OPERA DRAMATICĂ

SPECIA: COMEDIA

O SCRISOARE PIERDUTĂ – Ion Luca Caragiale

I. PERIOADA / CURENTUL LITERAR:

- Perioada Marilor clasici (alături de Ion Creangă, Mihai Eminescu, Ioan Slavici)
- CURENTUL LITERAR: REALISM
Particularități ale curentului realism:
-face referire la aspecte ale realității: timpul și spațiul acțiunii sunt vag definite, cu
scopul de a sugera o generalizare pentru orice societate, din orice vremuri, a unor
tipuri umane, moravuri, conflicte etc. Comedia „O scrisoare pierdută” se inspiră din
evenimentele politice ale vremii (1883);
-personajele reprezintă tipuri umane: Cetățeanul turmentat – tipul alegătorului
anonim, manipulat, lipsit de opinii („Dar eu cu cine votez?”) / Trahanache – tipul
politicianului abil + tipul soțului înșelat / Tipătescu – tipul amorezului + tipul
politicianului / Zoe – tipul femeii infidele și manipulatoare / Pristanda – tipul omul
profitor, oportunist, ușor de manipulat
- conflict între rău și mai rău, cu victoria celui mai rău: victoria îi aparține lui
Agamemnon Dandanache, cel mai prost și mai ticălos dintre toți, el se folosește de
șantaj până la capăt și, în ciuda victoriei obținute, refuză să înapoieze scrisoare
compromițătoare, pentru a se putea folosi de ea și cu altă ocazie.
-opera literară ilustrează particularitățile unei societăți degradate din punct de
vedere moral, înfățișează o lume răsturnată, în care valorile sunt grav afectate de
dorința indivizilor de a obține puterea prin orice mijloace; opera înfățișează o lume
urâtă în care primează „enteresul și numai enteresul”;
-tipul omului politic este reprezentat de mai multe personaje, care se definesc prin
următoarele trăsături:
- incultura + prostia: „După lupte seculare care au durat aproape 30
de ani” (Cațavencu);
-labilitatea
- demagogia + ticurile verbale
- șantajul
- ipocrizia – personajele poartă o mască
- imoralitatea

Partidul aflat la putere:

-Zaharia Trahanache – președintele partidului, deține puterea locală, soțul Zoei
-Ștefan Tipătescu – prefectul, prietenul lui Trahanache și amantul Zoei
-Farfuridi+Brânzovenescu (Farfuridi – este candidatul partidului aflat la putere,
împotriva lui Cațavencu, candidatul opoziției);
 Opoziția:
-Cațavencu + dăscălimea

Puterea este dorită de:

- Farfuridi (reprezentatul partidului aflat la putere, care încearcă, în urma alegerilor, să-
și consilideze puterea)
- Cațavencu – aflat în partidul de opoziție
- Agamemnon Dandanache – trimisul autorităților de la Centru

Piesa de teatru înfășișează situația politică din timpul alegerilor + ilustrează și moravurile
societății din acea epocă.

Scrisoarea pierdută:

- este o scrisoare de dragoste – scrisă de Tipătescu și adresată amantei sale, soția

prietenului său, Trahanache – Zoe; scrisoarea trădează relația extraconjugală și
imoralitatea personajelor;
- Drumul scrisorii:
 Tipătescu – Zoe – Cetățeanul turmentat – Cațavencu (folosește scrisoarea ca
obiect de șantaj) – Cetățeanul turmentat – Zoe
 Scrisoarea pe care o folosește Agamemnon Dandanache pentru a câștiga alegerile,
prin șantaj: scrisoarea unui becher – o persoană cu funcție, de la Centru –
reprezintă, de asemenea, o dovadă a lipsei de moralitate a lui Dandanache, dar și a
persoanei care deține puterea centrală.

Șantajul: - scrisoarea lui Tipătescu

-scrisoarea becherului, obținută și folosită de către Dandanache

-contrașantajul lui Trahanache – polița falsificată prin care Cațavencu sustrage o

sumă mare de bani din fondurile unei societăți…

TEMA: ACȚIUNEA: lupta pentru putere dintre: reprezentanții puterii locale (Trahanache,
Tipătescu, Farfuridi, Zoe) + reprezentantul opoziției locale (Cațavencu) + reprezentantul de
la Centru (Agamemnon Dandanache)

Ideea: într-o societate coruptă, primează interesul personal („enteresul și iar enteresul” –
particularitate definitorie a acestei societăți) în fața oricăror altor valori.
Compoziția: 4 acte

