Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
”Mihai Eminescu”
Portofoliu la
limba și literatura
română
Clasa 11-a
Știrbu Loredana
Exemple:
b) Formule de utilizat:
· Expresivitatea limbajului este susținută în continuarea poeziei de figuri de stil...
· În conturarea atmosferei, scriitorul folosește o famă variată de figuri de stil...
· Implicare afectivă este sugerată prin prezența (figurilor de stil), sugerînd...
· Expresia... sugerează...
· Expresia... valorifică...
· Expresia...intensifică...
· Expresia marchează...
· Expresia poate fi interpretată ca un semn al...
· Cuvîntul (expresia) ... generează ideea ...
· Prin (figura de stil) ... se crează...
· Se crează senzația că ...
· Tabloul prinde contur prin surprinderea unui detaliu...
· Se crează o atmosferă de ... prin...
· Epitatele se disting prin noutate ...
· Epitatul în inversiune accentuiază ...
· Epitatele dau relief imaginilor poetice ...
· Comparație menționată ar putea trimite la ideea ...
c) Model
Prin (cu ajutorul, prin intermediul etc) epitetul (comparația, personificare, hiperbola,
repetiția, enumerația etc.) ”Z” (se citează secvența din text care conține figura de stil
identificată/selectată pentru interpretare), poetul (scriitorul, autorul acestei opere,
creatorul, artistul etc) exprimă (sugerează, subliniază, creează impresia, accentuează,
amplifică, creează o imagine, comunică, transmite, scoate în relief, aduce în prim-plan,
pune în luminp, etc) ... urmează ideea, sentimentul starea sufletească, imaginea,
senzația, aspectul etc.
Alegoria
Alegoria este figura de stil alcătuită dintr-o înșiruire de metafore, comparații, personificări,
formând o imagine unitară, în care poetul sugerează noțiuni abstracte prin intermediul
concretului.
„Brazi şi păltinaşi I-am avut nuntaşi, Preoţi, munţii mari, Paseri, lăutari, Păsărele mii, Şi
stele făclii!”
(Miorița)
Comparaţia
Comparația este figura de stil care constă în alăturarea a doi termeni pe baza unor însușiri
comune, reale sau fanteziste pentru a scoate în evidență caracteristicile unuia dintre ei.
„Ostenit, din aripi bate Ca un vis pribeag, un graur.”
(O. Goga, Sara)
Atenţie! În interiorul comparației nu se realizează substituirea unui termen, ca în cazul
metaforei, ci o alăturare a doi termeni, legați prin: ca, astfel ca, întocmai ca, precum, cum,
așa cum.
Metafora
Figura poetică prin care se denumește un obiect, o însușire sau o acțiune cu ajutorul unei
comparații din care lipsește termenul de comparat se numește metaforă.
„Credința-i val, iubirea vânt Și viața fum!”
(G. Coșbuc, Moartea lui Fulger)
Antiteza
Figura de stil care constă în punerea în opoziție a două fenomene, situații, personaje, care
se evidențiază reciproc, se numește antiteză.
„Vreme trece, vreme vine Toate-s vechi şi nouă toate.”
(M. Eminescu, Glossă)
Epitetul
Epitetul este un cuvânt care determină un substantiv sau un verb, cu rolul de a exprima o
însușire deosebită a unui lucru sau a unei fiinţe.
„Hârâită, noduroasă, stă în colţ râșnița veche.” (M. Eminescu, Călin (file de poveste))
După ceea ce exprimă, cele mai importante tipuri de epitete sunt:
Epitetul personificator
Epitetul metaforic
„De treci codrii de aramă, de departe vezi albind Şi-auzi mândra glăsuire a pădurii de
argint.”
Epitetul cromatic
Epitetul hiperbolic
Hiperbola
Hiperbola este figura de stil prin care se exagerează proporțiile unor obiecte, fenomene,
întâmplări, pentru a mări expresivitatea.
Hiperbola est o figură de construcţie, adică în interiorul ei vom descoperi alte figuri de stil
(metafore, aliteraţii, epitete):
„Sălbaticul vodă e-n zale şi fier → epitet
Şi zalele-i zuruie crunte, → aliterație
Gigantică poart-o cupolă pe frunte, → inversiune
Iar acestea sunt metafore:
“Şi vorba-i e tunet, răsufletul ger, Iar barda-i din stânga-i ajunge la cer Şi vodă-i un
munte.”
(George Coşbuc, Paşa Hassan)
Personificarea
Figura de stil prin care se atribuie calităţi omeneşti unor lucruri, unor ființe necuvântătoare
sau unor abstracţiuni se numeşte personificare. Personificarea este foarte des întâlnită mai
ales în speciile genului epic (basme, balade, fabule).
„…printre gratii luna moale / Sfiicioasă şi smerită şi-au vărsat razele sale.”
