munca; Examenul subiectiv include Motivatia ; include istoria actualei maladii ,istoria vietii,; Examenul
Obiectiv: Exobucal – se atrage atentia la starea si culoarea pielii, a mucoasei buzelor,prezenta sau lipsa
asemetriei faciale, la linia de contact si pozitia buzelor, obrajilor.
Examen Endobucal: 1 Raportul dintre buze ,grad .de deschidere a gurii si mobilit.muschiului orbic.a buzelor;
2Dintii; 3Arcadele dentare; 4 raportul dintre arcadele dentare 5 tip de ocluz; 6 mucoasa cav bucale; 7 apofizele
alveolare si maxilarele
Examenul paraclinic: Radiogragia intraorala, panoramica, tomografia
Indicatiile: pe dintii laterali; o suficienta inaltime a coroanei dintelui pentru efectuarea prepararii necesare din
tesuturile dure; Tesuturile dure in zona coletului dintelui – stilp nu treb sa fie lezate
Etapele clinico –Tehnice: Clinica: Prepararea dintilor stilpi; amprentarea si protectia plagii dentare
Laborator: realizarea modelului de lucru si auziliar ,modelarea machetei coroanei din ceara , turnarea
Clinica: Proba coroanei turnate; In laborator: prelucrarea mecanica ,slefuirea si lustruirea lucrarii
Clinic: Proba si fixarea coroanei .
15. Consecutivitate examenului clinic subiectiv a pacientilor cu edentatii partiale.
Indicatii, contraindicatii si etapele clinice la aplicarea puntilor dentare din acrilate
si compozite moderne.
Examenul Clinic: Datele personale; Examenul subiectiv: include Motivatia ; include istoria actualei maladii
,istoria vietii; Istoria actualii maladii – urmareste scopul de a studia evolutia maladii si eficienta tratamentului
daca a avut loc
Istoria vietii –in cadrul anamnezii vietii luam in consideratie ,locul nasterii si de trai
Indicatii: leziunilor odontale coronare ale dintilor frontali si premolarilor in caz de lipsa marginilor incisivale si
a unghiurilor cind alte metode de restaurare nu sunt posibile sau eficiente
Contraindicatii: - dinti cu coroane mici ,cind dupa prepararea bontul capatat nu ne va asigura o buna fixare a
viitoarei coroane; - cind tesuturile dure ale dintelui sunt fragile; - Pe dintii laterali din cauza fortelor mari de
presiune si rezistenta mica a materialului
Etapele clinico- Tehnice: Prepararea dintilor stilpi; amprentarea si protectia plagii dentare
Laborator: realizarea modelului de lucru si auziliar ,modelarea machetei din ceara si schibul ei in acrilat
Clinica: Proba puntii dent din acrilat; Laborator: prelucrarea mecanica ,slefuirea si lustruirea lucrarii
Clinic: Proba si fixarea puntii dentare

16. Examenul clinic obiectiv al pacientilor cu edentatii partiale. Indicatii, contraindicatii si etapele
clinice la aplicarea puntilor dentare integral ceramice si adezive.
Examenul Obiectiv
Exobucal – inspectia reg.maxilo faciale atragind atentia la starea si culoarea pielii, a mucoasei buzelor, prezenta
sau lipsa asemetriei faciale, la linia de contact si pozitia buzelor, obrajilor, comisurilor gurii.
Endobucal: Raportul dintre buze ,grad .de deschidere a gurii si mobilit.muschiului orbic.a buzelor; Dintii;
Arcadele dentare; raportul dintre arcadele dentare; tip de ocluzie; mucoasa cav bucale; apofizele alveolare si
maxilarele
Indicatiile: -edentatii unidentare –sau cind lipsesc cel mult 2 dinti in zona frontala a arcadelor dentare ,iar dintii
stilpi permit confectionarea acestor constructii.
Contraindicatii: - au o duritate comparativ mica si deci nu pot fi utilizate pentru zonele laterale;
-prezenta a tipurilor de ocluzie adinci, traumatizante; -In cazul abraziunii dentare avansate

17. Particularitatile prepararii dintilor stilpi in terapia edentatiei partiale cu punti

dentare. Indicatii, contraindicatii si etapele clinice la aplicarea puntilor dentare m/c, m/a.
 Prepararea- obtinerea unei forme corecte specifice pentru tipul de microproteza si obtinerea paralismului
dintilor stilpi. Indicatii: lipsa de la 1-4 dinti, brasi intercalate, dinti limitrofi bresei cu coroane inalte cind la
preparare se poate obtine paralelismul. Condraindicatii: prezenta bresei terminala, lipsa mai mult de 5 dinti,
dinti cu mobilitate de gr 3; pina la 18 ani. Etapele clinico-tehnice:
Clinic: prepararea dt stilpi, obt amprentei, inregistrarea ocluzie centrice, protectia plagii dentare; Laborator:
obtinerea modelelor, pozitionarea lor in articulator, confectionarea machetei din ceara, turnarea, prelucrarea
mecanica chimica a coroanei. Clinic: proba puntii in cavitatea bucala, idividualizarea cervicala, ocluzala,
apecierea culorii; Laborator: mod machetei din ceara, schimbarea cerii in acrilat, slefuirea, luctruirea. Clinic:
proba definitiva , fixarea
18. Migrari dentare. Etiopatogenia, tabloul clinic. Criteriile ocluziei functionale dupa
Ene. Fenomenul Tieleman. Metode de tratament.
Etiopatogenie – Leziunile odontale coronare intinse, refacerea incorecta in supra liniei sau subocluziei a
suprafetelor ocluzale, edentatiile partiale starea patologica a tesuturilui paradontului unor obiceiuri vicioase ca
muscarea limbii, buzelor obrajelor, deglutitia infantila.
Tabloul clinic: depinde de numarul dintilor pierduti , durata perioadei de timp dupa extractie .cu cit mai mult
timp sa scurs de la momentul extractiei si cu cit edentatia e mai intinsa cu atit mai grave vor fi migrarile dintilor
restanti. Dupa pierderea unui sau mai multor dinti, antagonistii migreaza vertical spre spatiului edentat
.Tratamentul: Lichidarea dezichilibrului dintre arcadele dentare in urma edentatiilor partiale. Slefuirea
tesuturilor dure. Aceasta metoda este folosita la lichidarea dereglarilor interocluzale slefuind suprafetele
ocluzale ale dintilor migrati verticali si fetele laterale ale dintilor inclinati . Slefuirea ocluzala are scop de a
micsora inaltimea coroanei dintelui migrat, Nivelarea planului de ocluzie. ; Rezectia dentara ca masura de
lichidare a dereglarilor interocluzale se folosesc la pacienti cu dereglari verticale sau inclinari orizontale
exagerate. Tratamentul ortodontic: dispozitiv pentru inaltarea dimernsiunii verticale de ocluzie si deplasarea
dintilor migrati.
Tratamentul chirurgical: extractia dintelui migrat ce nu poate fi recuperat prin metoda conservativa Tratam.
protetic: indicat pacientilor cu migrari dentare orizontale exagerate,care nu accepta alte metode.

19. Indicatii si etapele clinice in terapia edentatiei partiale cu punti dentare cu extensie
. Complicatii
Clinic: Prepararea dintilor stalpi; amprentarea campului protetic
Laborator: Modelarea machete punti din ceara, turnarea
Clinic: proba puntii in caV. Bucala
Laborator: lustruirea si poleirea puntii dentare
Clinic: proba puntii si fixarea ei.
Complicatii: modificari parodontale ale dintilor stalpi, mobilitate dentara.

20. Influenta edentatiei partiale intinse, extinse si subtotale asupra sistemului muscular
si ATM. Metode de examinare clinica si paraclinica.
Are loc subtierea meniscului articular, subtierea corticalei procesului condilar, laxitatea sau sublaxitatea
ligamentelor articulatiei cu aparitia mobiltatii exaggerate ce duce la artrite si artroze.Tuberculul articular se
atrofiaza. Apare sindromul dureros Costen. Musculatura suprahioidiana se extinde si se alungeste. Limba
pierde contactul cu dintii si participa la masticatie ceea ce duce la hipertrofia ei. Muschii masticatori se
scurteaza. Apar dureri si spasme musculare.

21. Caracteristica componentelor cimpului protetic in edentatiile partiale intinse,

extinse si subtotale. Indicatii la terapia cu proteze partiale mobilizabile.
Edentatii partiale ale campului protetic, cu mucoasa si procesul alveolar atrofiat, dintii restanti abraziati, pot
prezenta mobilitate din cauza suprasolicitarilor. Indicatiile protezarii: toate tipurile de edentattii de la lipsa a 1
dinte pina la 15 dinti.

22. Pregatirea cavitatii orale catre terapia edentatiei partiale.

Pregatirea preprotetica: asanarea cavitatii bucale, tratamentul maladiilor generale; Pregatirea proprotetica:
psihica a pacientului, terapeutica, chirurgicala : 1.extractia dintilor si radacinilor, 2.recuperarea chirurgicala a
dintilor si radacinilor 3.interventiile chirurgicale la nivelul parodontului 4. Nivelarea apofizei alveolare cu
redarea unei forme necesare 5. Plastia apofizei alveolare 6. Crearea unei alveole artificial 8. Implantarea
aloplastica 9. Pregatirea boltei palatine 10. Inlaturearea cicatricilor si a surplusurilor fibromucoasei din zona
campului protetic. 11. Adincirea vestibulului si a planseului bucal.

23. Conceperea protezei partiale mobilizabile acrilice si principiile alegerii dintilor sub
crosete. Amprentarea preliminara.
PPMA- pot fi aplicate in diverse situatii clinice, de la lipsa unui singur dinte din arcada-prezenta unui singur
dinte. Acest tratament poate fi utilizat in scopul unui tratament de lunga durata cit si in scopul restaurarii
provizorii. Zona cuprinsa intre ecuatorul dintelui si colet- zona sub ecuatoriala, ea este partea retentiva a
coroanei, unde vor fi aplicate bratele elastice ale crosetelor, iar intre ecuator si marginea ocluzala; zona
supraecuatoriala si care prezinta partea neretentiva, vor fi aplicate bratele rigide ale crosetelor. Proteza e
alcatuita din baza protezei, dintii artificiali si crosetele. Crosetele sunt pozitionate in linia diagonala,
transversale si in suprafata.; Amprentarea preliminara se efectueaza cu lingura standart, dupa care se efectueaza
lingura individuala si amprenta functionala

24. Indicatiile la amprentarea anatomica si functionala in terapia edentatiei partiale cu

proteze mobilizabile. Alegerea materialului amprentar. Tehnica amprentarii.
Amprentele realizate penru confectionarea ppm trebuie sa redea cu o mare precizie forma si intinderea cimpului
protetic. Se folosesc: amprente anatomice si functionale .
Amprenta anatomica reproduce negative copia tuturor elementelor topografo-anatomice ale cimpului protetic si
este realizata cu ajutorul lingurilor standarde universale. aceasta amprenta nu reda cu precizie relieful
fibromucoasei cimpului protetic din zona trecerii fibromucoasei imobile in active mobile din cauza
supraextinderii sau micsorarii marginilor amprentei in zona mucoasei pasiv mobile.
Amprenta functionala: reprezentind copia negativa a cimpului protetic, reda cu mare fidelitate forma si
intinderea lui in dependent de functia tesuturilor moi.
Amprentele functionale se realizeaza prin doua tehnici:in doi timpi,si intr-un singur timp.
Amprenta functional in doi timpi este realizata dupa tehnica amprentelor duble,iar dintr-un timp prevede
amprentarea dupa confectionarea unei linguri individuale din acrilat sau alt material pe modelul realizat dupa
amprenta anatomica. Metodele amprentarii se clasifica in:
a)amprenta functionala necompresiva ,ce se recomanda in edentatiile partiale cl I,II dupa kennedy, la tratametul
careia se prevede realizarea bazei protezei cu captuseala elastic. pentru realizarea ei se recomanda material
elastic de o fluiditate marita, care nu va permite exercitarea presiunilor pe suprafata cimpului protetic.
b)amprenta functional compresiva, se recomanda in edentatii partiale, in care fibromucoasa cimpului protetic
are un grad de rezilenta marit. se realizeaza prin exercitarea presiunilor digitale asupra lingurii individuale.

25. Determinarea si inregistrarea relatiilor intermaxilare in cazul edentatiei partiale in

dependenta de situatia clinica.
Cu cât edentaţiile sunt mai întinse şi mai nefavorabil plasate, cu atât determinarea şi înregistrarea devine mai
anevoioasă. Tehnicile de determinare trebuie adaptate situaţiei clinice concrete.
Edentaţiile uni sau bimaxilare reduse: ocluzia se înregistrează: prin poziţionarea directă a modelelor; cu
ajutorul unei benzi de ceară. Ceara se încălzeşte, se aplică pe dinţii arcadei superioare, iar pacientul închide gura
în IM. Ceara se răceşte, se îndepărtează din cavitatea orală şi se poziţionează modelele prin intermediul ei. Se
va verifica acest angrenaj comparând situaţia de pe model cu situaţia reală din gura pacientului.; cu ajutorul
siliconilor de înregistrat ocluzia. Se aplică siliconul cu ajutorul dispenserului pe suprafaţa ocluzală a dinţilor
mandibulari. Pacientul închide în IM. Se aşteaptă priza materialului, după care medicul rupe porţiunile de
silicon care acoperă feţele vestibulare ale dinţilor. Siliconul este îndepărtat şi modelele sunt poziţionate prin
intermediul înregistării ocluzale. Se verifică prin comparaţie cu situaţia reală din gura pacientului.
Când unul dintre maxilare este edentat parţial întins, iar arcada antagonistă este integră, se foloseşte şablonul
pentru înregistrarea RIM: Tehnica nr. 2 (“la rece”): Pacientul execută câteva mişcări de închidere a gurii în
IM; Se aşează şablonul pe maxilarul edentat şi se reduce valul de ceară până când se obţine DVO; Se usucă
suprafaţa ocluzală a bordurii de ocluzie; Se pregăteşte pastă ZOE şi se aplică într-un strat de 1 mm, pe suprafaţa
ocluzală a bordurii de ocluzie; Şablonul se repune pe câmpul protetic, iar pacientul închide gura în IM; Se
aşteaptă priza materialului de amprentă, se scoate şablonul din gură şi se aplică pe model;

26. Metode si tehnici de determinare a DVO

o deosebita atentie se atrage la examenul DVO in cazurile relatiilor intermaxilare fara dinti antagonisti folosidu-
se teste fizionomice si fiziologice.se utilizeaza testele functieii fonetice,propunin pacientului sa pronunte sunetul
fonemei ‘’S’’ cind se stabileste cea mai mica distant intre arcadele dentare si care adduce mandibula in stare de
repaus fiziologic relative(postura).

27. Edentatia partiala intinsa. Tabloul clinic. Indicatii in terapia cu PPM scheletate.
Componentele. Varietati. Caracteristica crosetelor.
Tablou clinic: 1.fenomen dureros :disfunctie cranio mandibulara,durere muscular
2.insuficiente functionale,masticatorii,estetice,fonetice,de deglutitie.
Obiectiv: endooral-prezenta breselor, migrari dentare,abraziuni patologice,modificari parodontale.
Indicatii PPMS: Edentatii partiale
Component:seile protezei; conectorii principali(placa palatinala,bara lingual); conectori secundari(bare
secundare); elemente de mentinere,sprijin ,stabilizare; dinti artificiali; crosetele
Varietati : din elemente fabricate pentru diferite parti ale protezei(bare ,arcuri,crosete ,sei)sau modelate separate
si dupa aceea lipite intre ele; prin turnarea intrebului schelet metallic.
Crosete: Ackers(croset circular turnat),Bonwill(croset circular din 6 brate,doua retentive,doua opozante,doi
pinteni ocluzali bidentari),Roach(situarea bratului retentive in zona subecuatoriala a dintelui
stilp),Ney(combinare intre crosetele circulare si divizate,sint in numar de 6)

28. Conceperea PPM scheletate in edentatiile partiale cl. I-IV Kennedy la maxila si
mandibula. Alegerea dintilor de suport si a tipurilor de crosete. Biomecanica
Conceperea și realizarea PPMS depind de forma clinică a edent.parț.,starea parodontului dințilo-stîlpi, a
fibromucoasei cîmp.protetic, ținînd cont biomecanica PPMS. Proteza în final trebuie să posede o stabilitate
statică și dinamică pe cîmp.protet.
În cl. I-II Kennedy proteza va fi realizată: -cu sprijin mucoosos(cl.I) sau mixt (mucoosos și dentoparodontal). –
în cl.II, se folosesc pe partea opusă edentației croș.Jackson,Adams(cu pinteni ocluzali). - cl. III: - pot fi cu
sprijin dentoparodontal și mixt; cînd dinții stîlpi au parodont sănătos – se face sprijinul dentoparodontal, dacă
parodontul este afectat – mixt; Pe dinții de pe partea opusă breșei se pot aplica croșetele Jackson, Adams sau
Bonwill.
În edent. cl. IV Kennedy: - proteza prezintă o șa de la care pornesc barele sau placuțele mucozale;
- pe dinții limitrofi croșete Ackers, bidentare, pe cei laterali: croș.circulare,Bonwill,culise.. Sisteme speciale:
bare cu călăreți.
Alegerea dinților de suport în PPMS: Depinde de numărul, forma și localizarea dinților restanți. După numărul
de dinți pe care se-au aplicat croșete.
Biomecanica PPM: Forțele masticatoare acționează în 3 direcții: vertical, orizontal și rotativ.

29. Conceperea PPM scheletate in edentatiile partiale cu sisteme speciale de fixare:

culise, sistem Rumpel-Dolder.
Aceste sisteme prezintă dispozitive mecanice complexe din 2 componente: una fixată la dinții stîlpi,, iar alta la
proteza scheletată. Există un număr mare de sisteme speciale, care sunt divizate în categorii: culise, capse, bare
cu călăreți, telescoape, disjunctori de forță (balamale), magnetice.
Culisele: Sunt alcătuite din 2 părți: matrice și patrice; una din parți se va aplica la microproteza ce acoperă
dintele stîlp ,iar cealaltă parte va fi inclusă în scheletul metalic al PS. După raportul cu
microproteza culisele pot fi: intracoronare, intra-extracoronare, extracoron.;
Sistemul Rumpel-Dolder. Face parte din categoria bare cu călareți, sunt compuse din piese dentare fixe alcătuite
dintr-o bară solidarizata la coroanele care acoperă dinții sîlpi. Bara poate fi rotundă, ovoidală, dreptunghiulară
etc. Dolder descrie 2 variante: 1)sistem rigid, contact intim între gutiră și bară,indicat în proteze cu sprigin
dento-parodontal; 2)sistem rezilient, cu spațiu între bară și gutieră,dependent de gradul de rezilență a
fibromucoasei, sprigin mixt,dentomucozal. Se indică în: edentații frontale, laterale și subtotale, cu înălțimea
spațiului protetic suficientă petru plasarea barei, calărețului și d.artificiali.

30. Metode de corectare a bazei protezei mobilizabile, ocluziei, crosetelor. Indicati,

tehnica rebazarii. Complicatii. Profilaxia.
Rebazarea este operatia de readaptare a protezei pe campul protetic prin inlocuirea bazei cu una noua, fara a
modifica arcade artificiala si relatia de ocluzie.
Indicatiile rebazarii: Proteze captusite necorespunzator ce au un aspect neplacut; Proteze vechi care au suferit
multe reparatii; Atrofia crestelor edentate cu scaderea stabilitatii protezei; Proteze noi, care prezinta defecte de
polimerizare.
Rebazarea poate fi realizata prin 2 tehnici: directa si indirecta(in laborator)
–Tehnica directă: de pe fața mucozală se îndepărtează un strat de acrilat de 0,5-1mm cu freza. Se obține o
suprafață aspră pe fața mucozală și marginile protezei. Fețele laterale a șeilor se protejează cu emplastru, se
prepară pasta din acrilat ,se umezesc suprafețele preparate cu monomer și se indroduce acrilatul în șei. Cînd
acrilatul devine de consistență vîscoasa, proteza se introduce în gură, medicul apăsînd ferm cu degetele pe
pintenii de sprijin. -Tehnica
indirectă: în laborator, cu acrilat termopolimerizabil după amprenta funcțională a cîmpului protetic.
Complicații: aspirarea vaporilor de monomer, pastei de acrilat; reacții alergice la masele acrilice;
goluri sau pori in acrilatul polimerizabil, linii de demarcație între acrilatul nou și vechi; -
mărirea DVO, bascularea protezei, PM nu se adaptează pe cîmpul protetic.
 31. Abraziunea patologica. Etiopatogenia. Tabloul clinic. Particularitatile
tratamentului protetic a abraziunii compensate si decompensate.
Abraziunea patologica se caracterizeaza printr-o pierdere mare si rapida tesuturilor dure dentare.
Etiologia: factorii endogeni fac parte : dereglarile metabolismului , a procesului de mineralizare a tesuturilor
dure, a functiei glandelor endocrine, procesele neurodistrofice ale tesuturilor dure.
Factorii exogeni: suprasolicitarea functionala a dintilor. Aceasta poate fi influentata de edentatia partială
in raport de numarul dintilor absenti si functia mixta a celor restanti, de tipul de masticatie, hiperfunctia
muschilor, caracterul alimentelor, bruxism.
Tabloul clinic. În abraziile de gradul I clinica poate fi puțin simptomatică, iar în cele mai avansate apare
hiperestezia țes.dent.dure, dereglări funcționale,estetice (în zona frontală), apar zone de dezocluzie.
Tratamentul: În forme compensate de gr.I tratamentul va fi orientat la restabilirea țes.pierdute prin acoperire sau
incrustații. Abraziile de gr.I și II cînd contactele dentodentare sunt păstrate(compensare) este necesară o
pregătire proprotetică pentru a crea spatiul interdentar necesar pentru restituirea coroanei(aparate ortodontice și
ortopedice).

32. Etiopatogenia maladiilor parodontului. Rolul ocluziei traumatice in declansarea

insuficientei functionale ale parodontului.
Etiologie- locali: mecanici(proteze), chimici, toxici, fizici(fortele, ocluzia dento-dentara) Generali: dereglari
endocrine, maladia SN, maladii CV, maladia tractului digestiv. Ocluzia traumatica- modificari morfologice,
LOC, dereglari de continuitatea a arcadelor dentare.
Ocuzuia traumatica este un sindrom disfunctional caracterizat prin solicitari nefiziologice a dintilor capabili sa
regenereze lezari paradontale. Gravitatea leziunii depinde de intensitatea, durata, frecventa si sensul solicitarii,
obturatiile si incrustatiile pot provoca resorbtia tesutului osos. Stilman si Brok in dependenta contactelor
premature deosebesc: ocluzie traumatica secundara, primara, mixta
33. Tabloul clinic al parodontitei cronice marginale generalizate. Sarcinile
tratamentului ortopedo-protetic. Indicatii si metode de slefuire selectiva a dintilor,
metode de sinare provizorie.
Tab clinic: inflamagia gingiei, periodontiului si septurile interdentare insotite de proliferarea epiteliului gingival
cu formarea pungilor, singerarea gingiei, depuneri moi, tartru, distructia septului interdentar, retractia gingiei,
mobilitate patologica, aparatia tremelor si diastemelor. Se intilneste mai des la persoane de peste 40 ani.
Sarcinile: repartizarea fortilor masticatorii egale asupra dintilor restanti, reechilibrarea fortelor ocluzale de pe
paradontul dintilor afectati pe cei sanatosi, lichidarea spatiului interdentare, protectia dintilor de fortele
masticatorii orizontale cu caracter traumatic.
Indicatii: ocluzii traumatica secundara numai dupa inlaturarea procesului inflamator, suprasolicitari functionale
dupa sau in timpul tratamentului chirurgical al pungilor, mobil patologiaca inainte sau o data cu tratamentul
antiinflamator. Metode: Jankelsonn, Schegler, Ramford, Burlui. Sinarea – restabileste capacitatea functionala a
dintilor restanti prin legaturi simple de matasa sau nailon, metal care se fixeaza cu un nod in fiecare spatiu
interdentar.

