EVOLUTIA COMERTULUI INTERNATIONAL PANA IN SECOLUL XX

ROMAN CLAUDIA CARMEN ANUL III, ECTS, GR.2

COMERTUL EXTERIOR IN ORANDUIRILE PRECAPITALISTE Oranduirea sclavagista Un rol deosebit in dezvoltarea comertului l-au avut fenicienii fiind buni marinari si negustori si datorita faptului ca Fenicia se gasea la incrucisarea drumurilor celor trei continente (Europa, Africa si Asia). Negustorii fenicieni au ridicat doguri si bazare, au infiintat factorii comerciale pentru exercitarea comertului lor cu bastinasii. In regiunile mai bogate, Cipru, nordul Africii si sudul Spaniei, fenicienii au infiintat colonii prin intermediul carora au dezvoltat comertul exterior. Primul produs cu care au facut comert a fost pestele uscat; apoi cu cherestea, vin, ulei de masline si produse ale artei feniciene (vase de aur si argint, tesaturi, arme, cupe). Fenicienii au fost primii mesteri care au inceput sa extraga dintr-o anumita specie de moluste purpura si sa vopseasca cu ea tesaturile. In comertul de mijlocire si de transit al Feniciei un rol important l-a avut si comertul cu scavi. Se dezvolta comertul atat pe mare cat si pe uscat. Fenicienii imbunatatesc structura comertului atat la import cat si la export (Cu, minereu de Fe, marmura, fructe). Comertul se facea in special cu sclavi si fildes din Africa, tesaturi scumpe si covoare din Asia, aur si argint din Spania, cositor din Britania, ceara din Corsica, vin din insulele Baleare, ulei de masline si vin din Sicilia, iar mai tarziu produse ale artei grecesti; Grecia devenind adversarul principal. In secolul al IV-lea i.e.n. oranduirea sclavagista a atins punctul maxim al dezvoltarii sale. Orasele grecesti au devenit mari centre comerciale si au luat treptat locul oraselor feniciene, monopolizand bazinul Marii Mediteraniene. Portul Pireu a devenit la mijlocul secolului al V-lea i.e.n. cel mai important si mai mare punct de tranzit, prin care treceau tot felul de marfuri dinspre rasarit spre apus si invers. Se aduceau: cereale din nordul Marii Negre, Egipt si Sicilia, peste sarat, miere, ceara, vite si piei din bazinul Marii Negre, lana din Milet, covoare din Catargina si Persia, mirodenii, uleiuri parfumate, obiecte de lux din tarile Orientului, fildes din Africa, tesaturi de in si panze din Egipt, incaltaminte si obiecte de bronz din Eturia, lemn, smoala si canepa din Macedonia si Turcia si scavi. In port s-au construit antrepozite pentru depozitarea si pastrarea marfurilor, santiere navale, birouri pentru preschimbarea banilor, hoteluri si hanuri. Atena nu folosea decat o mica parte din marfurile ce intrau in port, cea mai mare parte era revanduta. In afara produselor ce faceau obiectul comertului de mijlocire si de tranzit, din Atena se exportau produse mestesugaresti (mai ales ceramica), vin si ulei de masline. Dezvoltarea comertului in statul atenian a fost insotita de intensificarea circulatiei banesti, a diferitelor operatiuni de credit si camata. Cei care se ocupau cu schimbul de bani, dar si cu acordarea de imprumuturi cu dobanda sau cu pastrarea banilor, se numeau zarafi.Orasele grecesti au acordat o deosebita atentie organizarii si reglementarii comertului. Cu mentinerea ordinii in piete si cu perceperea vamilor se ocupau agoranomii. Desi in Grecia antica si sclavagista comertul si circulatia baneasca au atins un nivel inalt de dezvoltare, ar fi gresit sa se traga concluzia ca economia greaca din acele timpuri ar fi fost o economie bazata exclusiv pe productia de marfuri; econimia sclavagista a Greciei si-a pastrat, in general, caracterul de economie naturala intrucat cea mai mare parte a productiei nu era destinata schimbului. Un alt stat sclavagist care a luptat pentru dominatie in bazinul Marii Mediteraniene a fost Roma. Etinderea si transformarea Romei intr-un mare stat maritime a contribuit la dezvoltarea pe scara larga a comertului exterior. In perioada de inceput a cuceririlor romane, importul de marfuri 2

depasea exportul de marfuri. Cu toate acestea, deficitul balantei comerciale nu a dus la subminarea economiei, datorita afluxului de bani si valori ce intrau in Roma in urma cuceririlor. In agricultura imperiului, anumite regiuni au inceput sa se specializeze in cultivarea graului, a vitei de vie, a legumelor, a plantelor medicinale. Si mestesugurile au cunoscut o mare dezvoltare prin specializarea diferitelor ramuri. Mesterii produceau pana si instrumente chirurgicale. S-a dezvoltat comertul exterior al imperiului roman cu tarile din Orient (Arabia, India, China), unde se exportau in fiecare an marfuri in cantitati sporite, in schimbul obiectelor de lux (mirodenii, parfumuri, matasuri) ce se importau. Spre exemplu, in India cu comertul se ocupa si regele, care detinea monopolul la anumite produse de natura minerala, sarea, bauturile spirtoase. Tot in India, comertul era supus unei stricte reglementari din partea statului. Functionarii speciali aveau misiunea de a veghea asupra exactitatii masurilor si greutatiilor si supravegheau mentinerea ordinei in piata. Cei vinovati de inselaciune sau de vinderea unor produse de proasta calitate erau amendati. In aceasta perioada, era considerat cel mai puternic si mai bogat, statul care avea cel mai mare numar de negustori. Odata cu decaderea Imperiului Roman de Apus, dominatia araba s-a extins repede mai ales in secolele VII-VIII si a cuprins treptat toata Asia Occidentala, partea de nord-vest a Asiei, sudul Europei si nordul Africii. Sub influenta araba s-a dezvoltat nu numai comertul, ci si agricultura si mestesugurile. Arabii au dezvoltat pe o treapta superioara multe ramuri ale stiintelor naturii (matematica, algebra, astronomia, fizica, chimia), artele plastice, arhitectura, literatura. Oranduirea feudala La inceputul feudalismului, datorita caracterului izolat al econimiei feudale, coertul incetase aproape sa existe, iar in anumite locuri banii disparusera cu totul si se trecuse din nou la schimbul direct de marfa contra marfa. Comertul exterior era ceva mai dezvoltat. Erau aduse din Orient articole de lux. In nordul Europei se facea comert cu blanuri, piei de animale domestice, lana, canepa, panzeturi, metale, arme, miere, ceara, icre, cereale si comertul cu cai. In feudalism, spre deosebire de sclavagism, in calea comertului exterior au existat mai multe bariere, legate indeosebi de faramitarea feudala. Feudalul percepea o multime de taxe, in cazul avarierii mijlocului de transport, negustorul pierdea marfa, aceasta intra in proprietatea feudalului. Apele si drumurile erau impanzite de bariere vamale. In secolul al XV-lea pe Rhin existau 64 bariere vamale, pe Elba 35, pe Dunare numai in Austria de jos existau 77 bariere vamale. Armatele feudalilor practicau jaful la drumul mare. Are loc separarea mestesugarilor de agricultori. Acestia s-au unit in bresle, apoi impreuna cu negustorii s-au unit in ghilde. Sarcinile principale ale ghildelor erau: lupta impotriva concurentei negustorilor straini, reglementarea sistemului de masuri si greutati, apararea drepturilor negustorilor impotriva constrangerilor feudale. Primele ghilde au aparut in Anglia in secolul al X-lea si pana in secolul al XIV-lea au capatat o larga raspandire in intreaga Europa. Astfel s-a intensificat comertul international si au aparut uniuni de orase libere (Liga hanseatica). Dapa pana in secolele IX-X, Europa Apuseana a fost mult ramasa in urma din punct de vedere economic, decat Bizantul si tarile din Orient, incepand cu secolele X-XI, ca urmare a dezvoltarii generale a fortelor de productie, au aparut orase-centre mestesugaresti si comerciale, odata cu separarea definitiva a mestesugarilor de agricultura. La aparitia si dezvoltarea oraselor-centre din Italia si Franta au mai contribuit si relatiile comerciale dintre ele si dintre Imperiul Bizantin si Orient.

