Sunteți pe pagina 1din 15

I.P.L.T.

”Mihai Eminescu”

Portofoliu la
limba și literatura
română
Clasa 11-a

Știrbu Loredana

Clasa 11-a ’’D’’


Tema și motivul literar
Tema este construita dintr-un domeniu, o idee, o atitudine, un sentiment etc. in
jurul carora se ncheaga actiunea unei opere artistice.

Exemple: a iubirii, a naturii, a conditiei umane (viata, moartea, fericirea,


suferinta, esecul existential), a destinului omului superior, a aspiratiei spre
ideal, a creatiei si creatorului, a jertfei creatoare, tema timpului, a v rstelor
(copilaria, adolescenta etc.), a raportului dintre om si Dumnezeu, a istoriei, a
eroismului, a luptei (pentru libertate, pentru dreptate).

Motivul literar consta ntr-un simbol, o idee, o imagine reluate sau subliniate


cu insistenta si care contribuie la definirea mesajului unei opere.

Exemple:

 Obiecte: motive acvatice (izvorul, lacul, marea, ploaia, lacrima; apa


vie/apa moartaalbastra, crinul, trandafirul.; arborele sacru: teiul, salc mul,
bradul, gorunul.); motive terestre (codrul, gradina, muntele,
dealul), motive astrale (steaua, luceafarul, luna, soarele, norul); motivul
obiectelor fermecate (palosul fermecat, armura tatalui, oglinda, peria,
basmaua.) obiecte simbolice (cartea-simbol cultural, treapta-simbol
ascensiv, oglinda-simbol al reflectarii n constiinta, cheia-accesul, calea,
solutia, lacatul-interdictia, masca-aparenta, jocul, rolul, plugul-
munca, ochiul-cunoasterea prin contemplare, buzele-rostirea, cunoastere
prin cuv nt, sarut, inima-iubirea).
 Motive cromatice: verdele-viata, tinerete; albul-puritate, ideal; negrul-
simbol al mortii.
 Cifre: zero (nimicul, golul, vidul, perfectiunea
increatului), unu (cifra sacra- Divinitatea nepereche), doi (pereche, cuplul
originar), zece (totalitate=fiinta+ nefiinta:1+0),doisprezece(ciclu
temporal/anul cosmic), trei, sapte, noua (cifre fatidice).
 Sentimente: dorul, suferinta, bucuria, comuniunea om-natura, aspiratia
spre ideal, nostalgia absolutului, raul existential, spleen-ul, solitudinea,
fascinatia mortii, uitarea prin somn/visare;
 Actiuni/situatii arhetipale: vanatoarea magica, transhumanta, calatoria
initiatica, coborarea in infern, zborul, calcarea interdictiei, lumea ca
teatru, viata ca vis.
 Personaje: mitologice: Orfeu, Prometeu, Ulise, Hercule, Sisif. biblice :
Isus, Lucifer, sarpele, Adam, Eva, Cain si Abel, Iuda, magul,
profetul. folclorice : Zburatorul, Manole, ciobanul mioritic, haiducul, c inele
credincios, Fat-Frumos, Ileana Cos nzeana, calul nazdravan, zana,
ursitoarele, zmeul, strigoiul, ielele.din literatura culta: Oedip, Hamlet,
Romeo si Julieta, Don Quijote, Don Juan, Faust.
 Modele mitice/ legendare: mitul cosmogonic, mitul jertfei pentru
creatie, al destinului christic, al pasarii Phoenix, motivul labirintului,
pacatul originar, pactul cu diavolul.
 Aforisme: carpe diem, vanitas vanitatum, fortuna labilis, fugit
irreparabile tempus.