34. Protezele dentare imediate in terapia complexa a maladiilor parodontului. Sinele

permanente.
Proteza imediata este o metoda provizorie constituita din imbinarea de tratament protetic, chirurgical,
medicamentos cu restabilirea schimbului morfofunctional, fizionomic, fonetic. Ele pot fi fixe si mobile. Metoda
I: dintii ce urmeaza sa fie extrasi, sint rezectati la nivelul coletului cu razuirea unui strat de gips de pe apofiza
alveolara dindu-i o forma rotunda. Metoda II- are 2 etape. In prima se confectioneaza baza viitoarei proteze
dupa o amprenta preextractionala. Dupa adaptarea bazei in cav buc, se efectueaza amprenta impreuna cu ea.Se
rezecteaza dintele care trebuie extras cu un mm deasupra apofizei alveolare.
Sinele permanente- un complex rigid capabil sa asigure distribuirea fortei pe dintii inclusi in sinare si
neutralizarea fortelor orizontale. Se realizeaza atunci cind prin alte mijloace nu e posibila repartizarea uniforma
a presiunii masticatorii. Ea se realizeaza prin sine mobile, fixe si mixte.

35. Edentatia totala. Etiopatogenia. Tabloul clinic. Caracteristica zonelor functionale si

de sprijin ale cimpului protetic. Clasificarea Schroder, Keller. Examenul
fibromucoasei Supple.
Ed totala se manifesta prin lipsa tuturor dintilor la unul sau ambele maxilare. Cauzele: caria dentara si
complicatiei ei, afect paradontiului, traumatisme, suprasolicitatea functionala a dt, anitaminozele, mal glandelor
endocrine, maladii ale sist cardiovascular. La pierderea totala a dt are loc agravarea dereglarilor functionale.
Corpul mandibulei si ram ascendente devin mai subtiri iar unghiurile mand mai obtuze. Se atrofiaza apof
alveolare, prabusirea obrajilor, buzelor, evidentierea mentonului, deplasarea treimii infer a zonei medii in jos si
innauntru, la max atrofia apofizei alveolare duce deformarea aperturii nazale, ca rezultat coborind virful nasului.
Zone de sprijin: la maxila e reprezentata de: creasta alveolara, bolta palatina si tuberozitatile maxilare.
La mandibula: tuberculi piriformi, torusul mandibular, liniile oblice, fibromucoasa.
Zonele functionale: la maxila: spatiul retrozigomatic; lateral vestibular; central vestibular; zona distala a liniei
Ah.
La mandibula: zona vestibulara laterala; vestibulara centrala; linguala laterala; linguala centrala
Clasificarea Schroder: Tip 1- se caracterizează prin prezenţa unei apofize alveolare pronunţate, semiovale, care
uniform este acoperită cu o mucoasă normală depăşind cu mult nivelul bolţii palatine, avînd tuberozităţi bine
exprimate. Plică trecătoare şi locul de inserţie a muşchilor se găsesc la distanţă destul de mare de la suprafaţa
apofizei alveolare. Acest tip de atrofie este cel mai favorabil pentru tratamentul protetic.
Tipul II. prezenţa unei apofize alveolare late, din cauza atrofiei medii, depăşind cu puţin nivelul bolţii palatine.
Tuberozităţile maxilare sînt mai puţin exprimate, plică trecătoare şi locul de inserţie a muşchilor se găsesc mai
aproape de suprafaţa apofizei alveolare, comparativ cu tipul I. Condiţii pentru tratamentul protetic, sunt bune,
însă contracţia bruscă a muşchilor în unele cazuri poate duce la un eşec.
Tipul III. Caracteristic pentru acest tip de atrofie este dispariţia apofizei alveolare şi prezenţa unei bolţi palatine
aproape plată. Tuberozităţile maxilare sînt atrofiate. Plică trecătoare şi locul de inserţie a frenumului buzei
superioare şi a muşchilor se află la nivelul coamei apofizei alveolare. Pentru tratamentul protetic acest tip de
atrofie este cel mai nefavorabil.
Supple grupează fibromucoasa în patru clase:
Clasa I Fibromucoasă sănătoasă cu grosime şi rezilienţă moderată, amortizează şocurile care rezultă în timpul
masticaţiei şi reduce tendinţele de deplasare a protezelor.
Clasa a II-a. Fibromucoasă atrofiată, subţire, cu un grad de rezilienţă redus, inaptă să suporte presiuni ce
influenţează nefavorabil realizarea actului de masticaţie.
Clasa a III-a. Fibromucoasă groasă friabilă, cu un grad mare de rezilienţă care va favoriza deplasarea protezelor.
Clasa a IV-a. Fibromucoasă hipertrofiată, mobilă; din această clasă face parte şi fibromucoasa flotantă sau în
creastă de cocoş, care trebuie îndepărtată chirurgical pentru a putea asigura stabilitatea protezelor.

36. Tehnica corectarii lingurilor amprentare individuale conform testelor functionale

Herbst. Amprentarea functionala in edentatiile totale.
Adaptarea lingurii individuale in cavitatea bucala se face cu ajutorul unor probe functionale. Cel mai des sunt
utilizate cele introduse de Herbst: Pentru mandibula: Deglutitia si deschiderea maximala a gurii. Daca lingura se
deplaseaza la deglutitie, lungimea acesteia va fi redusa pana la linia sublinguala. Ulterior, pacientul va deschide
gura lent pana la maximum posibil. Daca lingura se misca din partea distala, ea va fi scurtata pana in zona celui
de-al doilea molar. Daca se misca in partea anterioara, atunci va fi scurtata marginea in sectorul dintre canini.;
Plasarea varfului limbii catre buzele superioara si inferioara. La deplasarea verticala a lingurii se va reduce
treptat lungimea marginilor de la nivelul insertiilor muschilor milohioidieni.; Atingerea suprafetei jugale
interne cu varful limbii. Locul de corectare se afla la aproximativ 1 cm de la frenul limbii. Daca deplasarea e
spre stanga, corectarea se va face in dreapta si invers; Varful limbii este orientat spre varful nasului, daca se
observa o ridicare a lingurii in zona anterioara, se impune corectia marginii acesteia in regiunea frenului limbii;
Miscari active ale muschilor mimici. Daca stabilitatea lingurii este compromisa, se va reduce lungimea
sectorului dintre canini.
Pentru maxila: Deschiderea maximala a gurii; la deplasarea lingurii marginea lingurii se va reduce pana la locul
de situare a primului molar; Sugerea obrajilor; la deplasarea lingurii, marginea se va scurta bilateral in zona
plicilor gingivobucale; Miscarea buzelor anterior ca la fluierare: la deplasarea lingurii se va scurta marginea ei
anterioara
Amprenta functionala reda pe langa elementele anatomice si starea functionala a tesuturilor moi de la periferia
campului protetic. Este obtinuta cu lingura individuala. In cazul edentatiei totale se executa amprenta
functionala cu succiune, atunci cand marginile amprentei ajung la fundul de sac vestibular ceea ce asigura
contactul din marginea protezei si plica cu crearea efectului de supapa.

37. Determinarea si inregistrarea de relatii centrice la tratamentul edentatiei totale.

In edentatiile totale ne intereseaza pozitiile madibulo-craniene: relatia centrica si pozitia de repaos a mandibulei,
deoarece in cazul edentatiei totale noi determinam pozitia de relatie centrica din cauza lipsei contactelor dento-
dentare.
Etapele determinarii si inregistrarii RC: -Adaptarea sabloanelor cu bordura de ocluzie;
Adaptarea incepe de la maxila prin determinarea urmatoarelor caracteristici: directia si inaltimea planului de
ocluzie – in sectorul frontal directia e paralela cu linia bipupilara, iar pentru inaltime se ia ca reper rosul buzei
superioare; in sectorul lateral – directia e paralela cu planul Camper, iar inaltimea la 26 mm de planul Camper.
Ulterior se formeaza versantul vestibular.
- Determinarea dimensiunii verticale de ocluzie;
- Inducerea mandibulei in relatie centrica;
a) Cu degetele apasam pe versantul vestibular al sabloanelor cu bordura de ocluzie, excitand mm. maseter
provocand contractia acestuia +deplasarea distala a varfului limbii + deglutitia;
b) Placute Reinfert
 - Fixarea pozitiei de relatie centrica;
a) Metoda rece (bordurile de ocluzie cu bandeleta de ceara incalzita);
b) Metoda calda (ramolirea unui strat pe borduri);
c) Materiale amprentare (ocluzofast, ocluzorest)
Determinarea reperelor de montare a dintilor (linia surasului, linia caninilor, linia mediana)
38. Proba machetelor protezei totale dentare. Evaluarea greselelor comise la etapa de
determinare si inregistrarea relatiei centrice.
Proba machete protezelor reprezinta o etapa clinica importanta, deoarece in cadrul ei are loc aprecierea calitatii
operatiunilor indeplinite la etapele anterioare in clinica si laborator.Initial medical supune unui examen:
executia tehnica a machetelor-controlul exobucal si apoi verificarea machetelor in cavitatea bucala-controlul
intrabucal. In cadrul controlului exobucal se determina calitatea modelelor, se atrage atentie daca nu sint
trauma; se controleaza daca au fost indeplinite indicatiile medicului, concomitant se atrage atentie la gradul de
ocluzie, la respectarea limitelor bazei machetei si contactul cu modelul. Dupa examenul exobucal machetele vor
fi detasate de pe modele, prelucrate si introduce in cav. Se controleaza daca a fost determinate correct DVO,
precum si relatiile intermaxilare centrice. La fel se controleaza culoarea, forma, dimensiunile, topografia,
dintilor montati in proteza.Se controleaza restabilirea fizionomiei fetei si a functiilor de fonatie si masticatie.

39. Indicatii si etapele clinice la confectionarea protezelor totale cu captusala elastica

sau baza metalica.
Protezele totale cu baza metalica sunt indicate in cazurile cind are loc fracturarea frecventa a protezelor din
acrilat, uneori ca o metoda de ingrelare a protezelor de pe mandibula pentru a asigura o fixare mai efectiva, la
pacientii ce sufera de bruxism, in cazurile de alergii la acrilat. Totodata baza metalica este un bun conductor de
temperature ceea ce face ca receptorii mucoasei sa-si pastreze functiile. In prezent se utilizeaza metoda turnarii :
realizarea acestei metode consta in dublarea modelului cu masa refractara de tipul Silamin, modelarea bazei din
ceara creind pe centrul apofizei alveolare puncte de retentie in forma de T, anse, butoane. Concomitent la
mijlocul versantelor orale ale apofizelor alveolare se creeaza un sant care ne va da posibilitatea sa asiguram o
trecere lenta a acrilatului din zona dintilor artificiali spre baza metalica. Dupa modelare se efectueaza turnarea si
realizarea protezelor.
Protezele ce prezinta captuseala elastica au avantaje ca presiunea masticatorie se repartizeaza uniform,
amortizind presiunile in zonele necesare. Asemenea proteze sunt indicate in cazurile cind avem o fibromucoasa
cu rezilienta scazuta, la o atrofie exprimata a apofizelor alveolare.

40. Indicatii catre rebazarea protezelor totale. Tehnica metodelor directa si indirecta.
Rebazarea reprezinta schimbarea intregii baze acrilice a protezei, pastrinduse doar dintii artificiali. Rebazarea se
realizeaza atunci cind proteza are fisuri si/sau reparatii multiple si nu se mai potriveste corect pe cimpul
protetic, insa dintii artificiali sunt intr-o buna conditie.
Indicatii: resorbtii si atrofii rapide ale cimpului protetic, care fac din proteza initiala o piesa protetica neadaptata
si mobila; cind proteza totala nu are o retentie optima
Tehnica directa a reebazarii cu material acrilic moale-se realizeaza in cabinetul stomatologic de catre medic ce
utilizeaza material biodegradabile, care isi pastreaza flexibilitatea. Aceasta metoda este folosita ca una
temporara deoarece pe parcursul a 2-3 luni materialul sintetic isi pierde capacitatile si devine o sursa nou de
leziuni.
Tehnica indirecta necesita amprentarea cimpului protetic impreuna cu proteza si se trimite in laborator de
tehnica dentara.Inainte de amprenta se indeparteaza o portiune din suprafata mucozala a protezei si se plaseaza
un material special, cu care se va lua amprenta spatiului dintre arcadele dentare si proteza.
41. Maladiile ATM. Etiopatogenia. Tabloul clinic. Clasificarea Hvatova, Kalamcarov-
Petrosov. Particularitatile examenului clinic.
Etiopatogenie: Stres; Crize isterice; Schimbari functionale si organice in SNC si SNP; Bruxism si bruxomanii;
Defectele partiale ale arcadelor dentare unilaterale sau bilaterale terminale; Defectele arcadelor dentare
subtotale si totale; Migrarile dentare; Abraziunea patologica; Ocluzia adanca;
Tabloul clinic este complicat variind in functie de factorul etiopatogenetic, elementul lezat, localizarea,
profunzimea si intinderea procesului, tipmul ce s-a scurs de la debut, prezenta complicatiilor, virsta etc.
Simptomele clinice articulare sunt prezentate de: durerea articulara, cracmente si crepitatii, saltul articular,
subluxatia condililor articulari, gradul de deschidere a gurii si blocajul articular.
Clasificarea Hvatova: Artrite; Artroze; Disfunctii articulomusculare; Anchiloze, tumori.
Clasificarea Kalamkarov, Petrosov: Sindromul disfunctional: a) sindromul neuromuscular; b) sindromul
ocluzio-articular; c) subluxatiile obisnuite (mandibulare, ale meniscului). Artrite: 3. Artroze 4. Forme mixte. 5.
Afectiuni tumorale (benigne, maligne) si displaziile.
Examenul clinic a ATM se va face prin inspectie, palpare si auscultare. La inspectie se atrage atentie asupra
prezentei sau absentei asimetriei dintre ambele articulatii; caracterul deschiderii si inchiderii gurii care poate fi
limitata, cu deviere sau fara, provocind sau nu durere in articulatie. Palparea se executa bilateral plasind indexul
ambelor miini in zona anterioara de tragusul auricular cu scopul de a depista prezenta durerilor si de a evidentia
caracterul excursiilor mandibulare. Auscultatia ATM se efectuiaza in timpul palparii si diverselor excursii
mandibulare, evidentiindu-se: crepitatiile si cracmentele, salturile si subluxatiile condililor articulari.

42. Influenta materialelor si a protezelor dentare asupra tesuturilor cavitatii orale si a

organismului: toxica, alergica, traumatica, fizica. Tactica medicului.
Metalele din grupa platinei, respectiv platina-Pt, iridiul-Ir, paladiul-Pd, rodiul-Ro, ruteniul-Ru, şi sărurile lor
minerale, au efecte toxice reduse la oameni. Sensibilizarea la aceste metale are loc doar în rarele cazuri de
expunere prelungită, care pot apare în rafinăriile de platină.
Titanul- este biologic inert şi nu induce efecte toxice sau inflamatorii; Comportamentul excelent în mediu
biologic, remarcabila rezistenţă la coroziune şi elasticitatea asemănătoare cu cea a osului.
Zirconiul este considerat cel mai compatibil material cu ţesuturile organismului uman, nu provoacă reacţii
alergice. Închiderea marginală exactă a coroanei exclude inflamaţia gingiei. Scheletul din zirconiu este alb şi
posedă o transparenţă naturală,de asemenea transluciditatea lui este apropiată cu cea a dintelui natural.
Nichelul este considerat cel mai sensibilizant metal pentru ţesuturile moi. El conduce la dermatita alergică de
contact, producând mai multe reacţii alergice decât toate celelalte metale la un loc.
Fierul e un element esenţial, omniprezent în organism. El are un rol central în transportul oxigenului.

43. Stomatitele traumatice toxice si alergice declansate de materialele protezelor

dentare. Tabloul clinic. Diagnosticul diferentiat si tratamentul.
Stomatitele protetice pot fi datorate unor factori locali sau generali si pot aparea imediat dupa aplicarea
protezelor in cavitatea bucala sau la distanta de acest moment.
Factorii generali: boli generale (ca diabetul zaharat, arteroscleroza, boli vasculare) sau scaderea reactivitatii
generale si locale datorate vârstei pacientului. Factorii locali: scaderea autocuratirii, microporozitatile acrilatului
care permit dezvoltarea germenilor mai ales in conditiile unei igiene precare, cauze ocluzale ce produc
microtraumatisme timp indelungat. In functie de momentul aparitiei, stomatitele pot fi imediate sau tardive.
Dintre cele imediate, leziunile care apar in zonele de contact dintre marginea protezei si mucoasa sunt cele mai
frecvente. Aceastea apar ca zone congestive, insotite sau nu de ulceratie. Intensitatea variaza de la jena la durere
violenta. Tratamentul consta in depistarea leziunilor si reducerea din proteza, urmata de lustruirea acesteia.
Dupa aplicarea protezei este posibila aparitia unei reactii alergice sau mai frecvent stomatita este produsa de
excesul de monomer liber sau de temperatura degajata in cazul captusirilor directe ale protezelor. Pacientii
acuza dureri vii de tip arsura iar mucoasa este congestionata pe toata zona acoperita de proteza. Se recomanda
indepartarea imediata a protezei si spalaturi cu solutii antiseptice. Se pot administra antihistaminice daca se
banuieste o reactie alergica. Pot aparea leziuni marginale si la distanta de momentul aplicarii protezei. Acestea
pot aparea tot ca si ulceratii asemanatoare cu cele imediate, dar mai frecvent apar hiperplazii ale mucoasei. Este
recomandata excizia formatiunii, urmata de biopsie si modificarea marginii protezei. La nivelul bazei protezelor
leziunile tardive pot fi produse de porozitatile protezei, accentuate de o igiena necorespunzatoare.

44. Galvanoza. Etiologia. Tabloul clinic. Diagnosticul diferentiat. Tratamentul.

Galvanoza- o boală cauzată de acțiunea curenților galvanici care apar ca urmare a apariției proceselor
electrochimice în cavitatea bucală între proteze metalice. Acesta este caracterizat de un simptom patologic: un
gust metalic în gură, limba in ardere, modificarea fluxului salivar (uscat). Au existat schimbări în starea
neurologică: iritabilitate, dureri de cap, slăbiciune, etc
Tabloul Clinic- gust metalic în gură. Acest sentiment neplăcut amplificat în mod constant la unele alimente
acide.
Curenți galvanici sunt diferite în putere, irita terminatiile nervoase sistem receptor al limbii. Pacientii
raporteaza, de asemenea, gura uscata. Acest lucru le face să clăteasca în mod constant, gura umedă..
Examinarea cavitatii orale de multe ori nu detecta schimbari in membranele mucoase, cu excepția limbii.
Suprafețele laterale ale limbii sunt congestionate, la fel putem depista umflarea limbii.
Diagnostic diferential-Sindromul gurei arzinde.
Tratament-Inlaturarea protezei in cauza, dar efectul nu o să apară imediat, dar după 1-6 luni după tratament.

45. Examinarea clinica si paraclinica a pacientilor adulti cu anomalii dento-maxilare.

Examenul funcţional. Medicul cercetează: Examenul dinamic al ocluziei: - poziţia de postură a mandibulei; -
examinarea mişcării de propulsie; - examinarea mişcării de lateralitate.
Examenul grupelor musculare: - orbicularii buzelor; - limba; - obrajii; - muşchii ridicători;
- muşchii coborâtori; - muşchii propulsori; - muşchii retropulsori.
Se vor aprecia pozitia de repaus, tonusul, funcţia şi parafunctiile musculaturii orofaciale
Examene paraclinice:
II.Studiul de model
Medicul cercetează şi identifică: 1. Formula dentară; 2. Tipul de dentiţie; 3. Vârsta dentară;
4. Modificări unidentare: versiune, gresiune, rotaţie; 5. Modificări de grup dentar: sens sagital, transversal,
vertical; 6. Modificări de formă ale arcadelor dentare:
Ortopantomografia: Medicul cercetează şi evidenţiază: - prezenţa sau absenţa unor dinţi;
- prezenţa sau absenţa unor muguri; - prezenţa unor dinţi sau muguri supranumerari;
- dezvoltarea dinţilor permanenţi, gradul formării rădăcinilor şi apexului;
- orientarea axială a rădăcinilor şi relaţia cu dinţii şi structurile osoase vecine;
- prezenţa unor dinţi inclusi, poziţia, direcţia, profunzimea, starea apexului, relaţia cu dinţii vecini;
 - structura osoasă; - sinusurile maxilare;
Teleradiografia : Se poate realiza în trei incidenţe:
1. Teleradiografia din faţă: - relaţii asupra dezvoltării armonioase sau dizarmoniilor dento-
maxilare în plan vertical şi transversal;
2. Teleradiografia axială: - relaţii asupra dezvoltării ramurilor orizontale şi masivului facial;
3. Teleradiografia din profil: - permite analiza structurilor osoase şi a părţilor moi faciale în sens
sagital şi transversal.

46. Particularitatile tratamentului pacientilor adulti cu anomalii de ocluzie.

Scopul traramentului la adulţi cu anomalii de ocluzie constă în corectarea tulburărilor rnorfofuncţionale cu
suprimarea ocluziei traumatice primare
Tratamentul ortodonto - protetic al afecţiunilor parodontiu lui este indicat cînd este necesară:
Redresarea migrărilor dentare şi lichidarea tremelor; Corectarea dimensiunii verticale de ocluzie; Tratamentul
protruziei cu lichidarea diastemelor; Tratamentul ocluziei de progenic al clasei III Angle.
Imobilizarea dentară prin şinare; Tratament ortodonto-protctic combinat cu edentaţii partiale.
Clasificarea pacienţilor cu anomalii dento –maxilare:
- Pacienţi cu procese parodontale ce necesită tratament de restaurare în combinare cu tratament ortodontic; -
Pacienţi cu disfuncţia şi dureri ai ATM; - Pacienţi cu procese parodontale de grad mediu şi grav; - Pacienţi cu
anomalii de poziţie a dinţilor cu treme şi diasteme.; - Pacienţi cu diferite breşe dentare; -Pacienti ce necesită un
tratament ortodonto-protetic combinat
Tratamentul curativ: a. Obiective terapeutice generale: îmbunătăţirea fizionomiei în surâs şi vorbire
rapoarte ocluzale stabile; îmbunătăţirea stării de sănătate dentară; asigurarea funcţionalităţii aparatului dento-
maxilar
Tratamentul etiologic urmăreşte înlăturarea factorilor cauzali
Tratamentul simptomatic urmăreşte: managementul spaţiului pe arcadă (creere de
spaţiu sau închiderea spaţiului, în funcţie de forma clinică a anomaliei), aliniere dentară,
menţinerea rapoartelor ocluzale stabile.
47. Particularitatile confectionarii protezelor dentare fixe pe implante. Igienizarea
puntilor dentare.
Misch imparte viitoarele restaurari implanto-protetice fixe in 3 clase. FP-1 este o lucrare fixa ce inlocuieste
numai coroana si avind aspectul unui dinte natural. Se executa doar la prezenta unei oferte osoase adecvate, care
sa permita o plasare ideala a implantului, similara pozitiei dintelui natural. FP-2 este o restaurare implanto-
protetica fixa, ce inlocuieste atit coroana cit si o parte din radacina. Se indica in atrofii verticale a osului
disponibil. FP-3 restaurari implanto-protetice care inlocuiesc atit coroana cit si o parte a gingiei fixe retrase in
urma resorbtiei osoase. Igienizarea puntilor dentare cu sprijin implantar trebuie sa fie riguros, conform tuturor
cerintelor OMS.
Igienizarea puntilor dentare: apa de gura, periutilor interdentare, super floss, irigatoare.

