Sunteți pe pagina 1din 15

ALCATUIREA CORPULUI UMAN.

I.1.NIVELURI DE ORGANIZARE ALE CORPULUI UMAN


Organismul uman este un sistem biologic complex ce cuprinde următoarele
niveluri de organizare:
I. Atomi
II. Moleculă;
III. Macromoleculă ;
IV. Organit ;
V. Celulă ;
VI. Tesut ;
VII. Organe
VIII. Sisteme de organe ;
IX. Organism.

Toate nivelurile de organizare ale corpului omenesc (atom, moleculă, macromoleculă,


organit, celulă, țesut, organ, sistem de organe, organism) contribuie la baza morfo-
funcțională a întregului organism.

Fig. Niveluri de organizare a corpului uman.

I. NIVEL ATOMIC- cuprinde atomi ai elementelor chimice:


 macroelemente ;
 oligoelemente ( în stare ionică ): ioni de calciu, ioni de magneziu;
ioni de fier (în hematii);
 urme microelemente .
II. NIVEL MOLECULAR
LIPIDE : fosfolipide
trigliceride
ORGANICE PROTEINE : anticorpi
cheratina
enzime
ACIZI NUCLEICI
AND - acid dezoxiribonucleic
Molecule ARN – acid ribonucleic

GLUCIDE – monoglucide : glucoza


fructoza
riboza ( ARN)
dezoxiriboza (AND)
dizaharide : maltoza
lactoza
sucroza

polizaharide : glicogenul
AMINOACIZI
ACIZI GRAŞI
ANORGANICE : clorura de sodiu , NaCl
fosfat de calciu. Ca3(PO4)2
bicarbonat de sodiu, NaHCO3

III. NIVEL PROTEINE : cheratină


MACROMOLECULAR hemoglobină
AND - acid dezoxiribonucleic
γ GAMA GLOBULINE = anticorpi
hormoni ( INSULINA)
enzime : amiloză, pepsină, lipază.
Oseină ;
Condrină
HORMONI STEROIZI:
- Aldosteroni
- Cortizol ;
- Estrogen;
- Testosterone
- aldosteron
- colesterol.
-
IV. NIVELUL ORGANITELOR CELULARE

Organitele celulare (compartimente celulare) delimitate de membrană simplă sau


dublă, în care se desfăşoară procese metabolice specifice .

1. După prezența lor în diferitele tipuri de celule eucariote (animale/vegetale), acestea


pot fi:
a. organite celulare comune tuturor celulelor:
- Reticul endoplasmatic (RE) neted ;
- Reticul endoplasmatic rugos (ergastoplasma);
- Ribozomi (corpusculii lui Palade);
- Aparatul Golgi (dictiozomi);
- Mitocondria;
- Lizozomi;
- Centrozomul.
b. organite celulare specifice anumitor celule: 
- miofibrilele, rol fundamental în contracţia musculaturii;
– neurofibrilele, componente ale citoscheletului din neuroni;
– corpusculii lui Nissl sau substanţa tigroidă, care reprezintă reticulul endoplasmatic
granular al neuronului.

2. Din punct de vedere structural, organitele celulare pot fi:


a. organite nedelimitate de o endomembrană: ribozomi, incluziuni ergastice,
centrozom.
b. organite delimitate de o endomembrană simplă: reticulul endoplasmatic, lizozomi,
aparat Gogi, vacuom
c. organite delimitate de o endomembrană dublă: mitocondriile, nucleul.

Fig.Dispunerea unor organite celulare.


I. ORGANITE CELULARE COMUNE
a) ORGANITE CELULARE COMUNE CU O SINGURĂ MEMBRANĂ
( învelis simplu)
1. RETICULUL ENDOPLASMATIC ( RE )
 Este un sistem tridimensional de canalicule, vezicule si cisterne ramificate si
anastomozate;
 Leagă membrana celulară de stratul extern al membranei nucleare;
 Are o structură asemănătoare membranei celulare;
 Pe traseul lor se observă numeroase dilatații numite cisterne/vezicule.
 Este de două tipuri:
--- reticul endoplasmatic neted
- Reţea de citomembrane cu aspect diferit.
– nu are atașaţi ribozomi.
--- reticul endoplasmatic rugos ( granulos)
– pe suprafaţa externa a peretelui membranos are atașaţi ribozomi.
 Este mai dezvoltat în celulele cu activitate metabolică intense.

