FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS

EVOLUTIA CREIERULUI:

 86 de miliarde de neuroni in creierul uman

 10 15 sinapse in creierul uman
 Pentru functionare este important cortexul- foarte subtire
 Cortexul este puternic pliat si prezinta sulci
 Lungimea toatala a axonilor din corpul uman = 150.000 Km
 Lungimea vaselor de sange din creier = 600+ km
 Creierul consuma 20% O2 si energie , nu are receptori pentru durere = 2% din greutatea corpului
 Canalele ionice produc stimularea electrica si au rol in motilitate la organisme inferioare
(bacterii)
 La anemone a aparut primul sistem nervos si primii neuroni au aparut la buretii marini, iar la
pesti apar protocreiere
 Primul creier dezvoltat – amfibieni (360 mil de ani in urma)
 Emisferele cerebrale impreuna cu cerebelul cresc in dimensiune in seria vertebratelor și creste si
complexitatea comportamentala
 La mamifere :
→ creste ponderea lobului frontal (cortexul frontal este sediul personalitatii si al
comportamentului rational)
→ lobul olfactiv se diminueaza (pisica vs D.m.)
→ lobul vizual creste in pondere (subtil)
 Raport greutate creier: greutate corp: omul nu e pe primul loc (este depasit de delfini)
 EQ = coeficient de encefalizare
→ = 1 – animalul are creierul la un raport gr creier/ gr corp la nivelul asteptat pentru specia
respectiva
→ Se calculeaza pentru animale din acelasi grup (ex: mamifere)
→ Prin acest sistem, omul ar fi pe primul loc intre mamifere
 Primatele au in general o densitate mult mai mare de neuroni in creier fata de alte mamifere
 16,3 miliarde de neuroni in cortexul uman (CEL MAI MARE!)
 PRIMATELE :
→ Cu 75 mil de ani in urma aveau degete mari opozabile, degete sensibile protejate de
unghii, ochi dispusi frontal, vedere tereoscopica si tricromata, nr. De gene care codifica
pentru receptorii olfactivi scade, coordonarea foarte buna a informatiei vizuale si
coordonarea motorie, numar redus de progenituri pentru ocrotirea parentala
indelungata si comportament secual complex
 Cu 7 miliarde de ani in urma se produduce bifurcatia ramurei catre hominide ( de la ultimul
stramos comun intre hominide si cimpanzeu)
 FOSILELE:
 → Sahelontropus ciadensis – fosila care dateaza cu aprox. 6 mil de ani in urma, craniu
fosilizat, creier mic; foramenul mare este orientat mult mai in fata decat la cimpanzeu
ceea ce indica ca ar fi predicat mersul biped
→ Australopitecus operensis (Lucy) – dateaza de 3,5 mil de ani, schelet cu adoptari pentru
mersul biped, aprox 1,5 m inaltime si creier relativ mic
→ Adaptari pentru mers biped si la Lucy: coloana vertebrala in forma de S, foramen mare
pozitionat mai anterior, osul iliac cu forma de cupe, cu lamele orientate lateral ( spre
deosebire de cimpanzeu care le au paralele), orientarea femurului spre interior
 Cu aprox 6-7 mil. De ani in urma incepe o perioada rece (=glaciatiune), care determina aparitia
de zone de stepa la marginea teritoriilor impadurite si determina presiunea pentru adaptare la
mersul biped pentru distante lungi
 Aprox. 3 mil de ani in urma, urmele a 2 bipezi prezervate in sol au fost descoperite
 HOMO HABILIS :
→ Au aparut cu 2 mil. de ani in urma
→ Crescatori, culegatori, folosesc unelte (prin lovirea repetata a 2 roci obtineau lame)
→ Diversificarea hranei
 S a produs o explozie in dezvoltarea creierului ce a avut rol important in procesarea hranii prin
gatit (permite reducerea in dimensiune a sistemului digestiv si dezvoltarea creierului)
 HOMO ERECTUS :
→ Creierul de 1000 cm 3
→ Cultura materiala mai complexa
→ Devine specie globala (calatoreste)
→ 700 mii de ani – primele dovezi de utilizare controlata a focului
 HOMO NEANDERTHALENSIS:
→ Creier mai mare decat cel uman
→ In europa
→ Aveau aceeasi varianta a genei POXpc cu H. Sapiens = probabil aveau limbaj
 HOMO SAPIENS :
→ Apar in africa apoi colonizeaza europa si restul globului
→ Forma craniului permite dezvoltarea unui cortex frontal mai mare
→ Gena POXp2 este gena implicata in dezvoltarea limbajului
→ * proiectul genomului uman a aratat ca 58% identitate intre genomul uman si cel de
cimpanzeu
→ Gene care codifica pentru factori de transcriere care regleaza exprimarea genelor si
influenteaza dezvoltarea embrionara, de ex: HARE5 Chimp/ Human enhancer au inlocuit
gena la soareci cand au folosit HARE5 Human enhancer, embrionii prezentau emisfere
cerebrale mai mari in comparatie cu cei la care s-a folosit secvente HARE5 de la
cimpanzeu
→ Neotenie – plasticitate neurala oferita (creierul la om se dezvolta mai repede si pe o
durata mai lunga, fata de cimpanzeu la care creierul adult este deja format la varsta de 2
ani)
 → in perioade de plasticitate (aparuta ca raspuns la experienta, stimuli externi, invatare)
nu se mareste numarul de neuroni, ci creste numarul de conexiuni
→ la aporx. 20 de ani, inca mai exista zone din cortexul frontal neconectat cu celelalte arii
corticale
 TEHNICI DE INVESTIGARE A SISTEMULUI NERVOS
→ Inregistrarile extracelulare – se inregistreaza potentialul de camp cu ajutorul unor
electrozi
→ Inregistrari intracelulare – cu un electrod introdus in celula
→ Tehnica patch clamp – permite inregistrarea activitatii unui singur canal ionic in timp
real la celule izolate in cultura; un electrod metalic intr-o pipeta de sticla cu care se
apropie de membrana celulei; se aplica suctiune pe membrana cu pipeta, iar membrana
patrunde in pipeta = voltajul scade foarte mult, deoarece rezistenta este foarte mare
( cell attached); Daca se sparge membrana se pot inregistra curentii prin toata celula
(whole cell)
→ Imagistica de calciu – se introduce in membrana celulelor un idicator fluorescent de
calciu -> oglinda dicroica ( reflecta lumina albastra, dar lasa sa treaca lumina verde)

OPTOGENETICA

- Secventa ADN care codifica pentru un canal de Na sensibil la lumina introdus intr-un virus, apoi
inoculat la animal -> se va exprima canalul in zona din creier in care a fost inoculat virusul.
- Se face o noua interventie chirurgicala prin care se implanteaza un fir in tesut prin care se poate
emite lumina => se poate imprima o modificare comportamentala a animalului

EEG ( Electroencefalografie)

- Rezolutie spatiala slaba ( si temporala)

- Inregistreaza activitatea sumata a neuronilor din cortex
- Se poate inregistra
- Unde :
→ Β – activa
→ Alfa – pasiva Amplitudine mica, frecventa mare Stare de veghe
→ Delta – amplitudine mare, frecventa mica => In timpul somnului
- Activitate coordonata cu frecventa mare -> atac epilectic

Electrofiziologie

- La scara microscopica
- La scara mesoscopica
- La scala macroscopica

Imagistica de rezonanta magnetica (MRI- magnetic resonance imaging)

- Bazata pe spin-ul proteinelor intr-un camp magneti

 - Orientarea spinilor paralel sau antiparalel
- Stimul electromagnetic
- Reorientarea spinilor
- Oprirea stimulului
- Revenirea spinilor la starea initiala cu emiterea unei unde electromagnetice care vor fi

fMRI-RMN functional

- Bazat pe propietatile magnetice ale hemoglobinei si deocihemoglobinei

- Girusul temporal superior -> recunoasterea fetelor

SISTEMUL NERVOS

- SNC – creierul si maduva spinarii + nuclei

- SNP -> nervi periferici + ganglioni
- ! neuronii senzitivi primitivi -> in regiunea dorsala a nervului spinal, in ganglionii spinali, de-o
parte si de alta a maduvei spinarii
- Nociceptor – axonul central e scurt, reflexul se inchide medular
- Coarnele posteriorare -> SS
- Coarnele anterioare -> SM -> axonii lor formeaza radacina centrala a nervului spinal

CREIERUL

 Lobul frontal
- sediul personalitatii, luarea deciziilor, control motor, planificare, vorbire
- la granita cu lobul parietal – aria motorie primara care comunica cu lobul frontal
 Lobul parietal
- Cortexul SS primar, la granita cu lobul frontal
- Aria de asociatie
- Ariile senzoriale: gust, atingere, miscare
 Lobul occiptal: aria vizuala primara + calea de asociatie
 Lobul temporal
- Procesarea vizuala si recunoastere
- Aria auditiva primara -> girusul temporal superior
- Aria lui Wernicke – converteste stimulii auditivi pentru intelegerea limbajului
 Cerebelul – coordonare motorie – leziuni => ataxie
 Hipocampul (face parte din paleocortex) – formarea memoriei pe termen lung si procesul de
reamintire
 Tesutul nervos
→ 1011 neuroni; 1 neuron -> sinapse cu 104 neuroni
→ 50% din celulele gliale sunt neuroni
→ 50% sunt celule gliale (oligodendrocite, astrocite, celule microgliale)
→ Iligodendrocitele – mielinizeaza mai multi axoni ai SNC
→ Microgliile – celule imunocompetente
 → Astrocitelte – se considera ca ar participa la semnalizare, realizeaza comunicarea dintre
neuroni si vase de sange, participa la formarea barieri hematoencefalica cu ajutorul
unor procese astrocitare care se aplica pe endoteliul copiilor al oaselor de sange
→ Celulele Schwann – produc melina pentru un singur axon in SNP
 Regiunile functionale ale neuronului
→ Arborizatie dendritica
→ Con axonal (zona unde se genereaza potentialul de actiune, PA)
→ Axon
→ Arborizatie terminala (unde semnalul dendritic e convertiti in unul chimic)

