Republica Moldova

PARLAMENTUL

LEGE Nr. LP371/2006

din 01.12.2006

cu privire la asistenţa juridică internaţională în materie penală

Publicat : 02.02.2006 în MONITORUL OFICIAL Nr. 14-17 art. 42 Data intrării în vigoare

Versiune în vigoare din 12.01.19 în baza modificărilor prin

LP245 din 15.11.18 МО 462-466 din 12.12.18 art. 774

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE

Articolul 1. Scopul şi domeniul de reglementare

(1) Scopul prezentei legi este stabilirea mecanismului de realizare a reglementărilor Codului de
procedură penală, partea specială titlul III capitolul IX, privind asistenţa juridică internaţională în
materie penală, precum şi ale tratatelor internaţionale în domeniu la care Republica Moldova este
parte.
(2) Aplicarea prezentei legi are drept scop protecţia intereselor de suveranitate, securitate, ordine
publică şi a altor interese ale Republicii Moldova, definite prin Constituţie.
(3) Prevederile prezentei legi se aplică următoarelor forme de cooperare juridică internaţională în
materie penală:
transmiterea înscrisurilor, datelor şi informaţiilor;
comunicarea actelor de procedură;
citarea martorilor, experţilor şi persoanelor urmărite;
comisiile rogatorii;
d1) echipele comune de investigaţii;
transferul, la solicitare, de proceduri penale;
extrădarea;
transferul persoanelor condamnate;
recunoaşterea hotărîrilor penale ale instanţelor judecătoreşti străine;
i) comunicarea cazierului judiciar.
Articolul 2. Noţiuni principale
Termenii şi expresiile utilizate în prezenta lege au următorul sens dacă nu există o menţiune
deosebită:
a) cerere de asistenţă juridică internaţională în materie penală (în continuare – cerere de asistenţă
juridică) – cerere prin care se solicită asistenţă într-o cauză penală în una din formele prevăzute la
art.1;
b) stat solicitant – statul care formulează cererea de asistenţă juridică;
c) stat solicitat – statul căruia îi este adresată cererea de asistenţă juridică;
d) stat de tranzit – statul prin care se efectuează trecerea persoanei extrădate din statul solicitat în
statul solicitant;
e) autoritate centrală – autoritatea competentă a statului solicitant sau a statului solicitat desemnată
pentru transmiterea cererilor de asistenţă juridică;
f) autoritate judecătorească – instanţele judecătoreşti şi organele procuraturii stabilite potrivit
legislaţiei Republicii Moldova, precum şi autorităţile care au această calitate în statul străin conform
declaraţiilor acestuia formulate în tratatele internaţionale aplicabile;
g) persoană urmărită – persoana care formează obiectul unei ordonanţe emise de organul de
urmărire penală;
h) persoană a cărei extrădare se cere – persoana care formează obiectul unei proceduri de
extrădare;
i) extrădat sau persoană extrădată – persoana a cărei extrădare a fost admisă;
j) condamnare – orice pedeapsă pronunţată prin hotărîre a instanţei judecătoreşti ca urmare a
constatării vinovăţiei în săvîrşirea unei infracţiuni;
k) măsură preventivă – orice măsură privativă de libertate dispusă prin hotărîre judecătorească
pentru completarea sau înlocuirea unei pedepse;
l) arest provizoriu în vederea extrădării – formă de arest preventiv dispusă de instanţa
judecătorească competentă în vederea extrădării persoanei;
m) hotărîre judecătorească – hotărîre a instanţei judecătoreşti prin care se pronunţă o sentinţă de
condamnare;
n) stat de condamnare – statul în care este condamnată persoana pasibilă de transfer sau deja
transferată;
o) stat de executare – statul în care condamnatul poate fi transferat sau a fost deja transferat în
vederea continuării executării condamnării sale.
Articolul 3. Aplicarea principiului reciprocităţii
(1) În lipsa unui tratat internaţional, poate fi acordată asistenţă juridică internaţională pe principiul
reciprocităţii prin canalele diplomatice. Asigurarea reciprocităţii pentru toate formele de asistenţă
juridică internaţională se face conform prevederilor Codului de procedură penală art.536 alin.(2).
(2) Prevederile alin.(1) şi prevederile respective ale Codului de procedură penală constituie un drept
comun în materie pentru autorităţile judecătoreşti din Republica Moldova.
(3) Lipsa reciprocităţii nu împiedică executarea pe teritoriul Republicii Moldova a unei cereri de
asistenţă juridică dacă:
a) cererea de asistenţă juridică se dovedeşte necesară datorită naturii faptei sau caracterului
imperios al luptei împotriva unor anumite forme grave de criminalitate;
b) cererea de asistenţă juridică poate contribui la ameliorarea situaţiei inculpatului ori a
condamnatului sau la reintegrarea lui socială;
c) cererea de asistenţă juridică poate servi la clarificarea situaţiei juridice a unui cetăţean al
Republicii Moldova.
Articolul 4. Motivele de refuz al asistenţei juridice internaţionale
(1) La examinarea cererii de asistenţă juridică adresate Republicii Moldova, se va ţine cont şi de
următoarele situaţii, care, suplimentar la cele prevăzute în Codul de procedură penală la art.534, pot
atrage refuzul în acordarea asistenţei solicitate:
a) procedura penală din statul solicitant nu îndeplineşte sau nu respectă condiţiile Convenţiei
europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, încheiate la Roma la 4
noiembrie 1950, sau ale oricărui alt tratat internaţional pertinent în domeniu ratificat de Republica
Moldova;
b) cererea de asistenţă juridică este formulată într-o cauză aflată pe rolul unor instanţe
extraordinare, altele decît cele constituite prin tratatele internaţionale pertinente, sau în vederea
executării unei pedepse aplicate de o asemenea instanţă;
c) fapta care motivează cererea de asistenţă juridică face obiectul unei proceduri în curs sau această
faptă trebuie sau poate face de asemenea obiectul unei urmăriri penale ce ţine de competenţa
organelor de urmărire penală ale Republicii Moldova;
d) acceptarea cererii de asistenţă juridică poate antrena consecinţe grave pentru persoana vizată din
cauza vîrstei, a stării de sănătate sau a oricărui alt motiv cu caracter personal.
(2) În sensul Codului de procedură penală art.534 alin.(1) pct.1), nu sînt considerate infracţiuni de
natură politică:
a) atentatul la viaţa unui şef de stat sau a unui membru de familie al acestuia;
b) crimele împotriva umanităţii prevăzute de Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea crimei de
genocid, adoptată la 9 decembrie 1948 de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite, la care Republica
Moldova a aderat în temeiul Hotărîrii Parlamentului nr.707-XII din 10 septembrie 1991;
c) infracţiunile prevăzute în Convenţia de la Geneva din 1949 pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor şi
bolnavilor din forţele armate în campanie la art.50, în Convenţia de la Geneva din 1949 pentru
îmbunătăţirea sorţii răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor forţelor armate maritime la art.51, în
Convenţia de la Geneva din 1949 cu privire la tratamentul prizonierilor de război la art.129 şi în
Convenţia de la Geneva din 1949 cu privire la protecţia persoanelor civile în timp de război la
art.147, la care Republica Moldova a aderat în temeiul Hotărîrii Parlamentului nr.1318-XII din 2
martie 1993;
d) orice violare similară a legilor războiului care nu este prevăzută în convenţiile de la Geneva
enumerate la lit.c);
e) infracţiunile prevăzute în Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului la art.1, adoptată
la Strasbourg la 27 ianuarie 1997, în alte tratate internaţionale pertinente;
f) acţiunile prevăzute în Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse sau tratamente crude, inumane
sau degradante, adoptată la 17 decembrie 1984 de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite;
g) orice altă infracţiune al cărei caracter politic a fost eliminat de tratatele internaţionale la care
Republica Moldova este parte.
Articolul 5. Respectarea principiului necondamnării repetate
pentru una şi aceeaşi faptă
(1) Asistenţa juridică internaţională nu este admisibilă dacă în Republica Moldova sau în orice alt
stat s-a desfăşurat un proces penal pentru aceeaşi faptă şi dacă:
a) printr-o hotărîre judecătorească definitivă s-a dispus achitarea sau încetarea procesului penal;
b) pedeapsa aplicată printr-o hotărîre judecătorească definitivă de condamnare a fost executată sau
a format obiectul unei graţieri sau amnistii în totalitatea ei ori asupra părţii neexecutate.
(2) Dispoziţiile alin.(1) nu se aplică dacă asistenţa juridică este solicitată pentru revizuirea hotărîrii
judecătoreşti definitive în unul din motivele care justifică promovarea unei căi extraordinare de atac.
Articolul 6. Confidenţialitatea
(1) Republica Moldova asigură, în limitele legii, la cererea statului solicitant, confidenţialitatea
cererilor de asistenţă juridică şi a actelor anexate lor. În cazul în care condiţia păstrării
confidenţialităţii nu poate fi asigurată, Republica Moldova înştiinţează statul străin, care va decide.
(2) Prevederile alin.(1) se aplică în modul corespunzător în situaţia în care Republica Moldova este
statul solicitant.
Articolul 7. Modul de transmitere a cererilor de asistenţă juridică
(1) Cererile de asistenţă juridică se adresează prin intermediul autorităţilor centrale, care sînt
Ministerul Justiţiei şi Procuratura Generală. Prin intermediul Ministerului Justiţiei se transmit
cererile de asistenţă juridică formulate în fazele de judecată şi de executare a pedepsei, iar prin
intermediul Procuraturii Generale, cele formulate în faza de urmărire penală. Cererile de asistenţă
juridică pot fi transmise fie direct, de către autorităţile străine, fie pe cale diplomatică sau prin
intermediul Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale (Interpol).
(2) În cazul în care cererile de asistenţă juridică se transmit direct organelor de urmărire penală ori
autorităţilor judecătoreşti ale Republicii Moldova, acestea din urmă vor fi în drept să le execute
numai după obţinerea autorizaţiei de executare din partea autorităţilor centrale.
(3) În caz de urgenţă, cererea de asistenţă juridică poate fi transmisă prin poştă, inclusiv
electronică, prin telegraf, telex, fax sau prin orice alt mijloc de comunicare adecvat care lasă urmă
scrisă, cu garantarea transmiterii ulterioare pe cale oficială.
Articolul 8. Competenţa naţională în domeniul asistenţei juridice internaţionale în materie penală
Competenţa autorităţilor Republicii Moldova pentru a formula o cerere de asistenţă juridică sau a
executa o asemenea cerere adresată Republicii Moldova este stabilită în Codul de procedură penală,
în prezenta lege, precum şi în alte acte normative în vigoare.
Articolul 9. Limbile utilizate
(1) Cererile de asistenţă juridică formulate de autorităţile Republicii Moldova şi actele anexate vor fi
însoţite de traduceri în una din limbile prevăzute în tratatul internaţional aplicabil în relaţia cu statul
solicitat. Traducerea cererilor de asistenţă juridică şi a actelor anexate se realizează de Republica
Moldova dacă prin prezenta lege nu este stabilit altfel.
(2) Răspunsul la cererile de asistenţă juridică formulate de autorităţile Republicii Moldova va fi
redactat în limba moldovenească, cu traducerea acestuia în una din limbile prevăzute în tratatul
internaţional aplicabil în relaţia cu statul solicitant dacă prin prezenta lege nu este stabilit altfel.
Articolul 10. Computarea duratei arestului
Durata arestului efectuat în străinătate în îndeplinirea unei cereri de asistenţă juridică formulate de
autoritatea Republicii Moldova în temeiul Codului de procedură penală şi al prezentei legi este luată
în calcul în cadrul procedurii penale a Republicii Moldova şi se compută din durata pedepsei aplicate
de instanţa judecătorească naţională.
Articolul 11. Suportarea cheltuielilor
(1) Cheltuielile de îndeplinire a cererii de asistenţă juridică sînt suportate, de regulă, de statul
solicitat.
(2) Statul solicitant suportă:
a) remuneraţiile martorilor şi experţilor, cheltuielile lor de călătorie şi de şedere în statul solicitant;
b) cheltuielile de remitere a obiectelor;
c) cheltuielile de transfer al persoanelor pe teritoriul statului solicitant;
d) cheltuielile de tranzit al persoanelor de pe teritoriul unui stat terţ;
e) cheltuielile de recurgere la o videoconferinţă pentru îndeplinirea cererii de asistenţă juridică;
f) alte cheltuieli considerate drept extraordinare de statul solicitat în funcţie de mijloacele umane şi
tehnologice utilizate pentru îndeplinirea cererii de asistenţă juridică.
(3) Ca urmare a unui acord între autorităţile Republicii Moldova solicitate şi autorităţile străine
solicitante, se poate deroga, în cazuri excepţionale, de la dispoziţiile alin.(1).
Articolul 12. Remiterea de obiecte şi de alte valori
(1) În cazul în care cererea de asistenţă juridică are ca obiect sau implică remiterea de obiecte sau
de alte valori, acestea pot fi predate atunci cînd nu sînt necesare dovedirii unei fapte penale ale
cărei urmărire şi judecată ţin de atribuţiile autorităţilor competente ale Republicii Moldova.
(2) Remiterea de obiecte şi de alte valori poate fi amînată sau efectuată cu condiţia restituirii.
(3) Dispoziţiile alin.(1) şi (2) nu aduc atingere drepturilor terţilor de bună-credinţă şi nici statului
Republicii Moldova atunci cînd aceste obiecte şi valori pot reveni lui.
(4) Obiectele şi alte valori, inclusiv valorile valutare vor fi predate doar în temeiul unei hotărîri
judecătoreşti definitive, pronunţate în acest sens de autoritatea judecătorească competentă.
(5) În cazul cererilor de extrădare, predarea obiectelor şi altor valori prevăzute la alin.(1) se poate
efectua chiar dacă nu se acordă extrădarea, în special din cauza evadării sau decesului persoanei a
cărei extrădare se cere.
Articolul 13. Transmiterea de înscrisuri, date şi informaţii
(1) Republica Moldova, prin intermediul Ministerului Justiţiei, comunică, în măsura în care
autorităţile sale dispun de ele, extrase din cazierul judiciar şi orice date referitoare la acesta pentru
o cauză penală la solicitarea expresă a statului străin.
(2) Republica Moldova transmite statului străin interesat informaţii despre hotărîrile judecătoreşti şi
despre măsurile ulterioare care se referă la cetăţenii acelui stat şi care au făcut obiectul unei
menţiuni în cazierul judiciar. Aceste informaţii se comunică cel puţin o dată pe an.
(3) Dacă persoana în cauză este cetăţean al mai multor state, informaţiile se comunică fiecărui stat
interesat, în afara cazului în care persoana are şi cetăţenia Republicii Moldova.
(4) Informaţiile la care se referă alin.(2) şi (3) se transmit prin intermediul Ministerului Justiţiei, la
prezentarea lor din partea autorităţilor naţionale competente.
(5) Informaţiile de acelaşi gen parvenite de la autorităţi străine în cadrul schimbului de informaţii se
primesc de Ministerul Justiţiei, care le transmite Ministerului Afacerilor Interne spre înregistrare, în
vederea respectării principiului necondamnării repetate pentru una şi aceeaşi faptă.