Motivul literar central (care ordoneaza viziunea) - impus prin repetitie


- laitmotiv.
Comentarea unei figuri de stil

Comentarea unei figuri de stil:


a)      Algoritm
1.       Ce figură de stil este?
2.       Din ce este alcătuită?
3.       Ce imagine sugerează?
4.       Semnificația ei în text(idei, sentimente, însușiri ale unui personaj);

b)      Formule de utilizat:
·      Expresivitatea limbajului este susținută în continuarea poeziei de figuri de stil...
·      În conturarea atmosferei, scriitorul folosește o famă variată de figuri de stil...
·      Implicare afectivă este sugerată prin prezența (figurilor de stil), sugerînd...
·      Expresia... sugerează...
·      Expresia... valorifică...
·      Expresia...intensifică...
·      Expresia marchează...
·      Expresia poate fi interpretată ca un semn al...
·      Cuvîntul (expresia) ... generează ideea ...
·      Prin (figura de stil) ... se crează...
·      Se crează senzația că ...
·      Tabloul prinde contur prin surprinderea unui detaliu...
·      Se crează o atmosferă de ... prin...
·      Epitatele se disting prin noutate ...
·      Epitatul în inversiune accentuiază ...
·      Epitatele dau relief imaginilor poetice ...
·      Comparație menționată ar putea trimite la ideea ...

c)       Model
Prin (cu ajutorul, prin intermediul etc) epitetul (comparația, personificare, hiperbola,
repetiția, enumerația etc.) ”Z” (se citează secvența din text care conține figura de stil
identificată/selectată pentru interpretare), poetul (scriitorul, autorul acestei opere,
creatorul, artistul etc) exprimă (sugerează, subliniază, creează impresia, accentuează,
amplifică, creează o imagine, comunică, transmite, scoate în relief, aduce în prim-plan,
pune în luminp, etc) ... urmează ideea, sentimentul starea sufletească, imaginea,
senzația, aspectul etc.

Metafora personificatoare ”izvor de cînturi dulci” compune o imagine auditivă și


sugerează ideea că șoapta izvorului este asemenea unor vorbe dulci, înbietoare și
tainice de iubire. Această metaforă, este alcătuită din termeni specific eminescieni,
motivul romantic ”izvor” și epitetul ”(cînturi) dulci”.
Enumeraţia
Enumerația este figura de stil care constă în înșiruirea unor termeni, argumente, aspecte,
fapte, privitoare la aceeași temă, care duce la amplificarea ideii exprimate.
„Iată-mă condamnat pentru neștiință, pentru plictiseală, pentru neliniște, pentru nemișcare.”
                       (Nichita Stănescu, A cincea elegie)
Folosirea sugestivă a unui sunet, a unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte pentru a impune
atenției o imagine semnificativă, o idee, un sentiment, o acțiune sau un obiect se
numește repetiție.
„…Singur, singur, singur Într-un han, departe Doarme și hangiul, Străzile-s deșarte. Singur,
singur, singur.”
(George Bacovia, Rar)

Alegoria
Alegoria este figura de stil alcătuită dintr-o înșiruire de metafore, comparații, personificări,
formând o imagine unitară, în care poetul sugerează noțiuni abstracte prin intermediul
concretului.
„Brazi şi păltinaşi I-am avut nuntaşi, Preoţi, munţii mari, Paseri, lăutari, Păsărele mii, Şi
stele făclii!”
(Miorița)

Comparaţia 
Comparația este figura de stil care constă în alăturarea a doi termeni pe baza unor însușiri
comune, reale sau fanteziste pentru a scoate în evidență caracteristicile unuia dintre ei.
„Ostenit, din aripi bate Ca un vis pribeag, un graur.”
(O. Goga, Sara)
Atenţie! În interiorul comparației nu se realizează substituirea unui termen, ca în cazul
metaforei, ci o alăturare a doi termeni, legați prin: ca,  astfel ca, întocmai ca, precum, cum,
așa cum.