Comertul exterior al oraselor italiene a luat o mare amploare in timpul cruciadelor. Din secolul al XII-lea in orasele italiene s-au format breslele. La Milano, era in floare productia catifelei si a armelor, la Venetia productia articolelor de sticlarie si a tesaturilor de matase, la Florentatesaturile de lana. Comertul Venetiei a luat o mare dezvoltare in secolele XII-XIV, legaturile sale comerciale ajungand pana pe coastele Africii de Sud. Negustorii genovezi au fost scutiti de orice taxe vamale in porturile Imperiului Bizantin. Desfasurarea comertului la distante mari a impus perfectionarea unor instrumente si tehnici specifice: cambia, viramentul bancar, contabilitatea in partida dubla. Liga Hanseatica (1367) sau Hansa din Germania de nord a cautat sa monopolizeze tot comertul din nordul Europei si a reusit in mare masura, cuprinzand 64 de orase si dispunand de flote, armata, trezorerie si guvern propriu.La mijlocul secolului al XV-lea liga incepe sa decada, datorita concurentei industriale si comerciale a Angliei si a tarilor din Europa de sud. Iar odata cu marile descoperiri geografice, liga si-a pierdut definitive preponderenta comerciala. Teoria costurilor comparative de productie (D. Ricardo) sustine ca diviziunea internationala a muncii si comertul international au aparut si se dezvolta numai pe baza cheltuielilor de productie comparative in diferite tari. Fiecare tara produce si exporta marfuri pentru care tara respectiva dispune de cele mai mari avantaje comparative in ce priveste nivelul cheltuielilor de productie si ca renunta sa produca si importa toate acele marfuri in productia carora nu are asfel de avantaje comparative in ce priveste nivelul cheltuielilor de productie. Potrivit acestei teorii: a) comertul international ar duce in mod spontan la cea mai rationala specializare economica a diferitelor tari si deci la cea mai corecta diviziune internationala a muncii; b) comertul international ar fi avantajos tuturor tarilor intrucat fiecare tara primeste marfurile ce-i sunt necesare, cu cele mai mici cheltuieli posibile in conditiile existente; c) in capitalism, principiul costurilor comparative de productie s-ar manifesta cu atat mai complet si mai eficace cu cat comertul international s-ar desfasura fara nici un fel de ingradiri de ordin vamal sau de alta natura. Se stie insa ca tarile foste colonii si in general tariile slab dezvoltate, n-au fost libere in alegerea specializarilor lor, intrucat tarile industrializate care au patruns pe piata acestora cu marfurile si capitalul lor, le-au impus o anumita specializare, exclusiv in interesul marelui capital. De pe urma acestei specializari, pe linia monoculturii sau monoproductiei, au profitat tarile dezvoltate, marile monopoluri din aceste tari, care cauta si astazi, pe cai mai putin vizibile, sa mentina tarile slab dezvoltate ca anexe furnizoare de produse agricole si de materii prime, ca piete de desfacere pentru produsele lor si ca sfere de investire a capitalului. ETAPELE FORMARII SI DEZVOLTARII PIETEI MONDIALE 1) Etapa manufacturiera a capitalismului - etapa de formare a pietei mondiale ce a cuprins secolele XVI, XVII si primele 6-7 decenii ale secolului al-XVIII-lea. In aceasta etapa, sub influenta dezvoltarii productiei de marfuri si a capitalului comecial in tarile din Europa si sub influenta marilor descoperiri geografice, a inceput sa se largeasca foarte mult comertul international. S-au descoperit si s-au dezvoltat noi cai comerciale care legau Europa cu America si Asia ( ocolind Africa pe la capul Bunei Sperante). Centrul comertului international s-a mutat din bazinul Marii Mediterane si Nordul Europei, in

Apusul Europei si bazinul Oceanului Atlantic. Au aparut noi centre ale comertului international. Primele tari care au inaugurat epoca marilor descoperiri geografice au fost Spania si Portugalia, desi nu erau cele mai dezvoltate din Europa, in aceste tari s-a infaptuit mai devreme centralizarea de stat. Spania si-a indreptat atentia spre teritoriile noi descoperite din America, iar Portugalia spre India, acordand atentie in principal regiunilor bogate in metale pretioase. Colonizatorii spanioli si portughezi, dupa ce au jefuit toate rezervele de metale pretioase acumulate de populatia indigena, au intensificat exploatarea minelor de aur si argint si au deschis noi mine. Portughezii au reusit sa infranga pe arabi si, pentru o perioada de timp, sa monopolizeze comertul cu tarile asiatice. Monopolul comertului Spaniei si Portugaliei pe noile cai maritime descoperite a promovat aceste tari pe primul loc in comertul international aproape un secol. In cea de a doua jumatate a secolului al XVI-lea monopolul acestor doua tari in comertul mondial a inceput sa fie zdruncinat, datorita stagnarii si chiar decaderii industriei manufacturiere si a agriculturii. Situatie explicata prin faptul ca in aceste tari continuau sa fie foarte puternice relatiile de productie feudale, care franau dezvoltarea productiei si a pietei. Astfel, afluenta masiva de aur si argint in peninsula Iberica, nu a influentat asupra dezvoltarii economice a tarilor, ci a contribuit doar la imbogatirea curtii regale si a varfurilor feudale din tara. In acelasi timp, in Olanda si Anglia, unde au avut loc revolutii burgheze, incepuse sa se dezvolte cu rapiditate industria manufacturiera. Spania si Portugalia cumparau produsele manufacturilor olandeze si engleze si, ca urmare, o buna parte din metalele pretioase acumulate in aceste tari au luat calea spre Olanda si Anglia. Paralel cu dezvoltarea industriei manufacturiere, aceste tari au inceput sa-si dezvolte si schimburile comerciale si sa joace un rol din ce in ce mai activ in comertul mondial. Negustorii olandezi au inceput, treptat, sa-si manifeste un interes crescand fata de coloniile Spaniei si Portugaliei. Olanda reusind sa-si dezvolte o puternica flota comerciala si militara, a inceput lupta pentru inlaturarea portugheziilor din comertul cu Indiile Orientale si pentru acapararea coloniilor intemeiate de catre acestia. La mijlocul secolului al XVII-lea, Olanda detinea hegemonia in comertul mondial; flota ei comerciala ocupa primul loc in lume. Nici suprematia Olandei nu a durat prea mult, datorita dependentei capitalului industrial fata de capitalul commercial. Spre sfarsitul secolului al XVII-lea, suprematia comerciala era cedata Angliei. Odata cu dezvoltarea capitalului industrial, superioritatea in domeniul comertului international a inceput sa depinda tot mai mult de superioritatea industriei. Pe masura ce in Anglia se dezvoltau industria manufacturiera si constructiile navale, englezii au inceput sa-si indrepte atentia spre coloniile spaniole, portugheze si olandeze, au inceput sa atace vasele comerciale si militare ale acestora si sa le jefuiasca. La inceputul secolului al XVII-lea, englezii au colonizat o mare parte din teritoriile Americii de Nord, iar mai tarziu o serie de regiuni din India. La sfarsitul acestui secol, Anglia detinea primul loc in comertul mondial. O alta tara care a inceput sa joace un rol important in productia manufacturiera si in comertul international, este Franta, care a reusit sa colonizeze o mare parte din teritoriul Canadei de astazi. Colonizatorii englezi au inceput sa extinda in posesiunile cucerite in America, culturile de cereale, tutun, bumbac, au inceput sa distruga padurile si sa vaneze animalele pentru blanurile lor scumpe. Pe plantatii au inceput sa foloseasca munca scavilor negrii adusi din Africa si in mai mica masura munca indigenilor. Treptat, aceste teritorii, ca si cele din Asia, au inceput sa devina o importanta sursa de aprovizionare cu anumite materii prime si produse agricole, pentru Anglia si sa ocupe un loc important in comertul exterior al ei. In mai mica masura insa aceste teritorii