Capitolul II
COMUNICAREA ACTELOR PROCEDURALE. CITAREA MARTORILOR,
EXPERŢILOR ŞI PERSOANELOR URMĂRITE. COMISIILE ROGATORII

Secţiunea 1. Comunicarea actelor procedurale

Articolul 14. Obligaţia de comunicare
Republica Moldova va proceda la comunicarea către destinatarul aflat pe teritoriul său a actelor
procedurale transmise în acest scop de statul solicitant.
Articolul 15. Actele procedurale
Prin acte procedurale se înţelege, în principal, citaţiile pentru părţi sau martori, ordonanţa de
punere sub învinuire, alte acte de urmărire penală, hotărîrile judecătoreşti, cererile pentru
exercitarea căilor de control judiciar sau actele privind executarea unei pedepse, plata unei amenzi
ori plata cheltuielilor de procedură.
Articolul 16. Comunicarea şi dovada comunicării
(1) Comunicarea actelor procedurale se efectuează prin simpla lor transmitere către destinatar.
Dacă statul solicitant cere în mod expres, Republica Moldova va efectua comunicarea în una din
formele prevăzute de legislaţia naţională pentru înmînări similare sau într-o formă specială
compatibilă cu această legislaţie.
(2) Dovada comunicării se face printr-un document datat şi semnat de destinatar sau printr-o
declaraţie a organului solicitat, în care se constată faptul comunicării, forma şi data efectuării ei.
(3) Documentul sau declaraţia se transmite de organul solicitat fără întîrziere, prin intermediul
autorităţilor centrale, către statul solicitant. La cererea acestuia din urmă, Republica Moldova va
preciza dacă notificarea a fost făcută în conformitate cu legislaţia naţională.
(4) În cazul în care comunicarea nu s-a putut face, Republica Moldova înştiinţează de îndată statul
solicitant despre motivul necomunicării, specificat, totodată, în documentul menţionat la alin.(2).
Articolul 17. Termenul necesar comunicării
Citaţia unei persoane care se află pe teritoriul Republicii Moldova se transmite organelor
competente cu cel puţin 50 de zile înainte de data înfăţişării, termen de care se ţine cont la fixarea
datei înfăţişării şi la transmiterea citaţiei.
Articolul 18. Adresarea de comunicare în străinătate
a actelor procedurale
(1) Prevederile art.15–17 se aplică în modul corespunzător şi în situaţia în care Republica Moldova
este statul solicitant.
(2) Organul de urmărire penală sau instanţa judecătorească din Republica Moldova va formula
cererea de comunicare în străinătate a actelor procedurale, ţinînd cont de prevederile Codului de
procedură penală art.537 alin.(1). La cerere se vor anexa actele a căror comunicare se solicită,
precum şi dovada comunicării care urmează a fi completată în urma executării cererii de către
organul străin competent. De asemenea, acest set de acte va fi însoţit de traducerile necesare, în
conformitate cu prevederile şi rezervele la tratatul internaţional aplicabil formulate de statul
solicitat. Cererile menţionate în prezentul alineat, răspunsurile la ele vor fi adresate prin intermediul
autorităţilor centrale.
(3) Autorităţile centrale ale Republicii Moldova pot transmite direct, prin poştă, actele procedurale şi
hotărîrile judecătoreşti persoanelor care se află pe teritoriul unui stat străin dacă prin tratatul
juridic internaţional aplicabil în relaţia cu acel stat se prevede astfel şi nu a fost formulată nici o
rezervă în acest sens din partea statelor implicate.
(4) În cazul prevăzut la alin.(3), actele procedurale şi hotărîrile judecătoreşti sînt însoţite de o notă
care indică faptul că destinatarul poate obţine de la autoritatea emitentă informaţii asupra
drepturilor şi obligaţiilor sale.
Secţiunea a 2-a. Citarea martorilor, experţilor şi a persoanelor urmărite
Articolul 19. Participarea martorilor sau experţilor
(1) Dacă Republica Moldova, în calitate de stat solicitant, consideră că participarea în persoană a
unui martor sau expert în faţa organelor de urmărire penală sau a instanţelor sale judecătoreşti este
deosebit de necesară, trebuie să menţioneze acest fapt în cererea de asistenţă juridică privind
înmînarea citaţiei. Statul străin solicitat va comunica Republicii Moldova răspunsul martorului sau al
expertului.
(2) În cazul prevăzut la alin.(1), în cererea de asistenţă juridică sau în citaţie se menţionează
cuantumul indemnizaţiilor, precum şi cel al cheltuielilor de călătorie şi de şedere rambursabile, sau
garanţiile privind restituirea acestor cheltuieli. Cuantumul cheltuielilor rambursabile se stabilesc la
niveluri cel puţin egale cu cele prevăzute de tarifele şi regulamentele în vigoare în statul în care
trebuie să aibă loc audierea.
(3) Dacă i se prezintă o cerere în acest sens, statul solicitat poate acorda martorului sau expertului
un avans, care se va menţiona în citaţie şi va fi rambursat de Republica Moldova ca stat solicitant.
Articolul 20. Neprezentarea martorului sau a expertului.
Refuzul de a depune mărturii
(1) Martorul sau expertul care nu s-a prezentat la citaţie, a cărui comunicare a fost cerută, nu poate
fi supus nici unei sancţiuni sau măsuri de constrîngere, chiar dacă citaţia cuprinde un ordin
categoric, în afară de cazul în care martorul sau expertul revine din proprie iniţiativă pe teritoriul
Republicii Moldova, ca stat solicitant, şi dacă este citat din nou aici, în mod legal.
(2) Martorul citat care se prezintă în faţa autorităţilor centrale ale Republicii Moldova, ca stat
solicitant, şi refuză a depune mărturie în totalitate sau în parte nu poate fi supus nici unei măsuri de
restrîngere a libertăţii şi nici împiedicat în alt mod să părăsească Republica Moldova, chiar dacă,
potrivit legislaţiei naţionale, un asemenea refuz ar constitui infracţiune sau ar putea atrage măsuri
coercitive.
Articolul 21. Imunităţi
(1) Martorului sau expertului care s-a prezentat în faţa autorităţii centrale a Republicii Moldova, ca
stat solicitant, i se aplică imunităţile garantate prin legislaţie.
(2) Dacă în timpul procesului penal ar putea fi dispusă arestarea unui martor bănuit de săvîrşirea, în
legătură cu declaraţiile sale făcute în faţa organului de urmărire penală sau instanţei judecătoreşti a
Republicii Moldova, ca stat solicitant, unei infracţiuni, alta decît refuzul de a depune mărturie, se va
lua în considerare posibilitatea unei protecţii mai bune a intereselor justiţiei prin încredinţarea
urmăririi către statul străin solicitat.
(3) Nici o persoană, indiferent de cetăţenie, citată în faţa autorităţilor centrale ale Republicii
Moldova care desfăşoară procesul penal în vederea executării anumitelor acţiuni procesuale pe
teritoriul Republicii Moldova nu va putea fi nici urmărită, nici deţinută, nici supusă vreunei alte
măsuri de restrîngere a libertăţii în Republica Moldova pentru fapte sau condamnări anterioare
plecării sale de pe teritoriul statului străin solicitat nemenţionate în citaţie.
(4) Imunitatea prevăzută de prezentul articol încetează în condiţiile stabilite de legislaţie.
Articolul 22. Transferul temporar al martorilor deţinuţi
(1) Orice persoană deţinută a cărei prezenţă în vederea audierii ca martor sau a confruntării este
cerută de statul solicitant va fi transferată temporar pe teritoriul acelui stat, cu condiţia revenirii
sale în termenul menţionat de Republica Moldova şi sub rezerva dispoziţiilor art.21, în măsura în
care acestea pot fi aplicate în modul corespunzător.
(2) Transferarea de pe teritoriul Republicii Moldova poate fi refuzată dacă:
a) persoana deţinută nu consimte la transfer;
b) prezenţa persoanei deţinute este necesară într-un proces penal în curs pe teritoriul statului
solicitat;
c) transferul persoanei deţinute îi poate prelungi detenţia; sau
d) transferul său pe teritoriul statului solicitant este împiedicat din alte considerente întemeiate.
(3) În cazul prevăzut la alin.(1), tranzitul persoanei deţinute prin teritoriul unui stat terţ va fi acordat
la cererea adresată de ministerul justiţiei al statului solicitant ministerului justiţiei al statului
solicitat pentru tranzit, însoţită de documentele necesare.
(4) Republica Moldova poate să nu acorde transfer cetăţenilor săi.
(5) Persoana transferată rămîne în detenţie pe teritoriul statului solicitant şi, dacă este cazul, pe
teritoriul statului solicitat pentru tranzit, cu excepţia cazului în care statul solicitat pentru transfer
cere punerea persoanei în libertate.
(6) Perioada în care persoana deţinută a fost transferată, conform dispoziţiilor prezentului articol, se
scade din durata pedepsei aplicate.
(7) Locul predării va fi, de regulă, un punct de trecere a frontierei de stat a Republicii Moldova.
Deţinutul este predat şi preluat sub escortă de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor, care
va informa Ministerul Justiţiei sau Procuratura Generală, după caz.
substituit prin LP245 din 15.11.18 МО 462-466 din 12.12.18 art. 774
(8) Dispoziţiile alin.(7) se aplică în modul corespunzător în cazul în care Republica Moldova este stat
solicitant.
Articolul 23. Protecţia martorilor
Martorii audiaţi conform dispoziţiilor prezentei secţiuni beneficiază, după caz, de protecţie, potrivit
legislaţiei naţionale în vigoare.
Secţiunea a 3-a. Comisiile rogatorii
Articolul 24. Obligaţia de executare
(1) Comisia rogatorie este o formă de asistenţă juridică internaţională care constă în împuternicirea
pe care un organ de urmărire penală sau o instanţă judecătorească competentă dintr-un stat, sau o
instanţă internaţională o acordă unor autorităţi similare din alt stat pentru a îndeplini în locul şi în
numele său activităţi procesuale referitoare la un anumit proces penal.
(2) Republica Moldova asigură îndeplinirea, în conformitate cu legislaţia sa, comisiilor rogatorii care
îi sînt adresate de către autorităţile de drept competente ale statului solicitant.
Articolul 25. Obiectivele comisiei rogatorii
(1) Obiectivele cererii de comisie rogatorie sînt în special:
a) localizarea şi identificarea persoanelor şi obiectelor; audierea învinuitului sau a inculpatului,
ascultarea părţii vătămate, a celorlalte părţi, a martorilor şi experţilor, confruntarea; percheziţia,
ridicarea de obiecte sau documente, sechestrul şi confiscarea specială; cercetarea la faţa locului şi
reconstituirea; expertizele, constatarea tehnico-ştiinţifică şi constatarea medico-legală; transmiterea
de informaţii necesare într-un anumit proces; interceptările şi înregistrările audio şi video,
examinarea documentelor de arhivă şi a fişierelor specializate, alte acte de procedură similare;
b) transmiterea probelor materiale;
c) comunicarea de documente sau dosare.
(2) Dacă statul solicitant doreşte ca martorii sau experţii să depună jurămînt, va cere aceasta în mod
expres. Republica Moldova poate satisface această cerere dacă ea nu contravine legislaţiei
naţionale.
(3) Republica Moldova va transmite numai copii sau fotocopii autentificate de pe documentele sau
dosarele cerute. Copiile de pe documente sau din dosare solicitate printr-o comisie rogatorie
internaţională se autentifică pentru conformitate de către organul de urmărire penală sau de
autoritatea judecătorească, sau de orice altă autoritate care deţine documentele şi dosarele
originale, prin semnătura persoanei împuternicite să efectueze copiile şi să aplice ştampila instituţiei
emitente. Dacă statul solicitant cere în mod expres transmiterea documentelor originale, o astfel de
cerere se execută în măsura posibilităţii.
(4) Dacă statul solicitant cere în mod expres, Republica Moldova îl va informa despre data şi locul
îndeplinirii comisiei rogatorii. Autorităţile şi persoanele în cauză, menţionate de statul solicitant, vor
putea să asiste şi să colaboreze la efectuarea comisiei rogatorii în limitele permise de legislaţia
naţională.
Articolul 26. Percheziţiile, ridicarea de obiecte sau documente,
sechestrul
(1) Comisiile rogatorii care au ca obiect percheziţiile, ridicarea de obiecte sau documente, sechestrul
pot fi executate în următoarele condiţii:
a) pentru infracţiunea care motivează comisia rogatorie, urmează a fi acceptată extrădarea în
Republica Moldova;
b) îndeplinirea comisiei rogatorii trebuie să fie compatibilă cu legislaţia Republicii Moldova.
(2) Condiţiile prevăzute la alin.(1) pot să atragă aplicarea principiului de reciprocitate.
Articolul 27. Remiterea obiectelor, dosarelor
şi a documentelor
(1) Republica Moldova poate amîna remiterea obiectelor, dosarelor şi a documentelor a căror
prezentare este cerută dacă îi sînt necesare pentru o procedură penală în curs.
(2) Obiectele, originalele dosarelor şi ale documentelor transmise pentru îndeplinirea unei comisii
rogatorii se restituie cît mai curînd posibil Republicii Moldova de către statul solicitant, în afară de
cazul în care se va renunţa la ele.
Articolul 28. Audierile prin teleconferinţă
(1) În cazul în care o persoană care se află pe teritoriul Republicii Moldova trebuie să fie audiată ca
martor sau expert de către organele de urmărire penală ori instanţele judecătoreşti ale unui stat
străin, ori de către o instanţă internaţională şi este inoportun sau imposibil pentru acea persoană să
se prezinte personal pe teritoriul acelui stat, statul străin poate solicita ca audierea să aibă loc prin
teleconferinţă, potrivit prevederilor prezentei legi.
(2) Solicitarea prevăzută la alin.(1) poate fi acceptată de Republica Moldova în condiţiile prevăzute
de Codul de procedură penală privind modalităţile speciale de audiere a martorului şi protecţia lui,
în condiţia dispunerii de mijloace tehnice care să permită efectuarea audierii prin teleconferinţă.
(3) În cererea de audiere prin teleconferinţă trebuie să se precizeze, în afară de informaţiile
prevăzute în Codul de procedură penală la art.537 alin.(1), motivul pentru care este inoportun sau
imposibil ca martorul ori expertul să fie prezent la audiere, precum şi denumirea instanţei
judecătoreşti sau a organului de urmărire penală, numele persoanelor care vor participa la audiere.
(4) Martorul sau expertul vor fi citaţi potrivit procedurii prevăzute în Codul de procedură penală.
(5) Audierea prin teleconferinţă se desfăşoară potrivit următoarelor reguli:
a) audierea are loc în prezenţa unui judecător de instrucţie competent, asistat, după caz, de un
interpret; judecătorul de instrucţie verifică identitatea persoanei audiate şi este obligat să asigure
respectarea principiilor fundamentale ale legislaţiei procesual-penale naţionale. Dacă se constată
încălcarea acestor principii, judecătorul de instrucţie ia de îndată măsuri pentru a asigura
desfăşurarea audierii în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova;
b) autorităţile centrale competente ale Republicii Moldova şi cele ale statului solicitant convin, după
caz, asupra măsurilor de protecţie a martorului sau expertului;
c) audierea se efectuează direct de către autoritatea competentă a statului solicitant ori sub
coordonarea acesteia, în conformitate cu legislaţia naţională;
d) martorul sau expertul are dreptul să fie asistat, după caz, de un interpret, potrivit legislaţiei
Republicii Moldova;
e) persoana chemată ca martor sau expert poate invoca dreptul de a nu depune mărturie, conferit de
legislaţia Republicii Moldova ori de legislaţia statului solicitat.
(6) Fără a aduce atingere măsurilor convenite pentru protecţia martorilor, declaraţiile martorului
sau cele ale expertului, audiat în condiţiile prezentului articol, se înregistrează prin mijloace tehnice
video şi se consemnează în procesul-verbal, încheiat în conformitate cu prevederile Codului de
procedură penală. Procesul-verbal se transmite autorităţii competente a statului solicitant prin
intermediul autorităţilor centrale, precum şi prin canale diplomatice.
(7) Dispoziţiile prezentului articol se pot aplica şi în cazul audierii învinuiţilor sau inculpaţilor dacă
persoana în cauză consimte şi dacă există un acord în acest sens între Republica Moldova şi statul
solicitant.
Articolul 29. Transmiterea imediată de informaţii
(1) Autorităţile centrale abilitate ale Republicii Moldova pot, fără cerere prealabilă, să transmită
autorităţilor unui stat parte la Convenţia europeană privind asistenţa juridică în materie penală,
adoptată la Strasbourg la 20 aprilie 1959 şi amendată prin cele două protocoale adiţionale,
informaţiile obţinute în cadrul activităţilor operative de investigaţie sau al urmăririi penale în cazul
în care consideră că acestea ar putea ajuta statul destinatar să iniţieze o procedură penală sau
informaţiile ar putea servi formulării unei cereri de asistenţă juridică. Informaţiile obţinute în cadrul
activităţilor operative de investigaţie sau al urmăririi penale vor fi transmise de către organul de
urmărire penală procurorului, care le va prezenta ulterior Procuraturii Generale în vederea
expedierii către statul străin vizat.
(11) Transmiterea informaţiilor atribuite la secret de stat se efectuează în condiţiile Legii nr.245-XVI
din 27 noiembrie 2008 cu privire la secretul de stat.
(2) În cazul în care utilizarea informaţiilor transmise potrivit alin.(1) este restricţionată şi impune
unele condiţii sau informaţiile constituie secret, comercial sau bancar, acestea vor fi expediate
numai în cazul autorizării expedierii de către judecătorul de instrucţie, la demersul motivat al
procurorului.
(3) Procedura de transmitere a informaţiilor va avea forma unei comisii rogatorii, în al cărei conţinut
se indică expres condiţiile sau restricţiile impuse, astfel fiind aduse la cunoştinţă statului străin, care
va fi obligat să le respecte la utilizarea acestor categorii de informaţii.
Articolul 30. Supravegherea transfrontalieră
(1) Cu excepţia cazurilor cînd există dispoziţii contrare în tratatul internaţional aplicabil în relaţia cu
un stat străin, reprezentanţii organului de urmărire penală al unui stat, care, în cadrul unei urmăriri
penale, supraveghează pe teritoriul altui stat o persoană presupusă a fi participat la săvîrşirea unei
infracţiuni care permite extrădarea sau o persoană faţă de care există motive serioase a se crede că
poate duce la identificarea sau localizarea presupusului participant la săvîrşirea infracţiunii, sînt
autorizaţi, în baza unei cereri prealabile de asistenţă juridică, să continue această supraveghere pe
teritoriul Republicii Moldova. La cerere, supravegherea poate fi exercitată de autorităţile
competente ale Republicii Moldova.
(2) Cererea de asistenţă juridică prevăzută la alin.(1) se adresează Procuraturii Generale.
(3) În caz de urgenţă, dacă nu poate fi solicitată autorizarea prealabilă a Republicii Moldova,
reprezentanţii organelor de urmărire penală străine ce acţionează în cadrul urmăririi penale sînt
autorizaţi să continue pe teritoriul Republicii Moldova supravegherea unei persoane bănuite că a
comis una din faptele enumerate la alin.(5), în următoarele condiţii:
a) trecerea frontierei de stat a Republicii Moldova va fi comunicată imediat, în timpul supravegherii,
Procuraturii Generale prin intermediul Poliţiei de Frontieră din subordinea Ministerului Afacerilor
lnterne;
b) cererea de asistenţă juridică, prevăzută la alin.(1), în care sînt expuse motivele ce justifică
trecerea frontierei fără autorizaţie prealabilă va fi transmisă fără întîrziere.
(4) Supravegherea prevăzută la alin.(1) şi (3) poate fi efectuată în următoarele condiţii:
a) reprezentanţii observatori ai organelor de urmărire penală străine trebuie să respecte dispoziţiile
legislaţiei Republicii Moldova, inclusiv ale prezentului articol;
b) în afară de cazurile prevăzute la alin.(3), în timpul supravegherii, reprezentanţii observatori ai
organelor de urmărire penală străine vor avea asupra lor un document care să ateste că le-a fost
acordată permisiunea;
c) reprezentanţii observatori ai organelor de urmărire penală străine trebuie să justifice calitatea lor
oficială;
d) reprezentanţii observatori ai organelor de urmărire penală străine pot purta, în timpul
supravegherii, armă de serviciu, a cărei utilizare este interzisă, cu excepţia cazului de legitimă
apărare;
e) pătrunderea în domiciliul unei persoane şi în alte locuri inaccesibile publicului este interzisă;
f) reprezentanţii observatori ai organelor de urmărire penală străine nu pot reţine sau aresta
persoana supravegheată;
g) orice operaţiune va face obiectul unui raport, care va fi prezentat organelor competente ale
Republicii Moldova;
h) autorităţile statului căruia îi aparţin reprezentanţii observatori ai organelor de urmărire penală
ale acestui stat, la cererea autorităţilor Republicii Moldova, contribuie la desfăşurarea în bune
condiţii a urmăririi penale ce urmează operaţiunii la care au participat.
(5) Supravegherea poate avea loc doar la infracţiuni considerate drept grave, deosebit de grave şi
excepţional de grave, conform Codului penal al Republicii Moldova.
Articolul 31. Confiscarea sau ridicarea
Bunurile provenite din săvîrşirea infracţiunii care face obiectul cererii de comisie rogatorie se
confiscă ori se ridică potrivit legislaţiei în vigoare.
Articolul 32. Principiul specialităţii comisiei rogatorii
Republica Moldova va utiliza documentele şi informaţiile primite de la statul solicitat doar în scopul
îndeplinirii obiectului comisiei rogatorii.
Articolul 33. Măsuri provizorii
La cererea statului solicitant, se pot lua măsuri asigurătorii provizorii, stabilite de legislaţia
Republicii Moldova, în vederea protejării mijloacelor de probă, menţinerii situaţiei existente sau
protejării intereselor ameninţate.
.Secţiunea a 4-a
Echipele comune de investigaţii
Articolul 331 - Echipele comune de investigaţii
Autorităţile competente din cel puţin două state pot să constituie, de comun acord, o echipă comună
de investigaţii, cu un obiectiv precis şi pentru o durată limitată, care poate fi prelungită cu acordul
tuturor părţilor, în vederea desfăşurării urmăririi penale în unul sau în mai multe dintre statele care
constituie echipa. Constituirea şi activitatea echipei se realizează conform prevederilor Codului de
procedură penală .

