Taina Euharistiei

Numele acestei taine vine din limba greacă care înseamnă mulțumire
deoarece Mântuitorul Hristos înainte de a o institui la Cina cea de taină a
mulțumit lui Dumnezeu prin rugăciune.
Definiție:  Este taina prin care sub forma pâinii și a vinului creștinul se
împărtășește cu însuși trupul și sângele Domnului prezente în mod real prin
prefacerea elementelor  pâinea și vinul la jertfă euharistică de la Sfânta
Liturghie.
Ea este cea mai însemnată dintre toate tainele deoarece în timp ce prin
celelalte taine creștinul primește numai harul divin, prin Sfânta euharistie se
împărtășește cu însuși izvorul harului cu Domnul Iisus Hristos întreg. Sfânta
euharistie are numeroase denumiri: Cina Domnului, ospățul stăpânului,
frângerea pâinii, paharul binecuvântării.
Ea a fost instituită de Mântuitorul la Cina cea de Taină atunci când luând pâinea
în mâinile sale a mulțumit și a binecuvântat, a frânt și a dat Sfinților săi Apostoli
zicând:  „luați mâncați acesta este trupul meu... Apoi luând paharul Și
mulțumind a zis beți dintru acesta toți acesta este sângele meu al legi celei
noi” (Matei 26, 26 -28)  apoi Mântuitorul a poruncit apostolilor: „aceasta să o
faceți întru pomenirea Mea” (Luca 22,19)
Materia  este pâinea și vinul ca produse specifice ale priceperii omenești
în materie de hrană, pâinea trebuie să fie din grâu curat dospită cum a fost la
Cina cea de taină, iar vinul să fie curat din struguri indiferent de culoare
amestecat cu puțină apă.
Momentul prefacerii cinstitelor daruri de pâine și vin este acela în care preotul
liturghisitor rostește epicleza sau rugăciunea de chemare a Duhului Sfânt 
Rugăciunea Sfântului Ioan Gură de Aur:
„încă aducem ție această slujbă duhovnicească și fără de sânge și cere și ne
rugăm și cu Melisa la tine cădem Trimite duhul tău cel sfânt peste noi Și
peste aceste daruri...”
Romano-catolici întrebuințează la sfânta euharistie pâine nedospită sau azimă
această inovație a fost introdusă în apus încă din sec VI devenind unul din
punctele de dispută și polemică între biserica răsăriteană și cea apuseană care a
contribuit la Schismă cea mare din 1054. Ei susțin că  Mântuitorul Hristos la
Cina cea de taină a serbat Paștele o dată cu cele al iudeilor și a folosit azimă este
greșit, Evanghelistul Ioan arată lămurit că Mântuitorul a serbat Paștele înainte
de ziua paștilor iudeilor, tot Evanghelistul Ioan spune că după ce iudei l-au adus
pe Iisus de la Caiafa în Divan la Pilat ei nu au intrat în divan ca să nu spurce, ci
să poată mânca Paștile, indiciu sigur că iudei încă nu sărbătoriseră paștile,  tot
un indiciu este că după ce Domnul a murit răstignit pe cruce iudeii s-au grăbit să
dea jos de pe Cruce trupul lui Iisus și trupurile celor doi tâlhari căci era marea
ziua Sâmbetei.
În concluzie joi seara la Cina cea de taină Mântuitorul a serbat Paștele cu
ucenicii săi la care s-a folosit pâine dospită, vineri după răstignire iudeii au luat
toate măsurile pentru ca trupurile celor răstigniți să fie date jos de pe Cruce spre
ea nu rămâne răstigniți în ziua aceea de sâmbătă când ei își serbau Paștele.
Romano-catolici mai susțin în mod greșit că momentul prefacerii
cinstitelor daruri nu e cel al rostirii epiclezei ci acela în care se rostesc de către
preot cuvintele de instituire luați mâncați,  dar și aici greșeala lor a evidentă
deoarece momentul în care Mântuitorul la Cina cea de taină a rostită aceste
cuvinte El nu avea în mâinile sale pâinea și paharul cu vin ci însuși trupul și
sângele său căci elementele euharistice fuseseră prefăcute prin rugăciunea de
mulțumire și binecuvântare pe care le-a rostit înainte de a zice ucenicilor luați
mâncați.
