CULTURA SI CIVILIZATIA

BRITANICA

Cuprins
Capitolul I. Viata economica, sociala si culturala
 Secolele XV - XVI
 Secolul XVII
 Secolul XVIII-XIX
 Secolele XX-XXI

Capitolul II. Elemente de cultura si civilizatie

britanica

1
 Introducere

Marea Britanie este cea mai mare dintre Insulele Britanice, care mai cuprind Irlanda,
insula Man, Jersey, Guernsey, arhipelagurile Shetland şi Orkney. Se mai foloseşte denumirea de
Marea Britanie pentru desemnarea celor trei ţări componente ale Regatului Unit care se află pe
această insulă: Anglia, Ţara Galilor şi Scoţia. Anglia este cea mai mare şi cea mai populată
diviziune a insulei Marea Britanie, situată în partea de sud şi de est. Ţara Galilor este în partea de
vest şi Scoţia este la nord. Capitală Mari Britanii este oraşul Londra, situat în sud-estul Angliei.
În ciuda dimensiunii relativ mici, Marea Britanie este foarte populată, cu o valoare estimată la 58
mil locuitori. Este foarte dezvoltată din punct de vedere economic, în arte şi ştiinţe, în tehnologie
sofisticată. Populația britanică este una din cele mai bogate din Europa şi se bucură de un înalt
nivel de trăi faţă de restul lumii. Multe ţări din întreaga lume au fost influenţate de Marea
Britanie în istorie şi cultură.

Marea Britanie a fost un pionier în materie economică. Prima revoluţie industrială a avut
loc în Marea Britanie, între secolele al XVIII-lea și al XIX-lea şi a dus la dezvoltarea, în lume, a
primei societăți dominate de o clasă de mijloc. Marea Britanie a fost prima naţiune în care
jumătate din populație a trăit în zonele urbane. Rapida dezvoltare a economiei şi comerţului la
nivel mondial a făcut din Marea Britanie una dintre cele mai bogate națiuni din lume în timpul
Reginei Victoria, în secolul al XIX-lea. Pentru o lungă perioadă de timp, înainte şi după
Revoluţia Industrială, Londra a fost centrul lumii capitaliste, şi astăzi este una dintre cele mai
importante centre de afaceri şi finanțe. Marea Britanie a jucat un rol important în artă modernă.
Jocuri, romane, povestiri şi, recent, screenplays din Marea Britanie au fost admirate în întreaga
lume. Cu toate acestea, Marea Britanie se poate laudă și în prezent cu numeroși artiști cum ar fi
pictorul David Hockney şi compozitorul Șir Edward Elgar.

2
 CAPITOLUL I
Viata economica, sociala si culturala

 Secolele XV - XVI

85% din populație locuia în mediul rural și se ocupa aproape exclusiv cu muncile
agricole. Numărul acestora din urmă era în creștere , dar până în cea de-a doua jumătate a
secolului al XVI-lea nu s-a înregistrat o sporire sensibilă a țăranilor liberi. Cu timpul a crescut
numărul seniorilor care și-au parcelat o parte din domeniu și au înstrăinat-o în schimbul unei
arende și așa au apărut fermele și fermierii. Numărul fermierilor a crescut în paralel cu scăderea
numarului șerbilor, care au devenit fie fermieri, fie muncitori agricoli.

În Evul Mediu s-au făcut progrese mai puțin notabile în agricultură. Viața în mediul rural
nu era deloc ușoară mai ales primăvară când, nemaivand ce mânca se apucau de braconaj cu tot
riscul pedeselor severe. Orașele erau complet diferite, din punct de vedere urbanistic și
arhitectonic, de cele din perioada romană. Anglo-saxonii au folosit cea mai importantă și utilă
moștenire lăsată de români-drumurile. La rândul lor au legat principalele orașe și târguri cu
drumuri comerciale străbătute de două căruțe cu două și patru roți spitate din care nu s-a păstrat
nici un fragment. Monedele anglo-saxone au apărut de-abia la sfârșitul secolului al VII. La
începutul secolului al VIII-lea s-a adoptat moneda de argint. Armata a cunoscut în timp o
evoluție cantitativă și calitativă. A existat din totdeauna și corpul de oaste al nobililor care erau
războinici de profesie.

 Arhitectură. Materialul de construții era piatră, uneori cărămida (preluate uneori de la

minele unor construcții romane din vecinătate). Pictura și miniaturile, singurele reprezentări
culturale au apărut în manuscrisele miniate, cel mai vechi manuscris care s-a păstrat fiind
Evangheliarul de la Durow , despre care s-a crezut inițial că este de origine olandeză.

Industria. Industria textilă a continuat să domine piața muncii în special în nordul și

vestul Angliei unde mâna de muncă era un surplus, deci era mai ieftină și costul de fabricație era
mai redus. Mai târziu s-a dezvolatat industria metalurgică (fier, plumb și cupru). Aici s-a produs
prima dată oțel cu ajutorul unor meșteri germani. Între 1540-1640 producția de cărbune a crescut
de 8 ori. Sarea continua să se extragă din mare prin evaporare .

Comerțul și descoperirile geografice. Principala marfă de export continuă să fie

postavul, la care s-au adăugat către sfârșitul secolului textilele fine.

3
 Limba vorbită și scrisă, începând de la1500 până în zilele noastre, aparține ultimei
perioade de dezvoltare, așa numită engleză modernă. Cea mai importantă schimbare în fonetică a
fost “marea mutație vocală” începută în secolul al XV-lea și care s-a terminat în secolul al XVII-
lea. Toate vocalele lungi accentuate s-au închis progresiv. În gramatică nu s-au produs modificări
spectaculoase.

 Secolul XVII

La începutul secolului al XVII-lea, populația totală a insulei era de aproximativ 6 mil.,

dintre care 2/3 locuiau în Anglia, iar restul în Scoția, Irlanda și Țară Galilor; la sfârșitul aceluiași
secol ea se ridică la circa 7,5 mil. .

Agricultura. Continua să fie principala îndeletnicire a majorității populației. Culturile

cerealiere erau în continuare cele tradiționale :

-grâul (în sud-estul Angliei);

-orzul (coasta răsăriteană și centrul Angliei) - care era în același timp și materia prima pentru
fabricarea băuturii universale, berea;

- ovăzul (în nordul Angliei si Scoția) pentru hrana animalelor.