48. Defectele si deformatiile, posttraumatice si postchirurgicale, partiale sau totale ale

oaselor maxilare fara si cu lezarea tesuturilor moi, etiologia, tabloul clinic, diagnosticul si
particularitatile tratamentului protetic.
Etiologie. traumatica, chirurgicala(dupa rezectie de tumori), infectioasa(osteomielita), toxica(fosfor, mercur,
arsenic), agenti fizici(osteonecroza cu raze X) si sunt insotite de deficiente functionale, estetice si tulburari
psihice consecutive. Solutia protetica va depinde de situatia clinica, de tipul de leziune si reprezinta
confectionarea unei proteze-obturator. De regula, se disting trei momente in realizarea protezei-obturator: o
proteza imediata (proteza-obturator chirurgicala), una provizorie si proteza-obturator de durata. La mandibula
dispozitivele care pot restaura pierderile de substanta mandibulara sunt grupate in aparate de preventie, de
contentie si de substitutie. Grefele metalice deasemena sunt folosite in reconstructia de mandibula confectiunate
din aliaj crom-cobalt si mai recent din titan. Un alt tip de proteze-obturator folosite in reconstructii de pierderi
osoase sunt protezele-obturator su sprijin implantar.
49. Leziunile si defectele palatului dur, etiologia, tabloul clinic, diagnosticul si
particularitatile tratamentului protetic.
Etiologie. Congenitale sau dobindite (ca urmare a traumelor, maladiilor specifice(lues) a proceselor inflamatorii,
interventii chirurgicale).
Tablou clinic. Cele congenitale sunt insotite de lezari ale buzei superioare si deformati ale nasului. Apare deformarea
maxilei prezentata printr-o comprimare in plan transversal, scurtari si deformari ale arcadei dentare superioare; dintii
frontali ca regula nu ocupa locul lor, sunt inghesuiti, iar multi din ei sunt rotati in jurul axului. O data cu cresterea si
dezvoltarea scheletului maxilo-facial, a muschilor mimici si masticatori, deformatia maxilei progreseaza. Bresele
congenitale au o localizare tipica(in zona suturii palatinale mediane) si fobromucoasa marginala este lipsita de cicatrici;
bresele dobindite pot fi localizate in orice zona a palatului dur si pe marginea lor sunt prezente cicatrici ale fibromucoasei.
Sunt dereglari functionale esentiale ca tulburari de alimentatie masticatie, fonatie, respiratie. In tipmul alimentatiei
alimentele patrund in cavitatea nazala, provocind procese inflamatorii ale mucoasei.
Tratamentul. Scopul este izolarea cavitatii orale de cea nazala prin intermediul diferitor dispozitive protetice. La copii se
confectioneaza obturatoare, pe cind la adulti tratamentul protetic va fi in dependenta de localizarea bresei, numarul
dintilor prezenti si starea lor. Astfel in cazul breselor palatului dur (mediana, laterala, frontala) cu prezenta dintilor pe
ambele hemiarcade ale maxilei se va confectiona o placa palatinala obisnuita cind arcada maxilara este integra, sau o
PPMA cu placa la prezenta breselor arcadei dentare. La pacientii cu brese ale palatului moale sau dur si moale se
utilizeaza obturatoare Ilina-Markosian, Urbanskaia sau proteze obturatoare.

RĂSPUNSURI PEDODONȚIE
1. Direcţia profilactică în stomatologie. Definiţia noţiunilor de profilaxie, dispensarizare şi sanare a
cavităţii bucale. Sanarea cavităţii bucale, scopul, ţelurile şi principiile. Organizarea sanării cavităţii
bucale a copiilor, formele şi metodele.
Orientarea profilactică în stomatologie este „un principiu de bază a cărui aplicare conxecventă în practica
stomatologică are menirea de a reduce considerabil prevalenţa principalelor boli buco-dentare şi a nevoilor de tratamente
stomatologice, de a depista și trata cât mai precoce leziunile şi bolile buco-dentare şi maxilo-faciale, de a preveni
accidentele și complicaţiile, frecventele leziuni sau boli iatrogene, de a crea condiții optime de muncă şi de a transforma
radical întreaga practică siomatologică, a cărei posibilitate de realizare a fost demonstrată stiinţific şi care oferă
perspective extraordinare pentru viitor. În anul 1978, la Alma-Ata, OMS pune bazele metodelor de prevenire a bolilor,
precizând modul de înregistrare a afecţiunilor şi mijloacele cele mai eficiente de prevenire a lor.

Promovarea sănătăţii reprezintă procesul prin care indivizii sau colectivităţile pot să-şi sporească controlul
asupra determinanţilor sănătăţii, îmbunătăţind starea de sănătate.
Prevenirea bolii reprezintă strategia de reducere a factorilor de risc specifici unei maladii, sau de întărire a
factorilor care reduc susceptibilitatea la boală, precum şi activitățile destinate unor boli deja instalate.

Strategia stomatologiei preventive este complexă şi cuprinde: profilaxia primară, secundară şi terţiară.

Profilaxia primară are drept scop evitarea apariţiei maladiilor şi vizează pe de o parte creştera rezistenţei
ţesuturilor cavităţii bucale la acţiunea factorilor nocivi şi pe de altă parte – eliminarea factorilor cu rol determinant sau
favorizant în declanşarea afecţiunilor stomatologice.
În cadrul profilaxiei primare trebuie să evităm apariţia bolilor prin:
- educaţie sanitară;
- alimentaţie corectă;
- raţionalizarea consumului de zahăr;
- igienă buco-dentară corectă;
- control periodic;
- profilaxia cu fluor;
- utilizarea agenţilor chimici de inhibare a plăcii bacteriene ş.a.
Toate aceste mijloace se adresează tuturor membrilor colectivitătii.
Profîlaxia secundară urmăreşte: depistarea şi diagnosticul cât mai precoce al afecţiunilor buco-maxilo-faciale,
vindecarea acestora cu un consum minim de medicamente, materiale, cu un volum de muncă redus, cu un timp minim
necesar din partea pacientului, permiţând aplicarea unor metode curative cât mai conservatoare pentru toate structurile
teritoriului OMF.: dinţi, parodonţiu, rebord alveolar, maxilare şi părți moi.

Profilaxia terţiară se referă la concepţia preventivă în cadrul tratamentului curativ, deci când afecţiunile
stomatologice sunt deja instalate şi sunt în fază avansată în cadrul evoluţiei lor. Aceasta include în esenţă:
- ansamblul tehnicilor profilactice, studiul şi analiza mijloacelor, a locurilor de aplicare şi a personalului;

- educaţia sanitară, depistarea, supravegherea şi controlul aplicării mijloacelor de profilaxie;

- analiza educaţiei sanitare;
- corelaţia între receptarea informaţiei şi aplicarea ei.
O altă parte integrantă a stomatologiei preventive este dispensarizarea stomatologică activă şi pasivă a gravidelor,
preşcolarilor, şcolarilor, muncitorilor din mediile cu noxe şi bolnavilor cronici.

2. Elementele de bază ale profilaxiei. Căile şi metodele de realizare a strategiei OMS în stomatologie.
Strategia profilaxiei primare a cariei dentare are în vedere cele patru metode propuse de OMS:
- fluorizarea generală şi locală;
- igiena alimentaţiei;
- igiena buco-dentară;
- sigilarea şanţurilor şi gropiţelor.
Profilaxia primară a parodontopatiilor se referă la:
- îndepărtarea plăcii bacteriene prin igienă buco-dentară corectă şi apelarea la tehnicile profesionale caracteristice
stomatologiei preventive.
Profilaxia primară a cancerului din sfera B.M.F.:
- eliminarea factorilor majori de risc (tutun, alcooluri distilate);
- suprimarea iritaţiilor cronice: margini ascutite ale dinţilor cariaţi, obturaţii debordante, lucrări protetice traumatizante.
Studii recente arată că 1/3 din cancerele bucale ar putea fi prevenite prin profilaxie primară.
Profîlaxia secundară a cariei dentare include:
- examinare, depistare, tratament corect şi precoce;
- profilaxie locală cu fluor (clătiri, geluri, lacuri etc.);
- control periodic.
Profîlaxia secundară a parodontopatiilor include:
- examinare, depistare, tratainent corect şi precoce al gingivitelor şi parodontopatiilor marginale cronice superficiale;
- eliminarea factorilor de iritaţie cronică locală;
- control periodic.
Profîlaxia secundară a cancerului din sfera B.M.F. include:
- depistarea şi diagnosticul precoce al leziunilor precursoare ale malignităţii şi a leziunilor de debut ale cancerului bucal.
Prevenirea cancerului bucal este considerată de OMS obiectiv prioritar al stomatologiei. Prin profilaxia secundară a
cancerului bucal, încă o treime din cancerele cu aceste localizări pot fi salvate. Orice leziune ulcerativă care nu are
tendinţă de vindecare spontană, sau în urma unui tratament în decurs de 14-21 zile, necesită consultaţia de urgenţâ la
medicul specialist.
Profilaxia terţiară se referă la concepţia preventivă în cadrul trataimentului curativ, deci când afecţiunile stomatologice
sunt deja instalate şi sunt în fază avansată în cadrul evoluţiei lor. Aceasta include în esenţă:
- ansamblul tehnicilor profilactice, studiul şi analiza mijloacelor, a locurilor de aplicare şi a personalului;
- educaţia sanitară, depistarea, supravegherea şi controlul aplicării mijloacelor de profilaxie;
- analiza educaţiei sanitare;
- corelaţia între receptarea informaţiei şi aplicarea ei.
O altă parte integrantă a stomatologiei preventive este dispensarizarea stomatologică activă şi pasivă a gravidelor,
preşcolarilor, şcolarilor, muncitorilor din mediile cu noxe şi bolnavilor cronici.
OMS recomandă drept cerinţe obligatorii pentru medici în general - competenţa şi îndemânarea. Acestea, dublate de
conştiinciozitate şi de o înaltă conduită etică, sunt condiţiile esenţiale pentru o medicină stomatologică moderă, orientată
profilactic.

3. Nivelurile intensităţii cariei dentare propuse de OMS. Indicii frecvenţei şi intensităţii cariei dentare şi
ale afecţiunilor parodonţiului. Frecvenţa şi intensitatea cariei dentare şi a afecţiunilor parodonţiului la
copii de diferită vârstă din Moldova.

Pentru aprecierea gradului de afectare al dintilor prin carie Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) recomanda
urmatorii indici: indicele de frecventa; indicele de intensitate si indicele de sporire a intensitatii (rata cariei). Acesti
indici necesita apreciere pentru fiecare grupa de varsta separat, iar in unele cazuri in functie de sex, nationalitate,
conditiile geografice si de viata, starea generala a sanatatii, caracterul alimentatiei etc. OMS recomanda ca aprecierea
in functie de varsta a acestor indici sa fie realizata la copiii de 6, 12 si 15 ani. Mai informative sunt datele examinarilor
epidemiologice ale copiilor la varsta de 12 si 15 ani. Afectarea dintilor prin carie la copiii de 12 ani si starea tesuturilor
parodontiului marginal la varsta de 15 ani permit de a aprecia eficacitatea realizarii programelor de profilaxie.

Indicele de frecventa (LF.) reprezinta procentul persoanelor afectate prin carie din cadrul unui grup de populatie.
OMS recomanda urmatoarele niveluri ale frecventei cariei dentare la copiii de 11 ani:
1. joasa (0-30%).
2. medie (31-80%).
3. inalta (81-100%).

Indicele de intensitate (LL) este alcatuit din numarul mediu de dinti cariati ©, obturati (O) si extrasi (E) ce revin la o
persoana. Valoarea indicelui COE exprima gravitatea (activitatea) procesului. Exista diferite adnotari ale acestui
indice: CER (C - carie, E - extractie, R - reconstituire prin obturatii); DMF (D - decay (carie); M - missing (extractie);
F - filling (obturatie)).

In notarea indicelui de intensitate pentru dintii permanenti se folosesc litere mari, iar pentru dintii temporari litere mici
(co, cr, dmf). Dintii temporari extrasi din cauza resorbtiei radiculare inaintea substitutiei lor cu cei permanenti nu se
noteaza.

Indicele de sporire a intensitatii (rata cariei, morbiditatea) reprezinta cresterea indicelui COE intr-o anumita perioada
de timp (6 luni, 12 luni, 18 luni etc.).
OMS (1980) a propus urmatoarele niveluri de intensitate a cariei dentare la copiii de 12 ani:
1. foarte joasa (0-1,1);
2. joasa (1,2-2,6);
3. moderata (2,7-4,4);
4. inalta (4,5-6,5);
5. foarte inalta (6,6 si mai mult).

Caria dentara are un nivel de intensitate foarte jos in Etiopia, China, Nigeria de Nord, Tuva, in unele localitati ale
Georgiei si Armeniei.

Un nivel jos s-a depistat in Mozambic, Uganda, Sri-Lanca, Birma, Indonezia, Elvetia, Danemarca, Belgia, Uzbekistan,
Tadjikistan, Rusia: regiunea Altai si Amur, Bureatia, Kolomna, Tambov, Cita.
 Intensitate moderata a cariei dentare s-a stabilit in Republica Moldova, Romania, Marea Britanie, Suedia, Austria,
Cehia, Finlanda, Iordania, Argentina, Azerbaidjan.

Un nivel inalt al cariei se observa in Germania, Franta, Norvegia, Iran, Mexic, Cuba, Chili, in Rusia: regiunea
Kamceatka, Murmansk, Mahacikala, Krasnoiarsk, Novosibirsk, Ekaterienburg, Smolensk, Tveri, Krasnodar, Voronej,
Moscova.

Intensitate foarte inalta s-a stabilit in Japonia, Canada, SUA, Italia, Lituania, Letonia, Estonia, in Rusia: Arhanghelsk,
Omsk, Soci, Nikolaevsk-pe-Amur.

Afectarea prin carie a populatiei, si in particular a copiilor, prezinta variatii mari atat in limitele unei tari, cat si in diferite
regiuni si localitati ale tarii.

OMS considera ca in fiecare tara este necesara formularea sarcinilor proprii, in ; functie de necesitatile, particularitatile
si posibilitatile sale, conducandu-se derecomandarile si indicii unici in aprecierea sanatatii orale si de sarcinile globale
in acest domeniu.

4. Elementele minerale, microelementele (cu excepţia fluorului) în profilaxia cariei dentare. Vitaminele,
preparatele antimicrobiene şi vaccinele în profilaxia cariei dentare.
5. Rolul alimentării în profilaxia principalelor afecţiuni stomatologice.

Igiena alimentatiei este inclusa de OMS intre cele patru mijloace deprevenire a cariei dentare, alaturi de fluorizarea
generala si locala, sigilarea santurilor si fosetelor si igiena buco-dentala. Educatia privind igiena alimentatiei are un rol
important in mentinerea sanatatii orale.

Prin dieta se intelege totalitatea alimentelor solide si lichide ingerate care includ componentele nutritive. Acestea vin in
contact cu dintii, cu parodontiul si cu placa bacteriana. Dintre constituentii dietei, intereseaza in mod deosebit hidratii
de carbon cu rol deosebit in etiopatogenia cariei dentare. Initial, cercetarile dadeau o pondere mare actiunii
postrezorbtive a hidratilor de carbon in perioada de formare a dintilor (SOGNAES, citat de OLTEAN si colab., 1996), dar
majoritatea cercetarilor ulterioare a demonstrat punctul de vedere a lui MÜHLEMANN (1969), cum ca hidratii de carbon
actioneaza in primul rand prerezorbtiv. Hidrocarbonatele cele mai frecvent intalnite in alimentatie sunt: polizaharidice
(amidonul, dizaharidele, zaharoza, maltoza) monozaharidice (glucoza, fructoza, lactoza, galactoza).

6. Nivelurile de stat, de grup si individual de profilaxie a principalelor afectiuni stomatologice. Profilaxia

primara si secundara a afectiunilor stomatologice. Profilaxia principalelor afectiuni stomatologice in
colectivitati organizate de copii(gradinite, scoli)

La nivel de stat in RM programul de profilaxie stomatologica este coordonat prin urmatoarele reprezentati:
ministerul sanatatii,
ministerul invatamintului,
ministerul finantelor,
ministerul economiei si reformelor,
centrul national stiintific practice de igiena,
societati stiintifice a stomatologilor,
uficiul European OMS

Pentru realizarea programului la nivel national se folosesc urmatoarele metode

educatia sanitara
igiena orala prin minajarea salelor de igiena orala in toate institutile prescolare, scolare, sputale si policlinici
procesul de fluorizare centralizat si necentralizat
profilaxia primara: sunt 4 metode propuse de OMS pentru prevenirea primara a cariei dentare
fluorizarea generala si locala
igiena alimentatiei
igiena bucodentara
sigilarea santurilor si gropitelor
profilaxia secundara: urmareste depistarea s idiagnosticarea cit mai precoce a afectiunilor buco-dentare mai ales carie si
include:
1.examinarea . depistarea, tratament precoce si correct
2. profilaxia locala cu flor(lacuri, gelui) si clatituri cu antiseptice
3Control periodic

Profilaxia principalelor afectiuni stomatologice in colectivitati organizate de copii(gradinite , scoli)---- pentru prevenirea
si combaterea afectiunilor stomatologice folosim urmatoarele metode:
educatia sanitara
dispensarea
control profilactic de 2 ori pe an
formele de educatie sanitara
forma active: convorbiri,discursuri si cursuri
forma pasiva:literature stiintifica, articole in presa periodica, demonstrarea prin filme sau imesiuni televizatesi radiofonice
cu mesaje educative sanitare si educatie sanetara prin expozitii
metode de educatie sanitara
1.educatie colectiv generalizata
Educatie in grup
Educatie individuala

Pentru instruirea copilului trebue sa le informam si sa le motivam pentru respectarea igienei orale, trebue sai aratam
emesiuni televizate, povesti animate realizate prin calculator si filme cu disene animate*(viziune, auditie+explicatie)
educatia sanitara cu ajutorul medicului stomatolog in clase si grupuri demonstrind copiilor prin scheme, tabele sau
deapozitive demonstrind metode si tehnici de periaj. Se mai poate demonstra copiilor prin joaca sau concursuri de periaj
cu efectuarea periajului de catre copii in fata oglinzii ceea ce ajuta pentru memorizarea informatiei cu 95%

7. Igiena cavitatii bucale in profilaxia afectiunilor stomatologice. Obectele si remedile de igiena orala.
Metodele periajului dentar.
Principalul obiect de igienă orală este periuţa de dinţi. Există o varietate foarte largă de periuţe, dar, indiferent de
preferinţele individuale, există un set de cerinţe faţă de orice periuţă dentară:
- să fie individuală. nu se admite untilizarea în comun a obiectelor de igienă orală cu alte persoane.
- să fie schimbată o dată la 3-4 luni, sau de fiecare dată când prezintă semne de deteriorare a firelor.
- periile cu fire sintetice sunt de preferat faţă de cele cu fire naturale, deoarece se supun mai uşor curăţirii.

De asemenea, periuţele dentare diferă după supleţea firelor, având pe mânere marcajul corespunzător: extrasoft, soft,
medium, hard şi extrahard. Periuţele medium se potrivesc cel mai bine pentru igiena zilnică. Cele soft şi extrasoft sunt
indicate pacienţilor cu afecţiuni parodontale, dinţi mobili, gingii subţiri care se traumează uşor. Periuţele hard şi extrahard
trebuie utilizate cu precauţie, deoarece pot provoca abraziuni ale ţesuturilor dentare. Ele se recomandă fumătorile,
persoanelor cu predispunere spre formarea tartrului dentar.Este binevenită dotarea periuţelor cu diverse elemente din
gumă, proeminenţe de forţă, suprafeţe pentru curăţarea limbii. Toate acestea măresc eficienţa periajului.

De o popularitate tot mai înaltă se bucură periuţele electrice. Acestea pot avea la bază 2 tehnologii de punere în mişcare:
prin vibraţie şi rotaţie-oscilaţie. Doar cele din urmă sunt considerate a fi mai eficiente, decât cele manuale, deşi este
demonstrat că o igienă corectă este asigurată, în primul rând, de tehnica periajului şi nu te tipul periuţei utilizate. Totuşi,
periuţele electrice pot fi de mare folos celor ce nu dispun de dexteritatea necesară unui periaj manual.

Arsenalul de obiecte de igienă orală mai poate include aţa dentară, scobitorile, flosete, periuţa interdentară, stimulatorul
gingival ş.a. Aţa dentară sau flosa este un obiect extrem de necesar pentru igiena dentară, deoarece este unul din puţinele
atribute de igienă, ce permite o curaţate optimă a spaţiilor interdentare. Este foarte important de a curaţa aceste spaţii,
deoarece depunerile dentare ce se acumulează aici, pot demineraliza smalţul , astfel provocând cariile interdentare - o
formă des întâlnită a cariei. Aţa dentară poate fi cerată ce îi permite să alunece mai bine în spaţiile interdentare. De
asemenea flosă poate fi impregnată cu diverse substanţe medicamentoase cu efect antimicrobian sau remineralizant.

Scobitorile tot pot fi utilizate pentru igienizarea spaţiilor interdentare, însă aceasta necesită o atenţie sporită. Nu se
recomandă copiilor utilizarea scobitorilor, deoarece acestea pot trauma papila interdentară - porţiune de gingie dintre dinţi.
Odată ce se optează pentru folosire lor, trebuie de ţinut minte că nu se admite introducerea forţată a scobitorilor în spaţiile
interdentare.

