Normative Normative
HOME P 118 - 99 MP008-2000 P 118/2 - 13 P 118/3 - 15
construcţii instalaţii
CUM SE UTILIZEAZĂ
COLECŢIA NORMATIVE reprezintă un instrument de lucru destinat cadrelor Inspecţiei
de Prevenire. Prezenta colecţie conţine următoarele acte normative:
Pentru a asigura un acces facil în interiorul documentului, au fost create butoane care
conduc direct către normativul dorit:
Butoane acces direct
Buton revenire la
prima pagină
HOME
Buton Home
Pentru un acces mai eficient se recomandă utilizarea meniului BOOKMARK din stânga
paginii adobe, care permite atât accesul pe normative cât şi pe capitole şi subcapitole:
ORDIN
Art.1 - Se aprobă reglementarea tehnică:
"Normativ de siguranţă la foc a construcţiilor" Indicativ P1 18-99.
Art.2 - Reglementarea tehnică de la art.1, se publică în Buletinul Construcţiilor şi în broşură de IPCT-
SA
Art.3 - Prezentul ordin intră în vigoare la data publicării lui în Buletinul Construcţiilor.
Art.4 - La aceeaşi dată îşi încetează valabilitatea "Normele tehnice de proiectare şi realizarea
construcţiilor privind protecţia la acţiunea focului", indicativ P118-83.
Art.5 - Direcţia Programe de Cercetare şi Reglementări Tehnice va aduce la îndeplinire prevederile
prezentului ordin.
Coordonat de:
M.L.PAT. - DIRECŢIA GENERALĂ TEHNICĂ
DIRECTOR ing. Octavian MĂNOIU
RESPONSABIL DE TEMĂ arh. Doroteia COCHECI
HOME
Prezentul normativ stabileşte performanţele şi nivelele de performanţă admisibile privind "siguranţa la foc" a
construcţiilor şi este destinat proiectanţilor, executanţilor, verificatorilor de proiecte, experţilor tehnici şi
responsabililortehnici cu execuţia, proprietarilor sub orice titlu şi utilizatorilor construcţiilor, precum şi
organelor administraţiei publice potrivit obligaţiilor i răspunderilor ce la revin în conformitate cu Legea privind
calitateaîn construcţii nr.10/1995.
1.1.2. Prevederile prezentului normativ sunt obligatorii la construcţii de orice fel şi instalaţiile utilitare aferente
acestora -denumite în continuare "construcţii" - indiferent de forma de proprietate sau destinatie. La lucrările de
amenajări sau schimbări de destinaţie a construcţiilor existente, atunci când, în mod justificat, nu pot fi
îndeplinite unele prevederi ale normativului, se vor asigura prin proiect măsuri compensatorii de siguranţă la
foc.
1.1.3. Nu fac obiectul prezentului normativ instalaţiile şi echipamentele tehnologice de producţie (sisteme,
utilaje, agregate, dispozitive, etc.) inclusiv proiectele de montaj aferente acestora şi construcţiile destinate
fabricării, manipulării şi depozitării explozibililor, instalaţiile tehnologice în aer liber, construcţiile nucleare,
construcţiile subterane hidroenergetice şi ale metroului, etc. precum şi cele specifice organizării de şantier.
1.1.4. Pentru construcţiile monumente istorice sau de arhitectură, prevederile prezentului normativ au caracter
de recomandare, urmând a fi luate, de la caz la caz, numai măsuri de îmbunătăţire a siguranţei la foc posibil de
realizat, fără afectarea caracterului monumentului.
1.1.5. Pentru construcţii şi obiective ale structurilor de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională
nominalizate prin ordine ale conducătorilor structurilor respective, prevederile normativului nu sunt obligatorii.
La acestea se asigură măsurile de siguranţă la foc stabilite de organele proprii de specialitate ale acestora,
aprobate de conducătorii structurilor respective.
1.1.6. Măsurile de siguranţă la foc ale construcţiilor trebuie să îndeplinească criteriile şi nivelele de performanţă
prevăzute în normativ, stabilindu-se de la caz la caz, echiparea şi dotarea necesară cu mijloace şi instalaţii de
semnalizare şi stingere a incendiilor, precum şi componenţa şi dotarea serviciului de pompieri în funcţie de
categoria de importanţă a construcţiei, tipul construc ţ iei, destinaţie şi mărime, riscuri şi pericole de incendiu,
amplasare şi timpi operativi de interven ţ ie a serviciilor de pompieri, densitatea sarcinii termice, rezistenţa şi
stabilitatea construciei în caz de incendiu, precum şi scenariile de siguranţă la foc.