BOLI NEURODEGENERATIVE

→ Maladia Parkinson – brodilinezic, tremor, rigiditate -> datorita distrugerii unor neuroni din
substanta neagra
→ Maladia Alzhaimer – deteriorare progresiva a functiilor cognitive; atrofia cortexului, moarte
neuronala; cresterea volumului ventriculilor, reducere masiva a nr. De sinapse
→ Scleroza laterala
→ Boli autoimune – scleroza multipla (in placi) – demielinizarea inflamatorie

BIOLOGIA CELULARA A NEURONULUI

Transcrierea genica – procesarea pre-ARNm

→ Metilarea capatului 5`
→ Clivarea enzimatica a capatului 3` s adaugarea unei cozi poliA
→ Splicingul intronilor si excizia lor (splicing alternativ) -> o singura gena care duce la formarea
unui pre-ARNm se pot obtine ARNm diferiti prin sarirea anumitor exoni in procesul de splicing si
eliminarea lor odata cu intronii
→ ARNm trece in citoplasma
→ Sinteza proteica -> in citoplasma
→ Initierea sintezei proteice cu oprirea ei pana la aderarea complexului ARNmiribozom la RE -> in
cazul ARNm care codifica pentru anumite proteine membranare -> doar asa viitoarea proteina
va putea adopta conformatia transmembranra corecta

MUTATII

→ Punctiforme – modificarea unei singure baze care determina modificarea aa din structura
proteinei cu un alt aa
→ Pierdere de funtie – introducerea prematura a unui codot STOP => o proteina trunchiata
→ Capatare de functie
 Maladia Toy-Sachs – gena Hox A codifica o enzima ce taie aminidoza; mutatia nu e in zona
codificatoare, dar afecteaza splicingul (g inlocuti cu c in intron, imediat dupa un exon )-> la
bolnavi se acumuleaza vezicule gigant e aminidoz[, care nu sunt metabolizate si afecteaza
functia neuronilor
Controlul expresiei genice la EK:

- Reglarea transcriptionala -> prin factori de transcriere se poate regla nivelul de

exprimare al altei gene
- Reglare posttranslationala – fosforilarea proteinei
- Reglarea vietii moleculei ARNm

Controlul epigenetic

- Metilarea/acetilarea histonelor -> poate determina impachetarea stransa a fibrei de

cromatina => heterocromatinizarea => inactivarea genei pe termen lung (ex: formare
corspusculului Barr la femei prin inactivarea unuia dintre cei 2 cromozomi X ) -> aceasta
inactivare se face aleatoriu in fiecare celula => axplicatii pentru anumite mozaicisme
(precum psisicile Calico)

Maturarea proteinelor membranare -> RE si AG, prin intermediul veziculelor care in final fuzioneaza cu
membrana. Pe acest traseu, proteinele sufera o serie de modificari: impachetare, glicozilare (adaugarea
unei parti glucidice), formarea puntilor disufhidrice, clivarea anumitor secvente, formarea oligomerilor
functionali -> cu ajutorul exocitozei

 Proteine din lumenul AG vor trece in lizozomi, care fuzioneaza cu endozomi (formati prin
endocitoza) formand endolizozomi in interiorul carora proteinele vor degrada particulele
captate in endozomi

Membrana plasmatica

- Bistrat lipidic
- Lipidele membranare: capul polar este neutru in ansamblu, insa prezinta un pol + si unul
-, motiv pentru care poate reactiona electric si pentru care prezinta afinitate pentru
moleculele de H2o

Functiile proteinelor membranare

- Legaturi intercelulare
- Asigura specificitatea recunoasterii celulare
- Transport prin membrana
- Traducerea semnalelor (receptori)

Transportul prin membrana – pasiv/activ

Pasiv-> in sensiul gradientului de concentratie

Activ> in sens invers

!pentru ioni intervine diferenta de potential membranar -> gradient electrochimic

Transportul pasiv
 1. Difuzia simpla -> moelcule mici nepolare pot trece direct prin m.p.; ex O2
2. Difuzia facilitata -> canale ionice care formeaza pori plini cu H2o pentru transportul ionilor
- Pentru molecule -> proteina transportor cu „vestibul” in care intra substratul ce
determina modificarea conformationala a transportului care permite elaborarea
substratului in mediul intracelular

Transportul activ

1. Primar pentru ioni cuplat cu o reactie metabolica ce furnizeaza energie -> heteroliza ATP ->
proteine numite ATP-aze
2. Secundar -> proteinele transportor ce vin in sensul gradientului electrochimic pentru a furniza
energie si un alt ion in sens opus gradientului pe baza energiei obtinute
Canele
→ Operate electric – senzori de V, simt modificarile PA si se deschid
→ Chimice – se deschid prin legarea anumitor molecule
→ Mecanice – tensiuniledeschid canalul
→ Operate indirect ( semnalizare intracelulara)

Pompe de Na/K – scoate 3Na si introduc 2K: se leaga 3Na -> se fosforileaza -> iese Na (pompa este
deschisa spre exterior prin modificarea de conformatie produsa de fosforilare) -> se leaga 2K -> se
defosforileaza pompe ( se modifica conf) -> intra 2k

Transportul activ primar -> responsabil de crearea gradientului, ce va fi folosit in transportul activ
secundar -> codependenta -> exista simultan

Potentialul de repaus

Interiorul este in totdeauna negativ -> polarizarea de sarcina a membranei

 Exces de sarcini la interior (-) si la exterior (+)

 Ionii de Na sunt mai multi in exterior (precum si Cl-, Ca2+)
 Ionii K sunt mai numerosi in interiorul celulei => rezultatul activitatii pompelor
 Membrana prezinta permeabilitate selectiva
 La repaus este mult mai mare pentru L fata de alti ioni ( canale de legare pt K)
 Exista si o permeabilitate mica pentru Na => PR membranar ~ 70 mV -> este mai apropiat de
valoarea echilibrului pt K
 ! ATP-aza mentine echilibrul dinamic in jurul valorii ~ 70 mV (reintroduce K si scoate Na)

Potentialul de actiune si potentiale locale

 Potential de receptor -> depolarizare locala propagata cu decrement -> pierdere de amplitudine
 Potential post-sinaptic -> depolarizare locala propagata cu decrement
 Potential de actiune
 Sunt gradate -> amplitudinea este corelata cu intensitatea stimulului
 Potentialul de actiune se propaga fara decrement pe distante lungi. PA respecta legea „totul sau
nimic” -> daca stimulul nu este suficient de puternic pentru a genera depolarizarea pana la valoarea
prag, nu se va genera un PA, iar daca stimulul este mult mai puternic, se va genera un PA cu
intensitate normala.

Intensitatea unui stimul este codificata prin frecventa PA generate.

Potentialul de actiune:

1. Depolarizare rapida
2. Varf
3. Repolarizare
4. Post hiperpolarizare

Potentialul de actiune nu depinde de prezenta citoplasmei axonale -> dovedit experimental pe

axonul gigant de calamar golit de citoplasma si perfuzat cu o solutie ce imita mediul dpdv ionic => se
obtine un PA normal.

Metoda voltage-clamp – Alan Hodgkin si Andreu Huxlei au folosit aceasta tehnica noua la acea
vreme (nu era invetata de ei). Metoda presupune sa inserezi 2 electrozi in aceeasi celula. Imi
permite sa tin constant voltajul (fixarea potentialului de membrana) si inregistrarea curentilor prin
membrana (fluxul ionilor).

- Hiperpolarizare urmata de ridicarea V=130 mV => artefact

- Depolarizare urmata de mentinerea la V=0mV => se obtine un curent cationic tranzitoriu
spre interior si unul stationar apoi

TTX (tetrodotoxina gasita la pestele balon, produsa de o bacterie din microflora lui) si TEA
(tetraetilamina) blocheaza selectiv componentele curentului

TTX -> blocheaza componenta trazitorie (curent de Na)

TEA -> blocheaza componenta tranzitorie (curent de K)

 Exista cai de acces distincte pentru Na si K din moment ce pot fi blocate independet =>
postularea existentei lor de catre Hodgkin si Huxlei

Saxidoxina – are efect similar cu TTX, produsa de dinoflagelatele Alexandrium tumorense -> se
acumuleaza in medii -> mareea rosie -> nu se consuma midii in aceste perioade

Batrachotoxina -> la niste broaste se acumuleaza in transpiratie dupa ce consuma un anumit gandac

- Tine canalele de Na permanent deschise

- Utilizata de bastinasi

Grayanotoxina -> acumulata la plantele Rododendron sp., se acumuleaza in produsele obtinute din
planta, ex: mierea
DDT – diclorodiphenyltrichloroetane

 Produs initial ca insecticid

 A oprit o epidemie de tifos si malarie
 Se considera ca nu are fecte negative asupra omului, insa s-a descoperit ca prin acumularea in
lantul trofic ajunge in vant

Canalul de sodiu

- 4 domenii, fiecare cu 6 domenii transmembranre

- Bucla dintre domeniile 3-4 -> poarta de inactivare
- Bucla dintre 1 si 2 -> canalul prin care trece Na+

Influx Na+
Bucla de feedback Deschidere canale de Na+
pozitiv dependente de voltaj
Depolarizare

Depolarizare foarte Bucla de

rapida Hiperpolarizarea Deschide mai lent canalele feed-back
care se opune de K+ negative

Eflux K+
! canalele de Na se inactiveaza singure prin buclarea din interior cu bucle de blocare.
! canalele de K se deschid lent si se inchid lent (hiperpolarizarea ce apare la sfarsitul PA).
Perioada refractara absoluta – canalele de Na sunt fie deschise, fie inactivate si reprezinta faza
de depolarizare si inceputul repolarizarii
Perioada refractara relativa – se poate genera un nou potential, insa doar priintr-un stimul mai
puternic

Propagarea potentialului de actiune

- Axonii nemielinizati
-> fiecare zona o stimuleaza pe cea adiacenta

-> PA se propaga intr-un singur sens deoarece in fata m.p. este in repaus si se poate
genera un nou PA, iar in spate m.p. se afla in perioada refractara si nu se poate obtine
un nou PA

- Axonii mielinizati

-> PA se propaga din nod in nod (saltatoriu)

-> mult mai rapid

Transmiterea sinaptica:
  Sinapse electrice
 Sinapse chimice

In cazul sinapselor electrice, celulele sunt in contact la nivelul membranei existand pori care permit
trecerea ionilor din celula presinaptica in cea postsinaptica. Este foarte rapida. Sinapsele electrice sunt
mai rare in organism (se gasesc in cazul miocitelor din muschiul cardiac). Pentru a se putea genera un PA
in celula postsinaptica este nevoie si de un impuls destul de puternic sosit de la celula presinaptica =>
ideal ca cele 2 celule care comunica prin sinapse electrice sa aiba dimensiuni apropiate.

6 conexine formeaza un canal in fiecare membrana ale celor 2 celule, iar prin suprapunerea celor doua
canale apar jonctiunile gap.

Sistemul lui Otto Loewl -> natura chimica a transmiterii sinaptice:

- A folosit 2 inimi de broasca, dintre care una avea nervul vag asociat si una neinervata,
puse in vase ce comunica. A constatat ca prin stimularea nervului vag se produce
bradicardie in cazul inimii 1, insa apare si in cazul inimii neinervate.

Placa motorie (jonctiunea neuromusculara) – sinapsa atipica

- Membrana postsinaptica ( a celulelor musculare) prezinta invaginari adanci; in

membrana se gasesc receptorii pentru acetilcolina

Etape:

1. Aparitia PA presinaptic
- Membrana presinaptica prezinta canale Ca2+, care se (2) deschid la depolarizare
permitand patrunderea (3) Ca2+ in terminatiile celulei presinaptice

4. Proteine care ancoreaza veziculele sinaptice de interiorul membranei presinaptice. O

proteina din acest complex este sinaptotogmina, un senzor de Ca2+ din membrana veziculei.
Ca2+ se leaga de ea, intregul complex isi schimba conferinta si declanseaza ancorarea
veziculelor

5. receptorul pentru acetilcolina din jonctiunea neuromusculara se numeste receptorul

nicotinic pentru acetilcolina (receptor ionotrop)

- acetilcolina se leaga de subunitatea 2 a receptorului nicotinic => 5 subunitati, se deschide

canalul ionic al receptorului (canal cationic neselectiv)

- K+ are gradientii chimici si electrici opusi => aproape in echilibru

- Na+ are ambii gradienti orientati spre interiorul celulei postsinaptice -> influx de Na+ =>
potential postsinaptic excitator ( foarte mare la nivelul placii motorii; de 5X mai mare decat
ar fi suficient) => depolarizare de la -70 mV la 0mV

*Nicotina – agonist al receptorului nicotinic

Patologia autoimuna miostema gravis – pacientii produc anticorpi impotriva receptorilor nicotinici,
determinand scaderea receptorilor deci si scaderea amplitudinii pentru potentialul postsinaptic
excitator.

! toxina botulinica – Clostridium botulinum, distruge complexul de ancorare al veziculelor sinaptice-

impiedica exocitoza; este internalizata, scindata, iar o parte din ea rezulta prin ancorare

Alfa-bungarotoxina – Cobra – antagonist al receptorului nicotinic

Latrotoxina (de la paianjenul Vaduva neagra) – formeaza pori in membrana presinaptica – influx Ca2+
puternic -> avalansa de exocitoza -> depletie de neurotransmitatori ( nu mai sunt disponibili ulterior) =>
paralizie

Infectia cu tetanos => convulsii cu hipercontractia musculaturii si sunt blocate sinapsele inhibitorii din
maduca spinarii

Acetilcolin esteraza

- Scindeaza acetilcolina ramasa in spatiul sinaptic in colina si esteraza

- Colina – receptorul de celule presinaptice
- Esteraza – degradat

Sinapsele in SNC

- Intre butonul terminal al neuronului presinaptic si o spina dendritica a neuronului

postsinaptic
- Un neuron postsinaptic primeste imputuri de la mii de neuroni presinaptica
- Pentru a aduce la prag un neuron postsinaptic si a genera un PA, el trebuie sa primeasca
impulsuri de la mai multi neuroni
- Glutamat, acetilcolina, ATP -> transmitatori excitatori
- Glicina, GAB -> transmitatori inhibitori
- Neuropeptida: colecistokinina, neurostatina
 Sinapsele excitatoare au un receptor postsinaptic un canal cationic neselectiv prin care se face in
principal influx de Na+ (similar ca la placa motorie)
 Sinapsele inhibitorii au ca receptori canale anionice care lasa CL- sa treaca. De regula, Cl- au
tendinta de a patrunde in celula => hiperpolarizare (indeparteaza membrana de valoare prag) =>
face neuronul mai greu de excitat (il inhiba)
- Benzodiazepinele, barbituricele si etanolul => sunt agonisti pentru receptorul GABA,
potenteaza receptorii si mareste inhibitia
- Glicina are doar receptori ionotropi

Integrarea sinaptica

- Mai multe sinapse excitatoare, pe acelasi neuron in zone diferite, se sumeaza spatial
 - O salba de potentiale de actiune sosite la nivelul unui neuron se pot suma temporal,
atunci cand un potential nou soseste cand potentialul generat anterior este inca in faza
de depolarizare

! sumarea spatiala se poate face si intre sinapse excitatorii si inhibitorii, rezultatul obtinut depinzand de
cat de puternic este fiecare (raspunsul este periodic media algebrica).

Modularea sinaptica

Transmiterea sinaptica lenta – prin receptor metabotrop, care declanseaza cascade de semnalizare
intracelulara; ex: receptorul muscarinic

- Dopamina, noradrenalina – actioneaza doar pe receptori metabotropi

Multi sunt cuplati cu proteine G ( receptorul muscarinic e cuplat cu proteine G) => o intreaga familie de
receptori de acest fel

Proteina G -> 3 subunitati: alfa, beta, gamma

 Cand receptorul e stimulat, el determina mofificarea afinitatii subunitatii alfa => inlocuirea GDP
cu GTP si scindarea proteinei G in alfa-GTP si beta-gama
 Subunitatea alfa cu GTP asociat se leaga de o proteina efector (de obicei tot o proteina
membranara)
 Efectorul (o enzima) produce mediatorii secundari ( ex: AMP produs de ciclic adenilat ciclaza)
 Mediatorii difuzeaza astfel in toata citoplasma si exista foarte multe tinte de actiune si pot
determina o serie de modificari ale activitatii celulei ( ii este modulata activitatea)

Receptorii cuplati cu proteina G:

- Au 7 segmente transmembranare
- Un singur receptor poate determina scindarea mai multor proteine G
- Dimerul Beta-gamma – in cazul terminatiilor parasimpatic (ex: fibrele nervului vag din
inima) -> legare la ionul de K+ -> iese mai mult K+ -> hiperpolarizare => scade ritmul
cardial
- In cazul miocardului cAMP activeaza proteinkinaza A dependenta de cAMP, care, printre
altele, fosforileaza un canal de Ca2+, protejandu-i activitatea => contractie mai
puternica

Activarea caii de semnalizare a PLC (fosfolipazei C)

PLC are substrat PiP2 (fosfatidil inositol bifosfat), pe care il taie in IP3 si DAG. IP3 actioneaza ca un ligand,
se leaga de canale de Ca2+ din RE si elibereaza Ca2+, ce are la randul sau rol de mesager celular (ex:
ca2+ impreuna cu DAG activeaza proteinkinaza C, declanseaza contractia musculara sau este implicat in
cai asociate cu apoptoze, etc.)
 - Receptorul pentru inositol trifosfat face parte din familia receptorilor cuplati cu proteina
G
- Rezervele de Ca2+ ale celulei, Re, mitocondriile

Plasticitatea sinaptica

- Eficienta sinaptica este alterata prin activari ulterioare

- Hipocampul -> este implicat in procese de memorie, este localizat in zona mediana a
lobului temporal si este alcatuit din hipocampul propriu-zis si cortexul entorhinal

HIPOCAMPUSUL – MEMORIA SPATIALA

- Legatura a fost demonstrata la soferii de tazi din Londra – in functie anii lor de
experienta, creste volumul hipocampusului
- Se poate pierde capacitatea, prin eliminarea hipocampului

*Platforma scufundata Morris -> test comportamental pentru procesele de invatare si memorare (la
sobolani) -> demonstreaza rolul hipocampului: animalul scufundat in lichid trebuie sa gaseasca
platforma

!hipocampul posterior -> memoria spatiala (test : labirintul cu brate radiale)

 Place cells -> neuroni din hipocampus din girusul dentat care se activeaza doar cand animalul e
intr-o anumita zona spatiala => se formeaza harti spatiale
 Grid cells -> in cortexul entorinal, care raspund in mai multe zone din spatiu
 Exista si un tip de neuroni care se activeaza numai cand animalul este langa un obstacol

Caile de transmitere a informatiei in hipocamp

 LTP= long term potential

 In girusul dentat
 Colaterale Schoffer -> axonii neuronilod din CA3 si dendritele din CA1
 Pe „felii” de hipocampus -> stimulii aleatorii colateralele Schoffer si obtinem un potential
postsinaptic pe termen lung
 N-metil-D-aspartat (activeaza receptorii NMDA)
 Porul canalului este blocat de m8; la repaus chiar daca glutamatul se leaga, nu obtinem raspuns
 Pentru a se deschide canalul trebuie sa fie activ neuronul presinaptic si cel postsinaptic ( sa fie
depolarizata membrana)
 Cand se deschide, se produce un influx masiv de Ca2+, ce activeaza kinaze care fosforileaza
receptori non-NMDA
 Canalele non NMDA sunt activate in raspunsul
 Creste densitatea de receptori nonNMDA in timp datorita potentarii pe termen lung dupa
tetanos
 Exista canale non-NMDA si in afara membranei
 Ca2+ activeaza si sinteza de NO, care actioneaza ca un mesager retrograd, care actioneaza pe
neuronul presimpatic, determinand formarea de noi vezicule, care faciliteaza eliberarea de
transmitatori
La batranete harta spatiala nu se mai poate activa eficient -> se pot vedea zonele asociate cu
diverse procese de memorie

