Sunteți pe pagina 1din 7

TEMA 2.

Tehnici, procedee și instrumente de cercetare în domeniul științelor


militare.
LECŢA 1. Tehnici, procedee și instrumente de cercetare în domeniul
științelor militare.

SUBIECTELE DE STUDIU:

1. Tehnici și instrumente de căutare, culegere și măsură a informației.


2. Instrumente de cercetare în domeniul științelor militare.
3. Metode de prelucrare și analiză a datelor.

OBIECTIVELE DE REFERINŢĂ:
− să argumenteze utilizarea metodelor specifice de cercetare în domeniul științelor
militare (evaluare, calculație, inventariere, documentare, bugetarea, etc.)
− să identifice metode de cercetare în domeniul conducerii subunităților de
infanterie, artilerie și de comunicații (comparare, grupare, măsurare, verificare,
proceduri analitice etc)
LITERATURA RECOMANDATĂ:

 Berceanu, B. Radu, Panaitescu, Iulian, Prezentarea lucrărilor ştiinţifice. Metodologia


activităţii autorului, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1968.
 Capcelea V. Etica și comportamentul civilizat. București, Prouniversitaria, 2016
 Chelcea, Septimiu, Cum redactăm o lucrare de licenţă, o teză de doctorat, un
articolştiinţificîndomeniulştiinţelorsocioumane, Bucureşti, comunicare.ro , 2007
 Falticeanu C. Metodologia cercetării. Note de curs. Universitatea ,,DANUBIUS” din
Galati, 2009.
II. SECVENȚA DE BAZĂ

