Alătură-te comunității

Ghidul jucăriilor
pentru grupa de noastre
vârstă 0 luni-1 an contact@be-beplai.ro
www.be-beplai.ro Parenting altfel
Un pic despre mine
PSIHOTERAPEUT INTEGRATIV
Acumulând din ce în ce mai multă
experiență în terapia adulților, am
descoperit că unul dintre cei mai
importanți factori care ne marchează
dezvoltarea și viața este “optica”
fiecăruia. Acei “ochelari” prin care
vedem și simțim viața. Încărcătura
emoțională și relațională pe care o
acordăm fiecărui eveniment din viața
noastră, fiecărei întâmplări sau trăiri.
Ori “rama” acestor ochelari este pusă
din copilărie . “Lentilele” se mai pot
schimba sau ajusta pe parcurs, în
funcție de experiență.
Roxana Crihană,
Fondator Be-Be PLai
Însă, dacă rama este strâmbă de la
început, noile lentile, fie ele cele
potrivite, vor putea fi integrate doar
printr-un proces terapeutic complex
și de lungă durată ceea ce implică și
un travaliu emoțional foarte intens.
Așadar, atenția mea s-a îndreptat, cu De ce un ghid pentru
precădere, spre importanța primilor
ani de viață, moment în care am jucării?
făcut saltul decisiv de la psihologia
adultului către cea a copilului.
Ca și educator, dar mai ales ca părinte
cunosc mult prea bine acel impuls de a
EDUCATOR cumpăra pentru copil. Nu mai vorbim de
10 ani de experiență în cadrul cadourile primite...Cu toții trecem prin acel
educației timpurii (grădinițe, creșe și moment în care ne dăm seama că jucăriile
centre de recuperare) în care m-am copilului au colonizat toată casa.
îndrăgostit iremediabil de tot ce era Am scris acest ghid pentru a oferi un
răspuns util și clar (într-o lume nu prea...) la
în jurul meu: abundența de
întrebarea ”de ce jucării are nevoie copilul
creativitate, libertatea de exprimare
și mișcare, dragostea necondiționată meu?” (la clasă sau acasă).
exprimată prin zâmbete, îmbrățișări, Ghidul vine în sprijinul părinților și al
lacrimi și acceptarea fără judecată. educatorilor, care își doresc să exploreze
ce înseamnă un mediu pregătit, sigur, ce
PĂRINTE poate susține curiozitatea, imaginația și
Al unei fetițe, Eva despre care ai să sentimentul de ”Eu pot!”
mai citești pe blog în diverse exemple.
Rolul de părinte a venit în urma celor
două pentru a adăuga acel ”ceva”.
Acea spiritualitate, acea dragoste
profundă ce nu poate fi exprimată
prin cuvinte. Acel felinar ce îmi
ghidează toată ființa către mai bine,
mai înalt, mai profund, mai deschis.
© Be-Be PLai
Roxana Crihană
 Introducere
Copiii se joacă peste tot în lume oriunde
s-ar afla, extrem de similar. Acesta este
felul copiilor de a fi. Joaca este susținută
de gândurile lor, de cultura din care fac
parte, de abilitatea lor fizică de a
manipula obiecte, de vârsta și stimulii
veniți din mediul înconjurător. Dacă
scoatem toate jucăriile dintr-o casă…copiii
tot se vor juca. Vor pune mâna pe orice
obiect la îndemâna lor și își vor închipui
mai departe joaca fără prea mare efort.
Ajung să ”colonizeze” bucătăria, cârligele
de rufe și colecția mamei de genți sau
eșarfe.
Sunt foarte multe grădinițe în UK și
Germania care deja au abordat acest
principiu de ”fără jucării”. Ele au înlocuit
jucăriile tradiționale cu unelte cotidiene și
au observat că jocul copiilor a devenit
mai social, mai colaborativ și mai creativ.
JUCĂRIA AR TREBUI SĂ FIE
INSTRUMENTUL PRIN CARE COPIII ÎȘI
EXPRIMĂ IDEILE.