Ipoteza glutamatergica a schizofreniei

 PCP – antagonist NMDA, care blocheaza canalele pentru glutamat (=> deficit de receptori
NMDA)
 In bulbul olfactiv -> receptorii glomerulilor sunt aceiasi
 Hipocampul nu e implicat in stocarea memoriei de lunga durata, ci doar activeaza circuitele
neuronale implicate si asocierea
 Neuronii olfactiv au concetratii mari de Cl- => Cl- iese din celule
 Influxul ajunge intai in cortexul piriform -> olfactic -> calea adenilat ciclazei este scurtcircuitata!!
350 de gene codifica pt receptorii olfactivi => familie de gene
 Gust -> protonii -> gustul acru si blocheaza canalele de K+ si intra prin canalele de Na+
 Receptorii pentru dulce, amar si umami activeaza calea PLC

Analizatorul olfactiv

 Epitelou olfactiv -> nerv

 Axonii neuronilor olfactivi spinali strabat peretele osos si se intalnesc in glomeruli, unde fac
sinapse cu neuronii II
 Neuronii olfactivi I exprima un singur receptor si sunt localizati in zone apropiate din epiteliul
mucoasei olfactive
 Toti axonii neuronilor cu un anumit tip de receptor ajung in acelasi glomerul => activarea unui
anumit tip de receptor determina activarea unui numar redus de glomeruli)
 Ariile corticale> cortexul piriform (cortexul olfactiv primar -> nu trece prin talamus, ci ajunge
direct aici), nucleul limbic, hipocampusul => impactul mirosului asupra memoriei si
comportamentului
 Cortexul orbito-frontal -> aici converg fibre gustative si olfactive => perceptia aromei unei
mancari si este o zona integrativa complexa -> perceptia aromelor poate fi influentata
 Organul vomero-nazal -> perceptia feromonilor
- Localizat in partea inferioara
- Trimit fibre catre bulbul olfactiv accesoriu -> hipotalamus
- La om este atrofiat, adesea calcificat, nefunctional -> codificat de pseudogene (nu se
traduc informatiile)
- Percepem olfactiv placut mirosul unei persoane de sex opus care are un sistem imunitar
complementar cu al nostru (nu exista dovezi clare in acest sens)
- Cale diferita de activare fata de calea olfactiva clasica
 Se pare ca la om olfactia ar fi preluat si functiile detectiei feromonilor
  La animalele care prezinta organ vomeronazal activ, acesta influenteaza comportamentul sexual
si agresivitatea teritoriala fata de alti masculi

Analizatorul auditiv

 Stimul: variatiile de presiune ale moleculelor din aer

 Spectrul auditiv
- 20 Hz-20000 Hz -> om
- 20 Hz- 40000 Hz- caini+pisici
- Liliecii – pana la 16000 Hz (ultrasunete)
- Balene, elefanti, cartite – infrasunete
 Urechea externa directioneaza undele sonore catre timpan care vibreaza transmitand vibratia la
oscioarele ciocan, nicovala, scarita, apoi imping in fereastra ovala, apoi de aici la lichidul care se
afla in urechea interna
 Fereastra rotunda -> iese in afara cand fereastra ovala este impinsa de scarita
 Sistemul de oscioare functioneaza ca o parghie -> pot amplifica undele transmise prin aer incat
sa converteasca o forta mica care actioneaza pe o suprafata mare, intr-o forta mare care
actioneaza pe o suprafata mica (punctul de contact dintre scarita si fereastra ovala)
 Cohleea -> 3 compartimente (scale)
Scala medie este inchisa la capat
Scala vestibulara si cea timpana comunica la capat prin helicotrema
 Sitmuli cu frecventa inalta -> maxim de aplitudine la baza membranei bazilare, unde e ingusta si
tensionata
 Stimul cu frecventa joasa -> maxim de vibratie la varful membranei bazilare (aproape de
helicotrema) -> unde e lasat si mai putin tensionata
 Creierul poate interpreta componenta spectrala a unui sunet in functie de caracteristicile
biofizice ale membranei bazilare
 Scarita impinge fereastra ovala => membrana bazilara se ridica
 Scarita trage de fereastra ovala => membrana bazilara se coboara
=> sunetul complex determina vibratii (ridicari si coborari ale membranei bazilare in zonele de
maxim al vibratiei pentru fiecare componenta a undei sonore)

Organul lui Corti

 Celule epiteliale modificare, ciliate

 3 randuri externe si 1 rand de celule interne => prezinta la polul apical stereocili intr-un gradient
de inaltime si nu se divid, nu se pot recupera daca au fost deteriorate
 Miscarea membranei bazilare determina impingerea stereocililor intr-o parte si in alta a cililor de
catre membrana tectoria catre si dinspre cilul cel mai inalt
 Axonii aferenti fac sinapsa majoritar cu celulele ciliate interne (95%)
 Celulele ciliate externe primesc imput eferent ce teremina amplificarea vibratiilor membranei
bazilare
  Varfurile stereocililor sunt unite prin filamente proteice ce prezinta ancorare la stereocil prin
niste canale de K+
 Stereocilii sunt deflectati catre cel mai inalt => se tensioneaza filamentele proteice => se deschid
canalele pentru potasiu => depolarizare atipica produsa prin influx de K+ -> K+ deschide canalele
de Ca2+ -> Ca2+ intra in celula -> veziculele cu glutamat sunt determinate sa faca exocitoza =>
salbe de potential de actiune

Codificarea frecventei sunetului => 2 mecanisme

1. Mecanismul de tonotopie -> activarea diferentiata a membranei bazilare in functie de frecventa

sunetului, care determina activarea celulelor cu cili corespunzatori zonei respective
In frecvente mari este utilizata strict tonotopia
2. Sumarea activitatii electrice -> utilizata pentru frecvente mici

Analizatorul vizual

 Celulele cu con si bastonase -> au discuri cu fotopigmenti (rodopsine)

 Absorbtia unui foton -> foto-izomerizarea retinolului -> (11 cis -> 11 trans) -> activarea
receptorului care e cuplat cu proteina G
 Rodopsina are 7 segmente transmembranare si activeaza translucina -> sub 2 + GTP -> activeaza
fosfodiesteraza -> care c GMP (era legat de canalele din membrana si le tinea deschise) -> GMP -
> se inchid
 Absorbtia a 1 foton -> inchide 2% din canale

Vederea colorata -> 3 tipuri de fotopigmenti (albastru, rosu, verde) care difera prin structura ( secventa
de aa) rodopsinei, retinalul fiind inactiv

 Genele pentru pigmentii ce absorb lumina in spectrul rosu si verde se afla pe cromozomul X
 Deuteronopie – pierderea fotopigmentului verde
 Protonopie – pierderea pigmentului rosu
 Tritanopie – pierderea pigmentului albastru
 Predecesorii vertebratelor se pare ca aveau 4 pigmenti
 Soparlele si pasarile au 4 pigmenti
 Majoritatea mamiferelor sunt dicromate (2 pigmenti)
 Stramosii primatelor au castigat un nou pigment => sunt tricromate (prin duplicare genica
urmata de mutatie intr-un anumit punct din evolutie)

Procesarea imaginii la nivelul retinei

Celulele bipolare -> au un camp receptor pe suprafata retinei, care are o organizare de tip centru
periferic. Stimularea centrului determina hiperpolarizarea fotoreceptorului -> stimularea celulei bipolare
(celule on control)

Stimularea periferiei determina hiperpolarizarea celulei bipolare (off control)

Celulele on-control sunt stimulate de iluminarea centrului

Celulele off-control :

 Intuneric – activa
 Iluminare difuza – usor inhibata
 Iluminare centru – inhibata complet
 Iluminare periferie – activare

Celulele on-control si off-control sunt specializate pentru detectarea contrastelor, nu intensitatea

luminoasa absoluta a unei suprafete

 Iluzii optice

Calea centrala a analizatorului vizual

Axonii celulelor parasesc retina prin pata oarba -> nervul II craniul -> chiasma optica -> tractul optic ->
talamus -> radiatie optica -> cortex

O leziune la nivelul chiasmei => vedere tunel (se pierde vederea periferica)

Tractul optic

 90% - nucleul geniculat lateral

 Nucleii suprahistomotori din hipotalamus -> reglarea ritmurilor
 Protectum (structuri din mezencefal -> modificarea diametrului pupilei)

Nucleii geniculati laterali din talamus -> structura stratificata in 6 straturi -> intr-un strat vin axoni de la
un singur ochi ( nu se amesteca)

 In cortex, neuronii din stratul 4 sunt primii care primesc impuls de la talamus -> ei trimit impuls
la neuroni din stratul 3 din cortex, unde se „amesteca” prima oara informatia (impulsurile) sosita
de la ambii ochi
 Coloane corticale de dominanta a inclinarii -> toti neuronii din coalana raspund la benzi care au
o anumita inclinare
 Coloane corticale care sunt sensibile la miscarea unidirectionala a unei benzi (margini)
 Celule simple -> raspund doar cand banda se afla intr-o anumita zona a campului receptor
 Celule complexe -> raspund indiferent de pozitia benzii