SECVENŢA Nr. 1. Tehnici și instrumente de căutare, culegere și măsură a


informației
Procesul cercetării ştiinţifice-utilizează ansamblul metodelor şi teoriilor asupra
acestora, procedee şi reguli, elemente care constituie metodologia cercetării.
Metodologia cercetării folosită este selectată sau construită sub forma unei
strategii specifice, determinată de domeniul de cercetare vizat al cunoaşterii şi
cercetării ştiinţifice.
Strategia de cercetare este, întotdeauna, un mix coerent şi eficace de metode,
tehnici,instrumente folosite pentru a ajunge la scopul propus care, în principiu, este
unul teoretic sau aplicativ.
Metodele determină tehnici specifice de lucru.
Tehnicile de lucru în cercetare reprezintă demersul operaţional al abordărilor
fenomenelor, evenimentelor supuse cercetării. Aceleiaşi metode îi sunt
subordonate mai multe tehnici. Fiecare tehnică poate fi aplicată în modalităţi
diferite.Tehnicile de lucru sunt delimitate pe trei nivele:
- documentarea teoretică (nivelul teoretic al cercetării)
-gestionarea elementelor, cele de care depinde buna desfăşurare a cercetării
(gestionarea planului resurselor documentare, elementelor materiale şi umane-
gestionarea timpului etc.)
-prezentări verbale şi>sau orale ale structurilor şi elementelor ce definesc
procesul de cercetare.
Tehnica dispune de o independență relativă în raport cu metoda, dar
posibilitatea de a adecva şi a dezvolta o tehnică este condiționată de metodă.
Metoda poate fi concepută ca o strategie a cercetării, pentru că, prin ea,
cercetătorul face o proiecție asupra faptelor. Tehnicile formează o tactică pusă în
slujba strategiei.
Instrumentul reprezintă materializarea unei metode (ex: chestionarul este
instrumentul anchetei, ghidul de interviu este instrumentul interviului structurat sau
semistructurat, ghidul de observaţie este instrumentul pentru metoda observaţiei
etc.). Toate aceste structuri asigură derularea activităţii de cercetare, lipsa unei
verigi din acest angrenaj îngreunează actul cunoaşterii ştiinţifice sau poate duce la
eşecul activităţii de cercetare.
Metodele, tehnicile, procedeele și chiar instrumentele de investigare, se
subsumează perspectivei teoretico-metologice, astfel încât autonomia lor nu este
decât relativă.( Chelcea, 2001 ). Recurgerea la o metodă o sau alta de cercetare
ţine, de adecvarea ei la specificul domeniului și la obiectivele urmărite.
Respectarea cerinţei adecvării privește toate elementele, fie acestea metode, tehnici
și procedee de lucru, fie forme de instrumente de cercetare.
În strategia de cercetare, tehnica de lucru este cea care tratează detaliile cele
mai fine legate de colectarea şi analiza datelor. Deciziile legate de tehnica de lucru
adoptată vor implica clarificarea metodei de colectare a datelor (ex: chestionare,
interviuri, grupuri ţintă,date publicate etc.).
Colectarea datelor în rezolvarea oricărei probleme din viața reală constatăm că
avem la îndemână nu numai date adecvate, ci și inadecvate. Prin urmare, trebuie să
învățăm să le selectăm pe cele adecvate. Sunt câteva modalități de colectare a
datelor potrivite, care diferă considerabil unele față de altele, în funcție de costuri,
timp și alte resurse aflate la dispoziția cercetătorului.
Astfel, datele primare pot fi colectate fie prin experiment, fie prin sondaj. Dacă
cercetătorul efectuează un experiment, observă unele măsurători cantitative sau
niște date cu ajutorul cărora examinează adevărul conținut de ipoteze.
În funcție de natura, obiectivul și amploarea investigației, de resursele
financiare, timpul disponibil și gradul de precizie dorit, cercetătorul trebuie să
selecteze o metodă de colectare a datelor. În cazul unui studiu, datele pot fi
colectate în unul sau mai multe dintre următoarele moduri:
- Prin observație Investigatorul colectează informații, fără să apeleze la
interviul respondenților. Informațiile obținute se referă la ceea ce se întâmplă în
prezent, fără să fie influențate nici de comportamentul trecut, nici de cel viitor, nici
de intențiile sau atitudinile respondenților. Această metodă este, fără îndoială, o
metodă costisitoare și informațiile obținute sunt, de asemenea, limitate. Ca atare,
nu este potrivită în anchetele în care sunt vizate eșantioane mari.
- Prin interviul personal Anchetatorul urmează o procedură rigidă și caută
răspunsuri la un set de întrebări preconcepute, prin intermediul unor interviuri
personale. Colectarea datelor se face în acest caz într-un mod structurat, depinzând
într-o mare măsură de abilitatea intervievatorului.
- Prin interviuri telefonice Această metodă de colectare a informațiilor
implică contactarea respondenților pe telefonul personal. Metoda joacă un rol
important în sondajele industriale din regiunile dezvoltate, în special atunci când
timpul alocat sondajului este limitat.
- Prin chestionare Prin apel la această metodă de cercetare, cercetătorul intră
în contact cu respondenții. Este cea mai amplă metodă utilizată în diferite sondaje
economice și de afaceri. Ca să fie eficient, chestionarul trebuie să fie pregătit cu
maximă atenție. De aceea, înainte de a aplica această metodă, de obicei se face un
studiu pilot pentru testarea chestionarului, prin care sunt evidențiate punctele slabe
ale acestuia.
- Prin programe Programele, pentru care sunt instruiți anumiți operatori să le
folosească, conțin anumite întrebări relevante, ce urmează a fi adresate
respondenților. Datele sunt colectate prin completarea acestor programe de către
operatori, pe baza răspunsurilor oferite de respondenți. Această metodă stă în mare
măsură la mâna operatorilor. Din acest motiv, cercetătorul inițiază adesea unele
verificări pe teren, cu rolul de a verifica dacă activitatea operatorilor este su nu
reală.
Chestionarul este probabil cea mai folosită metodă în cercetările sociologice
de nivel cantitativ și instrumentul preferat al sociologilor. Din acest motiv ar trebui
să se facă deosebirea între inventar sau chestionar de personalitate, scale de
măsurarea atitudinilor , etc. că "sunt teste compuse dintr-un număr mai mare sau
mai mic de întrebări prezentate în scris subiec ţ ilor ş i se referă la opiniile,
preferinţele, sentimentele, interesele şi comportamentele lor în circumstanţe
precise.
- Experimentul este o metodă de testare, cu scopul de a explica, natura
realităţii. Experimentele pot varia de la elemente cu caracter personal şi informale
(ex. o serie de degustare de ciocolată pentru a o găsi pe cea
favorită), la experimente foarte controlate ( ex. teste care necesită aparate
complexe de supravegheat de către mulţi oameni de ştiinţă şi care speră să
descopere informaţii despre particule subatomice).
 În mod tipic, experimentul implică:
- definirea ipotezelor teoretice;
- alegerea eşantioanelor de indivizi dintr-o populaţie dată;
- confruntarea eşantioanelor cu diferite condiţii experimentale,
- introducerea unor schimbări planificate ale uneia sau mai multor variabile;
- măsurarea unui număr redus de variabile și;
- controlul celorlalte variabile.