erau si piete de desfacere pentru produsele manufacturiere engleze, care isi gaseau plasament, in primul rand, pe piata tarilor europene. Daca la sfarsitul secolului al XVII-lea 80% din comertul Angliei se desfasura cu tarile europene si numai 20% cu cele neeuropene, in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, ponderea tarilor neeuropene a crescut la 45-50%. Volumul total al comertului exterior englez a crescut de la 12 milioane lire sterline, la sfarsitul secolului al XVIIlea, la peste 70 milioane lire sterline, la sfarsitul secolului al XVIII-lea. Balanta comerciala a Angliei a fost in permanenta excedentara. In ceea ce priveste structura comertului international din perioada manufacturiera a capitalismului, demn de retinut este faptul ca in exportul Europei locul principal l-au detinut produsele industriei manufacturiere, iar in importul ei un loc deosebit l-au detinut metalele pretioase, blanurile, pieile, tutunul, orezul, lemnul pentru constructii navale, mirodeniile, matasea naturala, bumbacul, indigoul, perle, fildesul, portelanul, ceaiul, cafeaua. Deci, Europa exporta produse manufacturate ( tesaturi de lana, de bumbac, articole de metal, de sticla), iar din celelalte regiuni ale lumii se importau in special obiecte de lux si unele materii prime si produse agricole alimentare. Formele organizatorice ale comertului international Un rol deosebit de important in dezvoltarea comertului international si in schimbarea si perfectionarea formelor lui organizatorice l-a jucat imbunatatirea mijloacelor de transport si de comunicatii, pe de o parte, iar, pe de alta parte cresterea continua a productiei capitaliste de marfuri. Dintre formele organizatorice noi ale comertului international care au aparut in secolul al XVI-lea si au continuat sa se dezvolte in secolele XVII si XVIII trebuie retinute bursele. Daca la iarmaroace si la pietele obisnuite avea loc vanzarea si cumpararea marfurilor existente la fata locului, la bursele de marfuri tranzactiile se incheiau fara existenta marfurilor la fata locului, uneori pe baza de mostre si, de cele mai multe ori, pe baza de documente. Prima bursa de marfuri a aparut la Anvers (Belgia) in 1531, apoi in 1571 Bursa de la Londra care se dezvoltat ulterior in secolele XVII si XVIII, iar in 1608 s-a infiintat Bursa de marfuri din Amsterdam. Bursele de marfuri n-au devenit principala forma organizatorica a comertului international in aceasta perioada, ci abia in epoca capitalismului liberei concurente. Forma organizatorica cea mai importanta a comertului international din epoca manufacturiera a capitalismului a fost companiile comerciale privilegiate, care primeau din partea statului dreptul de monopol asupra comertului cu anumite tari sau regiuni ale lumii. Prima organizatie de acest gen a fost compania engleza a negustorilor aventurieri infiintata in secolul XV. Din a doua jumatate si pana la sfarsitul secolului al XVII-lea, numai in Anglia, Olanda si Franta au fost organizate 50-60 de companii comerciale privilegiate. Aceste companii au urmarit, prin politica lor, cotropirea, constrangerea si jefuirea coloniilor. Monopolul commercial al companiilor privilegiate, imbinat cu sistemul de jaf practicat in regiunile si teritoriile cucerite, le-a adus companiilor profituri uriase. Aceste profituri au constituit una din principalele resurse ale acumularii primitive a capitalului in Anglia si Olanda. Paralel cu dezvoltarea comertului international si cu dezvoltarea si perfectionarea formelor lui organizatorice s-a dezvoltat si creditul. Daca in secolul al XVI-lea s-a dezvoltat in special creditul bancar, in secolele XVII si XVIII s-a dezvoltat si creditul commercial. Bancile au aparut in toate tarile europene si au jucat un rol insemnat in intensificarea schimburilor comerciale internationale si in impulsionarea productiei capitaliste de marfuri.

Mercantilismul, ca politica comerciala a aparut la sfarsitul secolului al XV-lea si s-a dezvoltat in secolele al XVI-lea si al XVII-lea. Mercantilistii considerau drept adevar iluzia ca profitul ar fi creat in sfera circulatiei marfurilor. Politica comerciala mercantilista a cunoscut doua etape de dezvoltare: 1) mercantilismul timpuriu si 2) mercantilismul dezvoltat. In ambele etape ale politicii mercantiliste se urmarea acelasi scop: mentinerea si atragerea unei cantitati cat mai mari de metale pretioase in interiorul tarii, acestea, fiind considerate forma ideala a bogatiei sociale. Caracteristic pentru cea de a doua etapa a mercantilismului au fost urmatoarele deziderate: acceptarea si chiar incurajarea comertului multilateral dintre tari, deci acceptarea intrarii si iesirii din tara, atat a marfurilor cat si a banilor, realizarea unei balante comerciale active prin depasirea importului de catre export. Pentru realizarea unei balante active, statele europene au recurs la o serie de masuri menite, pe de o parte, sa incurajeze exporturile de marfuri, iar pe de alta parte, sa impiedice in buna masura importurile. Printre masurile luate in acest scop se inscriu: incurajarea dezvoltarii industriei manufacturiere, interzicerea exportului de materii prime si incurajarea exportului de produse manufacturate si a importului de materii prime destinate prelucrarii si exportului, infiintarea de companii comerciale pentru comertul cu coloniile, fixarea de taxe vamale mari, protectioniste la importul de produse manufacturate. In Anglia, stimularea dezvoltarii manufacturilor si a unei flote comerciale proprii s-a facut cu ajutorul taxelor vamale protectioniste. Masuri similare de politica comerciala au inceput sa aplice si celelalte tari europene. Politica protejarii industriei manufacturiere nationale a inceput sa se raspandeasca si sa ia proportii mai ales incepand cu secolul al XVII-lea. In scopul largirii legaturilor comerciale si indeosebi pentru asigurarea pietelor externe de desfacere, tarile europene au recurs, printre alte masuri de politica comerciala, si la incheierea de conventii comerciale. Primele conventii comerciale s-au incheiat, de regula, dupa terminarea anumitor razboaie intre tarile respective si, ca urmare, conventiile comerciale incheiate in aceste conditii prevedeau o serie de avantaje pentru tarile invingatoare. 2) Etapa capitalismului liberei concurente. In aceasta etapa, productia de marfuri s-a afirmat in mod dominant, marea industrie masinista capatand o larga extindere. Se disting doua perioade: a) Prima perioada a inceput odata cu revolutia industriala din Anglia ( ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea) si s-a incheiat la sfarsitul primei jumatati a secolului al XIX-lea, cand pe piata mondiala au aparut noi si puternici concurenti. In aceasta perioada, Anglia, fiind prima tara in care a avut loc revolutia industriala, detinea monopolul industrial, commercial si colonial in lume. La baza comertului international a inceput sa stea nu circulatia produselor micilor producatori de marfuri, ci exportul de produse furnizate de marea industrie masinista din Anglia. Marea industrie din Anglia a acaparat in aceasta perioada largi piete de desfacere in diferite tari si a sporit considerabil importul de materii prime. Anglia a renuntat la protectionism si a proclamat liberul schimb ca un mijloc care sa-i asigure libertatea de a patrunde fara piedici pe pietele altor tari. Trecerea de la politica protectionista la politica liberschimbista a avut loc in Anglia la inceputul deceniului cinci al secolului al XIX-lea. b) A doua perioada a capitalismului liberei concurente a inceput in deceniul sase al secolului al XIX-lea. Trasatura caracteristica a acestei perioade a fost inaltul nivel al dezvoltarii liberei concurente. Astfel, industria engleza a inceput sa se infrunte pe piata mondiala cu industria in plina dezvoltare din alte tari capitaliste ca: Franta, S.U.A., Germania. Alaturi de dezvoltarea continua a comertului intre tarile cu o industrie dezvoltata si tarile agrare, a inceput sa se

