Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
polizaharide : glicogenul
AMINOACIZI
ACIZI GRAŞI
ANORGANICE : clorura de sodiu , NaCl
fosfat de calciu. Ca3(PO4)2
bicarbonat de sodiu, NaHCO3
Functii :
- rol în compartimentarea celulei ;
- rol mecanic ( de sustinere);
- rol în diterentierea vacuomului;
- în metabolismul glicogenului ( RE neted);
- REG – implicat în sinteza și secreția de proteine ( pe ribozomii legati)
- REN – este un sistem circulator intracitoplasmatic, care realizeaza circulatia
substantelor in interiorul citoplasmei, inclusiv in spaţiul din jurul nucleului;
- sinteza de lipide
- degradarea unor substanţe nocive.
2. LIZOZOMII
Corpusculi sferici, veziculari, răspandiţi în întreaga hialoplasmă;
Se găsesc în număr mare în celulele fagocitare si în celulele îmbătrânite ;
Conțin peste 40 de enzime digestive ( hidrolitice) = HIDROLAZE, au rol
în degradarea unor substanţe, aduse:
- de la exteriorul celulei – fenomen numit FAGOCITOZĂ;
Celule fagocitare: leucocite, macrofage.
- substanţe proprii – fenomen numit AUTOFAGIE.
ROL:
Digerarea substantelor si particulelor care pătrund în celulă, precum si a
fragmentelor de celule sau tesuturi
Sunt considerate “ organele digestive “ ale celulei.
Protecție / imunitar a celulei față de acțiunea nocivă a unor substanțe toxice.
Sunt ”măturători “|ai celulei.
2. NEUROFIBRILELE
- sunt organite specifice neuronilor ;
– reprezintă o rețea localizată în citoplasma neuronului, în axoplasmă şi în dendrite;
- componente ale citoscheletului din neuroni.
Rol:
- rol mecanic, de susţinere a citoplasmei ;
- generarea şi conducerea impulsului nervos.
Structura celulei
Cele 3 componente principale care intră în alcătuirea unei celule sunt:
1. Membrana celulară ;
2. Citoplasma ;
3. Nucleul .
1. Membrana celulară( membrană plasmatică, plasmalema)
- înconjoară conținutul celular, separă structurile interne de mediul extracelular,
contribuind la asigurarea formei celulei.
- Principalele componente din structura sa sunt: proteine și fosfolipide.
- Fosfolipidele sunt alcătuite dintr-o componentă hidrofilă și una hidrofobă.
Orientarea porțiunii hidrofile este către margini și a celei hidrofobe în interior.
Prin dispunerea lor, porțiunea hidrofilă formează un strat dublu (bistrat) care la interior
cuprinde porțiunea hidrofobă a fosfolipidelor. Această componentă hidrofobă intervine
în restricționarea accesului transmembranar a ionilor și moleculelor solubile în apă
(hidrosolubile).
Dublul strat lipidic actionează ca o barieră între două medii apoase.
- Proteinele sunt cele care sunt responsabile de funcțiile specializate ale membranei și
intervin în funcționarea mecanismelor de transport transmembranar.
Acestea pot fi dispuse pe fața internă sau externă a membranei, dar și înglobate în
membrană (dispunere transmembranară).
Proteinele transmembranare au rol în transportul diferitelor substante.
Pot fi :
- de tip canal;
- de tip pompă- proteina transportatoare functonează ca o pompă.
Un exempu îl reprezintă pompa Na+ -K+, în care proteina transportă Na + la exteriorul
celulei si K+ in interiorul celulei.
Ca urmare a acestei distribuții neuniforme a proteinelor în structura lipidică membranară,
modelul structural generat este denumit mozaic fluid. Proteinele isi pot schimba poziţia.
2. Citoplasma
Citoplasma este componenta celulei cuprinsă între membrana celulară
şi membrana nucleară.
Citoplasma prezintă o structură complexă , la nivelul ei desfașurandu-se principalele
funcții vitale.
Citoplasma este un sistem coloidal în care apa este mediul de dispersie, iar faza
dispersată este reprezentată de un ansamblu de micelii coloidale care se găsesc într-o
mișcare browniană.
Din punct de vedere funcțional, citoplasma prezintă :
- o componentă nestructurată numită citosol (matrix citoplasmatic sau hialoplasmă),
= substanta fundamentală ce contine organite celulare ;
Citosolul este o soluţie coloidală care se poate afla sub formă relativ fluidă numită sol
(în celulele cu activitate fiziologică intensnumă) sau în stare vâscoasă numită gel (în
celulele cu metabolism latent). Cele două stări sunt reversibile.
3. Nucleul
- este o componentă constitutivă principală în structura celulei;
- este cel mai voluminos organit ;
- Conţine informaţia genetică şi are rol coordonator al celulei;
- Este autodivizibil;
- Forma nucleului este de obicei, sferică sau turtită atunci când sunt pline cu produşi
metabolici, care împing nucleul în apropierea membranei celulare ;
Celulele active au un nucleu lobat (oferă o suprafaţă mare de schimb).