SECVENŢA Nr. 2. Instrumente de cercetare în domeniul științelor militare

Reeșind din faptul că, lipsește o metodologie a cercetării științifice militare,


în procesul cercetărilor științifice în domeniu sunt folosite aceleași tehnici și
instrumente de cercetare specific metodelor generale de cercetare, care pot fi
adaptate la problemele/subiectele de studiu.
SECVENŢA Nr. 3. Metode de prelucrare și analiză a datelor
Prelucrarea datelor: metode statistice; analiza calitativă.
Înseamnă aplicarea unor metode de prelucrare a datelor, pentru testarea
ipotezelor. Este de subliniat că o lucrare nu constă și nu se limitează la a aduna mai
multe sau mai puține date, ci în a privi acele date ca informații, care ne spun ceva,
explică ceva și, mai ales, a face din acele date/informaţii, cunoştinţe cu privire la
natura lor, la legaturile dintre ele, la semnificaţia lor, la utilitatea acestora. De
aceea, datele respective se prelucrează prin anumite metode.
Metode statistice:
Analiza de tip longitudinal: serie în timp - urmareste evolutia, eșantionul
reprezentativ.
Analiza traversă – secțional: se analizează un grup, format pe baza unei
caracteristici, la un anumit moment, ex. Caracteristica: aderarea la UE in 2004;
Noile state membre ale UE: variabila PIB/locuitor în momentul aderării; gruparea
în funcție de mărimea variabilei; constatare privind omogenitatea sau
eterogenitatea grupului;) Statistica este foarte importantă în cercetare pentru:
- validarea ipotezelor;
- atingerea obiectivelor prin stabilirea legaturilor dintre diverse variabile;
- cauta corelații, dar nu întotdeauna se preocupă de cauzalitate;
- generalizarea
Statistica se refera la: adunarea datelor, prelucrare (de prelucrare a datelor de
volum mare, analiza, prezentare sub forma de tabele, diagrame, grafice,
interpretare, formularea concluziilor; conferi mai multă exactitate și rigurozitate,
ajută la găsirea legaturilor între diferite variabile, permite previziunea unor
schimbări, chiar a trendurilor/tendințelor- foarte important pentru masuri; mai
convingatoare si confer un caracter științific demersului.
Atentie: abuz de statistici, de prelucrări cantitative; aspectele calitative nu
trebuie să lipsesească.
Analiza și interpretarea rezultatelor-raportare la ipoteze.
Datele prelucrate prin variate metode cantitative/statistice sau pur calitative
trebuie analizate, adică se merge dincolo de tabele, grafice, scheme etc. , pentru a
gasi semnificația acelor rezultate ale prelucrarilor. Atentie: nu se emit idei,
aprecieri care se ilustrează apoi prin date, ci datele se prelucrează, se analizeazș și
se formulează constatări, interpretări. Dificultatea de a stabili cauze; utilitate
redusă, în raport cu amploarea datelor și prelucrărilor: preferabil sa fie abordate
teme mai limitate, pentru a merge cu analiza în profunzime și a realiza interpretǎri
corecte.
Rezultatele prelucrărilor și analizelor înseamnă și verificarea ipotezelor;
interpretatarea, generalizarea , raportarea la obiectivele stabilitate.
NOTĂ: Nu există superioară alteia, bună sau rea, ci doar folosită corect sau
incorrect (manipularea datelor, a informațiilor), potrivită sau nepotrivită
domeniului, intențiile cercetării, supoziţiilor/ ipotezelor de verificare, întrebărilor la
care se caută răspuns (metoda decurge din întrebările la care se caută răspuns).
Cercetarea este un proces complex, care presupune rigurozitate, coerenţă,
pentru a face trecerea de la ceva imprecis, de la o tatonare, la o temă/problemă și
apoi la parcurgerea pasilor necesari pentru verificarea ipotezelor, atingerea
obiectivelor, formularea unor rezultate raportate la ipoteze.

S-ar putea să vă placă și