Functii :
- rol în compartimentarea celulei ;
- rol mecanic ( de sustinere);
- rol în diterentierea vacuomului;
- în metabolismul glicogenului ( RE neted);
- REG – implicat în sinteza și secreția de proteine ( pe ribozomii legati)
- REN – este un sistem circulator intracitoplasmatic, care realizeaza circulatia
substantelor in interiorul citoplasmei, inclusiv in spaţiul din jurul nucleului;
              - sinteza de lipide
              - degradarea unor substanţe nocive.

2. LIZOZOMII
 Corpusculi sferici, veziculari, răspandiţi în întreaga hialoplasmă;
 Se găsesc în număr mare în celulele fagocitare si în celulele îmbătrânite ;
 Conțin peste 40 de enzime digestive ( hidrolitice) = HIDROLAZE,  au rol
în  degradarea unor substanţe, aduse:
- de la exteriorul celulei – fenomen numit FAGOCITOZĂ;
Celule fagocitare: leucocite, macrofage.
- substanţe proprii – fenomen numit AUTOFAGIE.
ROL:
    Digerarea substantelor si particulelor care pătrund în celulă, precum si a
fragmentelor de celule sau tesuturi
Sunt considerate “ organele digestive “ ale celulei.
    Protecție / imunitar a celulei față de acțiunea nocivă a unor substanțe toxice.
Sunt ”măturători “|ai celulei.

3. APARATUL GOLGI = DICTIOZOMII


 Cuprinde totalitatea dictiozomilor ;
 Este situat în apropierea nucleului, în zona cea mai activă a citoplasmei .
 Sunt organite delimitate de o endomembrană simplă;
 Sistem membranar format din micro- şi macrovezicule şi din cisterne alungite;
 Un DICTIOZOM este format din pachete de saculeti  aplatizati, suprapuşi
(cisterne ) ce prezintă la capete numeroase dilatații (generate de aceste cisterne) numite
vezicule golgiene , în care sunt împachetate substanțe ce vor fi transportate în alte părți
ale celulei sau vor fi excretate.

Fig. Structura aparatului Golgi


ROL:
- Secretor, fiind mai numero şi în celulele secretoare ;
- Prelucrează şi stochează proteine si lipide;
- Producerea şi excreţia (eliminarea) de substanţe celulare (polizaharide, enzime sau
hormoni).
Sintetizează polizaharidele şi le “împachetează” în vezicule, care vor migra spre
membrana plasmatică .
4. VACUOMUL
 Cuprinde totalitatea vacuolelor;
 Vacuola are forma unor vezicule pline cu suc vacuolar ( o soluţie apoasă de săruri
minerale, glucide, enzime, acizi organici etc);
 Organite delimitate de o endomembrană simplă numită TONOPLAST
 Conține suc vacuolar = suc celular – soluţie apoasă de substanţe organice și
anorganice
 Numărul vacuolelor variază cu varsta si cu tipul de celulă.
In celulele animale vacuolele sunt mici si au caracter temporar.
ROL:
 În depozitarea de  apă și a unor substanţe de rezervă, jucând un rol important în
menținerea HOMEOSTAZIEI celulare ( echilibrul apei in celula).

