CERAMICA DIN SCHITU STAVNIC, COMUNA VOINEŞTI - IAŞI

VICTORIA SEMENDEAEV

Literatura de specialitate menţionează localitatea Schitu Stavnic printre

centrele ceramice din ţara noastră, fără a cuprinde însă referiri direc� la pro­
ducţia şi evoluţia acestui centl'1U meşteşugăresc t.
Situat intr-o zonă deluroasă, la o distanţă de 19 km. de municipiul Iaşi,
satul Schitu Stavnic, comuna Voineşti, s-a constituit ca aşezare, pe un loc impă­
durit, in jurul schitului de călugări "Stavnic", construit la inceputul secolului ·al
XVIII-lea de către Constantin Cucoranu medelnicer şi "inchinat metoh mănăstirii
Sf. Spiridon din Iaşi, la 1766 de urmaşii ctitorului" 2.
La recensămîntul populaţiei din Moldova din anul 1774, in Stavnic se inre­
gistrau cinci birnici 3•
Din tabelul ctitorilor şi donatorilor SpitalUlui Sf. Spiridon din laşi reies& că
în anul 1790, ·august 25, Schitu Stavnic cu moşia din jur, in suprafaţă de 330 ha.

1 Barbu Slătineanu, Paul H. Stahl, Paul Petrescu, Ceramica, E.S.P.L.A.,

1958, p. l50 ; idem Manual de ceramică românească, Ed. did. şi ped.. Buc., 1958,
p. 98 ; Paul Petrescu, Elena Secoşan, Arta populară, indreptar metodic, C.S.C.A.,
Buc., 1966, p. 83 ; Florea Bobu Florescu, capitolul Ceramica, in Arta populară ro­
mânească, Ed. Acad. R.S.R., Buc., 1969, p. 549 ; idem Ceramica neagră lustruită
de la Marginea, E.S.P.L.A., Buc., 1958, hartă, p. 16 ; idem Evoluţia cuptoarelor de
ars ceramică din Moldova. Studii şi cercetări de etnografie şi artă populară, Ed.
ştiinţifică, Buc., 1965, hartă, p. 188 ; Corneliu Bucur, Meşteşugul olăritului ilustrat
în Muzeul tehnicii populare din Dumbrava Sibiului, Cibinium 1967/1968, Sibiu,
hartă, p.109 ; Corina Nicolescu, Moştenirea at·tei bizantine în România, Ed. Meri­
diane, Buc., 1971, note, p. 70.
2 Nicolae Stoicescu, Repertoriul bibliografic al localităţilor şi monumentelor
medievale din Moldova, D.P.C.N., Buc., 1974, p. 776 ; In inventarul Arhivelor Sta­
Statului din Iaşi, Fond Mitropolia Moldovei şi Sucevei, grupa mănăstiri şi schi­
turi, dos. 57, din anul 1877, apare insemn:�rea privind închiderea bisericii din
cotuna Schitu Stavnic, comuna Voineşti (dos. nr. 288-697 lipsesc) ; Marele dic­
ţionar geografic al României, aminteşte in legătură cu satul Schitu Stavnic, de
bisericuţa ruinată care poartă numele de "Schit" şi moşia cu o intindere de
659 ha, proprietatea Epitropiei Spitalului Sf. Spiridon din Iaşi. (Marele dicţionar
geografic al României, Buc., 1902, p. 356).
3 Moldova din epoca feudalismului, voi. VII, partea 1, Recensămîntul popu­
laţiei Moldovei, din anii 1772, 1773 şi 1774 Chişinău, Ed. Ştiinţa, 1975, P· 482.

