Cinstirea sfinților.

Cinstire adresată Sfinților poartă denumirea de venerare sau dulie, 

venerare este o cinstire relativ în care accentul cade în mod indirect pe chestia
lui Dumnezeu care a dat acestora harul Său cu ajutorul căruia și prin ostenelilor
au devenit sfinți.
Sfânta Scriptură e numește pe sfinți: „prieteni a lui Dumnezeu” (Ioan 15, 14)
„casnici a lui Dumnezeu” , „judecători a-i lumii”.
Încă din viața pământească Sfinții a fost înzestrați de Dumnezeu cu
diverse daruri pentru care oamenii le-au dat o cinste deosebită astfel: când Petru
a intrat în casa sutașului Corneliu acesta i s-a închinat, temnicerul din Filipi s-a
prosternat în fața lui Pavel și a lui Sila, același Pavel în insula Malta este cinstit
în mod deosebit de către locuitorii insulei.
Sfinții au întrupat în persoana lor sfințenia mântuitorului Hristos devenind
următori sau imitatori ai Lui, din acest motiv ei sunt pentru noi exemple
vrednice de urmat Sfântul Apostol Pavel spune: „fiți următorii mie precum și
eu sunt lui Hristos” (1 Corinteni 11,1).
Cinstindu-i pe Sfinții il cinstim pe Hristos însuși care a ridicat umanitatea
lor la desăvârșirea în El. Strălucirea lor nu e decât strălucirea Mântuitorului
Hristos și ea pune în evidență frumusețea umanității prefăcute prin puterea
Duhului Sfânt.
Atât în această viață cat și după moarte Sfinții se roagă pentru oameni atât
pentru cei vii și cat si pentru cei morți, puterea de mijlocire a Sfinților se
întemeiază pe legătura spirituală care ii unește pe toți membrii bisericii între ei
vii și morți din toate timpurile.
Cinstirea Sfintei Cruci
- În sens material Crucea este un obiect format din două bucăți de lemn
așezate una verticală iar cealaltă orizontal pe care a fost răstignit
Mântuitorul Hristos.
- În sens spiritual prin Cruce să înțelege greutățile și suferințele pe care
fiecare om trebuie să le suporte în viață, tot în legătură cu Crucea este și
semnul Sfintei Cruci.
În vechime crucea a fost un instrument de tortură pentru că pe ea se răstigneau
făcătorii de rele, ea a fost ridicată de Mântuitorul Hristos la rangul de mijloc de
mântuire.
- Crucea a fost pre închipuită în Vechiul Testament ca mijloc de mântuire
anume: prin lovirea Mării Roșii de către Moise cu toiagul, de mâinile lui
Moise întinse orizontal și sprijinită de Aaron în lupta cu amaleciții de
 șarpele de aramă înălțat de Moise în pustie pentru vindecarea celor
mușcați de șerpi veninoși.
- În Noul Testament Crucea a devenit altarul de jertfă pe care Mântuitorul
s-a jertfit pentru răscumpărarea neamului omenesc, este mijlocul prin
care s-a înlăturat vrăjmășia între oameni și s-a realizat împăcarea lor cu
Dumnezeu, este semnul biruinței lui Hristos asupra morții și semnul Fiul
Omului care se va arăta pe cer la a doua venire, în sfârșit ea este pecetea
lui Dumnezeu asupra celor care vor să scape de pieire.
Sfântul Apostol Pavel spune: “căci cuvântul Crucii este nebunie pentru cei ce
pier iar pentru noi este puterea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1,18).
Preacinstirea Maicii Domnului
Cinstirea pe care Biserica a adus Sfintei Fecioară Maria se numește supra
venerare sau preacinstire (hiperdulie).
După ce Oamenii au căzut în păcat Dumnezeu a anunțat că mântuirea va veni
prin femeie din această cauză Fecioara Maria mai este numită și Eva cea nouă,
proorocul Isaia spune că Mântuitorul se va naște dintr-o fecioară: “Iată
Fecioara va lua în pântece” (Isaia 7,14).
Fecioarei Maria i s-a dat prețuire și cinstire de persoane diferite, în
împrejurări deosebite a prețuit-o însuși Dumnezeu pentru că a ales-o să fie
mama fiului Său,  îngerul Gavriil i se închina și o salută cu cuvintele: “bucură-
te ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine binecuvântată ești tu între
femei....”,  cu ocazia vizitei pe care Fecioara Maria a făcut-o Elisabetei aceasta
i-a spus: “binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui
tău...”,  o femeie care a ascultat cuvintele Mântuitorul a spus: „fericit este
pântecele care te-a purtat și pieptul la care ai supt..”. Însăși Fecioara Maria a
mărturisit: „iată de acum mă vor ferici toate neamurile”, numele de Maria
înseamnă doamnă, stăpână, cea aleasă așa cum o numește psalmistul „aleasa
Domnului”, însuși Mântuitorul o cinstește când a fost răstignit pe Cruce s-a
îngrijit de viitor ei dându-o în grija ucenicului său iubit Ioan.
Biserica o cinstește și în cult, sunt patru sărbători mari socotite între praznicele
împărătești de asemenea foarte multe biserici ortodoxe poartă hramul uneia sau
alteia din aceste sărbători.