O altă inovație pe care romano-catolici au introdus-o referitor la taina
sfintei euharistii este că ei nu îi împărtășesc pe credincioși decât cu trupul
Domnului doar cu azimă nu și cu sângele Domnului deoarece spun ei acolo
unde este trupul acolo este și sângele teoria concomitenței.  Dacă lucrurile stau
astfel atunci întrebăm noi de ce miniștrii (săvârșitorii Sfintei Liturghii) se
împărtășesc sub ambele forme? aici avem textul de la 1 Corinteni 10,16
„paharul binecuvântării... Nu este oare împărtășirea cu sângele lui Hristos?”
După învățătura ortodoxă Sfânta euharistie are un întreg Caracter de taină
de jertfă și de ospăț comemorativ.
Ca taina euharistia este împărtășirea cu însuși trupul și sângele Domnului
prezente în mod real sub formă pâinii și a vinului după prefacerea elementelor
la Sfânta Liturghie prin epicleza.
Ca  jertfă Sfânta euharistie este actualizarea până la sfârșitul veacurilor a jertfei
de pe Crucea a Mântuitorului având toate elementele caracteristice unei jertfe
altar, jertfitor, victimă.
Euharistia are însă și caracterul de ospăț comemorativ sau anamnetic ea fiind o
aducerea aminte a întregii opere mântuitorului Hristos după porunca dată
Apostolilor: “aceasta să o faceți intru pomenirea mea” (Luca 22, 19)
completat astfel de Sfântul Apostol Pavel: „de câte ori veți mânca pâinea
aceasta și veți bea paharul acesta moartea Domnului vestiți până când va
veni” (1 Corinteni 11, 26)
Săvârșitorul este episcopul sau preotul ca urmaș sincer a Apostolilor, cu
învoirea și din încredințarea episcopilor și preoților, diaconii pot împărți sfânta
euharistie celor bolnavi sau celor din închisori.
Primitorii sunt creștinii care nu s-au despărțit sau au fost excluși din
biserică și care s-au pregătit pentru primirea tainei prin Taina pocăinței. biserica
recomandă cât mai deasă deși nu zilnică, minim de patru ori pe an sau cel puțin
o dată pe an în Postul mare. Biserica Romano-Catolicii nu împărtășesc pe copii
până după confirmarea (Taina mirungerii).
Efectele:
1. Unirea Celui ce se împărtășește cu Hristos după cuvintele Lui cel ce
mănâncă trupul meu și bea sângele meu petrece întru mine și eu intru
el (Ioan 6 ,56)
2. Fiind o hrană duhovnicească împărtășirea cu trupul și sângele Domnului
aduce cu sine curățirea de păcate, progres în viața duhovnicească ea fiind
în același timp și arvuna vieții veșnice: „cel ce va mânca din pâinea
aceasta va fi în veci” (Ioan 6,51)
Desigur aceste efecte ale Sfintei euharistii se arată celor ce o primesc cu
vrednicie după o pregătire corespunzătoare făcută prin căință, rugăciune, post și
acte de milostenie cei ce se împărtășesc cu nevrednicie agonisesc osândă
precum spune Sfântul Apostol Pavel: „oricine va mânca pâinea aceasta și va
bea paharul Domnului cu nevrednicie va fi vinovat față de trupul și sângele
Domnului...”( 1 Corinteni 11,27 -29)
Învățătura protestantă ca și unele denominațiuni e total deosebită de cea bisericii
noastre și a cele romano-catolice ei refuză caracterul de taină cât și cel de jertfă
reducându-le la un simplu ospăț comemorativ de unde și numele ce se dau:
cină, masă sau ospățul Domnului.
Luther susține prezența reală a Domnului în euharistie prin așa numită
impanație afirmând că domnul Hristos se află în pâine, cu pâine, sub pâine și în
vin, cu vin și sub vin, dar elementele pâinea și vinul în rămân neschimbate.
Zwingli afirmă că în euharistie domnul nu e prezent sub nici o formă,
deci nici material, nic spiritual acesta fiind doar un act comemorativ în
amintirea ultimului paște serbat de Iisus cu Ucenicii săi.