Metafora
Figura poetică prin care se denumește un obiect, o însușire sau o acțiune cu ajutorul unei
comparații din care lipsește termenul de comparat se numește metaforă.
„Credința-i val, iubirea vânt Și viața fum!”
(G. Coșbuc, Moartea lui Fulger)

Antiteza
Figura de stil care constă în punerea în opoziție a două fenomene, situații, personaje, care
se evidențiază reciproc, se numește antiteză.
„Vreme trece, vreme vine Toate-s vechi şi nouă toate.”
(M. Eminescu, Glossă)
Epitetul
Epitetul este un cuvânt care determină un substantiv sau un verb, cu rolul de a exprima o
însușire deosebită a unui lucru sau a unei fiinţe.
„Hârâită, noduroasă, stă în colţ râșnița veche.” (M. Eminescu, Călin (file de poveste))
După ceea ce exprimă, cele mai importante tipuri de epitete sunt:

 Epitetul personificator

„Ele trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic”

 Epitetul metaforic

„De treci codrii de aramă, de departe vezi albind Şi-auzi mândra glăsuire a pădurii de
argint.”

 Epitetul cromatic

„Mii de fluturi mici albaştri”

 Epitetul hiperbolic

„Şi zalele-i zuruie crunte, Gigantică poart-o cupolă pe frunte,”

Hiperbola
Hiperbola este figura de stil prin care se exagerează proporțiile unor obiecte, fenomene,
întâmplări, pentru a mări expresivitatea.
Hiperbola est o figură de construcţie, adică  în interiorul ei vom descoperi alte figuri de stil
(metafore, aliteraţii, epitete):
„Sălbaticul vodă e-n zale şi fier            → epitet
Şi zalele-i zuruie crunte,                        → aliterație
Gigantică poart-o cupolă pe frunte,  → inversiune
Iar acestea sunt metafore:
“Şi vorba-i e tunet, răsufletul ger, Iar barda-i din stânga-i ajunge la cer Şi vodă-i un
munte.”
(George Coşbuc, Paşa Hassan)

Personificarea
Figura de stil prin care se atribuie calităţi omeneşti unor lucruri, unor ființe necuvântătoare
sau unor abstracţiuni se numeşte personificare. Personificarea este foarte des întâlnită mai
ales în speciile genului epic (basme, balade, fabule).
„…printre gratii luna moale / Sfiicioasă şi smerită şi-au vărsat razele sale.”
(M. Eminescu, Călin (file de poveste))
 
Clasicismul
Clasic cunoaște 3 sensuri:
1) Care servețte ca model de perfecțiune
2) Tipic, caracteristic, foloit în mod curent
3) Care aparține clasicismului

Reprezentanți din Franța:


1) Nicolas Boileau „Arta poetică”
2) Pierre Corneille „Cidul”
3) Racine „Andromaca”
4) Moliere „Tartuffe”
5) La Fontaine „Fabule”

Reprezentanți literatura română:


1) Gheorhge Asachi
2) Alexandru Donici „Doi câini”
3) Grigore Alexandrescu „Boul și vițelul”
4) Anton Pann „Copaciul și dovleacul”
5) Constantin Stamati „Neneaca, cuconașul ei și dascălul”

Particularități distinctive:
 Omul în centrul creației artistice
 Imitația naturii și a anticilor
 Afirmarea sensului moral și estetic al artei
 Tendința spre ordine și rigoare
 Verosimilitatea, credibilitatea celor reflectate în opera artistică și prezența miraculosului
 Bunul-simț, buna-cuviință, respectarea unor norme ale gustului societății curtene
 Regula unităților de acțiune, de loc și de timp
 Poetica genurilor rezidă în neamestecul și distincția lor; în respectarea modelului ideal
 Raționalitatea actului artistic

Trăsăturile personajului clasicist:


 Provine din aristocrație
 Demonstrează echilibru și o consecvență a caracterului cu sine
 Are simțui onoarei și al datoriei
 E calm, cumpătat, rațiunea dominându-i pasiunile
 E un semizeu, un rege, încât iluzia de „mai mare” este canonică
 ținuta lui e decentă, calmă
 e sociabil
 viața lui are o durată normală
 îi lipsește sentimentul naturii
 are formulă sufletească unică
 e didactic epic, tragic