Creșterea producției cerealiere transformă Anglia, pe la 1670-1680, dintr-o țară

importatoare de grâne într-o țară exportatoare. Creșterea se datora nu atât practicării unei
agriculturi extensive (mărirea suprafețelor arabile), cât mai ales uneia intensive, prin unele
îmbunătățiri funciare și asolamente. Se foloseau că îngrășăminte natuarale (bălegarul) și varul.
Se fabricau și se exportau și textile: inul în Irlanda și Scoția, mătasea la Londra, bumbacul. În
industria extractivă se mai exploatau încă vechile zăcăminte de minereuri de fier din Sussex dar,
cum încălzirea cuptoarelor de topit se făcea tot cu mangal, iar fondul lemnos al pădurilor din
Weald se împuținase de-a lungul secolelor, centrul mineritului s-a mutat în pădurea Dean, bogată
și în zăcăminte de cărbune, că și în Shropshire. După 1615, cărbunele începe să fie folosit în
cuptoarele de fabricat sticle, ceea ce a dus la apariția sticlei termostabile. Se dezvoltă și alte
ramuri industriale: construcțiile de nave (mai ales la Londra), industria sticlei, a hârtiei, a
pielariei, că și a unor articole de lux cu mare căutare în capital: bijuterii, aurărie, argintărie,
stambe. Tot în acest secol apar primele manufacturi de prelucrare a tutunului.

Comerțul. Intern și extern se baza, pe produsele naturale și industriale devenite

tradiționale: fier, cărbune, articole de lux. Aceste mărfuri se exportau mai ales în Franța, în
Peninsula Italică și în Peninsula Iberică. Cu excepția unor comercianți particulari, comerțul era
monopolul companiilor cu patentă regală. Astfel, Compania Indiilor Orientale, importa produse
exotice , ca ceaiul, articole de porțelan, mătăsuri și salpetru (pentru praf de pușcă). Compania
Africii făcea comerț cu scalvii între Africa de Vest și Indiile de Vest; Compania Golfului se

4
ocupă de comerțul cu blănuri din America de Nord. Toatea aveau antrepozite și comptoare peste
mări.

Transportul. Transportul maritim era mai ieftin, mai sigur și mai comod decât cel rutier.
Londra era astfel aprovizionată cu produse alimentare, dar și cu cărbune adus pe răul Tyne și
apoi pe mare din regiunea carboniferă Newcastle. Transportul fluvial depindea de șenalul
navigabil al cursurilor de apă, mai larg în aval și mai îngust în amonte. Transportul rutier era
anevoios din pricina stării proaste a drumurilor, nepietruite și acoperite de colb în sezonul uscat,
și de clisă în anotimpul ploios. Călătoria cu căruță, careta și cu puținele trăsuri era lentă, nesigură
și nu putea avea loc decât în anotimpul uscat.

Orașele. S-au dezvoltat demografic și urbanistic, că urmare a sporului de populație. La

începutul secolului, Londra, cu o populație de cca. 220 mii loc. (de peste 3 ori cât avea la
începutul secolului al XVI – lea), dintre care 85% în City, a depășit prima oară în istoria să
Parisul și Milano (200 mii), Veneția (150 mii) și Amsterdam (100 mii). Pe locul al doilea s-a
situat, pentru prima dată, Edinburgh (35 mii) urmat de Norwich (20 mii) și York (20 mii),
ultimul oraș decazand de pe locul întâi și de pe locul al doilea tocmai pe locul patru. La sfârșitul
aceluiași secol, populația Londrei a crescut spectaculos la cca. 575 mii, depășind Parisul și
Tokyo (500 mii).

Arhitectură. Spre deosebire de arhitectură secolului precedent, destul de omogenă,

arhitectură secolului al XVII-lea a fost mai degrabă eterogenă. În scopuri didactice, s-au putut
distinge trei perioade: iacobină, clasică și barocă.

Pictură și gravură. Miniatură engleză a continuat și în secolul al XVII-lea nu numai cu

Hilliard, ci mai ales cu epigonii săi. Un ucenic al maestrului a fost Issac Oliver care își reclamă o
origine franceză. Spre deosebire de Hilliard care teoretizase umbrele în miniatură, Oliver a
procedat invers. Samuel Cooper a fost considerat de David Piper unul dintre cei mai mari
portretisti englezi. S-au remarcat la el ample și viguroase trăsături de penel, improprii picturi
miniaturiste, dar caracteristice picturii de șevalet și mai ales picturii monumentale.

 Secolul XVIII-XIX

Agricultură. Dinamica agriculturii și dinamica demografică s-au aflat într-o relație

cauzală. Atunci când sporul populației era zero sau mic, produsele agricole în exces luau calea
exportului; când creșterea demografică era mare, agricultură (de abia) ajungea să satisfacă
nevoile interne, iar exportul tindea spre zero. Desigur, condițiile climatice favorizau sau
defavorizau nivelul producției agricole.

5
 Industria. S-a spus adesea că secolul al XVIII-lea a fost secolul “revoluției industriale”
care, după unii istorici, ar fi avut loc între 1760-1830. Termenul de “revoluție industrială” avea
sens numai dacă era raportat la secolele precedente. Chiar și la sfârșitul secolului al XVII-lea
economia engleză era predominant agrară, cca. două treimi din populație trăind în sate. De abia
în 1830 numărul celor ce lucrau în industrie a ajuns aproximativ egal cu numărul celor care
practicau agricultură. A apărut și s-au dezvoltat progresiv manufacturile și atelierele
manufacturiale, care foloseau muncă salarială.

Comerțul. Comerțul exterior al Marii Britanii s-a dezvoltat că urmare a extinderii

imperiului colonial în lume. Comerțul interior a crescut și el datorită dezvoltării infrastructurii
transportului intern (drumuri rutiere, canale navigabile și cale ferată).

Transportul. Transportul rutier nu s-a îmbunătățit semnificativ în acest secol. Toți

călătorii autohtoni sau străini care au scris jurnale de călătorie s-au plâns de starea proastă a
drumurilor, în special în anotimpul umed. Nici introducerea taxelor de drum nu a rezolvat
această problema, devenită cronică, creând în schimb nemulțumirea transportatorilor și a
călătorilor, care trebuiau să plătească aceste taxe fără să aibă certitudinea că sumele colocate erau
folosite în acel scop de autoritățile locale. Totuși, situația s-a îmbunătățit prin inovațiile aduse în
sistemul de drenare, că și în calitatea carosabilului, care împreună au mărit viteză de desfășurare
a traficului rutier. Acest secol a fost și secolul construirii de canale, lucru favorizat de rețeaua
hidrografică densă a Marii Britanii. Avantajele construirii de canale au fost evidente: reducând
substanțial timpul de deplasare a mărfurilor, ele reduceau implicit costul transportului.
Transportul feroviar a fost o mare realizare a secolului al XVIII-lea.

 Secolele XX-XXI

Orașe. În prezent, din întreagă populație, 90% trăiește în orașe, iar 30% locuiește în orașe
mari, sau în suburbiile acestora: Londra (6809000), Birmingham (2632000), Manchester
(2600000) etc. Capitală Scoției este Edinburgh (440000), a Țării Galilor, Cardiff (279000).

6
 Mineritul și Industria energetică. Cu toate că exploatarea minieră este în regres, totuși
producția anuală de cărbune depășește 42 milioane de tone. Din totalul de energie consumată,
numai 8,5% este acoperită de cărbune, 76% se obține din țiței și din gaze naturale, iar 15,5% din
energia nucleară. Hidrocentralele au un rol important în asigurarea necesarului de energie
electrică a Scoției și a Țării Galilor.