© Be-Be PLai
Roxana Crihană
De ex: copilul ne vede că vorbim la
telefon de multe ori pe zi. În mod natural,
el va încorpora acest comportament în
joaca lui. Și…ori va lua telefonul nostru în
mână (asta dacă nu se va lovi de
”nuuuu!”) ori își va crea singur propriul lui
telefon din ceva relativ asemănător. Și
aici intervine un proces cognitiv de
căutare în mediul său a ceva ce este
similar cu telefonul nostru. Și chiar este
un întreg proces de găsire a uneltei
potrivite: se uită la similarități, diferențe,
se gândește ”Hmm cum l-aș ține pe ăsta
în mână? Mama cum ține telefonul?”.
Și acest proces este exact ce ne dorim
pentru ei: creierul lor procesează, învață,
se dezvoltă, cu alte cuvinte se joacă.
Iar apoi după ce a găsit unealta, începe
jocul dialogului imaginar. Dar acest joc,
acum, se va așeza pe sentimentul lui de
”Eu pot! Eu m-am descurcat să găsesc un
telefon!”.
Varianta doi este…să aibă în mediul lui
deja un telefon mobil de jucărie. Și, cu
asta, se șterge procesul cognitiv, se
șterge sentimentul de ”Eu pot! Eu am
descoperit ceva” și copilul sare la
dialogul imaginar. Deci, telefonul de
jucărie nu e chiar bau-bau, dar…”fură”
efectiv din ideile copilului.
. VALOROASĂ.
JUCĂRIILE DESCHISE (OPEN ENDED
TOYS) AU CEA MAI MARE CAPACITATE DE
TRANSFORMARE ÎN MÂINILE COPILULUI
ȘI DE ADAPTARE LA JOACA SA.
Ai observat că în pădure sau la plajă
(dacă nu ai cărat după tine o sacoșă cu
jucării) copilul…nu se plictisește, el se
joacă? El adună tot felul de bețe, pietre,
scoici, face gropi în nisip, își afundă
mâna ca să se amuze apoi că nu o mai
vede, ia nisip în pumn și îl pune pe
cearceaf sau la tine în poală, amestecă
apă cu nisip? Acele materiale din mâna
se transformă în…”jucării”.
El oricum se joacă, oricum inventează,
crează și își imaginează.
Obiectele din mâna lui devin recuzita
unui actor, care, da, îl poate ajuta să
exprime o idee sau un sentiment mai
bine însă se poate folosi foarte bine de
orice din jurul său.
CU CÂT ESTE MAI LIBERĂ,
CU CÂT LASĂ LOC SĂ-ȘI AȘEZE
PROPRIILE IDEI,
CU CÂT ESTE MAI NATURALĂ,
CU CÂT ESTE MAI LA ÎNDEMÂNĂ,
CU CÂT ESTE MAI ADECVATĂ VÂRSTEI
(siguranță fizică și emoțională – ce
poate îndeplini copilul cu acel
material astfel încât să obțină la un
moment un ”Am reușit”)
CU ATÂT JUCĂRIA ESTE MAI
 Al patrulea trimestru
În primele 3 luni din viața nou-născutului și a
proaspătului părinte are loc, poate, cea mai
intensă adaptare a creierului uman. Al
micuțului bebeluș și al ”marelui” părinte. Este
o perioadă mediată intens hormonal, tocmai
pentru a asigura supraviețuirea
protagoniștilor, în special a bebelușului.
Oxitocina ce se eliberează cu fiecare atingere,
îmbrățișare are rol de a cimenta relația
părinte-bebeluș.
Cortizolul și adrenalina pe care le resimte
părintele atunci când bebelușul plânge au rol
existențial în a ”mișca” părintele în direcția
nou-născutului.
Chiar și somnul bebelușului fragmentat și
aparent superficial are rolul de a-l proteja și
a-i asigura supraviețuirea.
În aceste 3 luni, toate sistemele trec printr-un
proces major de adaptare la viața
extrauterină, cu părintele fiind sursa
principală de reglare și alinare a acestora.
Bebelușul este total dependent de părinte.
