BRC- a creat o doctrină nouă anume că între rai și iad mai există un loc
în care merg sufletele celor ce au primit iertarea pentru păcatele grele fiind
scăpați de osândă veșnică dar nu au dat satisfacție prin împlinirea pedepselor
temporare și au murit încărcați de păcate ușoare pentru care însă în viață nu au
primit iertare. Acest loc este purgatoriu unde acestea suflete se curăță prin
pedepse purificatoare.
Romano-catolicii invocă texte din Vechiul și Noul Testament pe unele
interpretează în sens literal iar pe altele în sens metaforic textul invocat este cel
de la (1 Corinteni 3, 11-15): “nimeni nu poate pune altă temelia afară de cea
pusă care este Iisus Hristos, iar de zidește cineva pe această temelie aur,
argint pietre scumpe ... pentru că se va descoperi cu foc....”
Acest text are însă cu totul alt sens decât acela pe care îl dau teologii romano-
catolici mai întâi el nu se referă la toți oamenii simplii cum rezultă din context
în el este vorba numai de lucrarea propovăduitorului evangheliei (Petru, Pavel,
Apollo ș.a). Lucrare care îl are drept temelie pe Iisus Hristos și a cărei valoare e
asemănată cu aur, argint, pietre scumpe focul care va dovedi valoarea lucrării
fiecărui propovăduitor este focul din ziua judecății de apoi și nici decum un foc
premergător acesteia.
Lucrarea de Evanghelizare a fiecărui propovăduitor se va lămuri prin
focul judecății de apoi că în ceea ce au zidit bine vor lua plată, iar cei ce au zidit
mai slab se vor păgubi adică nu vor lua plata și se vor mântui greu așa ca prin
foc.
Dar chiar dacă ne-am sili să înțelegem acest text fără să ținem seama de context
Apostol Pavel vrea să spună că toate faptele omului vor fi supuse unei judecăți
astăzi Ziua Domnului care va lămuri dacă ele au fost bune sau rele nici atunci
nu rezultă din ele existența purgatoriului ci numai faptul că acela a cărui fapte
au fost găsite meritorii va fi răsplătit iar acelea fapte care nu au rezistat focului
judecății finale se va păgubi.
Prin expresia ca prin foc trebuie înțeleasă în sens figurat.
Majoritatea Sfinților Părinți refuză să admită un loc intermediar între rai
și iad în care ar putea sta unele suflete după moarte, dacă totuși unii părinți și
scriitori bisericești admite un loc intermediar între rai și iad acesta nu are
caracterul de purgatoriu de foc curățitor iar sensul afirmațiilor despre acel nu e
decât acela de a întări credința că prin rugăciunile celor vii sunt folositoare celor
morți care nu au o soartă definitivă după Judecata particulară.
Fericitul Augustin își exprimă credința în purgatoriu dar nu în toate
scrierile sale astfel în scrierea Despre merit și pedeapsă refuză să admită
purgatoriu: „nu este vreun loc mijlociu ca cineva care nu este cu Hristos să
poată fi altundeva decât cu diavolul”, în schimb în lucrarea De civitae Dei
zice: „unii suferă pedepsele temporare numai în această viață alții după
moarte...”
Justificarea existenței purgatoriu se bazează pe ideea că sufletul prin
pedepsele pe care le suferă acolo dă satisfacție lui Dumnezeu pentru păcatele
săvârșite în viață această, idee este însă total greșită pentru că mai întâi nici un
om nu poate da satisfacție lui Dumnezeu pentru nimic, dacă admitem că omul se
poate mântui singur prin suferințele îndurate în purgatoriul atunci nu mai era
nevoie de jertfă Mântuitorului Hristos. Doctrina despre purgatoriu diminuează
importanța pocăinței ca taină căci prin ea se iartă nu numai păcate ci și
pedepsele pe care omul ar trebui să le sufere pentru ele.
Doctrina despre purgatoriu nu precizează însă care este natura acestui foc
curățitor, căci dacă e vorba de un foc material atunci sufletul având natură
spirituală nu poate fi supus suferințelor, iar dacă e un foc de natură spirituală
acesta ar trebui să aibă ca efect o îmbunătățire, o perfecționare a sufletului când
iese este de acolo, ceea ce nu se întâmplă.
Prin admiterea purgatoriului se denaturează raportul dintre om și Dumnezeu
deoarece mântuirea pe care o dobândesc sufletele ieșite din purgatoriu acel foc
este efectuat asupra lor ca asupra unor obiecte. Dumnezeu nu intervine pentru
scurtarea pedepselor purgatoriu în schimb Papa poate scurta prin indulgențe.
Învățătura a fost respinsă de Biserica Ortodoxă deoarece este contrară
revelație și rațiunii, ea a fost necunoscută în timpul Sinodului 5 Ecumenic care
a condamnat învățătura lui Origen anume că suferințele și chinurile iadului vor
avea sfârșit, dacă atunci ar fi fost cunoscută învățătura despre purgatoriu
Sinodul ar fi menționat măcar în treacăt că numai chinurile celor din purgatoriu
vor avea sfârșit.
Sinoadele de la Lyon și Florența s-au pronunțat în favoarea acestei doctrinei dar
din cauza atacurilor vehemente din partea protestanților Conciliul de la Trident
a s-a ocupat numai în treacăt de ea și a recomandat să se evită pe cât posibil în
a le vorbi poporului despre purgatoriu.