- Are rol:
în coordonarea proceselor biologice celulare fundamentale (conține materialul
genetic,
în controlarea metabolismului celular,
în transmiterea informației genetice.
- În celulă, nu are o poziție fixă, acesta poate fi dispus central sau excentric (în cazul
celulelor adipoase, mucoase).
- În general, are forma similară celulei (NU întotdeauna!).
- Din punct de vedere al numărului nucleilor, celulele pot fi:
Mononucleate – majoritatea celulelor;
Binucleate – hepatocitele (sunt celulele ficatului);
Polinucleate – fibra musculară striată;
Anucleate (fără nucleu) – hematia adultă.
Membrana nucleară:
- este poroasă( pentru schimburile de substanţe dintre nucleu şi citoplasmă).
- dublă,
Învelişul diferenţiază celula eucariotă de cea procariotă.
- prezintă o structură trilaminată,
- alcătuită din două foițe:
cea spre matricea citoplasmatică (externă) prezintă ribozomi în continuarea căreia
se găsesc citomembranele RE( reticulului endoplasmatic) și
o foiță internă care aderă de miezul nuclear.
Cele două membrane sunt separate de un spațiu perinuclear.
Fig. Structură trilaminată.
Carioplasma (nucleoplasma)
- În nucleoplasmă sunt înglobate cromatina şi nucleolul sau nucleolii.
- se află imediat sub membrana internă.
- Aceasta este o soluție coloidală cu aspect omogen(consistenţă fluidă)= cariolimfă
- la nivelul ei se află o rețea de filamente lungi, subțiri si încolăcite, formate
din granule fine de cromatină.
Fibra de cromatină :
apare sub forma unui șirag de mărgele;
este alcătuită din proteine histonice şi nonhistonice( pe care se înfăşoară
molecula de AND) , ARN, ioni de calciu şi magneziu, lipide.
fiecare fibră de cromatină reprezintă un cromozom despiralizat, care la
începutul diviziunii celulare se condensează şi astfel poate fi vizualizat la
microscop.
- Din cromatină, la începutul diviziunii celulare se vor forma cromozomii care sunt
alcătuiți din:
ADN și ARN cromozomal;
Proteine histonice și nonhistonice;
Cantități mici de lipide;
Ioni de calciu și magneziu.
Nucleolul :
- Celulele pot avea unul sau doi nucleoli ;
- Sunt structure sferice, lipsite de membrană proprie ;
- Reprezintă o zonă mai densă de cromatină ;
- nucleolii (doi, de regulă), reprezintă locul de sinteză a ribozomilor
Structura:
- este format din AND, ARN şi proteine şi are rol în biogeneza ribozomilor.
- ADN-ul conţine informaţia genetică necesară celulei.
Pe baza acestei informaţii se realizează sinteza substanţelor necesare metabolismului
celular şi se asigură transmiterea acesteia la alte celule în procesul de diviziune.
- ARN-ul se sintetizează pe matriţă de ADN şi poate fi:
ARN–mesager ( 2 – 5% din ARN-ul celular) - copiază un segment de ADN şi
transportă acest mesaj în citoplasmă la ribozomi unde are loc sinteza de
proteine;
ARN–de transport care leagă anumiţi aminoacizi şi îi transportă la locul sintezei
proteice,
ARN– ribozomal ( 80 – 90 %)care intră în alcătuirea ribozomilor alături de
proteinele ribozomale.
Funcţiile celulei:
1. Excitabilitatea – este răspunsul specific dat de o celulă la acţiunea unui factor de
mediu.
2. Mişcarea - presupune deplasarea activă a unor constituenţi celulari (mitocondrii) ,
precum şi curenţii citoplasmatici din celulă. Unele celule au cili, flageli sau pseudopode.
3. Semipermeabilitatea - este proprietatea membranei celulare de a fi permeabilă pentru
apă şi anumite substanţe sub formă de ioni sau molecule şi impermeabilă pentru substanţe
de dimensiuni mari.
4. Transportul celular - poate fi :
- pasiv (fără consum de energie) prin difuziune (deplasarea moleculelor de la
concentraţie mare la concentraţie mică) şi prin osmoză (trecerea apei prin
membrane dintr-o soluţie diluată spre o soluţie concentrată)
- activ, cu consum de energie. Se realizează împotriva gradientului de concentraţie
(de la concentraţie mică la concentraţie mare), prin utilizarea proteinelor de
transport, canalelor sau pompelor ionice.
5. Polarizarea electrică a membranei - datorită repartiţiei inegale a ionilor (+) şi (-) pe
cele două feţe ale membranei
Fig. Organizarea generală a unei celule