dezvolte intens si comertul intre tarile industriale. A avut loc in aceasta perioada si o revolutie in domeniul mijloacelor de transport si comunicatie, ca urmare a dezvoltarii rapide a retelei cailor ferate, a navigatiei pe mari si oceane si a telecomunicatiilor. Revolutia industriala din Anglia a atras dupa sine o crestere considerabila a productiei industriale de fabrica si totodata cresterea volumului comertlui exterior englez. In prima jumatate al secolului al XIX-lea volumul importului a crescut de 3 ori, iar cel al exportului de 6 ori. Revolutia industriala din Anglia a influentat nu numai volumul comertului exterior englez ci si structura lui. La exportul Angliei, daca in secolul al XVIII-lea predominau tesaturile de lana, in prima jumatate a secolului al XIX-lea articolele principale de export erau tesaturile de bumbac (75% din exportul mondial al tesaturilor de bumbac, revenea Angliei). In afara tesaturilor de bumbac si lana, Anglia exporta si cantitati insemnate de carbuni si de produse obtinute de pe urma prelucrarii fierului. La inceputul revolutiei industriale, Anglia a luat toate masurile pentru ca masinile proiectate si construite pe teritoriul ei sa nu ajunga in alte tari. Au fost emise o serie de legi care interziceau exportul de masini, schitele si modelele lor. Totodata se ducea lupta si impotriva emigrarii muncitorilor englezi calificati, o alta cale care sa impiedice raspandirea masinismului in alte tari. Exportul de masini din Anglia a fost interzis pana in anul 1843. Dupa anularea acestei interdictii, Anglia a devenit principalul furnizor de masini pe piata mondiala. Dezvoltarea industriala a Angliei si intensificarea exportului ei de produse manufacturate, a atras dupa sine si cresterea importului Angliei, in special de materii prime si de produse agroalimentare. Pe masura dezvoltarii industriei textile pe baza de bumbac si lana a crescut deosebit de mult si importul acestor produse. Daca intre anii 1771-1775 Anglia importa anual, in medie 2300 tone de bumbac, la mijlocul secolului al XIX-lea importul de bumbac a ajuns la 270 mii tone pe an, pentru ca in anul 1870 sa atinga 550 mii tone. Principalele piete de aprovizionare cu materii prime si produse agricole de care Anglia avea nevoie erau, in primul rand, coloniile sale din America si din Asia si in mai mica masura tarile europene. Produsele engleze erau dificil de concurat datorita nu atat a volumului mare al productiei cat mai ales a costului scazut: intre 1800-1850, pretul tesaturilor din bumbac a scazut cu 81%, in vreme ce pentru cereale si alte bunuri alimentare el s-a diminuat cu o treime. In aceasta perioada, salariile au ramas mai mult sau mai putin stabile, dar incidenta lor asupra costurilor s-a redus treptat, datorita scaderii ponderii factorului uman ca urmare a introducerii masinilor. In prima jumatate a secolului al XIX-lea, Franta a trecut la infaptuirea revolutiei industriale si a inceput sa joace un rol tot mai important in productia industriala a lumii si in comertul international. Pasind mai tarziu decat Anglia pe drumul dezvoltarii capitaliste, in Franta au fost luate o serie de masuri pentru a se apara de puternica concurenta engleza si anume: a fost interzis importul de produse manufacturate engleze, s-a dispus confiscarea tuturor marfurilor engleze in cazul in care ele ar fi patruns illegal pe teritoriul francez, apoi Napoleon a instituit blocada continentala. Ca urmare, a fost interzis comertul intre Anglia si teritoriile cucerite de Franta si au fost confiscate vapoarele si incarcaturile care mergeau de pe continent in Anglia. Ca raspuns, Anglia a silit toate vapoarele tarilor neutre sa acosteze in porturile engleze, iar vapoarele care mergeau cu incarcaturi spre Franta erau confiscate. blocada continentala nu a putut infrange concurenta Angliei, dar la adapostul ei a luat un anumit avant industria Frantei. A aparut o ramura industriala noua, industria zaharului pe baza de sfecla, se dezvolta industria constructoare de masini, se mecanizeaza industria textila, s-au dezvoltat caile ferate si constructiile navale. Cu toata dezvoltarea economica pe care a cunoscut-o Franta in aceasta perioada, nivelul productiei