Speciile clasicismului: oda, imnul, epopeea, poem eroic, tragedia, comedia, satira, fabuba
Iluminismul
Iluminism – mișcare ideologică și cultural-literară din secolul al XVIII-lea și începutul
secolului al XIX-lea, care a cuprins întreaga Europă și a pătruns și în Statele Unite, în
Mexic
Apariția- Revoluția burgheză din Anglia, votarea de cître Parlament a declarației
drepturilor din 1688, curentul se răspândește mai apoi în Franța, contribuind la
realizarea revoluției 1789
Caracteristici:
1) Cultul rațiunii (încredere în rațiune)
2) Caracterul logic, antireligios (combaterea dogmelor religioase)
3) Combaterea fanatismului și a dogmelor
4) Ideea emancipării poporului prin cultură
5) Răspândirea culturii în popor
6) Scoaterea în prim plan a problemelor sociale și morale
7) Suveranitatea poporului printr-un sistem ideal de guvernare: monarhie luminată,
republica (monarhul trebuie să fie un filozof, un om luminat)

Trăsăturile iluminismului românesc:


1) Lupta pentru eliberarea națională sub regimuri politice și împotriva
feudalismului
2) Trezirea conștiinței de sine și a celei naționale a poporului
3) Apărareaadevărului istoric despre originea romanică a poporului, latinitatea
limbii românesși și statornicia existenței în perimetrul vechii Dacii
4) Renovarea și întemeierea modernă a învățământului, presei, teatrului și
literaturii, luminarea poporului prin sistemul învățământului, al informării, al
teatrului și literaturii.
5) Promovarea ideilor militante alte timpului și a celor de interes național prin
teatru și literatură.

Reprezentanți universali:
1) Literatura engleza – Daniel Defoe „Robinson Crusoe”
2) Literatura franceză – Jean-Jacque Rousseau „Confesiuni”
3) Literatura germană – Johann Wolfgang von Goethe „Faust”
4) Literatura rusă – A.N.Radișcev „Călătorie de la Petersburg la Moscova”

Reprezentanți în Moldova:
1) Gheorghe Asachi
2) Costantin Negruzzi
3) Mihail Kogălniceanu
4) Vasile Alecsandri
5) Alecu Russo
Reprezentanți în Muntenia:
1) Gheorghe Lazăr
2) Ion Heliade-Rădulescu
3) Greigore Alecsandrescu
4) Nicolae Bălcescu

Reprezentanți în Transilvania:
1) Samuil Micu
2) Gheorghe Șincai
3) Petru Maior
4) Ion Budai-Deleanu

Opere de referință din literatura română:


1) „Istoria pentru începutul românmilor în Dachia” – Petru Maior
2) „Dionis Popa” – Gheorghe Șincai
3) „Țiganiada” – Ion Budai-Deleanu
4) „Lexiconul de la Buda” – Petru Maior, Samuil Micu
Preromantismul
Preromantismul e un curent literar de tranziția de la clasicism și iluminism la
romantism, care s-a manifestat în majoritatea țărilor vest-europene, aproximativ intre
1770-1830.
Caracteristicile preromantismului:
1) Reacția de împotrivire cultului
2) Elogiul sentimentului și al fanteziei
3) Motivele: ruinele, nopțile, mormintele, cimitirele, natura rustică
4) Stări rebe, refugiu, melancolie, stări sumbre, sentimentul naturii

Reprezentanți din literatura universală:


 Ed. Young
 J.W.Goethe
 Th. Gray
 Fr.Schiller

Reprezentanți din literatură română:


 Vasile Cârlova
 Gheorghe Asachi
 Constantin Stamati
 Grigore Alexandrescu
 Ion Heliade-Rădulescu

Opere de referință:
„Umbra lui Mircea. La Cozia” – Grigore Alexandrescu
„Jurnalul călătorului moldovean” - Gheorghe Asachi
„Fata lui Chiriac” - Ion Heliade-Rădulescu
Romantismul

1. Mișcare artistică și literară ce se desfășoară la finele secolului XVIII și în prima


jumătate a secolului XIX în Europa, extinzându-se și pe alte continente.
2. Este o reacție la normele rigide ale clasicismului.
3. Literatura pașoptistă îmbină elemente clasice și romantice.

