Filosofia antică 

reprezintă suma principiilor fundamentale ale existenței prin care lumea este
interpretată, dezvoltată în cele mai avansate culturi ale antichității,
precum: China, India, Mesopotamia, Grecia, Roma etc

Scoala din Grecia antică,școala din Milet pune intrebarea inceputului. Ce a fost la
inceput?

Primul gînditor Tales susține ca începutul este substanța,adică există o materie prima
din care apar si dispar lucrurile. Mai apoi această substanță este veșnică, există
mereu.Anume substanța a făcut trecerea de la gîndirea religioasă la gîndirea stiințifică.
Următorul gînditor, Anaximandru, consideră ca această substantă este apeiron
(infinitul)acesta nu are forme concrete adica este nedeterminat dar anume in el se
contine elementele principale cum ar fi apa, aerul,pamantul și cerul. Anaximene sustine
ca substanta primara este apa "lucrurile apar din apa ci in apa se descompun".

Începutul filosofiei antice chineze se identifică cu Confucius (numele latinizat al lui Kong

Fu-zi), care a lăsat în urma sa o doctrină etică, elaborând codul normelor morale privind
comportamentul omului față de ceilalți, formarea omului util societății și al omului
superior prin cultivarea celor trei virtuți: inteligența, curajul și generozitatea. În centrul
doctrinei sale morale aflându-se ideea de armonie dintre om și cosmos, iar omul trebuie
să tindă spre perfecțiune și fericire prin respectarea tradițiilor trecutului în scopul de a
îmbunătății prezentul.
Confucianismul a fost transpus în pagină de către discipolii lui Confucius într-o colecție
cuprinzând 30 cărți, printre care: Cugetări, Cartea odelor, Cartea schimbărilor, Memorial de
rituri, Cartea muzicii, Cartea edictelor, Analele primăverii și ale toamnei' etc
O altă mare școală filosofică, înființată de către Lao-tze în China antică, este taoismul.

În India antică, filosofia se dezvoltă în strânsă corelație cu religia, iar primii filosofi au

fost preoții care au promovat o gândire filosofică formată din concepte bazate pe
gândirea rațională și pe credința mistică, adică o teosofie, pe care indienii o
numeau Arya.
Izvoarele teoretice ale gândirii filosofice indiene antice se regăsesc în literatura vedică,
compusă dintr-o serie de cărți sfinte, la care aveau acces doar preoții,
numite vede (veda în limba sanscrită înseamnă știință, cunoaștere).