ACTUL I: - șantajul lui Cațavencu – scrisorica de amor devine un obiect de șantaj /

Trahanache își exprimă neîncrederea în autenticitatea scrisorii, pe care o numește
„plastografie”;

ACTUL II: - Farfuridi și Brânzovenescu își acuză propriul partid de trădare și trimit o
telegramă „semnată anonim” la minister;

-reacțiile lui Tipătescu, Zoe și Trahanache la șantajul lui Cațavencu: Zoe este
pregătită să trădeze interesele partidului, să-i dea voturile lui Cațavencu, pentru a-și
salva imaginea, pentru a evita denigrarea publică cu care îi amenință Cațavencu;
Tipătescu se revoltă și face abuz de putere, cerându-i lui Pristanda să-l aresteze și să-l
perchezițineze pe Cațavencu; Trahanache rămâne calm, afișând neîncrederea în
spusele lui Cațavencu, dar acționând în mod abil împotriva acestuia – găsesște polița
falsificată pe care ar putea să o utilizeze ca obiect de șantaj (contrașantaj);
-sosirea depeșei de la minister prin care i se solicitp lui Trahanache să-l scoată
câștigător al alegerilor pe Agamemnon Dandanache.

ACTUL III: - discursurile electorale ale lui Farfuridi și Cațavencu – ilustrează demagogia
omului politic, incultura, incapacitatea de a construi un mesaj coerent, prostia, încercarea de a
manipula auditoriul printr-un joc de rol ridicol, cu manifestări emoționale exagerate și
neadecvate. Ex.: Farfuridi: „ori să se rvizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimic! Ori să
nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici pe acolo,…înm punctele
esențiale!” / Cațavencu: „Industria română e admirabilă, e sublimă, dar lipsește cu
desăvârșire!”

- Trahanache îi înștiințează pe Zoe și pe Tipătescu în legătură cu contrașantajul cu care

poate anihila șantajul lui Cațavencu (poșița falsificată);
- Cațavencu își pierde pălăria cu scrisoarea în încăierarea iscată de intenția lui de a
dezvălui relația imorală dintre Tipătescu și Zoe
- Trahanache, Tipătescu și Zoe decid să îi acorde victoria lui Agamemnon Dandanache.

ACTUL IV:

-Cațavencu acceptă să organizeze festivitățile în cinstea câștigătorului alegerilor –

Agamemnon Dandanache; Cațavencu, lipsit de obiectul șantajului (scrisoarea se întoarce la
Zoe), devine umil și slugarnic față de Zoe.

Cațavencu: „După lupte seculare care au durat aproape treizeci de ani”

Pristanda încheie acțiunea: „Curat constituțional! Muzica…”

2 SCENE:

- găsirea scrisorii de către Cetățeanul turmentat și sustragerea acesteia de către Cațavencu

-discursurile electorale ale lui Farfuridi și Cațavencu (actul III)

Circularitatea – piesa de teatru începe și se încheie cu replica obedientă a lui Pristanda, care
pare să vină ca o validare a acestei lumi răsturnate: „Curat… bampir! – Curat constituțional!”
– caracterul ipocrit al personajelor – o lume a aparențelor, a măștilor.

Tipurile de comic:

-comic de moravuri: - triunghiul amoros/ conjugal: Tipătescu-Zoe-Trahanache

-comicul de situație: episodul în care Pristanda încearcă să-l convingă pe Tipătescu că

numărul steagurilor este cel corect, numărând greșit…, scenele cu Cetățeanul turmentat, care
găsește de 2 ori scrisoarea, care întreabă mereu cu cine ar trebui să voteze și care le cere să îl
trateze cu atenție pentru că „amețește”; încăierarea de la sfârșitul discursurilor
electorale;Farfuridi șu Brânzovenescu, convinși că sunt trădați, decid să trimită o telegramă la
Centru, pe care „o semnează anonim„;

-comicul de limbaj: pronunția greșită: „bampir”, în loc de „vampir„; „catrindală”, în loc de

„catedrală„; „remunerație„, în loc de „remunerație”, „nifilist”, în loc de nihilist” / ticuri
verbale: „curat”, „ai puțintică răbdare”, confuzia unor sensuri: „capitalist” pentru locuitorii
capitalei; „douăsprezece trecute fix” (contradicție în termeni); enunțuri, formulări ilogice: „să
se revizuiască…primesc, dar să nu se schimbe nimic…”, „Industria română e sublimă, dar
lipsește cu desăvârșire” / truisme: „o soțietate fără prințipuri, va să zică că nu le are…”/
anacolutul: „eu, cu familia mea, de la patuzsopt în Cameră, și eu ca rumân imparțial, care va
să zică…cum am zițe…în sfârșit, să trăiască!”