Agricultura. În agricultură lucrează mai puțin de 2% din forță de muncă existența.

Pământuri arabile se găsesc în East Midlands (partea de set a Angliei centrale), East Anglia
(partea aflată la nord de Londra a Angliei de sud) și pe câmpia Fen. În ținuturile joase și umede,
în zonele cu climă blanda din vestul țării, se cultivă grâu, orz, cartofi și sfeclă de zahăr. Creșterea
oilor și a vitelor pentru producția de carne se desfășoară în zonele deluroase.

Industria. Marea Britanie este o țară puternic industrializată, industria prelucrătoare

cuprinzând 34% din forță de muncă. Jumătate din această lucrează în industria metalurgică și în
producția de vehicule: mașini și utilaje. Din industria prelucrătoare rezultă 24% din PIB. Sunt în
plină dezvoltare ramurile utilizatoare ale tehnicii de vârf, dar regreaza ramurile industriale mai
vechi, tradiționale, că producția de oțeluri și industria textilă. Tot mai mulți își găsesc de lucru în
sectorul de servicii. Un loc important îl ocupă și construcțiile.

Transporturile. Din transporturile de persoane, 90% se desfășoară pe drumurile publice,

iar din transporturile de mărfuri, 82% (luând în calcul și transportul de combustibil). Lungimea
totală a drumurilor cu înveliș rigid este de 362.357km (din care 3147 km autostrăzi). Lungimea
cailor ferate este de 37740 km.Tunelul de sub Canalul Mânecii are o lungime de 49.94 km, s-a
inaugurat în mai 1994 și face legătură în Folkestone-Anglia și Calais- Franța. Se înregistrează o
creștere în transportul aerian intern și internațional. În 1993 peste 89 milioane călători au utilizat
aeroporturile britanice, iar transportul de mărfuri a depășit 2 milioane de tone.

7
 Capitolul II.

Caracteristici ale englezilor ca națiune

Drapelul Uniunii, cunoscut si sub denumirea de Union Jack, este primul drapel
reprezentand Marea Britanie si a fost introdus la proclamarea regelui James I in 1606, cand a
devenit cunoscut ca “steagul britanic” sau “drapelul Marii Britanii”. Proclamarea regala nu a dat
un nume distinctiv noului steag. Cuvantul “jack” era folosit inainte de 1600 pentru a descrie
steagul de la prova (partea din fata) a unei corabii.

Se numeste Steagul Uniunii, deoarece simbolizeaza uniunea administrativa a tarilor din Regatul
Unit. Este alcatuit din drapelele individuale ale trei tari din Regatul Unit, toate unite sub un
suveran, si anume tarile “Angliei,” Scotiei “si” Irlandei de Nord “(doar din 1921 Irlanda de Nord
a devenit parte din Regatul Unit ). Tara Galilor nu era un Regat, ci doar un Principat si nu putea
fi inclusa pe drapel.

Simbolurile naționale ale Angliei sunt crucea Sfântului Gheorghe (reprezentată de

obicei pe un steag), trandafirul Tudor, blazonul cu trei lei, coroana Sfântului Edward, stejarul și
leul.
Crucea Sfântului Gheorghe a apărut pe drapelul național al Angliei încă din secolul al
XIII-lea. La origine, acest steag a fost folosit de Republica  Genova. Monarhul englez a plătit
tribut dogelui de Genova începând cu anul 1190, astfel încât vasele englezești care arborau care
arborau acest steag să aibă parte de protecție aunci când intrau în Mediterana.

De fapt, o cruce roșie a fost utilizată ca simbol în numeroase cruciade din secolele al
XII-lea și al XIII-lea. Cu timpul, a devenit asociată cu Sfântul Gheorghe și cu diferite țări și
orașe care și l-au asumat ca sfânt patron, protector,  și pus această cruce roșie pe drapelele lor.
Din 1606, Crucea Sfântului Gheorghe a devenit parte a drapelului Uniunii, un steag creat de
regele James.

Trandafirul Tudor, cunoscut și ca "trandafirul Angliei", a fost adoptat ca un simbol al

păcii și constă dintr-o floare cu petale roșii cu un centru alb. Originea și denumirea sa sunt
consacrate odată cu Casa  Tudor, care a unit Casa York (având drept emblemă trandafirul alb) cu
Casa Lancaster (având ca emblemă trandafirul rosu).

Blazonul cu trei lei. Pe stindardul regal al Angliei apar trei lei poziționați vertical, unul
sub celălalt, fiecare dintre ei cu limba și colții de culoare albastră, pe un fundal de un roșu
profund. Acest standard semnifică suveranitatea conducătorilor Angliei.

8
 Coroana Sfântului Edward. Este folosită oficial pentru încoronarea monarhilor englezi,
britanici și din Commonwealth.

Leul: Animalul național al Angliei. Deoarece este un simbol al vitejiei, a fost utilizat
frecvent pentru a-i întruchipa pe războinicii curajoși din Anglia medievală. A rămas animalul
național al țării până în zilele noastre, și apare pe scară largă în sporturi, logouri ale unor echipe
sportive.
Stejarul: Copacul național al Angliei. Stejarul reprezintă frumusețea, capacitatea de a
supraviețui unor încercări vitrege ale soartei. Regele Charles al II-lea a scăpat de parlamentarii
aflați pe urmele sale după execuția tatălui sau, cocoțându-se într-un stejar. Acest copac a fost
numit de atunci "stejarul regal" și a devenit un simbol foarte popular printre locuitorii Angliei.

Motto-ul Angliei și al suveranului acesteia. Motto-ul, deviza Angliei este "Dieux et mon
Droit" (Dumnezeu și dreptul meu). L-a adoptat mai întâi regele Richard I în 1198 și a fost recunoscut ca
motto regal al Angliei în timpul regelui Henry al VI-lea.

Familia Regală a Marii Britanii este una dintre cele mai puternice monarhii
a tuturor timpurilor. Regina Angliei deţine recordul pentru cel mai longeviv monarh din lume. În
istoria Marii Britanii, Regina Elisabeta a II-a este regina a peste 16 state suverane, are cea mai
lungă domnie, depăşind-o pe Regina Victoria.

  Familia Regală formează linia de succesiune a tronului britanic. Membrii familiei regale
au aparținut, prin naștere sau căsătorie, Casei Windsor din 1917, sub domnia lui George V.

Anunţul logodnei şi implicit nunta regală dintre prinţului William şi Kate Middleton a
generat un val de bucurie frenetică în Marea Britanie, deoarece englezii se gândesc deja la
următorul rege. Potrivit unor sondaje, britanicii sunt de părere că următorul rege ar trebui să fie
William şi nu actualul urmaş direct la tron, prinţul Charles-fiul reginei Elisabeta a II-a.