b) ORGANITE CELULARE COMUNE CU O MEMBRANĂ DUBLĂ

1. MITOCONDRIILE ( Condriomul celular)


 Organite prezente în toate celulele eucariote;
 Sunt delimitate de o membrană dublă: membrana externă, netedă și internă, cutată;
 Sunt autodivizibile;
 Conțin: ADN, ARN, ribozomi și proteine specifice ;
 Structură:
-înveliș mitocondrial format din două membrane, externă netedă și internă cutată
-Matrix mitocondrial ( interiorul mitocondriei)
Totalitatea mitocondriilor din celulă formează CONDRIOMUL.
 Mitocondriile prezintă o formă ovală, rotundă, având un perete de structură
trilaminară lipoproteică.
 Între membrana externă (învelișul extern) și cea internă există un interspațiu.
 Membrana internă este plicaturată (prezintă numeroase pliuri/ cute)) care
contribuie la formarea de creste mitocondriale, de forma lamelară sau tubulară.
Pe acestea se găsesc ENZIME OXIDOREDUCĂTOARE.
 La interior se adăpostește matricea mitocondrială ( MATRIX) care contine
substante anorganice si substante organice, inclusiv acizi nucleici ( AND si ARN),
ribozomi si sisteme enzimatice care realizeaza fosforilarea oxidativă (sinteza
ATP - adenozin-trifosfat).. 
-
Fig. Structura mitocondriei
Funcții:
- Rol esential în respiratia celulară, fiind considerate “ centralele energetice “ ale
celulelor ;
Respiratia celulară cuprinde toate procesele biochimice din citoplasmă si mitocondrii care
duc la eliberarea de energie ;
- Energia este apoi înmagazinată în moleculele de ATP = acid adenozin -trifosforic
- Reprezintă sediul fosforilării oxidative ;
- Sinteze de proteine şi lipide;
- Transportul diverşilor ioni ;
- implicate în ereditatea extranucleară.

a) ORGANITE CELULARE COMUNE FĂRĂ MEMBRANĂ

1. RIBOZOMII( corpusculii lui Palade) ( granule)


 Sunt organite lipsite de o endomembrană;
 Sunt corpusculi sferici;
 Sunt formați din ARN și proteine ( particule ribonucleoproteice).
 Se găsesc fie liberi dispersați în citoplasmă, fie atașați de membrana reticulului
endoplasmatic neted, care formează ergastoplasma (RE rugos)

Structura: Ribozomii prezintă numeroase ribonucleoproteine cu forme de


granule ovale sau rotunde, având dimensiuni între 150 – 250 Å.
Funcții:
- Ribozomii sunt sediul principal al sintezei proteice pe baza informaţiei ereditare
stocate în nucleu.
2. CENTROZOMUL
 Organit lipsit de endomembrană ;
 situat în apropierea nucleului;
 se manifestă în timpul diviziunii celulare ;
 Este format din doi corpusculi cilindrici numiți CENTRIOLI, care sunt
perpendiculari unul pe celalalt, în jurul cărora se află o zonă de citoplasmă vâscoasă
numită CENTROSFERĂ ( citoplasmă condensată);
 Se replică la începutul  profazei;
 absent în neuroni.
Funcții:
- Rol în diviziunea celulară, în formarea fusului de diviziune.

II. ORGANITE CELULARE SPECIFICE


1. MIOFIBRILELE:
- prezente în celule musculare,;
- elemente contractile din sarcoplasma (este citoplasma celulelor musculare) fibrelor
musculare;
- sunt alcătuite din protein contractile:
 MIOZINĂ - filamente groase;
 ACTINĂ – filamente subţiri.
Rol fundamental: în contracţia musculaturii.

2. NEUROFIBRILELE
- sunt organite specifice neuronilor ;
– reprezintă o rețea localizată în citoplasma neuronului, în axoplasmă şi în dendrite;
- componente ale citoscheletului din neuroni.
Rol:
- rol mecanic, de susţinere a citoplasmei ;
- generarea şi conducerea impulsului nervos.