Capitolul III
TRANSFERUL PROCEDURILOR PENALE

Secţiunea 1. Preluarea de către autorităţile centrale

ale Republicii Moldova a urmăririi penale şi a cauzelor
penale aflate în faza judiciară a procesului penal
Articolul 34. Obligativitatea preluării urmăririi penale la cererea unui stat străin
Cererea autorităţilor centrale ale statelor străine privind preluarea urmăririi penale în cauze penale
aflate în procedură prejudiciară, transmisă conform Codului de procedură penală, prezentei legi şi
tratatelor internaţionale, este examinată de Procuratura Generală, care decide asupra admisibilităţii
ei. Cererea instanţei judecătoreşti competente a unui alt stat privind preluarea cauzelor penale
aflate în procedură judiciară, transmisă conform Codului de procedură penală, prezentei legi şi
tratatelor internaţionale, se examinează de către Ministerul Justiţiei, care decide asupra
admisibilităţii.
Articolul 35. Temeiurile de preluare a urmăririi penale
(1) Preluarea urmăririi penale şi a cauzelor penale aflate în procedură judiciară poate fi admisă
dacă:
a) persoana bănuită, învinuită sau inculpatul este cetăţean al Republicii Moldova;
b) cetăţeanul străin sau apatridul are reşedinţă permanentă în Republica Moldova;
c) persoana execută sau trebuie să execute în Republica Moldova o pedeapsă privativă de libertate;
d) persoana este urmărită penal în Republica Moldova pentru aceeaşi infracţiune;
e) fapta constituie infracţiune conform legislaţiei Republicii Moldova;
f) persoana care a comis o infracţiune este pasibilă de răspundere penală conform legislaţiei
Republicii Moldova.
(2) Preluarea urmăririi penale sau a cauzelor aflate în procedură judiciară poate fi refuzată dacă:
a) fapta nu este prevăzută în Codul penal al Republicii Moldova;
b) persoana a fost condamnată pentru aceeaşi faptă de instanţa judecătorească competentă a unui
alt stat;
c) termenul de prescripţie conform legislaţiei Republicii Moldova a expirat, precum şi prelungirea lui
cu 6 luni conform prevederilor internaţionale;
d) fapta a fost comisă în afara teritoriului statului solicitant;
e) persoana nu este cetăţean al Republicii Moldova sau cetăţean străin, sau apatrid care nu are
domiciliu permanent în Republica Moldova;
f) există temeiuri pentru a se crede că cererea de preluare a urmăririi penale sau a cauzelor penale
aflate în procedură judiciară este motivată prin consideraţii de ordin politic, religios, rasial şi etnic;
g) este vorba de infracţiuni politice, militare sau de infracţiuni conexe lor;
h) urmărirea penală contravine angajamentelor internaţionale asumate de Republica Moldova.
(3) Preluarea urmăririi penale în cazurile în care, conform legislaţiei Republicii Moldova, este
necesară plîngerea prealabilă a părţii vătămate poate fi admisă cu condiţia confirmării de către
statul solicitant a acordului părţii vătămate.
Articolul 36. Valabilitatea actelor
Toate actele procedurale întocmite în conformitate cu legislaţia statului solicitant au aceeaşi valoare
şi forţă probantă ca şi în cazul executării lor de către organele de urmărire penală din Republica
Moldova.
Articolul 37. Procedura de preluare a urmăririi penale
(1) Preluarea urmăririi penale se face în baza cererii organelor de drept competente ale statului
solicitant, cu anexarea materialelor sau a copiilor autentificate din dosarul cauzei penale, precum şi
a altor probe materiale. Toate materialele transmise vor fi însoţite de traduceri în conformitate cu
art.9.
(2) După examinarea cererii de preluare a urmăririi penale şi actelor transmise de statul solicitant,
Procuratura Generală poate lua una din următoarele decizii:
a) se admite cererea;
b) se respinge cererea;
c) se cer noi informaţii, acte şi date.
(3) În cazul în care se ajunge la concluzia admisibilităţii cererii de preluare a urmăririi penale,
Procurorul General emite o rezoluţie de preluare a urmăririi penale, care, pe lîngă elementele
prevăzute de Codul de procedură penală, va cuprinde încadrarea juridică a faptei conform Codului
penal al Republicii Moldova şi dispoziţia de transmitere a dosarului spre efectuarea urmării penale
către organul competent. Urmărirea penală pe astfel de cauze se efectuează în conformitate cu
prevederile Codului de procedură penală.
(4) În cazul în care se ajunge la concluzia că cererea de preluare a urmăririi penale înaintată de
statul solicitant este inadmisibilă, Procuratura Generală anunţă statul solicitant despre motivele
refuzului şi restituie materialele cauzei penale.
(5) La luarea unei decizii de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi
penale, Procuratura Generală informează statul solicitant şi îi remite o copie autentificată de pe
decizie.
Articolul 38. Procedura de preluare a cauzelor penale aflate în faza
judiciară a procesului penal
(1) Dispoziţiile art.37 se aplică şi în procedura de preluare a cauzelor penale aflate în faza judiciară
de examinare a procesului penal. Ministerul Justiţiei este autoritatea competentă să decidă asupra
preluării sau refuzului de preluare a unor asemenea cauze.
(2) Dacă ministrul justiţiei emite o decizie de admitere a cererii de preluare a cauzelor penale din
partea statului solicitant, actele cu demersul ministrului justiţiei se remit instanţei judecătoreşti,
conform competenţei prevăzute de Codul de procedură penală, care va examina cauza în fond.
(3) În cazul emiterii unei decizii de refuz al admiterii cererii de preluare a cauzelor penale,
Ministerul Justiţiei anunţă statul solicitant despre motivele refuzului.
(4) În cazul pronunţării unei hotărîri judecătoreşti definitive pe o cauză penală preluată în condiţiile
prezentului articol, Ministerul Justiţiei va informa statul solicitant şi îi va remite o copie autentificată
de pe hotărîre.
Secţiunea a 2-a. Transmiterea procedurilor represive
către autorităţile străine
Articolul 39. Transmiterea cauzelor penale aflate în faza de urmărire
penală a procesului penal
(1) Transmiterea cauzelor penale aflate în faza de urmărire penală a procesului penal către alte state
are loc în cazul în care:
a) persoana care a comis infracţiunea este cetăţean al acelui stat sau are domiciliu permanent în
acel stat;
b) infracţiunea a fost comisă pe teritoriul acelui stat;
c) fapta constituie infracţiune conform legislaţiei acelui stat şi legislaţiei Republicii Moldova;
d) transmiterea procedurii penale se efectuează pentru buna administrare a justiţiei şi/sau
favorizarea reintegrării sociale în caz de condamnare;
e) inculpatul execută o pedeapsă pe teritoriul statului solicitat pentru o infracţiune mai gravă decît
cea comisă în Republica Moldova;
f) statul solicitat refuză extrădarea persoanei.
(2) În cazurile enumerate la alin.(1), ofiţerul de urmărire penală prezintă spre confirmare
procurorului care conduce urmărirea penală o propunere motivată de declinare a competenţei,
invocînd argumentele acestei decizii.
(3) Procurorul, după examinarea materialelor în cauza penală şi studierea legalităţii, caracterului
exhaustiv al actelor de urmărire penală care urmează a fi executate în Republica Moldova, emite o
decizie asupra propunerii ofiţerului de urmărire penală.
(4) În cazul acceptării propunerii ofiţerului de urmărire penală, procurorul emite o ordonanţă de
transmitere a dosarului conform competenţei şi efectuează alte acţiuni, cerute prin tratatele
internaţionale la care Republica Moldova este parte. Toate materialele se expediază Procurorului
General, care urmează să decidă asupra oportunităţii transmiterii cauzei penale.
(5) Urmărirea penală poate fi reluată în cazul în care statul solicitat refuză preluarea urmăririi
penale în condiţiile prevăzute de tratatele internaţionale.
Articolul 40. Transmiterea cauzelor penale aflate în examinare judiciară
(1) În cazul în care cauza se află în examinare judiciară, judecătorul emite o încheiere argumentată
despre necesitatea transmiterii cauzei către instanţa judecătorească a unui alt stat şi le expediază
ministrului justiţiei, care urmează să decidă asupra oportunităţii transmiterii. Temeiurile de
transmitere, prevăzute la art.39 alin.(1), se aplică în modul corespunzător.
(2) Judecarea cauzei va fi reluată dacă statul solicitat refuză preluarea cauzei penale spre judecare,
în condiţiile prevăzute de tratatele internaţionale.
Articolul 41. Efectele transmiterii procedurilor penale
(1) După ce transmiterea procedurilor penale a fost consimţită de statul solicitat, nici o altă
procedură pentru aceeaşi faptă nu mai poate fi iniţiată de autorităţile Republicii Moldova.
(2) Republica Moldova redobîndeşte dreptul de a iniţia sau, după caz, de a relua urmărirea penală
pentru acea faptă dacă:
a) statul solicitat o informează că nu poate finaliza urmărirea penală ce i-a fost transmisă;
b) ia cunoştinţă ulterior de existenţa unui motiv care, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, ar
împiedica transmiterea procedurii penale.

