Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Primii ani
Turn-releu
Prima generație
Dr. Martin Cooper (Motorola) efectuează prima convorbire cu un telefon mobil în 1973 (reconstituire
în 2007)
Telefonia mobilă modernă înregistrează un salt uriaș pe 3 aprilie 1973 când Dr. Martin Cooper de la
Motorola, în timp ce se deplasa pe o stradă din New York, efectuează o convorbire cu Dr. Joel S. Engel, șeful
direcției de cercetare de la AT&T Bell Labs, fiind prima convorbire cu un telefon mobil[5] Era vorba de un
telefon Motorola DynaTAC.
În afară de Martin Cooper de la Motorola căruia i se atribuie primul telefon mobil practic, bazat pe
utilizarea undelor radio, putem menționa și alți inventatori care și-au adus contribuția în evoluția telefoniei
mobile:
Nathan B. Stabbefield din Kentucky (patent 887,357);
George Sweigert din Ohio căruia i se atribuie primul telefon modern fără fir;[6]
Charles A. Gladder și Martin H. Parelman din Nevada, invenție patentată în 1979 ce prevedea
utilizarea frecvențelor radio.
Dacă Bell Laboratories introdusese ideea comunicațiilor celulare pentru mașinile poliției (în 1947),
meritul Motorola și mai ales al lui Cooper constă în utilizarea acestuia și în afara automobilului.[7]
În 1977, AT&T și Bell Labs construiesc un prototip de sistem celular, iar în anul următor Bell Labs
lansează testarea primei rețele celulare din Chicago, având peste 2000 de clienți de probă, utilizân serviciul
AMPS, dar această rețea a fost aprobată de Comisia Federală de Comunicații (FCC) abia în 1982. În
octombrie 1983, Illinois Bell deschide primul sistem celular comercial.
Prima lansare comercială a telefoanelor celulare a avut loc în Tokio în 1979 (firma NET)[7] În
1981, Motorola și American Radio Telephone lansează o a doua testare de serviciu comercial pe teritoriul
SUA. În același an, sistemul NMT este lansat în Danemarca, Finlanda, Norvegia și Suedia.
În 1982, după amânări îndelungate, FCC aprobă serviciul comercial celular pe teritoriul american.
Primul telefon mobil de pe piața americană a fost Motorola DynaTAC 8000 X, care a primit aprobarea
în 1983. Destul de redus ca dimensiuni pentru acea epocă, acest tip de telefon, considerat primul telefon mobil
veritabil[8], a fost dezvoltat cu portul substanțial al lui M. Cooper și a necesitat costuri de cercetare de peste
100 milioane de dolari.[5][9]
A doua generație
Două telefoane din 1991, care funcționau în sistem GSM
Are loc o evoluție rapidă a telefoniei mobile.
Prin anii '90 este lansată a doua generație (2G), care era bazată pe sistemele GSM (Global System for
Mobile Communication)[10], IS-116 ("TDMA"), IS-95 ("CDMA"), iDEN și PDC. Sistemul de telefonie 2G este
pus în practică pentru prima dată în Finlanda, în 1991, prin rețeaua de tip GSM Radiolinja (astăzi Elisa),
fondată la 19 septembrie 1988.[11]
De data aceasta, transmisia se realiza în mod digital. Dispăreau interferențele, iar conectarea cu
rețeaua era mai rapidă.
Telefoanele devin tot mai mici și portabile (greutatea cuprinsă între 100 și 200 grame devine
standard), mai eficiente energetic, iar popularitatea lor crește, devenind tot mai ieftine. Industria telefonului
mobil ia amploare. Acest lucru se datorează diverselor inovații tehnologice, atât în domeniul electronicii
(miniaturizarea și creșterea eficienței componentelor), cât și al acumulatorilor. De asemenea, creșterea
numărului de antene ale rețelei celulare conduce la scăderea puterii și energiei necesare unui telefon mobil.
Pe lângă reducerea dimensiunii telefoanelor, mai era necesară și armonizarea frecvențelor de lucru din
spațiul european cu cele din America.
Noi servicii oferite de a doua generație de telefoane:
mesajul SMS: această nouă variantă de comunicare pur textuală a fost introdusă pentru prima
dată în 1993 în Finlanda. În curând SMS-ul devine un mod de comunicare preferat de tineret. Și astăzi, în
multe spații comerciale este preferată utilizarea mesajului scris în locul apelului vocal.
accesul la fișiere multimedia prin intermediul telefonului. Un astfel de exemplu îl constituie
Finlanda, unde rețeaua Radiolinja oferea posibilitatea descărcărilor ("download") a tonurilor de apel dorite, și
aceasta începând cu anul 1998.[6]
transmiterea de reclame promoționale: lucru realizat pentru prima dată în 2000, în Finlanda;
realizarea de plăți comerciale pentru utilități, pionieratul având loc în Norvegia anului 1999;
Internet prin i-Mode, anul 1999, Japonia (prin NTT DoCoMo).
În Franța primul telefon mobil apare în 1992.[5]
Viteza de transmisie este mai mare, la fel și capacitatea rețelei și calitatea serviciior oferite, care devin
tot mai diversificate.
În 2002 generația a treia este lansată și în SUA și Coreea de Sud, țări urmate la scurt timp de Marea
Britanie și Italia.
La sfârșitul anului 2007 existau aproape 200 de milioane de abonați ai rețelelor 3G. În același an
venitul adus de serviciile 3G depășea 120 milioane de dolari.
A patra generație[modificare | modificare sursă]
Introducerea comercială a generației următoare, a patra, numită "4G", este așteptată pentru circa
2012-2014. Se urmărește ca transmisiile multimedia să fie net superioare, fiind executate în modul numit
"streaming media",[13] prin care informația multimedia va fi transmisă prompt și cu fidelitate.
Tendințe[modificare | modificare sursă]
Tehnologia telefoniei mobile se află în plină evoluție. Aceasta constă atât în creșterea numărului de
abonați și de posesori de telefoane, cât și în creșterea numărului de servicii și opțiuni realizabile cu ajutorul
telefonului, bazate pe Internet și GPS, cum ar fi ghidaj pietoni (de ex., cum ajung de aici la Parcul Carol?),
informații locale (unde e cel mai apropiat dentist?), sistem de plată (portmoneu electronic), modalitate de
acces securizat în zone speciale și multe altele. V. și articolul Smartphone despre telefoanele mobile
inteligente actuale.