9
 Printesa Diana a fost o figură emblematică a secolului al XX-lea. Ea a reprezentat
frumusețea, eleganţa și glamourul feminin. În același timp, a fost admirată pentru munca ei de
caritate. În special, proiectele sale cu bolnavii de SIDA și susținerea campaniei de interzicere a
minelor terestre. Căsătorită cu Prințul Charles în 1981, a primit titlul de “Prințesa Țării Galilor”.
Prinţesa Diana este Mama Prinţilor William și Harry. În timpul vieții ei se spunea adesea că era
cea mai fotografiată persoană din lume, apărând pe coperta revistei People mai mult decât
oricine altcineva.

Conversația despre cultură Angliei nu ar fi completă dacă nu am menționa în ea

trăsăturile britanicilor. Când începeți o conversație despre locuitorii Angliei, este în
primul rând de menționat că ei extrem de politicos și se străduiesc constant să spună tradiționalul
lor „Vă rog” și „Vă mulțumim”. În plus, britanicii sunt foarte disciplinați și, de obicei, nu își
ridică vocea în timpul conversațiilor pe stradă. Nu se străduiesc să-i împingă pe toți să ia un loc
mai bun în autobuz sau tramvai. Sunt destul de cu sânge rece și, de obicei, nu își arată emoțiile în
public și nu strâng mâinile când se întâlnesc. Deși britanicii sunt conservatori, totuși, în
majoritatea cazurilor, nu pierd optimismul chiar și în situații stresante.

Englezii sunt inerent homebody. Nu le place companiile zgomotoase în pub-uri sau

cafenele, preferă să-și petreacă cea mai mare parte a timpului liber în casele lor confortabile, a
căror inimă sunt șemineele. În ciuda introducerii pe scară largă a tehnologiilor moderne de
încălzire, șemineele sunt încă foarte populare în rândul britanicilor - se află aproape în fiecare
casă privată. Deasupra șemineului, acestea au de obicei un raft superior pe care se află ceasul și
cele mai valoroase fotografii de familie.

10
 De asemenea, iubirea britanică grădinăritul. Fiecare proprietar al casei sale se
străduiește cumva într-un mod unic (pentru a nu fi că vecinii) pentru a-și proiecta propria grădină
de grădină. Și unii cultivă plantele direct acasă - în cutii speciale amplasate pe pervaz. De
asemenea, britanicii sunt foarte iubitori de flori. Desigur, britanicii iubesc și vorbesc despre
grădinărit.

 Tema animalelor din Anglia merită o atenție specială. Cert este că, în numărul de pisici,
câini și papagali per locuitor, Anglia este unul dintre primele locuri din lume. Dar, pe lângă
aceste animale de companie „tradiționale”, diverse reptile exotice sunt destul de răspândite în
casele britanice. Mâncarea pentru toate aceste animale poate fi cumpărată în magazine
specializate, dintre care există foarte multe în Marea Britanie. Și pe lângă mâncarea din aceste
magazine puteți cumpăra haine și alte „obiecte de uz casnic” pentru animale. Există chiar și
coafoare și săli de sport pentru câini. Britanicii sunt mândri că iubesc atât de mult animalele.

În weekend, britanicilor le place să iasă în aer liber pentru a face o pauză din agitația
orașelor. Cei care rămân acasă încearcă să „reînvie” toate treburile menajere pe care nu au reușit
să le facă în timpul săptămânii de lucru. Tot sâmbătă seara, britanicii adoră să meargă la filme și
teatre. Și duminicile sunt cel mai bun moment pentru a invita rude sau prieteni în vizită. 

Bucătăria engleză este simplă, dar în același timp destul de hrănitoare și constă în
principal din produse utile organismului. Britanicii preferă să mănânce strâns micul dejun - micul
dejun al acestora constă, de obicei, din fulgi de ovăz (amintiți-vă de celebra frază din filmul
sovietic despre Sherlock Holmes - „Oatmeal, domn”), ouă stropite cu slănină, pește prăjit, pâine
prăjită cu gem, ceai sau cafea. Mai mult, compoziția micului dejun este aceeași în fiecare zi.
Mâncarea de după-amiază pentru britanici se numește prânz, meniul care poate include diverse
produse din carne (tocană de carne, tocată, schnitzel, cârnați etc.), pește și legume prăjite.
Cartoful este preferat ca o farfurie, dar orezul și pastele nu sunt populare la britanici. Pentru
desert, britanicilor le place plăcinta cu mere sau un fel de budincă. Cina de duminică ocupă un
loc special în viața britanicilor - servește diverse deserturi, de exemplu, coaja de vită sau de miel
și budinca de cremă.

11
 Bucătăria britanică are un set special de tradiții de gătit asociate cu țările constituente din
Regatul Unit. Cu câteva secole în urmă, această bucătărie cuprindea mai ales preparate preparate
din ingrediente locale și servite cu sosuri simple pentru a spori aroma. Creșterea și extinderea
Imperiului Britanic în India au adus tradițiile indiene de mâncare de mirodenii și ierburi
puternice. Curry este acum un favorit național care a fost adus în țară de migranți indieni. Deși
tradițiile și stilurile de gătit au rămas în primul rând aceleași, de-a lungul anilor produsele
alimentare și băuturile din Marea Britanie s-au schimbat ca urmare a creșterii numărului de
restaurante comerciale. Oamenii au mai puțin timp să gătească, deoarece petrec mai mult timp la
serviciu și la școală.

Un loc special în tradițiile culinare ale britanicilor este ceaiul. Aparent, această tradiție a
prins rădăcină de când India era o colonie a Angliei și din ea au adus o cantitate imensă de ceai,
pe care coloniștii englezi l-au obținut aproape gratuit. În Anglia, există chiar un cuvânt care
spune că „Șapte căni de ceai vor ajuta să se trezească, nouă căni vor ajuta să adormi”, ceea ce
arată clar câte cani de ceai le place să bea englezii în timpul zilei. Ora tradițională pentru
consumul de ceai în Anglia este de la 16 la 18:00, care se numește „ora 5”. Băutul de ceai la ora
17:00 este un adevărat ritual pentru britanici.
Cina, de obicei, arată ca prânzul. Dar după cină (seara târziu), unii englezi le place să bea
ceai sau cacao înainte de a merge la culcare. Unul dintre cele mai populare feluri de mâncare din
Anglia este „pește și chipsuri”, care înseamnă pește și chipsuri. Fanii fotbalului îi plac mai ales în
timpul meciului. 
Anglia este cunoscută pentru muzicienii de renume mondial (luați cel puțin trupa
Beatles). Poate că succesul lor ar fi fost imposibil dacă tradițiile muzicale nu ar fi fost atât de
puternice în Anglia. Cultura muzicală a acestei țări este multifacetată și acest lucru se datorează
în mare măsură diferitelor națiuni care trăiesc în Marea Britanie. Jazzul și muzica populară
originală sunt foarte populare. Clasica Covent Garden este renumită la nivel mondial pentru
producțiile sale muzicale. Tot în Anglia, în fiecare an se organizează în mod tradițional un
festival de operă, pe care turiștii din întreaga lume vin să-l vadă. Pe lângă operă, în Anglia se
desfășoară un număr mare de alte festivaluri, care prezintă diferite tipuri de artă: artă dramatică,
corală, teatrală.  Regina Marii Britanii a recompensat câţiva muzicieni talentaţi de-a lungul
timpului, aceştia primind titlul de Sir pentru activitatea artistică desăvârşită şi pentru implicarea
în acte de caritate. Printre rebelii din industria muzicală, care au devenit Cavaleri peste noapte, se

12
numară: Sting, Elton John, Mick Jagger, Tom Jones, Annie Lennox, Brian May, Bee Gees,
Robert Plant.