8. Metode de periaj dentar

1.Metoda Bass:
Este eficienta pt indepartarea placii bacteriene, atat la marginea gingivala libera cat si din santul gingival. E recomandata
tuturor pacientilor,dar mai ales celor care au zone proximale deschise si retractie gingivala cu expunerea radacinii. Se
utilizeaza perii moi, cu cap rotunjit,si se introduce periuta in vestibule,parallel cu axul dintilor,apoi se roteste la 45s, a.i.
pilii sa fie pozitionati in zona cervicala,atat pe dinte,cat si pe gingie. Se executa miscari de vibratie fata-spate,cu presiune
pe dinte, de 10-20 ori pe acelasi loc. Se periaz 2-3 dinti o data. Perierea se executa vestibular si apoi oral,atat la arcada
superioara,cat si la cea inferioara. Pt zona frontala,palatinala si lingualaa peria se tine in axul dintilor,in lungime si se
executa miscari de rulare la fiecare dinte. Avantaje:usor de instruit,indeparteaza placa bacteriana interdentara; e adresata
pacientilor sanatosi si celor cu parodontopatii.
2.Metoda rularii:
Se recomanda pacientilor cu parodontiu integru; indeparteaza placa bacteriana si resturile alimentare,fara a pune accent pe
santul gingival. Gura este intredeschisa,periuta se pozitioneaza in vestibule parallel cu axul dintelui, a.i. manerul sa fie in
dreptul ului de ocluzie. Se realizeaza o miscare de rotire,insurubare.
3.Tehnica Stillman:
Se adreseaza curatarii gingiei si zonei cervicale dentare. Peria se aplica la 45s,intre gingie si zona cervicala,se preseaza pe
dinte pana albeste gingia si se executa o miscare combinata de rotire si vibrare in acelasi timp. Pt zona palatinala si zona
linguala se foloseste tehnica rularii.
3.Tehnica Charters:
Realizeaza indepartarea placii bacteriene,masajul,stimularea mecanica. Se utilizeaza periute tari. Periutele pot fi
pozitionate atat in unghi drept cu axul dintelui, cat si la 45s,a.i. pilii se angajeaza interdentar,cu portiunile terminale catre
ocluzal. Se adreseaza pacientilor cu spatii interdentare maari(treme,diasteme) sau pacientilor purtatori de punti care
trebuie igienizate special.
5.Metoda Fones:
Se realizeaza cu perii moi, periuta introducandu-se intre obraji si dinti,cu arcadele in contact si se realizeaza o rotatie
ampla,igienizand ambele arcade simultan. Se incepe de la molari spre frontali si dupa igienizarea zonei vestibulare, se
deschide gura si se spala palatinal si lingual.
6.Tehnica verticala Leonard:
Perie arcadele separat ,cu dintii frontali cap la cap; miscarea se face de sus in jos pe fetele dintilor, cu ousoara rotatie.
7.Tehnica orizontala:
Absolut contraindicate si nociva,pt ca miscarile pe orizontala in zona vestibulara, cu paste abrasive si presiune pe
dinti,abrazeaza aceste fete, nu curate spatiile interdentare si imping placa bacteriana in santul gingival.
8.Tehnica de periaj fiziologic Smith:
Periajul ar trebui sa fie facut in acelasi sens cu miscarea alimentelor(jos-sus,ocluzal-gingival). Tehnica nu poate indeparta
placa bacteriana interdentara si e adresata numai pacientilorcu parodontiu sanatos si fara anomalii.Peria se miscadinspre
ocluzal spre gingival.
PERIAJUL ELECTRIC:
Periutele electrice produc 4 tipuri de miscare al partii ctive;oscilatorin (de la gingia fixa spre ocluzal si incizal si
inapoi),deplasari orizontale(rectilinii-dus-intors),miscari combinate(oscilant+rectiliniu) si miscari de rotatie completa. Au
turatii diferite,in functie de sursa de alimentare(baterii-l000 turatii/min; cu acumulatori-2000 turatii/min; sursa de
current>3600t/min). Exista o controversa legata de utilizarea periutelor electrice. Ambele metode,daca sunt correct
utilizate,sunt la fel de bune.

9. Metodele si subectul instruirii igienice a populatiei. Formele instruirii sanitare a populatiei. Formarea
deprindelor igienice la copii in functie de virsta. Instruirea igienica a copiilor, periajul dentar sub control
in colectivitati organizate de copii.
Pentru prevenirea si combaterea afectiunilor stomatologice folosim urmatoarele metode:
educatia sanitara
despensarea
control profilactic de 2 ori pe an
formele de educatie sanitara
forma active: convorbiri,discursuri si cursuri
forma pasiva:literature stiintifica, articole in presa periodica, demonstrarea prin filme sau imesiuni televizatesi radiofonice
cu mesaje educative sanitare si educatie sanetara prin expozitii

Metode de educatie sanitara :

1.educatie colectiv generalizata
Educatie in grup
Educatie individuala

Pentru instruirea copilului trebue sa le informam si sa le motivam pentru respectarea igienei orale, trebue sai aratam
emesiuni televizate, povesti animate realizate prin calculator si filme cu disene animate*(viziune, auditie+explicatie)toate
acestea trebue sa fie memorizate de copii pina la 80% din totalul de informatie expus.
educatia sanitara cu ajutorul medicului stomatolog in clase si grupuri demonstrind copiilor prin scheme, tabele sau
deapozitive demonstrind metode si tehnici de periaj. Se mai poate demonstra copiilor prin joaca sau concursuri de periaj
cu efectuarea periajului de catre copii in fata oglinzii ceea ce ajuta pentru memorizarea informatiei cu 95%
factori de risc in aparitia cariei dentare.

10.Factorii de risc in aparitia cariei dentare. Metode de apreciere a rezistentei smaltului la actiunea
acizilor.
Caria apare atunci cind intensitatea situatiei cariogene depaseste in CB rezistenta tesuturilor dure dentare.
Caria este un process patologic provocat in anumite conditii de factorii patogeni mai ales factori microbieni si igienici.

Pentru aparitia cariei este necesara prezenta unei conditii:

prezenta microorganismelor in placa dentara
insuficienta igienei cav. Bucala
dereglarea alimentatiei
factorul de timp

Factorii predispozanti pentru aprecierea cariei dentare:

in perioada antinatala ---influenta negative asupra gravidei si a fatului datorita factorilor nocivi:
toxicozele gravidelor.
intoxicatiile
boli endocrine, cardiovasculare, nefropatiile
deficitul de flor in apa potabila
alimentatia insuficienta si irationala
numarul sarcinilor
in perioada post-natala (in 1 an de viata)
maladii generale(rahitism, avitaminoze)
tipul alimentatiei: natural , artificial, mixt
eruptia dentara : precoce, tardiva
hipoplazia smaltului
igiena orala insuficienta
deficitul de flor in apa potabila
in perioada la copii si adolescenti
factorii sus mentionati
Anomalii de pozitie a dintilor
anomalii de ocluzie
hiposalivatia
mediul bucal acid
insuficienta de vitamine din grupul ABCD +insuficienta proteinelor si carenta ioniilor de F,P, Ca

Metode de apreciere a rezistentei smaltului la actiunea acizilor:

inlaturarea placii bacteriene si izolarea dintilor frontali supeiori de actiunea salivei
aplicare unei picaturi de sol. HCL pe suprafata vestibulara a unui incesiv superior timp de 5 sec.
spalarea si uscarea suprafetei vestibulare
aplicarea unei picaturi de sol. 1% albastru de metilen
intensitatea culorii se apreciasa cu cheia de 10 culori unde fiecare nuanta se noteaza cu 10 puncte
astfel se face un table pentru masurarea cario-rezistentei a smaltului
10-30= cario-rezistenta inalta
40-50= cariorezistenta moderata
60-70= cariorezistenta joasa
Peste 80 de puncte = cario-rezistenta foarte joasa
2.determinarea rezistentei smaltului la actiunea acizilor prin colorarea smaltului demineralizat si determinarea intensitatii
culorarii
-aplicarea solutii indigo-carmin in sol. Acid sulfuric
- portiunea de smalt tratata cu acid se coloreaza in rosu
- intensitatea culorii se compara cu cheia de 10 culori(rezultatele ca la 1 metoda).
11. Factorii de risc în apariţia cariei dentare. Metodele de apreciere a rezistenţei smalţului la acţiunea
acizilor. Interactiunea a 4 factori cu actiune majora poate sa duca la aparitia cariei dentare: succeptibilitatea dintelui si
mediul bucal; placa bacteriana, substratul(alimentar) si timpul. Metoda se bazeaza pe colorarea smaltului
demineralizant si determinarea intensitatii colorarii. SE inlatura placa bacteriana si se izoleaza de actiunea salivei dintilor
frontali isuperiori, apoi pe suprafata vestibulara uscata a unui incisiv superior central se aplica cu ajutorul unei pipete o
picatura de diametrul 1,5 – 2, 0 mm a solutiei de indigocarmin (30 g;l) in sol. 0,2 M de acid sulfuric timp de 5 sec.,
imbinind astfel etapa de gravaj acid si coloratie a smaltului. Dupa aceasta colorantul se inlatura cu un tampon de vata.
Portiunea de smalt tratata cu acid se coloreaza in rosu, intensitatea culorii se compara cu cheia de 10 culori(fiecare
nuanta se noteaza cu 10 puncte). Aprecierea rezult. se efec. prin evaluarea intensitatii coloratiei: 10-30 puncte:
cariorezistenta inalta; 40-50 – moderata; 60-70 – joasa; peste 80 – foarte joasa.

12. Depunerile dentare. Metode de depistare si inlaturare.

Pot fi clasificate astfel:
placa dentara sau bacteriana
pelicula dobindita –o pelicula acelulara formata cu saliva si lichidul gingival, se formeaza in citeva ore si nu se poate
elimina prin clatiri sau periaj
materia alba- complex de bacterii si cellule care acopera placa
resturi alimentare meniralizate
tartru dentar supra si sub gingival
depunerile dentare se depisteaza prin examenul clinic simplu(inspectie , sondare) si poate fi inlaturat prin detartraj manual
sau ultrasonic sau mixt si prin periaj.

13. Metodele de profilaxie a cariei dentare, aprecierea eficacităţii lor. Principalele remedii pentru profilaxia
cariei dentare şi mecanismele acţiunii lor.
Igiena bucala este cea mai importanta metoda de profilaxie, Are ca si scop indepartarea placii dentare. Periajul
profisional. Se efectueaza la cabinetul stomatologic. Este, practic, un periaj dentar realizat cu ajutorul instrumentelor
mecanice care are rolul de a indeparta placa dentara. Este foarte eficient dar are un mare dezavantaj : se poate efectua
doar la cabinetul stomatologic. Placa dentara se depune dupa fiecare masa de aceea, periajul mecanic trebuie sa fie
insotit de o igiena bucala corecta. Detartrajul reprezinta manopera de indepartare a tartrului dentar. Datorita faptului
ca, tartrul se formeaza prin calcifierea placii dentare acesta contine o cantitate foarte mare de microbi. Detartrajul se
efectueaza la cabinetul stomatologic, este nedureros, si se face cu ajutorul unor instrumente speciale bazate
pe ultrasunete. In mod ideal trebuie sa va faceti detartrajul de 2 ori pe an. Sigilarea santurilor si fosetelor Aceasta este o
metoda foarte eficienta prin care se preintampina stagnarea microbilor in santurile si fosetele molarilor si premolarilor
prevenind astfel aparitia cariilor la acest nivel. Practic se realizeaza niste obturatii speciale cu materiale fluide care vor
"inchide" santurile si fosetele dentare facandu-le mult mai greu accesibile pentru bacterii sau microbi. Depistarea si
tratarea cariilor incipiente: Este o metoda eficienta de profilaxie deoarece previne evolutia cariilor si aparitia
complicatiilor. Cariile mici sunt usor si relativ ieftin de tratat. Odata ce apar complicatiile datorita evolutiei cariilor,
tratamentul este atat mai complicat cat si mult mai scump. Metode de profilaxie pentru factorul alimentar: Sunt mult
mai greu de aplicat deoarece e foarte greu sa-i indici cuiva ( cu atat mai putin unui copil ) sa nu mai consume dulciuri. De
aceea, in cel mai bun caz, se poate indica o reducere a consumului de zaharuri, desi, si acest lucru este de cele mai multe
ori greu de dus la indeplinire. Metode de profilaxie pentru teren: Aceste metode se refera, in principal, la cresterea
rezistentei smaltului dentar. Cea mai importanta metoda este fluorizarea. Cea mai importanta fluorizare este cea care se
efectueaza incepand de la nastere pana la varsta de 12 ani adica in perioada de formare a dintilor definitivi. Administrat
pe o perioada mai lunga de timp, florul va intra in componenta smaltului dentar facandu-l mai dur si mai rezistent.

14. Metodele şi remediile profilaxiei endogene a cariei dentare la copii în perioada de formare a ţesuturilor dentare.
Fluorarea apei potabile, indicaţiile, dozarea, eficacitatea. Fluorarea sării de bucătărie, indicaţiile, dozarea,
eficacitatea. Fluorarea laptelui, pâinii şi apelor minerale pentru profilaxia cariei dentare.
15. Preparatele pentru profilaxia exogenă a cariei dentare, indicaţiile, dozarea, metodica aplicării, eficacitatea.
Fluorlacurile, indicaţiile, dozarea, metodica aplicării, eficacitatea. Fluorgelurile, indicaţiile, dozarea, metoda de
aplicare şi eficacitatea.

16. Sigilarea fisurilor, indicatiile, tehnicile de sigilare, materialele si eficacitatea lor.

"Sigilarea se face atat la dintii temporari (de lapte) dar, mai ales, la cei permanenti, de obicei imediat dupa ce au
erupt. Imediat dupa eruptie, molarii prezinta o morfologie cu santuri si fosete adanci, locuri unde se acumuleaza
resturi alimentare si micro-organisme care initiaza caria dentara. Aceste santuri, mai degraba fisuri, au un
diametru mai mic decat firul periei de dinti si sunt profunde. Sansele atacului carios sunt astfel mai mari in
ciuda igienei conventionale: spalatul sau curatarea dintilor. Ambele metode sunt ineficiente in indepartarea
resturilor acumulate. Astfel acoperirea sau sigilarea acestor zone cu un material protector numit sigilant are un
efect benefic si este considerata metoda cea mai sigura de profilaxie primara in special la copii.
Materialele folosite - sigilantii - sunt rasini compozite transparente sau opace. Sunt preferati sigilantii fotoactivi
(cei care se intaresc cu ajutorul lampii cu ultraviolete).
Etapele de lucru pentru sigilarea dentara:
1) Curatarea suprafetei dintelui cu ajutorul unor periute rotative, neimplicand frezajul dintelui;
2) Gravarea dintelui (mordansare). Un gel cu consistenta fluida, in a carui concentratie intra si acid fosforic, este
aplicat prin pensulare, injectare sau cu ajutorul unui burete, fiind lasat sa actioneze 15-30s, dupa care spatiul de
lucru este spalat si uscat.
3) Aplicarea sigilantului se realizeaza cu instrumente speciale cu varfuri de unica folosinta. Sigilantul trebuie sa
acopere toate santuril. Acesta se mentine 10-15s pentru a permite penetrarea si saturarea smaltului mordansat in
mod optim, dupa care se fotopolimerizeaza.
4) Adaptarea functionala consta in refacerea morfologiei functionale a suprafetelor sigilate, indepartandu-se
eventuale contacte identificate cu ajutorul hartiei de articulatie prin utilizarea pietrelor diamantate.
5) Reevaluarea pacientilor - dintii sigilati trebuie controlati periodic de catre medic, ideal la fiecare 6 luni.
Incidenta cariei dentare in urma sigilarii dintilor se reduce cu pana la 80%. Aceasta reprezinta metoda ideala in
profilaxia cariei dentare la copii.

17. Factori de risc in afectarea tesuturilor parodontiului. Metodele si remediile de profilaxie a

afectiunilor parodontiului.
Raspindirea afectiunilor parodontiului la copii este in functie de mai multi factori, dintre care se pot mentiona:
nivelul social-economic al tarii; nivelul de cultura a populatiei; nivelul igienei cavitatii bucale; particularitatile
alimentatiei.

Metode de profilaxie a afectiunilor parodontiului.

Periajul dentar corect, precum si prezentarea la controlul periodic stomatologic din 6 in 6 luni sunt modalitati
elementare, dar foarte eficiente de prevenire a aparitiei bolii parodontale. Periajul dentar trebuie executat de 2
ori pe zi, dimineata si seara. De asemenea, e foarte importanta tehnica de periaj pentru ca un periaj incorect
poate deveni chiar nociv. De aceea, adresati-va unui medic stomatolog care va poate explica o modalitate
corecta de periaj. Alaturi de periajul zilnic este necesar un detartraj insotit de un periaj profesional, o data la
sase luni.

18. Programul complex de profilaxie a principalelor afectiuni stomatologice. Aprecierea eficacitatii

programelor de profilaxie a cariei dentare si afectiunilor parodontiului. Experienta aplicarii practice a
programelor de profilaxie a afectiunilor stomatologice in diferite tari.
Afectarea prin carie a populatiei si in particular a copiilor, prezinta variatii mari atit in limitele unei tari cit si in diferite
regiuni si localitati ale tarii. In ultimii 20 ani se manifesta tendinta de reducere a intensitatii cariei dentare in tarile
economic dezvoltate (Elvetia, Marea Britanie, Danemarca, Japonia, SUA). Exista diferite opinii in legatura cu aceste
reduceri care in general se refera la conditiile de viata, alimentatie, rezistenta tesuturilor dentare, microflora. Evident ca
ele pot fi explicate prin aplicarea programelor de profilaxie a cariei dentare(florarea apei, igiena cavitatii bucale, utilizarea
larga a remediilor profilactice. OMS recomanda ca in fiecare tara este necesara formularea sarcinilor proprii in functie de
necesitatile, particularitatile si posibilitatile sale, conducindu-se de recomandarile si indicii unici in aprecierea sanatatii
orale si de sarcinile globale in acest domeniu. Caria dentara apare atunci cind intensitatea situatiei cariogene in cavitatea
orala depaseste rezistenta tesuturilor dure dentare. Interactiunea a 4 factori cu actiune majora poate sa duca la aparitia
cariei dentare: susceptibilitatea dintelui si mediul bucal; placa bacteriana, substratul(alimentar) si timpul. Aparitia cariei
dentare este in functie de anumite conditii: 1.prezenta microorganismelor in placa dentara, 2.insuficienta mecanismelor
specifice (immune) si nespecifice de aparare a cavitatii orale, 3. Dereglarea alimentatiei, 4. Factorul de timp. Afectarea
prin carie a dintilor temporari si celor permanenti la copii si adolescent sunt in functie de factori geografici, de nivelul de
viata, de virsta, de sex, de ereditate, de caracterul alimentatiei, de gradul de igiena orala, de starea organismului.

19. Structura contemporana si scopurile serviciului de asistenta stomatologica a copiilor.

Policlinica stomatologica pentru copii este o institutie curative-profilactica care asigura diagnosticul,
tratamentul si profilaxia afectiunilor stomatologice la copii.
Sarcinile principale ale policlinicii stomatologice pentru copii:
- Profilaxia afectiunilor regiunii oro-maxilo-faciale la copii
- Organizarea si efectuarea masurilor pentru depistarea bolnavilor cu patologie oro-maxilo-faciala
- Asistenta stomatologica calificata
Policlinica stomatologica pentru copii:
- Efectueaza sanarea planificata a cavitatii bucale a copiilor din colectivitatile organizate de copii din
sectorul pe care il deserveste
- Acorda asistenta stomatologica copiilor care se adreseaza
- Duce evidenta si efectueaza analiza morbiditatii stomatologice la copii
- Apreciaza eficienta masurilor profilactice si curative aplicate copiilor
- Organizeaza educatia sanitara a copiilor si parintilor in problemele profilaxiei primare si secundare a
principalelor afectiuni stomatologice.
20Etapele de dezvoltare intrauterine si intramaxilara a dintilor

Perioda de dezvolatre intrauterina si intramaxilara

Dezvoltarea dintilor are citeva etape ,care coincid in timp cu delimitarea cavitatii bucale de la cav .nazala si formarea
vestibulului oral si anume ;
1 proliferarea –fondarea si formarea mugurilor dentari
2 Histodiferentierea –diferentierea mug dentari
3 Morfodiferentiere- histogeneza tesut.dentar
4Calcifierea

Proliferarea
La 6-7 saptamini de viata intrauterina se observa primele semne de dezvoltare a dintilor .Cellele epiteliale a cav bucale
primare se invagineaza in mezenchimul subiacent al primului arc bronhial , constituind lama dentara sub forma de
potcoava pentru fiecare maxilar aparte .Din lamele buco- labiala se va dezvolta ulterior vestibulul cav bucale .Iar din cea
dentara dintii .
Histodiferentierea
In aceasta etapa are loc diferentierea celulara a tesuturilor folicolului dentar .Epiteliulu adamantin intern si epeteliul
adamantin extern cu stratul intermediar si cel stellar.

Morfodiferentierea
In etapa morfodiferentiere (histogeneza ,de aparitie a matricilor organice), Celulele differentiate si specializate incep sa
functioneza , debuteaza procesul de dentinogeneza amelogeneza ,cementogeneza osteogeneza.
Calcifierea
Calciferea incepe in dentina si continua in smalt ,pentru smalt calcifierea are loc de la virful cuspizilor si marginile
incizale spre colet,din profunzime spre suprafata ,cind pentru dentina de la suprafata in profunzime .
Miniralizarea tesut dure ale dintilor permanenti incepe ; pentru 1 molar- in luna a 9-a de dezvolt. intrauterina ;pentru
incesivi- in luna a 6-a postnatala; pentru canin –in luna 9-a post natala ;pentru premolar 1-la 2.5 ani ;pentru premolaru2
si molar2 – la 3.5 ani ;pentru molarul 3 – dupa virsta de 8 ani

21 Eruperea dentara si formarea radacinilor dintilor temporari si permanenti .Resorbtia radiculara .

Particularitatile structurale ale tesuturilor dure ale dintilor dintilor temporari si permanenti tineri

Eruperea dentara
Eruperea dentara constituie un proces fiziologic deosebit de complex .Este un indiciu de dezvoltare normal a
organizmului.Pentru eruptia dentara este caracterist urmatoarele etape ; 1Preeruptiva .
2Prefunctionala
3 Functionala
Etapa preeruptiva cuprinde migrarea dintelui din zona de formare pina la atingerea mucoasei cav bucale.
Etapa prefunctionala –deplasarea dintelui din cav bucala pina la atingerea dintilor antagonisti
Etapa functionala cuprinde -toata perioada ce urmeaza dupa atingere planului de ocluzie si intrarea in functiune
Termenele formarii complete a radacinilor dintilor temporari

Dinte temporar Termenul , anii

Incisivul central 1.5
Incisivul lateral 2
Molarul 1 4
Caninul 5
Molarul 2 4

Formarea radacinilor dintilor permanenti

Dintele permanent Termenul,ani

Primul Molar 9-10
Incisivul central 9-10
Incisivul lateral 9-10
Primul premolar 12-13
Caninul 12-15
Premolarul second 12-14
Molarul second 15

Resorbtia Radiculara
Paralel cu dezvoltarea folicolilor dintilor permanenti are loc resorbtia fiziologica a radacinilor dintilor temporari .
Resorbtia radacinilor dintilor temporary incepe de la radacina care adera la folicolul dintelui permanent .Intirzieri in
termenele de resorbtie radiculara sunt in caz de ; Lipsa a folicolul dintelul permanent , Rahitizm rubeola prenatala si
unele boli genetice
Pentru resorbtie patologica nu este tipica formarea tesutului osos in regiunea rizalizei ,spre deosebire de cdea fiziologica

Particularitatile structurale ale dintilor temporari

Grosimea smaltului si dentinei este redusa la dintii temporari aproximativ cu ½ ,ceea ce se explica ca prin faptul ca odon-
toblastii dintilor temporari functioneaza 350 zile ,comparativ cu cei permanenti 700 de zile.Dintii temporari contin mai
mult apa si dubs.organice comparativ cu dintii permanenti .Stratul de dentina ,comparativ,este mai subtire iar camera
pulpara si dcanalele radiculare sunt mai voluminoase.Dentina are canalicule dentinare largi,relativ mai scurte si mai putin
sinuase .
Cementul formeaza un strat subtire ,cu reducere stratului celular .jonctiunea smalt cement se prezinta sub forme si in
proportii diferite fata de cea a dintii permanenti .