3CORPII NISSL sau corpii tigroizi  sau substanţa tigroidă


- sunt un echivalent al ergastoplasmei (reticulul endoplasmic granular) însă pentru
celula nervoasă.
- se găsesc în corpul celular și la baza dendritelor..
- în sinteza proteinelor neuronale.
V. NIVEL CELULAR
Celula reprezintă unitatea morfo-funcțională și genetică a organizării materiei vii.
Ca formă de existență, aceasta poate funcționa individual sau în grup, atunci când
contribuie la formarea țesuturilor.
Forma şi dimensiunile celulelor variază în funcţie de locul pe care îl ocupă acestea în
ţesut, precum şi de rolul pe care îl îndeplinesc.
Forma celulelor este în strânsă legătură cu funcțiile îndeplinite de fiecare dintre
acestea.
În stadiu incipient de dezvoltare, toate celulele prezintă o formă globuloasă, care în unele
cazuri se poate menține constantă (celulele sanguine, celulele adipoase sau cartilaginoase,
ovulul). În alte cazuri, celulele pot căpăta forme stelate, cubice, fusiforme, cilindrice, etc.
Dimensiunile celulelor variază în functie :
 specializarea lor;
 starea fiziologică a organismului;
 condițiile de mediu extern;
 vârstă.

Exemple celule și dimensiunile lor:


 hematia: 7,5 μ;
 ovulul: 150 – 200 μ;
 fibra musculară striată: 5 – 15 cm;
 media celulară variază între 20 – 30 μ.

Structura celulei
Cele 3 componente principale care intră în alcătuirea unei celule sunt:
1. Membrana celulară ;
2. Citoplasma ;
3. Nucleul .
1. Membrana celulară( membrană plasmatică, plasmalema)
- înconjoară conținutul celular, separă structurile interne de mediul extracelular,
contribuind la asigurarea formei celulei.
- Principalele componente din structura sa sunt: proteine și fosfolipide.
- Fosfolipidele sunt alcătuite dintr-o componentă hidrofilă și una hidrofobă.
 Orientarea porțiunii hidrofile este către margini și a celei hidrofobe în interior.
Prin dispunerea lor, porțiunea hidrofilă formează un strat dublu (bistrat) care la interior
cuprinde porțiunea hidrofobă a fosfolipidelor. Această componentă hidrofobă intervine
în restricționarea accesului transmembranar a ionilor și moleculelor solubile în apă
(hidrosolubile). 
Dublul strat lipidic actionează ca o barieră între două medii apoase.
- Proteinele sunt cele care sunt responsabile de funcțiile specializate ale membranei și
intervin în funcționarea mecanismelor de transport transmembranar.
Acestea pot fi dispuse pe fața internă sau externă a membranei, dar și înglobate în
membrană (dispunere transmembranară).
Proteinele transmembranare au rol în transportul diferitelor substante.
Pot fi :
- de tip canal;
- de tip pompă- proteina transportatoare functonează ca o pompă.
Un exempu îl reprezintă pompa Na+ -K+, în care proteina transportă Na + la exteriorul
celulei si K+ in interiorul celulei.
Ca urmare a acestei distribuții neuniforme a proteinelor în structura lipidică membranară,
modelul structural generat este denumit mozaic fluid. Proteinele isi pot schimba poziţia.

Fig. Modelul mozaic fluid al membranei celulare


Pe lângă componentele menționate anterior, membrana celulară prezintă pe fața externă
și glucide puternic încărcate negativ, de tip glicoproteine și glicolipide.
Colesterolul se află doar la interiorul stratului fosfolipidic hidrofob.
În cazul unor celule, citoplasma poate prezenta anumite prelungiri care sunt acoperite
de membrana plasmatică.
Acestea pot fi:
 Temporare și neordonate: pseudopodele, în cazul leucocitelor;
 Permanente: microvilii de la nivelul mucoasei intestinale și a epiteliului tubilor
renali (la polul apical al nefrocitelor); polul apical al celulelor senzoriale
gustative; cilii din epiteliul mucoasei traheei; 
 Desmozomi, acei corpusculi de legătură care solidarizează celulele epiteliale.

Deci, membrana celulară:


-  separă materialul viu al celulei de mediul ei extern.
- Conferă formă celulei ;
- este organizată după modelul mozaicului fluid.
- asigură schimburile dintre celulă şi mediul extern ( intrarea si iesirea diferitelor
substante)
- are permeabilitate selectivă, deoarece “selectează” substantele care o traversează ;
-  este polarizată electric.

