O scrisoare pierdută 

este o comedie de moravuri sociale şi politice, scrisă de dramaturgul

român Ion Luca Caragiale, în anul 1884, publicată în revista „Convorbiri literare”, XVIII (1885),

Este o comedie de moravuri în care sunt satirizate aspecte ale societăţii contemporane autorului,
fiind inspirată din farsa electorala din anul 1883.
Comedia este o specie a genului dramatic care stârneşte râsul prin surprinderea unor moravuri a
unor tipuri umane sau a nor situaţii neaşteptate. Finalul este întotdeauna fericit. Personajele sunt
inferioare, iar conflictul comic este realizat prin contrastul dintre aparenţă şi esenţă.
Titlul evidenţiază contrastul comic dintre aparenţă şi esenţă. Lupta pentru putere politică este de fapt o luptă de culise
care foloseşte şantajul. Articolul nehotărât sugerează banalitatea întâmplării şi repetabilitatea ei.

Scena iniţială din actul I are rol de expoziţiune şi prezintă personajele Ştefan Tipătescu şi
Pristanda care citesc ziarul lui Nae Caţavencu şi numără steagurile. Venirea lui Trahanache cu
vestea deţinerii scrisorii de amor de către adversarul politic constituie intriga comediei.
Convingerea soţului înşelat că scrisoarea este o plastografie şi temerea că Zoe ar putea afla de
machiaverlâcul (răutatea) lui Caţavencu sunt de un comic savuros.
Începe cu numerotarea voturilor cu o zi înaintea alegerilor. Grupul Farfuridi, Brânzovenescu se
teme de trădarea prefectului. Tipătescu îi cere lui Pristanda să-l aresteze pe Caţavencu şi îi
percheziţionează locuinţa pentru a găsi scrisoarea. Zoe, din potrivă, ordonă eliberarea avocatului
şi îi promite acestuia sprijinul ei. De la centru vine o depeşă (scrisoare) care solicită alegerea altui
candidat.
Acest act corespunde punctului culminant. Acţiunea se mută în sala mare a primăriei, unde are
loc întrunirea electorală. Trahanache găseşte o poliţă falsificată de Caţavencu şi vrea s-o
folosească pentru contraşantaj. Se anunţă în şedinţă numele candidatului susţinut de comitet,
Agamiţă Dandanache. Încercarea lui Caţavencu de a vorbi public despre scrisoare eşuează din
cauza scandalului iscat în sală de Pristanda. În încăierare, Caţavencu pierde pălăria în care era
scrisoarea. Din nou, aceasta este găsită de către cetăţeanul turmentat care  i-o duce destinatarei.
Conflictul este rezolvat pentru că scrisoarea ajunge la Zoe, iar Caţavencu se supune condiţiilor ei.
Dandanache este ales în unanimitate şi totul se încheie cu festivitatea condusă de Caţavencu
unde adversarii se împacă.