Urechile lui sunt obișnuite, vreme de 9 luni
aproximativ, cu vocea mamei în special, cu
muzica ascultată de părinți auzită prin mediul
lichid și cu sunetul sângelui ce pompează în
artere. Nu e de mirare, deci, că mulți nou-
născuți sunt foarte sensibili la zgomote
puternice, dar le place să asculte în continuare
vocea umană, o muzică lentă în surdină sau
sunete albe ce mimează tot ce au auzit ei în
burtică.
ÎN PRIMELE 3 LUNI, NOU-NĂSCUȚII AR
TREBUI SĂ FIE PROTEJAȚI DE STIMULI
INTENȘI PENTRU A LE ACORDA TIMP DE
ACOMODARE CU LUMEA EXTERIOARĂ.
Ochii nou-născutului în primele 3 luni de viață
trec printr-o transformare majoră, întrucât de
ochi a avut cea mai puțină nevoie în burtică.
De aceea ei sunt ultimii în această călătorie de
adaptare. Ei sunt setați să-ți caute privirea,
fața și culorile contrastante, în special alb-
negru. Toate la o distanță de aproximativ 25
de cm, distanță ce crește pe parcursul lunilor
ce vor veni.
Simțul tactil este cel mai dezvoltat simț al
bebelușului. El este mediat de toată suprafața
pielii, nu doar de degețele. De aceea,
atingerile calde și blânde sunt cea mai mare
sursă de cunoaștere în primele luni. Nu asculta
te rog miturile conform cărora dacă îl ții prea
mult în brațe, devine ”alintat”. Nimic nu poate
fi mai departe de adevăr!
În brațele tale bebelușul își reglează sistemul
nervos, temperatura, durerile de burtică, se
eliberează endorfinele ce au rol în alinarea
durerilor, se eliberează oxitocina cu rol în
cimentarea atașamentului. Ambii protagoniști
ai îmbrățișării devin mai încrezători unul în
celălalt, îmbrățișarea având rol și în
eliberarea serotoninei - hormonul fericirii.
Când brațele tale devin un pic cam obosite,
poate este momentul să te interesezi de
babywearing și beneficiile sale atât pentru
bebeluș cât și pentru părinte.
BEBELUȘII SUNT FOARTE DIFERIȚI,
FIECARE FAMILIE ESTE UNICĂ..LASĂ
MITURILE LA O PARTE ȘI AI ÎNCREDERE CĂ
INDEPENDENȚA LUI VA VENI DOAR PE O
BAZĂ PUTERNICĂ DE APROPIERE FIZICĂ ȘI
EMOȚIONALĂ.
La capitolul miros, nou-născuții au o abilitate
fantastică: recunosc instinctiv mirosul laptelui
matern și chiar pe propria mamă.
Familiaritatea pentru ei înseamnă siguranță,
ceea ce este nevoia primară în această
perioadă de început. Chiar și la un somn scurt,
bebelușul doarme mai bine dacă o miroase pe
mamă ca fiind lângă.
Așadar în primele 3 luni, bebelușul nu are
nevoie de nicio jucărie, chiar dacă magazinele
sunt pline de ele.
Dacă este să alegi totuși un carusel pentru
pătuț, cărucior sau scaunul de mașină alege
unul în culori alb-negru sau contrastante. Dar
fii atent să nu fie prea multe, prea zgomotos,
prea aproape sau prea departe. Dacă ești
atent la indiciile bebelușului, el îți va spune ce
îi place sau nu.
Nicio jucărie tactilă, moale, pufoasă, în culori
cât mai pale sau din contră cât mai vibrante
nu va egala, nici pe departe chiar, atingerea
părintelui. În aceste 3 luni, joacă-te cât mai
mult cu expresia ta facială, cu vocea ta, cu
atingerea ta. Toate acestea fiind atent la
suprastimularea celui mic. El îți va spune când
devine obosit.
Vorbește-i despre tine, despre cum te simți,
citește-i cu voce tare cartea care ție îți face
plăcere să o citești.