În afară de faptul că sunt celebri pentru consumul de ceai, un alt lucru care îți vine în
minte atunci când vine vorba de britanici, este politețea. Imaginea gentleman-ului
englez rămâne celebră în toată lumea. Însă, cum bunele maniere diferă de multe ori de la o țară
la alta, în cultura englezească există anumite norme de comportament proprii, le-am putea numi
delicate, pe care e musai să le respecți.

Britanicii sunt rezervați, discreți în comportament, țin foarte mult la punctualitate, sunt
disciplinați și, nu în ultimul rând, au acel simț al umorului tipic englezesc. Dacă ajungi pe
tărâmuri britanice, trebuie să știi că o întârziere de doar câteva minute este deseori considerată un
gest de impolitețe, iar sărutul pe obraz nu este indicat decât între prieteni, în special între cei pe
care nu i-ai văzut de ceva timp. Când un britanic îți spune ‘te aștept oricând pe la mine’ sau
‘vizitează-mă curând’, expresii foarte des folosite, nu te aștepta ca ei să le ia în considerare în
sens strict. E bine să suni înainte să faci o vizită cuiva. Intimitatea are o foarte mare importanță în
Marea Britanie, de aceea, nu este recomandat să privești fix către o anumită persoană. Cu atât
mai puțin să întrebi o femeie ce vârstă are. Îmbrățișatul este permis doar între prieteni apropiați.

Aprecierea artei în Marea Britanie este evidențiată de numeroasele sale galerii de artă și
de lucrările legendare ale unor artiști celebri precum John Constable și William Blake. Arta a
rămas o parte a culturii britanice și cuprinde lucrări în diferite mișcări artistice. Marea Britanie
are o istorie bogată în literatură care a fost moștenită din tradițiile literare ale țărilor sale
constituente. Există piese literare scrise în limbi celtice și engleză veche. De-a lungul secolelor,
Marea Britanie a produs scriitori renumiți, inclusiv William Shakespeare, Geoffrey Chaucer,
John Milton, JRR Tolkien și JK Rowlin. Lucrările lui William Shakespeare, în special Romeo și
Julieta, au fost citite de milioane de oameni de pe glob și, din 2017, au fost traduse în cel puțin
limbile 100. JK Rowling este una dintre cele mai prolifice scriitori din Marea Britanie din secolul
21st cu seria ei Harry Potter vândute peste jumătate de miliard de exemplare, clasându-se ca cele
mai bine vândute serii de cărți ale tuturor timpurilor. Hobitul și Stăpânul Inelelor, ambele scrise

13
de JRR Tolkien, sunt de asemenea opere literare din Marea Britanie care se numără printre cele
mai bune cărți 10 din lume. De atunci au fost adaptate în filme premiate.

De la formarea sa, Marea Britanie a păstrat o tradiție vibrantă a teatrului, majoritatea

fiind moștenită din Scoția și Anglia. Royal Theatre din Westminster este unul dintre cele mai
vechi teatre din Europa, cu rădăcinile sale începând din secolul al X-lea. De-a lungul secolului
17, a existat un interes crescut pentru comedia sentimentală și pentru tragedia internă, ambele
înlocuind comedia provocatoare de restaurare a vremii. Opera italiană a devenit, de asemenea,
destul de populară în această perioadă. Muzica joacă un rol crucial în cultura pop a Marii Britanii
și este un export major al Regatului Unit, estimat la aproximativ $ 18 miliarde. Marea Britanie a
pionierat, de asemenea, mai multe tipuri de muzică electronică de dans, cum ar fi dubstep, trip-
hop, drum și bas. Marea Britanie a produs câțiva muzicieni de renume mondial, precum Rolling
Stones, Beatles și Adele, care au avut o influență imensă asupra scenelor muzicale britanice și
globale.

Moda în Marea Britanie a suferit o transformare masivă de-a lungul anilor. Costumele
obținute în mod tradițional, chiar și în ultima vreme victoriană, diferă semnificativ de
îmbrăcămintea de modă de astăzi. Din punct de vedere istoric, moda era conservatoare și
restrictivă. Acest scenariu s-a schimbat de-a lungul anilor. Similar modului de azi, stilul
englezesc tradițional a avut variante bazate pe sezon, în timp ce bărbații de vară aveau pantaloni
scurți care erau în general strânși și fixați sub genunchi. Formale ocazii cerut coduri specifice de
îmbrăcăminte care urmează să fie respectate de către toată lumea, în special regali și nobili.
Londra este astăzi capitala modei din Marea Britanie. Orașul găzduiește câteva dintre cele mai
renumite branduri de modă din lume, printre care Roland Mouret, Self Portrait, Paul Smith,
Christopher Kane și mulți alții. Valoarea internă a industriei de modă din Marea Britanie este
estimată la aproximativ $ 88 miliarde.

Anglia este o țară cu tradiții străvechi, adunări la șemineu și petreceri de ceai de seară „la
ora cinci”. Cel puțin, atât de mulți oameni obișnuiesc să gândească. Dar, de fapt, britanicilor nu
le pasă niciodată să se distreze. Ei folosesc orice oportunități pentru acest lucru. Din fericire,
obiceiurile consacrate, care se repetă de la an la an, contribuie la aceasta.

Tradițiile curții regale, care sunt considerate cele mai importante din Anglia.
Ceremoniile, recepțiile oficiale și doar zilele de naștere ale membrilor unei familii nobile
provoacă o emoție destul de rezonabilă. Este suficient să amintim nunta prințului William și o
zonă aglomerată de oameni în fața reședinței monarhilor în acea zi. Britanicii nu vor rata
niciodată ocazia de a admira sărbătorile. Dragoste pentru familia regală, spectacole frumoase și
distracție în sângele lor.

14
 A doua tradiție asociată cu cea anterioară este schimbarea gărzii în faimosul Turn, la
Palatul Buckingham. Pentru a vedea o bucată de istorie, o mulțime de turiști vin la Londra.
Frumoasa tradiție nu s-a schimbat deloc de la domnia dinastiei Tudor. Gardienii sunt îmbrăcați
exact ca atunci, în secolul al XV-lea. Și în timpul sărbătorii zilei de naștere a Reginei, are loc o
ceremonie de îndepărtare a bannerului. În ea sunt implicați aproximativ 100 de soldați cu
orchestră.
Numeroase festivaluri sunt o altă tradiție engleză. Cea mai cunoscută sărbătoare este
Festivalul Florilor din Chelsea, o suburbie a Londrei. În fiecare an, în mai, turiști din toată lumea
vizitează această extravaganță de culoare și aromă.
Cei cărora le place să se distreze se vor bucura de festivalul de măturare a coșului de la
Londra sau de competiția pentru patinarea capetelor mari de brânză. Ambele evenimente au loc
în mai. Și în fiecare an, la sfârșitul lunii august, în orașul Hastings începe Campionatul Național
de heralduri urbane. Esența concursului este destul de simplă - cine mai tare și mai lizibil decât
toți vor recita textul va deveni heraldul anului.

