2.

Poezia simbolistă
Plumb-George Bacovia
Poezia simbolistă Plumb de G. Bacovia deschide volumul cu acelaşi titlu, apărut în
1916 definindu-l în totalitate.

Definiţie:Apartenenţa poetului la simbolism a fost demonstrată printr-o serie de

argumente tematice cum ar fi: motivul singurătăţii apăsătoare, sentimentul inadaptării,
producând izolarea ,înstrăinarea şi dorinţa de evadare, prin argumente stilistice (sinteza
simbolurile obsedante) şi prin intertextualitate.

Textul poetic se înscrie în estetica simbolistă prin tema şi motive cum ar fi:
motivul solitudinii al toamnei, al ploii prin ambiguitatea şi muzicalitatea internă a
versurilor, şi comunicarea unei stări de criza, de apăsare şi dezolare. Dramatismul este
sugerat prin corespondenţa ce se stabileşte între materie şi spirit.

Poezia este o elegie, deoarece exprimă sentimentul de tristeţe şi spaima de moarte, sub
forma monologului liric al unui "eu" fantomatic.

Titlul poeziei reprodus şi în titlul volumului care îl conţine, are valoare emblematică,
fiind reprezentativ pentru creaţia bacoviană. Utilizat în alchimie, în magie, plumbul este
însoţit în text de multe semnificaţii.El sugerează în acelaşi timp degradarea,
mineralizarea, singurătatea.

Tema poeziei o constituie condiţia poetului izolat într-o societate lipsită de aspiraţii.
Supra tema ideatică dar şi muzicală a poeziei este cea de moarte. Atmosfera sumbră,
decepţionistă şi clişeele simboliste bacoviene precum dezolarea, pustiul, senzaţia de
apăsare, i se subordonează.

Motivele lirice, cu valoare de simbol aparţin câmpului semantic al morţii: plumbul,

cimitirul, sicriile, cavoul, vântul, frigul şi configurează decorul funerar.

Ele se asociază cu stări sufleteşti confuze, care constituie obiectul poeziei simboliste:
spaima de moarte, deprimarea, tragicul existenţial.

Cele două secvenţe poetice ale poeziei, aflate în opoziţie, alcătuiesc un monolog tragic în
care se pot citi reacţiile eului în faţa agresiunilor interioare(frigul, vântul), dar şi
neliniştea interioară.

Formula metrică simplă, măsura de 10 silabeşi rima îmbrăţişată accentuează tonalitatea

elegiacă a versurilor.

Realul se reduce la elementele ce trimit la moarte direct sau indirect(plumb). Căderea în

agonie a întregului univers este simbolizată de frângerea zborului (aripi de plumb), care
devine un zbor în jos.Moartea nu se manifestă doar în plan exterior ci şi în acela interior
al eului poetic, simbolizând vidul sufletesc.
Temă: Dispariţia fiinţei iubite sau a sentimentului justifică prezenţa temei solitudinii.
Imaginarul poetic utilizează numeroase figure de stil, de sunet, de construcşţie,
semantice: aliteraţii, personificări, epitete.

Structură, compoziţie: În strofa întâi este descrisă lumea exterioră prin termeni din
câmpul lexico-semantic al morţii şi se conturează apăsător, sufocant, izolat, mohorât.

În strofa a II.-a plumbul acoperă şi lumea interioară, tragicul existenţial este semnat de
moartea iubirii. Metafora:"Aripile plumb" sugereaza imposibilitatea salvării.

La nivelul fonetic se observă prezenţa consoanelor dure (p, b, s, ş), dar şi a vocalelor
închise (ă, o,u), care sunt mai frecvente decât cele deschise, iar acest lucru imprimă
versurilor o muzicalitate stranie, terifiantă.

La nivel morfologic, menținerea aceluiași regim verbal, imperfectul, creează impresia

de stagnare a timpului într-un moment nefast pentru ființă. Caracterul perfect
geometric se ilustrează prin paralelism, printr- o serie de asociații (sicriu-omor, coroane
de plumb, aripi de plumb) în care figura dominantă este repetiția.

Concluzie:Prin muzicalitate, atmosferă, folosirea sugestiei și a simbolului, prin

prezentarea stărilor sufletești de angoasă-de moarte-, de singurătate, de vid sufletesc,
poezia „Plumb„ se încadrează în estetica simbolistă.

Poezia bacoviană se situează între simbolism și modernitate. Poetul apelează la

tehnicile simboliste pentru a exprima tema solitudinii și o viziune tragică despre lume,
viziunea descompunerii universale.