SPONGIERI ȘI CELENTERATE

Spongierii şi celenteratele sunt considerate a fi primele animale. În

trecut în regnul animal erau incluse şi protozoarele, dar astăzi
acestea au fost incluse în regnul protista. Protozoarele au
multe trăsături specifice animalelor şi se consideră că din ele
s-au dezvoltat animalele.

Atât spongierii , cât și celenteratele sunt animale diploblastice

, alcătuite din două foițe embrionare (straturi de celule ) spre
deosebire de restul animalelor , care sunt triploblastice ,
alcătuite din trei foițe embrionare.
1.Spongierii
 Spongierii sunt animale coloniale sau solitare fixate de un subtrat , ce nu
se pot deplasa .

Spongierii traiesc pe o gama larga de substrate din mediul acvatic. Ca

organisme filtratoare, reprezinta o grupa raspandita in apele putin
adanci.

ȘTIAȚI CĂ

Spongierii poartă această denumire datorită sponginei, o substanţă

organică aflată între două straturi de celule.

STRUCTURĂ

Corpul este format din ectoderm , stratul de celule din exterior , și

endoderm , stratul de celule din interior , care sunt separate printr-o
pătură gelatinoasă care conține spongină . Spongina este străbătută de
spiculi calcaroși sau silicoși care întăresc scheletul corpului . Peretele
corpului are numeroși pori situați pe toată suprafața corpului prin care
spongierul aspiră apa încărcată cu particule nutritive . În partea
superioară a corpului are un oscul , un por de dimensiuni mai mari prin
care elimină surplusul de apă , aspirat odată cu hrana.

ȘTIAȚI CĂ

Spongina , elementul carcteristic acestui grup, este asemănătoare cu

structura cu keratină din păr, pene , unghii sau cu chitină din
exoscheletul artropodelor .
Corpul spongierilor are o organizare de tip celular. Ei nu au nicio
structură care ar putea fi considerată organ . Celulele , de diferite
tipuri , îndeplinesc o varietate de funcții ale corpului și par sa fie mult
mai independente unele față de celelalte decât celulele altor animale .
De exemplu , coanocitele sunt celule ale endodermului, dotate cu un
guleraş şi un flagel, care au rol în digestie.

Scheletul spongierilor susține mecanic celulele și într-o mai mică

măsură asigură protecția animalului , făcându-l necomestibil.

NUTRIȚIE

Spongierii se hrănesc intracelular cu ajutorul vacuolelor digestive din

apa aspirată prin pori și face digestia microorganismelor existente în
apă, antrenate de aceasta.

Exista si un mic grup de spongieri carnivori, care se hranesc capturand

mici crustacei.

RESPIRAȚIE

Schimbul respirator se realizează la nivel celular pe un principiu bazat

pe circulația apei în cadrul spongierelor.

REPRODUCERE

Se poate realiza atât sexuat cât și asexuat prin înmugurire. Fiind

organisme hermafrodite, fiecare individ produce un spermatozoid și un
ovul care formează celula ou. Din această celulă ou se dezvoltă o larvă
ciliată care dă naștere unui nou individ. Cand reproducerea sexuată nu
poate avea loc din cauza condițiilor nefavorabile, spongierele formează
muguri care cad pe fundul apei și care devin viabili odată cu realizarea
condițiilor de mediu favorabile dezvoltării noilor indivizi.
Forma corpului este foarte diversă : unele specii sunt ramificate
arborescent , altele au formă de cupă sau se întind pe substrat ca o
crustă.

ȘTIAȚI CĂ

O trăsătură specifică a spongerilor este marea capacitate de

regenerare . Un spongier rupt în mai multe bucăți va da naștere la toți
atâția spongieri noi .

CLASIFICARE

În funcție de natura scheletului și a spiculilor ei spongierii se clasifică

în :

Spongieri calcaroși - Specii marine, la care scheletele sunt

constituite din carbonat de calciu. Talia acestor spongieri este
mica, de la cativa mm la cativa cm. Sunt incolori, rar colorati brun-
roscat. - Specia Leucettusa lancifer 
 Spongieri silicioși – Coșulețul Venerei

Spongieri cărnoși – Buretele de mare

IMPORTANȚĂ

Spongierii au importanță geologică , fiind filtre vii pentru apă. Scheletul

lor a format silexul, folosit de om la confecționarea unor unelte . Unii
spongieri cărnoși sunt folosiți ca bureți de baie.
 CELENTERATE

Celenteratele sunt o subdiviziune de animale nevertebrate, acvatice, ce

trăiesc în orice mediu salin.

Sunt metazoare simple , cu simetrie radiară , în formă de sac sau

umbrelă.

Încrengătura celenterate cuprinde cca 9.000 de specii de animale

acvatice .

ȘTIAȚI CĂ

Celenteratele fixate se numesc polipi , iar cele libere – meduză.