ei industriale era cu mult in urma fata de Anglia. Marx scria ca cei mai mari fabricanti francezi sunt mici burghezi in comparatie cu rivalii lor englezi. In 1850 volumul valoric al comertului exterior francez crescuse de 2 ori fata de 1820, iar in 1870 crescuse fata de 1820 de 6,5 ori si fata de 1850 de 3 ori. Balanta comerciala a fost in cei mai multi ani excedentara. In exportul Frantei au inceput sa detina o pondere din ce in ce mai mare produsele industriale manufacturate, scazand in acelasi timp ponderea materilor prime si a produselor alimentare. In 1870 ponderea produselor industriale manufacturate crescuse cu 55% din totalul exportului, in timp ce ponderea materilor prime si a produselor alimentare scazuse la 45%. In ceea ce priveste importul, procesul a fost invers. In 1870 ponderea materilor prime la importul Frantei crescuse la 70%, ponderea produselor alimentare era la 20%, iar a produselor manufacturate scazuse la 10%. Cea mai mare parte a schimburilor comerciale ale Frantei, in special dupa terminarea razboaielor napoleoniene, se efectua cu tarile europene, Germania, Italia, Olanda, Anglia, si in mai mica masura cu America si tarile Asiei. In secolul al XIX-lea a fost infaptuita revolutia industriala si in alte tari europene: Belgia, Olanda, Elvetia, Suedia, dar aceste tari n-au reusit in perioada respective sa detina o pondere prea mare in productia industriala a lumii capitaliste, desi faceau parte din categoria tarilor dezvoltate sub raport economic. In a doua jumatate a secolului al XIX-lea au atras atentia alte doua tari, care desi au pasit pe drumul dezvoltarii capitaliste mai tarziu, au reusit in scurt timp sa recupereze aceasta intarziere si sa se impuna pe piata mondiala ca puternici concurenti, rivali de temut chiar si pentru Anglia. Este vorba de Germania si S.U.A. In secolul al XVIII-lea si in prima jumatate al secolului al XIX-lea, Germania era foarte inapoiata din punct de vedere economic. Acest lucru se datora prelungirii dominatiei relatilor de productie feudale si farmitarii politice si economice a tarii. Negustorul care venea cu marfuri in Germania, pentru a ajunge in interiorul tarii, trebuie sa treaca cel putin 16 granite vamale. De asemene, in Germania din aceasta perioada existau 17 organizatii postale diferite, sute de sisteme monetare diferite, o mare varietate in domeniul masurilor si greutatilor, toate acestea ingreunand dezvoltarea economica si schimburile comerciale ale Germaniei. In orasele germane se mai pastra inca sistemul breslelor din epoca feudala, sistem care a franat dezvoltarea industriei manufacturiere. Cu toate acestea, un rol in dezvoltarea industriala a Germaniei l-a jucat blocada continentala instituita de Napoleon impotriva Angliei. O alta etapa importanta in dezvoltarea economica a statelor germane o reprezinta infiintarea in anul 1834 a Uniunii Vamale, in care au intrat treptat majoritatea statelor germane. Aceasta a impulsionat dezvoltarea constructiei de cai ferate si, ca urmare, s-a dezvoltat siderurgia, metalurgia, industria carbonifera. Totodata au inceput sa se dezvolte si industria textila, industria zaharului pe baza de sfecla, industria alcoolului. Din deceniul al 6-lea al secolului al XIX-lea a inceput perioada unei dezvoltari mai rapide a capitalismului in Germania. Concurenta engleza si franceza a stimulat introducerea masinilor si a unor procedee mai perfectionate in industria germana, fapt care a contribuit si la cresterea productiei industriale intr-o serie de ramuri importante. Pentru desavarsirea revolutiei industriale, era importanta lichidarea totala a faramitarii politice a Germaniei. Unificarea s-a infaptuit abia in anul 1871, dupa razboiul franco-prusac, de pe urma caruia Germania a fost despagubita cu 5 miliarde franci aur si s-a ales cu teritoriile franceze Alsacia si Lorena. Astfel, Germania a inceput sa ocupe o pozitie importanta in comertul mondial. In ceea ce priveste structura comertului exterior german, daca la inceputul secolului al XIX-lea predominau la export materiile prime si produsele alimentare, spre sfarsitul deceniului sapte al aceluiasi secol, locul principal in export au inceput sa-l detina produsele manufacturate (5055%), iar la import au inceput sa predomine materiile prime si produsele alimentare. Sfera

geografica a schimburilor comerciale ale Germaniei cuprindea numai tarile europene dezvoltate si slab dezvoltate. Coloniile engleze din America de Nord au servit in decursul secolelor al XVII-lea si al XVIII-lea ca piete de desfacere pentru manufacturile engleze si ca surse de aprovizionare cu materii prime industriale si agricole. Desi Anglia s-a luptat sa-si pastreze monopolul colonial cu aceste teritorii americane si sa impiedice dezvoltarea lor industriala, in cele din urma, dupa un razboi de durata (1775-1793), Anglia a fost nevoita sa acorde independenta acestor teritorii, care s-au constituit in statul ce poarta numele de Statele Unite ale Americii. Afluenta continua de emigranti din Europa, resursele naturale bogate existente pe teritoriul tarii, inexistenta ramasitelor feudalismului pe o buna parte din teritoriul tarii, iar mai tarziu si afluenta de capital strain in aceasta tara, au constituit principalele cauze care au favorizat dezvoltarea industriala a S.U.A. intr-un ritm rapid, desi trecerea la dezvoltarea capitalismului a avut loc mai tarziu decat in Anglia, Franta si alte tari. Dupa razboiul civil dintre Nord si Sud (1861-1864), care a dus la abolirea robiei in S.U.A., a inceput sa se dezvolte industria si agricultura capitalista. Revolutia industriala a reusit inca inainte de sfarsitul secolului al XIX-lea, sa ajunga din urma si sa intreaca chiar, toate tarile care pasisera mult mai devreme pe drumul dezvoltarii capitaliste si a infaptuirii revolutiei industriale. Productia industriala de fabrica (in milioane dolari aur vechi) Tari Anglia Franta Germania S.U.A. 1820 1411 1168 900 268 1840 1883 1606 1484 467 1860 2808 2092 1995 1907 1894 4263 2900 3357 9498

Paralel cu dezvoltarea industriei pe baza de masini, s-a dezvoltat contructia de cai ferate si constructiile navale. Daca in 1835 lungimea cailor ferate din S.U.A. era numai de 2000 km , in 1870 lungimea lor era de 85000 km. S-a dezvoltat si agricultura capitalista. O extindere mare au luat-o cultura cerealelor si cultura bumbacului, atat cerealele cat si bumbacul fiind importante produse de export ale S.U.A. daca in 1800 productia de bumbac puf a S.U.A. a fost numai de 16000 tone, in 1850 a crescut la 600 mii tone, iat in 1875 la peste 1 milion tone. Odata cu dezvoltarea industriei, agriculturii si transporturilor au inceput sa se extinda si schimburile comerciale externe ale S.U.A. Comertul exterior al S.U.A. U/M Export mil. $ Import mil. $ 1800 31.8 91.2 1870 376.6 435.9 Creste in 1870 fata de 1800 de 12 ori de 5 ori

Balanta comerciala pasiva a S.U.A. se explica prin faptul ca in perioada aceea, cu toata dezvoltarea industriala a S.U.A., la exportul ei continuau sa predomine materiile prime si produsele agro-alimentare, iar la import predominau produsele industriale manufacturate, care, care, in general aveau o valoare mult mai mare decat produsele de baza. Peste 60% din exportul

10

S.U.A. se indrepta catre Anglia si, la export, ponderea cea mai mare o detinea bumbacul (50%), urmat de grau si porumb. Numai intre anii 1860-1870 exportul de grau al S.U.A. a crescut de la 1,4 mil.tone la 5,1 mil. tone, iar cel de porumb de la 1,3 mil. tone la 3,9 mil. tone. Incepand din deceniile 6-7 ale secolului al XIX-lea in exportul S.U.A. au inceput sa intre si produsele industriale manufacturate. Dintre produsele de export americane mai amintim si lingourile de aur. Trecerea la marea productie capitalista pe baza de masini in tarile din Europa occidentala si in S.U.A. a provocat o crestere insemnata a comertului international. Daca in prima jumatate a secolului al XIX-lea productia industriala a lumii si comertul international s-au dezvoltat aproape in acelasi ritm, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea comertul international a inceput sa creasca mai repede, ca ritm, decat productia industriala. Evolutia comertului international (in milioane $ si in preturile anului 1800) Anii 1800 1820 1830 1840 1850 1860 1870 1880 Volumul valoric 1,4 1,6 1,9 2,7 4,0 7,2 10,6 14,7 in procente fata de 1800 = 100 100 114 135 193 285 514 757 1050

16 14 12 10 8 6 4 2 0

evolutia volumului valoric al comertului international

1800 1820 1830 1840 1850 1860 1870 1880

Ponderea principalelor tari in comertul international ( in % din total) Tarile Anglia Franta S.U.A. 1800 22.3 7.8 5.6 1850 20.3 8.9 7.5 1800 20.8 11.1 10.0

