REFORMA SI

CONTRAREFORMA

Juverdeanu Aurelia Melania Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad

 PLANUL UNITATII DE INVATARE

I. Cauzele Reformei:
     a) religioase
          b) economico-sociale
          c) culturale
    II Reformatorii:
          a) Martin Luther
          b) Ulrich Zwingli
          c) Jean Calvin
   III. Principii reformatoare
   IV.  Contrareforma
    V.  Urmările Reformei. Războaiele religioase

Juverdeanu Aurelia Melania Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad

 Martin Luther Jean Calvin

Reforma a fost o amplă mişcare ideologică

îndreptată împotriva Bisericii catolice (deci nu
împotriva creştinismului în general), cu implicaţii
social-politice şi culturale din cele mai profunde.
Numită „dramă a conştiinţei europene”, Reforma
a produs separarea unor noi biserici creştine de cea
catolică (lutherană, calvină, anglicană).

Juverdeanu Aurelia Melania Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad

 Cauzele Reformei:
 a) religioase: 
 bogăţia excesivă a preoţilor care uitaseră de smerenia şi simplitatea cerute de
preceptele creştine                    
 cumpărarea şi vinderea funcţiilor bisericeşti                     
 vânzarea indulgenţelor
 viaţa scandaloasă a unor papi (Alexandru VI Borgia)
 Indulgenţă = document ce conţine textul rugăciunilor care trebuia spus
pentru a obţine iertarea totală sau parţială a păcatelor, pe care Biserica
catolică o acorda credincioşilor în schimbul unei sume de bani
 În Germania, călugărul Tetzel se ocupa cu vânzarea indulgentelor. Acesta
spunea că indulgenţele au efect imediat şi sigur: „îndată ce banul sună în
cutie, sufletul zboară spre cer”.
 b) economico – sociale:
 taxele mari către Biserică                                      
 acumularea şi folosirea proprietăţilor de pământ în mod neonest de către
clerul catolic                                      
 burghezia dorea o biserică mai săracă, simplificarea ceremonialului religios şi
un calendar cu mai puţine sărbători
 c) culturale:
 apariţia noilor curente – Renaşterea şi umanismul – care cultivau încrederea
în forţele creatoare ale omului şi care au zdruncinat credinţa în
dogmeleBisericii;
 tipărirea cărţilor
Juverdeanu Aurelia Melaniaîn limbile naţionale. Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad
 Reformatorii apuseni:
 a) Martin Luther (1483 – 1546) – Germania
 b) Ulrich Zwingli – Elveţia (partea germană)
 c) Jean Calvin – Elveţia (partea franceză)
 Iniţiatorul Reformei este considerat a fi Martin Luther (1517). El
a afişat pe uşa catedralei din Wittemberg (oct. 1517) 95 de teze în
care se pronunţa împotriva vânzării indulgenţelor şi consemna
măsurile propuse pentru refacerea încrederii oamenilor în
Biserică.
 Ruptura cu Roma s-a realizat în anul următor când Martin
Luther a refuzat să retracteze cele afirmate. Lutheranismul s-a
răspândit în centrul şi nordul Germaniei, în nordul Europei,
ajungând până la saşii din Transilvania.Calvinismul s-a
răspândit în Franţa, Ţările de Jos, Scoţia, Ungaria şi la maghiarii
din Transilvania.
 În anul 1529, împăratul Carol Quintul a cerut statelor care aderă
la lutheranism, să păstreze respectul pentru Biserica Romei, dar
ele au protestat, fapt pentru care lutheranii se mai numesc
protestanţi.
Juverdeanu Aurelia Melania Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad
 Principiile reformatoare ale lui Luther:

 pomenirile şi cumpărarea indulgentelor nu au nici o valoare
 numai credinţa poate salva sufletul omului
 fiecare credincios trebuie sa citească Biblia şi să o interpreteze după propria
conştiinţă
 simplificarea ceremonialului (rugăciunea, cântarea, predica, oficierea
slujbelor în limbile naţionale)
 confiscarea bunurilor bisericeşti
 nu acceptă cultul: Maicii Domnului, al sfinţilor, al icoanelor, al moaştelor.
 refuza celibatul preoţilor
 Prin faptul că lutheranii şi-au bazat dogmele numai pe Sfânta Scriptură,
biserica lor se mai numeşte şi Biserică Evanghelică.
 Principiile reformatoare adăugate de Jean Calvin:
 concepţia predestinării absolute, conform căreia mântuirea este hotărâtă
nu de faptele omului, ci numai de voinţa lui Dumnezeu
 simplifică cultul divin mai mult decât Luther
 introduce ordinea şi disciplina exagerată în Biserică
 Biserica calvină se mai numeşte şi reformată.
 - în 1534 Henric al VIII-lea scoate Biserica catolică de sub autoritatea papei şi
pune bazele Bisericii anglicane – care reprezintă un compromis între
catolicism şi protestantism.
Juverdeanu Aurelia Melania Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad
 Contrareforma
 În a doua jumătate a secolului al XVI-lea, Biserica Apuseană a luat
masuri de combatere a doctrinelor care îi ameninţau unitatea şi măsuri
de întărire a Bisericii Catolice. Aceste acţiuni au purtat numele de
Contrareformă.
 În acest sens a fost convocat Conciliul de la Trento (1545-1563), în
cadrul căruia au fost adoptate următoarele măsuri: precizarea strictă a
doctrinei bisericeşti, reorganizarea învăţământului bisericesc; Papa era
recunoscut în continuare ca unicul conducător al Bisericii catolice.
 Pentru preîntâmpinarea răspândirii ideilor Reformei, catolicii au creat
Congregaţia Indexului, care avea ca scop examinarea tuturor scrierilor
cu caracter religios sau laic şi alcătuirea unor liste cu cele interzise
catolicilor, numite Index.
 Un alt mijloc de luptă împotriva Reformai a fost Inchiziţia.
 Inchiziţie = Instituţie a Bisericii apusene, creată în 1183 pentru pedepsirea
ereticilor şi a celor ostili catolicismului.

Juverdeanu Aurelia Melania Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad

 Urmarile contrareformei
 a slăbit unitatea creştinătăţii occidentale, dar şi a creştinătăţii în general
 a determinat apariţia a numeroase conflicte între protestanţi şi catolici 
 a) Războaiele civile şi religioase din Germania:
 - 1531 – liga constituită din principi şi oraşe germane a declanşat o luptă
împotriva împăratului Carol Quintul, din dorinţa de a primi dreptul de a
trece la protestantism
 - prin pacea de la Augsburg (1555) Carol Quintul admitea existenţa a două
religii: catolică şi protestantă. Libertatea religioasă era acordată doar
principilor.
 b) Războaiele religioase din Franţa:
 - război purtat între catolici şi protestanţi (1562-1598); catolicii erau conduşi
de familia de Guise, în timp ce protestanţii, numiţi aici hughenoţi, aveau în
frunte familia Bourbon.
 - războiul a atins un moment de vârf la 23 august 1572 când a avut loc
masacrul din noaptea Sfântului Bartolomeu, când mii de hughenoţi au fost
măcelăriţi.
 - în 1598, prin Edictul de la Nantes, se recunoaşte hughenoţilor libertatea
religioasă şi dreptul de a-şi practica cultul.
Juverdeanu Aurelia Melania Scoala nr. 5 "Principesa Elena Bibescu" Barlad