22 Caria dintilor temporari la copii .Clasificarea .particularitatile evolutiei clinice ,diagnosticului si tratamentul
Caria dentara este un proces patologic localizat ,multifactorial,care apare dupa eruptia dintelui ,caracterizzinduse prin
deminiralizarea si ramolismentul tesuturilor dure ,cu formarea ulterioara a defectului cavitar

Clasificarea dupa OMS

1 Caria adamantinei 9carie incipienta
2 Caria dentinei
3 Caria cimentului
4 Caria dentara stabilizata (stationata)
5 Odontoclazie, Melanodontie infantila .Meladontoclazie
6 Alte carii dentare precizate
7 carie neprecizate

Particularitatile ale evolutiei clinice a cariei dintilor tempor

Cei mai rezistenti sunt incisiv inferiori .Evolutia cariei fisurale este facilitata de existenta fisurilor si gropitilor, unde se
mentin resturi alimentare .cariile cervicale se atesta frecvent dupa eruperea dintilor temporari mai ales a incisivilor
superiori ,la copii in primii ani de viata mai frecvent se depisteaza caria circulara caria cu evolutie acuta se intilneste in
special la virsta 2-3 ani .caria Acuta a dintilor temporari este multipla si semetrica ,progresind rapid in profunzime ,lipsa
de aparare a pulpei dint temporari prin formarea dentinei tertiare

Diagnosticul Cariei dintilor temporari

Sondarea se retine in cariile fisurale patrunzind usor in dentina ramolita .
Percutia - In sens vertical si orizontal sint negative
Probele termice - La copii mici nu sunt concludente si se evita
Radiologic - permite de a depista si a aprecia profunzimea defectului carios , relatia sau Examenul cu camera pulpara ,
Starea radacinii dintelui
Metoda de uscare – A suprafetei dentare permite vizualizarea petei carioase care are o suprafata fara luciu mata.
Colorometria vitala – este bazata pe marirea permeabilitatii tesuturilor dure dentare fata de coloranti .La contactul cu
solutiile de coloranti tip de un minut sectorul deminiralizat absoarbe colorantul iar smaltul neafectat nu se coloreaza .
Transluminarea

Tratamentul cariei dentare

Tratamentul cariei incipiente - include terapia de remineralizare care este mai eficienta in perioada de formare
dentara. Pentru reaminiralizare sunt indicate Fluoruri,aminoflaruri,lacuri de floruri preparate de calciu
Metoda impregnarii tesuturilor dure dentare este folosita pe larg in tratamentul cariei superficiale iar in unele cazuri si
al cariei medii a dintilor temporari , in special in perioada resorbtiei radiculare ea costa in 2 etape ;
Slefuirea si impregnarea tesuturilor dure dentare ...1 Slefuirea suprafetelor afectate a marginilor defectelor carioase si a
fusurilor se efectueaza cu pietre sau discuri 2 .Impregnarea se efectuiaza dupa izolarea dintelui prepararea si uscarea
suprafetei afectate pe timpuri se folosea metoda de Argintare . sol Nitrat de argint 4-30%
Tratamentul cariei medii in dintii temporari si permanenti consta in prepararea cav carioase si obturarea ei ,restituind
forma anatomica ,functia .

24 Pulpitele dintilor temporari la copii .Clasificarea . Particularitatile evolutiei clinice ,diagnosticului si

tratamentului

Clasificarea pulpitelor dintilor temporari dupa T Vinogradova

1 Pulpita acuta :
a) seroasa ;
b) purulenta ;
c) cu afectarea paradontiului si a ganglionilor linfatici
2 Pulpita cronica
a) Simpla
b) Proliferativa
c)gangrenoasa
3 Exacerbarea pulpitelor cronice

Particularitatile evolutiei pulpit dintilot tempor

-evaluare asimptomatica a aprocesul inflamator
- Mai frecvent se depisteaza formele cronice ale pulpitelor
-Trecerea rapida din o forma in alta (acuta in cronica ;seroasa in purulenta )
- dereglarea starii generale in caz avansate
-afectarea paradontiului

Clinica pulpitelor dintilor temporari

Copii mici nu pot da informatie privind intensitatea durata , localizarea,si caracterul durerii.
Deobicei acesti copii sunt obositi speriati dupa o durere nocturna , fara a fi in stare sa indice concret dintele afectat ,nu pot
formula acuzele ,nu reactioneaza adecvat la testele de diagnostic efec de medic.

Metodele de tratament ale pulpitelor dintilor temporari

a) Vitale - metoda biologica a(coafajul pulpar direct si indirect);
– Amputatia (pulpotomia)
– Exterparea (pulpectomia)
b)Devitale - Amputatia (pulpotomia )
-Exterpatia (pulpectomia)

Coafajul pulpar indirect

Tratamentul conservator al procesului inflamator ,stimularea procesului de recuperare si de dentinogeneza in pulpa si
restabilirea funct dintelui
Indicatii
Pulpita seroasa , pulpita simpla se practic la copii sanatosi

Tehnica ; Vizita 1
- izolarea
- -inlaturarea tesut superfic efectuate cu excavatorul
- Prelucrarea medicamentoasa a cav cu sol neeritante ;
- Uscarea usoara a cavitatii cu aer sau bulete sterileaplicarea unei paste preg extempore

Vizita 2
- Controlul vitalitatii pulpei
- Izolarea
- Inlaturarea pansamentului provizoriu si a pastei curative
- Aplicarea pe planseul cavitatii carioase a prep odontotrope
- Obturarea permanenta a cav carioase .

Coafajul pulpar Direct

Indicatii ; Deschiderea accidentala a camerei pulpare de origine traumatica sau la prepararea cavitatilor carioase ale
dintilor in stadiu de form a radacinii

Tehnica;
-Izolarea dintelui,
-prepararea cav carioase
-prelucrarea cav cu solutie neeritanta Na Cl
-Dupa hemostaza se aplica preparate pe baza de hidroxid de calciu si obturatia provizorie pe termenul 3-6 saptamini

Amputatia Vitala a pulpei

Indepartare sub a nestez locala sau generala a pulpei coronare

Indicatii ; Deschiderea accident a camer pulpare ,Pulpita cronica simpla se aplica la dintii temporary in stadiile 1-2 de
formare a radacin .
Tehnica
-Anest local sau generala
-Izolarea dintelui
-Prepararea cav carioase si tratarea medicamentoasa
-Deschiderea cam pulpare amputarea pulpei coronare cu un excavator sau freza rotunda sterile
Sect filetelor radic
-Hemostaza
-Cofajul bonturilor rad cu prep medicament
-aplicarerea bazei din ciment si a obtur definitive

Exterparea Vitala
Indepartarea completa a pulpei sub anestex locala sau generala
Aceasta metod este folosita mai rar pentru dintii temporary;

Indicatii ; Toate formele de pulpita a dintilor permanenti cu radacini formate

Tehnica
-Anestez locala
-Izolarea dintelui
Prepararea cav si tratarea medicamentoasa
-deschiderea cam pulpare
-ablatia pulpei coronare
Hemostaza
-exterparea pulpei radiculare
- prelucrarea medicamentoasa si instrumentala a canalelor
-uscarea canalelului rad
- Obturarea canalelor
-aplicarea bazei de ciment si a obturatiei definitive

Amputatia Devitala
Indepartarea pulpei coronare devitalizate in prealabil ,urmata de mumificarea pulpei radiculare.
Indicatii; Deschiderea accidentale ;toate formele de pulpita a dintilor temporary in afara de pulpitele acute seroase ,
complicate cu reactii periapicale
Tehnica Vizita 1
-Prepararea cav carioase si tratarea medicamentoasa deschiderea cornului pulpar aplicarea pe pulpa descoperita a pastei
devitalizate
-obturatia provizorie pe 24 ore la incisive, pe 48 ore la molari
Vizita 2
-Izolarea dintelui
-indepartarea obtur provizorie si verificarea efectului
- prepararea definit a cav carioase
-Inlaturarea plafonului cav pulpare cu o freza rotunda si a pulpei coronare
-tratarea medicamentoasa
-aplicarea in cav pulpara a buletei cu sol pentru mumificarea pulp Rezorcin –formalina 2-3 zile
Vizita 3
-Izolarea dint
-inlaturarea pansament proviz
-aplicarea pastei de impregnare rezorcin formalina
-obturarea cu material de baza
- obtur definitiva

25 Pulpitele dintilor permanenti la copii .Clasificarea .particularitatile evolutiei clinice diagnosticul si tratamentul.

Pulpita dintilor permanenti .Etiopatogenia pulpitelor sunt indicate 3 cauze importante ;

1 caria dentara
2traumatism dentare
3 manoperel terapeutice

Clasificarea pulpitelor dintilor permanenti la copii dupa T.Vinogradova

1 Pulpite acute ; Pulpite Cronice
a)Seroase partiale a)simple
b)seroase totale b)proliferattive
c)purulente partiale c)proliferative hipertrofice
d)purulente totale d) gangrenoase

Particularitatile evolutiei clinice

Pulpita acuta
Evolutia clinica a procesului inflamator seros acut in aceaste perioada lipseste tabloul clinic obisnuit acestei forme .
La pulpita acuta seroasa copii acuza aparita spontana adureri slabe. aceasta durere de obicei nu se repeta spontan
posibilitatea scurgerii exudatului prin acanalicule dentinare.
La copii procesul debuteaza acut febra duri de cap ,oboseala slabic .
La pulpita acuta difuz apare un acces de dureri intensive care spre seara sau noapte se repeta sau se amplifica ei sunt
iritati durile se maresc pina devine permanenta si poate iradia in timpla ,reg occipitala ,sau suborbitala ,in ureche .
Pulpita cronica clinic se manifesta slab insa pot fi senz neplacute de greutate in dinti la trecere de o incapere calda in
alta rece ,apar dureri neinsemnate durerose la sondare .
Pulpite cronice in Exacerbare - se caracteriz printro evolutie lenta cu recidive repetate de durere acute din anamneza
se constata ca dintele reactioneaza la agentii termici insa durerea nu era intensiva perioade de remisiune pot dura timp
indelungat ..au caracter pulsativ care pot iradia .

Tratamentul pulpitelor dintilor permanenti la copii

Perioada de formare a radacinilor dintelui permanent .Pulpitele dintilor permanenti cu radacini incomplete sunt tratati
prin Metoda biologica sau prin metoda de amputatie .
Coafajul direct
Este indicatla copii practidc sanatosi ; cu pulpit acuta de focar ,cu pulpita cronica simpla .
Coafajul indirect
Este indicat la pulpit accidentale mici ale camerei pulpare in timpul prepararii carioase ;fractura cdoronara cu deschiderea
cam pulpare
Folosirea preparatelor de arsen in dinti cu radacini incomplet formate este periculoasa prin posibilitatea lezarii zonei de
crestere

26 ................................................................................

27. Afectiunile parodontiului la copii, clasificare, particularitati generale ale procesului inflamatorii a
tesuturilor
parodontiului la copii. Gingivitele catarale. Tratament. Fix aceleasi ca si la stomatologia terapeutica. Nu ma mai repet

28. Stomatita herpetica acuta la copii

Virusul herpex-siplex, Tabloul clinic:
In perioada prodromala starea generala este afectata, slabiciune inapetenta caopilul devine capricios. Se atesta frecvent
angina catarala sau simptomele altei infectii respiratorii. Febra pina la 37.5 ‘C ganglionii limfatici sunt mariti sau durerosi
la palpare. In perioada manifestarilor clinice: cefalee, greturi. Pielea este palida, temperature corpului atinge 39’C In
cavitaea bucala in regiunea perioala pe u fond de hiperemie si edem, apar de la 5 la 25 de element herpetice (afte). In
aceasta perioada se observa gingivita acatarala medie si o sporire a salivatiei- hipersalivatie. Copilul refuza sa manince,
rau doarme, se intesnsifica simptomele toxicozei secundara. Deseori pot fi recidive de eruptii. Epitelizirea elementelor
dureaza pina la 4-5 zile. Un timp indelungat se mentin gingivita, hemoragia si limfadenita.
Analiza sangelui: leucopene VSH 20 mm/h.
Tratament: ntivirale, desensibilizante, dezintoxicarea organismului, vitamine. In czuri grave- metronidazol.

29. candidoza acuta:

Tabloul clinic: se caracterizeaza prin hyperemia mucoasei bucale, aparitia unor depuneri albe sau galbui. Poate evolua in
forma usoara medie si grava. Secaracterizeaza prin aparitia depunerilor pe o suprafta hiperemiata a unor pelicule de
culoare albicioasa pe unele suprafete ale limbii, buzelor, obrajilor. La detasarea depunerilor se observa o suprafata
hiperemiata, eroziune. Depunerile sunt asemanatoare cu brinza.
Tratament : antimicotic.

30. chelitele la copii: exfoliativa, glandular, de contact, meterologica si actinica.

Chelita exfoliativa: afectiune cronica cu lezarea numai a amerginii rosii a buzelor. In etiopatogenia un rol important are
determinarea genetic, modificarile imunoalergica, dereglarea functiei sistemului nervos.
La forma uscata: copii acuza aparitia scuamelor, pe care frecvent le musca, uscaciunea buzelor, uneori senzatie de arsura.
Se caracterizeaza prin uscaciunea buzelor, aparitila scuamelor pe una sau ambele buze, de culoare cenusie sau cenusiu-
glabena. Care sunt legate de epiteliu numai la un capat, celalalt fiind liber. Dupa inlaturarea scuamelor nu se formeaza
eroziuni dar ramine un sector de hiperemie. Evolutia acestei boli este indelungata cu remisiuni.
Forma exudtiva: copii acuza usturime, dureri, aparitia crustelor care pot sa impiedice vorbirea si alimentatia. Crustele sunt
de culoare cenusie-galbena, localizate mai frecvent in regiunea zonei Klein, apar pe fond de hiperemie si edem. Este
characteristic ca o fisie din marginea rosie a buzelor la hotar cu pielea si regiuneea comisurilor labiale nu se afecteaza.
Uneori procesele exudative sunt foarte prnuntate, de acea crustee atirna asemeana unui sort. Dupa inlaturarea crustelor
ramine o suprafata usor hiperemiata, edematiata si umeda, fara eroziuni.
Tratament: sedative, hiposensibilizante, antiseptic, antiinflamatorii.

31. Clasificarea anestezicelor la copii.

Anesteziile loco-regionale
1. Anesteziile erminale injectabile:
- fizice ( prin refrigeratie, cu ajutorul curentului electric)
- chimice ( prin aplicate)
- ionoforeza
2. Anestzia injectabila
- infiltratiem(locala, la distant, plexala , intrapapilara)
-regionala (periferica, bazala, prin acupunctura)
- Serpiginoasa infiltrative ( Visnevski);
3. Anestezia locala cu preanestezie
-pregatirea psihologica
- sustragerea psihologica
- pregatireamnarcopsihologica
4. Anestezia local combinata cu anestezie generala superficial.
Anesteziile generala
1. anestezia de surta duarata:
Inhalatorie
Intravenoasa
Mixtta

2. Anestzia de durata
Balansata de intubtie
Neuroleptanestezia.

32. Afecţiunile parodonţiului la copii, clasificarea, particularităţile generale ale evoluţiei proceselor
inflamatorii a ţesuturilor parodonţiului la copii. Gingivitele la copii. Tratamentul gingivitelor la copii.
La copii procesele patologice pot sa dispara fara consecinte ,cu sau far influenta unor factori ,sau pot progresa cu
tratamentul aplicat .Particularitatile –procesul incepe de la margina gingivala ,progresind spre apical ,nu este limitatat ,
afecteaza mai multi dinti ,are caracter cronic ,cu tendinta permanenta de extindere .
Clasificarea afecțiunilor parodonțiului ASUS (1983)
1.Gingivita
-forma clinică -catarală , ulceroasă ,hipertrofică .
-forma de manifestare –usoară , medie ,gravă .
-evoluție-acută , cronică ,exacerbată.
-extindere –localizată , generalizată.
2 .Parodontita
-forma de manifestare –usoară , medie ,gravă.
-evoluție –acuta , cronică ,exacerbata ,abces și remisiune .
-extindere –localizată , generalizată.
3.Parodontoza
-forma de manifestare –usoară , medie ,gravă.
-evoluție –cronică , remisiune .
-extindere –generalizată.
4.Boli idiopatice cu distructie progresiva a tesuturilor parodontiului (parodontoliza)-sindromul Papillion -
Lefevre,neutropenie ,diabet zaharat decompensat , etc.
5.Parodontomul –tumefactii si afectiuni tumefiante (epulis ,fibromatoza ,etc )
GINGIVITELE
Etiologie –infectii bacteriene , virotice ,nerespectarea igienei bucale .traume mecanice ,chimice , reactii alergice locale .
1.Gingivita catarala-cea mai frecventa la copii .
La examinare –hiperemia ,edemul papilelor si gingiei marginale ,depuneri moi sau dure .La sondare –hemoragie ,pungi
parodontale lipsesc .
Diagnosticul –proba Schiuller –Pisarev pozitiva ,indice igienic –mai mare de 1, PMA mai mare de 0, CPITN-codul 1-2.
Tratamentul –inlaturarea cauzei ,igiena orala , terapie antiinflamatorie (antiseptice , fermenti , remedii vegetale ),
preparate antiedematoase (poliminerol, maraslavin ), cheratoplastice .Se recomanda lavaje ,hidromasaj, electroforeza.
In cazul gingivitelor simptomatice important este tratamentul maladiei generale .
2 Gingivita hipertrofica –se manifesta prin proliferarea tesutului fibros sau granulos al gingiei cu formare de pungi
false .La aceasta contribuie anomaliile dento-maxilare ,obturatii incorecte ,boli endocrine ,ale singelui .Se intilneste
la virsta pre –si pubertara.
Sunt 2 forme- edematoasa,caracterizata prin hipertrofie,edematiere si cianoza a gingiei, hemoragii evidente la periaj,
in timpul alimentatiei ,halena ,proba Schiuller –Pisarev pozitiva si forma fibroasa –caracterizata prin hipertrofia
gingiei ,fara singerare ,cu suprafata mata ,pot fi pungi false , proba Schiuller –Pisarev negativa .
Tratament
1 forma edematoasa –inlaturarea cauzei ,igiena orala,terapie antiinflamtoarie si antiedematoasa sub forma de clatituri ,
lavaje unguente ,injectii gingivale .Doar dupa inlaturarea inflamatiei se administreaza terapia de sclerotizare
superficiala (maraslavina , fitodont ) si profunda (injectarea in papile sol .glucoza40%, H2O2 10%) .
2.fibroasa-igiena cav .bucale , terapie de sclerozotizare (lidaza , ronidaza , electroforeza cu heparina ),lasero-
criodistructie .
3.gingivita ulceroasa -apare pe fonul inrautatirii starii generale .Se caracterizeaza prin aparitia ulceratiilor acoperite
cu depuneri fibrinoase sau necrotice,halena fetida,dintii pot fi usor mobili ,ganglionii mariti , durerosi .
Tratamentul general- antihistaminice ,vitamine ,lichide in cantitati mari .
Tratam . local –sub anestezie aplicativa se aplica fermenti proteolitici si se inlatura depunerile .Apoi se iriga cu
solutii antiseptice .Se fac aplicatii cu prep. Antiinflamatoare si cheratoplastice . SE respecta ingiena orala riguroasa.

33.Afecţiunile parodonţiului la copii de vârstă pubertară. Gingivitele şi parodontitele generalizate şi

localizate la copii, tratamentul.
La copii in perioada pubertara pot aparea afectiuni ale parodontiului ca urmare a influentei hormonilor sexuali ,
care sunt in dezechilibru .Sub influenta progesteronului apare gingivita ulceroasa, estrogenului –hiperplastica .In
aceasta perioada cea mai frecventa forma este cea hipertrofica , urmata de forma catarala.Daca gingivita
evolueaza mult timp poate trece in parodontita marginala cu lezarea osului alveolar si ligamentelor .Aceasta mai
frecvent apare in caz de dezechilibru hormonal asociat cu o igiena defectuoasa,anomalii dento-maxilare .
Tratamentul ging .hipertrofice –inlaturarea depunerilor , aplicarea remediilor antiinflamatoare ,terapia de sclerotizare .Se
indica fizioterapie ,electroforeza , vaccum masaj .
Tratamentul gingiv erozive-igiena bucala ,terapie antiinflamatoare ,fermenti proteolitici ,keratoplastice.

34. Stomatita herpetică acută la copii. Tratamentul şi profilaxia

Este una dintre cele mai frecvente forme de stomatita in rindul copiilor (80%).
Etiologie –virusul Herpes Simplex.Mai receptive sunt copii de la 6 luni la 3 ani .Calea de patrundere –de la mama ,
prin obiecte de uz casnic , jucarii , biberoane , aerogen .
Perioada de incubatie 2-17 zile .Se manifesta prin stare de intoxicatie generala si modificari la nivelul mucoasei , in
dependeta de gravitate.
Forma usoara-starea generala este satisfacatoare , febra 37.Gingia este hiperemiata ,,edematiata si prezenta aftelor
de forma rotunda sau ovala ,cu margini pronuntate , fund neted si acoperita de o pelicula alb –gri , inconjurata de
un inel de hiperemie ,dureros .Apar aproximativ 3-5 afte.Durata perioadei 3 zile .
Forma medie –in perioada prodromala starea generala se agraveaza-slabiciuni ,inapetenta .Febra , ganglionii mariti ,
durerosi .In perioada de manifestari clinice febra ajunge- 39 .In cavitatea bucala si regiunea periorala este o
hiperemie si edem ,unde apar de la 5- 25 de elemente herpetice (afte).In aceasta perioada este prezenta gingivita
catarala gravitate medie ,hipersalivatie .Epitelizare dureaza 4-5 zile .Un timp mai indelungat se mentine gingivita ,
hemoragia si limfadenita.
Forma grava –rar intinita .In faza prodromala –adinamie , cefalee,artralgii,hemoragii nazale , voma , greata ,
limfadenita pronuntata a ganglionilor cervical si submandibulari , febra -39-40.Endobucal –mucoasa edematiata ,
hiperemiata .Apar eruptii nu numai in cav.bucala ,dar si pe pielea periorala , pleoape,miini ,brate. In cav bucala pot fi
observate pina la 100 eruptii in diferite faze de evolutie.Deseori aftele se contopesc formin zone mari de necroza.
Tratamentul depinde de perioada evolutiei bolii ,gravitate , infectii asociate.
Trat .general –prep antivirale (Bonafton ,Virolex),terapie de dezintoxicare , antihistaminice , vitamina C.In forme grave
complicate cu fuzobacterioze-metronidazol sau antibiotice de spectru larg ,imunostimulatoare, imunomodulatoare .
Dupa necessitate se indica terapia simptomatica –antipiretice ,preparate cu actiune cardiovasculara .
Tratamentul local-preparate antivirale-ung.Bonafton 0,5%,Aciclovir 5%,-interferon leucocitar .Aceste preparate de
aplica de 5-6 ori in zi pe mucoasa.
Sub aplicatii topice anestezina 5-10%se inlatura depunerile moi cu sol slab antiseptice , enzime proteolitice .In
perioada de vindecare ,prep antivirale se inlocuiesc cu keratoplastice .Metode fizioterapeutice –raze UV,laser heliu-
neon (numai pina la inceputul epitelizarii).
Profilaxie Izolarea bolnavilor ,copii care au avut contact cu bolnavul li se administreaza in scop profilactic
antivirale .Se va respecta igiena personala ,copilul bolnav va avea jucarii , vesela , lenjerie personala .
Se anunta telefonic gradinita sau scoala,apoi se viziteaza acest colectiv de copii ,se organizeaza masuri antiepidemice .
Se vor dezinfecta obiecttele ,jucariile cu cloramina 1-2%,iradierea incaperilor cu raze ultaviolete.Cazul se declara la
centrul de medicina preventive .