11

Germania India (britanica) Austr0-Ungaria Italia Rusia Olanda Belgia Total Restul tarilor

11.9 3.3 2.6 3.3 3.7 4.6 0.8 65.9 34.1 100.0 33.2 100.0

8.4 3.6 3.5 4.6 3.6 4.8 1.6 66.8 26.3 100.0

9.2 4.6 4.1 3.0 3.3 3.8 3.8 73.7

Ponderea principalelor tari in comertul international

25 20 15 10 5 0

1800 1850 1880

Dezvoltarea transporturilor si a mijloacelor de comunicatie si influenta lor asupra comertului international Perfectionarea flotei comerciale si cresterea tonajului au dus la reducerea cheltuielilor de transport. Astfel, in deceniul opt al secolului al XIX-lea, transportul unei tone de bumbac din America in Anglia costa de 16 ori mai putin decat la inceputul secolului. De mare importanta pentru transporturile maritime si pentru comertul international a fost terminarea in 1869 a Canalului Suez. Acesta a scurtat drumul dus si intors din Europa pana in Australia de la 12 luni la 3 luni. Are loc si dezvoltarea transporturilor pe uscat, prin constructia de sosele si cai ferate. De mare insemnatate pentru dezvoltarea comertului international a fost si perfectionarea mijloacelor de comunicatie. In 1874 o serie de tari au constituit Uninea Postala Internationala, care a contribuit la imbunatatirea relatiilor postale internationale. Inventarea telegrafului electric. Revolutia savarsita in domeniul mijloacelor de transport si comunicatie a contribuit la dezvoltarea schimburilor comerciale intre Europa, America si Asia, reducand timpul de rotatie a capitalului in comertul international.

An gl Fr ia an ta S. G U.A er m . an ia Au st r0 Ind -U ia ng ar ia Ita l ia R us O ia la nd Be a lg ia

12

Formele organizatorice ale comertului international in secolul al XIX-lea Datorita trecerii capitalismului pe o treapta superioara a dezvoltarii sale, in secolul al XIX-lea au inceput sa ia fiinta si sa capete o larga raspandire, intreprinderile comerciale, individuale sau colective, sub forma societatiilor pe actiuni. Au aparut chiar intreprinderi de asigurare, care se ocupau indeosebi cu asigurarea marfurilor si vaselor. Un rol tot mai important in comertul international il au bursele, care au inceput sa se specializeze. Au aparut bursele de marfuri si bursele de valori. In 1848 a aparut prima bursa de cereale la Chicago, in 1862 prima bursa de metale neferoase la Londra si prima bursa de bumbac in S.U.A. La bursele de marfuri se concentrau cererea si oferta, iar preturile care se formau acolo au inceput sa devina preturi mondiale pentru produsele respective. 3) Epoca capitalismului monopolist imperialismul Tranformarea capitalismului in imperialism a avut loc la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea. Dezvoltarea economica si politica inegala a tarilor capitaliste a facut ca in unele tari trasaturile capitalismului monopolist sa apara mai devreme, in altele mai tarziu, in functie de gradul de dezvoltare a capitalismului. Indicele productiei industriale (1870 = 100) 1880 Indicele general al productiei industriale mondiale Anglia Franta Germania S.U.A. 137 121 127 139 155 1890 226 141 165 222 355 1900 316 180 194 333 491 1913 526 227 294 555 910

In industrie a avut loc un intens process de concentrare a capitalurilor si a productiei care s-a soldat cu aparitia monopolurilor, trasatura caracteristica esentiala a imperialismului. O alta trasatura caracteristica a imperialismului este exportul de capital. Primele tari exportatoare de capital au fost Anglia si Franta. Volumul total al investitiilor de capital facute de Anglia in strainatate, in 1872 a fost de 15 miliarde franci francezi. Exportul de capital a luat un avant deosebit la inceputul secolului al XX-lea cand a aparut si un al treilea mare exportator de capital Germania. In 1914 suma totala a investitiilor de capital in strainatate a principalelor tari capitaliste s-a cuprins intre 179 si 204 miliarde franci francezi. Ultimul sfert al secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea s-a mai caracterizat si prin terminarea impartirii teritoriale a lumii intre marile puteri capitaliste si inceperea luptei pentru reimpartirea ei, o alta trasatura caracteristica capitalismului monopolist. Procesul de transformare a coloniilor si a tarilor dependente, in anexe furnizoare de materii prime industriale si produse agricole pentru tarile metropole, s-a intensificat. Evolutia volumului valoric al comertului international In perioada de trasformare a capitalismului premonopolist in imperialism, comertul international a continuat sa creasca (151%), insa cu un ritm mai scazut fata de apogeul atins in perioada

13

liberschimbista (163%). Aceasta incetinire a ritmului de crestere a volumului valoric al comertului international se explica prin adancirea contradictiilor capitalismului, a crizelor economice de supraproductie, care au adus perioade de stagnare si reducere a comertului international. Totodata, aceasta incetinire s-a datorat si evolutiei preturilor si masurilor de politica comerciala care au fost luate de principalele tari capitaliste in aceasta perioada cand s-a facut trecerea de la politica liberului schimb la politica protectionismului agresiv. Dinamica comertului international sub aspectul volumului valoric depinde de doi factori si anume: de variatia nivelului preturilor la diferitele marfuri si de variatia volumului fizic al comertului cu diferite marfuri. Intre 1880-1900, cresterea comertului international a avut loc pe seama cresterii volumului fizic, in timp ce preturile au manifestat o tendinta de scadere atat sub influenta concurentei cat si sub influenta crizelor economice de supraproductie. In perioada 1900-1913, cresterea volumului valoric al comertului international s-a datorat in special cresterii nivelului preturilor si numai partial cresterii volumului fizic. Volumul valoric a comertului international a crescut cu 95%, in timp ce volumul lui fizic a crescut numai cu 62%. Structura comertului exterior in anul 1913 (in % din total) Tari capitaliste Anglia Franta Germania S.U.A. Japonia Poduse alimentare Export 6.3 12.2 10.3 20.7 9.8 Import 41.6 21.6 28.3 22.4 16.6 Materii prime si semifabricate Export 13.6 27.0 26.0 46.9 60.0 Import 32.8 58.7 56.1 54.3 65.9 Produse finite Export 77.9 60.8 63.7 32.0 29.2 Import 24.9 19.7 15.6 22.5 17.0 Export 97.8 100.0 100.0 99.6 99.0 Total Import 99.3 100.0 100.0 99.2 99.3

IMPORT
70 60 50 40 30 20 10 0
G er m S. U .A . Ja po ni a Fr an ta An gl ia an ia
prod. alimentare mat. Prime si semifabricate prod. finite

14

EXPORT
90 80 70 60 50 40 30 20 10 0
Fr an ta G er m an ia S. U .A . Ja po ni a An gl ia
prod. alimentare mat. Prime si semifabricate prod. finite

Ponderea continentelor in comertul international (in % din total) Continentele Europa America Asia Africa Oceania Total 1886-1890 67.0 17.2 9.5 2.6 3.7 100.0 1900 65.9 19.1 9.5 3.2 2.3 100.0 1913 61.2 21.5 11.4 3.4 2.5 100.0