15
 Sărbătorile în Anglia sunt tradiții vechi de secole care nu s-au schimbat. Este puțin
probabil să existe o țară în care oamenii să se raporteze la obiceiurile antice la fel de scrupulos.
În nicio familie engleză, cina de Crăciun este completă fără curcan, sos de afine și tort de
Crăciun. În ajunul Crăciunului, puțini englezi atârnă în mod tradițional ciorapi lângă șemineu, în
așteptarea cadourilor de la Moșul. De Paște, toată lumea își dă reciproc ouă de ciocolată ca
simbol al vieții veșnice.
Sportul în Anglia este o altă tradiție importantă. Aici, se acordă multă atenție unui stil
de viață sănătos. Rugby, polo, golf, curse de cai - acestea sunt sporturi naționale. Cu succes egal
sunt jucate atât pe peluzele satului, cât și pe stadioanele orașului în weekend. Au fost învățați
sport încă din copilărie. Orice englez te poate bate ușor cu cricket, atât de mult încât nici nu vei
avea timp să arunci ochii. Și va face toate acestea cu o expresie invariabil de galantă pe fața lui.
În Anglia, se organizează în mod constant diverse evenimente active. „Cursa cu barca”, curse de
cai, fotbal, turnee de tenis, atrag în fiecare an atenția britanicilor și a mii de turiști.

16
 Regatul Unit a jucat un rol esențial în crearea, dezvoltarea și dezvoltarea unor dintre cele
mai populare sporturi din lume, cum ar fi fotbalul, golful, rugby și tenisul. Liga engleza de
fotbal este una dintre cele mai vizionate turnee sportive din lume, atrăgând spectatori de peste
160 de milioane de oameni din mai multe țări decât 200 din întreaga lume. Această vizionare
este rivalizată doar de turnee precum Cupa Mondială de la FIFA. Marea Britanie are patru echipe
naționale de fotbal datorită celor patru țări constituente.

O parte importantă a vieții britanice sunt pub-urile. Pub-urile sunt cea mai importantă
tradiție de care britanicii sunt foarte mândri. Acestea sunt unități familiale. Au dispărut zilele în
care femeilor și băieților sub 14 ani li sa refuzat accesul. Aici se întâlnesc cu prietenii, beau bere
și discută. Adevărat, cuvintele despre „berea bere” sună prea tare. Într-o porție standard a unei
băuturi alcoolice nu conține mai mult de o înghițitură. În consecință, rareori vezi vizitatori beat
aici. Dar de multe ori puteți urmări cum britanicii dansează întreaga companie. Mai ales
favorizează dansurile populare. Urmărind o asemenea distracție, începeți să înțelegeți că
poveștile despre detașamentul rece al acestei națiuni nu sunt altceva decât un mit. În puburi poți
juca „săgeți” - cel mai popular joc din țară. Dar pariurile, pariurile pe echipe de fotbal, câini și
cai sunt strict interzise. După adunări în pub-uri, englezi veseli merg la casele lor, situate pe
străzi confortabile, vechi, și nu chiar așa.
In Anglia există o altă tradiție ciudată: a da nume case. Clădirile animate sunt foarte
populare aici. Aproape fiecare familie consideră că este o datorie sfântă să dea un nume casei lor.
Este rar să găsești străzi fără farfurii cu denumiri originale ale locuințelor. Fantezia englezilor
este nesfârșită. În numele caselor se găsesc cuvinte din lumea animalelor și plantelor, evenimente
istorice, personaje de basm și chiar șovăieli. Trebuie să aibă dreptate. De acord, este foarte
interesant să locuiești într-o casă cu numele „cabana aprilie”, care se traduce prin „casă de
primăvară”, sau „cabană cu trandafiri”, așa-numita „casă a trandafirilor”. 

Marea Britanie este una dintre țările atipice pentru turistul european. Nu are o climă
potrivită sezonului de vara, cu plajă și distracție, în ciuda statutului sau de insula, nu are munți
renumiți, cu părții celebre. Cu toate acestea, Regatul Unit al Marii Britanii este unul dintre cele
mai fascinante locuri de vizitat pentru cultură să, pentru arhitectură valoroasă atât de bine
conservată, pentru tradițiile și farmecul unor locuri unice în lume și atât de aproape de noi.

Fără îndoială, cel care alege să-și petreacă vacanță în Anglia sau în celelalte țări din
Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord este un om cultivat, unul care știe să aprecieze
mai degrabă istoria și cultură unui loc decât densitatea de cluburi și numărul de ore de soare
petrecute pe plajă. Și asta pentru că Marea Britanie nu se poate laudă cu stațiuni aglomerate de
vara, acesta fiind și motivul pentru care majoritatea britanicilor migrează în sezonul cald către
Spania sau Portugalia. Perioada cea mai potrivită pentru o călătorie în regat este de primăvară
până toamna, vremea fiind în aceste luni mai puțin rece și cu șanse scăzute de ploaie. În același
timp, iulie și august sunt lunile cele mai aglomerate, astfel că este bine că programarea sejurului
să țină cont și de acest aspect.
Londra este unul dintre cele mai importante obiective turistice în Londra,devenind
aproape o emblemă a capitalei britanice. Big Ben arată de-a dreptul încântător noaptea când
fațada și cesurile de pe fiecare față sunt iluminate.Atunci când Parlamentul se află în sesiune o
lumina strălucește peste fațada ceasului.Cadranele ceasului au o suprafață de peste doi metri
pătrați, iar minutarul are peste 4 metri. Big Ben are un pendul uriaș care este reglat de un sac de

17
monezi și este un ceas excelent care s-a oprit foarte rar. Big Ben este una dintre capitalele
istorice ce abundă în obiective turistice.

Londra merită vizitată în orice perioada a anului deoarece este un oraș plin de istorie și
de atracții turistice.

Palatul Buckingham este reședința Casei Regale a Marii Britanii și un important

obiectiv turistic din Londra Palatul Buckingham (Buckingham Palace) este reședința oficială din
Londra a suveranului Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și a fost deschis pentru
prima pentru publicul larg în anul 1993. Intrarea la Palatul Buckingham se face prin Curtea
Ambasadorilor de pe stradă Buckingham Palace. Sala Mare a Palatului este locul în care se află
vechea sala de primire la Palatul Buckingham. Această sala este dominat de scările impozante și
de balustradă din bronz cu ornamente florale

` Anglia este o țară în care poți descoperi peisaje superbe, sate pitorești și tărâmuri istorice.
Să aruncăm o privire asupra a câtorva atracții turistice din Anglia:

Aflat pe coasta Sussex, Brighton este o stațiune populară încă din secolul 19. Practic,
este cea mai populară stațiune a britanicilor, atunci când vine vorba de plajă. Se află aproape de
Londra, faleză a împânzită cu case în stil victorian care oferă cazare iar vizitatorii se delectează
cu plimbări de-a lungul plajei și cu admirarea traditionalelor grădini englezești.