STRUCTURĂ

Sunt organisme diploblastice propriu-zise, având corpul format din două

foițe embrionare și anume ectoderm și endoderm. Între aceste două
foițe embrionare aceste organisme au o mezoglee (stratul intermediar
gelatinos, situat între straturile interne și externe ale corpului ). În
ectoderm se găsesc celule specializate : senzitive, urzicătoare ,
musculare , iar în endoderm se găsesc celulele digestive și glandulare.

Au un singur orificiu buco-anal , înconjurat de tentacule .

Celenteratele sunt organisme neuromiare (organisme care posedă

sistem nervos și musculatură). Sistemul nervos este reprezentat de un
plex subepitelial difuz, care este legat de ectoderm și endoderm. La
unele grupe, ca de exemplu: la meduze și ctenofori se dezvoltă organe
de simț.  Această dezvoltare se datorează vieții active pe care o duc
acestea. 

HRĂNIRE
Celenteratele sunt animale de pradă, captând hrana cu ajutorul
tentaculelor , de regulă acestea hrănindu-se cu pești.

REPRODUCERE

Reproducerea sexuată se face prin gameți , sexele sunt de obicei

separate, din ou dezvoltându-se o larvă ciliată. Frecvent se înmulțesc și
prin îmugurire .

CLASIFICARE

Celenteratele se clasifică în :

1.hidrozoare

2.scifozoare

3.antozoare

HIDROZOARE

Hidrozoarele traiesc in colonii, unele mai mici formate din zeci sau sute
de polipi, iar altele foarte numeroase alcatuite din mii de polipi.

Majoritatea hidrozoarelor sunt carnivore, ele au niste tentacule cu

ajutorul carora prind organismele, care nu sunt altceva decat minuscule
vietati planctonice, sau pesti de diferite marimi. Nu au aparat
circulator, respirator si excretor. Reproducerea se face asexuat, vara (
prin îmugurire) și sexuat , toamna.
Exemple :

 HIDRA
 Este o specie hidroid care traieste in apele dulci, fixata de
plantele acvatice si pietrele din baltile si apele curgatoare din
intreaga lume. Spre deosebire de alte specii hidra traieste
solitar, nu apare in colonii, dar poarta numele de polip. Aceasta
vietuitoare de prada are inaltimea de cel mult 2,5 cm, este un
animal fixat, care se poate si deplasa. Are corpul ca un tub, la unul
din capete prezinta o suprafata latita, ca o ventuza, care se
prinde de plante. La celalalt capat (care intotdeauna este mai
dezvoltat) apare orificiul cu rol de gura si de anus, numit orificiul
buco-anal, care este inconjurat de 5-8 tenacule subtiri si
retractile, prevazute pe suprafata lor cu numeroase celule
urzicatoare.
Pe stratul extern corpul contine celule urzicatoare, nervoase,
senzitive si musculare, iar pe stratul intern apar celulele cu
flagel. In momentul cand un animal atinge corpul hidrei, din
fiecare celula urzicatoare apare un fir spiralat, care are
posibilitatea de a se intinde si astfel sa se infinga imediat in
corpul victimei.
 Corabia portugheza (Physalia physalis) – Este un animal acvatic
periculos care traieste aproape in toate marile tropicale si
temperate ale globului. Privita in ansamblu pare un singur animal,
chiar am putea spune ca e o meduza, insa nu este asa, in realitatea
ea reprezinta o mare colonie de polipi, dintre care unii au
intepaturi foarte puternice.
Partea care pluteste ca un flotor este umpluta cu gaz astfel incat
poate mentine intreaga colonie la suprafata si ridica tentaculele
taratoare ce au lungimi diferite, de cel mult 20 cm. Are si un fel
 de creasta in diferite nuante de verde, violet si albastru.
Tentaculele corabiei contin mai multi polipi care impart diferite
sarcini: unii prind prada, unii digera hrana, iar altii permit
reproducerea coloniei.
Daca atinge pielea omului ii poate provoca urzicaturi mai puternice
decat cele provocate de binecunoscuta planta (urzica) si
declanseaza un adevarat soc victimei in apa. De asemenea ea
elimina o otrava care ucide imediat pestii mici, iar la om poate
provoca stop cardiac sau paralizie.