Ponderea continentelor in comertul international

80 60 40 20 0 Europa America Asia Africa Oceania 1886-1890 1900 1913

15

Politica comerciala a tarilor capitaliste Aparitia si dezvoltarea monopolurilor si ascutirea luptei dintre ele pentru impartirea si reimpartirea sferelor de influenta a determinat principalele state capitaliste sa treaca de la politica liberului schimb la o politica protectionist-agresiva, care nu urmarea, in primul rand, apararea economiei nationale de concurenta straina, ci realizarea unor profituri cat mai mari atat pe piata interna, cat si pe piata internationala de catre marile monopoluri. Trecerea la politica protectionismului agresiv s-a realizat atat prin elaborarea si punerea in aplicare a unor tarife vamale cu taxe foarte ridicate la importul marfurilor cat si prin alte masuri de politica comerciala netarifare si paratarifare (contingente, licente). Dintre tarile capitaliste europene, Germania a fost prima care a facut trecerea la politica protectionismului agresiv. Primul tarif vamal german cu un nivel ridicat al taxelor vamale de import la foarte multe produse industriale a fost cel din anul 1879. In 1902 taxele vamale au fost din nou majorate. Luand exemplul Germaniei, si ca raspuns la politica comerciala promovata de ea, alte tari capitaliste europene si neeuropene au trecut la politica protectionismului agresiv. Franta a pus in aplicare, incepand cu anul 1881, un tariff vamal care prevedea taxe vamale ridicate la principalele produse industriale si la o serie de produse agricole. Au loc majorari ale taxelor vamale in 1892, 1894 si in 1910. S.U.A., deasemenea paseste treapta protectionismului agresiv. Prin legea vamala din 1875 au fost majorate taxele vamale de import la unele produse industriale, insa trecerea la protectionismul agresiv s-a realizat odata cu noile tarife vamale din 1890 si 1897. Au fost insa reduse taxele vamale la o serie de produse industriale in productia carora S.U.A. intrecusera toate tarile capitaliste. Si alte tari capitaliste dezvoltate au facut trecerea in aceasta perioada la politica protectionismului agresiv (Italia, Belgia, Olanda, Elvetia). Singura care continua sa practice politica liberului schimb este Anglia. Desi pierduse suprematia in ce priveste productia industriala, ea detinea suprematia in ce priveste imperiul colonial, comertul exterior, flota comerciala si exportul de capital. Practicarea liberului schimb corespondea intereselor Londrei. Imperiul ei colonial continua sa fie o piata relativ sigura pentru desfacerea produselor industriale engleze si o sursa foarte bogata de materii prime si produse agricole. Totusi si in Anglia, sub presiunea dezvoltarii monopolurilor din industrie si a concurentei tot mai puternice din partea Germaniei si a S.U.A., a inceput sa se intensifice miscarea pentru trecerea la politica protectionista. In anul 1894 s-a hotarat introducerea sistemului preferintelor vamale in relatiile dintre Anglia si imperiul ei colonial. In anul 1897 Canada a fost prima tara care a introdus taxe vamale mai reduse la importul de marfuri engleze, mentinand taxe vamale mai ridicate la importul din celelalte tari capitaliste. Canada a fost urmata apoi, la scurt timp, de Noua Zeelanda, Uniunea Sud-Africana si Australia, toate aceste tari fiind dominioane engleze. Ponderea principalelor tari capitaliste in comertul international (in % din total) Tarile 1900 1913

16

Anglia Germania S.U.A. Franta Belgia Olanda Austro-Ungaria Japonia

19.5 12.1 10.3 10.0 4.0 3.3 3.5 1.1

15.2 13.1 11.2 7.8 4.2 3.6 3.1 1.6

Ponderea principalelor tari capitaliste in comertul mondial 25 20 15 10 5 0

An gl ia G er m an ia S. U .A . Fr an ta Be lg ia O Au la nd st ro a -U ng ar ia Ja po ni a

1900 1913

Exportul de capital al principalelor tari capitaliste (in miliarde franci francezi-estimari) Tarile Anglia Franta Germania 1902 62 27-37 12.5 1914 75-100 60 44 Cresterea in 1914 fata de 1902 20-61% 50% 3.5 ori

Comertul international in timpul primului razboi mondial In timpul primului razboi mondial (1914-1918), economia tarilor capitaliste si comertul international au fost orientate spre satisfacerea nevoilor razboiului. In toate tarile beligerante s-a intensificat procesul inflationist, s-a adancit haosul valutar, au crescut deficitele bugetare, iar in tarile pe teritoriul carora s-a desfasurat propriu-zis razboiul s-a redus productia industriala si agricola, s-au redus posibilitatiile de export si au crescut necesitatiile de import. Astfel, S.U.A. si Japonia si-au extins productia devenind principali furnizori pentru tarile aflate in razboi. Evolutia comertului international in anii 1913-1918 (in miliarde $) - (import+export), (1913 = 100) Anii Miliarde 1913 64.6 1914 53.7 1915 46.5 1916 49.2 1917 42.9 1918 38.9

17

In % fata de 1913

100

83

72

76

61

60

Se observa ca, in ultimii ani de razboi, volumul comertului international nu mai reprezenta decat 60% din nivelul anului 1913. Aceasta scadere se datoreaza reducerii exporturilor tarilor europene atrase in razboi, desi importul lor s-a mentinut la un nivel relativ ridicat. In schimb, comertul exterior al tarilor considerate neutre (Suedia, Norvegia, Danemarca, Olanda, Elvetia) a crescut in timpul razboiului. La fel si cel al S.U.A., Japoniei, Canadei, Australiei si a altor tari din Asia si America. Astfel, scade ponderea Europei in comertul international si creste ponderea Americii, Asiei si Oceaniei. S.U.A. s-au transformat in anii razboiului din tara debitoare in tara creditoare. Daca inainte de primul razboi mondial S.U.A. datorau tarilor capitaliste europene aproximativ 6 miliarde $, la sfarsitul razboiului, tarile Europei Occidentale datorau S.U.A. aproape 11 miliarde $. La sfarsitul primului razboi mondial centrul financiar al lumii capitaliste s-a mutat din Europa in S.U.A. Comertul international in perioada dintre cele doua razboaie mondiale Evolutia comertului international din perioada interbelica a fost influentata de o serie de factori, printre care mentionam: urmarile primului razboi mondial, crizele economice de supraproductie din anii 1920-1921, 1929-1933 si 1937-1938, pregatirile pentru declansarea celui de-al doilea razboi mondial, evolutia diferita a preturilor la marfurile comercializate pe piata mondiala. Volumul valoric al comertului internatioal (in miliarde $) Anii Volumul valoric in preturi curente Volumul valoric in preturile anului 1913

18

1913 1920 1921 1922 1923 1924 1925 1926 1927 1928 1929 1930 1931 1932 1933 1934 1935 1936 1937 1938

64.6 117.0 76.2 81.1 85.8 96.4 108.1 104.8 110.3 113.7 116.2 94.0 67.2 45.5 40.9 39.5 40.3 43.6 53.8 46.9

64.6 51.8 51.4 57.3 58.6 66.1 70.6 71.3 78.5 80.7 83.9 77.2 71.7 62.4 63.6 65.6 68.6 70.6 78.8 72.4

Indicele volumului valoric, fizic si al preturilor in comertul international 1929 100 100 100 1932 74.5 52.5 39.2 1934 78.0 43.5 33.9 1936 86.0 43.5 37.4 1937 96.5 48.0 46.3 1938 89.0 45.5 40.5

Ind. vol. fizic Ind. preturilor Ind. vol. valoric

In perioada 1914-1938 comertul international a scazut sub aspectul volumului valoric cu 28,6% si a crescut sub aspectul volumului fizic cu 12,1%. Ponderea grupei de produse finite in exportul total al unor tari capitaliste (in % din totalul valoric) Tarile 1913 1929 1937

