DEZVOLTAREA GÂNDIRII CRITICE

LA COPIII DE VÂRSTĂ PREȘCOLARĂ

STAMATI Elena, Catedra Psihopedagogie și Educație preșcolară

„Gândiţi critic şi nu memoraţi doar ceea ce vor alţii să gândiţi.”

Neale Donald wWalsch
Dezvoltarea gândirii critice la copiii de vârstă preșcolară constituie un obiectiv
important, de tip formativ și se realizează prin folosirea cu precădere a unor strategii
interactive care îi scot pe copii din ipostaza de obiect al formării și îi transformă în
subiecți activi, coparticipanți la propria formare. Trebuie avut
în vedere că, formarea unor deprinderi de învăţare interactiv-creativă, antrenând
efortul intelectual din partea copilului, cu cât sunt mai de timpuriu formate, fixate şi
consolidate, cu atât au un efect formativ mai eficient, materializat în dezvoltarea
capacităţilor intelectuale superioare.
A gândi critic înseamnă a fi curios, a pune întrebări, a căuta răspunsuri, a căuta
cauze și implicații, a găsi alternative la atitudini deja fixate, a adopta o poziție pe baza
unei întemeieri argumentate și a analiza logic argumentele celorlalți. Este un proces
activ care îl face pe cel care învață să dețină controlul asupra informației, interogând-
o, reconfigurând-o, adaptând-o sau respingând-o. Este evident ca o asemenea
capacitate nu se dezvolta de la sine, ci ea trebuie exersată si încurajată intr-un mediu
de invitare propice. Învățarea deprinderilor de gândire critică se realizează eficient
când se abordează în acest fel cunoștințele noi.
Consider că dezvoltarea gândirii critice trebuie să înceapă în grădiniţă, luând în
considerare valenţele pe care le are în educarea copiilor, atât în plan atitudinal cât şi
comportamental, în contextul în care formarea gândirii critice contribuie la pregătirea
viitorilor cetăţeni conştienţi de responsabilităţile lor, capabili să desfăşoare o
activitate creatoare în spaţiul în care convieţuiesc. Gândirea critică îşi demonstrează
utilitatea atunci când avem nevoie de idei noi, de soluţii în rezolvarea problemelor
ivite pentru a obţine ceva, a scăpa de ceva sau pentru a ne da seama ce vrem.
Toţi copiii , indiferent de dezvoltarea intelectuală sau de vârstă, pot contribui la
elucidarea situaţiei necunoscute, spunându-şi părerile. Ei trebuie învățați de mici să
asculte şi să accepte, făcându-i să înţeleagă că în cadrul dezbaterilor şi al schimbului
de opinii nu se critică copilul ci ideea.
Dezvoltarea gândirii critice este considerată de mulți specialiști în acest domeniu
ca fiind un proces mult prea greu pentru copiii preșcolari, datorită stadiilor dezvoltării
inteligenţei copilului (descrise de J.Piaget) acest lucru este posibil cu ajutorul
suportului intuitiv.
Valențe pozitive ale antrenării timpurii a dispoziției pentru analiza critică a
realității sunt:
  Învață copiii să privească lucrurile din mai multe perspective;
 Le oferă posibilitatea schimbării unui punct de vedere pe măsură ce
examinează și reexaminează idei ce par evidente;
 Oferă libertatea de a-și exprima opinia proprie;
 Îi pune în situație de-a descoperi idei noi;
 Le dezvoltă abilitatea de a gândi original;
 Poate preîntâmpina blocajele în gândire;
 Ajută copiii sa rezolve probleme pe care nu le pot soluționa prin metode
obișnuite și cunoscute;
 Îi obișnuiește pe copii să vadă oportunități, chiar și acolo unde alții văd
limitări;
 Ajută la descoperirea erorilor și prejudecăților, fiind o cale de libertate în fața
adevărurilor trunchiate și minciunilor.
Condiţiile şi situaţiile specifice, care pot duce la dezvoltarea gândirii critice,
complexe, la cea mai fragedă vârstă, pot fi considerate următoarele:
•încurajarea copiilor să pună cât mai multe întrebări
•stimularea comunicării prin organizarea de discuţii şi dezbateri între copii, între
educatoare şi copii
•activizarea copiilor prin solicitarea lor de a opera cu idei, concepte, obiecte în
vederea reconsiderării acestora si a emiterii a noi variante
•stimularea spiritului critic, constructiv, a capacităţii de argumentare şi de căutare
a alternativelor
•organizarea de discuţii pe anumite teme, iniţierea de jocuri, excursii
•educarea capacităţii de a privi altfel lucrurile, de a-şi pune întrebări neobişnuite
despre lucruri obişnuite
•libertatea de exprimare a cunoştinţelor, a gândurilor, a faptelor
•incitarea interesului către nou, necunoscut şi oferirea satisfacţiei găsirii soluţiei după
depunerea unui efort de căutare de către copil.
Pentru activitățile din grădiniță care vizează dezvoltarea gândirii critice, sunt
accentuate două direcții de abordare, care au la bază următoarele premise:
1. Prin cultivarea curiozității naturale a copiilor ( față de mediul înconjurător ) se
antrenează și se dezvoltă gândirea de nivel superior. În acest fel trebuie desfășurate
cu copiii activități ce pun accentul pe stimularea curiozității lor, aspect ce contribuie
la dezvoltarea capacităților analitice utilizate în rezolvarea de probleme.
2. Respectând relația valorică calitatea întrebărilor – calitatea răspunsurilor, se
determină calitatea gândirii, și asta pentru că întrebările adecvat formulate adresate
copiilor conduc la formarea unei gândiri nuanțate, bazate pe abstracție și intuiție.
 Educatorul trebuie să cunoască şi să folosească adecvat metodele şi tehnicile de
predare/învăţare menite să stimuleze gândirea critică a copiilor. De aceea el trebuie să
elimine practicile contraindicate pentru dezvoltarea gândirii critice în învăţare.
Practici contraindicate în dezvoltarea Practici indicate în dezvoltarea gândirii
gândirii critice la preşcolari critice la preşcolari.