Procesarea vizuala secundara -> output-ul ariei V1 -> cortexul extrostriat

 Calea dorsala -> ajunge la aria medial temporala superioara si are rol in procesarea miscarii
stimulului
 Calea ventrala -> perceptie si duce informatia de-a lungul girusului temporal inferior (aici se
gasesc si neuroni implicati in recunoasterea faciala)
 Aria V4 – procesarea culorilor
  Diferitele componente ale unei imagini sunt procesate pe cai paralele (constrast – contururi,
profunzime, culoare, etc) insa nu se stie cu precizie unde se recompun aceste informatii
 Bucle de feed-back -> mult mai numeroase fibre pleaca de la cortex spre talamus (rol de
feedback) decat fibrele de input senzorial de la talamus
 Sinestezia „numere culori” -> interconectarea excesiva intre zonele de perceptie a culorii si a
formelor

Analizatorul somato-senzitiv (controlul nervos al miscarii):

- Receptorii – distribuiti pe toata suprafata corpului si in organele interne; receptioneaza

informatii legate de stimuli tactili, termici, durerosi, precum si de pozitia corpului
(propioceptori)
- Pentru corp – 30 perechi de ganglioni spinali
- Pentru fara – 2 perechi de ganglioni trigeminali

Nervul spinal:

- Prezinta radacini: dorsala (senzitiva, aferenta) si ventrala ( motorie, eferenta)

- 1 trunchi -> fuziounea radacinilor => trunchiul nervului e mixt
- Dermatoamele nervilor spinali – aria de pe corp de la care vin informatiile pentru fiecare
nerv spinal in parte; pot fi evidentiate in diverse patologii (ex: virus varicela-zoster
 Mecanoreceptori tactili – mai multe tipuri distincte (~ 4)
→ Exprima in terminatiile lor undele mecanosensibile care se deschid la tensiune -> influx
de Na si Ca -> depolarizaree -> PA ( daca atinge valoarea prag)
→ Piezo 2 – canale recent descoperite care sunt exprimare atat in celulele Merkel, cat si in
terminatia postsinaptica
→ Discurile Merkel -> superficial in tegument; la nivelul mustatilor rozatoarelor

Tehnici de microneurografie

→ Se expune un nerv, se stimuleaza si se urmareste raspunul -> permite detectarea campurilor

receptoare ale receptorilor
→ Mecanoreceptori tactili:
 Meissner si Merkel aproape de epiderma -> campuri receptive mici -> perceptie, tactila
fina
 Pacini, Ruffini in profunzime -> campuri receptoare mari, importante pentru vibratii
 Meissner + Pacini -> receptori cu adaptare rapida ( raspund la inceputul actiunii
stimulului)
 Markel + Ruffini -> receptori tonici ( raspund pe toata durata mentinerii stimulului)
→ Axoni :
 Aalfa – grosi, cu strat mare de mielina; axonii proprieoreceptorilor, mai ales ai fusurilor
neuromusculare
 Abeta – mielinizati, mai subtiri; axonii mecanoreceptorilor tactili – nu au terminatii
libere
  Adelta – slab mielinizati, nociceptori/termoreceptori
 C – nemielinizati, nociceptori/termorecedptori, au terminatii libere
→ Mecanismul durerii reflectate:
Neuronii II – primesc inervare dubla de la piele si de la organele interne => durerea reflecatata
(ex: durerea in infarctul miocardic)
!nu exista neuroni II specializati pentru durerea viscerala
 Nociceptorii sunt sensibilizati in conditii inflamatorii. Au receptori pentru mediatorii inflamatori
produsi de celulele lezate sau de celulele sistemului imunitarr (serotonina, prostaglandine) =>
hiperalgezie, alodinie ( stimulii care in mod normal nu sunt durerori devin durerosi).
 Nociceptorii pot produce substante (substanta P) de tip neuropeptide care determina
intensificarea inflamatiei => inflamatia neurogenica

Termoreceptori

 Canalele TRP – activate de caldura; sunt 3 tipuri, cu diferite praguri de temperatura

TRP V1 si TRPV2 raspund la temperaturi ridicate, cald dureros
TRPA1 -> frig dureros
TRPV – canal polimodal; este activat si de capsaicina sau protoni, alcool, activatori endogeni si
produsi in inflamatie; format din 4 subunitati si 6 segmente transmembranare

Caile centrale

Nociceptorii -> axoni centrali scurti, foc sinapse in zonele termoreceptoare superficiale ale
coarnelor dorsale cu NII, iar axonii NII decuseaza imediat si urca la talamus unde se afla NIII –
nucelu dorsal posterior al talamusului
Mecanoreceptorii – axon central lung -> Urca prin culoarele dorsale pana la granita cu bulbul
rahidian, unde fac sinapse cu NII, apoi decuseaza la nivelul bulbului si urca spre talamus unde fac
sinapse cu NIII din nucelul dorsal superior din talamus -> ariile somatosenzitive
 Insensibilitatea cronica la durere
 Modulator descendent al durerii
 Zona periaqueductala gri din mezencefal si zona rostral-ventrala a bulbului => pleaca
axoni descendenti (elibereaza serotonina, noradrenalina, opioide) care moduleaza
sinapsele din coarnele dorsale => analgezie (lipsa durerii in urma modularii)
 Cortexul somatosenzitiv primar se afla in girusul postcentral parietal
 Ariile 3b si 1 primesc primele input senzitiv de la talamus
 Homunculusul somatodensitiv

Aria corticala asociata fiecarei parti a suprafetei corpului este proportionala cu densitatea de inervare

 Membrul fantoma -> aria pentru mana este localizata intre aria pentru fata si umar ->
restructurarea la nivelul cortexului determina ca pacientul sa aiba senzatii ale membrului
amputat la atingerea fetei sau umarului

Functiile cognitive ale creierului

 → Membrul fantoma
- In urma amputarii
- Atingerea cotului evoca senzatii ale atingerii pe mana
- Atingerea fetei evoca senzatii ale atingerii mainii absente
- Functionarea zonei din cortex care primeste input de la zona respectiva (amputata) va fi
preluata de alte zone ale emisferei
- Membrul fantoma este asociat cu o senzatie continua de durere
- Villayanur Ramachandran – ideea de a folosit o cutie cu 2 compartimente intre care se
afla o oglinda pentru a da impresia ca mana exista
- Plasticitatea neuronala la o(reprezentarea corticala este plastica)

Notiuni:

- Lateral/medial
- Sectiuni -> cerenda, orizontala sagitala
- Trunchi cerebral -> rostral fata de MS
- Talamus
- Cerebel -> dorsal fata de TC
- Emisferele cerebrale

Modele de organizare ale cortexului

→ 3 etaje :
TC + cerebel = reptilian
Sistemul limbic = creier mamalian -> parti ale paleocortexului + alte parti
Neocortex => emisferele cerebrale
→ Creierul reptilian – reflexe si controlul involuntar al functiilor vitale
→ Creierul mamalian – starile emotionale + hipotalamus – implicat in homeostazie
→ Neocortex – functii superioare cognitive, limbaj, ratiune, planificare
→ Cortexul prezinta giri si sulci

Sistemul limbic -> cortexul cingulat, hipocampus, nucleul amigdalian

→ Maduva spinarii
 Tc
-diencefal -> corpul calos -> emosfere cerebrale + cerebel; vortex, ganglionii bazali,
amigdala, hipocampus
-> talamus + hipotalamus
-bulbul rahidian
-puntea lui varolio
-mezencefal
 Coarne dorsale
 Coarne ventrale
→ Arii de asociatie -> intervin in procesele informationale
 - Unimodala -> proces informational de aceeasi modalitate (vizuala, auditiva)
- Multimodala -> informatia convergenta de mai multe modalitati
Anterioara = cortexul prefrontal
Posterioara = cortexul posterior
Limbica
a) Aria unimodala de asociatie -> 2 canale de procesare a informatiei
b) Cortexul fusiform
- Neuroni care se activeaza in recunoasterea faciala
- Anumiti neuroni raspund la recunoasterea fiecarei fete
- Exista neuroni care raspund doar la proiectia unei fete din profil
c) Cortexul prefrontal
- Cazul Phineas cage – leziunea lobului prefrontal – modificare profunda a personalitatii ->
incapacitatea ratiunii si a planificarii -> sindrom de lob frontal cu pierderea abilitatii de
control a impulsurilor
- Lobotomia frontala – Egos Moni -> tratarea cazurilor grave de pacienti cu
comportament agresiv
- In anii 50 au aparut produse farmaceutice impotriva comportamentului agresiv
d) Aria perieto temporala
- Integrarea informatiilor senzoriale somatice, vizuale, auditive
- Lezarea acestei leziuni produce:
 Agnozie – incapacitatea de a percepe anumite parti ale lumii inconjuratoare
 Neglect – incapacitatea totala a perceperii centro-laterale, uneori si a propriului corp
 Sindromul Bolint – leziuni mai aproape de temporal
e) Aria limbica – hipocampul
- Limbus = margine
- Functii -> consolidarea memoriei -> hipocampus -> transfer de informatii; producerea
emotiilor
- Memoria: senzitiva, de scurta durata, de lunga durata -> stocata in cortex, hipocampul -
> intarirea circuitului de la baza memoriei si rol de a codifica memoria
- Emotiile -> nucleul amigdalian (langa hipocampus)
Frica – memoria asociata cu frica joaca rol de protectie; amigdala se activeaza in
momentul perceperii fricii
Sindromul Kluver-Bucy (distrugerea nucleului amigdalian) -> hipersexualitate, lipsa fricii
si a agresivitatii, bulimie
Amigdala primeste mai repede informatii vizule decat cortexul
Epilepsia de lob temporal -> producerea de senzatii mistice (simtirea prezentei unei
forte divine)

Limbajul – 7 arii corticale

 Paul Broca (sec. XIX) – aria lui Broca – arie promotorie implicata in vorbire -> leziuni = afuzie
motorie
  Wernicke (sec XIX-XX) – arie unimodala de asociatie implicata in intelegerea limbajului
 Girusul angular -> transforma stimulul vizual in cod auditiv intern (vocea interna)
 Lateralizarea functiilor corticale (majoritatea oamenilor au cele 2 arii pentru limbaj in
emisfera stanga, inclusiv stangacii)

Cortexul prefrontal - arie de asociatie multimodala anterioara

 Controlul motor ( -> cortex premotor -> cortex motor)