19

Anglia Germania Franta S.U.A. Belgia Italia Japonia

77.9 63.7 60.0 31.9 39.5 30.9 29.2

77.2 70.0 66.8 49.1 59.2 54.0 43.6

74.8 81.5 50.7 49.0 56.7 56.7 59.8

Exportul de masini, utilaje si mijloace de transport al S.U.A. Germaniei, Angliei si Frantei ( in milioane $ - aur) Masini agricole Masini textile Masini-unelte Instalatii si aparate electrotehnice si accesorii Utilaje de birou Mijloace de transport Alte masini Total 1929 168 164 89 372 64 996 636 2489 1933 16 49 42 172 16 216 187 653 1937 58 75 89 208 31 431 285 1177

Indicele volumului fizic al comertului international pe grupe de marfuri (1929 = 100) Grupe de marfuri Alimente Materii prime si semifabricate Produse finite Total com. international 1930 98.0 94.5 88.0 93.0 1931 96.0 88.5 76.0 85.5 1932 89.0 81.5 59.0 74.6 1933 83.0 87.5 60.5 75.4 1934 82.0 88.0 66.5 78.2 1935 85.5 91.5 69.5 81.0 1936 88.0 95.5 75.0 85.9 1937 93.0 111.5 86.0 96.0

Indicele volumului valoric al comertului international pe grupe de marfuri (1929 = 100) Grupe de marfuri 1930 1931 1932 1933 1934 1935 1936 1937

20

Alimente Materii prime si semifabricate Produse finite Total com. international

83.0 77.5 83.0 81.0

63.5 52.5 59.5 57.1

46.5 36.0 37.5 39.1

37.5 36.0 34.0 35.2

34.5 35.0 33.0 34.0

34.5 36.0 33.6 34.7

37.5 39.5 36.0 37.5

42.5 50.0 44.5 46.0

Ind. volumului fizic, valoric si al preturilor in comertul international in anul 1932 (1929 = 100) 100 80 60 40 20 0 ind. vol. fizic ind. preturilor ind. vol. valoric

alimente mat. prime si semifabricate prod. finite

Ponderea continentelor in comertul international

80 60 40 20 0 Europa America Asia Africa Oceania

1913 1929 1932 1937 1938

Ponderea principalelor tari capitaliste in comertul international (in % din totalul valoric)

21

Import Tarile Anglia S.U.A. Germania Franta Canada Japonia Italia Total 1913 16.5 9.1 13.1 8.3 3.2 1.9 3.6 55.7 1929 15.2 12.2 9.0 6.4 3.6 2.8 3.2 52.4 1937 17.0 10.9 8.0 6.2 2.9 3.9 2.7 51.6 1938 17.3 8.1 10.0 5.5 2.8 3.1 2.4 49.2 1913 13.9 13.3 13.1 7.2 2.3 2.7 2.6 54.1

Export 1929 10.7 15.6 9.7 5.9 3.7 2.9 2.4 50.9 1937 9.9 12.6 9.1 3.7 4.3 3.5 2.1 45.2 1938 10.1 13.4 9.9 3.9 4.2 3.3 2.4 47.2

IMPORT
20 15 10 5 0
ia .A . G er m an ia a a ta ad gl ni Fr an S. U An an Ja C po Ita l ia

1913 1929 1937 1938

EXPORT
20 15 10 5 0
ia a ni a lia ta an An g an ad .A S. U Fr an m er G Ja C po Ita lia .

1913 1929 1937 1938

22

In perioada dintre cele doua raboaie mondiale, in ceea ce priveste politica comerciala, tarile capitaliste nu au luat numai masuri menite sa restranga importurile, ci si masuri menite sa incurajeze exporturile. In principalele tari capitaliste au fost infiintate departamente, societati de stat sau mixte care au inceput sa acorde credite de export sau sa asigure si sa garanteze creditele de export acordate de firmele particulare. Au inceput sa fie subventionate exporturile anumitor produse, au inceput sa se acorde prime de export, pentru a se incuraja exporturile respective si pentru a permite monopolurilor sa cucereasca si sa mentina pozitii cat mai puternice pe piata mondiala. In anul 1939 flota comerciala a lumii capitaliste era de 68,1 milioane tone registru brut din care: flota engleza era de 18 milioane tone, flota S.U.A. era de 11,9 milioane tone, cea japoneza de 5,6 mil. tone, cea germana de 4,6 mil. tone etc. Comertul international in perioada celui de al doilea razboi mondial In timpul celui de al doilea raboi mondial, ca si in primul, comertul international a fost pus in slujba lui, cu atat mai mult cu cat in acest razboi au fost antrenate un numar mai mare de state. In anii de razboi o pondere din ce in ce mai mare in comertul international au avut-o produsele militare, materiile prime pentru producerea lor si produsele alimentare. Concomitent, a scazut ponderea produselor destinate industriei civile si consumului populatiei si ponderea produselor finite nemilitare. Volumul valoric al comertului international ( in preturi curente, miliarde $) Import Anii 1938 1939 1940 1941 1942 1943 1944 1945 24.2 21.5 21.9 22.1 22.1 24.4 26.6 22.5 Export 22.7 20.5 19.7 21.1 24.5 29.7 31.0 23.9 Total 46.9 42.0 41.6 43.2 46.6 54.1 57.6 46.4 in % fata de 1938 100 90 89 92 99.3 115.3 122.8 98.9

23

Ponderea continentelor in comertul international

60 50 40 30 20 10 0
Eu ro pa a ia a Am er ic Af ric O ce an i As a

1939 1940 1941 1942 1943 1944 1945

Spre deosebire de celelalte tari capitaliste, comertul exterior al S.U.A. a avut o evolutie cu totul diferita in timpul celui de al doilea razboi mondial. El a inregistrat o crestere continua in special datorita sporirii considerabile a exporturilor pe baza legii cu privire la predarea marfurilor si prestarea serviciilor sub forma de imprumut sau de inchiriere (Lend-Lease Act). In perioada razboiului, S.U.A. au reusit sa-si asigure, in dauna Angliei, suprematia atat in domeniul comertului exterior cat si in domeniul exportului de capital si, au reusit sa ajunga din urma si sa intreaca Anglia in ce priveste tonajul total al flotei comerciale. Comertul exterior al S.U.A. in anii razboiului (in mil. $ - in preturi curente) Import Export din care export pe baza de Lend-Lease Act Sold + 1939 2276 3123 +847 1940 2541 3934 +1393 1941 3222 5020 700 +1798 1942 2769 8003 4900 +6061 1943 3390 12842 10300 1944 3878 14162 11200 1945 4086 9585 5500

+9452 +10284 +5499

Ponderea principalelor tari capitaliste in comertul international (in % din total) Tari Anglia 1938 17.3 Import 1945 26.2 1946 15.1 1938 10.1 Export 1945 1946 7.4 11.6

24

S.U.A. Germania Franta Italia Japonia Canada

8.1 10.1 5.5 2.4 3.1 2.8

18.1 0.4 4.8 6.4

14.2 2.1 7.6 1.9 0.9 5.4

13.5 9.9 3.9 2.4 3.3 4.2

40.1 0.08 0.9 12.4

29.9 0.07 2.7 0.9 0.3 7.1

IMPORT 30 25 20 15 10 5 0
S. U .A G . er m an ia Fr an ta An gl ia Ita li a

1938 1945 1947

EXPORT 50 40 30 20 10 0
S. U .A G . er m an ia Fr an ta An gl ia Ja po ni a C an ad a Ita li a

25

Ja po ni a C an ad a

1938 1945 1947

26