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
52 VICTORIA SEMENDEAJ!:V 2

(din care 321 ha. erau pădure), a fost donat Epitropiel Mănăstirii Sf. Spiridon
din Iaşi de către "Constantin Conachi, mare literat" 4•
Catagrafia ţinutului Cirligătura, Ocolul de Jos, in anul 1820, notează pentru
Stavnic, tot cinci "liudi" (oameni), de ·această dată insă ,.posluşnici ai schitului,
fără nici o dare, cu locuinţa in codru, alişverişu cu tăiere de cherestele" s.
Pentru dezvoltarea !Ulterioară a satului ca centru ceramic, este semnificativă
însemnarea că doi dintre locuitori erau olari. Nu este exclus ca aceştia să fi fost
meşteri ·ai mănăstirii Sf. Spiridon din Iaşi, aşa cum apare situaţia in Catagrafia
anului 1845 6.
Meşteşugul olăritului in această perioadă s-a practicat şi iri satele alăturate,
Lungani şi Voineşti, după cum indică catagrafiile anilor 1820, 1838, 1845 şi 1859.
In anul 1838 in Lungani Lucrau trei olari, dintre care unul cu patentă de meşter
din anul 1832 7, iar in Voineşti cinci olari - trei dintre ei cu patentele de meşteri
- fiind veniţi de la laşi a. In anul 1859 numărul meşterilor din aceste sate spo­
reşte. Astfel localitatea Voineşti cu cătunele Chilia , Slobozia şi Ţiban'a, însu­
mează cifra de nouă olari '· iar Lunganii de Jos şi Lunganii . de Sus numără şase
meşteri - la unul dintre ei apărînd însemnarea ,.venit din Stavnic". La recensă­
mintul popul•aţiei din acest an, llln olar a fost considerat meseriaş pămintean starea
I II-a, iar ceilalţi cinci, cultivatori săteni 10 •
Ocupaţiile locuitorilor după cum reiese din documentele citate erau lucrarea
cîmpului, cărăuşia de lemne de foc spre vinzare la Iaşi şi olăritul.
Datele arhivistice pun interesante probleme cu privire la· relaţia dintre ol·arii
comunei Voineşti şi cei din oraşul Iaşi, cit şi la modul de organizare a acestora.
Catagrafia ailllllui 1859, înregistrează la Schitu Stavnic 21 de olari, dintre
care doi erau veniţi din Tirguşorul Nicolina - laşi, iar unul din Hadimbu. Se
face precizarea că un meşter lucra la casa proprietăţii, doi la casă boierească,
unul era slab, nevolnic, de 69 de ani, iar altul cu mina stricată, primea 120 lei
leafă de la cutia milelor 1 1 •
In legătură cu evoluţi'a meşteşugului olăritului in Voineşti, este concludent
şi faptul că piese ceramice din această comună au figurat pe listele de obiecte
trimise la Expoziţia agricolă şi industrială a j udeţului laşi, organizată in anul
1884 12_ In anul 1890 comuna Voineşti totaliza un număr de 26 ol'ari, dintre care
şapte lucrau in Lungani, patru in Slobozia şi 15 in Schitu Stavnic 13• In prezent,
olăritul se practică doar in Schitu &tavnic.
După datele recensămintului din anul 1977, localitatea numără 464 locuitori
stabiliţi in 102 case. Meşteşugul olăritului este cunoscut in peste 50•;0 din numărul
gospodăriilor. Lista olarilor intocmită in anul 1972 cuprindea 56 meşteri dintre
care 26 erau membri ai Secţiei de prestări servicii, organizată in anul 1971 pe
lîngă Consiliul popular al comunei. (desfiinţată in anul 1975). In prezent, practică
meseria 18 olari.

4 V. Rişcanu, Gh. Gh. Năstase, Şt. Bir<mn, Gh. Băileanu, Istorlcrd Splt 7 - '

orăşenesc clinic de adulţi din Iaşi, voi. I, Ed. Medicală, Bu'c., 1956, p. 187 ; Hri­
sovul dat in anul 1799, decembrie 10, de către Constantin Alexandru Ipsilant
Voievod, pen•ru stabilirea veniturilor mănă!>tirii Sf. Spiridon din Iaşi, citează
Schitul Stavnic printre metoacele aflate suo protecţia şi grija acestei mănăstiri
(Th. Codrescu, Uricariul, vol. 1, ed. II, Iaşi, 1871, p. 84).
5 Arh. St. Iaşi, Fd. Visteria, Tr. 166, op 184, nr. 19, Catagrafia din 1820, Ţin.
Cirligătura, Ocolul de Jos, f. 88.
6 Arh. S•. Iaşi, Fd. Visteria, Tr. 423, op 1619, nr. 998, Catagrafia din 1845,
Ţin. Iaşi, Ocol Stavnic, sat Stavnic, f. 67.
7 Arh. St. I•aşi, Fd. Visteria, Tr. 1316, op. 1488, nr. 1291, Catagrafia din 1638,
Ţin. Iaşi, Ocol Stavnic, f. 21-23.
a Ibi1em, f. 112-117.
9 Arh. St. Iaşi, Catagrafia din 1859, District Iaşi, Ocol Stavnic, dosar 167.
10 Ibidem, do . . 169, fila 18.
1 1 Ibidem, dos. 163, fila 7, 8.