PRIMELE JUCĂRII SUNT VOCEA TA,
ATINGERILE TALE ȘI EXPRESIA TA FACIALĂ
© Be-Be PLai
Roxana Crihană

Timpul pe burtică
Statul pe spate, în cărucior sau la somn
(marea majoritate din timp) împiedică
dezvoltarea unor abilități motorii și cognitive
esențiale pentru bebeluș. Însă statul pe
burtică este greu pentru micuțul bebeluș, la
început. Așa că fii atent la ce îți spune
bebelușul TĂU. Unii devin obosiți după câteva
secunde, alții din contră sunt foarte curioși de
noua perspectivă asupra lumii. Ideea este să
mergi în ritmul bebelușului tău, nu al altcuiva.
Pentru a-i stimula curiozitatea când stă pe
burtică te poți folosi de:
tine. Cântă-i, joacă-te la nivelul lui cu
degetele, cu expresia ta facială, cu o
eșarfă colorată
aranjează-i două-trei jucării în culori
contrastante și care prin mișcarea lor scot
un zgomot cald, blând. Aranjează-le pe o
saltea de joacă sau pur și simplu în pat și
ai grijă ca această suprafață de suport să
fie dură și monocromă. .
Jucăriile care se rostogolesc sau care pot fi
aruncate (mingii moi) sunt o investiție bună
pentru că se pot folosi până mai târziu.
TIMPUL PE BURTICĂ DUCE LA
ANTRENAREA ÎNTOARCERII DE PE-O
PARTE PE ALTA, MUSCULATURII GÂTULUI,
A BRAȚELOR ȘI A MUSCULATURII
ABDOMINALE
© Be-Be PLai
Roxana Crihană
o carte specială pentru bebeluși, în culori
contrastante, imagini mari, cartonată.
Când vezi că a început să încerce să te prindă
de degete este timpul pentru o jucărie de
”apucat”. Ea trebuie să fie ușoară, sigură de
ronțăit și de manevrat. Jucăria poate consta
și într-o lingură de lemn sau alt obiect casnic,
uzual ce bifează siguranța, material și
manevrabilitate.
Odată ce vezi că a început să se împingă în
brațe, aranjează-i jucăriile un pic mai în spate,
câte una pe rând. Și folosește-te de jucării ce
se pot mișca (ce se rostogolesc, mingii, au
roți) pentru a-i stârni interesul de a le prinde.
Nu te considera sursa principală de distracție
și joacă. Pentru micuțul tău care pare că se
uită în gol pe tavan, lucruri minunate se
desfășoară: el poate se uită la luminile și
umbrele care se joacă pe tavan, investighează
lustra apoi mai târziu, sau pur și simplu
explorează mediul exterior. Nu trebuie ca
fiecare moment din viața să se desfășoare în
jurul tău sau al unei jucării.
ATENȚIE LA SIGURANȚĂ: BEBELUȘUL VA
TRECE TOATE MATERIALELE PRIN SIMȚUL
SĂU GUSTATIV.
ATENȚIE LA MATERIALE: CU CÂT MAI
NATURALE CU ATÂT ELE VORBESC MAI
”BINE” PE LIMBAJUL BEBELUȘULUI.
Joaca aceea independentă la care o să speri
mai târziu, nu se ”întâmplă” deodată la 2 ani,
ci este mai degrabă este o abilitate intrinsecă
a copilului ce noi adulții trebuie să învățăm să
o respectăm, să ne oprim nevoia de a umple
”golul”.
Ține minte că simțul lor tactil este în
continuare cel mai dezvoltat (alături de cel
gustativ, după cum ți-ai dat bine seama), deci
pleacă de la nevoia bebelușului de a simți.
El nu are nevoie nici în această etapă de un
raft întreg de jucării, ci:
- obiecte din lemn
- materiale texturate: eșarfe monocrome, foi
mari de staniol (atenție la înghițire, ideea e să
îl foșnească și să-l strângă), material de
împachetat cu bule, sticle goale de plastic mici
(ușoare) umplute cu puțin orez, bureți metalici
sau abrazivi.
Începe ușor-ușor ca pe lângă timp neîntrerupt
de explorare și joacă să îi oferi ocazia
bebelușului să învețe că tu ești ”acolo” chiar
dacă nu te vede.