1.1.7. Pentru îndeplinirea criteriilor şi nivelurilor de performanţă prevăzute în normativ, se vor utiliza
materiale şi elemente de construcţii şi instalaţii pentru care sunt efectuate determin ăă ri funcţionale şi de
comportare la foc (clase de combustibilitate, rezistenţe lafoc, propagare flacr, etc).
1.1.8. Prevederile prezentului normativ, tratează condiţiile §i nivelele de performanţă specifice siguranţei la
foc a construcţiilor din categoria C de importanţă şi cu destinaţii curente (civile, de producie şi/sau depozitare,
mixte), proiectate şi realizate din materiale de construcţii tradiţionale (lemn, metal, beton, piatră, ceramică,
sticlă). Pentru construc ţ iile din categoriile de importanţă A şi B se vor stabili ş i asigura măsuri suplimentare
de siguranta la foc. Materialele şi elementele noi de constructii i instalaţii, produse în ţară sau importate se
utilizează în conformitate cu prevederile agrementeiortehnice ale acestora, emise potrivit legii.
1.2.5. Clădire înaltă - construcţie civilă (publică) supraterană, la care pardoseala ultimului nivel folosibil este
situată la peste 28 m faţă de terenul (carosabilul adiacent) accesibil autovehiculelor de intervenţie a pompierilor
pe cel puţin două laturi ale clădirii.
Atunci când ultimele niveluri sunt locuinţe de tip duplex sau triplex se ia în considerare numai nivelul de acces
din circulaţiile comune orizontale ale clădirii. Nu sunt considerate clădiri înalte:
• construcţiile care nu sunt destinate să adăpostească oameni;
• clădirile civile (publice) la care deasupra nivelului limită se află un singur nivel ce ocupă maximum 50% din
aria construită a clădirii şi cuprinde numai încăperi pentru maşini ale ascensoarelor, spaţii tehnice aferente
construcţiei, circulaţii funcţionale;
• clădiri civile (publice) nominalizate în normativ.
1.2.6. Clădire foarte înaltă - construcţie civilă (publică) la care pardoseala ultimului nivel folosit este situată
ia înălţimea de 45 m, sau mai mult, măsurată conform art. 1.2.5.
1.2.7. Clasa de combustibilitate - caracteristică a unui material sau element, exprimată prin nivelul
parametrilor specifici, determinaţi în urma unorîncercărî standardizate.
1.2.8. Combustibilitatea materialelor şi elementelor de construcţii -
Capacitatea acestora de a se aprinde şi arde în continuare, contribuind la creşterea cantităţii de
căldură dezvoltată de incendiu.
1.2.8.1. In funcţie de comportarea la foc, materialele şi elementele de construcţii, pot fi
incombustibile C0 (CA1) sau combustibile. Materialele şi elementele de construcţie combustibile
se clasifică în clasele de combustibilitate:
•C1 (CA2a)-practic neinflamabile;
• C2 (CA2b) - dificil inflamabile;
• C3 (CA2c) - mediu inflamabile;
• C4 (CA2d) - uşor inflamabile.
Materialele din clasele C1 (CA2a) şi C2 (CA2b), sunt considerate greu combustibile.
1.2.8.2. Materialele şi substanţele ce se depozitează, se clasifică şi în clase de periculozitate, simbolizate P1 la
P5.
1.2.9. Compartiment de incendiu - construcţie independentă (instalaţie), precum şi construcţii comasate sau
grupate amplasate la distanţele normate faţă de vecinătăţi sau volum construit compartimentat prin pereţi antifoc
faţă de construcţiile (instalaţiile) adiacente.
În clădirile înalte şi foarte înalte compartimentul de incendiu poate fi un volum închis, constituit din unul p ş nă
la trei niveluri succesive, delimitate de elemente rezistente la foc conform normativului i cu aria desfăşurată
totală conform compartimentului de incendiu admis pentru construcţiile civile (publice) de gradul I de rezistenţă
la foc.
1.2.10 Comportare la foc - totalitatea schimbărilor fizice şi chimice intervenite atunci când un material, produs
sau ansamblu, este supus acţiunilor unui incendiu standard.
1.2.11. Condiţii de performanţă - exprimarea performanţelor produsului prin criterii şi nivele de performanţă
ale acestuia, corespunzătoare exigenţelor (pretenţiilor) de siguranţă la foc a utilizatorilor.