12 Arh. St. Iaşi, Fd. Primărla Iaşi, dos. �25 /1884, f. 56.
13 Arh. St. laşi, Fd. Prefectura Iaşi, dos; :06/1890, f. 47.

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
3 CERAMICA DIN SCHITU STAVNIC 53

Producţia princiP'ală a c:entrului ceramic Schitu Stavnic, in trecut, o forma

o tăria neagră, ornamentată prin lustruire cu piatra ,.hlădit" şi · imprimare cu
rotiţa, (fig. 10) care s-a lucrat pînă-n preajma celui de al doilea război mondial.
Olăria smălţuită s-a introdus în perioad·a dintre cele două războaie mondiale,
:mele categorii de vase fiind angobate cu alb şi ornamentate cu cornul.
Lutul pentru oale se aduce din imprejurimile satului (Dealul Lunganilor),
fiind prelucrat după metodele şi cu uneltele comune tuturor centrelor de olărie.
Coloranţii se procură din comerţ, în perimetrul satului, negăsindu-se hume co­
lorate.
Citeva precizări de 'amănunt se pot · face în legătură cu tehnica confecţionării
vaselor. Astfel, dospirea lutului se produce afară, în îngrădituri de scînduri ne­
acoperite, denumite "hambare". Pasta se prelucrează prin batere cu maiul (ciocan
de lemn), "strujire" (tăiat cu sîrma), călcat cu picioare!:- şi frămîntat cu mîna.
)todel'drea lutului se face în toate cazurile la roata de picior, ale cărei părţi
componente sînt denumite : străgălie, roata mare, fus, jug. Pentru finisarea vase­
lor se foloseşte "fichieşul", (o scîndurică de formă trapezoidală).
ln întreg satul este răspîndit acelaş tip de cuptor, boltit, construit din vălă­
tuci şi cărămidă, la nivelul solului. Vatra, de formă · ovoidală, prezintă dcruă pro­
ieminenţe alungite din pămînt cruţat, denumite "vetre" şi trei şănţuiri - "că­
rări�. Cuptorul este prevăzut cu două guri : "gura mare" pe unde se încarcă vasele
şi "gura mică" pentru foc, despărţită de cuptorul propriu-zis de un peret� ve; ­
tical, perforat, construit din cărămidă, denumit "capră". Cuptoarele, folos1te m
unele cazu:-i de către doi-trei olari, sint amplasate in ogradă, in grădină sau in
afara go�podăriei, la marginea drumului.
Arderea vaselor se face o singură dată, ceea ce nu diminuează valoarea
�rtistică a obiectelor.
Producţia masivă a 'meşterilor din Schitu Stavnic cunoaşte o largă arie de
răspîndire. Se practică şi procedeul schimbului pe cereale, desfacerea produselor
fiind asigurată de locuitorii satului Slobozia, aparţinînd de aceeaşi comună, care
străbat toate satele judeţului, depăşindu-i cu mult limitele. Cărăuşi'a se plăteşte
cu o treime din valoarea mărfii.
In general in Schitu Stavnic se confecţionează olărie de uz casnic, produ­
cindu-se : chiupuri (fig. 5), borcane (fig. 3, 4), lăptare (fig. 10), oale (fig. 7), ul­
cioare (fig. 8), căni (fig. 9, 1 1, 12, 13, 14), găvănoase pentru flori (fig. 6), stră­
chini (fig. 2), talgere (fig. 1) etc.
Străchinile sint de formă tronconică, cu "usna" verticală, iar talgerele 'dU
pereţii uşor curbaţi, marginea lată şi puţin oblică. .
Ulcelele şi ulcioarele se remarcă prin sfericitatea pîntecelui iar vasele de
mare capacitate se disting prin contrastul dintre bombarea puternică a pereţilor
in partea superioară, faţă de ingustimea bazei, trăsături ce se evidenţiază înde­
osebi la oalele pentru sarmale şi chiupuri. Spre deosebire de chiupuri, borcanele
sint de dimensiuni mai mici, nu prezintă torţi, au profilul uşor rotunjit, şi uneori
umărul carenat.
Cănile, în general, au gura prevăzută cu .,vrană" (cioc), iar buza este mu­
chiată în exterior, prezentind o canelură mediană. Forma pîntecului diferă - la
unele este puternic bombat, la altele ovoidal iar unele au corpul prelung.
Marginea profilată \:1 fundului vaselor poartă denumirea de "unghi".
Majoritatea vaselor sînt acoperite . cu smalţ roşu, obţinut in amestec cu ar­
gilă, fiind ornamentate cu linii vălurite incizate, realizate cu colţul fichieşului
sau cu "potlogul" (o bucată de piele crestată) pe benzi pictate cu •angobă albă.
Deseori apar şi' motive imprimate cu rotiţa. Dacă in trecut, la infloratul vaselor
se folosea în mod curent cornul, cu timpul s-a generalizat sistemul ornamentării
cu pensula ,.pămătuh" din păr de porc.
Intreaga măsură 'd talentului lor, meşterii o dovede�c cu prilejul sărbătorii
.moşilor de vară", vasele produse cu această ocazie - îndeosebi cănile şi stră­
chinile - prezentind un decor de o mare varietate. Desenul este deobicei exe­
cutat in una sau două culori (verde cu albastru, cafeniu cu verde etc. pe fondul
totdeauna alb al V'aselor denumite din acest motiv "albituri".

