Scopul imobilizării este de a obține un complex rigid, capabil să asigure în mod eficace funcția și distribuirea proporțională a presiunii mastica-
toare, anulând forțele transversale și oblice, care au o influență negagtivă asupra aparatului de susținere a parodontului.
Cerințe:
· Sa asigure imobilizarea dinților in toate direcțiile când un bloc rigid
· Sa repartizeze uniform presiunii masticatoare pe câmpul protetic, descărcând dinții afectați
· Descărcând dinții afectați sa nu existe parodontul marginal:
· Sa nu împiedice tratamentul conservativ si chirurgical
· Sa nu duca la blocajul miscarilor mandibulare,
· ușor sa se supună prelucrării igienice
· sa se fixeze bine
· sa nu deregleze funcțiile sistemului stomatognat si aspectul fizionomic
· sa aibă o tehnologie simpla de confecționare
• În cazul afectării parodontului grupului de dinți frontali, mai efectivă și indicată este șinarea fronto- sagitală sau circulară.
• În cazul afectării parodontului grupului de dinți laterali, mai efectivă și indicată este şinarea parasagitală sau circulară.
• În cazul afectări tuturor dinților, mai efectivă și indicată este șinarea circulară.
5. Particularitatile sinarii permanente ale arcadelor dentare integre.
Imobilizarea definitiva –mobilizarea definitive (permanente) urmărește obținerea unui complex rigid capabil sa asigure in mod eficient functia
sistemului stomatognat ,distribuirea forțelor funcționale pe toți dinții incluși in sistemul de imobilizare ,neutralizandu se fortele orizontale per-
iculoase pentru parodont.
Din punct de vedere clinic imobilizarea definitiva este cu atat mai eficace cu cat se realizeaza mai precoce,cand procesul de resobtie a tesutului
osos inca nu este avansat .
Imobilizarea permanenta se efectueaza cand prin alte mijloaca nu este posibila repartizarea uniforma a presiunilor masticatorii.
La imobilizarea definitiva a dintilor sta la baza principiul crearii unei stabilizari suficiente in raport cu sectorul arcadei
Daca se vor sina dintii din acelas grup ,imobilizarea va fi imperfecta ,fiind grupul de dinti sinati se va deplasa in acelas sens.
Imobilizarea corecta va fi intr un bloc rigid dintii din 2 sau 3 grupe functionale diferite pt a se opune eficient atat fortelor verticale ,cat si celor
orizontale.
Sinele mobile :
· Sunt aplicate in cazul mobilitatii de gradul 2
· Nu necesita prepararea dintilor
· Se confectioneaza usor atat din punct de vedere clinic cat si tehnic.
· Este mai igienic
· Usor se supun reparatiilor si sunt fizionomice.
· Rigiditate redusa fatza de cele fixe
· gradul de mobilizare este insuficient
· Nu neutralizeaza fortele transmise axial
· Fortele masticatorii nu sunt dispune uniform, au un efect traumatizant asupra dintilor.
Principii de confectionare:
· Sunt aplicate pe dintii frontali/laterali,vitali/devitali.
· Se tine cont de tipul de ocluzie
· Se tine cont de prezenta sau absenta unor dinti de pe arcadele dentare ,de gradul de mobilitate.
Sinele fixe sunt alcatuite din coroane de invelis totale ,coroane ecuatoriale confectionate prin metode de turnare sau stantare si sudate din in-
crustatii cu povoturi radiculare sau parapulpare ,din capacele cimentate pe dintii mobili asigurand prin imobilizare stabilizarea necesara:
- frontala,
- fronto-sagitala,
- parasagitala
- circulara .
Ceiszynski a propus sinarea dințtilor mobili prin legátura lor cu sirma de bronz cu diametrul de 05 mm sau otel inoxidabil 0,4 mm.
Şinarea se începe de la dinții-stilpi stabili, atrágind aten- na ca sirma să nu traumeze gingia. Nodurile din sirmá periodic se string, deoarece
legătura se slåbeşte.
Şina Mamloc-Grunberg este alcătuită din două inele aplicate pe dinții-stilpi (premolari ori molari) din partea vestibularå a cărora este
adaptat și sudat un arc de care este legat fiecare dinte mobil.
Şina după Novotny este confecționată din acrilat autopolimeri- zabil, avind formă de fisie cu o grosime de 1 mm, ea acoperă 1/3 din
suprafețele orale ale dinților frontali inferiori. Din partea ves- tibulară se observă numai unele puncte ale şinei situate în spațiile interdentare.
Marei, Glikman și alți autori au propus diferite şinare provizorie care constau în legarea prealabilă a dinților mo- bili intre ei cu sîrmă
de bronz, otel inoxidabil, nailon, capron etc. după ce pe suprafata vestibulară este aplicat un strat de acrilat autopolimerizabil care consolidează
poziția dinților mobili.
Kopeikin a propus o şină asemănătoare cu şina Novotny, dar confectionată din acrilat autopolimerizabil pe model şi fixată in cavitatea
bucală cu un clei cianacrilic de tip MK-6, MK-9.
Kurleandski a propus şina gutieră care este fixată în cavitatea bucală prin cementare sau cu unul di materialele amprentare de tip «Re-
pin>, «Dentol> sau cu ajutorul dentinei.
Utilizarea acestei şine duce și la o uşoară redimensionare a ocluziei in caz de necesitate. Dacă această redimensionare a ocluziei nu
este de dorit, se aplică alte şini. Mai pot fi aplicate şinele metalice turnate, care sînt compuse din doua arcuri: vestibular şi lingual dinților și re-
unite printr-un număr variabil de bare transversale situate interdentar la nivelul suprafetelor ocluzale.