 The Lake District este cel mai mare parc național al Angliei, o regiune muntoasă
cunoscută pentru traseele sale, lucru rar întâlnit în Albion. Zona e extrem de populară, atrăgând
mai mult de 15 milioane de vizitatori anual. Parcul include, evident, cel mai înalt vârf muntos din
Anglia, Scafell Peak (978 m) și cel mai lung lac, Windermere.

18
 Localizat pe coasta, St. Ives a fost, inițial, un sat de pescari și a rămas unicul port din
sud-estul Angliei (în Cornwall). Azi, pitorească localitate de 12.000 de locuitori a devenit o
stațiune de vacanță foarte populară, primind titlul de Cel mai bun oraș de pe malul marii din UK,
în 2010 și 2011.

 Cambridge e un oraș istoric, aflat la circa 80 km nord de Londra, casă a celebrei

universități cu același nume, unul dintre cele mai cunoscute locuri de învățământ din întreagă
lume. Orașul a fost fondat în 1209 iar studenții universității constituie aproape 20% din populația
de 123.000 de locuitori. După ce faci turul universității, vei dori să faci o plimbare cu barcă pe
River Cam, să vizitezi muzeul Fitzwilliam, cu multe lui colecții de antichități, sau să faci o
plimbare pe Mathematical Bridge, podul despre care se spune că o mai frumos decât cele din
Veneția.

19
 Celebra localitate Oxford datează din vremurile Angliei saxone, când era cunoscută drept
Oxenaforda, sau locul în care boii traversau un rău. Azi e cunoscută datorită celei mai vechi
universități în care se vorbește limba engleză din lume, care s-a înființat în secolul 12. Dar nu
numai universitatea merită vizitată aici ci și castelele din zona, catedrala creștină, și altele
asemenea. Datorită faptului că la Oxford vin să studieze studenți din întreagă lume, orașul a
devenit un univers multicultural.
 York e un oraș-fortăreața care are un imens patrimoniu cultural, localizat pe locul de
conjuctie al râurilor Foss și Ouse. Sunt multe atracții turistice în York. Una dintre aceste este
York Minster, o catedrala din piatră în care se află câteva remarcabile opere de artă.
 Stonehenge este una dintre cele mai populare atracții turistice ale Angliei. Un monument
preistoric ce se află în Wiltshire, încă învăluit în mister. Se presupune că el s-a format acum 2500
de ani, prin aducerea de bolovani uriași din Țară Galilor și Marlborough Down de către oamenii
din Neolitic și Epoca de Bronz. Cu toate acestea e greu de crezut că pietre de o asemenea mărime
și greutate au putut fi carate și așezate în acele poziții de către oameni care nu aveau o tehnică
specială. O călătorie la Stonehenge trebuie combinată cu vizitarea sitului preistoric de la
Avebury, aflat la nord, un portal megalitic circular.

20
 Educația în Regatul Unit este subiect al autonomiei fiecărei țări, acestea având
fiecare sistemul ei de educație separat.

Considerând cele patru sisteme împreună, circa 38 de procente din populația Regatului
Unit are o diplomă de colegiu sau de universitate, cel mai ridicat procentaj din Europa, și printre
cele mai ridicate din lume. Regatul Unit este a doua țară după Statele Unite ca reprezentare pe
listele universităților din top 100.

Raportul pe 2014 al unei comisii guvernamentale arăta că persoanele cu educație în

sistemul privat compuneau 7% din populația generală a Regatului Unit, dar procentaje mult mai
mari din profesiile de înaltă calificare, cazul extrem cel mai citat fiind cel al judecătorilor, care
erau 71% școliți în sistem privat.

Deşi Marea Britanie oferă în mod tradiţional învăţământ de elită, clasat foarte bine în
topurile internaţionale, în ultimii ani s-a constatat o stagnare. Scoţia obţine performanţe mai bune
decât Anglia, dar ambele ţări se află peste Ţara Galilor şi Irlanda de Nord. Totuşi, există
clasamente internaţionale, precum cel publicat de compania Pearson, care contrazic scăderea
calităţii învăţământului britanic şi îl clasează pe locul al doilea în Europa şi pe locul şase în lume.

CAMBRIDGE
Leagănul celei de-a doua universități britanice, Cambridge și-a deschis porțile
pentru studenți începând din secolul al XIII-lea. În semn de recunoștință, fiecare generație de
arhitecți a ridicat aici câte un grup de clădiri reprezentând spiritul epocii, astfel încât, în prezent,
aici sunt reunite cele mai frumoase edificii din toată Anglia.

Cel mai mare dintre colegiile complexului, Trinity College, a fost înființat de
către Henric al VIII-lea în 1546. Se remarcă prin frumoasa curte din secolul al XVII-lea, unde se
ridică o splendidă bibliotecă proiectată de Christopher Wren. Deasupra masivei gherete a
portarului se află Great Tom, un ceas de mari dimensiuni, care anunță sonor trecerea fiecărei ore
și pe care e posibil să-l fi admirat fără să știți în filmul Carele de foc. Printre elevii de marcă ai
colegiului se numără prințul Charles, care l-a frecventat în anii ’60.

OXFORD

21
 Mai mult decât un centru universitar, Oxford este unul din cele mai frumoase
orașe ale Angliei. Excelent conservat, acesta este un conglomerat de alei înguste, case construite
din piatră de culoarea mierii și străjuite de statui reprezentând animale fantastice. Complexul
universitar include 40 de colegii independente, cel mai vechi dintre acestea (și din toată țara)
fiind înființat în 1200. Tot aici se găsește Bodleian Library, una din primele biblioteci ale lumii,
care și-a deschis porțile în 1602. Pe rafturile acesteia sunt adăpostite circa 5 milioane de cărți
rare, printre care și o colecție de manuscrise deosebit de valoroase.

Există multe stereotipuri false și veridice despre britanici:

 adevărate stereotipuri despre britanici

 Iubire de ceai fără restricții.

 Le place să vorbească despre vreme, sunt gata să completeze orice pauză penibilă
în dialog cu o conversație despre vreme.
 Britanicii au pielea palidă. Acest lucru este justificat și de condițiile climatice ale
țării.
 Amabilitate pentru un englez — în primul rând.
 Britanicii nu sunt fani ai delicateselor culinare, preferă mâncarea simplă.

 stereotipuri false despre britanici

 Fiecare englez are o casă confortabilă pentru întreaga familie. Acesta este un mit,
pentru că mulți dintre ei închiriază apartamente, le împărtășesc cu vecinii, se mută din loc în loc.