Trăsături ale romantismului:


 Primatulu sentimentului asupra rațiunii
 Imaginația – calea spre adevăr
 Confesiunea sau mărturisirea patetică
 Evadarea în trecut, istorie, tradiție, vis
 Valorificarea folclorului
 Subiectivismul: realitatea e zugrăvită așa cum o dorește scriitorul
 Personaje, situații, împrejurări excpeționale
 Amestecul genurilor și cultivarea noilor specii (poemul, meditația, drama)
 Predilecția pentru obscuritate, mit, simbol

Reprezentanți:
Anglia – W. Scott, P.B. Shelley
Germania – Novalis, L. Tieck, A. von Armin
Franța – A de Lamartine, V. Hugo
Italia – A. Manzoni, G. Leopardt
Literatura română – Gr. Alexandrescu, C. Negruzzi, Al. Russo, B.P.Hasdeu, M. Eminescu

Opere de referință:
 Alecu Russo „Cântarea României”
 Mihai Eminescu „Floare albastră”
 Andrei Mureșanu „Deșteaptă-te române!”
 Nicolae Bălcescu „Omul”
 Mihai Eminescu „Luceafărul”
 Vasile Alecsandri „Chirița în Iași”
Umanismul

Umanismul universal
Termenul cunoaște 2 semnificații:

 Doctrină morală care recunoaște valoarea supremă a omului;


 Mișcare culturală din epoca renașterii
Renașterea reprezintă mișcarea literară artistică și științifică a secolelor XIV-XVI fondată pe imitarea
antichității.
Particularitățile umanismului universal:
1) Promovarea conceptului de om universal (multilateral)
2) Admirație față de literatura antichității greco-latine
3) Încredere în rațiune
4) Apărarea ideii de progres a civilizației umane înspre o formă ideală de umanitate în care omul
ar fi liber
5) Armonia dintre om și natură
6) Dezvoltarea nelimitată a posibilităților omului

Reprezentanți:

 William Shakespeare – „Romeo și Julieta”


 Niccolo Machiavelli – „Principele”
 Erasmus din Rotterdam – „Laudă prostiei”

Umanismul românesc
Apare mai târziu, în sec. XV-XVII dar se manifeste în sec. XVI-XVII.
Particularitățile umanismului românesc
1) Nararea faptelor trecutului în cadrul unor meditații asupra destinului neamului și al omului.
2) Afirmarea rolului eductiv al cărții
3) Încrederea în dreptate, adevăr, eroism
4) Afirmarea idee de reevaluare a raporturilor omlui cu sine și cu alții
5) Afirmarea latinității limbii și romanității poporului

Reprezentanți:

 Nicolaus Olahus – „Hungaria”


 Dimitrie Cantemir – „Istorie Ieroglifică”
 Neagoe B asarab – „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie”
Umanism cronicăresc:
 Interesul pentru recuperarea și conservarea istoriei
 Afirmarea valorii educative a istoriei (a înaintașilor)
 Cultul pentru adevăr, responsabilitate ăn fața contemporanilor și a urmașilor
 Preocuparea de a oferi urmașilor modele de comportament exemplar ale înaintașilor, de
fapte de vitejie
 Interesul pentru etnogeneza românească
 Reflecție adâncă asupra condiției umane
 Atitudinea față de imperiul otoman
Realismul

Cuvântul „realism” are 2 sensuri:


 Sens larg: semnifică acele elemente realiste care se întâlnesc în operele literare
din toate timpurile pentru că toate se inspiră din realitate
 Sens îngust: E un curent literar apărut în secolul al XIX-lea continuând în forme
specifice până în prezent

Trăsăturile realismului:
 Reflectarea obiectivă, veridică a realității
 Lipsa de idealizare
 Intenția critică la adresa societății
 Valoarea documentarp
 Tendința de a prelua metode din științele exacte
 Veridicitatea detaliilor
 Tematica socială
 Personaje tipice în împrejurări tipice
 Personaje din toate categoriile sociale
 Psihologia personajelor se desprinde din comportament, din felul de a vorbi, din
mediul în care trăiesc
 Stil sobru, precis
 Oralitatea stilului