35.Candidoza acută a mucoasei cavităţii bucale la copii, tratamentul, profilaxia.

Mai numita si margaritarel ,muguet ,candidoza acuta se intilneste la sugaci ,mai rar la copii la o virsta mai mare .
Tabloul clinic –hiperemia mucoasei bucale cu aparitia unor depunei ale , galbui .Poate evolua usor , mediu , grav .
Forma usoara –pe mucoasa apar sectoare limitate de hiperemie (pe limba , obraji ,buze),depuneri punctiforme ,albe .
Ulterior se maresc si se contopesc ,formind o pelicula asemanatoare laptelui coagulat .Acestea usor se detaseaza ,pe
locul lor ramine o suprafata hiperemiata .
Forma medie –depuneri sub forma de pelicule ,care nu intotdeauna se detaseaza ,iar in locul lor ramine o eroziune ce
singereaza.
Forma grava-afectarea difuza a mucoasei ,Pe limba,obraji , buze sunt depuneri cenusii,cu infiltrarea tesuturilor .
Deseori se asociaza cu cheilita angulara si limfadenita submandibulara .Bolnavii acuza –uscaciune , usturime , saliva e
spumoasa.
Tratament –forma usoara –tratam .local(sol .bicarbonat de Na1-3% ,iodinol 1%,sol .Kastellani ).
Forme medii – se prescriu unguente antimicotice-levorina 5%,decamina 5%, nistatina .
I n forme grave se administreaza si prep antimicotice per os .Cura dureaza 7-10 zile .Se recomnda sugerea
caramelelor de Decamina .
Formele generalizate si viscerale sunt tratate in stationar .
Profilaxia
- la gravide-tratarea micozelor organelor genitale
-la nou nascuti pentru profilaxie la a 2-5 zi se administreaza suspensie de de nistatina per os .
-respectarea igienei orale
-la administrarea antibioticelor in paralel se iau si antimicotice
-respectarea regimului sanitaro-igienic in maternitati , crese de copii , spitale.

36.Cheilitele la copii. Particularităţile evoluţiei clinice, diagnosticului şi tratamentului

Dupa Maskileison si Kutin cheilitele se clasifica in –
1.independente (exfoliativa , glandulara ,de contact ,meteorological ,actinica )
2. simptomatice (atopica ,eczematoasa,macrocheilita in sindromul Melkersson –Rozenthal,hipovitaminoze ).
-Cheilita exfoliativa se manifesta in 2 forme –uscata si exudativa .
Forma uscata se caracterizeaza prin aparitia scuamelor ,care dupa inlaturarea lor nu se formeaza eroziuni , dar ramine
o zona hiperemiata .Copii acuza uscaciune , arsura durere.Boala are o evolutie indelungata , cu remisiuni .
F.exudativa –apar cruste pe fonul unei mucoase hiperemiate , edematiate.La detasarea lor ramine o suprafata umeda ,
edematiata , hiperemiata ,fara eroziune .
Tratament –tratamentu bolii generale ,terapie sedative ,polivitamine ,raze Bucky,laser heliu –neon.Local –antiseptice ,
antiinflamatoare, unguente ,rujuri igienice .
-Cheilita meteorologica –apare in rezultatul actiunii factorilor meteorologici .SE caracterizeaza prin uscaciune ,
senzatie de constrictive .Marginea rosie a buzelor este hiperemiata , infiltrata, acoperira cu scuame .
Tratament –inlaturarea cauzei , vitamine grupul B. aplicare rujului igienic .
-Cheilita actinica
Apare ca urmare a actiunii razelor solare .Sunt 2 forme –uscata si exudativa .Forma uscata se caracterizeaza prin
aparitia unor scuame mici ,argintii –albii,insotite de uscaciune , usturimi , eritem .
Forma exudativa –pe fondul eritemului ,edemului apar vezicule mici , eroziuni acoperite cu cruste .
Copii acuza prurit , usturime , durere.
Tratam.-excluderea insolatiei ,local unguente corticosteroizi , bitamine gupul B, PP, folosirea cremelor de protectiede
arsuri solare .
-Cheilita de contact –apare ca urmare a unei reactiii alergice lente la diversi alegeni –rujuri ,paste de dinti ,unele
rasini din aparate ortodontice . Copii acuza prurit , uscaciune .SE afecteaza margina rosie a buzei ,poate fi afectata
si pielea ,si mucoasa buzelor .IN locul contactului este un eritem limitat si descuamare .In cazuri grave -vezicule ,
eroziuni ,exudatie.
Tratament - inlaturarea cauzei ,local unguente cu corticosteroizi ,terapie de hiposensibilizare .
-Cheilita glandulara- apare mai frecvent pe buza inferioara ,ca urmare a hiperplaziei ,hiperfunctiei glandelor
salivare ale mucoasei buzelor .Cauza-trauma buzei cu dintii ,deprinderi vicioase , virusi .
Pe mucoasa sunt vizibile orificiile deschise ale canaleor gl.salivare sub forma de puncte rosii ,,prin care se elimina
saliva .Datorita umezirii permanente mucoasa se macereaza, erodeaza .Buzele pierd elasticitatea , apar ragade.
Tratament –local , unguente cu corticosteroizi ,electrocoagularea glandei salivare , inlaturarea chirurgicala a glandei.
Cheilita atopica
E un simptom al dermatitei atopice sau neurodermitei difuze .La copii apare dupa 7 ani .
Tabloul clinic- e afectata margina rosie a buzei si pielea ,mai ales din regiunea angulara.Maladia incepe cu prurit ,
prin aparitia eritemului .Ulterior , margina rosie se infiltreaza si apar cruste mici ce se descuameaza , apar fisuri .
Evolutia e lenta cu acutizari toamna si iarna.Dupa 20 ani are loc autoinsanatosirea .
Tratament –terapie hiposensibilizanta .,vitamine grupul B,local unguente cu glucocorticosteroizi ,raze Bucky ,
excluderea alimentelor picante , sarate , citrice , dulci .
-Cheilita eczematoasa –simptom al eczemei .Are evolutie acuta si cronica.Cauza –alergeni din alimente ,
medicamente , pasta de dinti .Forma acuta –apare prurit ,usturime .Se caracterizeaza prin polimorfism , pe rind apare
eritem ,edem , vezicule , scuame ,cruste .Intotdeauna se afecteaza pielea din regiunea periorala .
Forma cronica-infiltrarea inflamatorie si comprimarea marginii rosii a buzei si pielii periorale ,apar scuame , cruste ,
fisuri .Uneor de asociaza cu flora microbian provocind eczema microbiana – edem , eritem ,vezicule cu cruste cenusii
–galbene .Ulterior se descuameaza.
Tratament –terapie hiposensibilizanta ,sedative ,local unguente corticosteroizi (lorinden C,dermozolon )

37. Etiologia periostitelor la copii. Clinica periostitelor acute și cronice la copii. Tratamentul periostitelor
la copii.
Periostita odontogenă (abcesul vestibular) e/e o afecțiune inflamatorie a periostului, cauzată de infecțiile
țes.dentare și parodontale. La copii pot evolua ca formă nozologică sau ca simptom în pulpita acută
purulentă,chisturi purulente odontogene,osteomielite acute odontogene. Periostita cronică însoțește periodontita
cronică și e/e prezentă în osteomielita cronică a maxilarelor. Periostitele se întîlnesc la toate vîrstele,însă cel mai
rar pînă la 3 ani. Cel mai des sunt implicate procesele infecțioase a molarilor.
Etiologia.
De regulă periostita e/e de origine dentară sau parodontală (50%). Flora microbiană e/e caracteristică gangrenei
pulpare: stafilococi(alb,auriu,66%) și β-streptococi(32%), enterococi, asocieri fuzospirilare, anaerobi, etc.
Patogenia
– debutează prin fenomene de periodontită apicală acută sau pulpită acută difuză;
- datorită faptului că apexul e/e în proces de formare, comunicarea pulpei cu țes.osos se realizează prin canalele
Hawers,determinînd răspîndirea rapidă a infecției;
- periostul e/e în stare de multiplicare, vascularizare accentuată.
- vasele sangvine sunt hiperemiate, diapedeză leucocitară, infiltrația și îngroșarea periostului,
- imaturitatea sistemelor imunitar,nervos și endocrin favorizează răspîndirea și alterarea stării generale a
organismului;
- în perioada infecțiilor virale frecvența maladiei crește.
După evoluția clinică deosebim următoarele forme a periostitei:
- acute seroase(stadiul intraosos);
- acute purulente(stadiul subperiostal);
- cronice;
Periostita acută seroasă (stadiul intraosos).
- în acest stadiu nu se recunoaște ca formă nozologică, ci se manifestă doar ca un simptom al
pulpitei acute, parodontitei acute sau cronice exacerbate, cu dureri spontane sau la atingerea dintelui,provocate
de distenzia periostului de către lichidul seros;
- mucoasa e/e congestionată, edemațiată, cu tumefiere a șanțului vestibular în dreptul dintelui cauză sau a doi
dinți;
- la palpare dureroasă, fără delimitări precise;
- asimetrii faciale în funcție de localizare;
- nodulii limfatici regionali măriți, dureroși la palpare;
- uneori se dezvoltă tumefacția țesuturiilor moi,care se menține cîteva zile după extracție;
- starea generală : subfebrilitate, insomnie, agitație, anorexie, jenă la masticație.
Diagnostic diferențial, se face cu:
- pulpite acute difuze, periodontite acute, periostite acute supurative.
Tratament. Dinții cauză pluriradiculari se înlătură, iar cei monoradiculari cu radacinile formate se tratează.
Periostitele în pulpite acute difuze se tratează.Se indică antibiotice în pastile sau siropuri, sulfanilamide în doza
corespunzătoare vîrstei, gluconat de calciu, regim la pat,cantitate mare de lichid.
Periostita acută purulentă (stadiul subperiostal)
- evoluează din cea seroasă destul de rapid, doar în cîteva ore;
- lichidul purulent din regiunile periapicale dentare difuzează prin canalele osoase și țes.medular spre corticală,
erodînd-o și acumulîndu-se sub periost, formînd abcesul subperiostal.
– apoi puroiul erodează periostul și pătrunde submucos,ameliorînd fenomenele generale.
Clinica.
- Capul în poziție antalgică, limitarea funcțiilor, limfadenite sau periadinite regionale;
- Asimetrii faciale, edeme ale palpebrelor, plicei nazo-labiale, buzei superioare(,,buză de tapir,,),
reg.submandibulare, obrazului; în funcție de localizarea dintelui cauză.
- Șanțul vestibular bombat la nivelul a 2-3 dinți, fluctuent la palpare;
- Dintele cauză e/e mobil; procesul situat la unghiul mandib. provoacă trismus.
– Starea generală: insomnie, neliniște, febră 38-38,50C, VSH mărit(30-40mm), leucocitoză (20-25·109/l,
limfopenie,proteinurie.

Diagnostic diferențial.
Furuncul al feței; Adenoflegmon; Osteomielita acută odontogenă; Pulpită acută difuză.
Tratamentul. Este chirurgical și medicamentos,se efectuează în staționar sub anestezie generală. Dinții primari
se extrag în toate cazurile, iar cei permanenți doar atunci cînd coroana dintelui nu are rol funcțional. Se vor face
incizii mari pe plica de tranziție, cu decolare de periost la nivelul a 2-3 dinți. La maxilă se face cu multă atenție,
ca să nu se dezgolească mugurii dentari sau infectarea sinusului. Abcesul palatin se va trata prin excizia unei
fîșii mucoperiostale.
Periostita cronică.
– e/e un proces lent, caracterizat prin tumefierea treptată, indoloră a osului;
- poate fi cauzat de tratament nerațional endodontic, periodontită cronică, tratament neadecvat al periostitelor
acute și formelor cronice de osteomielite, traumatism;
- la copii se întîlnește sub formele cronice simple (cedează după tratament endodontic) și productive (formarea
hiperostozelor).
Clinica.
– deobicei sunt depistate în timpul controlului profilactic;
- se manifestă printr-o îngroșare cortico-periostală periferică localizată, asemenea chistului radicular; se
determină la palpare;
- țes.moi pot fi ușor tumefiate, tegumentele nemodificate în culoare;
- mai frecv. se localizează la niv. molarilor primari sau permanenți.

Diagnostic definitiv și diferențial.

-Diagnosticul definitiv se stabilește în baza anamnezei,examenului clinic și radiologic,uneori biopsie.
–Diferențial - Osteomielita cronică productivă; Tumorile benigne și maligne (sarcomul, osteomul, displazia
fibroasă).
Tratamentul.
– lichidarea focarelor cronice periapicale, extracția dinților cauză primari, iar cei permanenți se tratează;
- antibioticoterapia nu influiențează semnificativ tratam.proces infecțios;
- se indică fizioterapia – ionoforeză cu tinctură de iodură de potasiu; comprese cu sol.dimexidă, sulfanilamide,
vitamine.
– tratamentul de lungă durată poate duce la sclerozarea osului în exces, formarea hiperostozelor.

38. Etiologia și patogenia osteomielitelor odontogene la copii. Tabloul clinic al osteomielitelor acute
odontogene la copii. Etiologia și clinica osteomileitelor cronice odontogene la copii. Etiologia și clinica
osteomielitelor hematogene la copii. Consecințele osteomielitelor hematogene. Principii de tratament.
Osteomielita- este o leziune infecțioasă ale oaselor maxilarelor, declanșate de pătrunderea germenilor
patogenilor la nivelul țesutului osos, provocînd procese supurative întinse (țes.cortical și medular) cu
dezvoltarea zonelor de osteonecroză. Se caracterizează prin simptome de intoxicație supurativă-necrotică,
modificări radiologice, clinice și de laborator.
După mecanismele de pătrundere a agentului patogen, osteomielitele se clasifică în:
odontogene (80%); hematogene (9%) și traumatice (11%). Pînă la 3 ani se întîlnesc mai des cele hematogene,
de la 3 la 12 ani – cele odontogene.
După evoluția clinică ele împart în:
- acute;
- cronice: - specifice (tuberculoase, sifilitice,actinomicotice)
- nespecifice (distructive, distructiv-proliferative, proliferative)
Osteomielita acută odontogenă.
Etiologia. Cauza este pătrunderea germenilor patogeni din focarele perialicale, în 80-87% a molarilor de lapte
și primii molari permanenți. Rareori în urma chisturilor radiculare supurative. Germenii patogeni pot fi de mai
multe specii: stafilococi, streptococi, grampozitivi și gramnegativi.
Patogenia. Există 3 ipoteze a declanșării osteomielitelor: Bobrrov și Lexer (ipoteza embolică infecțioasă);
Derijanov (ipoteza sensibilizării organismului); Semencenco(ipoteza dereglărilor neuro-reflectorii). În timpul
epidemiilor virale de iarnă și epidemiilor contagioase (rujeolă,scarlatină etc.) osteomielitele au o creștere
sporită. La fel copiii mici, copiii cu surmenaj fizic, procese cronice sunt dipuși la dezvoltarea leziunii.
Microscopic, procesul trece etapele de congestie, supurație, necroză, reparație. Prima etapa e/e o inflamație
reversibilă, caracterizată prin congestie accentuată, cu hiperemie și vasodilatație, edem inflamator, medular și
periostal, simultan se întinde spre țes.moi. La etapa de supurație osoasă, fluxul sangvin devine lent, favorizînd
dezvoltarea microbilor, tombozelor septice în capilare, urmate de de focare de necroză și microabcese, care
confluează în continuare. Prin canalele endoosoase puroiul străbate periostul spre părțile moi. Datorită
schimbărilor fiziologice ale osului în perioadele de creștere, erupere și schimb dentar procesul infecțios se
răspîndește rapid. Maxilarele sunt mai puțin mineralizate, predominarea subst.organice, structura țes.spongios
fragil,corticala subțire. În urma trombozelor vasculare apar necroze osoase și apar fistule pe mucoasă și pilele.
Etapa de regenerare evoluează rapid, apare după evacuarea procesulor patologice prin proliferarea
fibroconjunctivă și neoosteogeneză, uneori provoacă deformații osoase.
Tabloul clinic.
– debutul e/e brusc deobicei,depinde vîrsta copilului,cu cît mai mic e/e copilul, cu atît evoluează mai grav;
- sistemul imunitar imatur,reactivitatea scăzută a organismului favorizează evoluția rapidă cu intoxucații
accentuate (în 1-2 zile de la debutul pulpitei acute);
- Starea generală: neliniște,insomnie,anorexie,febră, frisoane, puls accelerat, slăbiciuni,adinamie,posibile
vome,convulsii, tulbur.GI., excitare a SNC.
– tumefacție difuză,tegumentele congestionate, lucioase, destinse, însoțite cu flegmoane a lojelor de
comunicare, sinusite, la mandibulă se afectează părțile moi și regiunea cervicali;
– adenite,periadenite;
- Endobucal: mucoasa tumefiată pe toată hemiarcada afectată, igiena bucală deficitară, hipersalivație, disfagie,
trismus. Dinții mobili,cu elimin.purulente din parodonțiu,dolori. Pot fi afectați mugurii d.permanenți;
- semnul Vincent d’Alger pozitiv(hipoestezia buzei);
- radiologic, peste 7 zile apar focare de demineralizare,desenul trabecular șters,spațiile medulare
lărgite,opacitate mărită,corticala subțiată și pealocuri erodată.
– ex.de laborator: leucocitoză(15.109/l – 20.109/l), neutrofilie(70-80%),limfopenie(>10%). În cazuri grave: HG
scade(83-67g/l), eritropenie(3.10-12/l), VSH – 40mm/h.
Diagnostic diferențial. Se face cu: periostite acute odontogene, parotidite, tumori.
Tratament.
Se tratează chirurgical și medicamentos. Dinții cauzali se extrag, sub anestezie generală, abcesele subperiostale
se deschid cu incizii și decolări largi a periostului. Uneori procesul trece în cronic.
Osteomielitele cronice odontogene.
-Este o leziune distructivă sau proliferativă a țes.osos.
–se dezvoltă peste 3-4 luni de la debutul osteomielitei acute, prezintă schestre sau lipsa semnelor de regenerare
și apariția modificărilor proliferative sau resorbtive;
Osteomielita cronică distructivă, e/e consecința celei acute odontogene, apar pe fondul stării
generale(acutizări ale bolilor de sistem, afecț.contagioase) sau locale (tratamente neadecvate a focarelor cronice
de inflamație, extracții tardive a dinților cauză) și neglijarea igienei bucale.
– se întîlnește la copii de 7-13 ani;
- timp de 7-10 zile de la debutul bolii se instalează perioada cronică, diagnosticul definitiv se stabilește peste 1-
1,5 luni în baza ex.clinic și radiologic.
Tabloul clinic.
– Starea generală: ameliorată, uneori subfebrilitate, leucocitoză, eozinofilie, scăderea monocitelor.
– Starea locală: ameliorată, tumefacția țes.moi se menține, indoloră. Gangl limf. măriți și dolori. Apar fistule pe
mucoasă și piele.Se percepe osul diminuat de periost, rugos, sechestrele s/t mobile, de diferite mărimi.Mugurii
dentari deseori devin sechestre,afectănd zonele de creștere.
– Radiologic: se depistează sechestrele,înconjurate de zonă de transparență, pierderea desenului trabecular,
regenerare scăzută.
Tratamentul. Se face în condiții de staționar sub anestezie generală. La copii sechestrectomia se indică în
sechestre mari, care nu au tendință de rezorbție și în prezența mugurilor mortificați. Pentru a evita lezarea
zonelor de creștere intervenția se face pe cale endobucală, cu păstrarea periostului. Este asociat cu terapie
medicamentoasă rațională.
Complicații: abcese și flegmoane, sechestrarea totală a ramului, fractura sau tulb.de dezv. a mandibulei,
necroza mugurilor dentari, distrucții ale ATM (osteoartroză), deformații dento-alveolare, ocluzii patologice.
Osteomielita cronică destructiv-proliferativă.
– cea mai răspîndită formă, caracterizată prin procese de destrucție și proliferare.
– procese de distrucție sub formă de sechestre mici și multiple pe o supraf.întinsă, care la copii se resorb sau se
eliminină prin incizii de drenare; are loc și osteoregenerarea periostală stratificată.
– radiologic: la a 9-10 zi se depistează recuperarea endoosală în formă de alterare a sectoarelor de opacitate și
sclerozare.
Osteomielita cronică proliferativă ( osteomielita Garri, periostita osificantă, osteomielita pseudosarcomatoasă,
osteomielita cronică sclerozantă)
- e/e o formă rară, întîlnită la vîrsta erupției dentare, în perioada de creștere a maxilarelor(12-15 ani), mai des la
mandibulă;
- în 60-70% cazuri de origine odontogenă, iar etiologia ei nu este determinată definitiv.
– se presupune că leziunea poate fi cauzată de microbi atipici cu virulență scăzută (stafilococi,streptococi,
bacterii tip L), ca rezultat antibioterapiei neraționale, tratam. endodontic nerațional, eruperea dinților primari,
imunitatea deprimată.
Tabloul clinic.
– inițial evoluează cronic, fără afectare a stării generale și simpt.locale atenuate, rareori debutează cu dureri
neîntemeiate.
– deobicei se depistează în timpul examenului profilactic;
- evoluează cu perioade de acutizare și cronicizare timp îndelungat(1-2ani), cu fistule intra- sau extraorale, care
se pot închide spontan.
– îngroșare dură cortico-periostală periferică difuză a osului la nivelul corpului și ungh.mandib.;
- GL nu sunt afectați, leucocitele și VSH în normă, HG și eritrocitele scăzute.
– radiologic: îngroșare a periostului, modificări structurale și osteogeneză endoosală. Grosimea și desenul
depinde de durata procesului. Peste 2-3 luni apar semne de țes.osos tînăr, fără structură, între stratul periostal și
marginea bazilară. După 6-8 săpt. Straturile periostale poros confluează cu corticala,care își pierde treptat
densitatea, devenind și ea poroasă,structura osului devine uniform trabeculară, fără a diferenția aceste 2 straturi.
Apoi procesele productive se intensifică, se formează în exces țesut fibros,apare un desen trabecular neordinar.
După cîteva luni structura osului se diferențiază, restabilind țes. cortical și spongios. În caz de exacerbare a
proces.,apare o opacitate în formă de pete mici și un strat nou periostal osificant.
Diagnostic diferențial. Osteita; Displazii fibroase; tumori.
Tratament. Este complex (chirurgical,stomatologic și terapeutic). Cel chirurgical prevede eliminarea focarelor
periapicale (rezecția apicală, înlăt.focarelor odontogene, a mugurilor dentari mortificați), țes.osos de pe
corticală și a modela relieful mandibular. Se indică antibioticoterapia, imunizarea pasivă și activă, asanarea
focarelor cronice.
Osteomielita hematogenă.
-este un proces purulent care se instalează în os urma migrării infecției pe cale hematogenă;
–maxila este afectată mai des decît mandibula;
- la maxilar ea e/e localizată la apofizele frontală și malară,la mandibulă la procesul articular.
– poate afecta multiple oase faciale și a scheletului.
Etiologia.
–infecțiile umbilicale; piodermiile cutanate; afecțiunile contagioase; infecțiile respiratorii; otitele; etmoiditele;
traumatismele mucoasei; leziunile mucoasei faringiene; inflamații în organismul mamei(mastite).
– factori predispozanți: nașterea prematură, patologiile sarcinii, IRV acute, infecții contagioase.
– în 65-91% cazuri agentul patogen e/e stafilococul auriu și alb.
Tabloul clinic.
– apare la copii în prima lună de viață, deseori pînă la 1 an și mai rar la 3-7 ani.
– se instalează brusc, rapid.
– în faza acută se inflamează parțile moi înconjurătoare (tumefiere, edem,hiperemie.),pot fi prezente fistule
endo- și exobucale.
– radiologic: primele 7 zile sărac, la a 7-a zi apar focare de resorbție. La a 3-a săpt.sechestre,deobicei la
marg.anter. a orbitei, palatul dur,oase nazale,condili articulari.
Diagnostic diferențial. La maxilă- cu infecții acute oftalmice, dacriocistite; La mandibulă- otite acute și
cronice. Se stabil. D-cul definitiv în baza ex.radiologic sau TC.
Tratament. Se face in secția de terapie intensivă. Chirurgical- evacuarea lichidului pururlent, sechestrectomia.
Pe fon de sepsis general si septicopiemie la copii mici poate surveni final letal.

39. Etiologia, patogenia adenitelor la copii în regiunea OMF. Clinica, diagnosticul adenitelor acute,
adenoflegmonului și a adenitelor cronice. Principii de tratament.
Etiologia. Patogenia. Afectarea nodulilor limfatici e/e secundară,infecția fiind drenată de la distanță. Se
produce pe cale directă sau indirectă(hematogenă). Cauzele pot fi: procese dento-parodontale cronice și acute,
infecții ORL, bronșite acute, piodermite, furunculi, inf.contagioase. Microflora patogenă: St.aureus,
Str.pyogenis(gr.A),Str.agalactiae(gr.B),anaerobi. În 50% cazuri sunt afectați g.l. submandibulari, iar în 25% cei
cervicali superiori. Caracteristic pentru copii,spre deosebire de adulți – afectarea a cîtorva grupe de g.l.din
partea opusă focarului infecț.
Adenitele se împat în: acute( seroase și supurative) și cronice(specifice și nespecifice)
Tabloul clinic.
-Adenita seroasă(crudă), se consideră prima fază(congestivă reversibilă),localizată în stroma g.l.
-Debutează sub forma unui nodul ușor mărit în volum, elastic, sensibil la presiune, fără elemente de periadenită
, mobil; tegum. nemodificate, subfebrilitate.
– Peste 2 zile g.l. se mărește în volum, aderă la țesuturi (periadenită), apar dureri spontane, starea generală se
alterează( subfebril,insomnie, anorexie,frisoane.)
- Adenita supurativă – asimetrii evidente, tegum.hiperemiate, congestive, lucioase,tensionate, aderă la planurile
profunde, fluctuență. G.L. se ramolește,apar focare de supurație miliare.,care fuzionează. Predomină semnele
clinice generale la copii mici și în adenite a g.l profunzi. D-cul este ușor în adenitele g.l. superficiali, iar a celor
profunde necesită sonografia regiunii,puncția de diagnostic.
– Adenoflegmonul – procesul a difuzat în loja respectivă, se localiz. în regiunile geniană, submandibulară,
submentonieră, parotidiană. Mai des afectează copii de la 2 luni la 7 ani, mai grav evoluează pînă la 3 ani.
Prezența țes. adipos în reg.omf, vascularizarea densă și anastomozele, membrane fasciale subțiri favorizează
răspîndirea. Tumefacțiile se pot complica cu edeme cu pericol de asfixie. D-cul se face în baza
anamnezei(debut nodular), lipsa de trismus, absența focarului odontogen.
– Adenitele cronice nespecifice apar în cronicizarea celor acute sau a acutizărilor proces.inf. amigdalian sau
dento-parodontal.Starea generală slab afectată, astenie ușoară, VSH mărit, leucocitoză și limfocitoză moderate.
G.L. măriți,duri, indolori,tegum.normale, uneori sterg relieful anatomic. Se pot acutiza.
– Adenitele cronice specifice. Adenita tuberculoasă se manif. prin mărire în volum a g.l.,periadenită ușoară, sunt
indolori,aderenți, uneori abcedează, fistulizat, sunt prezente semne specifice: subfebrilitate,scăderea în greutate,
anorexie,transpir nocturn. Adenitele îndelungate fară factori etiologici loco-regionali pot fi un debut al SIDA, se
rocomandă testul HIV. Adenopatiile pot fi în mononucleoza infecțioasă, leucoze, tumori maligne toxoplasmoză,
boala Hodjkin care se stabilesc în baza examnelor srologice,citologice,histopatologice.
Tratamentul. Adenitele acute seroase regresează după antibioterapie,desensibilizante, vitamine,aplicații locale
de prișnițe și suprimarea focarului cauză. Colecțiile purulente se deschid și se drenează timp îndelungat. Uneori
se face chiuretajul focarului pentru elininarea țes.ganglionar. Adenitele cronice nespecifice vor ceda în urma
tratamentului antimicrobian nespecific și suprimarea factoirului cauzal.

40. Clasificarea sialoadenitelor la copii. Clinica și tratamentul sialodenitelor acute la copii. Parotidita
epidemică. Clinica și tratamentul sialoadenitelor cronice la copii.
Sialadenitele sunt procese inflamatorii ale parenchimului glandelor salivare. Gl.parotide la copii sunt afectate în
30%. Gl.saliv.submandibulare se inflamează rar și evoluează ca și parotiditele. Cauze a parotiditelor pot fi:
-stomatogene (stomatite acute, excorițiia mucoasei bucale, pătrunderea corpilor straini în ducturile salivare);
- hematogenă (infecții generale grave);
- calea limfogenă (procesele inflamatorii în regiunea maxilarelor);
- de contact.
Clasificarea parotiditelor:
1.Parotidite acute: a) parotiditele nou-născuților; b)parotiditele acute virale: epidemică
(gripal,citomegalic,Herpes,etc); c)parotidite bacteriene (postoperatorii, pe fond de afecțiuni generale, limfogenă
Gherțenberg, de contact, de obturare a ducturilor.)
2.Parotidite cronice: parenchimatoase, interstițiale, specifice(tuberculoase,actinomicetice,etc);
3.Sialolitiaza.

Clinica și tratamentul parotiditei acute.

-Starea generală: excitație, insomnie, frisoane, dureri intense în alimentare, xerodermii.
-Starea locală: extrabucal - tumefacția regiunii parotide uni- sau bilaterală, edem a regiunilor adiacente,
tegumentele hiperemiate,în tensiune. La palpare tumefiere a regiuni retromandib., unghiul mandib., doloritate
spontană și provocată. Endobucal: în forma catarală secreția salivară diminuează,la masare se elimină salivă
vîscoasă,opalescentă cu dopuri de fibrină, ostiumul can.Stenon edemațiat,congestionat. În forma supurativă:
dureri pulsative,iradiază în ureche,faringe,reg.temporală; tumefacția se mărește,eliminări de puroi din canal.
Diagnostic diferențial: parotidita epidemică, abces parotidian, adenita și pariadenita i/parotidiană, litiaza
salivară(colica salivară).
Tratamentul. În forma catarală se administrează antibiotice, desensibilizante, dezintoxicante, sialogoge, Bior-R
(caps. sau soluț.), antiinflamatoare,dietă. Local: prișnițe cu sol.dimexid, instilații endocanalicularecu
tripsină,antibiotice,Bio-R(3-5 ședințe). În stadiile supurative se indică evacuarea chirurgicală a puroiului,
drenaj.
Parotidita epidemică (oreion).
– boală contagioasă de orig.virală, virusul din gr.Paramyxoviridae, se transmite pe cale aeriană;
- afectează în 70% gl.parotidă, în 10%- submandibulară, linguală în 4,9%.
– mai des afectați sunt copiii de 5-15 ani.
Clinica. După perioada de incubare de 16-20 zile, boala debutează brusc, cu intervale de 1-2 zile, bilateral.
General: febră,dureri. Local: tumefieri voluminoase, consistența moale,ușor dureroase, ele deplasează lobulul
auricular; tegumentele întinse, lucioase, congestive, cu edem colateral, trismus, orificiul can.Stenon hiperemiat,
tumefiat, salivația scăzută cu aspect normal. După 3-4 zile procesul se oprește,în a 8 zi cedează. Pot apărea
orchite, ovarite, pancreatite, prostatite, meningite, encefalite.
Tratament. Se face în secția de boli contagioase, izolarea pacientului 20 zile, repaus, lavaje antiseptice bucale,
sialogoge și vitaminoterapia.
Paritiditele cronice.
-la copii se întîlnesc în 14%, din care 88% afectează gl.parotidă.
– declanșarea are loc pe fondul imunității scăzute;
- concepțiile etiologie sunt diverse: congenitală, microbiană, odontogenă, rinogenă, parotidita epidemică, etc.,
însă nu este definitiv determinată.
- se manifestă în perioada de exacerbare (10-14 zile), cu perioade de remisiune(1-2ani);
Clinica. În exacerbare starea generală alterată: insomnie, frisoane,excitare; Local: tumefacție
unilaterală(rar bilaterală), doloră, tegumente norm., duct.Stenon congestionat, hiperemiat, cu elimin.purulente
vîscoase.
Diagnostic definitiv. Se face în bazaradiografiei de contrast. Siaolgrafiile arată pete opace de diferite
dimens.(1-4mm) la extremitățile canaliculelor salivare,avînd aspect de ,,pom înflorit,, sau ,,măr de
fructe,,Canalul Stenon apare dilatat.
Tratament. În perioada acută este același ca în parotidita acută, în remisie se indică preparate
imunostimulatoare. Local în remisiune se fac proceduri fizioterapeutice (raze ultrascurte, fonoforeză cu
preparate rezolutive), masaj, aplicații cu parafină, blocade cu novocaină, instilații endocanal. Consultația
pediatrului,ORL.

46.Particularităţile clinice ale leziunilor traumatice oro-maxilo-faciale. Metode de tratament a leziunilor

la copii.

Traumatismele partile moi predomina la copii de pina la 7 ani. Leziunile fara solutii de continuitatea sunt
insotetite de edeme marcate, intinse, care pot masca bine traumatismele oaselor maxilo-faciale. Ele sunt
cauzate de particularitatile regiunii maxilo-faciale : elasticitatea tegumentelor, stratul adipos bine dezvoltat,
reteaua bogata de vase si noduli limfatici, schimbul metabolic accelerat si instabil. Leziunile partilor moi la
copii deseori se asociaza cu traumatismele dentare , ale apofizelor alveolare, ale oaselor faciale. Edemele
posttraumatice deseori se transforma in infiltrate infectate, care pot persista timp indelungat. Sunt frecvente
leziunile produse prin muscaturi de animale, rareori de om. De obicei, ele sunt localizate in regiunile extreme
ale fetei – nas, urechi, buze. In plagile muscate de animale este indicat tratamentul antirabic. Pentru copii
sunt specifice plagile intraorale, care interesaza mucoasa, diferite planuri ale cavitatii bucale si limba, plagile
intepate provocate de obiecte ascutite (creioane, bete, jucarii) tinute in gura in timpul caderilor. Plagile limbii
si planseului bucal determina hemoragii abundente. Deseori, la inspectia plagilor sunt gasite corpuri straine.
Leziunile cavitatii orale la copiii mici se pot complica cu edeme intinse, care pot cauza starii de asfixie.
Datorita abundentei de tesut lax, bulei grasoase Bichat bine dezvoltate, elasticitatii deosebite a tegumentelor,
greutatii mici a corpului (pina la 3-5 ani), desi copii cad frecvent, leziunile sunt fara solutii de continuitate,
dar insotite de edeme marcate.

Tratamentul :
 Cuprinde citeva etape ce se succed in ordinea prioritatilor sau sunt parcurse concomitent, in functie de
posibilitatile de rezolvare si timpul scurs de la accident. Principiile generale de tratament al leziunilor
traumatice ale regiunii OMF sunt impuse de particularitatile anatomo-functionale ale teritoriului.

1. Se vor ingriji de urgenta in primul rind leziunile care ameninta viata imediat (soc, asfixie, hemoragie)
sau in zilele urmatoare ( leziuni traumatice abdominale, toracice, cerebrale) care pot compromite
organe de imporatanta majora (globul ocular, maduva spinarii).
2. Intreaga conduita terapeutica trebuie sa respecte cerintele de refacere morfologica, functionala,
estetica si psihologica.
3. Inaintea oricarui act terapeutica definitiv se va igieniza si asana cavitatea orala si se va pastra o igiena
buco-dentara riguroasa pe tot parcursul tratamentului si dupa el.
4. Se va adopta o atitudine cit mai conservatoare fata de partile moi, osoase si dinti. a.Sunt
contraindicate extractiile profilactice de regualizare a marginilor plagii sau de sectionare a
lambourilor cutanate care par deviate. b.Se vor inlatura doar fragmentele osoase mici, fara periost,
pastrindu-se fragmentele mari, chiar si deperiostate. c.Se vor extrage numai dintii irecuperabili sau
care defavorizeaza procesul de vindecare.
5. Plagile se vor sutura dupa reducerea si imobilizarea fragmentelor in relatie cu solutia de continuitate a
partilor moi si dupa rezolvarea leziunilor traumatice dento-parodontate.
6. Fixarea si suturarea marginilor plagii se vor face in pozitie anatomica, fixind in prealabil punctele-
cheie ale fetei : pliurile naturale, liniile cutaneo-mucoase (labiala, palpebrala), marginea narinara,
santurile vestibulare si paralinguale.

47.Clasificarea, clinica traumatismelor acute dentare la copii. Tratamentul chirurgical al traumatismelor

acute dentare la copii.

Traumatismele acute apar dupa actiunea momentana a unei cauze asupra dintelui.
Clasificarea leziunilor traumatoce dento-parodontale:
1)Leziuni dentare : a)fisuri ale smaltului fara pierderi de substanta; b)fracturi coronare : -simple,
nepenetrante in camera pulpara; - complicate, penetrate in camera pulpara; c)fracturi radiculare : -in
treimea cervicala; -in treimea medie; -in treimea apicala; d)fracturi corono-radiculare: -nepene-trante; -
penetrante; -cominutive. 2)Leziuni parodontale : a)contuzii parodontale : -in sens vestibulo-oral cu luxatie
vestibulara sau orala; -in sens meziodistal, cu luxatie laterala in spatiul unui dinte absent; -in ax, cu intruzie
sau extruzie; b) luxatii dentare totale, cu deplasarea completa a dintelui din alveola.

Evaluarea clinică a traumatismelor dentare:

 Istoricul medical : Este o istorie completă medicală, evaluează necesitatea pentru profilaxia SBE
imunocompromişi, unde se determină dacă copilul are o tulburare de sângerare sau se administrează
orice medicaţie actuală. Se întreabă părintele despre alergii la medicamente şi un istoric despre orice
intervenţii chirurgicale anterioare şi dacă copilul a urmat o imunizare . Cel mai important este să se
stabilească dacă copilul a pierdut cunoştinţa din cauza prejudiciului.
 Istoricul dentar : Clinicianul ar trebui să stabilească cum, când şi unde prejudiciul a avut loc. "Cum"
este important, deoarece oferă informaţii cu privire la gravitatea prejudiciului. "Când" este important,
deoarece se agravează prognosticul pentru dintele vătămat cu fiecare minut de întârziere a
tratamentului. "În cazul în care" este important, deoarece poate determina dacă este sau nu profilaxia
tetanosului este justificată.
 Control medical : O examinare aprofundată este necesară pentru a evalua măsura completă a tuturor
leziunilor. Informaţii importante ce se colectează pentru fiecare pacient includ: semne vitale, de
revizuire a tuturor sistemelor, capului şi gâtului, de asemenea şi informaţii privind accidentul. Este
 important să se pronunţe în traumatisme craniene, leziuni oculare şi a prejudiciului coloanei cervicale. O
evaluare a dimensiunii elev şi reacţie la lumină poate stabili prezenţa traumatismului cranian.
 Examinarea extraorala: Se examinează locaţia şi mărimea tuturor leziunilor intraorale şi extraoral care
trebuie să fie înregistrate. Se palpaează condilii mandibulari, zigomă mandibulei, şi regiunea
mastoidiană asigurându-ne că nici maxilarul sau mandibula nu prezintă fractură şi se înregistrează orice
leziune extraorală, echimoze sau tumefacţie. În cazul în care este prezent o leziune în zona orala sau
extraorala (buza superioară), zona trebuie să fie inspectată de corpuri străine, cum ar fi fragmente de
dinte sau pietriş, îndepărtarea şi realizarea profilaxiei acelei zone. Se verifică circulaţia maxilarului
pentru limitele normale şi indicaţii ale fracturi condilului care includ: un dialog deschis, o muşcătură
anterioară, o anomalie sau o deschidere limitată a mandibulei. Confirmarea de fracturi în zona condilului
necesită o radiografie panoramică cu cavitatea orală deschisă şi una cu cavitatea orală deschisă pentru
observarea neregularitaţilor în zona glenoidă.
 Examinare intraorală: Toate resturile şi cheagurile intraorale şi extraorale trebuie să fie îndepărtate
înainte de examinarea ţesuturilor moi şi dure orale. Se palpează alveola pentru a detecta orice fractură
alveolară şi fiecare dinte trebuie să fie examinat în particular pentru determinarea gradului de mobilitate
şi dacă prezintă leziuni.Mucoasa labial, frenum maxilar, ţesuturi gingivale şi a limbii ar trebui să fie
examinate pentru vânătăi sau răni deschise. Toate laceraţiile intraorale trebuie să fie curăţate şi
explorate, căutând orice fel de organisme străine. Frenum orală, atunci când este rupt, se va vindeca fără
consecinţe pe termen lung. Leziunile linguale ar trebui să se sutureze în cazul în care marginile tisular nu
sunt apropiate. Cele mai multe leziuni intraorale se vor vindeca de la sine - cu excepţia leziunilor
ţesutului moale efectuate prin smulgere.
 Examenele radiografice : Pentru evaluarea leziunilor la dinţii maxilari sau mandibulari, se alege o
radiografie ocluzala. Dacă se suspectează o fractură radiculară,sunt necesare radiografiile realizate din
două unghiuri diferite pentru un diagnostic exact. Pentru dintii aflati în intruziune dentară, este nevoie de
o radiografie antero laterale suplimentare ce furnizează informaţii utile. O radiografie panoramică ajută
pentru evaluarea condilului şi al mandibulei suspectate de fractură.
 Fotografice documentaţia: Utilizarea de fotografie preoperator şi postoperator este foarte util în scopul
documentării.

Tratamentul chirurgical : in dependenta de caz.

48.Particularităţile de etiologie, evoluţie, clinica şi diagnosticul proceselor tumorale la copii în regiunea

capului şi gîtului. Clasificarea OMS a tumorilor benigne ale ţesuturilor moi a regiunii capului şi gâtului.
Sarcoamele tesuturilor moi reprezintг un grup heterogen de tumori, atit din punct de vedere histologic, cоt si
clinic-evolutiv. Aceste tumori constituie aproximativ 1% din totalitatea de tumori maligne ale adultului.
Preponderent sоnt afectate persoanele cu vоrsta cuprinsг оntre 20-50 ani. Evoluюia agresivг a acestor tumori, єi
varietatea mare a substratului histologic, subliniazг importanюa unui diagnostic precoce al sarcoamelor de
юesuturi moi.
Оn Republica Moldova sarcoamele юesuturilor moi constituie 2,5% dintre toate tumorile. Aceste tumori
afecteazг, оn special populaюia aptг de muncг (20-50 ani). Bгrbaюii sоnt afectaюi ceva mai des decоt femeile.
Conform repartizгrii topografice sarcoamele de юesuturi moi оєi iau оnceputul оn: membrele inferioare – 45%,
membrele superioare – 15%, cap єi gоt – 10%, retroperitoneu – 15%, trunchi – 10%. Sarcoamele юesuturilor
moi cu debut din viscere sоnt foarte rare.
Etiologic: Factorul genetic pare a fi important оn dezvoltarea sarcoamelor de юesuturi moi. Astfel studiile
citogenetice au arгtat asocierea unor forme histologice de sarcoame cu diverse aberaюii cromosomiale.
Alюi factori implicaюi оn geneza sarcoamelor юesuturilor moi sоnt:
- radiaюia ionizantг - perioada de latenюг 10-15 ani
- limfedem cronic - poate aduce la apariюia limfangiosarcoamelor
- carcinogeni din mediu - s-a demonstrat riscul sporit de dezvoltare a angiosarcomului оn intoxicaюiile cronice
cu polivinilclorid, arseniu єi dioxid de toriu
- infecюia viralг - sarcom Kaposi asociat cu infecюia cu herpes virus tip 8 la
pacienюii imunocompromiєi (HIV).

Clasificarea OMS 2002 a tumorilor юesuturilor moi presupune repartizarea acestora оn patru grupuri:
• Benigne – Recurenюele locale dupг exereza tumorii sоnt rare. Dacг acestea, totuєi, apar ele sоnt perfect
curabile chirurgical. Au creєtere localг, nondistructivг. Cazuistic tumorile morfologic benigne metastazeazг la
distanюг. Determinarea acestui subgrup de tumori benigne prim metode de diagnostic contemporane este
imposibilг.
• Intermediare (local agresive) – Aceste tumori au caracter de creєtere local distructiv, infiltrativ. Deєi
recurenюele locale sоnt mai frecvente, aceste tumori nu metastazeazг. Aceste tumori cer exerezг lгrgitг pentru a
preveni recurenюele.
• Intermediare (cu metastazare rarг) – Aceste tumori au crestere localagresivг, cu tendinюг de a produce
metastaze la distanюг (de regulг ganglioni limfatici sau pulmoni). Ricul este mic (<2%), dar nepredictibil din
punct de vedere histomorfologic.
• Maligne – Tumori cu creєtere local-distructivг, potenюial de recurenюe locale єi metastazare foarte оnalt. Оn
dependenюг de forma histologicг potenюialul de metastazare variazг de la 20% la 100%.