1.2.12. Construcţii: obiecte construite supraterane (cu sau fără subsoluri ori demisoluri) sau subterane, având
următoarele destinaţii şi funcţiuni:
• civile (publice) - pentru locuit, administraţie, comerţ, sănătate, cultură, învăţământ, sport, turism, etc;
• de producţie şi/sau depozitare - pentru activităţi specifice de bază sau auxiliare, (hale, ateliere, depozite,
etc);
• mixte - pentru diferite activităţi civile (publice), de producţie şi/sau depozitare, ori civile (publice) şi de
producţie şi/sau depozitare, înglobate în acelaşi volum construit.
NOTĂ: Construcţiile agroindustriale şi agrozootehnice se tratează, după caz, prin asimilare cu construcţiile
civile sau de producţie ori depozitare, în funcţie de destinaţiile acestora.
1.2.13. Construcţie (clădire) blindat ă - construcţie închisă supraterană în care activitatea se desfăşoară numai
la lumină artificial, având acoperiş şi pereţi de închidere perimetrală plini, în care se prevăd numai goluri
psihologice şi uşi de acces. Încăperile blindate cu aria construită (Ac) mai mare de 700 m 2 sunt considerate
construcţii blindate.
1.2.14. Construcţie (clădire) deschisă - construcţie descoperită sau acoperit ă tip "şopron", deschisă perimetral
pe minimum 2 laturi ori delimitată de elemente neetanşe (plas, trafor, etc).
1.2.15. Construcţie (clădire) închisă - clădire acoperită şi închisă perimetral cu pereţi.
1.2.16. Construcţie (clădire) monobloc - construcţie închisă cu aria construită (Ac) de cel puţin 20.000 m şi
lăţimea mai mare de 72 m.
1.2.17. Construcţie subterană - construcţie realizată în întregime sub nivelul terenului înconjurător (natural
sau amenajat).
1.2.18. Construcţie clădire supraterană - construcţie realizată peste cota terenului înconjurător (natural sau
amenajat) şi care poate avea sau nu niveluri subterane.
HOME
1.2.19. Cortină de siguranţă - element mobil de protecţie antifoc, specific golurilor mari din pereţii de
compartimentare împotriva incendiilor.
1.2.20. Criterii de performanţă - condiţii în raport de care se evaluează îndeplinirea unei cerinţe de
performanţă.
1.2.21. Degajament protejat - spaţiu construit închis destinat circulaţiei utilizatorilor, alcătuit §i separat de
restul construcţiei cu elemente de construcţie orizontale şi verticale incombustibile C ş (CA1) şi rezistente la foc
conform normativului, astfel realizat şi echipat încât să nu fie inundat cu fum un timp determinat luat în
considerare la stabilirea timpului (lungimii) de evacuare în caz de incendiu.
1.2.22. Densitate sarcină termică - potenţial caloric total al unui spaţiu, încăpere, etc, raportat la aria pardoselii
luată în considerare (J/m ) .
1.2.23. Demisol - nivel construit al clădirii având pardoseala situată sub nivelul terenului (carosabilului)
înconjurător cu maximum jum ă tate din înălţimea liberă a acestuia şi prevăzut cu ferestre în pereţii de închidere
perimetral. Demisolul se consideră nivel suprateran al construcţiei.
Atunci c ă nd pardoseala este situat ă sub nivelul terenului (carosabilului) înconjur ă tor cu mai mult de jumtate
din înăl ţ imea liber, se consideră subsol şi se include în numrul de niveluri subterane ale construciei.
1.2.24. Deschideri pentru evacuarea fumului (desfumare) - goluri practicate în treimea superioară a
închiderilor perimetrale sau în acoperişul unei construcţii, astfel încât să permită evacuarea fumului produs în
caz de incendiu (permanent libere sau închise cu dispozitive care se deschid automat în caz de incendiu).
1.2.25. Grad de rezistenţă la foc - capacitate globală a construcţiei sau a compartimentului de incendiu de a
răspunde la acţiunea unui incendiu standard, indiferent de destinaţia sau funcţiunea acestuia.
1.2.26. Incendiu - proces complex de ardere, cu evoluţie necontrolată, datorat prezenţei substanţelor
combustibile şi a surselor de aprindere, a cărui apariţie şi dezvoltare are efecte negative prin producerea de
pierderi de vieţi, pagube materiale, etc. şi care impune intervenţia organizată pentru stingere.
1.2.27. Inflamare generalizată (flash-over) - trecerea bruscă la starea de combustie generalizată pe suprafaţa
materialelor combustibile dintr-un spaţiu închis.
1.2.28. Încăperi cu aglomerări de persoane - încăperi în care se pot afla simultan cel puţin 50 de persoane,
fiecăreia din acestea revenindu-i o arie de pardoseală mai mică de 4 m 2.