Caracteristicile personajului principal dintr-o operă ce apraține realismului:


 Este exponențial pentru o categorie socială (reprezintă o tipologie)
 Strecutra sa psihologică e pusă sub semnul unor trăsături dominante (are cel
puțin 2 trăsături dominante)
 Evoluția sa este reliefată prin opoziții și corelații cu alte personaje
Reprezentați și opere de Teme, motive Tehnici narative, mărci stilistice
referință distinctive
Ion Creangă, „Amintiri din  Viața satului  relatarea la persoana I
copilărie”  Copilăria  retrospecția
 școala  oralitatea
 biserica  umorul
 tradițiile populare  ironia
 autoironia
Liviu Rebreanu „Ion”  Satul și țpranul  Relatarea la persoana a
 Iubirea III-a
 Destinul intelectualului  Caracterul ciclic
 Evenimentele  Prezența unui narator
existențiale umane: omniscient
nașterea, căsătoria,  Detaliul artistic
moartea  Investigația psihologică
 Obiectivara acțiunii
 Precizia termenilor
George Călinescu, „Enigma  Paternitatea  Tehnica detaliului
Otiliei”  Avarul  Elementele clasiciste
 Moștenirea (simetria compoziției)
 Iubirea  Elementele romantice
 Morala (folosirea antitezei)
 Intelectualul
 Demagogul
Marin Preda „Moromeții”  Satul și țăranul  Planurile de acțiune
 Relația părinți-copii paralele
(paternitatea)  Stilul narativ lent, cu
 Destrămarea mitului accente pe amănunte
micii gospodării țărănești descriptive
 Banul ca putere de  Investigația psihologică
destrugere  Oralitatea
 Iubirea  Ironia subtilă
Tradiționalismul este un termen care desemnează tendința de conservare a valorilor
autohtone (orientare excesivă spre tradiţie, spre folclor şi istorie); respingerea ideii de
civilizaţie. În cultura şi literatura română, tradiţionalismul s-a manifestat în programul
unor curente social-politice şi cultural-literare din primele decenii ale secolului XX:
sămănătorismul, poporanismul, gîndirismul.
Modernismul desemnează tendinţa inovatoare a unei literaturi într-o anumită epocă. În
sens larg, denumeşte forme de expresie ale spiritului novator în planul creaţiei artistice.
Modernismul este opusul tradiţionalismului şi subsumează toate curentele de avangardă:
simbolism, expresionism, imagism, dadaism, suprarealism. Modernismul românesc
cuprinde tendinţe inovatoare apărute înainte şi după Primul Război Mondial, îndeosebi
în poezie, susţinute consecvent de Eugen Lovinescu.Curentul are ca obiectiv încercarea
de a răspunde sensibilităţii omului modern, de a se sincroniza cu literaturile europene
avansate, presupunîndu-se şi ideea de progres.
Caracteristici comune: refuzul dogmelor, mai ales al celor tradiţionaliste, primatul
psihologicului, al individualului, al sincopismului estetic (Al. Macedonski, T. Arghezi,
L. Blaga, C. Petrescu, I. Barbu, G. Bacovia etc.)

Sămănătorismul

Teoretician al curentului: Nicolae Iorga


Trăsături:
 Idealizarea vieții rurale
 Compasiune pentru condiția grea a țăranului
 Evocare trecutului istoric marcat de tradiții
 Dezrădăcinarea – cauză a inadaptării și a înfrângerii
 Atitudinea antiorășenească
 Tragedia dispariției: opoziția boier de neam – arendaș venetic

Reprezentanți:

 Alexandru Vlahuță – „Dan”


 Duiliu Zamfirescu – „Spre Costești”
 Ștefan Octavian Iosif – „Credințe”
 Nicolae Iorga – „Memorii”

S-ar putea să vă placă și