22
  În Marea Britanie, cabinele de telefon roșu sunt peste tot, iar bărbații din bowlers
se plimbă pe străzi.  Acesta este și un mit. Desigur, acestea sunt simboluri ale Marii Britanii, dar
nu există atât de multe cabine, iar bărbații care se află în bowlers ies cel mai adesea în sărbători.
 Toți britanicii sunt foarte deștepți, pentru că au Cambridge și Oxford.  Nu, nu, și nici o
dată. Din păcate, nu toți englezii se dedică științei și nu toți studiază la Cambridge sau la
Oxford.

Atotprezent şi atotputernic, umorul pare să guverneze orice aspect al culturii engleze.

Chiar dacă nu implică întotdeauna nuanţe care să provoace râsul cu lacrimi, umorul este o
dominantă a relaţiilor dintre englezi. E, în primul rând, un facilitator al comunicării. Pe de o
parte, pentru că face o discuţie mai agreabilă; pe de altă parte, pentru că fluidizează conversaţii
încordate. Umorul devine astfel o strategie de a evita o situaţie incomfortabilă, persiflând-o,
luând-o în râs, condimentând-o cu ironii.

De altfel, ironia este nu doar o aromă ci un ingredient dominant al umorului englezesc.

Ca prelungire a ironiei, auto-ironia şi auto-deprecierea sunt absolut esenţiale. De altfel, în cultura
britanică, a te lua prea în serios e aproape indecent. În schimb, abilitatea de a te lua pe tine însuţi
în râs e încurajată peste măsură. Chestiunea e lesne de depistat la ceremoniile de decernare a
premiilor Oscar pentru film. Un actor englez se va comporta complet diferit comparativ cu
colegii americani: dacă cei din urmă vor rosti de obicei speech-uri sentimentale, actorii englezi
se vor comporta stângaci, jenaţi parcă de propriul succes, pozând cum că ar fi într-o situaţie
inconfortabilă şi, în final, rostind câteva fraze în care se auto-ironizează.

Însă trebuie să fie limpede: tot scenariul descris adineori e un joc al aparenţelor. Nu
înseamnă că englezii ar fi modeşti cu adevărat ori ar avea o părere proastă despre ei înşişi. Ba
dimpotrivă. Pentru cunoscătorii jocului, e bine ştiut că artificiile de auto-ironii sugerează de fapt
tocmai contrariul celor rostite…  Aşa se întâmplă lucrurile în cultura engleză: solemnitatea şi
luarea prea în serios a propriei persoane sunt gafe la fel de mari precum exprimarea în public a

23
emoţiilor sau văitatului. Decât să frecventeze asemenea atitudini, englezii preferă să fie reci,
distanţi şi oarecum indiferenţi. Aşa se face că o boală cronică va fi tradusă în cuvinte ca “o
experienţă nu tocmai plăcută”; o frumuseţe care-ţi taie respiraţia va fi descrisă ca fiind “chiar
drăguţă”; o impoliteţe gravă – “un comportament nu tocmai prietenos”. Toate demonstrează cât
de reţinuţi sunt englezii atunci când vine vorba să-şi manifeste public sentimentele. 

Revenim însă la auto-ironia cu care se însoţesc în diferite contexte. Spuneam că la mijloc

nu e implicat vreun instinct al modestiei; atunci când se auto-parodiază, afirmaţiile englezilor se
cuvin interpretate exact pe dos. Tocmai în procesul acesta de decodare a înţelesurilor
surprinzătoare ce se ascund dincolo de driblingul frazelor constă umorul englezesc. Şi tocmai
aici intervine dificultatea de comunicare a unui imigrant nefamiliarizat cu obiceiurile culturii
engleze. Acesta va lua pesemne în serios ceea ce e de fapt e un simplu joc de cuvinte şi aluzii.

Cert este că felul în care englezii tratează un succes făcându-l să pară superficial e o
chestiune care ţine de etichetă socială. Într-un sens englezii nu se pot deconecta de la a glumi şi –
implicit – a se auto-ironiza în diferite situaţii. E o dispoziţie creată prin educaţie. Nu presupune
un efort artificial; ci este o aplecare exersată către jovial. Un tic social. Se supun acestei reguli
naturale a umorului, aşa cum fiecare om se supune legii gravitaţiei. Da, englezii sunt într-o
permanentă dispoziţie să glumească. A-i lua prea în serios e o gafă pe care repetând-o, riscăm să
ni-i îndepărtăm.

CONCLUZII

Mulți dintre cei care au avut deja norocul să viziteze această țară vor fi de acord cu faptul
că locuitorii din Misty Albion sunt foarte politicoși de la naștere. Se pare că nu se obosesc nici să
mulțumească, nici să-și ceară scuze. În general, merită remarcat faptul că, potrivit cercetărilor
oamenilor de știință moderni, cele mai utilizate cuvinte ale britanicilor sunt „mulțumesc”, „vă
rog”, „scuze” și „fiți atât de amabili”. Astfel sunt tradițiile Angliei care au supraviețuit și au
coborât la noi de-a lungul secolelor.

24
 Nu vor face niciodată zgomot pe stradă sau vor vorbi tare pe transportul în comun. În
autobuz sau tramvai nu veți păși pe picior, nu vă împingeți sau vă grăbiți să fiți primul care va
ocupa locul vacant.
Chiar și în situații dificile, britanicii tind să nu piardă optimismul și să rămână calmi, atât
externi cât și interni. Anglia este o țară a contradicțiilor. Pe de o parte, este o țară cu o industrie
modernă, extrem de dezvoltată, pe de altă parte, este o colecție de tradiții unice ale civilizației
care ne-a coborât din adâncul secolelor. Chiar și teritoriile care alcătuiesc Marea Britanie
modernă (Scoția, Anglia, Țara Galilor și Irlanda de Nord) sunt foarte diferite între ele atât din
punct de vedere al patrimoniului cultural, cât și al mentalității oamenilor care locuiesc în ele.

Cultura Regatului Unit este înrădăcinată în lunga istorie a țării. Cultura britanică este
complicată, dar simplă, confuză și totuși interesantă. De exemplu, mâncarea națională preferată
este un curry indian și conducerea este întotdeauna pe partea stângă a drumului. Cultura britanică
este puternic influențată de elemente ale țărilor sale: Anglia, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de
Nord. Fiind unul dintre superputerile lumii și una dintre cele mai vechi națiuni suverane, Marea
Britanie a avut o influență semnificativă asupra practicilor și tradițiilor culturale ale multor țări
din întreaga lume.

BIBLIOGRAFIE

25
tuktuk.ro top-10-atractii-turistice-din-anglia

Wikipedia, enciclopedia liberă

Descoperalumeaintreaga.ro-obiective-turistice-ale-marii-britanii

elmin.ru Tradiții și obiceiuri ale englezilor. Sărbători și tradiții din Marea Britanie

Proiecte.ro-Generealitati si particularitati in UK

https://ro.scribd.com

http://agercom.co.uk-istoria-steagul-regatului-unit-si-al-marii-britanii

https://ancapavel.ro/info/londra/casa-regala/

www.diane.ro-simboluri-anglia

26