2. Citoplasma
Citoplasma este componenta celulei cuprinsă între membrana celulară
şi membrana nucleară.
Citoplasma prezintă o structură complexă , la nivelul ei desfașurandu-se principalele
funcții vitale.
Citoplasma este un sistem coloidal în care apa este mediul de dispersie, iar faza
dispersată este reprezentată de un ansamblu de micelii coloidale care se găsesc într-o
mișcare browniană.
Din punct de vedere funcțional, citoplasma prezintă :
- o componentă nestructurată numită citosol (matrix citoplasmatic sau hialoplasmă),
= substanta fundamentală ce contine organite celulare ;
Citosolul este o soluţie coloidală care se poate afla sub formă relativ fluidă numită sol
(în celulele cu activitate fiziologică intensnumă) sau în stare vâscoasă numită gel (în
celulele cu metabolism latent). Cele două stări sunt reversibile.

- și o componentă structurată, reprezentată de organitele celulare.


Acestea din urmă pot intra în alcătuirea tuturor celulelor sau pot fi specifice, fiind
prezente doar în cazul anumitor celulele și la nivelul cărora îndeplinesc anumite
funcții.
a) HIALOPLASMA este un sistem coloidal.
Aceasta este un amestec de particule coloidale si molecule prinse in ochiurile unei reţele;
ele se află in stare de dispersie si nu difuzează prin membrană.
Mediul de dispersie este apa, iar faza dispersată este reprezentată de particule coloidale
foarte mici, numite micele, formate din substante organice..
Hialoplasma se află într-o continua mișcare browniană, avand curenţi
intracitoplasmatici.
b) Alături de organite, în citosol, poate fi observată o reţea de filamente
proteice, care formează citoscheletul.
CITOSHELETUL :
- Este format din molecule proteice din hialoplasmă, care se dispun sub forma unor
filamente si tubuli ce formează o reţea tridimensională ;
- Reprezintă principalul suport în arhitectura celulei ;
- Datorită lui celula are o anumită formă si poziţie a organitelor pe care acesta le
ancorează.
Pe lângă organitele comune și specifice , in hialoplasmă se găsesc şi anumite formaţiuni
numite INCLUZIUNI ERGASTICE (incluziuni citoplasmatice) cu caracter temporar
și care sunt reprezentate prin:
- granule de substanțe de rezervă,
- produși de secreție,
- pigmenți.
Rol:
-la nivelul ei se desfăşoară funcţiile fundamentale: de relaţie, de nutriţie şi de reproducere
/înmulţire;

3. Nucleul 
- este o componentă constitutivă principală în structura celulei;
- este cel mai voluminos organit ;
- Conţine informaţia genetică şi are rol coordonator al celulei;
- Este autodivizibil;
- Forma nucleului este de obicei, sferică sau turtită atunci când sunt pline cu produşi
metabolici, care împing nucleul în apropierea membranei celulare ;
Celulele active au un nucleu lobat (oferă o suprafaţă mare de schimb).

- Are rol:
 în coordonarea proceselor biologice celulare fundamentale (conține materialul
genetic,
 în controlarea metabolismului celular,
 în transmiterea informației genetice.
- În celulă, nu are o poziție fixă, acesta poate fi dispus central sau excentric (în cazul
celulelor adipoase, mucoase). 
- În general, are forma similară celulei (NU întotdeauna!).
- Din punct de vedere al numărului nucleilor, celulele pot fi:
 Mononucleate – majoritatea celulelor;
 Binucleate – hepatocitele (sunt celulele ficatului);
 Polinucleate – fibra musculară striată;
 Anucleate (fără nucleu) – hematia adultă.

- Dimensiunilor nucleului pot varia între 3 – 20 μ, care corespund ciclului funcțional al


celulei și se găsesc într-un raport de 1/3 – 1/4 cu citoplasma.