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
54 VICTORIA SEMENDEAEV 4

Fig. 1 - Talger smălţuit, anul 1956

Fig. 2 - Strachină smălţuită, anul 1972

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
5 CERAMICA DIN SCIUTU STAVNIC 55

Dintre motivele ornamentale de veche tradiţie, specifice centrului, amintim

pe cel al arborelui - schematic redat (fig. l, 6, 15 b şi f), a liniei vălurite con­
:inuă sau fragmentată cu punctări in ondulaţii, (fig. 1, 2, 8, 14, 16 e), denumită
...şi.nătău� sau "şar cu puchi", motivul crucii. (fig. 15 c).
Decorul vegetal bogat reprezentat pe ceramica actuală, include motivul po­
mului in diferite variante şi al vasului cu flori (fig. 1, 2, 4, 6, 15 a, b, d, f şi g),
arnamentaţia fiind completată cu spirale in formă de "S" sau puncte ce dublează
cootururile ori umplu suprafeţele ornamentate (fig. 12).

Fig. 3 - Borcan smălţ)uit, Fig. 4 - Borcan smălţuit,

anul 1972 anul 1972

Prin deosebita capacitate ·a meşterului popular de a reda esenţialul, imagi­

nea brad ului, intr-o extremă stilizare, se reduce la un semn trifurcat (fig. 15 a)
sau la un şir de motive unghiulare, ordonate in formă de spic (fig. 15 a), ce
se întîlneşte atit in decorul imprimat cu rotiţa pe ceramica ne"agră (fig. 10) cit
şi pe cel pictat cu pensula pe "albituri" (fig. 9).
Nu încercăm să incadrăm imaginea arborelui stilizat - cu vas sau fără
vas - (fig. 15 f) in anumite tipare clasice, intrucit privind in ansamblu orna­
mentica ceramicii din Schitu Stavnic, ne apare clar - aşa cum arată Paul Pe­
trescu - că la creator a intervenit "tendinţa de stiliZ'dre in acord cu caracterul
geometric al ornamenticii populare româneşti . şi ne aflăm in faţa unei categorii
de imagini a vasului cu flori, pe care n-o l egăm de amintirea pomului vieţii",
fiind, "evidentă străduinţa creatorului popular de ·a reproduce pur şi simplu un
vas cu flori din realitatea înconjurătoare" 14,

14 Paul Petrescu, Motive decorative celebre, Ed. Meridiane, Buc., 1971,

p. 52-53

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
56 VICTORIA SEMENDEAEV 6

ln cazul desenului liber, interpretări pnmunţat realiste ne înfăţişează ima­

ginea copacului în culori calde, aşa cum apare zugrăvită pe frescele bisericilor
moldoveneşti, sau pe vechile scoarţe cu colorit vegetal. (fig. 4).
Motivele florale, floarea-soarelui (fig. 1 1 , 16 f şi g), cicoarea (fig. 3, 12, 13,
16 a, b şi c), clopotul tîlharului (fig. 16 f), trandafirul, (fig. 14, 16 h) etc., inspirate
din bogata floră a peisajului înconjurător, cu contururi trasate in tuşe viguroase,
cu tonuri dominante de alb'astru sau verde, cu discrete punctări de galben ori
cafeniu, sînt redate în numeroase variante compoziţionale. Folosind principiul
alternanţei cromatice, florile prezintă uneori petalele colorate în mod divers (fig.
1 1 , 13).