SCIFOZOARE
Acestea sunt specii exclusiv marine din care fac parte numeroase
tipuri de meduze .
Prezintă o mezoglee groasă și gelatinoasă .
Au formă de clopot sau de umbrelă .
Pe marginea umbrelei se găsesc tentacule cu celule urzicătoare,
iar sistemul nervos este reprezentat de un inel nervos .
Mișcarea este sacadată și se face cu ajutorul fibrelor musculare .
Sexele sunt separate , fecundația și dezvoltarea ouălor au loc în
apă.
Exemple:
 Meduza fără văl ( Aurelia Aurită) -  este o specie foarte studiată
din genul Aurelia.
Meduza este translucidă, de obicei, aproximativ 25 în diametru, și
poate fi recunoscută cu cele patru gonade în formă de potcoavă,
ușor de văzut prin partea de sus a clopotului. Se hrănește prin
colectarea de plancton și moluște cu tentaculele sale, aducându-le
mai apoi în corpul său pentru digestie. Este capabilă doar de
mișcare limitată, și eventual se mișcă cu curenții de apă. Trăiește
 de asemenea in apă rece. De aceea mulți o mai numesc și Meduza
de apă rece.
În ciuda faptului că există o mulțime de date și informații
despre Aurelia aurita, există încă multe aspecte care rămân de
elucidat și descoperit despre aceasta. În fiecare zi se efectuează
mai multe studii asupra acestuia și a aspectelor sale relevante,
precum toxina și bioluminiscența, printre altele.
 Meduza Irukandji
Această meduză surprinde prin puterea veninului. Deşi este de
dimensiuni mici, are un venin foarte puternic, capabil să omoare un
om în două minute. Este considerată cea mai periculoasă vietate
din apele mărilor şi oceanelor. În fiecare an Irukandji omoară mai
mulți oameni decât toţi rechinii, şerpii de mare, baracudele şi
peştii veninoşi la un loc.
Veninul se află în tentacule şi este injectat la contactul cu pielea
umană. Cantitatea de venin conţinută de un tentacul poate ucide
50 de oameni. Se spune că tentaculele sale conţin miliarde de
segmente ca niste harpoane, care injecteaza veninul direct în
sângele victimei, cu o forţa de 10.000 ori mai mare decat forţa
gravitatiei. Veninul de Irukandji este de sute de ori mai puternic
decat al unei cobre şi de mii de ori mai toxic decât al unei
tarantule. Fiind de dimensiuni mici si transparenta, nu este
observata.
Trebuie spus că aceste meduze au două tipuri de venin: unul
folosit atunci când vânează peşti, crustacee, moluşte, cu
toxicitate redusă şi un alt tip, mult mai toxic, pe care îl foloseşte
în apărare.
 ANTOZOARE

Antozoarele fac parte din clasa Anthozoa, sunt clasate in 6500 de

specii si au un aspect destul de complicat, apar sub forma de polipi –
vietati tubulare care au un capat inchis si unul deschis. Capatul deschis
are in prelungirea sa o serie de vorticili, de tentacule cu celule
urzicatoare. Acestea sunt folosite pentru prinderea hranei dar si
pentru aparare impotriva unor pradatori mari – paianjeni de mare,
gastropode sau stele de mare. Se aseamana cu niste plante datorita
coloritului viu, trunchiului carnos si a tentaculelor care se unduiesc in
apa.

Antozoarele sunt vietuitoare carnivore, doar unele specii isi

completeaza hrana cu alge microscopice care se gasesc langa corpul lor.

Pe sedimentele moi de pe fundul marii pot fi observate numeroase

specii de antozoare care difera in primul rand prin colorit dar si
dimensiune – ce poate varia transversal de la 1 mm la 10 m.

Exemple:

o Corali - În mod tipic ei viețuiesc în colonii compacte formate

dintr-o mulțime de polipi. Polipii sunt uniți între ei prin canale
calcaroase. După moartea lor, pe vechiul schelet calcaros se
adaugă altul. Așa se formează recifele de corali. Orificiul buco-
anal al fiecărui individ este înconjurat de 8 tentacule.
Recif de corali sunt recifuri naturale  care trăiesc în colonii în
apele mărilor calde și care secretează carbonat de calciu. Aceștia
pot forma o barieră de corali situată paralel cu țărmul, atât la
adâncimi de câțiva metri, cât și la adâncimi de la 20 până la 80 m.
Recifurile de corali sunt sisteme bio-ecologice, care au avut un rol
deosebit de important în procesul de formare în mările calde a
unor atoli sau insule de origine coraligenă.
o Actinia - este un animal de mare din încrengătura celenteratelor,
fixat pe stânci, variat colorat, cu aspect de floare și cu orificiul
bucal înconjurat de tentacule. Se mai numește anemonă-de-mare
sau dedițel-de-mare.

IMPORTANȚĂ

Celenteratele fac parte din planctonul mării cu rol în lanțurile

trofice ale ecosistemelor respective .
Scheletul recifelor de corali constituie spațiul vital pentru
animale .
Coralul este materie primă pentru fabricarea diferitelor obiecte .
Unele celenterate prezintă fenomenul de comensalism ( de
exemplu , actinia – Adamasia palliata se fixează pe o cochilie
părăsită de un malc în care se adăpostește un crab – Eupagurus ,
cu care conviețuiește )