Capitolul IV
Extrădarea
Secţiunea 1. Extrădarea din Republica Moldova
Articolul 42. Persoanele pasibile de extrădare şi persoanele
care nu pot fi extrădate
(1) Poate fi extrădat din Republica Moldova, la cererea unui stat, cetăţeanul străin sau apatridul
urmărit penal sau condamnat în acel stat.
(2) Nu pot fi extrădaţi de pe teritoriul Republicii Moldova:
cetăţenii Republicii Moldova;
persoanele cărora li s-a acordat drept de azil;
persoanele cărora li s-a acordat statutul de refugiat politic;
persoanele străine care se bucură în Republica Moldova de imunitate de jurisdicţie, în condiţiile şi în
limitele stabilite în tratatele internaţionale;
persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca părţi, martori sau experţi în faţa unei
autorităţi judecătoreşti sau unui organ de urmărire penală, în limitele imunităţilor conferite prin
tratat internaţional.
Articolul 43. Refuzul extrădării
(1) La examinarea cererii de extrădare adresate Republicii Moldova, în sensul posibilului refuz, pe
lîngă condiţiile de refuz specificate în Codul de procedură penală la art.546, se va ţine cont şi de
următoarele situaţii procesuale:
a) persoana a cărei extrădare este cerută urmează să fie judecată în statul solicitant de către o
instanţă extraordinară, instituită pentru un caz particular, precum şi în cazul în care persoana a
cărei extrădare se cere ar fi judecată în statul solicitant de o instanţă judecătorească care nu asigură
garanţiile fundamentale de procedură şi de protecţie a drepturilor la apărare;
b) fapta penală pentru care se cere extrădarea este o încălcare a disciplinei militare şi nu constituie
infracţiune de drept comun;
c) pedeapsa prevăzută pentru infracţiune de legislaţia părţii solicitante este pedeapsă capitală. Prin
derogare de la această regulă, extrădarea persoanei poate fi acordată numai în cazul în care statul
solicitant dă asigurări, considerate ca suficiente de către Republica Moldova, că pedeapsa capitală
nu se va executa, urmînd să fie comutată.
(2) Refuzul extrădării persoanei necondamnate din Republica Moldova se decide de Procurorul
General, iar în privinţa persoanei condamnate, de ministrul justiţiei.
Articolul 44. Transferul procedurii penale în caz de refuz al extrădării
Refuzul extrădării propriului cetăţean ori a refugiatului politic obligă Republica Moldova, la cererea
statului solicitant, să înainteze cauza către autorităţile sale competente, astfel încît să se poată
exercita urmărirea penală şi judecata dacă este cazul. În acest scop, statul solicitant urmează să
transmită gratuit Procuraturii Generale, în faza de urmărire penală, sau Ministerului Justiţiei, în faza
judiciară, cauzele penale, informaţiile şi obiectele privind infracţiunea. Statul solicitant va fi informat
despre rezultatul cererii sale.
Articolul 45. Dubla incriminare
(1) Extrădarea poate fi admisă, potrivit Codului de procedură penală art.544 alin.(3), numai dacă
fapta pentru care este învinuită sau a fost condamnată persoana a cărei extrădare se solicită este
prevăzută ca infracţiune atît de legea statului solicitant, cît şi de legea Republicii Moldova.
(2) Prin derogare de la dispoziţiile alin.(1), extrădarea poate fi acordată şi în cazul în care fapta nu
este prevăzută de legislaţia Republicii Moldova dacă pentru această faptă este exclusă cerinţa dublei
incriminări printr-un tratat internaţional la care Republica Moldova este parte.
(3) Diferenţele existente între calificarea juridică şi denumirea dată aceleiaşi infracţiuni de legile
celor două state nu prezintă relevanţă dacă prin tratatul internaţional sau, în lipsa acestuia, prin
declaraţie de reciprocitate nu se prevede altfel.
Articolul 46. Infracţiunile fiscale
(1) În materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar, extrădarea va fi acordată, potrivit
dispoziţiilor tratatului internaţional aplicabil, pentru fapte cărora le corespund infracţiuni de aceeaşi
natură, conform legislaţiei Republicii Moldova.
(2) Extrădarea nu poate fi refuzată pentru motivul că legislaţia Republicii Moldova nu impune
acelaşi tip de taxe sau de impozite ori nu cuprinde, pentru cauzele prevăzute la alin.(1), acelaşi tip
de reglementare ca şi legislaţia statului solicitant.
Articolul 47. Gravitatea pedepsei
(1) Extrădarea este acordată de Republica Moldova în vederea urmăririi penale sau a judecăţii
numai pentru fapte pasibile de pedeapsă privativă de libertate mai mare de 1 an, potrivit legislaţiei
Republicii Moldova şi a statului solicitant.
(2) Extrădarea în vederea executării unei sancţiuni penale se acordă numai dacă este permisă
extrădarea în condiţiile alin.(1) şi dacă urmează a fi executată o pedeapsă privativă de libertate. În
acest caz, extrădarea se va acorda în situaţia în care termenul de detenţie ce urmează a fi executat
sau cumulul termenelor de detenţie ce urmează a fi executate este de cel puţin 6 luni dacă tratatul
internaţional la care Republica Moldova este parte nu prevede altfel.
(3) Persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate cu suspendarea condiţionată a
executării pedepsei poate fi extrădată în caz de anulare a condamnării, cu suspendarea condiţionată
şi trimiterea condamnatului pentru a executa pedeapsa stabilită prin hotărîre judecătorească, dacă
pedeapsa care a rămas să fie executată răspunde exigenţelor de gravitate prevăzute la alin.(2) şi nu
există alte impedimente legale la extrădare.
(4) Dacă fapta pentru care se cere extrădarea este pedepsită cu moartea de către legea statului
solicitant, extrădarea va putea fi acordată doar cu condiţia ca acel stat să prezinte asigurări,
considerate ca satisfăcătoare pentru Republica Moldova, că pedeapsa capitală nu se va executa,
fiind comutată.
Articolul 48. Infracţiunile comise într-un stat terţ
În cazul infracţiunilor comise pe teritoriul unui alt stat decît statul solicitant, extrădarea poate fi
acordată atunci cînd legislaţia Republicii Moldova conferă competenţa de urmărire penală şi de
judecată organelor competente naţionale pentru infracţiuni de acelaşi fel săvîrşite în afara
teritoriului Republicii Moldova sau atunci cînd statul solicitant face dovada faptului că statul terţ pe
al cărui teritoriu a fost săvîrşită infracţiunea nu va cere extrădarea pentru fapta respectivă.
Articolul 49. Judecarea în lipsa persoanei a cărei extrădare se cere
(1) În cazul în care se solicită extrădarea unei persoane în vederea executării unei pedepse
pronunţate, printr-o hotărîre judecătorească, împotriva sa in absentia, Republica Moldova poate
refuza extrădarea în acest scop dacă va considera că procedura de judecată nu a luat în vedere
dreptul la apărare, recunoscut oricărei persoane învinuite de săvîrşirea unei infracţiuni. Extrădarea
se acordă totuşi dacă statul solicitant dă asigurări apreciate ca fiind suficiente pentru a garanta
persoanei a cărei extrădare se cere dreptul la o nouă procedură de judecată care să îi garanteze
dreptul la apărare.
(2) În cazul în care Republica Moldova comunică persoanei a cărei extrădare se cere hotărîrea
judecătorească de condamnare pronunţată în lipsa ei, statul solicitant nu va considera această
comunicare drept un act care atrage efecte faţă de procedura penală în acest stat.
Articolul 50. Cererea de extrădare şi actele anexate
(1) Cererea de extrădare, formulată în scris de autoritatea competentă a statului solicitant, se
adresează Procuraturii Generale în cazul în care persoana a cărei extrădare se cere este urmărită
penal sau Ministerului Justiţiei în cazul în care persoana a cărei extrădare se cere a fost
condamnată. Dacă se adresează pe cale diplomatică, cererea se transmite neîntîrziat Procuraturii
Generale sau, după caz, Ministerului Justiţiei. O altă cale poate fi convenită prin înţelegere directă
între statul solicitant şi Republica Moldova.
(2) Cererea de extrădare se întocmeşte în temeiul tratatului internaţional la care Republica Moldova
şi statul solicitant sînt părţi sau în temeiul condiţiilor de reciprocitate scrise.
(3) Cererea va fi însoţită:
a) în funcţie de faza procesului penal, de originalele sau copiile autentificate ale hotărîrii
judecătoreşti de condamnare definitive, cu menţiunea rămînerii definitive, ale deciziilor pronunţate
ca urmare a exercitării căilor legale de atac, de originalele sau copiile autentificate ale mandatului
de arest preventiv, ale ordonanţei de punere sub învinuire sau ale rechizitoriului, după caz, ori ale
altor acte procedurale avînd putere egală. Autentificarea copiilor de pe aceste acte se face gratuit de
instanţa judecătorească sau de procuratura competentă, după caz;
b) de expunerea faptelor pentru care se cere extrădarea, de indicarea, în modul cel mai exact
posibil, a datei şi locului săvîrşirii lor, a calificării lor juridice, de referirile la dispoziţiile legale
aplicabile şi, în mod obligatoriu, de indicarea sancţiunii aplicabile;
c) de copia de pe dispoziţiile legale aplicabile sau, dacă nu este posibil, de declaraţia asupra
dreptului aplicabil, precum şi de caracteristicile cele mai precise ale persoanei a cărei extrădare se
cere şi de orice alte informaţii care determină identitatea şi cetăţenia acesteia;
d) de datele privind durata părţii neexecutate din pedeapsă, în cazul cererii de extrădare a unei
persoane condamnate care a executat numai o parte din pedeapsă.
Articolul 51. Verificarea corespunderii cererii de extrădare
cu dispoziţiile tratatului internaţional
(1) Procuratura Generală sau, după caz, Ministerul Justiţiei va face de urgenţă verificarea
corespunderii cererii de extrădare cu prevederile tratatului internaţional pentru a se constata dacă:
a) există un tratat internaţional la care Republica Moldova şi statul solicitant sînt părţi sau există
obligaţii reciproce scrise;
b) există vreun alt impediment legal, cum ar fi existenţa unuia dintre cazurile de refuz al asistenţei
juridice internaţionale prevăzute în Codul de procedură penală la art.546 şi în prezenta lege la
art.43 sau neidentificarea persoanei pe teritoriul Republicii Moldova ori decesul persoanei a cărei
extrădare se cere;
c) cererea şi actele privitoare la extrădare în vederea judecăţii sau executării pedepsei sînt însoţite
de traduceri, conform art.9.
(2) În cazul neîndeplinirii condiţiei prevăzute la alin.(1) lit.a) şi b), Procurorul General sau, după caz,
ministrul justiţiei refuză extrădarea prin decizie motivată şi restituie cererea şi actele anexate. În
situaţia în care cererea de extrădare şi actele anexate nu sînt însoţite de traduceri în limba de stat,
urmează să se ia măsuri pentru efectuarea cît mai urgentă a unei traduceri.
Articolul 52. Concursul de cereri
(1) Dacă extrădarea este cerută de mai multe state fie pentru aceeaşi faptă, fie pentru fapte diferite,
Republica Moldova decide extrădarea ţinînd cont de toate împrejurările şi în mod deosebit de
gravitatea şi de locul săvîrşirii infracţiunilor, de data depunerii cererii, de cetăţenia persoanei
solicitate, de existenţa reciprocităţii de extrădare în raport cu Republica Moldova şi de posibilitatea
unei extrădări ulterioare către un alt stat solicitant.
(2) Despre existenţa concursului de cereri, Procuratura Generală sau, după caz, Ministerul Justiţiei
va înştiinţa de urgenţă autorităţile centrale ale statelor solicitante.
Articolul 53. Procedura de extrădare din Republica Moldova
(1) Decizia privind extrădarea din Republica Moldova se ia de către instanţa judecătorească
competentă.
(2) Dacă Procurorul General sau, după caz, ministrul justiţiei consideră că cererea de extrădare a
statului străin sau a instanţei internaţionale întruneşte toate condiţiile de admisibilitate şi că nu
există impedimente pentru extrădarea persoanei, înaintează în instanţa judecătorească un demers,
la care se anexează cererea şi actele însoţitoare ale părţii solicitante în condiţiile Codului de
procedură penală art.544 alin.(6).
(3) Încheierea judecătorului de instrucţie, devenită definitivă, se expediază Procuraturii Generale
sau Ministerului Justiţiei spre executare sau informare a statului solicitant.
(4) Procuratura Generală sau, după caz, Ministerul Justiţiei va comunica autorităţii centrale a
statului solicitant soluţia dispusă privind admisibilitatea cererii de extrădare sau a cererii de arest
provizoriu în vederea extrădării, pronunţate de instanţa de judecată competentă.
Articolul 54. Reprezentarea statului solicitant
Autorităţilor centrale ale statului solicitant li se poate permite, la cerere, să asiste, prin intermediul
unui reprezentant desemnat în acest scop, la examinarea în instanţă judecătorească a demersului de
extrădare din Republica Moldova, instanţa de judecată fiind în drept să acorde o asemenea
permisiune.
Articolul 55. Arestul provizoriu. Sesizarea instanţei judecătoreşti
(1) După primirea cererii de extrădare, Procuratura Generală sau, după caz, Ministerul Justiţiei va
lua neîntîrziat măsuri pentru arestarea persoanei a cărei extrădare este cerută, conform normelor
Codului de procedură penală. Reprezentanţii organului care a efectuat reţinerea sub conducerea
procurorului competent vor proceda, în termen de 72 de ore de la primirea cererii de extrădare şi a
actelor anexate, la identificarea persoanei a cărei extrădare se cere, căreia îi înmînează mandatul de
arestare, precum şi celelalte acte transmise de autorităţile statului solicitant.
(2) După identificare, de îndată urmează a fi sesizată instanţa judecătorească din raza teritorială a
Ministerului Justiţiei pentru a se decide asupra măsurii arestului provizoriu în vederea extrădării
persoanei a cărei extrădare se cere şi continuării procedurii judiciare de soluţionare a cererii de
extrădare. Demersul de arest provizoriu va fi depus în numele Procurorului General.
(3) Arestul provizoriu în vederea extrădării se dispune şi se prelungeşte de către judecătorul de
instrucţie învestit cu soluţionarea cererii de extrădare, care se pronunţă printr-o încheiere ce poate
fi atacată cu recurs doar împreună cu hotărîrea judecătorească pronunţată asupra cererii de
extrădare.
(4) Persoana a cărei extrădare se cere şi în a cărei privinţă a fost luată măsura arestului provizoriu
va fi arestată de către organele corespunzătoare ale Ministerului Afacerilor Interne.
(5) Pe parcursul soluţionării cauzei, instanţa judecătorească va reexamina din oficiu, la fiecare 30 de
zile, necesitatea menţinerii măsurii arestului provizoriu, dispunînd, după caz, prelungirea ori
înlocuirea ei cu măsura de a nu părăsi ţara sau localitatea sau cu o măsură de alternativă arestului
neprivativă de libertate, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală.
(6) Fiecare prelungire acordată potrivit alin.(5) nu va depăşi 30 de zile. Durata totală a măsurii
arestului provizoriu nu poate depăşi 180 de zile.
(7) În caz de admitere a cererii de extrădare, arestul provizoriu în vederea extrădării se prelungeşte
la fiecare 30 de zile, pînă la predarea persoanei extrădate, cu condiţia respectării termenelor
prevăzute la alin.(5) şi (6). Arestul provizoriu încetează de drept dacă persoana extrădată nu este
preluată de autorităţile competente ale statului solicitant în termen de 30 de zile de la data
convenită pentru predare.
(8) Cu excepţia cazului prevăzut la art.66 alin.(5), instanţa judecătorească poate dispune, din oficiu,
la sesizarea Procurorului General sau la cererea persoanei a cărei extrădare se cere, încetarea stării
de arest în vederea extrădării dacă persoana extrădată nu va fi preluată de autorităţile competente
ale statului solicitant în termen de 15 zile de la data convenită pentru predare, cu excepţia cazului în
care tratatul bilateral nu prevede condiţii mai benefice pentru această persoană.
(9) În cazul în care împotriva persoanei a cărei extrădare se cere instanţa judecătorească naţională
competentă a emis un mandat de arest preventiv sau un mandat de executare a pedepsei închisorii
pentru fapte săvîrşite pe teritoriul Republicii Moldova, mandatul de arest provizoriu în vederea
extrădării devine efectiv de la data la care asupra persoanei în cauză nu se mai răsfrîng prevederile
mandatului de arest preventiv sau de executare a pedepsei închisorii.
Articolul 56. Arestul provizoriu în caz de urgenţă
(1) În caz de urgenţă, Procurorul General sau, după caz, ministrul justiţiei poate cere din oficiu sau
la cererea părţii solicitante arestarea provizorie a persoanei urmărite, chiar înainte de formularea şi
transmiterea cererii formale de extrădare.
(2) În cererea de arest provizoriu în vederea extrădării urmează să fie indicată existenţa unui
mandat de arest preventiv sau a unui mandat de executare a pedepsei aplicate printr-o hotărîre
judecătorească definitivă, o expunere sumară a faptelor care trebuie să precizeze data şi locul unde
au fost comise şi să menţioneze dispoziţiile legale aplicabile, precum şi datele disponibile asupra
identităţii, cetăţeniei şi localizării persoanei urmărite.
(3) La transmiterea organelor solicitante a cererii de arest provizoriu în vederea extrădării se pot
aplica atît dispoziţiile art.50 alin.(1), cît şi cele ale art.7 alin.(3).
(4) Cererea de arest provizoriu în vederea extrădării poate fi examinată doar dacă nu există nici o
îndoială asupra competenţei autorităţii solicitante, iar cererea conţine elementele prevăzute la
alin.(2).
(5) Dispoziţiile art.55 se aplică în modul corespunzător.
(6) Instanţa judecătorească poate dispune, din oficiu, la demersul Procurorului General sau la
cererea persoanei a cărei extrădare se cere, încetarea stării de arest provizoriu dacă, în termen de
18 zile de la luarea măsurii, Republica Moldova nu a fost sesizată prin cerere de extrădare, însoţită
de documentele prevăzute la art.50. Arestul provizoriu încetează de drept după trecerea unui
termen de 40 de zile, care include durata mandatului iniţial şi perioada pentru care acesta a fost
prelungit, dacă în acest interval de timp nu primesc cererea de extrădare şi înscrisurile necesare.
(7) Punerea în libertate provizorie nu exclude un nou arest provizoriu în vederea extrădării şi nici
extrădarea dacă cererea de extrădare este primită ulterior.
Articolul 57. Reţinerea în vederea extrădării
Persoana care se află în urmărire interstatală (pentru ţările membre ale C.S.I.) sau internaţională,
prin intermediul Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale (Interpol), şi a cărei arestare este
cerută de autorităţile centrale ale statului solicitant în vederea extrădării va putea fi reţinută de
organele naţionale de urmărire penală, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală, pentru
cel mult 72 de ore. Organele de urmărire penală vor anunţa de îndată procurorii teritoriali şi pe cei
ai procuraturilor specializate în a căror jurisdicţie a fost reţinută persoana şi vor efectua verificările
de rigoare referitor la identitatea, cetăţenia şi domiciliul ei, la azilul politic, motivele urmăririi
penale, circumstanţele care ar exclude, amîna sau ar condiţiona extrădarea şi care, la rîndul lor, vor
anunţa de îndată Procuratura Generală în vederea luării măsurilor ce se impun.
Articolul 58. Procedura examinării demersului de extrădare
(1) Iniţial, instanţa judecătorească asigură luarea unei declaraţii de la persoana a cărei extrădare se
cere şi care va fi asistată gratuit de un interpret şi de un avocat care acordă asistenţă juridică
garantată de stat dacă nu există un avocat ales. Prezenţa procurorului este obligatorie. Procedura
este publică dacă persoana a cărei extrădare se cere sau procurorul nu se opune sau dacă interesele
justiţiei o cer, este orală şi ţinută în contradictoriu.
(2) Persoana a cărei extrădare se cere sau procurorul poate cere instanţei judecătoreşti un termen
suplimentar, care nu va depăşi 8 zile, pentru motive suficient de justificate. Procurorul este obligat
să contribuie la prezentarea datelor şi actelor necesare pentru a se stabili dacă sînt îndeplinite
condiţiile extrădării şi să dispună ridicarea şi depunerea la instanţa judecătorească a obiectelor
specificate la art.12.
(3) După interogatoriu, persoana a cărei extrădare se cere poate să opteze fie pentru extrădare
voluntară, fie pentru continuarea procedurii în caz de opunere la extrădare.