Fig. 5 - Chiup smălţuit, decorat cu rotiţa,

·anul 1972

Acelaşi motiv floral, indiferent de culoare şi stilizare foliomorfă, ·­

gerea meşterului popular, poate căpăta diferite semnificaţii. Astfel roze� -

zintă deopotrivă floarea-soarelui sau gherghina, (fig. 15 h), culoarea folos:�
albastru sau albastru alternat cu galben ori cu negru sau verde.
Pe acee·aşi ramură găsi m deseori grupate flori cu totul d iferi te. � " -: -
plu : floarea-soarelui se asociază cu "clopotul tilharului" (fig. 16 f) sa:1 :;-_ .
mioare (fig. 15 h), in ti mp ce trandafir ului i se alătură frunze d e noa.-e�: :...-, _

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
 CERA'V!ICA DIN SCHITU STA'--NIC 57

Fig. 6 - Ghiveci pentru flori , smălţuit,

anul 197 1

F ' g. 7 ·- Oală s m C1 l ţ u i tă , cu cl!'cor văluri t , Fig. 8 - U k i o r a ş smălţuit,

anul HJ 72 anul 1972

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
58 VICTORIA SEMENDEAEV 8

reprezentate ln formă de inimioare (fig. 16). Interesantă apare şi asocierea moti­

vului floral cu un element al costumului popular - altiţa - (fig. 13, 16 c), care
in unele cazuri se întîlneşte şi ca motiv geometric independent (fig. 16 d).
Strugurele şi viţa de vie intră de asemeni in repertoriul olarilor din Schitu
Stavnic.
Decoraţia o realize>ază în general femeile, materializînd in lut prin desen şi
culoare, simţul lor artistic deosebit de dezvoltat. Modelele, pe care le fac din
gînd - realitatea înconjurătoare servind doar ca punct de plecare - sînt pictate
după inspiraţia momentului, astfel că fiecare vas trădează o notă originală, fiecare
model prezentil:ld elemente inedite.

Fig. 10 - Lăptar ceram1ca neagră.

decorat cu rotiţa, anul 1948

Chiar dacă pe linie valorică, ceramica din Schitu Stavnic nu se situe� .L

un nivel prea ridicat, totuşi place şi atrage atenţia prin ineditul şi prospeL=·" �
decorului, prin modul aerat de distribuire a omamentelor, prin compoziţiile e-: _- __

librate, cu elementele componente stabilite in aşa fel ca să sublinieze fc.:-=;.

vasului şi să pună în valoare motivul decorativ principal.
Preluind din .ornamentica tradiţională elementele specifice ceramicii r:�
neşti, care, prin trecerea timpului au ajuns la o extremă schematizare, in S:::-.:._�
Stavnic s-a dezvoltat şi a cunoscut forme nui, creaţia artistului popular coc:.:=­
poran, bazată pe observarea directă a realităţii şi exprimată prin stilizarl!s �
cifică popotului nostru.
In ultimii doi ani talentaţii meşteri din Schitu Stavnic au incetat � =­
producă aşa-numitele "albituri" al căror dec;lr aP'arte, le conferă un loc ��-:

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
• CERAMICA . DIN . SCHITU STAVNIC 59

:n �lul ceramicii din Moldova, promovind un număr mai restrins de tipuri

� .,--
=--
� (jăptare, chiupuri, borcane, ghivece pentru flori) cu o ornamentaţie su­

::..'-.-i.. ;:•::rivit.ă destinaţiei acestora.

! :..:-..lri le locale, studi'dză în prezent problema îmbunătăţirii condiţiilor de
r-=:::i a olarilor din această localitate, a asigurării materialelor necesare pro­
:- ...: :..e şi a posibilităţilor de desfacere a produselor, prin aceasta avindu-se in ·
� � şi realizarea unor importante surse de venit pentru comună.