Calvin ține calea de mijloc între Luther și Zwingli admițând împărtășire
spirituală cu trupul lui Hristos, pâinea și vinul fiind mijloacele prin care se
primesc în sens spiritual trupul și sângele Domnului. Datorită concepție sale
despre predestinație el afirmă că această împărtășire spirituală o primesc numai
cei predestinați la mântuire pe când cei reprobați primesc numai pâine și vin.
Denominațiunile creștine sunt mai aproape de Zwingli susținând că
pâinea și vinul rămân numai simbolurile trupului și sângelui Domnului, iar
cuvintele acestea este trupul meu și acesta este sângele meu sunt simbolurile
trupului și sângelui.  Ei susțin că la cină Mântuitorul și apostolii au băut vin
natural în starea lui. Textul de la Luca se precizează că euharistia a fost
instituită după cină deci la al doilea sau la al treilea pahar: „asemenea și
paharul după ce au cinat zicând acest pahar este legea cea nouă” (Luca
22,20).
Rezultă clar că la Cina cea de taină pâinea și vinul au fost prefăcute în trupul și
sângele Domnului, deci nu poate fi vorba de o Împărtășire simbolică, ori
spirituală.
(Sfântul Ioan Gură de Aur) zice: „nu un om face ca darurile prezente
să se prefacă în trupul și sângele Domnului ci Hristos care a fost răstignit
pentru noi căruia preotului îi ține locul...”
(Sfântul Ioan Damaschin): „pâinea și vinul nu sunt nicidecum
închipuirea trupului și sângelui lui Iisus Hristos ferească Dumnezeu ci însuși
trupul lui Hristos unit cu dumnezeirea...”
Protestanții și denominațiunile creștine nu recunosc euharistiei nici
caracterul ei de jertfă deoarece spun ei că Mântuitorul s-a adus pe sine o
singură dată jertfă ei se bazează pe textul de la Evrei 9,28 așa și Hristos s-a adus
pe sine jertfă o dată ca să ridice păcatele multora... ei afirmă că nu e necesară o
actualizare a jertfei lui Hristos, pentru cei ce voiesc să se mântuiască deoarece
mântuirea s-a realizat istoric o dată.
Dimpotrivă ea este jertfă și unica jertfă Domnului care sub formă sângeroasă s-a
adus o singură dată iar sub formă ne sângeroasă jertfă se actualizează permanent
pe sfintele altare până la sfârșitul veacului aceasta actualizare se face după
porunca Domnului. Cuvintele Mântuitorului rostite la instituirea acestei taine
arată ca aceasta aducere aminte nu e vorba numai de o anamneză ci de o jertfă
adevărată căci ea conține toate elementele constitutive unei jerfă, altar, victimă.
Obiecțiunea protestantă împotriva împărtășirii copiilor nu poate sta în
picioare de vreme ce Sfânta euharistie a fost instituită de Mântuitorul pentru toți
și El însuși a poruncit: „lăsați pruncii să vină la mine” (Matei 19,14)
nerecunoscând euharistiei caracterul de taină împărtășirii cu trupul și sângele
Domnului respingând în același timp caracterul de jertfă, protestanții insistă
asupra caracterului de ospăț comemorativ diminuându-i importanța și valoare ei
sacramentală.
Consecințele de ordin dogmatic:
1. După prefacerea pâinii și vinului în trupul și sângele Domnului, Sfânta
euharistie i se cuvine aceeași adorare sau închinare pe care o dăm
Mântuitorului Hristos.
2. Împărtășindu-ne cu trupul și sângele Domnului ne împărtășim și cu
dumnezeirea sa.
3. În fiecare părticică din pâinea și vin după prefacere se află Iisus Hristos
întreg sunt ambele naturi.
4. Indiferent în câte locuri se săvârșește Sfânta euharistie în același timp în
toate aceste locuri se află unul și același Trup și sânge al Domnului.
5. Pâinea și vinul prefăcute în trupul și sângele Domnului rămân Trup și
sânge atâta vreme cât durează aceste elemente și nu numai momentul în
care creștini se împărtășesc cu ele. De aceea ele trebuie păstrate cu cea
mai mare grijă în vase sfințite atunci când sunt pregătite pentru
împărtășirea bolnavilor sau alte categorii de credincioși.