Acum doua zile, vaporul nostru ridica ancora si ne apropiam cu

fiecare val de tinuturile reci si inghetate pe care voiam sa le exploram.

Am inaintat destul de greu in momentul cand echipajul a trebuit sa lase
la apa spargatoarele de gheata deoarece nu era nici-o cale spre teren
solid.
Calatoria a fost deosebit de interesanta si relaxanta, insa au fost
si momente dificile. Intr-o noapte, pe cand tot vasul dormea, s-a auzit o
bubuitura puternica de parca fulgerul ne lovise. Speriat si ingrijorat in
acelasi timp, am urcat cu pasi repezi pe punte, sperand ca odata ajuns
acolo, totul va fi in regula. Spre surprinderea mea, vaporul era neatins,
insa oceanul era atat de agitat incat ma temeam ca vom fi inghititi de
valurile enorme ce ne incojurau. Spre dimineata, norii s-au imprastiat,
furtuna s-a oprit si noi am ajuns cu bine la Polul Nord.
Am continuat drumul cu snowmobilul, gasind multe vietuitoare
precum: ursii polari, focile, pinguinii, vulpile polare si altele. De jur
imprejur, totul era inghetat, si intiderile de un alb imaculat se uneau cu
cerul si formau o priveliste minunata si unica in viata ce nu putea fi
uitata. Si in toata aceasta liniste si impietrire am vazut un pui de urs
ratacind. Am oprit snowmobilul si m-am apropiat incet; spre surprinderea
mea, ursuletul nu s-a speriat si a continuat sa se joace. De nicaieri s-a
ivit un urs mare si frica m-a paralizat. Din fericire, ghidul a tras un foc de
arma, care a speriat atat puiul cat si pe mama acestuia.
Seara, am avut parte de un spectacol de-a dreptul magic.
Vazduhul era plin de culori ce se tot schimbau si formau un festival de
lumini numit Aurora Boreala. Ghidul ne-a spus ca aceasta era provocata
de ciocnirea unor particule incarcate electric din magnetosfera cu atomi
din straturile superioare ale atmosferei terestre, aflate la altitudini de
peste 80 de kilometri.
A fost o experienta de neuitat si sper ca intr-o buna zi sa ma pot
intoarce in aceste tinuturi inghetate.