Fig. 1 1 - Cană smălţHită, 2nul 1972 Fig. 12 - Cană smălţuită, anul 1972

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
60 VI€TORIA SEMi;NDEAEV 10

Fi g 13
. - Cană smălţuită, anul 1972 Fig. 14 - Cană smălţuită, 'dnul H l ; -

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
11 CERAMICA D IN SCHITU STAVNIC 61
---------- �------�

Fig. 16. - a) floarea de cicoare, b) floarea de

cicoare cu spirale, c) floarea de cicoare şi alti­
Fig. 15 - a) brăduţ ; b) arbore stili­

ta d) altiţa ; e) şar cu puchi ; f) fioarea soa­

zat ; c) cruce ; d) pomişori ; e) motive

relui şi clopotul tii harului ; g) floarea soarelui

florale ; f) floare simplă şi floare cu

h) trandafir cu frunze de floarea soarelui şi

vas ; g) pom ; h) floarea-soarelui (sau

şar cu puch
gherghină) şi lăcrămioare.

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro
62 VICTORIA SEMENDEAEV

LA C�RAMIQUE DE SCHITU STA v"NIC, VOINEŞTI - IASSY

R e s u m e

La litterature de speci_alite mentionne le village "Schitu Stavnic" parmi

centres ceramiques de notre pays, sans donner des renseignements sur le
de production et sur l'evolution de ce centre.
Situe dans une region de collines, ă dix-neuf kilometres de la ville
le vil lage Schitu Stavnic, qui fait partie de la commune de Voineşti, a
naissance au XVIIIe siecle autour du monastere Stavnic, dont les ruines exis:l�
encore.
Ea etudiant le developpement de cet art du potier du debut du dix-ne
siecle ă nos jours, on constate que la production de ce centre ceramique a
con5tltuee par la poterie noire, lustree, et avec des ornements imprimes a
petite roue. La poterie noire est caracteristique pour ce centre, j usQ!u'ă la p.--..:•...­
moitie du vingtieme siecle.
La ceramique emaillee a ete introduite apres la premiere guerre m
on produisait des vases avec engobe blanche et decores avec des ornemen
â la corne de boeuf.
L'auteur donne des indications concernant l'endroit d'ou a ete extraite ,...,.,_1
la technique de la confection des veses, le type du fourneau employe,
le procede de la distriqution des produits. On precise les formes des
(ecuelles, cruches, jarres, pots, pots pour le lait, coupes), en insistant s
le decor des vases avec engobe blanche, surnommes "albituri", confecti
l'occasion des fetes d'ete "Moşii".
Parmi les motifs ornementaux specifiques de ce centre ceramique son
mere!; : les lignes onaulees, avec des points dans les ondulations ,le
l'arbre schematiquement represente, en general le decor vegetal etant ri[che::l-�
employe dans la ceramique actuelle.

LISTE DES ILLUSTRATIONS

1. Plat emaille, l'anne 195.6.

2. Ecuelle emaillee, l'anne 1972.
3. Pot emaille, l'anne 1972.
4. Pot emaille, l'anne 1972.
5 Jarre emaillee sans engobe, l'anne 1972.
6. Vase de fleures emaille, l'anne 1971.
7. Pot emaille, a u decor ."en flot", l'anne 1972.
8. Cruche emailee, l'anne 1970.
9. Coupe emaillee, l'anne 1972.
10. Pot ă lait, ceramique noire, l'anne 1948.
11. Coupe emaillee, l'anne 1972.
12. Coupe emaillee, l'anne 1972.
13. Coupe emaillee, l'anne 1972.
14. Coupe emaillee, l'anne 1972.
15. Motifs decoratifs : a) sapin, · b) arbre stylise, c) la croix, d)
tifs floraux, f) motif floral et motif floral â pot. g) arbre, h) la
dahlia) et le muguet.
16. Motifs decoratifs : a) la motif de la chicoree, b) chicoree et
c) chicoree et "altiţa", d) .,altiţa", e) ligne ondoyante et points, f)
et les campanules, g) le tournesol, h) rose avec feuilles de tourn
onrioyante avec des points.

www.cimec.ro / www.palatulculturii.ro