ELABORARE METODICĂ Nr.

9
TEMA :Etiopatogenia, metode de examenare şi diagnosticul anomaliiior dento-maxilare la adulţi

1.Factorii etiologici generali a anomaliilor dentomaxilare (ADM).

1. Factorii ereditari
 Trasaturi caracteristice unei rase,etnii sau regiune geografica
 Trasaturi familiale
2. Bolile congenitale includ despicături labio-maxilo-palatine care intervin în timpul creşterii
fetale şi afectează dezvoltarea structurilor craniofaciale şi dentare.
3. Sindroamele genetice apar ca aberatii ale perechilor de cromozomi care intră în alcătuirea
ADN-ului (22XX sau 22XY) şi afectează dezvoltarea structurilor generale şi cranio-faciale şi
dento-maxilare (trisomii, maladii gonosomiale, disostoze, condrodistrofii, osteopatii
condensate)
4. Tulburări de nutriție
5. Tulburări endocrine Hipo/hiperfunctia:
 Hormonului de crestere STH somatotrop
 Parathormonul
 Hormonii tiroidieni (tiroxina, triiodotironina)
 Hormonul timic
6. Tulburari de metabolism
 Tulburările de nutritie (masticatie, digestie, absorbtie, transport) determină tulburări
în dezvoltarea generală şi dento-facială. Aportul de proteine, glucide, lipide, vitamine
şi săruri minerale asigură o creştere normală a organismului şi a aparatului dento-
maxilar. Absenta sau excesul aportului unuia dintre aceste nutrimente pot determina
dereglări cu manifestări şi la nivelul aparatului dento-maxilar.
 Rahitismul
7. Boli infecțioase
8. Mediul înconjurător
9. Traume și accidente
10. Postură
11. Presiuni anormale
2.Maladiile ereditare ca factor etiologic a ADM.
 Ereditatea este un factor etiologic al anomaliilor dento-maxilare în cazul în care una sau mai
multe gene sunt răspunzătoare de un caracter (dominant sau recesiv).
 Migrația umană și amestecul raselor au dus la creșterea incidenței anomaliilor dento-maxilare,
 Astfel, tiparul de creștere a bazei craniului, tipul de rotație facială și mandibulară, relațiile
intermaxilare și față de baza craniului recunosc un determinism genetic.
 De asemenea, rata de creștere a maxilarelor, vârsta de erupție a dințiilor, forma dinților și tipul
de activare neuro-musculară pot fi influențate ereditar
3. Factorii de mediu intern şi extern în etiologia ADM.
Interni (matern)
 Tulburări utero-placentare și hormonale materne
 Infecții virale (rubeolă, rujeolă, varicelă, gripă,
 hepatită epidemică)
 Infecții bacteriene (sifilis, listerioză)
 Infecții parazitare (toxoplasmoză)
 Factori endocrini (diabet zaharat)
 Factori imuni (boli autoimune)
Externi
 Factori fizici (radiiatiile)
 Factori chimici
 Factori traumatici (natali, postnatali)
4. Ce reprezintă diglutiţia infantilă ca factor etiologic a anomaliilor de ocluzie?
Deglutitia infantilă este normală la nou-născut şi la sugar (0 - 6 luni). În timpul actului suptului, limba
este interpusă între arcadele maxilare care sunt depărtate. În zona laterală, musculatura obrajilor şi
mucoasa jugală este interpusă între arcadele maxilare, iar buzele asigură închiderea etanşă a cavitătii
orale. Deglutitia are lor cu contractia puternică a musculaturii fetei (buzelor şi a obrajilor), iar directia
fortelor de actiune este în sens antero-posterior.

Deglutiția devine un obicei vicios la copii atunci când înghițirea de tip infantil persistă și după
perioada în care ar trebui să se treacă la deglutiția adultă, având consecințe atât la nivel
funcțional, cât și estetic.
Un astfel de obicei poate duce la îngustarea maxilarului superior, prin lipsa presiunii exercitate
de limbă care în mod normal ar trebui să stea lipită de palat. O poziție mai coborâtă a limbii
poate modifica și poziționarea mandibulei.
5.Care sunt factorii etiologici locali a ADM?
1. Anomalii dentare de număr
2. Anomalii dentare de volum
3. Anomalii dentare de formă
4. Fren labial anormal și bariere mucoase
5. Retenție prelungită a dinților temporari
6. Pierdere prematură a dinților
7. Întârzieri în erupția dinților permanenți
8. Cale de erupție anormală
9. Anchiloze dentare
10. Carie dentară
11. Restaurări dentare incorecte
6. Particularităţile examinării pacienţilor adulţi cu ADM.
1.examinarea clinica generala
2.Examenul clinic exooral
3.Examinarea clinică functională
Examinarea functională stabileşte normalitatea sau anormalitatea functiilor aparatului dento-
maxilar (respiratie, deglutitie, masticatie, fonatie, fizionomică) şi depistează parafunctiile
(bruxismul sau obiceiuri vicioase).
4.examenul clinic endoooral
5.examenul paraclinic
 Radiologic
 Examenul antropologic si antropometric
 Examenul fotostatic
 Analiza modelelor de studiu

7.Prin ce metode se efectuează examenul clinic-instrumental?

Examinarea clinică orală se realizează prin inspectie şi palpatie
 examinând orificiul bucal,
 mucoasa labio-jugală,
 vestibulul oral,
 arcadele dento-alveolare,
 periodontiul,
 bolta palatină,
 zona amigdaliană,
 limba, planşeul bucal, o
 cluzia dentară şi relatiile mandibulo-craniene.
Instrumentarul şi materialele necesare examinării clinice orale sunt reprezentate de:
- trusa de consultatie (pensă, oglindă şi sonda dentară);
- depărtătorul buzelor şi ai obrajilor;
- apăsătorul de limbă;
- şublerul pentru măsurarea dintilor;
- hârtia şi ceara de articulatie;
- indicatorii de placă bacteriană.
8 .Metoda examenului ocluziei în statică şi dinamică la pacienţii cu ADM .
Examenul static
Ocluzie statică - Contactele între dinți în poziția de închidere a cavității bucale.