(M. Eminescu, Călin (file de poveste))
Clasicismul
Clasic cunoaște 3 sensuri:
1) Care servețte ca model de perfecțiune
2) Tipic, caracteristic, foloit în mod curent
3) Care aparține clasicismului
Particularități distinctive:
Omul în centrul creației artistice
Imitația naturii și a anticilor
Afirmarea sensului moral și estetic al artei
Tendința spre ordine și rigoare
Verosimilitatea, credibilitatea celor reflectate în opera artistică și prezența miraculosului
Bunul-simț, buna-cuviință, respectarea unor norme ale gustului societății curtene
Regula unităților de acțiune, de loc și de timp
Poetica genurilor rezidă în neamestecul și distincția lor; în respectarea modelului ideal
Raționalitatea actului artistic
Speciile clasicismului: oda, imnul, epopeea, poem eroic, tragedia, comedia, satira, fabuba
Iluminismul
Iluminism – mișcare ideologică și cultural-literară din secolul al XVIII-lea și începutul
secolului al XIX-lea, care a cuprins întreaga Europă și a pătruns și în Statele Unite, în
Mexic
Apariția- Revoluția burgheză din Anglia, votarea de cître Parlament a declarației
drepturilor din 1688, curentul se răspândește mai apoi în Franța, contribuind la
realizarea revoluției 1789
Caracteristici:
1) Cultul rațiunii (încredere în rațiune)
2) Caracterul logic, antireligios (combaterea dogmelor religioase)
3) Combaterea fanatismului și a dogmelor
4) Ideea emancipării poporului prin cultură
5) Răspândirea culturii în popor
6) Scoaterea în prim plan a problemelor sociale și morale
7) Suveranitatea poporului printr-un sistem ideal de guvernare: monarhie luminată,
republica (monarhul trebuie să fie un filozof, un om luminat)
Reprezentanți universali:
1) Literatura engleza – Daniel Defoe „Robinson Crusoe”
2) Literatura franceză – Jean-Jacque Rousseau „Confesiuni”
3) Literatura germană – Johann Wolfgang von Goethe „Faust”
4) Literatura rusă – A.N.Radișcev „Călătorie de la Petersburg la Moscova”
Reprezentanți în Moldova:
1) Gheorghe Asachi
2) Costantin Negruzzi
3) Mihail Kogălniceanu
4) Vasile Alecsandri
5) Alecu Russo
Reprezentanți în Muntenia:
1) Gheorghe Lazăr
2) Ion Heliade-Rădulescu
3) Greigore Alecsandrescu
4) Nicolae Bălcescu
Reprezentanți în Transilvania:
1) Samuil Micu
2) Gheorghe Șincai
3) Petru Maior
4) Ion Budai-Deleanu
Opere de referință:
„Umbra lui Mircea. La Cozia” – Grigore Alexandrescu
„Jurnalul călătorului moldovean” - Gheorghe Asachi
„Fata lui Chiriac” - Ion Heliade-Rădulescu
Romantismul
Reprezentanți:
Anglia – W. Scott, P.B. Shelley
Germania – Novalis, L. Tieck, A. von Armin
Franța – A de Lamartine, V. Hugo
Italia – A. Manzoni, G. Leopardt
Literatura română – Gr. Alexandrescu, C. Negruzzi, Al. Russo, B.P.Hasdeu, M. Eminescu
Opere de referință:
Alecu Russo „Cântarea României”
Mihai Eminescu „Floare albastră”
Andrei Mureșanu „Deșteaptă-te române!”
Nicolae Bălcescu „Omul”
Mihai Eminescu „Luceafărul”
Vasile Alecsandri „Chirița în Iași”
Umanismul
Umanismul universal
Termenul cunoaște 2 semnificații:
Reprezentanți:
Umanismul românesc
Apare mai târziu, în sec. XV-XVII dar se manifeste în sec. XVI-XVII.
Particularitățile umanismului românesc
1) Nararea faptelor trecutului în cadrul unor meditații asupra destinului neamului și al omului.
2) Afirmarea rolului eductiv al cărții
3) Încrederea în dreptate, adevăr, eroism
4) Afirmarea idee de reevaluare a raporturilor omlui cu sine și cu alții
5) Afirmarea latinității limbii și romanității poporului
Reprezentanți:
Trăsăturile realismului:
Reflectarea obiectivă, veridică a realității
Lipsa de idealizare
Intenția critică la adresa societății
Valoarea documentarp
Tendința de a prelua metode din științele exacte
Veridicitatea detaliilor
Tematica socială
Personaje tipice în împrejurări tipice
Personaje din toate categoriile sociale
Psihologia personajelor se desprinde din comportament, din felul de a vorbi, din
mediul în care trăiesc
Stil sobru, precis
Oralitatea stilului
Sămănătorismul
Reprezentanți: