O scrisoare pierduta

-relatie/caracteriare-
Opera literară „O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale este o comedie de moravuri, aparținând
realismului clasic, fiind cea de-a treia comedie din cele patru scrise de autor. Această operă își propune
să stârnească râsul prin surprinderea unor situații comice și a unor tipologii umane. Lumea înfățișată de
dramaturg este un adevărat spectacol al măștilor, o lume de parveniți și demagogi, care urmăresc
câștigul imediat și interesul propriu.

Din punct de vedere social, Tipătescu este prezentat încă din lista cu Persoanele de la începutul
piesei în funcţia de prefect al judeţului. Superior celorlalţi prin pregătire, avere, statut social, Tipătescu
are aere senioriale şi îşi foloseşte funcţia învestită ca privilegiu personal, în avantaj propriu, dovedind
moravurile specifice clasei politice, pe fondul alegerilor pentru Camera Deputaţilor . În cadrul partidului,
Trahanache este şef politic al puterii locale, iar Tipătescu- reprezentant al puterii centrale.

Moral, este înfățișat ca o persoană cultă, capabilă, gestionând însă „treburile” județului în funcție de
interesul personal. Deși vrea să pară o persoană corectă, integră, se dovedește a fi și el un oportunist, în
condițiile în care pune mai presus față de loialitatea de partid sau prieteni, propriul beneficiu. El
întruchipează în comedie tipul donjuanului, al primului amorez, redus în manieră clasică la câteva
trăsături dominante.
Tipătescu oglindeşte, alături de ceilalţi , tema comediei, contrastul între ceea ce sunt şi ceea ce vor să
pară personajele. Excepţie de la tipologia demagogului prost şi incult, nefiind sancţionat prin comicul de
limbaj, privit cu mai multă îngăduinţă de dramaturg, Tipătescu este ironizat totuşi pentru legătura
extraconjugală, semnificativ în acest sens fiind numele de alint oferit în cercul intim, Fănică, care
contrastează cu imaginea de stâlp al puterii judeţului.
Psihologic, pare să aibă o personalitate puternică, însă se dovedește că este, de fapt, manipulat de Zoe
Trahanache.Personaj plat, fără a ieşi din tipologie, Tipătescu dovedeşte totuşi o anume deziluzionare
fata de viata politicienilor care îl va maturiza, demonstrand anumite calităţi intelectuale şi afective.

Social, Zoe este soţia lui Zaharia Trahanache, unul dintre “stalpii “puterii locale şi amanta lui Tipatescu.

Din punct de vedere moral, reprezinta tipul cochetei adulterine, dar este şi femeia voluntară,
impunându-şi deciziile atât asupra soţului, cât şi asupra prefectului, speculând sentimentele de dragoste
ale ambilor şi jucând comedia sensibilităţii. Lipsită de vulgaritate sau ridicol, scăpând de tuşa
caricaturală, asemenea lui Tipătescu, este între personajele caragialiene distinse prin limbaj şi prin
anume calităţi intelectuale sau de comportament. Dincolo de aparenţe, în cuplul pe care îl formează cu
Tipătescu, ea reprezintă raţiunea, puterea şi deţine de fapt controlul asupra relaţiei.

Psihologic, are o personalitate puternică, aproape masculină, așa cum de altfel o îndeamnă și Tipătescu
„Zoe, Zoe, fii bărbată”.

O prima secvență este prima scenă din actul I, în care Ștefan Tipatescu, prefectul județului, citește un
ziar patronat de către Nae Cațavencu, inamicul său politic, în care este numit „bampir” și este revoltat.
Polițistul Pristanda se plânge prefectului de condițiile sale de trai, după care încearcă să demonstreze că
a cumpărat toate cele 44 de steaguri pentru care primise bani, numărând de mai multe ori aceleași
locuri. Tot el relatează apoi felul în care a spionat o adunare a lui Nae Cațavencu în care a auzit că
avocatul are o scrisoare compromițătoare pentru prefect, dar că nu a putut auzi despre ce era aceasta
din cauză că „diavolul de Popă” aruncă un chibrit pe fereastră, Pristanda căzând peste un bărbat care,
țipând, face continuarea acțiunii de spionaj imposibilă. Secvență marchează o caracteristică a comediei,
începutul „ex-abrupto”, debutând direct cu intriga: pierderea scrisorii de amor. De asemenea, se
prefigurează de pe acum comicul de nume (Pristanda), și comicul de limbaj (ticurile verbale ale
polițaiului, greșelile de exprimare). Mai mult decât atât, este adusa in prim-plan relatia adulterina dintre
Tipatescu si Zoe, scrisoarea despre care povesteste Pristanda fiind un biletel de amor trimis de Tipatescu
amantei sale, pierdut din neglijenta de Zoe.

O altă secvență reprezentativă este cea din actul II, scena 6, în care Zoe îi propune lui Tipătescu să îl
voteze pe Cațavencu pentru a ieși din situația neplăcută, însă acesta refuză. Îi propune însă amantei sale
să fugă împreună, dar acesteia îi pasă prea mult de reputația ei. Zoe continuă să încerce să îl convingă,
mai întâi „amenințându-l” cu suicidul, ca mai apoi să fie puternică, spunând că îl va vota pe Cațavencu.
Indirect, prin comportament, limbaj, și relația cu Tipătescu, Zoe apare ca fiind o femeie puternică,
orgolioasă, manipulatoare, care merge pe principiul „scopul scuză mijloacele”. Capabilă să joace teatru
într-o manieră excepțională, femeia atinge coarda sensibilă a lui Tipătescu, crezând că îl poate
determina să îi facă pe plac. Refuzul lui Tipătescu de a-și trăda partidul la început e luat ca un semn de
neloialitate, ceea ce o determină pe Zoe să-si arate latura de femeie puternică, dându-i de înțeles
amantul ei că pot deveni oricând inamici.