 Se examineaza in cele 3 planuri: sagittal transversal si vertical,la nivelul incisivilor,caninilor si la

nivelul molarilor primi permanenti

Examenul dinamic al ocluziei

Luandu-se ca reper relatia de postura, RC si IM – se va observa pozitia centrica/paracentrica sau
paramediana a mentonului. Cu ajutorul unei linii – in dinamica linia mediana a mentonului nu
trebuie sa iasa de dupa linie.
Deviatia poate fi si statica, o deviatie care se poate accentua in dinamica sau se poate corecta in
dinamica.
Dupa miscarile test cu contact dentar (propulsie, lateralitate).
Miscarile functionale, ciclul masticator (forma, durata, numarul)

9.Metode de examinare a modelelor de studiu.

ANALIZA DE MODEL
Analiza modelelor din dentitia permanentă este o metodă odontometrică, care evaluează
 arcadele maxilare şi mandibulare,
 determinând simetria, adâncimea boltii palatine,
 lungimea şi lătimea arcadelor în functie de mărimea dintilor,
 nevoia de spatiu pentru alinierea dintilor permanenti erupti sau neerupti
 şi dimensiunea dintilor.
Modelele din ghips au o valoare ştiintifică (se reconstituie evolutia tratamentului) şi o valoare
medico-legală (identificarea persoanei).
Instrumentarul necesar analizelor modelelor din ghips:
• ortometrul;
• simetroscopul;
• compasul comparator;
• compasul tridimensional.
10 Metode de examenare radiologice.
Tipurile de radiografii utilizate în ortodontie sunt

radiografiile dentare intraorale

 Radiografia simplă intraorală retroalveolară (periapicală)

  Radiografia simplă intraorală cu film muscat
 Radiografia simplă intraorală - film cu aripioară (bite-wing)
 Ortopantomografia

Radiografii dentare extraorale

 ale pumnului- Radiografia pumnului este recomandată pentru stabilirea vârstei osoase
(biologice), corelată cu vârsta cronologică şi cu vârsta dentară.
 Articulatiei temporo-mandibulare - redă o imagine sectorială a articulatiei temporo-mandibulare
dreaptă şi stângă. Se indică pentru diagnosticul de certitudine al disfunctiilor articulare
(malformatii, fracturi, luxatii, artrite, artroze, disfunctii, etc.), depistate clinic.
 Teleradiografiile
-de profil
-de fata
-axiala

11.Metode de examenare a musculaturii.

 examinarea clinică a muşchilor se face prin
1. contractie izometrică şi
2. prin palpare. muşchii care pot fi palpati total sau partial sunt maseterii, temporalii,
digastricul anterior, milohioidianul şi pterigoidianul intern.

pentru testul izometric al muşchilor ridicători ai mandibulei se invită pacientul să muşte strâns în
relatie centrică, pentru cel putin 17 - 20 de secunde, pe un rulou din bumbac umezit, pus la nivelul
molarilor. dacă unul dintre muşchi este sensibil, atunci va trebui palpat uşor, în directia fibrelor,
verificând şi existenta unor noduli. pentru muşchii pterigoidieni externi stâng sau drept, testul poate fi
făcut prin fortarea bărbiei în directia opusă mişcării de lateralitate.

pentru testul izometric al muşchilor coborâtori ai mandibulei se invită pacientul să deschidă gura
pentru 5 - 10 secunde, mentinând mandibula, apoi să o deschidă şi mai mult, pentru încă 20 de secunde.
valoarea testului: sensibilitate mare, specificitate medie.

 evaluarea electromiografică a muşchilor temporali şi maseteri

12.Tehnica examenului dinamicii mandibulare.

Examenul dinamic al ocluziei
1.Pozitia de repaos sau de postura a mandibulei
Pacientul este asezat in fotoliu ,capul orientat parallel cu planul Frankfurt, relaxat, este invitat sa:
 Inghita
  Sa numere pina la 10 cu voce tare
 Sa pronunte cuvinte care contin consoanele V,F,S
Se observa:

 Pozitia mentonului
 Punctul interincisiv inf
 Contacte functionale : -virf cuspid -foseta
 Contacte premature
2.Miscarea de propulsie
Pacientul face citeva miscari de glisare a incisivilor inferiori pe fetele palatinale ale
incisivilor superiori din pozitia de intercupsidare maxima pina la pozitia cap la cap
 Ghidaj anterior-miscarea de propulsie este sustinuta de fetele palatinale ale incisivilor
centrali superiori, la care se adauga unoeri si incisivii laterali superiori, situatie ideala, cu
dezocluzie imediata si totala a dintilor posteriori
 Interferenta
1. Activa: miscarea de propulsie este sustinuta de un incisive
2. Pasiva: prezenta de contate dentare in zona laterala
3.Miscarea de lateralitate
Deplasarea spre lateral a mandibulei(stinga sau dreapta) pastrind contactul intre dinti

 Partea spre care se deplaseaza mandibula- parte activa sau lucratoare

 cealata parte- parte pasiva sau nelucratoare (poate fi ghidaj de grup sau ghidaj canin)

13. Diagnosticul ADM la adulţi.

Diagnosticul ortodontic se bazează pe o sinteză a datelor obținute în urma examinării clinice și
paraclinice (anamneză, analiza foto-statică, examene radiologice, studiu de model etc. ) care să permită
un diagnostic morfologic, funcțional și etiologic.