 Controlul emotiilor ( trimite fibre cortexului limbic) – poate inhiba impulsuri afective
 Controlul atentiei si self-awarness – lagaturi stranse cu cortexul temporal
 „puterea executiva a creierului”
 In evolutie cunoaste o dezvoltare semnificativa ponderea acestui cortex prefrontal

Aria posterioara parietala de asociatie

- Primeste informatie de la ariile vizuala, auditiva, somatosenzitiva

- Puternic interconectata cu cortexul prefrontal

Sistemul limbic - retele de functionare ale creierului

- Fronto-parietala -> initierea unei actiuni deliberate

- Defaul mode network – „cand iti fuge gandul”; nu este o activitate deliberata ficolizata
- Affective silence network – sistemul limbic (localizare interioara)
- Intrebare -> arii auditive primare -> Wernicke -> Brow -> limbaj vorbit
- Citire intrebare – arii vizuale -> girus ongular – Wornicke – fasciculul arcuat – Brow –
limbaj vorbit

Ouput-ul motor

Controlul motor la nivelul maduvei spinarii:

- Peste 600 muschi scheletici

- In jurul unei articularii -> perechi de muschi antagonici ( flexori si extensori) – contractia unora
determina relaxarea celorlalti
- Fiecare fibra e inervata de 1 singur motoneuron la nivelul jonctiunii neuromusculare
- 1 motoneuron poate inerva mai multe fibre ( miscari fine -> 1 motoneuron inerveaza maxim 3
fibre)
- Localizare:
Motoneuroni alfa – coarne ventrale ale maduvei spinarii si nuclei din creier
Densitate mare – crvicala si lombara -> corespund unervarii membrelor
- Axonii motoneuronilor alfa – radanina ventrala a nervului spinal
- Unitatea motorie = 1 motoneuron +toate fibrele musculare pe care le inerveaza dintr-un muschi
( -> se contracta toate simultan)
- Grup motor = toti motoneuronii care inerveaza fibrele unui anumit muschi (au localizare
multisegmentata in maduva spinarii)
 - Sarcomere intre 2 linii Z

Surse de input pentru mtotoneuronii alfa:

1. Centrul descendent (de la motoneuronii din cortex) – tradusul piramidal -> putini dintre ei fac
sinapse cu motoneuroni din maduva
2. Input de la neuroni intercalari locali
3. Input de la un anumit tip de neuroni senzitivi: receptori senzitivi ai fusurilor neuromusculare
 Actina trage de miozina spre mijlocul sarcomului cu ajutorul unui ATP
 Este nevoie de un alt ATP pentru a se relaza (actina sa se dezlege de miozina)

Reglarea fortei de contractie

1. Sumarea unitatilor motorii:

- motoneuronii alfa au dimensiuni difterite, iar marimea este direct proportionala cu dimensiunea
unitatilor motorii
- Primii se activeaza neuronii mici, care inerveaza putine fibre, apoi, daca actiunea persista, suntr
recrutati si neuronii de dimensiune intermediara si apoi mare
2. Secusa -> sumare -> tetanus incomplet -> tetanus complet
- Secusa – raspunsul la o stimulare unica = contractie unica, durata relativ lunga
- Daca se initiaza o secusa cand prima nu s-a terminat -> se sumeaza
- Daca scade si mai mult frecventa dintre potentiale -> tetanus incomplet
- Daca al doilea PA vine pe faza de contractie a unei secuse -> tetanus complet

Reflexul monosinaptic

- Mecanoreceptorii cu terminatii libere se infasoara in jurul fibrelor intrafusale -> raspund la

alungirea pasiva a muschiului -> trimit PA catre maduva spinarii -> sinapse cu un motoneuron
alfa care produce contractia muschiului

Reflexul polisinaptic

- Cerebelul primeste mereu si permanent de la proprioreceptori

Organul lui golgi al tendoanelor – terminatii nervoase dispuse infasurat printre fibrele de colagen ale
tendonului:

- Da informatii despre forta dezvoltata de muschiul respectiv

- Muschiu trage de os => creste forta de tensiune din tendon =? Se activeaza receptorii
neurotendinosi Golgi -> terminatiile trimit input in maduca, unde fac sinapsa cu un interneuron
inhibitor -> inhiba motoneuronii care determina constructiv fibrele din muschiul respectiv (bucla
de feed-back negativ care are ca scop impiedicarea unei contractii mult prea puternice care ar
putea deteriora tendonul)

Reflexul de retragere
 - Nociceptorii (detecteaza prezenta unui stimul care poate produce lezarea tesutului ) * in cazul
piciorului trebuie mentinut si echilibrul la retragerea unui picior
- De partea piciorului retras:
Interneuroni exciatori -> stimuleaza motoneuronii care inerveaza muschiul flexor
Interneuroni inhibitori -> inhiba motoneuronii care inhiba muschiul extenso
 De partea piciorului opus( cel pe care se sprijina pentru a pastra echilibrul intr-un singur
picior) -> stimulare motoneuronului care inerveaza muschiul extensor si inhibarea celui
care inerveaza muschiul flexor

Boli neurodegenerative

Scleroza laterala amiotrofica- Meludia Lou Gehrig.

-Aceasta implica degenerarea neuronilor din SNC raspunzatori de generarea miscarii voluntare – in lipsa
semnalelor nervoase, muschii se atrofiaza. 10% din cazuri apar din cauza unor mutatii ale enzimei SOD
( superoxid dismutaza – converteste superoxidul in H2O2) – rol in protejarea fata de stresul oxidativ.
90% din cazuri sunt sporidice ( infectii, traume, agenti toxici ). Alte cauze: neurotoxicitate glutamatergica
( acumulare de glutamat la nivelul tesutului ). TDP43 ( factor de trascriere).

Distrofia musculara Duchenne

- Fibrele musculare sunt distruse si inlocuite cu tesut fibros cicatriceal

- Debuteaza foarte devreme in viata
- Boala monogenica ( pe crz X) – mai frecventa la ♂
- Recent s-au descoperit metode de terapie genica
- Afecteaza gena pentru proteina distrofina
- Distrofina – leaga miofibrilele de membrana plasmatica si transmite forta

Myosthenia gravis

- Ac-antireceptori nicotinici se leaga de receptorii nicotinici pt acetilcolina, iar fibra musculara

raspunde prin internalizarea membranei in lizozomi prin endocitoza – scade exprimarea
receptorilor nicotinici – scade potentioalul postsinaptic excitator.
- Ac-antinicotinici nu ar trebui sa existe in molecula normala

SITUATIE NORMALA:

Cortex cerebral

↓ (+)

Substantia nigra (+) -> Corp striat

Globus pallidus (-) -> Talamus -> Cortex premotor

 Cortex cerebral

↓ (+)

Substantia nigra -> (+) Corp striat (-)

Globus pallidus -> Talamus -> Cortex premotor => MISCARE

MALADIA PARKINSON

Cortex cerebral

↓ (+)

Substantia nigra -> Corp striat

↓ ↓

DEGENEREAZA Globus pallidus -> (-) Talamus -> Cortex promotor

MALADIA HUNTINGTON

Cortex cerebral

Substantia nigra ->

 Talamus -> (+) Cortex promotor

 Controlul functiilor motorii

Creier -> motoneuroni superiori

a) Cortexul motor ( planificarea si initierea miscarii)

b) Trunchiul cerebral ( controlul postoral)

-> ganglionii bazali ( selectia si initierea miscarii )

-> cerebelul ( coordonare)

Maduva spinarii :

Interneuroni modulati -> motoneuronii

↑ ↓

Input senzitiv muschii scheletici

-Nervii cranieni – componenta motorie:

III – Oculomotor – miscarile ochilor + diametrul pupilelor

IV- Trohlear – miscarile in jos ale globilor oculari

VI – Abducens – miscarile laterale ale ochilor

VII – Facial – expresii faciale

IX – Glosofaringianul – muschii gatului

X – Vag – ajunge la majoritatea organelor interne

XI – Spinal accesor – muschii umerilor si spatelui

XII – Hipoglos – limba

- Arii corticale de oscilatie + ganglionii bazali Strategia/decizia tactica/

- Cortex premotor si motor + cerebel program executie/comanda
- Motoneuroni din trunchi si coarnele anterioare ale maduvei

Lobul frontal – implicat in planificarea si controlul miscarii

- Aria premotorie
- Aria premotorie suplimentara
- Cortex prefrontal
- Aria motorie

ARIA PREMOTORIE + CORTEXUL PREFRONTAL = CORTEX PREMOTOR

-Aria lui Broca – preomotorie

- Gustao Fritsch + Eduard Hitzig – descoperirea cortexului motor la caine

David Ferrier - experimente pe macuci

Wilder Penfield ( 1891-1975) – cartografierea cortexului prin experiente cu pacientii afectati. In timpul
operatiilor, prin stimularea electrica a unei zone si urmarirea reactiei pacientului ( contractia unui
anumit muschi).

CORTEXUL PREMOTOR

- Stimulare electrica – miscari complexe ( programul miscarii)

- Neuronii sunt activi pe durata planificari miscariiiar activitatea lor inceteaza odata cu initierea
miscarii ( nu mai genereaza PA)

ARIA MOTORIE SUPLIMENTARA

- Miscari secventiale fine ale extremitatilor ( degetelor)

- Neuroni oglinda – se activeaza la maimute cand ele fac o miscare sau cand o alta maimuta face
aceeasi miscare. Sunt importanti pentru imitare ( expresia faciala la beblusi) , empatie,
intelegerea intentiilor celuilalt. Se mai gasesc in: cortexul cingulat anterior, insula, etc.