-comicul de nume: numele personajelor sugerează anumite trăsături de caracter: Zaharia-

zahariseala, senilitatatea personajului, Trahanache-„trahana”-cocă moale, ușor de manipulat,
Cașavencu-„cață”-pasăre gălăgioasă-demagogia, caracterul vocal…, Agamiță Dandanache-
asocierea ridicolă dintre numele unui erou grec, diminutivat în mod grotesc, ilustrând
degradarea, denaturarea eroismului autentic, cu „dadana”, care înseamnă „încurcătură”…,
Pristanda-joc popular moldovenesc, în care se bate pasul pe loc, sugerează faptul că
personajul joacă după cum îi „cântă” alții și se agită fără rost…

-comicul de caracter: - prin care este ilustrată ipocrizia personajelor care poartă o mască
(jocul dintre aparență și esență): Zoe-joacă rolul primei doamne, stimabile, onorabile, dar, în
realitate, este un personaj imoral, Tipătescu, prefectul, aparentintegru, sobru, își înșală
prietenul, având o relație imorală cu soția acestuia, iar, ca om politic, face abuz de putere…,
Trahanache-soțul înșelat, este, în aparență, o persoană „venerabilă”, dar, în realitate, este
imoral, abil, viclean, face jocul Centrului, falsificând listele de alegători, îl acuză de șantaj pe
Cațavencu, dar, el însuși, apelează la un contrașantaj…, Cațavencu și Dandanache – încearcă
să obțină puterea prin intermediul uni șantaj…

CARACTERIZARE PERSONAJ:

ZAHARIA TRAHANACHE – omul politic

Pristanda sau Cetățeanul turmentat – omul simplu aflat în slujba omului politic / tipul
alegătorului anonim, manipulat de către cei aflați la putere

Pristanda:

- polițistul orașului, care, în loc să deservească interesele comunității, se

subordonează voineței și intereselor personale ale autoriăților, ale celor aflați la
putere (Tipătescu, coana Joițica și Trahanache)
- Incultura și prostia: „bampir”, „remunerație”
- Caracterul slugarnic, încercarea de a obține favoruri și protecție de la cei aflați
la putere – polițaiul orașului, în loc să deservească interesele comunității, îi
slujește exclusiv pe cei aflați la putere, Tipătescu, Zoe și Trahanache, dar evită
un conflict și cu Cațavencu, întrucât înțelege că puterea ar putea fi preluată de
acesta;
- Scene: 1. steagurile – este momentul în care Pristanda așteaptă, ca o recompensă
pentru serviciile sale, acceptarea, din partea prefectului, a micilor lui furtișaguri
+ este lipsit de deminitate, se plânge mereu de „renumerația” mică, încercând să
obțină favoruri și mici câștiguri…/ 2. Scena din incipit: Pristanda îl aprobă,
slugarnic, fără discernământ, pe Tipătescu, prin replicile repetate: „curat…” –
„„curat bampir”, „curat murdar” – postură umilitoare, ridicolă, dar asumată de
omul simplu, care înțelege și acceptă ca exsitența lui să depindă de bunăvoința
celor aflați la putere.

Trahanache:

-președintele, în plan local, al partidului aflat la putere; deține monopolul puterii

locale, fiind „prezidentul al ….tuturor Comitetelor și comițiilor…”

-soțul lui Zoe și prietenul apropiat al lui Tipătescu, prefectul județului

- jocul dintre aparență și esență: ….

- cum îl percep ceilalți:

SCENE: 1. La aflarea veștii referitoare la legătura amoroasă dintre Zoe și

Tipătescu, evidențiată prin scrisorica de amor, Trahanache joacă rolul bătrânului
naiv și derutează prin atitudinea fermă și neîncrezătoare față de infidelitatea soției și
a prietenului său. Scrisorica este, în accepția lui, o „plastografie”. Urmărim reacțiile
celorlalți în raport cu reacția lui – comic de situație!

2. Scena din timpul discursurilor electorale, când, Trahanache suspendă ședința,

fiind chemat de urgență de către Pristanda. Tipătescu și Zoe încearcă să-l convingă
să îi dea voturile lui Cațavencu și să nu facă jocul celor de la centru, dar,
Trahanache le arată mijlocul prin care îl poate anihila pe Cațavencu:
contrașantajul-polița falsificată de către Cațavencu.