Din structura nucleului fac parte:


 Membrana nucleară
 Carioplasma
 Nucleoli (unul sau mai mulți)

Membrana nucleară:
- este poroasă( pentru schimburile de substanţe dintre nucleu şi citoplasmă).
- dublă,
Învelişul diferenţiază celula eucariotă de cea procariotă.
- prezintă o structură trilaminată,
- alcătuită din două foițe:
 cea spre matricea citoplasmatică (externă) prezintă ribozomi în continuarea căreia
se găsesc citomembranele RE( reticulului endoplasmatic) și
 o foiță internă care aderă de miezul nuclear.
Cele două membrane sunt separate de un spațiu perinuclear.

Fig. Structură trilaminată.
Carioplasma (nucleoplasma)
- În nucleoplasmă sunt înglobate cromatina şi nucleolul sau nucleolii.
- se află imediat sub membrana internă.
- Aceasta este o soluție coloidală cu aspect omogen(consistenţă fluidă)= cariolimfă
- la nivelul ei se află o rețea de filamente lungi, subțiri si încolăcite, formate
din granule fine de cromatină.
Fibra de cromatină :
 apare sub forma unui șirag de mărgele;
 este alcătuită din proteine histonice şi nonhistonice( pe care se înfăşoară
molecula de AND) , ARN, ioni de calciu şi magneziu, lipide.
 fiecare fibră de cromatină reprezintă un cromozom despiralizat, care la
începutul diviziunii celulare se condensează şi astfel poate fi vizualizat la
microscop.
- Din cromatină, la începutul diviziunii celulare se vor forma cromozomii care sunt
alcătuiți din:
 ADN și ARN cromozomal;
 Proteine histonice și nonhistonice;
 Cantități mici de lipide;
 Ioni de calciu și magneziu.

Nucleolul :
- Celulele pot avea unul sau doi nucleoli ;
- Sunt structure sferice, lipsite de membrană proprie ;
- Reprezintă o zonă mai densă de cromatină ;
- nucleolii (doi, de regulă), reprezintă locul de sinteză a ribozomilor
Structura:
- este format din AND, ARN şi proteine şi are rol în biogeneza ribozomilor.
- ADN-ul conţine informaţia genetică necesară celulei.
Pe baza acestei informaţii se realizează sinteza substanţelor necesare metabolismului
celular şi se asigură transmiterea acesteia la alte celule în procesul de diviziune.
- ARN-ul se sintetizează pe matriţă de ADN şi poate fi:
 ARN–mesager ( 2 – 5% din ARN-ul celular) - copiază un segment de ADN şi
transportă acest mesaj în citoplasmă la ribozomi unde are loc sinteza de
proteine;
 ARN–de transport care leagă anumiţi aminoacizi şi îi transportă la locul sintezei
proteice,
 ARN– ribozomal ( 80 – 90 %)care intră în alcătuirea ribozomilor alături de
proteinele ribozomale.
 
Funcţiile celulei:
1. Excitabilitatea – este răspunsul specific dat de o celulă la acţiunea unui factor de
mediu.
2. Mişcarea - presupune deplasarea activă a unor constituenţi celulari (mitocondrii) ,
precum şi curenţii citoplasmatici din celulă. Unele celule au cili, flageli sau pseudopode.
3. Semipermeabilitatea - este proprietatea membranei celulare de a fi permeabilă pentru
apă şi anumite substanţe sub formă de ioni sau molecule şi impermeabilă pentru substanţe
de dimensiuni mari.
4. Transportul celular - poate fi :
- pasiv (fără consum de energie) prin difuziune (deplasarea moleculelor de la
concentraţie mare la concentraţie mică) şi prin osmoză (trecerea apei prin
membrane dintr-o soluţie diluată spre o soluţie concentrată)
- activ, cu consum de energie. Se realizează împotriva gradientului de concentraţie
(de la concentraţie mică la concentraţie mare), prin utilizarea proteinelor de
transport, canalelor sau pompelor ionice.
5. Polarizarea electrică a membranei - datorită repartiţiei inegale a ionilor (+) şi (-) pe
cele două feţe ale membranei
Fig. Organizarea generală a unei celule

S-ar putea să vă placă și