Acțiunea comediei este structurată în patru acte, și are în centru pierderea scrisorii de amor trimisă de
Tipătescu amantei sale, Zoe Trahanache, care va deveni apoi obiect al șantajului politic.
In Actul I, scrisoarea de amor a fost pierduta inainte de inceperea comediei, astfel ca expozitiunea
(existenta triunghiului conjugal si a unui conflict de interese intre doua grupuri politice) si intriga se
reconstituie din replicile personajelor. Scena initiala prezinta personajele Stefan Tipatescu si Ghita
Pristanda, care citesc ziarul lui Nae Catavencu, ,,Racnetul Carpatilor’’ si numara steagurile. Venirea lui
Trahanache, cu vestea detinerii scrisorii de amor de catre adversarul politic declanseaza conflictul
dramatic principal.
Actul II (desfasurarea actiunii) incepe cu numararea voturilor, cu o zi inaintea alegerilor. Se declanseaza
conflictul secundar, teama grupului Farfuridi si Branzovenescu de tradarea prefectului. Incercarile
amorezilor sunt contradictorii: Tipatescu ii ceruse lui Pristanda arestarea lui Catavencu si perchezitia
locuintei, Zoe, dimpotriva ii ordona eliberarea lui si uzeaza de mijloacele de convingere feminine pentru
a-l determina pe Tipatescu sa sustina candidatura avocatului din opozitie, in schimbul scrisorii. Cum
prefectul nu accepta compromisul politic, Zoe ii promite santajistului sprijinul sau. Depesa primita de la
Centru solicita insa alegerea altui candidat pentru Colegiul al II-lea.
In actul al III-lea, in sala mare a primariei au loc discursurile candidatilor. Farfuridi si Catavencu, la
intrunirea electorala. Intre timp, Trahanache gaseste o polita falsificata de Catavencu, pe care
intentioneaza s-o foloseasca pentru contrasantaj. Apoi, anunta in sedinta numele candidatului sustinut
de comitet. Agamita Dandanache (punctul culminant). In incaierare, Catavencu isi pierde palaria cu
scrisoarea, gasita pentru a doua oara de Cetateanul turmentat, pe care o va duce destinatareiin actul
urmator.
Actul IV aduce rezolvarea conflictului initial, pentru ca scrisoarea ajunge la Zoe, iar Catavencu se supune
canditilor ei. Intervine un alt personaj, Dandanache, care ii intrece prin prostie si necinste pe candidatii
provinciali. Propulsarea lor politica este cauzata de o poveste asemanatoare: si el gasise o scrisoare
compromitatoare si se folosise de santaj. In deznodamant, Dandanache este ales in unanimitate, dupa
vointa celor de la Centru si cu sprijinul lui Trahanche, iar la festivitatea condusa de Catavencu, adversarii
se impaca

Ca în orice comedie, în text apar numeroase conflicte exterioare de natura comică, dar care în realitate
maschează tragismul vieții sociale, politice și familiale surprinse. Există, pe de-o parte, conflicte politice
care au ca punct de pornire ocuparea funcției de deputat (Tipătescu-Cațavencu, Zaharia Trahanache-
Nae Cațavencu, Farfuridi-Tipătescu etc), dar si conflicte familiale. Conflictul dramatic principal constă în
confruntarea pentru puterea politică a două forţe opuse, reprezentanţii partidului aflat la putere (Ştefan
Tipătescu – prefectul judeţului, Zaharia Trahanache – preşedintele grupării locale a partidului şi Zoe –
soţia lui Trahanache) şi gruparea constituită în jurul lui Nae Caţavencu, avocat ambiţios şi proprietar al
ziarului Răcnetul Carpaţilor. Conflictul principal are la bază contrastul dintre aparenţă şi esenţă. Acesta
se declanşează, evoluează treptat, se acutizează şi se stinge, antrenând cu sine conflicte secundare, cu
rolul de a evidenţia complexitatea primului. De exemplu: Farfuridi şi Brânzovenescu intră în dispută cu
Tipătescu, cu Zoe şi cu Trahanache, temându-se că vor fi trădaţi. Apar disensiuni chiar între Ştefan
Tipătescu şi Zoe în privinţa susţinerii candidaturii lui Nae Catavencu.

Conflictul erotic se centrează în jurul triunghiului amoros Tipătescu-Zoe-Trahanache, evidențiind

încercarea disperată a tuturor de a păstra aparențele de moralitate, toți luptând din răsputeri pentru a
împiedica publicarea biletului de amor găsit de Cațavencu.

În concluzie, prin comedia O scrisoare pierdută, I.L.Caragiale ironizează imaginea societății politice a
vremii sale, o societate lipsită de principii morale.Personajul Nae Cațavencu oglindește demagogia unei
clase politice pentru care interesul central este cel individual. Prin intermediul personajelor din această
comedie, cititorul are acces la mentalitatea unei epoci, ce pare să fie una actuală.