Clasificarea tumorilor юesuturilor moi (OMS 2002)

Tumori din adipocite – Benigne/Intermediare/Maligne
Tumori din fibroblaєti/miofibroblaєti – Benigne/Intermediare/Maligne
Tumori fibrohistiocitare - Benigne/Intermediare/Maligne
Tumori din celule musculare netede - Benigne/Intermediare/Maligne
Tumori pericitare (perivasculare) - Benigne/Intermediare/Maligne
Tumori din muєchii scheletului - Benigne/Intermediare/Maligne
Tumori vasculare - Benigne/Intermediare/Maligne
Tumori osteo-cartilaginoase - Benigne/Intermediare/Maligne
Tumori de origine neclarг - Benigne/Intermediare/Maligne

49.Clasificarea hemangioamelor şi limfhemangioamelor la copii. Clinica diagnosticul şi metodele de

tratament ale hemangioamelor şi llimfhemangioamelor la copii.

Hemangiomul este o tumoare benigna foarte raspindita la copii : 1.1-2.6% la nou nascuti, 0.8-1.4% la copii
de pina la 1 an. De 3-5 ori mai frecvent la fetite decit la baieti, 30% sunt prezente la nou-nascuti, iar 70% apar
in primele luni de viata dint totalitatea tumorilor cu localizare in regiunea OMF.
 In functie de dimensiuni, hemangioamele pot fi : mici(pina la 1cm/2), mijlocii(de la 1cm/2 pina la 10 cm/2),
mari(de la 10cm/2 pina la 100cm/2), voluminoase(mai mari de 100cm/2).
Conform clasificarii G.A.Fiodorova, hemangioamele se impart in 2 grupe : adevarate(maligne) si false
(malformatii congenitale). Adevarate sunt hemangioamele capilare, cavernoase, racemoase, false-angioamele
plane (pete de vin, stelate, botriomicomul, petele mediale).
Angioamele maligne au aspect tumoral, apar in primele luni dupa nastere. Evolutia lor cuprinde 3 etape :
pina la un an- etapa de crestere accentuata, urmata de etapele de stabilizare si de involutie. Pot stationa o
perioada, dupa care incep sa creasca progresiv in volum prin proliferarea endoteliului si dilatarea vaselor care il
compun, devenind uneori monstruoase. Altele stationeaza, cu capacitatea de a regresa in timp. Angioamele
maligne au o coloratie rosie-violacee, bombeaza la nivelul tegumentelor sau mucoasei, au consistenta moale,
elastica, reducinduse prin presiune, pentru ca apoi sa revina la volumul initial. La aplecarea capului sau in
timpul plinsului, de asemenea se maresc in volum. Hemangiomul malign poate fi insotit de
anemii,trombocitopenie, maceratii, ulceratii, hemoragii, inflamatii. Hemangioamele capilare se caracterizeaza
prin vase dilatate care formeaza tumori limitate, cu crestere endofita sau exofita. Angioamele cavernoase au
vase dilatate, care comunica intre ele, formind cavitati sangvine si difuze, fara limite precise, cu evolutie rapida.
Ele invadeaza tesuturile invecinate,pe care le disociaza sau chiar le distrug.
Angioamele plane, numite pete de vin, sunt superficiale. Ele cuprind o suprafata mai mare sau mai mica de
piele sau mucoasa, fra sa afecteze relieful si pilozitatea tesuturilor normale din jur. Coloratia difera : roz-pal,
rosu-violaceu, albastru inchis. Prin vitropresiune, coloratia dispare.
Tratamentul angioamelor variaza in functie de forma si de virsta copilului. Metodele de tratament folosite
sunt : crioterapia, electrocuagularea, terapia sclerozanta, terapia hormonalaintratumorala, terapia cu laser,
radioterapia, tratamentul chirurgical si cel combinat.
Linfhemangiomul este o tumora congenitala, cu caracter disembriogen, mai frecvent intilnita la copii de
pina la 1 an, localizata in obraz, dar se poate extinde in planseu, inspatiul laterofaringian,, de-a lungul lojei
marilor vase ale gitului, in parotidita si limba. Microscopic, este alcatuit din multiple cavitati captusite cu
endoteliu si umplute cu lichidu serocitrin, asemanator cu limfa.
Limfhemangioamele pot fi : capilar (circumscris, difuz), cavernos (circumscris, difuz) si chistos. Clinica
limfhemangiomului depinde de virsta, localizare, dimensiuni, structura histologica. Totodata, toate
limfhemangioamele au semne clinice comune. Ele sunt cauzele deformatiilor anatomice ale masivului maxilo-
facial sau ale tulburarilor functionale. Limfagiomul difuz al limbii este cauza prognatiei inferioare si dezvoltarii
in exces a mentonului, condensarii osului la nivel de unghi, tulburarilor de ocluzie, disfunctiilor respiratorii,
verbale, deglutitiei. In perioadele infectiilor acute (tonsilite, stomatite) hemangioamele isi maresc volumul.
Diagnosticul diferential se face cu hemangioamele, neurofibromatoza, chisturile mediane si laterale
cervicale, chisturile dermoide. Limfhemangioamele localizate pe buza superioara se diferentiaza de sindromul
Milkenton-Rosenthal. In perioadele de inflamatie acuta diferentierea se face cu celulitele.
Tratamentul se face in functie de forma, volumul si localizarea tumorii, de virsta copilului. In majoritatea
cazurilor este necesar de un tratament complex, care include asanarea focarelor cronice, inclusiv cea
stomatologica, tratamentul conservativ antiinflamator, chirurgical, ortodontic, logopedic. Tratamentul
chirurgical se face pe etape, cu extirpari limitate.

50.Clasificarea OMS a tumorilor oaselor faciale la copii. Metode de diagnostic şi tratament ale tumorilor
benigne osoase la copii.
Clasificarea OMS a tumorilor oaselor faciale la copii :
I. Tumori osteogenetice : a) benigne : osteomul, osteomulosteoid, osteoblastomul (osteoblastomul
benign), b) maligne : osteosarcomul (sarcomul osteogen), osteosarcomul fuzocelular.
II. Tumorile hondrogenetice : a) benigne : condromul, osteocondromul (exostoza osteocondrogenetica),
condroblastomul (condroblastomul benign, condroblastomul epifizar), fibromul, fibromul condromixoid,
 b)maligne : condrosarcomul, condrosarcomul fuzocelular, condrosarcomul mezenchimal.
III. Tumora cu mieloplaxe (osteoblastoclastomul).
IV. Sarcoame cu celule rotunde (toate maligne) : sarcomul Ewing, sarcomul reticular osos,
limfosarcomul osos, mielomul.
V. Tumori vasculare osoase : a) benigne : hemangiomul benign, limfangiomul, b) intermediare (agresive
cu semne de malignizare) : hemangioendoteliomul, hemopericitomul, c) maligne : angiosarcomul.
VI. Tumorile tesutului conjunctiv : a) benigne : fibromul benign desmoplazic, lipomul, b)maligne :
fibrosarcomul, liposarcomul, mezenchiomul malign, sarcomul nediferentiat.
VII. Altele : a) benigne : condromul, adamantinomul oaselor tubulare, nevrilemomul (nevrinomul),
neirofibromul, b) maligne : foarte rare.
VIII. Tumori neclasificate.
IX. Pseudotumorile osoase : chistul osos solitar, chistul anavrismal osos, granulomul euzinofil,
displaziile fibroase.

Diagnosticul clinic.
Examenul clinic : examenul exobucal si endobucal (anamneza, antecedentele, inspectia, palparea,
percutia), simptoame de progresare a neoformatiunilor maligne.
Examenul paraclinic : explorarea imagistica a tumorilor benigne include : 1)explorarea radiografica,
pune in evidenta tumora si orienteaza diagnosticul, 2) tomografia computerizata- completeaza informatiile
privind criteriile de benignitate ale tumorii, 3) scintigrafia osoasa- pune in evidenta hipocaptarea la nivelul
tumorii, datorita vascularizatiei reduse tumorale, 4) imagistica prin rezonanta magnetica – depisteaza
apartenenta leziunilor, determina de implicare vasculara, benignitatea si malignitatea leziunilor.
Radiologic tumorile benigne au criterii generale specifice : contur net bine determinat, corticala osoasa
suflata si subtiata, dar neintrerupta, cresc fara reactie periostala, modificari de structura (litice,
osteosclerotice, mixte), tumora impinge structurile moi din vecinatate, dar nu le infiltreaza, structura
tesutului osos limitrof este normala.
Examenul morfologic. Biopsia este singura metoda care poate preciza diagnosticul neoformatiunilor.
Insa diagnosticul poate fi stabilit definitiv numai in baza rezultatelor radiologice si clinice. Biopsia prin
excizie este indicata in leziunile superficilale, pediculate sau profunde, de dimensiuni reduse si bine
delimitate, iar biopsia prin incizie – in leziunile intinse, voluminoase, profunde, care necesita o interventie
mai importanta. Biopsia prin chiuretaj se aplica in leziunile ulceroase, profunde, exteriorizate. Biopsia prin
aspiratiense practica in leziunile profunde, greu accesibile.
Tratamentul : consta in metode complexe si mixte cum ar fi : chirurgical, radioterapii, chimioterapii.

51. Aparatele ortodontice mobile. Definiţie. Avantaje şi dezavantaje. Regulatorul funcţiei lui Frankel.
Tipurile existente. Elementele componente.

Sub aceasta denumire sunt cuprinse toate tipurile de aparate ortodontice care nu se ancoreaza la nivelul arcadelor dentare,
ele sunt mentinute in cavitatea bucala doar prin apropierea activa a arcadei inferioare de cea superioara sub actiunea
muschilor mobilizatori ai mandibulei.( ex: activatorul, aparatul Bimler, Bionator, scutul labial, aparatul Frankel).
Avantaje:
-impiedica respiratia bucala, sugerea degetelor, interpunerea limbii.
-pot fi aplicate in perioada dentitiei mixte
- provoaca marirea secretiei salivare, ce duce la autocuratire favorabila, prevenirea cariei
- stimuleaza dezvoltarea armonioasa a tuturor elementelor constitutive ale aparatului dento-maxilar.
Dezavantaje:
- greu de suportat datorita volumului mare
- din cauza ca este purtat ori numai noaptea ori citeva ore ziua prelungeste mult tratamentul
- lipseste aparatul dento-maxilar de stimulul functional cel mai important- masticatia.
- bionatorul nu da rezultate in cazul cind fata are tendinta de dezvoltare verticala.

Aparatul Frankel: dispozitive ortopedice de exercitiu, ce ajuta la maturarea, antrenarea si reprogramarea sistemului neuro-
muscular oro-facial, sunt considerate mijloc de interferenta in relatia forma-functie, ele modificind invelisul
biomecanic in timpul dezvoltarii dentitiei.
Aparatul se compune din elemente acrilice:
- 2 scuturi vestibulare
- 2 pelote labiale superioare
Elemente din sirma:
Arc vestibular, suportul din sirma, arc lingual superior, un arc palatal, crosete ocluzale de sprijin, crosete de sprijin
maxilare.
Tipuri: Tip 1, tip 2 si tip 3.

52. Aparatele ortodontice mobilizabile. Elementele componente. Avantaje si dezavantaje.

Aparatele care sunt fixate la arcadele dentare cu ajutorul unor elemente de ancorare, putind fi indepartate in orice moment.
Elementele componente:
- baza din acrilat
- elemente de ancorare
- elemente active(suruburi sau arcuri)
Exemple: placa palatinala, placa linguala, mentinatoare de spatiu.

Avantaje:
- se sprijina si pe dinti si pe parodontiu astfel pericolul suprasolicitarii este redus.
- Actiunea lor poate fi complexa, unele elemente active(surubul) pot fi activate de pacient
- Confectionarea tehnica si reparatii usor de facut
- Costul redus
- Purtarea aparatului permite o igiena bucala riguroasa.
- Desi concepute ca aparate active, li se pot adauga elemente de actiune functionala.
Dezavantaje:
- aparitia reactiilor alergice la acrilate
- din cauza indepartarii aparatului din cav buc de catre pacient, este ricul purtarii nu conform indicatiilor
- posibilitatea deformarii, ruperii diverselor arcuri, crosete.
53. Dizarmonia dento-alveolară cu înghesuire dentară. Cauzele. Manifestările clinice. Principiile
tratamentului înghesuirii dentare. Metodele de creare a spaţiului în arcada dentară.
Incongruenta dento-alveolara adevarata este expresia dezacordului intre marimea maxilarelor si marimea dintilor.
Incongruenta dento-alveolara secundara este consecinta unor tulburari de crestere la nivelul procesului alveolar sau
maxilar, cel mai adesea generata de pierderea timpurie a dintilor temporari de pe arcada, prin carie si complicatiile ei.
Inghesuirea usoara: prezenta inghesuire la etapa de eruptie a grupului incisivo-molar, incis centr inf fiind in linguopozitie.
Tratament: doctorul supravegheaza cresterea, anomalia se autoregleaza.
Inghe moderata : la aceeasi virsta eruptia centralilor inferiori dar cu incongruenta mai mare, incisiv lat tempor pot
prezenta mobilitate.
Tratament: este bine de asteptat eruperea completa a incisivilor, se poate apela la expansiune de maxilar utilizind aparate
mobileactiv-mecanice, functionale sau fixe, se poate asocia extractia.
Inghes severa: grade mari de inghesuire, lateralii pot fi expulzati de pe arcada..
Tratament: prin metode ortodontice(expansiune, distalizarea zonei laterale,extractie). Se practica cu succes terapia de
dirijare a eruptiei dintilor permanenti prin extractia dintilor deciduali.

54. Anomaliile de număr: hipodenţie şi hiperdenţie. Cauzele. Manifestările clinice. Diagnosticul. Metode
de tratament. Importanţa menâinătoarelor de spaţiu.

Tulburari produse in perioada de formare, de diviziune a lamei dentare si de evolutie a germenilor dentari.
Clinic se pune in evidenta prin persistenta unui dinte temporar peste timpul normal de eruptie si absenta dintelui
permanent.
Pot fi primare – lipsa mugurelui, secundare – dobindita.
Dintii supranumerari – pot aparea ca dintii care respecta morfologia unui anume tip dentar.Ei pot erupe sau ramine inclusi
in maxilar.
Cel mai des erupe intre incisivii cenrtrali superiori – meziodens.
Tratament – se practica extractia dentara, urmata de supravegherea atenta a cresterii, se impune recistigarea spatiului.

55. Malocluziile verticale. Definiţie, etiologie, forme clinice. Metode de diagnostic. Tratamentul. Perioada
de contenţie.
Ocluzia deschisa functionala se pune in evidenta clinic si pe model prin prezenta inocluziei verticale la nivel incisivo-
canin.(blocarea cresterii procesului dento-alveolar.
Ocluzia deschisa scheletala- modificari ce se produc la nivel de baza osoasa maxilara.
Sindromul de ocluzie adinca: tulburare caracterizata prin un grad mai mare de acoperire a incisivilor inferiori de catre cei
superiori, in unele cazuri si invers.
S-a demonstrat ca factorul genetic sta la originea acestor anomalii, la fel obiceiurile vicioase(respiratie orala, deglutitie
infantila, sugerea, interpozitia diferitor obiecte), caria dentara si consecintele ei, in special edentatie in zona laterala
in dentitia temporara.
In cadrul ocluziei adinci sunt 2 forme clinice:
- ocluzia adinca acoperita(clasele I, II-2 si III)
- ocluzia adinca in acoperis( clasa II-1)
Formele de gravitate:
-grad 1 – incisiv sup ii acopera pe cei infer cu 1/3 – 2/3, pina la 5mm
- grad 2 – incisic sup ii acopera pe infer cu 2/3 – 3/3, intre 5-9mm
- grad 3 – incisiv sup acopera pe inf mai mult de 3/3, 9mm si in sus.
Diagnosticul se pune pe baza ex clinic si complementare.
Tratament: profilactic si precoce( miogimnastica, combaterea obiceiurilor vicioase, trat cariei). Tratamentul – se face prin
ingresiune incisiva si egresiune molara.Aparate fixe care degajeaza forte cu directia incizala- apex.
Sindromul de inocluzie verticala – sindrom caracterizat prin lipsa contactelor dintre cele 2 siruri dentare antagoniste,
conturate si extinse in mod variat.
Etiologia – factori genetici, dismetabolici(rahitismul), functionali(deglutitia si tulburari fonetice), factori locali, factori
iatrogeni.

56. Malocluzie de clasa II Angle. Formele clinice, cauzele, tabloul clinic. Metode de diagnostic.
Tratamentul. Perioada de contenţie.
Cuprinde anomalii caracterizate prin rapoarte de distalizare la nivelul molarilor, exprimind o pozitionare posterioara a
mandibulei fata de maxilar.
2 subdiviziuni:
I) numita si tip respirator oral, in care este prezent un maxilar ingust si alungit, cu dintii frontali in protruzie.
II) tip respirator nazal, se caract prin prezenta unei retruzii a frontalilor superiori.
Clasa II-1 etiolog – ereditar, factori generali de dezvoltare, locali, patologici locali, obiceiuri vicioase, deglutitie atipica,
sugerea deget,limbii.
Aspect – facies adenoidian caracteristic leptoprosop, retrognatic cu profil convex, tegumente palide, fanta labiala
intredechisa, lasa sa se vada incisiv super.
Diagnosticul compresiuniii de maxilar se pune pe baza examenului clinic si exam complementare( ex radiologic, studiu pe
model, masurari antropologice).
Tratament profilactic si precoce. Tratamentul normal se efectueaza in prima si a doua perioada a dentitiei mixte. Se
utilizeaza activatoarele elastice, reglatorul functional Frankel tip 1 si tip 2, bionatorul Balters 1 si 2, activator
Andresen.
Perioada de contentie poate fi mai mica sau egala cu perioada tratamentului(1-5 ani).Pentru contentie se utilizeaza placa
tip Hawley, aparate fixe, tip arcuri gutiere.

57. Malocluzie de clasa III Angle. Cauzele, tabloul clinic, metode de diagnostic.Tratamentul malocluziei
de clasa III–a Angle la diferite vărste.
Cuprinde anomalii caracterizate prin rapoarte de mezializare la nivelul molarilor si ocluzi inversa frontala.
Unghiul SNA mai mic de 80 grade, SNB mai mare de 78 grade.
Profil concav, treapta buzelor inversata, aspectul infundat al pometilor obrajilor.
Tratament profilactic si preventiv: inlaturarea cauzelor ce duc la aparitia anomaliei atit etiologic cit si genetic,
dismetabolic si functional.Combaterea rahitismului, alimentatie naturala, educarea functiilor aparatului dento-maxilar.
Tratamentul ortodontic biomecanic, corectarea ocluziei inverse frontale, corectarea relatiilor verticale.
Principiile tratamantului: se sistematizeaza astfel- tratamentul malocluziei cl 3 gravitate redusa – medie – extrema

58. Malocliziile transversale. Definiţie, etiologie, forme clinice. Metode de diagnostic. Aparatele
ortodontice folosite în tratamentul ocluziei încrucişate.
Malocluziile se pot manifesta si in plan transversal, caz in care intalnim ocluzia dentara incrucisata(crossbite), cand pe o
parte dintii superiori sunt situati la interior fata de cei inferiori ceea ce poate cauza asimetrii in dezvoltarea
maxilarelor si implicit a fetei.
Pentru tratarea acestor anomalii ale ocluziei denatre se indica conceperea unui plan de tratament individualizat care poate
sa includa: aplicarea de aparate ortodontice, purtarea de gutiere ocluzale, realizarea de restaurari protetice, iar pentru
cazurile severe interventii de chirurgie ortognatica.

59. Profilaxia anomaliilor dento-maxilare prenatale, postnatale. Obiectivele tratamentului profilactic.

Profilaxia prenatala incepe prin investigarea mostenirii genetice pe care viitoarea mama o cedeaza copilului,a bolilor
ereditare prezente la membrii familiei.
Profilaxia primara in perioada graviditatii vizeaza starea de sanatate, regimul de viata al femeii gravide si consta in
asigurarea unor conditii optime de viata si de munca, evitarea stresului fizic si psihic., evitarea mediilor de munca
cu risc de toxicitate, raze x, se vor elimina consumul de alcool,tutun.In timpul nasterii se evita travaliul
prelungit,aplicarea forcepsului si tractiunilor puternice.
Profilaxia postnatala – dupa nastere,profilaxia imbolnavirilor mucoasei orale, asigurarea unui aport alimentar
corespunzator in vederea dezvoltarii echilibrate a structurilor osoase, musculare si dentare.
Alimentatie naturala,alimente dure.legume, igiena corecta, combaterea viciilor: respiratie orala,suptul degetului, deglutitie
infantila, control stomatologic sistematic la f/e 6 luni.Leziunile odontale trebuie tratate, sunt utilizate mentinatoarele
de spatiu in scopul refacerii echilibrului morfofunctional al arcadei si al ocluziei dentare.

60. Contentia in ortodontie. Durata perioadei de contentie in functie de anomaliile dento-maxilare.

Ansamblu de masuri care se instituie in continuarea unui tratament activ si ce are scop stabilizarea rezultatelor
tratamentului activ.
Obiectivele:
- obtinerea echilibrului ocluzal permanent
- prevenirea sau limitarea unei patogenii care poate sa apara sau exista
- Realizarea stabilitatii dintilor
Durata contentiei depinde de felul anomaliei tratate, de virsta de crestere la care se intervine, de amploarea dezechilibrelor
tratate si de calitatea echilibrului la sfirsitul tratamentului activ.Suspendarea contentiei trebuie sa se faca lent si cu
observare permanta.
De obicei contentia tine cit durata tratamentului activ sau chiar mai mult.

61. Aspecte generale ale tratamentului ortodontic. Clasificarea aparatelor ortodontice.

In vederea atingerii obiectivului tratamentului (optimum functional si estetic) se impun urmat principii:
- ideal este tratamentul profilactic ortodontic care are la baza prevenirea anomaliilor
- indepartarea cauzei duce la anularea efectului
- cu cit diagnosticarea cauzei se face mai timpuriu, cu atit tratamentul prin indepartarea agentului cauzal va avea
mai mare succes
- directia si rata de crestere a structurilor scheletate pot fi modificate prin utilizarea mijloacelor
ortopedice,ortodontice,chirurgicale
- tratamentul ortodontic este strict individual
- durata tratamentului este in functie de finalizarea rezultatelor scontate

Clasificarea aparatelor :
Dupa modul de agregare la arcadele dentare:
- aparate mobile si mobilizabile(pot fi aplicate si scoase de pacient)
- aparate fixe (aplicate permant in gura de catre medic)
Dupa modul in care intervin asupra tesuturilor:
- aparate mecanice sau active
- aparate functionale
- aparate pasive sau de contentie.