Jucați-vă cucu-bau, asigurând micuțul mereu
de prezența ta, ascunde obiecte în plină
vedere a bebelușului, cântă-i sau vorbește-i
atunci când ieși din cameră.
Poți chiar, asigurându-te că este în siguranță,
să îl lași perioade scurte de timp singur. El te
va anunța când are nevoie de prezența ta, iar
atunci când o face răspunde-i prompt pentru
a-i clădi un atașament sigur.
EXPERIENȚELE SENZORIALE SUNT ACELE
MOMENTE ÎN CARE BEBELUȘUL AUDE,
GUSTĂ, ATINGE, MIȘCĂ, VEDE CEVA
INTERESANT. MICUȚUL TĂU PARE CĂ
”DOAR” SE JOACĂ DAR EL DE FAPT
DEVINE UN MIC OM DE ȘTIINȚĂ!

Din ce în ce mai multă
mișcare
Musculatura și sistemul cognitiv al bebelușului
tău se dezvoltă pe zi ce trece. Ochii văd din ce
în ce mai multe, creierul prinde din ce în ce
mai multe informații. Explorările lui devin din
ce în ce mai intenționale.
Vei observa că repetiția este ”joaca” lui
preferată. Este felul său de a asimila o
informație sau abilitate și nu se lasă până nu
o stăpânește. Devine din ce în ce mai interesat
de relația cauză-efect:
1. instrumente muzicale: clasice cât și linguri
de lemn, castroane
2. obiecte ce le poate mișca, transforma:
mingii, cu roți, cu sfoară groasă, figurine
3. cărți senzoriale pentru bebeluși
4. primele cuburi: LEMN, cauciuc natural.
La început bebelușul nu va construi efectiv, ci
le va gusta, arunca, lovi unul de celălalt sau
de podea. Este felul său de a la explora.
6.recipiente în care să ascunzi alte obiecte,
iar micuțul tău să bage mâna pentru a le găsi
(poate fi chiar și o cutie goală de șervețele,
sau o cutie din plastic pusă invers ce acoperă
o minge). Pot fi și rulourile de la șervețelele de
bucătărie prin care copilul să bage mingii
pentru a vedea cum dispar și reapar în
celălalt capăt.
PRIMELE CUBURI DIN LEMN: COLȚURI
ROTUNJITE, CULORI DIVERSIFICATE,
VOPSEA PE BAZĂ DE APĂ, ASPECT
NEFINISAT PENTRU O PRINDERE MAI
UȘOARĂ.
Coșuri de joacă euristică
Totul pentru mintea copilului tău este o
experiență nouă. Iar experiențele sunt
arhitecții creierului.
Joaca euristică este acea joacă ce se învârte
în jurul întrebării : ”Hmm...asta ce e?” și al
travaliului de descoperire.
Poți asambla aceste coșuri de descoperire
urmărind cele trei principii: siguranță, material
și manevrabilitate.
- pene
- bucăți de materiale
- obiecte din lemn
- bureți texturați
- materiale deschise tip Grapat
- materiale naturale: conuri de brad, un băț
mai gros și ușor
- sucitor, făcăleț, linguri de lemn, tel
- castroane metalice de diverse dimensiuni
- batoane de scorțișoară
- instrumente de masaj din lemn
- cârlige
- scoici mari
- obiecte cotidiene
- oglinzi pentru copii
- acele materiale ce le găsești în pungile cu
obiecte de umplut și decorat vaze
- capace
- cutii diverse (de ouă, de pantofi)
- inele de lemn sau metalice
COȘURILE EURISTICE DEZVOLTĂ
CURIOZITATEA, ABILITĂȚI COGNITIVE,
JOACA INDEPENDENTĂ, ABILITĂȚI
DECIZIONALE, ATENȚIA
© Be-Be PLai
Roxana Crihană
Joaca senzorială
Deși totul este o joacă senzorială pentru
copilul tău, în jurul vârstei de 7-8 luni (sau mai
exact de când poate sta în fund nesusținut și
are o abilitate de a apuca obiecte cu mâinile
relativ dezvoltată) îl poți introduce în lumea
experiențelor senzoriale mai profunde:
- gheață
- iaurt colorat (cu ceai de fructe de pădure,
colorant alimentar, afine, zmeură, pudră de
roșcove)
- spaghete fierte colorate
- orez
- aluat de joacă
- amidon amestecat cu apă și cu diverse culori
- felii de lămâi, portocale
Copii au nevoie de aceste experiențe create
special pentru a oferi libertate (la masă avem
tendința de a nu-i lasă spre exemplu să-și
facă mască facială din iaurt). Pentru că în
această libertate și haos ei dezvoltă idei și
teorii, experimentează, învață despre sine și
lumea din jur, despre corpul și propriile emoții.