 transmiterea în permanenţă a  stimularea copiilor să descopere

cunoştinţelor”gata construite”
 limitarea libertăţii de gândire „altfel” a
copiilor, înăbuşirea tendinţei de a
imagina alternative fantastice
 descurajarea ideilor si-a opiniilor
proprii
 sancţionarea îndrăznelii de a pune
întrebări incomode
 îngrădirea dorinţei de a efectua desene
nesupuse tiparelor
 preţuirea memoriei bune şi a
reproducerii contextuale
 accentul pe cantitate în furnizarea şi
reproducerea cunoştinţelor copilu-lui,
urmărirea numai a performanţei
cunoştinţele prin întrebări
 libertatea de exprimare, încurajarea
demersurilor imaginative
 toleranţă faţă de ideilor originale ,
respectarea imaginaţiei şi a ideilor inedite
 respectarea întrebărilor neuzuale,
aprecierea creativităţii individuale şi a
spontaneităţii
 libertatea de exprimare prin artă în”afara
tiparului curricular”
 aprecierea creaţiei lingvistice, dezbaterea
responsabilă a ideilor originale
 aprecierea calității atât în furnizarea cât şi
în reproducerea cunoştinţelor

Având un caracter activ-participativ şi o reală valoare activ-formativă asupra

personalităţii copilului, învățământul actual cere centrarea pe copil, și în acest fel
utilizarea metodelor interactive de predare-învăţare în activitatea didactică contribuie
la îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv-educativ. Încă de la vârstele timpurii
metodele interactive de grup sunt instrumente didactice care favorizează
interschimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe, fiind modalități moderne de
stimulare a învăţării şi dezvoltării personale, care presupun crearea de situaţii de
învăţare centrate pe disponibilitatea şi dorinţa de cooperare a copiilor, pe implicarea
lor directă şi activă, o învăţare prin colaborare, prin comunicare, prin confruntarea
ideilor, pe influenţa și intelecțiunea membrilor unui grup. Prin aplicarea metodelor
active-interactive se dezvoltă copiilor o motivaţie intrinsecă crescută, prin îmbinarea
armonioasă a învăţării individuale cu învăţarea socială, ceea ce implică întreg
colectivul, copilul devine obiect şi subiect al actului de instruire şi educare, și
totodată se stabilesc relaţii de colaborare şi comunicare între membrii unui grup.
Învăţământul modern presupune o nouă abordare a educaţiei, prin promovarea
de metode didactice interactive. Specific metodelor interactive de grup este faptul că
ele promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, dintre personalitățile lor,
ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente. Necesitatea identificării celor
mai eficiente metode prin care mesajul de natură educativă, morală/umană ajunge la
educabil și totodată, capacitatea acestuia de a selecta și de a pune în practică astfel de
virtuţi caracteristice prin valorificarea valențelor educative ale metodelor didactice își
propune transformarea lui ,,a educa" în ,,a conduce" deci a îndruma într-un scop
anumit, a modela ființa umană în raport cu obiective dinainte stabilite, ,,a ști” devine
,,a ști să fii, a ști să devii, a ști să trăiești”, iar capul bine umplut lasă loc capului bine
format.
Strategii recomandate pentru dezvoltarea gândirii critice la copiii de vârstă
preșcolară: Cubul, Explozia stelară, Metoda Pălăriilor Gânditoare, Harta cu figuri,
Turul galeriei, Ciorchinele, Tehnica Viselor, Diagrama Venn, Lotus, Predicțiile,
STAD, Brainstorming etc.
Ce beneficii au preşcolarii în urma dezvoltării gândirii lor critice?
•libertatea de a-şi exprima propriile opinii
•respectul faţă de opiniile celor din jur
•potenţarea încrederii în sine
•toleranţă faţă de partenerii de dialog
•dezvoltarea spiritului autocritic
•amplificarea cooperării si comunicării interpersonale
•plasarea copilului în centrul procesului educativ prin solicitare individuală şi
personalizată.

Bibliografie:
1. Bernat S. E. Tehnica învăţării eficiente. Universitatea "Babeş-Bolyai" Editura
Presa Universitară Clujean, Cluj-Napoca, România, 2003, 267 p. ISBN 973-
610-181-9.
2. Dumitru I. Al. Învăţarea prin cooperare şi dezvoltarea gândirii critice la elevi şi
studenţi, în “Revista de Ştiinţe ale Educaţiei”, Editura Universităţii de Vest,
Timişoara, nr.1-2, 2000, pp. 72-86.
3. Temple Ch., Steele J. L., Meredith K. S. Strategii de dezvoltare a gîndirii
critice. Supliment al revistei “Didactica Pro…”, nr. 2, 2001.
4. https://www.didactic.ro/materiale-didactice/52774_metode-ale-dezvoltarii-
gandirii-critice-in-invatamantul-prescolar.
5. http://elimulnou.md/wp-content/uploads/2017/03/Gândirea-critică-la-
preșcolari.pdf.