CAILE MOTORII DESCENDENTE

- 2 tipuri de proiectii descendente: cortex-maduca + trunchi-maduva

- Ganglionii bazali au rol de modulare – realizeaza bucle de comunicare cu cortexul, nu intra in
contact cu motoneuronii din maduva direct.
- Cai descendete :
a) Laterale – corticospinal, rubrospinal
b) Anterioare – reticulospinal, vestibulospinal, formatiunea reticulata, tedospinal

CAI LATERALE:

A) TRACTUL CORTICOSPINAL
- Cei mai multi provin din cortexul motor primar
- Decuseaza la granita bulb-maduva ( 90%) – CSL=cortico spinal lateral
- Majoritatea fac sinapsa cu interneuroni – 5% fac sinapse directe cu motoneuronii 2
- miscarile complexe ale partilor distale ( degetele)
B) TRACTUL RUBROSPINAL

- Pleaca din nucleul rosu din TC

- Decuseaza mai sus, aproximativ la nivel pontinlea
- Primeste input prin trasee cortico-bulbare
 - Dupa o leziune corticospinala, funtia poate reveni datorita tractului rubrospinal, care preia o
parte din functii , dar nu se poate recapata miscarea independenta a degetelor pt ridicarea unui
obiect, este nevie utilizarea intregului pumn.

TRACTUSURILE:

1) VESTIBULO-SPINAL:
- Pleaca dinbulb din nucleul vestibular ( informatii legate de echilibru)
- Decuseaza partial
- Control asupra muschilor axilari ( reflexe de echilibru)
2) TECTO-SPINAL:
- Din coliculii superiori din mezencefal la care vin fibre de la retina
- Decuseaza in mezencefal
- Coboara la nivel cervical
- Orientarea capului catre un punct de interes vizual ( stimul )

FORMATIUNEA RETICULARA:

- Mentinerea starii de veghe si tranzitia somn-veghe

- Functii cardiace, tensiune, etc

TRACTUSUL RETICULO-SPINAL:

- Nu decuseaza
- 2 – una puntina – rol antigravitatie ( tonusul muschilor extensori ) si una bulbara – eliberarea
controlului pt a putea exercita miscarea muschilor flexori

ROLUL GANGLIONILOR BAZALI:

- Nucleii putamen + caudat = corpul striat

- Corpus policies
- Substanta neagra mezencefalica
- Anumite zone din talamus

NUCLEII CEREBRALI PROFUNZI:

Ganglionii bazali + cerebelul – doar comunica cu cortexul, nu si cu motoneuronii. Lezarea lor duce la
pierderea fluentei si controlul miscarii. Lezarea cerebel – ataxie

-Input din mai multe regiuni ale cortexului ( aria de asociatie prefrontala, cortex premotor + motor ) –
corpul striat ( eliberare glutamat – neuroni excitatori) – globus pallidus ( segment intern + extern ) –
output ( axoni inhibitori ce elibereaza GABA) – tinta: talamus ( nucleii geniculati lateriali si mediali ).

-GABA – inhibitie tonica – talamusul e impiedicat sa genereze miscari

Activarea talamusului: cand se doreste initierea unei miscari : cortex – stimul excitator – neuronii din
putamen ( coaja) – inhiba neuronii de output – neuronii din talamus pot activa mai departe cortexul.
Substanta neagra – axoni dopaminergici – neuronii inhibitori din corpul striat.
 - Ganglionii bazali – declansarea miscarii, selectarea programului motor corespunzator pt scopul
dorit. Functioneaza mai ales inainte de miscarea p-z.

CEREBELUL

- Input ( mai ales din cortexul parietal posterior ) – punte- cerebel

- Output din cortexul cerebral – nucleii cerebrali profunzi – talamus – cortex ( encefal)
- Rolul lui este de a compara informatiile legate de pozitia initiala a corpului ( input senzitiv de la
proprioceptori ) cu pozitia din activitatea dorita.
- Functioneaza in timpul miscarii

PARKINSON:

- Deteriorarea neuronilor dopaminergici din substanta neagra

- Efect: hipokinezie ( miscare mult mai incetinita) din cauza incapacitatii ( dificultatii de a declansa
miscarea )
- Miscari lente, pasi tarsaiti, tremus de repaus
- Se trata prin administrarea unui precursor al dopaminei care poate trece bariera
hematoencefalica.
- Interventii cu electroni – mai eficiente
- Proteina 2-sinucleina – in conditii de stres – formeaza corpi Lewy ( complexe de oligomeri) in
neuronii dopaminergici care formeaza fibrile.
- Sub 10% din cazuri au determinism genetic
- Teorie recenta : influenta microbiotei : plierea ar incepe sub actiunea unor toxine din tractul
gastric – neuronii enterici ar I primii care acumuleaza proteine pliate gresit, iar aceste proteine
par ca se pot mobiliza prin sinapse de la un neuron la altul

HUNTINGTON:

- Autozomal dominanta
- Apoptoza si deteriorarea progresiva a ganglionilor balazi, incep in corpul striat
- Miscarile anormale, necoordonate, asemanatoare unui dans, declin al abilitatilor mentale
- - leziunea nucleilor subtalamici – miscari involuntare

TIPURI DE COMUNICARE:

1) Comunicare punctuala ( directa )

2) Eliberare de hormoni
3) Retele de neuroni ale SNV
4) Sisteme modulatorii difuze
Sistemul nervos autonom ( vegetativ )
SNP ( tinte) – muschi netezi si muschiul cardiac; unele glande endocrine si exocrine; tesuturi
adipoase. Intre SNC si tinta sunt mai multi neuroni: neuron preganglionar – sinapsa in ganglion –
neuron posganglionar.
SNS – tahicardie, dilatarea pupilei, inhiba digestia, secretiile nazale, inhiba producerea salivei,
inhiba functia ficatului, a rinichilor, a vezicii, stimuleaza transpiratia, piloerectia.
 SNP- brahicardie, contractia pupilei, stimuleaza digestia, secretia nazala, ficatului, rinichii, vezica,
constrictie in plamani.
SNS – axoni preganglionari scurti si mielinizati, puternic ramificati; lanturile paravertebrale de
ganglioni contin neuronii postganglionari; axonul postganglionar lung
SNP – axoni postganglionari lungi; axoni postganglionari scurti, uneori intramurali
SNS – receptor nicotinic ( acetilcolina) in sinapsa din ganglion. La terminatiile postanglionare:
receptori muscarinici ( metabotropi, cuplati cu proteina G ) , se elibereaza noradrenalina.
Neuronii preganglionari simpatici – coarnele laterale ale maduvei in regiunea toracica si T1-L2.
Ganglionii prevertebrali- mezenteric superior, mezenteric inferior.
SNP – localizare craniosacrala ( 4 nervi cranieni: III, VII, IX, X ). In ganglion – receptori nicotinici
( elib acetilcolina ). La terminatiile postganglionare – acetilcolina ( rec muscarinici )
SNS - responsabil de raspunsul fight or flight
SISTEMUL ENDOCRIN
- Influenta hormonilor asupra organismului

HIPOTALAMUSUL + HIPOFIZA

- Secreta vasopresina ( ADH) si oxitocina

Epifiza – melatonina

Tiroida – T3+T4 – hormoni ce stimuleaza dezv creierului si metabolismul

Paratiroidele – h tiroidian ( homeostazia Ca)

Suprarenale

Gonade

TIPURI DE HORMONI:

- Polipeptide ( oxitocina, vasopresina) – solubile in plasma sanguina, nu pot traversa membrana

plasmatica, se leaga de receptori membranari – cascada de semnalizare
- Derivati ai aminoacizilor – tiroidieni ( derivati din tiroida ) – insolubili in plasma, lipofilice;
catecolamine – solubili, se leaga de recepti
- Steroizi – derivati ai colesterolului – lipofilia, nu necesita receptori pt ca pot trece prin
membrana ( au receptori intracelulari ) – toti hormonii ce nu au nevoie de receptori
membranari. Steroizii au efecte lente, unii au rol de factori de tranzitie.
- Specificitatea hormoniloe este data de exprimarea receptorilor in celulele tinta.

HIPOTALAMUSUL – inconjoara partea inferioara a ventriculului III.

HIPOFIZA- pe saua turceasca a osului sfenoid; adenohipofiza ( tesut endocrin), neurohipofiza ( tesut
nervos) – practic este o prelungire a hipotalamusului.
HIPOTALAMUSUL – homeostazia mediului intern. Variatii ale parametrilor fiziologici – senzori
( hipotalamus) – raspuns- hormoni; raspuns vegetativ; motor ( comportament)- ex: senzatia de foame,
sete.

Nucleii paraventriculari si supraoptici din hipotalamus – terminatiile axonale coboara in neurohipofiza

unde secreta hormonii vasopresina si oxitocina. Vasopresina – eliberata in deshidratare – tinte: rinichi –
retentie de apa; vase de sange – vasoconstrictie; => crestera presiunii si a volumului sanguin.

Oxitocina – ejectia laptelui ca raspuns la stimularea mecanica a mamelonului de catre bebelus – prin
mecanoreceptori care trimit semnale la hipotalamus. Ambele sunt implicatein comportamente sociale si
sexuale.