Articolul 59. Extrădarea simplificată
(1) Persoana a cărei extrădare se cere are dreptul să declare în faţa instanţei judecătoreşti că
renunţă la beneficiile pe care i le poate conferi legea de a se apăra împotriva cererii de extrădare şi
că îşi dă consimţămîntul să fie extrădată şi predată autorităţilor competente ale statului solicitant.
Declaraţia este consemnată într-un proces-verbal, semnat de preşedintele completului de judecată,
grefier, persoana a cărei extrădare se cere, de avocatul ei şi de interpret. După ce constată că
persoana a cărei extrădare se cere este pe deplin conştientă de consecinţele opţiunii sale, instanţa
judecătorească, luînd în considerare şi concluziile procurorului, examinează existenţa vreunui
impediment care ar exclude extrădarea. Dacă se constată că extrădarea simplificată este admisibilă,
instanţa judecătorească ia act despre acest fapt prin încheiere şi dispune, totodată, asupra măsurii
preventive necesare a fi luată pînă la predarea persoanei a cărei extrădare se cere. Încheierea este
definitivă, se redactează în 24 de ore şi se transmite de îndată, în copie autentificată, Procurorului
General sau ministrului justiţiei pentru emiterea unei decizii legale.
(2) Consimţămîntul dat conform alin.(1) nu poate fi revocat odată ce a fost confirmat de către
instanţa judecătorească.
(3) În cazul prevăzut la alin.(1), prezentarea unei cereri formale de extrădare şi a actelor prevăzute
la art.50 alin.(3) nu mai este necesară dacă se prevede astfel prin tratatul internaţional aplicabil în
relaţia cu statul solicitant sau în cazul în care legislaţia acelui stat permite o asemenea procedură
simplificată de extrădare şi aceasta a fost aplicată unor cereri de extrădare formulate de Republica
Moldova.
Articolul 60. Opunerea la extrădare a persoanei a cărei extrădare se cere
(1) Dacă se opune la extrădare, persoana a cărei extrădare se cere îşi va putea formula argumentele
oral şi în scris, totodată va putea propune probe.
(2) În urma audierii persoanei a cărei extrădare se cere, dosarul cauzei este pus la dispoziţia
apărătorului ei pentru a putea prezenta în scris, în termen de pînă la 8 zile, o opunere motivată la
cererea de extrădare şi a indica mijloacele de probă admise de legislaţia Republicii Moldova,
numărul de martori fiind limitat la doi.
(3) Opunerea nu poate fi întemeiată decît pe faptul că persoana arestată nu este cea urmărită sau că
nu sînt îndeplinite condiţiile pentru extrădare.
(4) Odată prezentată opunerea la extrădare sau odată expirat termenul de prezentare a opunerii,
procurorul poate solicita un termen de pînă la 8 zile pentru a răspunde opunerii sau a administra
probe, în condiţiile prevăzute la alin.(2).
Articolul 61. Administrarea probelor
Mijloacele de probă acceptate de instanţa judecătorească vor fi administrate în maximum 15 zile în
prezenţa persoanei a cărei extrădare se cere, asistată de apărător şi, dacă este nevoie, de interpret,
precum şi în prezenţa procurorului.
Articolul 62. Informaţii suplimentare
(1) Dacă informaţiile comunicate de statul solicitant se dovedesc a fi insuficiente pentru a permite
Republicii Moldova să pronunţe o hotărîre în aplicarea prezentei legi, instanţa judecătorească
competentă va solicita complinirea informaţiilor necesare. În acest scop, va fixa un termen de 2 luni.
(2) Solicitarea privind informaţiile suplimentare, precum şi răspunsul se transmit pe una din căile
prevăzute la art.50.
Articolul 63. Soluţionarea cauzei
(1) După examinarea cererii de extrădare, a materialului probator şi a concluziilor prezentate de
partea a cărei extrădare se cere şi de procuror, instanţa judecătorească:
a) dispune, în cazul concursului de cereri prevăzut la art.52, conexarea dosarelor, chiar dacă se
referă la fapte diferite;
b) dispune, în cazul necesităţii de a primi informaţii suplimentare de la statul solicitant potrivit
art.62, amînarea soluţionării cererii de extrădare pentru un termen de 2 luni, cu posibilitatea
reiterării cererii, şi acordarea unui ultim termen de încă 2 luni;
c) constată, prin încheiere, dacă sînt sau nu întrunite condiţiile extrădării.
(2) Instanţa judecătorească nu este competentă să se pronunţe asupra temeiniciei urmăririi penale
sau condamnării pentru care autoritatea centrală străină cere extrădarea, nici asupra oportunităţii
extrădării.
(3) În cazul în care constată că sînt îndeplinite condiţiile de extrădare, instanţa judecătorească
hotărăşte admiterea cererii de extrădare, dispunînd, totodată, menţinerea stării de arest provizoriu
în vederea extrădării, pînă la predarea persoanei extrădate, conform art.66.
(4) Hotărîrea prin care s-a dispus extrădarea se redactează în cel mult 5 zile de la data pronunţării.
(5) În cazul extrădării temporare sau extrădării sub condiţie, instanţa judecătorească va menţiona în
dispozitivul încheierii condiţiile prevăzute pentru astfel de cazuri.
(6) În cazul admiterii cererii de extrădare, dacă se remit şi obiecte conform art.12, se va face
menţiune despre acestea în cuprinsul încheierii, anexîndu-se eventual un borderou.
(7) Dacă instanţa judecătorească constată că nu sînt îndeplinite condiţiile pentru extrădare, respinge
cererea şi dispune punerea în libertate a persoanei a cărei extrădare se cere. Hotărîrea se
redactează în 24 de ore de la pronunţare şi este transmisă Procurorului General sau ministrului
justiţiei.
(8) În termen de 10 zile de la pronunţare, hotărîrea judecătorească asupra extrădării poate fi atacată
cu recurs la Curtea de Apel Chişinău de către Procurorul General, precum şi de persoana a cărei
extrădare se cere. Recursul declarat împotriva hotărîrii judecătoreşti prin care s-a respins cererea
de extrădare este suspensiv de executare. Recursul declarat împotriva hotărîrii judecătoreşti prin
care s-a dispus extrădarea este suspensiv de executare, cu excepţia dispoziţiilor referitoare la starea
de arest provizoriu în vederea predării.
(9) Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică în modul corespunzător şi în cazurile în care instanţa
judecătorească se pronunţă cu privire la amînarea extrădării, admiterea sub condiţie a extrădării,
consimţămîntul extinderii obiectului extrădării şi reextrădarea către un stat terţ.
Articolul 64. Evadarea persoanei extrădate
Persoana extrădată care, după ce a fost predată statului solicitant, evadează înainte de soluţionarea
cauzei sau de executarea pedepsei pentru care a fost acordată extrădarea şi care se întoarce sau
este identificată pe teritoriul Republicii Moldova va fi din nou arestată şi predată, în baza unui
mandat emis de autoritatea competentă a statului solicitant, cu excepţia cazului în care acesta a
încălcat condiţiile în care a fost acordată extrădarea.
Articolul 65. Predarea persoanei extrădate
(1) Este considerat bază legală necesară şi suficientă pentru predarea extrădatului un extras din
hotărîrea judecătorească rămasă definitivă prin care se dispune extrădarea.
(2) După intrarea în vigoare a hotărîrii judecătoreşti de admitere a extrădării, instanţa
judecătorească informează Procurorul General sau, după caz, ministrul justiţiei, pentru informarea
ulterioară a statului solicitant sau a instanţei internaţionale, despre locul şi data predării persoanei
extrădate, precum şi despre durata detenţiei executate în legătură cu extrădarea.
(3) Data predării este fixată în termen de 15 zile de la data devenirii definitive a hotărîrii
judecătoreşti de extrădare.
Articolul 66. Termenele pentru predarea persoanei extrădate
(1) Procurorul General sau, după caz, ministrul justiţiei va face cunoscută de urgenţă autorităţii
competente a statului solicitant soluţia adoptată asupra extrădării, comunicîndu-i totodată un extras
din hotărîrea definitivă.
(2) Orice soluţie de respingere totală sau parţială va fi motivată.
(3) Locul predării va fi, de regulă, un punct de trecere a frontierei de stat a Republicii Moldova.
Ministerul Afacerilor Interne va asigura predarea, comunicînd despre aceasta Procuraturii Generale
sau, după caz, Ministerului Justiţiei. Persoana extrădată este predată şi preluată sub escortă.
(4) Cu excepţia cazului prevăzut la alin.(3), dacă nu va fi preluată la data stabilită, persoana a cărei
extrădare se cere va putea fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 15 zile, calculat de la
această dată, şi, în orice caz, va fi pusă în libertate la expirarea unui termen de 30 de zile, calculat
de la data stabilită pentru predare, dacă tratatul bilateral nu prevede condiţii mai benefice pentru
această persoană.
(5) În caz de forţă majoră care împiedică predarea sau primirea persoanei extrădate, statul interesat
va informa despre aceasta celălalt stat. Ambele state se vor pune de acord asupra unei noi date de
predare, aplicînd dispoziţiile alin.(3).
Articolul 67. Predarea amînată
(1) Existenţa unui proces penal în Republica Moldova împotriva persoanei a cărei extrădare se cere
sau faptul că această persoană execută o pedeapsă privativă de libertate nu împiedică extrădarea.
(2) În cazurile prevăzute la alin.(1), predarea extrădatului poate fi amînată. În caz de amînare,
extrădarea poate deveni efectivă numai după ce procesul penal a luat sfîrşit, iar în caz de
condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, numai după ce aceasta a fost executată sau
considerată ca executată.
(3) Predarea persoanei extrădate poate fi amînată şi atunci cînd, în baza unei expertize medicale, se
constată că suferă de o boală care i-ar putea pune viaţa în pericol.
(4) În cazul amînării predării persoanei a cărei extrădare a fost aprobată, instanţa judecătorească
emite un mandat de arest provizoriu în vederea extrădării. În cazul în care asupra persoanei
extrădate, la momentul admiterii cererii de extrădare, se răsfrîng prevederile unui mandat de arest
preventiv sau de executare a pedepsei închisorii emis de organele de drept competente ale
Republicii Moldova, mandatul de arest provizoriu în vederea extrădării intră în vigoare la data
încetării motivelor care au justificat amînarea.
Articolul 68. Predarea temporară sau sub condiţie
(1) Conform art.67 alin.(1), persoana extrădată poate fi predată temporar în cazul în care statul
solicitant face dovada faptului că amînarea predării ar provoca un prejudiciu grav cum ar fi
împlinirea prescripţiei, cu condiţia ca această predare să nu dăuneze desfăşurării procesului penal în
curs în Republica Moldova şi ca statul solicitant să dea asigurări că, odată îndeplinite actele
procesuale pentru care a fost acordată extrădarea, va retrimite persoana extrădată.
(2) La cererea statului solicitant, transmisă pe una din căile prevăzute de prezenta lege, predarea
temporară se aprobă prin încheiere a instanţei judecătoreşti care a judecat în primă instanţă cererea
de extrădare.
(3) În vederea soluţionării cererii de predare temporară, instanţa va analiza îndeplinirea criteriilor
prevăzute la alin.(1), solicitînd şi avizul organului de urmărire penală care efectuează urmărirea
penală sau al instanţei judecătoreşti pe al cărei rol se află judecarea cauzei ori, după caz, al
organului de executare.
(4) Dacă persoana predată temporar execută o pedeapsă sau o măsură preventivă, executarea se
consideră suspendată de la data la care persoana a fost predată autorităţilor competente ale statului
solicitant şi pînă la data la care este retrimisă autorităţilor Republicii Moldova.
Articolul 69. Tranzitul
(1) Tranzitul pe teritoriul Republicii Moldova al unei persoane extrădate care nu este cetăţean al
Republicii Moldova poate fi acordat în cazul unei infracţiuni ce permite extrădarea conform
legislaţiei Republicii Moldova şi cu condiţia respectării ordinii publice.
(2) Dacă persoana extrădată are cetăţenia Republicii Moldova, tranzitul este acordat doar în
situaţiile în care se poate aproba extrădarea propriilor cetăţeni.
(3) Tranzitul este acordat la cererea statului interesat, formulată şi transmisă pe calea prevăzută la
art.50 alin.(1), la care se anexează cel puţin mandatul de arest preventiv sau mandatul de executare
a pedepsei închisorii care a justificat acordarea extrădării.
(4) Cererea de tranzit este soluţionată de Procurorul General sau, după caz, de ministrul justiţiei.
(5) Decizia Procurorului General sau a ministrului justiţiei este comunicată de îndată Ministerului
Afacerilor Interne pentru organizarea tranzitului persoanei extrădate, precum şi statului solicitant.
(6) În cazul tranzitului aerian, atunci cînd nu este prevăzută o aterizare pe teritoriul Republicii
Moldova, este suficientă o notificare transmisă de autoritatea competentă a statului solicitant
Ministerului Justiţiei. În caz de aterizare forţată, această notificare va produce efectele cererii de
arest provizoriu în vederea extrădării, iar statul solicitant va adresa de îndată o cerere formală de
tranzit. Dispoziţiile alin.(3) se aplică în modul corespunzător.
(7) Extrădatul în tranzit rămîne în stare de arest provizoriu în perioada şederii sale pe teritoriul
Republicii Moldova.
Articolul 70. Reextrădarea către un stat terţ
(1) În afara aplicării regulii specialităţii, consimţămîntul Republicii Moldova este necesar pentru a
permite statului solicitant să predea unui alt stat persoana care i-a fost predată şi care este căutată
de către statul terţ pentru infracţiuni anterioare predării. Republica Moldova poate cere prezentarea
actelor prevăzute la art.50 alin.(3).
(2) Dispoziţiile art.63 se aplică în modul corespunzător.
Secţiunea a 2-a. Solicitarea extrădării de către Republica Moldova
Articolul 71. Obligaţia de a solicita extrădarea
Extrădarea unei persoane împotriva căreia instanţa judecătorească competentă a Republicii Moldova
a emis un mandat de arest preventiv sau un mandat de executare a pedepsei închisorii ori căreia i s-
a aplicat o măsură de siguranţă va fi solicitată statului străin pe al cărui teritoriu persoana a fost
localizată, în toate cazurile în care sînt întrunite condiţiile prevăzute de prezenta lege.
Articolul 72. Competenţa
(1) Cererea de extrădare se face în temeiul tratatului internaţional la care Republica Moldova şi
statul solicitat sînt părţi sau în temeiul obligaţiilor scrise în condiţii de reciprocitate.
(2) În cazul în care nu a fost încheiat un tratat internaţional cu statul solicitat, înaintarea cererii de
extrădare se soluţionează pe cale diplomatică.
(3) Competenţa de soluţionare a înaintării către autorităţile statului solicitat a cererii de extrădare a
unei persoane necondamnate o are Procurorul General. În privinţa unei persoane condamnate,
competenţa de înaintare a cererii de extrădare o soluţionează ministrul justiţiei.
(4) În privinţa persoanei condamnate care a evadat din locul de detenţie situat pe teritoriul
Republicii Moldova, în cazul în care, pentru evadare, a fost pornită urmărire penală, Procuratura
Generală va solicita extrădarea atît pentru tragere la răspundere penală, cît şi pentru executare. În
cazul în care urmărirea penală nu este pornită, Ministerul Justiţiei va cere extrădarea în vederea
executării părţii neexecutate din pedeapsă.
Articolul 73. Cadrul juridic
(1) Dispoziţiile secţiunii 1 a prezentului capitol se aplică în modul corespunzător în cazul în care
Republica Moldova are calitatea de stat solicitant.
(2) În afara condiţiei privind gravitatea pedepsei prevăzute la art.47, o condiţie suplimentară pentru
ca Republica Moldova să poată solicita extrădarea în vederea efectuării urmăririi penale este ca
persoanei în a cărei privinţă este pornită urmărirea penală să i se aducă în mod oficial învinuirea, în
condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală.
Articolul 74. Actele necesare pentru înaintarea cererii de extrădare
a persoanei din Republica Moldova
(1) Prevederile art.50 alin.(3) se aplică în modul corespunzător.
(2) Actele enumerate la art.50 alin.(3) se prezintă, de către organele care au iniţiat procedura de
extrădare, Procuraturii Generale sau, după caz, Ministerului Justiţiei în două exemplare: unul în
limba de stat a Republicii Moldova, altul cu traducere în limba statului solicitat sau în orice altă
limbă, potrivit prevederilor sau rezervelor formulate la tratatul internaţional aplicabil.
Articolul 75. Cererea de arest provizoriu în vederea extrădării
(1) În caz de urgenţă, dacă sînt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege pentru a se solicita
extrădarea, organele competente ale Republicii Moldova pot solicita, înainte de formularea unei
cereri formale de extrădare, arestul provizoriu în vederea extrădării persoanei date în urmărire
internaţională în baza unui mandat de arest preventiv sau de executare a pedepsei închisorii emis de
instanţa judecătorească competentă.
(2) Cererea de arest provizoriu în vederea extrădării este formulată de autoritatea emitentă a
mandatului de arest preventiv sau de executare a pedepsei închisorii şi se transmite direct
Procuraturii Generale sau Ministerului Justiţiei, sau prin intermediul Biroului Naţional Central
Interpol în Republica Moldova care are obligaţia de a o difuza pe canalele Organizaţiei
Internaţionale a Poliţiei Criminale (Interpol).
(3) Autorităţile Republicii Moldova au obligaţia de a retrage cererea de arest provizoriu în vederea
extrădării în cazul în care asupra persoanei a cărei extrădare se cere nu se mai răsfrîng prevederile
mandatului de arest preventiv sau de executare a pedepsei.
Articolul 76. Rejudecarea cauzei persoanei extrădate
Prin cererea de extrădare, Republica Moldova dă asigurări, în condiţiile art.49 alin.(1), privind
dreptul la rejudecarea cauzei în prezenţa persoanei extrădate, conform prevederilor art.5591 din
Codul de procedură penală.
(Se completează prin LP85 din 19.04.13, MO104-108/10.05.13 art.327)
Articolul 77. Solicitarea reextrădării către Republica Moldova
Dispoziţiile art.70 sînt aplicabile în modul corespunzător în cazul în care Republica Moldova solicită
unui stat străin reextrădarea unei persoane a cărei extrădare fusese acordată anterior acestui stat
de către un stat terţ.
Articolul 78. Preluarea persoanei extrădate
Dispoziţiile referitoare la predarea-preluarea persoanei extrădate prevăzute la art.65 şi 66 se aplică
în modul corespunzător în cazul persoanelor extrădate Republicii Moldova.
Articolul 79. Primirea persoanei extrădate
(1) Persoana extrădată adusă în Republica Moldova va fi predată de urgenţă administraţiei
penitenciare sau organului competent, după caz.
(2) Dacă a fost condamnată în lipsa ei, persoana extrădată va fi rejudecată, la cerere, cu respectarea
drepturilor prevăzute de legislaţia procesual-penală.
(3) Dacă, prin hotărîre judecătorească, persoana extrădată a fost condamnată pentru săvîrşirea mai
multor infracţiuni, fiind dispus cumulul de pedepse, iar statul solicitat a acceptat extrădarea numai
pentru o singură infracţiune sau pentru mai puţine din cele cumulate, Ministerul Justiţiei adresează
instanţei judecătoreşti emitente a hotărîrii de condamnare solicitarea de a disjunge pedepsele
stabilite prin hotărîrea judecătorească iniţială şi de a dispune asupra modului de executare a
pedepselor în vederea respectării regulii specialităţii.
Articolul 80. Suspendarea examinării cererii de extrădare
Dacă statul solicitat suspendă examinarea cererii de extrădare, organul naţional care a iniţiat
procedura de extrădare va fi informat de autorităţile centrale şi, după expirarea termenului de
suspendare, va înainta repetat materialele necesare extrădării.
Articolul 81. Refuzul extrădării
În cazul în care statul solicitat refuză extrădarea solicitată, Republica Moldova va cere transmiterea
procedurilor penale sau recunoaşterea şi executarea hotărîrii judecătoreşti, în conformitate cu
prezenta lege.
Articolul 82. Cheltuieli
(1) Cheltuielile aferente procedurii de extrădare efectuată pe teritoriul său le suportă Republica
Moldova prin bugetele autorităţilor şi instituţiilor implicate, în funcţie de atribuţiile stabilite.
(2) Cheltuielile de tranzit le suportă statul solicitant.
Articolul. 83. Frauda la extrădare
Predarea unei persoane prin expulzare, readmisie, reconducere la frontieră sau printr-o altă măsură
similară este interzisă ori de cîte ori se intenţionează încălcarea regulilor de extrădare.

