Alexandru Lăpuşneanul - caracterizarea personajului -

Opera literară Alexandru Lăpuşneanul de Costache Negruzzi este prima nuvelă istorică
şi romantică din literatura română, este o capodoperă a speciei. A fost publicată în perioada
paşoptistă în Dacia literară in 1840.
Alexandru Lăpuşneanul este personajul principal, eponim al nuvelei,,un personaj
romantic, excepţional, care acţionează în împrejurări excepţionale.

I. STATUTUL SOCIAL, PSIHOLOGIC ŞI MORAL AL CELOR DOUĂ PERSONAJE

Domnitorul Alexandru Lăpuşneanul este o personalitate istorică prezentă şi în
,,Letopiseţul Ţării Moldovei ” de Grigore Ureche, dar scriitorul modifică realitatea istorică
pentru a sublinia tipul tiranului sângeros.
Alexandru Lăpuşneanul întruchipează tipul domnitorului crud şi tiran, un caracter
puternic. Hotărât, viclean, disimulat, inteligent, bun cunoscător al psihologiei umane, abil
politic, personajul este puternic individualizat şi memorabil.

II. DOUĂ SCENE SEMNIFICATIVE

Trăsătura dominantă  a lui Lăpuşneanul este cruzimea, evidentă în mai multe scene.
Cruzimea este o însuşire obişnuită în evul mediu, dominat de luptele pentru putere, ca şi
cruzimea lui Spancioc şi Stroici care asistă la moartea domnitorului, dar în cazul lui
Lăpuşneanul are manifestări care aparţin excepţionalului: el asistă râzând la măcelul boierilor,
arată piramida făcută din capetele lor doamnei Ruxanda ca un “leac de frică”, ameninţă chiar să-
şi ucidă propriul fiu, în care vede un uzurpator al puterii.
Scena uciderii boierilor, a dialogului dintre Lapusneanul si Motoc, retrași lângă
fereastră, sugerează cinismul lui vodă si groaza lui Moțoc care se silea a râde ca să placă
stăpânului.
Luciditatea, sângele rece, tonul sarcastic în fața scenei sângeroase la care asistă,
comportamentul disprețuitor si cinic față de Moțoc dezvăluie un om diabolic. Uciderea lui prin
otrăvire este singura cale de a-1 opri şi o pedeapsă pentru cruzimea sa.

III. DOUĂ ELEMENTE DE STRUCTURĂ

Un prim element de structură al nuvelei care conturează caracterul personajului este
conflictul. Conflictul exterior, principal este social, pentru puterea politică între domnitor şi
boieri. Conflictul secundar se realizează între domnitor şi Moţoc, boierul, care îl trădase în
prima domnie.
În aceeași ordine de idei, personajul este caracterizat direct de către narator ș ide alte
personaje şi indirect prin fapte, limbaj, atitudini, comportament, relaţii cu alte personaje, gesturi,
vestimentaţie.
Naratorul realizează în mod direct portretul fizic al domnitorului și precizează ipostazele
personajului : „vodă”, „domnul”, „tiranul”, „bolnavul”, iar epitetele de caracterizare sunt mărci
ale subiectivităţii: „nenorocitul domn”.
Caracterizarea realizată de alte personaje sugerează că este văzut ca un tiran. Astfel
mitropolitul Teofan afirmă: „Crud şi cumplit este omul acesta”.
Caracterizarea indirectă se realizează prin faptele care evidenţiază cruzimea personajului
şi dorinţa lui de a distruge influenţa boierilor: uciderea lor, arderea cetăţilor.
Replicile personajului sunt memorabile, două dintre ele figurând ca moto pentru prima şi ultima
parte a nuvelei. Răspunsul dat boierilor, „Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau [...] şi dacă voi nu
mă iubiţi, eu vă iubesc pre voi şi voi merge ori cu voia, ori fără voia voastră" sugerează
voința de neînfrânt a personajului. Ameninţarea „De mă voi scula, pre mulţi am să popesc şi
eu” sugerează dorinţa de răzbunare a voievodului.