- Soarecele de camp – monogam – pereche pe viata, masculul se implica in cresterea puilor

- Soarecele de poiana- poligam
- Densitate mare de receptori pentru vasopresina in globus pallidus
- Injectarea genei ce contine rec pt vasopreina la soarecele de poiana in globus pallidus – incepe
sa aiba un comportament asemanator cu soarecele de camp ( nu prefera sa stea cu partenera )
- La femele – oxitocina are rol in comportament ( asemanator cu vasopresina la masculi )
- ADN microsatelit in regiunea reglatoare a genei receptorului pt vasopresina- dimensiunea lui
este oarecum corelata cu atasamanetul si comportamentul monogam

Reglarea comportamentului alimentar: anabolism-catabolism

-soareci obezi

-s-a facut un experiment de parabioza (punerea in comun a sistemelor circulatoare)-->soarece

obez+soarece normal in parabioza---->soarecele obez revine la greutatea corporală normală, el
duce lipsa unei molecule (leptină)

-absența leptinei determină senzația de foame

-leziune leziune hipotalamusul lateral-->lipsă comportamentului alimetar până la inaniție și

moarte.
Dimorfismul sexual al comportamentului cognitiv:

-la bărbat: conectări intraemisferice mai dese

-la femeie: mai multe fibre comisurale(interemisferice)

-sex genetic---->cromozomi sexuali (XX/XY)

-sex glandular---> prezenta gonadelor

-fenotip sexual- efectul hormonilor sexual- organe genitale interne si externe

-identitate sexuala- influentata de efectul timpuriu al hormonilor sexuali

-expunerea femelelor la testosteron in uter----masculinizrare

Sindromul Klinefelter XXY: ginecomastie, infertilitate

Sindromul Turner XO

Sindrom Kallman ---> disfunția unor neuroni hipotonici care secretă factor de eliberae pentru
gonadotropine

-insensibilitate la androgeni; barbati XY, dar cu deficit in receptorul pentru testosteron----

>identitate sexuala +fenotip feminin, dar genotipic masculin

-deficienta de 5-alfa-reductaza- sex genetic XY, dar aparenta feminina la nastere, dupa 12 ani,
coboara brusc testiculele si creste parul sub actiunea unei o a doua copii a genei care se
activează)

-hiperplazie adrenală congenotala- genotip XX, crestere excesiva a galndei suprarenale---organe

genitale ambiguea

Cazul David Reiner---accident in circumcizie la bebelusi, parintii au decis sa ii faca schimbare

de sex si sa il creasca ca pe o fata, la pubertate, i se face o nouă schimbare de sex

CURS 12

Creierul și comportamentul

Transmitere de informație senzorială sau comenzi motorii→ inf un nr mic de neuroni

Sistemele modulatoare difuze (4)- influențează un număr mare de neuroni

-au origine într-un număr mic de neuroni (mii) precis localizați în structuri subcorticale

-4 sisteme: colinergic, serotonergic, dopaminergic, noradrenergic

-fiecare neuron face sinapse cu 100000 alți neuroni

-NT sunt eliberati din loc in loc, nu doar la nivelul sinapselor

-rol in controlul motor, memorie, dispozitie, motivatie, stare metabolică, stare de veghe,
disfuncții ale lor →boli mintale, stări psihoactive

Sistemul serotonergic:

-nucleii ??? (din bub, până în mezencefal)

-axoni lungi cu țintă în tot cortexul, trunchi, talamus, cerebel

-rol în alternanța somn-veghe, reglarea apetitului

-rol în dispozitie (mood☺), afecțiuni ale dispoziției (depresie, anxietate, maladia obsesivo-
compulsivă, anorexie nervoasă)

 fluoxetină→inhibitori de receptare a serotoninei

triptofan(în prez triptofan hidroxilază) ----->5-hidroxi-triptofan(în prez decarboxilazei) -----> 5-

hidroxi-triptamină=serotonină

-receptată în componenta presinaptică din fanta sinaptică, serotonina e ???? de monoaminoxidaza

????+ încă o enzimă

-mecanismul de receptare→țintă pentru multe substanțe cum ar fi drogurile și antidepresivele; →

acestea din urmă inhibă receptarea și serotonina rămâne mai mult timp în spațiul sinaptic, iar
efectul lor devine vizibil după 2-3 săpt (creșterea cantității de serotonină nu e suficientă, trebuie
să se modifice modelul de transcriere genică în acei neuroni)

Sistemul noradrenergic:

-locus coeruleus→ granița dintre punte și mezencefal

-rol în atenție, vigilență, învățare, somn/veghe, dispoziție

Tirozină(în prez tirozin hidroxilaza)---->L-DOPA(în prez decarboxilazei)----- >dopamină(în prez

hidroxilazei)---- >noradrenalină(în prez metil transferazei)---- >adrenalină

-receptori noradrenergici: alfa1, alfa2, beta1, beta2 (metabotropi, cuplați cu proteina G)

-dupa receptare, e degradată de aceleași enzime cu serotonina

 rezerpine: e antiadrenergic, produce depresie, era folosită la pacienții cu

hipertensiune( blochează NT în vezicule)
-cocaina, amfetamina inhibă receptarea

-beta-blocante

Sistemul dopaminergic
 - adicția→ eliberare de dopamină în nucleus acumbens (o țintă a acestui sistem)
- maladii asociate cu disfuncții ale sistemului dopaminergic: schizofrenia (exces de
dopmanină), ADHD
- receptată, apoi metabolizată de aceleași molecule cu cele anterioare
- cocaina, amfetamina, blochează receptarea
- receptori: 6 tipuri (ex. D2)
Substanțe psihoactive

Excitante:

-cofeina, nicotina, amfetamină, cocaina

Tranchilizante(antagoniști GABA, întăresc sinapsele inhibitorii)

-etanol, benzodiazepine, barbiturice

Antidepresive

-triciclice(imipramină), inhibitori ai MAO(monoaminooxidază), inhibitori ai receptării srotoninei

(fluoxetinei)

Antipsihotice (neuroleptice)

-clorpromazina, holoperidol

Halucinogene

-disociative( ketamina), delirente, ...

Analgezice

-agenți anti-inflamatorii non-steroidieni( aspirina)

-paracetamol

-opioide, heroină, morfină-hiperactivare dopaminergică(dependență!!)

Cannabis THC (tetrahidrocanabinol) 

-exista în creier receptori canabinoidici

Marijuana- extract de Cannabis sativa

Compus activ: THC

-mica descarcare de dopamină

Cocaina

-inhiba transportorii de dopamină si noradrenalină, prelungind actiunea lor la nivelul sinapselor

Adictie: potential foarte puternic

-se poate fuma

*vaccin anticocaină

LDS

-halucinogen

-mimează efectul serotoninei

Heroina=diacetil morfina

12%morfină

-opioide endigene- encefaline, endorfine

-a fost utilizată pentru tratarea tusei

Amfetamina

-produs de sinteză

-sintetizată de Lazăr Edeleannu

-a fost folosit pentru administrarea la militari

-dexedrina- folosită în prezent în SUA

MDMA= metilen-dioxi-metamfetamină

-eliberare de serotonină

-produce comportament motor repetitiv

Combinații periculoase(letale)

-cocaină+heroină

-alcool+ barbituricec

-analgezice+barbiturice/ diazepam

Consumul de HEROINĂ: înainte ca heroina să intre în sistem, neurotransmițătorii inhibitori sunt

activi în sinapse, inhibând eliberarea dopaminei în spațiul sinaptic de către alți neuroni.
Interneuronii inhibitori au receptori opioidici nativi care sunt activați de opioidele endogene, sub
activarea de către opioidele endogene neuronii acestia fiind inhibați (inhibarea inhibiției- nu mai
eliberează GABA), iar neoronii dopaminergici devin activi (nu mai sunt inactivați de
interneuroni) și pot elibera dopamină, care poate stimula neuornii din nucleul acumbens, dând
starea de bine. Heroina sau morfina (opioide de sinteză) sunt mult mai potente, se leagă de
receptorii opioidici ai interneuronilor și produc o inhibiție dură, ne mai eliberând GABA, iar
neuronii dopaminergici eliberează dopamină pe termen prelungit. Opioidele au efect indirect
asupra sistemului de recompensă. (inhibă neuronii care inhibă eliberarea de dopamină). Efectul
principalel este asupra cai mezolimbice (care pleacă din mezencefal și ajunge în nucleul
acumbens).

Consumul de ALCOOL: la nivelul sinapselor excitatorii, la care se elibereză glutamat ce

activează niste receptori postsinaptici pentru glutamat. La nivelul neuronilor dopaminergici
situatia normală este aceeasi cu cea prezentata mai sus( sunt inhibati de interneuronii prin
eliberare GABA). Alcoolul se leagă de receptorii pentru GABA ai neuronilor dopaminergici,
stimulînd efectul GABA, astfel încât crește nivelul de inhibiție din creier. De asemenea, in
regiunile excitatorii, alcoolul se cuplează cu receptorii pentru glutamat, impiedicand legarea
glutamatului si inhibă neuronii. Riscul mare este atunci când inhibiția aceasta este potențată se
instalează la nivelul trunchiului cerebral, unde sunt controlate funcțiile vitale ale organismului.
Pot fi afectate: luarea deciziilor, controlul funcțiilor vitale, formarea memoriei.

COCAINA: În mod normal, după funcționarea unei sinapse doaminergice, dopamina este
receptata in terminatia presinaptica cu ajutorul unor transportori transmembranari de recaptare.
Cocaina blochează acesti transportori, iar dopamina ramane in spatiul sinaptic si stimuleaza
repetitiv neuronii postsinaptici. Este implicata calea mezolimbica (de recompensa).
AMFETAMINA: Când este prezentp la nivelul sinapselor dopaminergice, amfetamina este
receptata de catre neurotransmitaori transmembranai si introdusa in neuronii presinaptici, care
blocheaza umplerea veziculelor cu dopamina, luand locul dopaminei din veziculele sinaptice.
Receptorii transmembranari incep sa functioneze invers cand se acumuleaza o anumita
concentratie de dopamina si inecep sa aduca dopamina in spatiul sinaptic. Aceasta este o
acumulare care nu depinde de exocitoză (modul in care dopamina este eliberata normal in fanta
sinaptica), ci se reazlizeaza prin functionarea inversa a receptorilor de recaptare (transportori).

LDS: Actioneaza la nivelul sinapselor serotonergice, unde activeaza anumiti receptori, mimand
efectul serotoninei. Serotonina prezinta mai multe categorii de receptori, unii fiind inhibati de ea,
altii stimulato. Efectul LDS este de alterare a perceptiei vizuale.

Adicția are la bază fenomenul de toleranta, dupa o folosire repetata a drogurilor, fiind necesare
cantitati din ce in ce mai mari de drog pentru a obtine acelasi efect. Avand de-a face cu o
cantitate mare de agonisti de dopamina, neuronii postsinaptici isi reduc densitatea de receptori
(demonstrat experimental prin marcarea receptorilor D2 dopaminergici la persoanele normale si
cele cu adictie.