Capitolul V
Transferul persoanelor condamnate

Secţiunea 1. Prevederi generale

Articolul 84. Prevederi generale
(1) Persoana condamnată pe teritoriul Republicii Moldova poate fi transferată, în condiţiile Codului
de procedură penală partea specială titlul III capitolul IX secţiunea a 3-a şi ale prezentei legi, pe
teritoriul unui alt stat pentru a executa pedeapsa aplicată prin hotărîre pronunţată de o instanţă
judecătorească a Republicii Moldova.
(2) Persoana condamnată în alt stat poate fi transferată în mod corespunzător, în condiţiile Codului
de procedură penală partea specială titlul III capitolul IX secţiunea a 3-a şi ale prezentei legi, pe
teritoriul Republicii Moldova.
(3) Republica Moldova, fie ca stat de condamnare, fie ca stat de executare, poate declanşa procedura
transferului persoanei condamnate atît la cererea acesteia, cît şi la adresarea reprezentanţilor legali,
avocatului, soţului, rudelor apropiate, fraţilor sau surorilor.
(4) Cererea de transfer înaintată fie de statul de condamnare, fie de statul de executare va fi
formulată cu indicarea tratatului internaţional în al cărui temei se va efectua transferul solicitat ori
cu solicitarea recurgerii la condiţii de reciprocitate convenite şi garantate între state.
Articolul 85. Cheltuieli
(1) Cheltuielile de aplicare a prezentei legi le suportă statul de executare, cu excepţia cheltuielilor
legate exclusiv de aflarea pe teritoriul statului de condamnare.
(2) Cheltuielile de efectuare a transferului din/în Republica Moldova al persoanelor condamnate se
acoperă din mijloacele prevăzute anual la bugetul de stat pentru finanţarea activităţii sistemului
administraţiei penitenciare.
(3) Persoana condamnată, reprezentanţii legali, avocatul, soţul, rudele apropiate, fraţii sau surorile
pot adresa ministrului justiţiei solicitarea permisiunii de a transporta pe cont propriu persoana
condamnată, suportînd toate cheltuielile de transport fără dreptul de a pretinde statului
rambursarea lor. Asemenea solicitări trebuie să fie motivate. Ministrul justiţiei poate accepta astfel
de solicitări în situaţii în care se solicită transportul urgent al persoanei condamnate, determinat de
starea nesatisfăcătoare a sănătăţii ei, de condiţiile deplorabile de detenţie în statul de condamnare,
de pericolul pentru viaţă sau sănătate pe care îl prezintă întîrzierea transportului, în alte cazuri
similare. Refuzul ministrului justiţiei poate fi contestat în condiţiile art.92.
Articolul 86. Aplicarea în timp
Dispoziţiile prezentului capitol se aplică executării pedepselor pronunţate înainte, precum şi după
intrarea în vigoare a prezentei legi.
Secţiunea a 2-a. Republica Moldova ca stat de condamnare
Articolul 87. Obligaţia de a furniza informaţii
(1) Orice persoană condamnată care poate fi subiectul unui transfer va fi informată de către
Administraţia Naţională a Penitenciarelor, prin administraţia penitenciară, despre dreptul său de a
solicita transferul în statul de executare, precum şi despre conţinutul exact al tratatului internaţional
aplicabil.
(2) Dacă persoana condamnată exprimă dorinţa de a fi transferată, Ministerul Justiţiei va informa
despre acest fapt autoritatea centrală competentă a statului de executare, prezentînd informaţiile
indicate în Codul de procedură penală la art.553 alin.(3), de la care va cere actul prevăzut în acelaşi
cod la art.554 alin.(2) pct.1), o copie a prevederilor legale ale statului de executare din care să
rezulte că faptele care au determinat pronunţarea hotărîrii judecătoreşti în statul de condamnare
constituie o infracţiune prevăzută şi pedepsită în dreptul intern al statului de executare sau ar fi
constituit o astfel de infracţiune dacă se comitea pe teritoriul său.
(3) Persoana condamnată va fi informată în scris de către Ministerul Justiţiei, direct sau prin
intermediul administraţiei penitenciare a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, despre orice
acţiune întreprinsă de către statul de condamnare sau statul de executare, precum şi despre orice
hotărîre luată de unul dintre aceste două state în legătură cu o cerere de transfer.
Articolul 88. Consimţămîntul condamnatului de a fi transferat
(1) Administraţia Naţională a Penitenciarelor va asigura respectarea condiţiei prevăzute în Codul de
procedură penală la art.555 alin.(1), procedînd astfel încît persoana care trebuie să-şi dea
consimţămîntul la transfer în temeiul aceluiaşi cod, art.552 alin.(1) pct.4), să o facă de bunăvoie şi în
deplină cunoştinţă de consecinţele juridice care decurg din aceasta.
(2) La solicitarea statului de executare, Ministerul Justiţiei, prin intermediul Administraţiei Naţionale
a Penitenciarelor, va acorda statului de executare posibilitatea de a verifica prin intermediul unui
consul sau unui alt funcţionar desemnat, de comun acord cu statul de executare, că acest
consimţămînt a fost dat în condiţiile alin.(1).
Articolul 89. Procedura soluţionării cererii de transfer
(1) Cererea de transfer formulată de persoana condamnată sau de una dintre persoanele menţionate
la art.85 alin.(3) se înaintează Ministerului Justiţiei. Drept consecinţă, ministerul solicită să i se
remită în termen de pînă la 15 zile:
a) de către instanţa judecătorească competentă – actele şi informaţiile la care se referă prevederile
Codului de procedură penală art.553 alin.(3) şi art.554 alin.(2) pct.3);
b) de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor – actele prevăzute în Codul de procedură
penală la art.554 alin.(2) pct.4) şi alin.(5), cum ar fi: orice raport medical sau social despre
condamnat, orice informaţie asupra tratamentului său pe teritoriul statului de condamnare şi orice
recomandare pentru continuarea acestui tratament în statul de executare; un act care atestă
executarea unei pedepse complementare, dacă aceasta a fost aplicată; informaţii despre prejudiciul
cauzat în urma comiterii infracţiunii, precum şi despre repararea acestuia, însoţite, după caz, de
traducerea solicitată.
(2) Actele menţionate la alin.(1) pot fi solicitate şi ca urmare a unei cereri de transfer, formulate de
oricare dintre cele două state vizate.
substituit prin LP245 din 15.11.18 МО 462-466 din 12.12.18 art. 774
(3) După primirea actelor şi informaţiilor prevăzute la alin.(1), Ministerul Justiţiei, în urma
examinării lor, poate decide refuzul în cazul în care deţine informaţii sau acte care justifică refuzul
transferului solicitat. Emiterea unei astfel de decizii poate fi precedată de o coordonare efectuată pe
plan naţional prin supunerea cererii de transfer al persoanei condamnate examinării în Procuratura
Generală, precum şi în alte instituţii, după caz.
(4) În lipsa motivelor de refuz, Ministerul Justiţiei, după examinarea actelor, organizează traducerea
lor conform cerinţelor aplicabile fiecărui caz în parte, cu respectarea rezervelor formulate de statul
solicitat la tratatul internaţional în al cărui temei se efectuează transferul, şi le va transmite,
împreună cu cererea de transfer, autorităţii competente din statul de executare, cărei va cere
acceptul de efectuare a transferului. Odată cu transmiterea cererii de transfer şi a documentelor
anexate, statul de executare poate fi solicitat să comunice care dintre cele două proceduri indicate la
art.99 alin.(1) va fi aplicată.
(5) În cazul unei decizii motivate de refuz al transferului, menţionate la alin.(3), Ministerul Justiţiei
informează în acest sens, în termen de pînă la 15 zile, autoritatea centrală competentă a statului de
executare. Informarea condamnatului se face conform art.87 alin.(3).
(6) După înlăturarea impedimentelor care justifică refuzul transferului, cererea de transfer
menţionată la alin.(1) poate fi formulată repetat şi i se va da curs în conformitate cu procedura
stabilită prin prezenta lege.
Articolul 90. Acceptarea cererii de transfer
(1) Dacă procedura de soluţionare a cererii de transfer continuă, în cazul prevăzut la art.89 alin.(4),
toate actele, inclusiv cele furnizate de statul de executare, sînt supuse de către Ministerul Justiţiei
unei verificări de corespundere cu dispoziţiile din tratatele internaţionale, adică de respectare a
condiţiilor pentru efectuarea transferului.
(2) După ce transferul a fost acceptat de statul de condamnare şi statul de executare, Ministerul
Justiţiei va cere ca statul de executare să întreprindă măsurile necesare pentru obţinerea
autorizaţiei de tranzit pe teritoriile statelor terţe la escortarea persoanei condamnate în cazul
traversării acestor teritorii pe cale terestră.
(3) Predarea persoanei condamnate o efectuează Administraţia Naţională a Penitenciarelor, care va
colabora direct cu autoritatea competentă a statului de executare în vederea stabilirii modalităţii de
predare-preluare efectivă, şi anume a datei, locului, orei, escortei, precum şi a altor detalii
pertinente. Preluarea de către autoritatea competentă a statului de executare va avea loc, în măsura
posibilităţilor, la un punct de trecere a frontierei de stat a Republicii Moldova.
substituit prin LP245 din 15.11.18 МО 462-466 din 12.12.18 art. 774
(4) În cazul unei persoane care, după ce a fost condamnată printr-o sentinţă definitivă pronunţată de
o instanţă judecătorească a Republicii Moldova, evadează şi se refugiază pe teritoriul statului al
cărui cetăţean este sau pe teritoriul statului în care îşi are domiciliu permanent, sau în care are
permis de şedere fiind cetăţean străin sau apatrid, Republica Moldova poate adresa acestui stat o
cerere prin care să solicite preluarea executării pedepsei. Cererea poate fi formulată de organul
competent să soluţioneze chestiuni cu privire la executarea pedepsei şi transmisă statului solicitat
prin Ministerul Justiţiei. În cerere se poate include şi solicitarea ca statul de refugiu al
condamnatului să ia măsuri în vederea arestării lui sau orice altă măsură pentru a se garanta că
evadatul va rămîne pe teritoriul său în aşteptarea unei decizii asupra cererii formulate. Arestarea
persoanei în aceste condiţii nu va duce la agravarea situaţiei sale penale.
Articolul 91. Refuzul transferului persoanei condamnate
Cererea de transfer al persoanei condamnate poate fi refuzată din următoarele motive:
a) persoana a fost condamnată pentru infracţiuni care au sesizat negativ opinia publică din
Republica Moldova;
b) pedeapsa prevăzută de legislaţia statului de executare este vădit superioară sau inferioară în
raport cu cea stabilită prin hotărîrea pronunţată de instanţa judecătorească din Republica Moldova;
c) există indicii suficiente că, odată transferată, persoana condamnată ar putea fi pusă în libertate
imediat sau într-un termen scurt faţă de durata pedepsei rămase de executat conform legislaţiei
Republicii Moldova;
d) persoana condamnată nu a reparat pagubele produse prin comiterea infracţiunii şi nici nu a plătit
sau garantat daunele şi cheltuielile la care a fost obligată prin sentinţa pronunţată de instanţa
judecătorească a Republicii Moldova;
e) există indicii suficiente că statul de executare nu va respecta regula specialităţii, trecînd la
represiunea penală a persoanei condamnate pentru fapte anterioare transferului, altele decît cele
care au motivat aplicarea pedepsei, fără a obţine mai întîi, în acest scop, autorizarea Republicii
Moldova;
f) există pericolul expunerii persoanei al cărei transfer se solicită unei atitudini degradante sau
inumane de către autorităţile statului de executare. În caz de necesitate, autorităţile competente ale
Republicii Moldova pot solicita statului de executare permisiunea verificării la locul deţinerii a
condiţiilor de deţinere existente în acest stat.
Articolul 92. Contestarea refuzului
Decizia de refuz al efectuării transferului persoanei condamnate luată de autorităţile Republicii
Moldova ca stat de condamnare poate fi contestată în procedură de contencios administrativ la.
Articolul 93. Suspendarea şi încetarea procedurii de transfer
(1) La apariţia unor circumstanţe care împiedică adoptarea deciziei definitive privind acceptul sau
refuzul transferului solicitat, fie privind efectuarea transportării persoanei condamnate, Republica
Moldova, ca stat de condamnare, poate decide asupra suspendării procedurii de transfer, care va fi
reluată după înlăturarea cauzelor ce au determinat luarea deciziei de suspendare, informînd despre
aceste decizii statul de executare şi persoana condamnată.
(2) Procedura de transfer declanşată încetează la retragerea cererii de transfer al persoanei
condamnate sau la refuzul acesteia de a fi transferată, cu informarea reciprocă a statelor vizate.
Articolul 94. Consecinţele transferului pentru statul de condamnare
(1) Preluarea persoanei condamnate de către autorităţile statului de executare are drept efect
suspendarea executării pedepsei în Republica Moldova.
(2) Republica Moldova nu mai poate executa pedeapsa atunci cînd statul de executare consideră,
potrivit propriei legislaţii, executarea condamnării ca fiind terminată.
Articolul 95. Revizuirea hotărîrii
Numai Republica Moldova, ca stat de condamnare, are dreptul de a stabili orice formă de recurs
vizînd revizuirea hotărîrii judecătoreşti, care poate fi solicitată de către persoana condamnată chiar
şi după efectuarea transferului.
Secţiunea a 3-a. Republica Moldova ca stat de executare
Articolul 96. Actele necesare
(1) Dispoziţiile privitoare la Republica Moldova ca stat de condamnare se aplică în modul
corespunzător în cazul în care Republica Moldova are calitatea de stat de executare.
(2) Republica Moldova ca stat de executare, la cererea statului de condamnare, va furniza acestuia,