Pentru a putea susține acest tip de activități
acasă îți recomand să o faci în cadă sau pe
balcon într-o piscină gonflabilă (ceva ușor de
curățat).
JOACA SENZORIALĂ ÎNCURAJEAZĂ
BEBELUȘII SĂ ÎNCERCE TEXTURI NOI (ei
automat le și gustă), OFERĂ UN SPRIJIN
EXTRAORDINAR DE VALOROS (și
nemaiîntâlnit) CREIERULUI PRIN
CANTITATEA DE STIMULI OFERIȚI.
 În final
Ține minte că nu este vorba de jucării, ci de
materiale ce îl ajută pe copil să pună în
practică o idee, o abilitate sau o mișcare
(atât la vârsta de 0-1 an până mai târziu).
Cu cât încărcăm mediul cu jucării care mai
de care mai colorate, mai pline de butoane,
care preiau din travaliul cognitiv și motoriu
al copilului cu atât ”mușchiul” dezvoltator de
idei se va atrofia.
Așadar principiul de bază când alegi o
jucărie sau un material este să ofere cât mai
multă libertate de manipulare. Cu cât se va
juca mai mult cu ea, în feluri inedite cu atât
ideile se vor dezvolta, sentimentul de ”Eu
pot” va apărea și abilitatea de a-și pune
întrebări și de a căuta răspunsuri singur se
va dezvolta.
Copiii au nevoie de:
1. timp neîntrerupt
2. materiale adecvate
3. spațiu pentru idei mărețe
Marea majoritate a jucăriilor de pe piață
sunt destinate de fapt...adulților. Au culori
plăcute pentru ochii adultului (pe care ochii
bebelușului nici măcar nu le poate distinge),
au un grad de dificultate mărit ce nu duce
decât la frustrare și sunt promovate pe
baza conceptului de traducere materială a
dragostei noastre față de copil. Nu au nicio
legătură cu nevoile lui.
© Be-Be PLai
Roxana Crihană
Spre exemplu acele căsuțe cu lăcașuri în
care copilul să bage formele potrivite sunt:
- de cele mai multe ori prea dificile
- pot fi foarte ușor înlocuite cu bețe
medicale de lemn de băgat într-o sticlă sau
cutie unde am tăiat un mic lăcaș;
Însă la orice material de uz casnic, trebuie
să avem o atenție sporită la siguranță (risc
de înec, de înghițire, de băgat în nas sau
urechi).
Marea adaptare a primului an de viață este
de ordin psihologic:
- stilul de atașament construit între bebeluș
și figurile primare din jurul lui
Alătură-te comunității
- încrederea ce se stabilește între bebeluș și noastre
mediul său
- limbajul pe care îl aude, îl internalizează ce
va fi baza limbajului său expresiv
- prin intermediul stilului de atașament, se
clădește felul în care micuțul tău ”simte”
lumea din jur.
contact@be-beplai.ro
Așadar RELAȚIA ta cu el este ”jucăria” cea
www.be-beplai.ro
mai importantă în primul an (și de acum
încolo, de altfel).
Parenting altfel
Toate drepturile sunt rezervate de către autor. Nicio parte a acestui ghid nu
poate fi reprodusă sau modificată în orice fel, incluzând fotocopiere,
înregistrare parțială sau integrală fără permisiunea în scris a autorului.