prin intermediul Ministerului Justiţiei, actele prevăzute în Codul de procedură penală la art.554
alin.(2) pct.1), o copie a prevederilor legale ale statului de executare din care să rezulte că faptele
care au determinat pronunţarea hotărîrii judecătoreşti în statul de condamnare constituie o
infracţiune prevăzută şi pedepsită în dreptul intern al statului de executare sau ar fi constituit o
astfel de infracţiune dacă se comitea pe teritoriul său, precum şi orice altă informaţie relevantă.
(3) Ministerul Justiţiei va solicita organului competent al statului de condamnare informaţiile
prevăzute în Codul de procedură penală la art.554 alin.(2) pct.2)–4) şi, de fiecare dată cînd va fi
cazul, orice raport medical ori social despre condamnat, orice informaţie asupra tratamentului său
pe teritoriul statului de condamnare şi orice recomandare pentru continuarea acestui tratament în
statul de executare; actul care atestă executarea vreunei pedepse complementare; informaţii despre
prejudiciul cauzat prin comiterea infracţiunii şi despre repararea lui.
Articolul 97. Consimţămîntul persoanei condamnate
(1) Ministerul Justiţiei va solicita autorităţii centrale competente a statului de condamnare o
declaraţie în care să se consemneze consimţămîntul condamnatului la transfer, benevol şi în deplină
cunoştinţă de consecinţele juridice care decurg din transferul său în Republica Moldova.
(2) Organele competente ale Republicii Moldova pot solicita, prin intermediul Ministerului Afacerilor
Externe şi Integrării Europene, oficiului consular moldovenesc competent să verifice dacă declaraţia
persoanei condamnate sau a reprezentantului ei a fost dată în condiţiile prevăzute la alin.(1).
Totodată, oficiul consular moldovenesc poate fi solicitat să întocmească un înscris asupra situaţiei
sociale şi familiale a persoanei condamnate, luînd în considerare afirmaţiile acesteia şi indicînd
posibilităţile ei de readaptare în Republica Moldova.
(3) În aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor din Codul de procedură penală art.554 alin.(5),
organele competente ale Republicii Moldova pot solicita autorităţii competente a statului de
condamnare copia de pe cazierul judiciar al persoanei condamnate şi orice informaţie suplimentară
privitoare la condamnare sau necesară soluţionării cererii de transfer, executării pedepsei şi
reintegrării sociale a persoanei condamnate după încetarea executării sentinţei.
Articolul 98. Procedura soluţionării cererii de transfer
(1) În cazul în care la Ministerul Justiţiei parvine o cerere de transfer din partea persoanei
condamnate în alt stat, fie din partea unei alte persoane menţionate la art.84 alin.(3), fie din partea
statului de condamnare, se procedează în felul următor:
a) autorităţii centrale competente din statul de condamnare i se vor transmite informaţiile prevăzute
în Codul de procedură penală la art.553 alin.(3) şi actele prevăzute în prezenta lege la art.96 alin.(2),
cu solicitarea, în lipsa oricăror impedimente care ar putea justifica refuzul, prezentării actelor
prevăzute la acelaşi art.96 alin.(3);
b) dacă se constată că cererea de transfer nu poate fi satisfăcută, Ministerul Justiţiei înştiinţează
solicitantul, precum şi persoana condamnată, în condiţiile art.87 alin.(3).
(2) După ce primeşte acordul statului de condamnare asupra transferului împreună cu actele
prevăzute la art.96 alin.(3), Ministerul Justiţiei verifică gradul de corespundere a acestuia cu
dispoziţiile tratatelor internaţionale şi transmite cererea de transfer, împreună cu demersul
ministrului justiţiei şi actele menţionate la art.96 alin.(2) şi (3), spre soluţionare instanţei
judecătoreşti specificate în Codul de procedură penală la art.556 alin.(1), egalitatea instanţelor fiind
stabilită în raport cu competenţa jurisdicţională. Odată cu transmiterea cererii de transfer,
Ministerul Justiţiei specifică procedura, în sensul art.99 alin.(1), care urmează a fi aplicată ţinîndu-se
cont de rezervele statelor la acest capitol formulate la momentul ratificării/aderării la tratatul
internaţional aplicabil, precum şi de orice altă solicitare expresă a statului de condamnare în acest
sens.
(3) Demersul ministrului justiţiei se soluţionează conform procedurii stabilite în Codul de procedură
penală la art.556 şi 557, cu participarea reprezentantului Ministerului Justiţiei din subdiviziunea
specializată în acordarea de asistenţă juridică internaţională.
(4) Încheierea motivată, adoptată în termen cît mai restrîns, în care se va specifica şi termenul
pedepsei care urmează a fi executată în Republica Moldova, tipul penitenciarului, regimul detenţiei,
pedeapsa complementară şi modul de reparare a prejudiciului în cazul acţiunii civile, încheiere
pasibilă de atac în recurs în termen de 10 zile de la înştiinţare, va fi transmisă Ministerului Justiţiei
de către instanţa judecătorească în termen de 3 zile lucrătoare de la adoptare. Înştiinţarea persoanei
condamnate se face de către Ministerul Justiţiei prin fax sau prin alt mijloc de comunicare prin
intermediul autorităţii centrale din statul de condamnare, cu solicitarea prezentării dovezii
autentificate de înştiinţare a persoanei condamnate. După ce rămîne definitivă, încheierea instanţei
judecătoreşti a Republicii Moldova se transmite prin Ministerul Justiţiei autorităţii centrale
competente din statul de condamnare pentru ca transferul persoanei condamnate să poată avea loc.
(5) După ce transferul este acceptat de către state, Ministerul Justiţiei, în caz de necesitate, va
întreprinde toate măsurile pentru obţinerea autorizaţiei de tranzit prin formularea, în numele
ministrului justiţiei, unei cereri de tranzit, solicitînd în prealabil Administraţiei Naţionale a
Penitenciarelor stabilirea itinerarului escortei. Cererea va conţine sau va fi suplinită cu informaţii
pertinente în privinţa persoanei condamnate, cu o copie de pe legile aplicabile, de pe sentinţa de
condamnare şi cu orice alte informaţii solicitate de statul de tranzit pentru soluţionarea cererii. De
asemenea, cererea de tranzit poate să conţină solicitarea asigurării indicate la art.106 alin.(2).
(6) După obţinerea autorizaţiei corespunzătoare din partea statelor de tranzit, predarea-preluarea
persoanei condamnate se efectuează de către Administraţia Naţională a Penitenciarelor în condiţiile
art.90 alin.(3).
substituit prin LP245 din 15.11.18 МО 462-466 din 12.12.18 art. 774
(7) Persoana condamnată transferată în Republica Moldova nu mai poate fi urmărită penal pentru
aceeaşi infracţiune care a constituit obiectul condamnării în străinătate.
(8) Prevederile prezentului articol se completează cu prevederile art.89, 90 şi 92, care se aplică în
modul corespunzător.
Articolul 99. Consecinţele transferului pentru statul de executare
(1) Autorităţile competente ale Republicii Moldova sînt obligate:
a) să continue executarea sentinţei imediat sau în baza unei hotărîri judecătoreşti, în condiţiile
art.100; ori
b) să schimbe condamnarea printr-o hotărîre judecătorească, înlocuind astfel pedeapsa aplicată în
statul de condamnare printr-o pedeapsă prevăzută de legislaţia Republicii Moldova pentru aceeaşi
infracţiune, în condiţiile art.101.
(2) La cererea statului de condamnare, Ministerul Justiţiei va indica, înainte de transferul persoanei
condamnate, una dintre cele două proceduri prevăzute la alin.(1) care va fi urmată.
(3) Executarea sentinţei este guvernată de legea statului de executare, iar acest stat este singurul
competent pentru a lua hotărîrile de rigoare în domeniu.
Articolul 100. Continuarea executării sentinţei
(1) În cazul în care Republica Moldova aplică procedura pentru continuarea executării sentinţei
pronunţate în statul de condamnare, instanţa judecătorească trebuie să respecte natura juridică şi
durata sancţiunii aşa cum rezultă din sentinţă.
(2) Prevederile din Codul de procedură penală art.557 alin.(2) se aplică în modul corespunzător.
Articolul 101. Schimbarea condamnării
(1) În cazul schimbării condamnării, limitele schimbării pedepsei se stabilesc de către instanţa
judecătorească a Republicii Moldova, cu respectarea următoarelor condiţii:
a) instanţa se va baza şi va ţine cont doar de constatarea faptelor în măsura în care acestea
figurează, direct sau indirect, în hotărîrea judecătorească pronunţată în statul de condamnare;
b) instanţa nu va putea schimba o pedeapsă privativă de libertate printr-o pedeapsă pecuniară;
c) instanţa va reduce integral din pedeapsă perioada de privaţiune de libertate executată de
condamnat;
d) instanţa nu va agrava situaţia penală a condamnatului, dar nici nu se va orienta spre limita
inferioară a pedepsei eventual prevăzute de legislaţia statului de condamnare pentru infracţiunea
săvîrşită.
(2) Cînd procedura de schimbare a condamnării are loc după transferul persoanei condamnate,
Republica Moldova menţine această persoană în deţinere sau ia alte măsuri pentru a asigura
prezenţa ei pe teritoriul Republicii Moldova pînă la finalizarea acestei proceduri.
Articolul 102. Refuzul transferului
Cererea de transfer al persoanei condamnate poate să fie refuzată din următoarele motive:
a) procesul în care s-a pronunţat sentinţa de condamnare nu s-a desfăşurat în conformitate cu
dispoziţiile pertinente din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale;
b) în Republica Moldova s-a pronunţat o sentinţă împotriva persoanei condamnate pentru aceeaşi
faptă sau este în curs o procedură penală pentru aceeaşi faptă şi împotriva aceleiaşi persoane;
c) persoana condamnată a părăsit demult Republica Moldova, stabilindu-şi domiciliul în alt stat, iar
legăturile sale cu Republica Moldova nu mai sînt semnificative;
d) persoana condamnată a comis o infracţiune gravă care a sesizat negativ opinia publică sau a
întreţinut relaţii strînse cu membrii unor organizaţii criminale, ceea ce face îndoielnică reintegrarea
ei socială în Republica Moldova;
e) transferul poate prezenta pericol pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea
economică a statului, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a
moralei ori apărarea drepturilor şi libertăţilor altora.
Articolul 103. Încetarea executării. Informaţii privind executarea
(1) Executarea sentinţei încetează de îndată ce Republica Moldova este informată de către statul de
condamnare despre orice hotărîre judecătorească sau măsură care are ca efect înlăturarea
caracterului executoriu al sentinţei.
(2) Republica Moldova furnizează informaţii statului de condamnare în ceea ce priveşte executarea
sentinţei:
a) cînd consideră terminată executarea sentinţei;
b) în cazul în care condamnatul a evadat;
c) dacă statul de condamnare solicită un raport special.
(3) Informaţiile menţionate la alin.(1) se furnizează Ministerului Justiţiei de către Administraţia
Naţională a Penitenciarelor în vederea comunicării lor autorităţii centrale competente din statul de
condamnare.
Articolul 104. Graţierea şi amnistia. Modificarea sau anularea sentinţei
(1) Atît statul de condamnare, cît şi statul de executare poate acorda graţiere sau amnistie, poate
modifica sau anula sentinţa aplicată persoanei condamnate, la care se referă prezenta lege.
(2) În cazul în care Republica Moldova este statul de condamnare, Administraţia Naţională a
Penitenciarelor prezintă Ministerului Justiţiei orice informaţie pertinentă în sensul alin.(1) în
vederea comunicării autorităţii centrale competente din statul de executare pentru a înceta
executarea sentinţei pe teritoriul acelui stat.
Secţiunea a 4-a. Republica Moldova ca stat de tranzit
Articolul 105. Adresarea cererii de tranzit
(1) Republica Moldova autorizează, în conformitate cu legislaţia naţională, tranzitul pe teritoriul său
al persoanei condamnate dacă cererea de tranzit a fost formulată de către un alt stat, care s-a
înţeles cu un al treilea stat asupra transferului spre sau dinspre teritoriul său al unei persoane
condamnate.
(2) Cererea de tranzit şi răspunsul se comunică prin intermediul Ministerului Justiţiei. Răspunsul
privind acceptul sau refuzul tranzitului solicitat va fi formulat în urma coordonării cu diferite organe,
care va permite depistarea temeiurilor pentru refuzul în autorizarea tranzitului.
(3) Cererea de tranzit nu este necesară dacă se foloseşte spaţiul aerian al Republicii Moldova şi nu
este prevăzută nici o aterizare pe teritoriul ei.
Articolul 106. Acţiuni asigurătorii
(1) În caz că i se solicită tranzitul, Republica Moldova poate deţine persoana condamnată pe o
perioadă strict necesară tranzitării teritoriului său. Deţinerea este asigurată de către Administraţia
Naţională a Penitenciarelor.
substituit prin LP245 din 15.11.18 МО 462-466 din 12.12.18 art. 774
(2) Republicii Moldova, ca stat solicitat să acorde tranzitul, i se poate cere asigurarea că persoana
condamnată nu va fi nici urmărită, nici deţinută, cu excepţia aplicării alin.(1), nici supusă vreunei
alte restricţii a libertăţii sale individuale pe teritoriul statului de tranzit pentru fapte sau condamnări
anterioare plecării sale de pe teritoriul statului de condamnare.
Articolul 107. Temeiuri pentru refuzul autorizării tranzitului
Republica Moldova poate refuza să acorde tranzitul:
a) dacă persoana condamnată este cetăţean al ei ori este domiciliată permanent pe teritoriul său, ori
este cetăţean străin sau apatrid cu permis de şedere în teritoriul ei;
b) dacă infracţiunea care a servit obiectul condamnării nu constituie infracţiune conform legislaţiei
sale.
 Capitolul VI
RECUNOAŞTEREA HOTĂRÎRILOR PENALE
ALE INSTANŢELOR JUDECĂTOREŞTI STRĂINE

Secţiunea 1. Recunoaşterea şi executarea hotărîrilor penale străine

Articolul 108. Dispoziţii generale
(1) Hotărîrile penale străine rămase definitive pot fi executate în Republica Moldova în condiţiile
prevăzute de Codul de procedură penală şi de prezenta secţiune.
(2) Prevederile menţionate la alin.(1) nu se aplică procedurii transferului persoanelor condamnate
reglementate de Codul de procedură penală, partea specială titlul III capitolul IX secţiunea a 3-a, şi
de prezenta lege, capitolul V.
Articolul 109. Condiţii speciale de admisibilitate
(1) Pe teritoriul Republicii Moldova, executarea unei hotărîri străine are loc la cererea de
recunoaştere şi executare formulată de autorităţile competente ale statului de condamnare.
(2) Cererea de recunoaştere şi executare este admisibilă atunci cînd, pe lîngă condiţiile generale
stabilite în Codul de procedură penală la art.558 alin.(2), sînt întrunite următoarele condiţii speciale:
a) persoana condamnată este cetăţean al Republicii Moldova ori este domiciliată permanent pe
teritoriul acesteia, ori este cetăţean străin sau apatrid cu permis de şedere în teritoriul ei;
b) în privinţa faptei pentru care a fost pronunţată sentinţa de condamnare nu este pornită urmărire
penală în Republica Moldova;
c) executarea hotărîrii în Republica Moldova poate favoriza reintegrarea socială a persoanei
condamnate;
d) executarea hotărîrii în Republica Moldova poate favoriza repararea pagubei provocate prin
infracţiune;
e) durata pedepsei sau a măsurilor de siguranţă dispuse prin hotărîre este mai mare de un an.
(3) Hotărîrea străină, de asemenea, poate fi executată dacă persoana condamnată ispăşeşte pe
teritoriul Republicii Moldova o pedeapsă pentru o altă infracţiune decît cea stabilită prin sentinţa a
cărei executare a fost cerută.
(4) Executarea unei hotărîri străine prin care a fost dispusă o pedeapsă sau o măsură de siguranţă
este posibilă şi atunci cînd autorităţile Republicii Moldova refuză extrădarea persoanei condamnate,
chiar dacă nu sînt respectate condiţiile prevăzute la alin.(2) lit.c)–e).
Articolul 110. Limitele executării
(1) Executarea hotărîrii străine se limitează la:
a) executarea unei pedepse privative de libertate sau a unei măsuri de siguranţă privative de
libertate;
b) executarea unei amenzi dacă pe teritoriul Republicii Moldova există bunuri suficiente pentru a se
garanta în întregime sau parţial această executare;
c) executarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale;
d) executarea decăderilor din drepturi aşa cum sînt definite în Convenţia europeană privind valoarea
internaţională a hotărîrilor represive de la Haga din 28 mai 1970.
(2) Republica Moldova poate refuza executarea în cazul în care:
a) consideră că sancţiunea a fost pronunţată în privinţa unei infracţiuni de natură fiscală sau
religioasă;
b) sancţiunea a fost pronunţată pentru o faptă care, potrivit legislaţiei Republicii Moldova, ar fi de
competenţa exclusivă a unei autorităţi administrative;
c) hotărîrea străină a fost pronunţată de autorităţile statului solicitant la o dată cînd acţiunea penală
în privinţa infracţiunii a cărei săvîrşire a fost sancţionată ar fi fost prescrisă potrivit legislaţiei
Republicii Moldova;
d) hotărîrea a fost emisă in absentia, persoana condamnată neavînd posibilitatea să exercite o cale
de atac în faţa unei instanţe judecătoreşti;
e) hotărîrea străină este emisă sub forma unei ordonanţe penale, după cum este definită prin
Convenţia europeană privind valoarea internaţională a hotărîrilor represive de la Haga din 28 mai
1970.
(3) Pedeapsa complementară pronunţată prin hotărîre străină se execută în măsura în care este
prevăzută de legislaţia Republicii Moldova şi nu a fost executată în statul de condamnare.
Articolul 111. Procedura de recunoaştere
(1) Cererea de recunoaştere a hotărîrii străine a cărei executare se solicită se transmite Ministerului
Justiţiei. În cerere se indică tratatul internaţional în al cărui temei se solicită executarea.
(2) Cererea de recunoaştere este însoţită de o copie autentică de pe hotărîre şi, dacă este prevăzut
de tratatul internaţional aplicabil, de o declaraţie prin care persoana condamnată îşi exprimă
consimţămîntul, precum şi de o informaţie privind durata arestului preventiv sau a părţii de
pedeapsă executate pînă la data prezentării cererii.
(3) Ministerul Justiţiei, prin subdiviziunea sa specializată, va efectua verificarea corespunderii
cererii de recunoaştere a executării şi actelor anexate cu dispoziţiile tratatelor internaţionale,
potrivit Codului de procedură penală art.559 alin.(1), după care o va transmite instanţei
judecătoreşti competente sau o va remite Procuraturii Generale potrivit competenţei.
Articolul 112. Consecinţele executării
(1) Executarea unei hotărîri penale străine are loc în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova.
(2) Hotărîrile străine recunoscute şi admise spre executare pe teritoriul Republicii Moldova au
aceleaşi efecte juridice ca şi hotărîrile pronunţate de instanţele judecătoreşti naţionale.
(3) Doar statul străin care solicită executarea hotărîrii proprii poate decide în privinţa declanşării
unei căi extraordinare de atac împotriva acestei hotărîri.
(4) Amnistia şi graţierea pot fi acordate atît de Republica Moldova, cît şi de statul străin.
(5) Statul străin va informa Republica Moldova despre intervenţia oricărei cauze, prevăzute la
alin.(3) şi (4), care ar determina schimbarea sau încetarea executării.
(6) Începutul executării pedepsei în Republica Moldova are ca efect renunţarea statului străin la
această executare pe teritoriul propriu, cu excepţia cazului cînd persoana condamnată se eschivează
de la executarea pedepsei, situaţie în care statul străin redobîndeşte dreptul la executare. În cazul
pedepsei amenzii, statul străin redobîndeşte dreptul la executare din data cînd este informat asupra
neexecutării totale sau parţiale a acestei pedepse.
Articolul 113. Destinaţia amenzilor şi obiectelor sechestrate
(1) Executarea pedepsei amenzii se face în monedă naţională. Determinarea echivalentului în
monedă naţională al amenzii în valută străină se efectuează cu aplicarea cursului oficial al leului
moldovenesc valabil la data plăţii amenzii.
(2) Sumele de bani rezultate din executarea amenzilor aplicate prin hotărîri străine de condamnare
se varsă la bugetul de stat al Republicii Moldova.
(3) La cererea statului de condamnare, sumele de bani prevăzute la alin.(2) pot fi predate acestuia
dacă în circumstanţe similare sumele de bani obţinute din executarea amenzilor aplicate prin
hotărîri pronunţate în Republica Moldova vor fi remise acesteia.
(4) Obiectele confiscate în temeiul unei hotărîri străine revin Republicii Moldova, dar la cererea
statului de condamnare ele pot fi predate dacă prezintă un interes deosebit pentru acel stat şi există
garanţia reciprocităţii.
(5) Dispoziţiile alin.(2)–(4) se aplică în modul corespunzător în caz de solicitare a executării unei
hotărîri emise de instanţa judecătorească a Republicii Moldova într-un stat străin.
Secţiunea a 2-a. Executarea hotărîrilor penale naţionale în străinătate
Articolul 114. Condiţiile delegării executării
(1) Solicitarea executării în străinătate a unei hotărîri penale emise de instanţa judecătorească a
Republicii Moldova poate avea loc în cazul existenţei uneia din următoarele condiţii:
a) persoana condamnată este cetăţean al statului solicitat ori are domiciliu permanent pe teritoriul
acestuia, ori este cetăţean străin sau apatrid cu permis de şedere pe teritoriul lui;
b) persoana condamnată este cetăţean al Republicii Moldova cu domiciliu permanent pe teritoriul
statului solicitat;
c) persoana condamnată are şi cetăţenia statului solicitat;
d) extrădarea persoanei condamnate în Republica Moldova în vederea executării pedepsei nu este
admisă potrivit legislaţiei statului solicitat;
e) există temeiuri a considera că executarea hotărîrii în statul solicitat poate favoriza reintegrarea
socială a persoanei condamnate;
f) durata pedepsei aplicate este mai mare de un an;
g) persoana condamnată îşi dă consimţămîntul după ce a fost informată în privinţa consecinţelor
executării în străinătate.
(2) De asemenea, executarea poate fi solicitată dacă:
a) persoana condamnată execută în statul străin pedeapsă privativă de libertate stabilită pentru o
altă faptă decît cea pentru care a fost condamnată în Republica Moldova;
b) persoanei condamnate i s-a aplicat măsura de siguranţă a expulzării.
(3) Executarea în statul străin se solicită cu condiţia neagravării în acel stat a pedepsei aplicate prin
hotărîre pronunţată în Republica Moldova.
Articolul 115. Procedura executării hotărîrilor penale naţionale în
străinătate
(1) Cererea de încuviinţare a executării pe teritoriul statului străin este formulată de organul
responsabil pentru executare din oficiu sau la cererea procurorului competent sau a persoanei
condamnate dacă sînt îndeplinite condiţiile art.114.
(2) Cererea de încuviinţare a executării, însoţită de actele indicate la art.111 alin.(2), se înaintează
autorităţilor străine prin intermediul Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova.
(3) Dacă este necesar consimţămîntul persoanei condamnate, deţinute în Republica Moldova,
Administraţia Naţională a Penitenciarelor, prin intermediul administraţiei penitenciare, certifică
voinţa exprimată a persoanei condamnate, care urmează a fi făcută de bunăvoie şi în deplină
cunoştinţă de consecinţele juridice care decurg din aceasta. În cazul în care persoana condamnată
se află în străinătate, consimţămîntul poate fi certificat de către un funcţionar consular al Republicii
Moldova sau prin orice altă modalitate prevăzută de legislaţia statului în care este deţinută.
substituit prin LP245 din 15.11.18 МО 462-466 din 12.12.18 art. 774
(4) În cazul în care persoana condamnată se află pe teritoriul Republicii Moldova şi nu a formulat ea
însăşi cererea, organul care va înainta cererea de încuviinţare a executării potrivit alin.(1) notifică
persoanei condamnate faptul formulării cererii. Lipsa unui răspuns din partea persoanei condamnate
echivalează cu consimţămîntul la formularea cererii.
Articolul 116. Consecinţele formulării cererii de încuviinţare
a executării
(1) Acceptarea de către statul străin a cererii de încuviinţare a executării are ca efect renunţul
Republicii Moldova de a executa hotărîrea pe teritoriul său.
(2) Republica Moldova poate redobîndi dreptul la executarea hotărîrii în cazul în care persoana
condamnată se sustrage de la executare.
(3) Prevederile art.112 alin.(3)–(6) se aplică în modul corespunzător.

Capitolul VII
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

Articolul 117
(1) Prezenta lege se aplică exclusiv pe teritoriul controlat de Republica Moldova.
(2) Prezenta lege intră în vigoare după 30 de zile de la data publicării.
(3) Prevederile prezentei legi nu se extind asupra rapoartelor care au apărut pînă la intrarea ei în
vigoare.
(4) Guvernul, în termen de 6 luni:
va prezenta Parlamentului propuneri pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
penală şi aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI MARIAN LUPU

Chişinău, 1 decembrie 2006. Nr.371-XVI.