1.2.29. Încăpere tampon - încăpere (sas) de protecţie a golurilor din pereţi, astfel conformată, alcătuită şi
realizată încât să corespundă prevederilor normativului, potrivit rolului pe care îl are în caz de incendiu.
1.2.30. Învelitoare-izolare hidrofugă a acoperişurilor (teraselor), cu roi de asigurare a etanşeităţii construcţiei
faţă de intemperii.
1.2.31. Limitarea propagării incendiilor - ansamblul măsurilor constructive şi de instalaţii, care împiedică
pentru durate normate de timp, extinderea incendiului în interiorul compartimentului de incendiu sau în afara
acestuia.
1.2.32. Mansardă - spaţiu funcţional amenajat în volumul podului construcţiei. Se include în numărul de
niveluri supraterane.
1.2.33. Nivel - spaţiu construit suprateran sau subteran ai construcţiilor închise sau deschise, delimitate de
plan§ee. Constituie nivel supanta a cărei arie este mai mare decât 40 % din cea a încăperii/spaţiului în care se
află.
1.2.34. Panouri de învelitoare - elemente autoportante montate pe şarpante ale construcţiilor, cu rol de izolare
hidrofugă şi după caz termică.
1.2.35. Perete cortina - închidere perimetrală a construcţiei, realizat ă cu structură proprie de
rezistenţă (independentă de cea a construcţiei de care numai se ancoreaz), sau panouri de faţadă
fixate de structura construcţiei (fără structură proprie).
După caz, pot fi utilizate şi combinaţii ale celor două sisteme deînchidere perimetrală cu perete cortină.
1.2.36. Perete sau planşeu antifoc (AF) - element de construcţie vertical sau orizontal realizat din materiale
incombustibile C0 (CA1), având rezistenţa la foc cel puţin egală cu nivelul stabilit în funcţie de densitatea cea
mai mare a sarcinii termice din compartimentele de incendiu pe care le separă, conformat şi realizat potrivit
prevederilor normativului.
1.2.37. Perete sau planşeu rezistent la explozie (RE) - element de construcţie vertical sau orizontal, realizat
din materiale f â ră goluri interioare, incombustibile C0 (CA1), alcătuit şi dimensionat prin calcul astfel înct să
reziste la presiunea exploziei volumetrice respective.
Atunci când separă compartimente de incendiu, trebuie să îndeplinească şi condiţiile stabilite pentru elemente
antifoc.
1.2.38. Perete sau planseu rezistent la foc (RF) - element de construcţie vertical sau orizontal, realizat din
materiale C ş (CA1)- cu rezistenţa la foc cel puţin egală cu nivelul stabilit în normativ, în funcţie de rolul de
protecţie la foc pe care îl are.
1.2.39. Perete sau planseu etanş la foc (EF) - element de construcţie vertical sau orizontal alcătuit din
materiale C ş (CA1) care asigură etanşeitatea stabilită prin normativ.
1.2.40. Pereţi portanţi - elemente de construcţie verticale portante ale construcţiei, caracterizate prin clasa de
HOME
combustibilitate şi rezistenţă la foc, pentru stabilirea gradului de rezistenţă la foc al clădirii sau
compartimentului de incendiu.
1.2.41. Pereţi neportanţi (autoportanţi) - idem pereţi portanţi, dar fără îndeplinirea unui rol structural.
1.2.42. Performanţă la foc - comportarea unui material, produs sau ansamblu supus unui incendiu, în raport cu
utilizarea lui.
1.2.43. Planşeu - element de construcţie orizontal sau înclinat care delimitează niveluri ale construcţiei, luat în
calcul pentru determinarea gradului de rezistenţă la foc.
Planşeele parţiale (supante), care ocupă mai mult de 40% din aria încăperii în care sunt dispuse, se iau în calcul
la determinarea gradului de rezistenţă la foc.
1.2.44. Potenţial calorific-vezi sarcina termică.
1.2.45. Platformă - element de construcţie orizontal cu goluri neprotejate în procent de minimum 30% din arie,
(inclusiv tip "grătar ), fără loc permanent de activitate şi destinat vizitării periodice (max. 8ori/schimb).
Platformele nu se iau în calcul la determinarea gradului de rezistenţă la foc şi a numărului de niveluri.
1.2.46. Risc de incendiu - probabilitatea izbucnirii incendiilor în spaţii încăperi, construcţii sau compartimente
de incendiu ori instalaţii; în cele cu funcţiuni civile (publice) se exprim ă prin riscuri de incendiu, iar în cele
destinate activităţilor de producţie şi de depozitare se exprim i "categorii de pericol de incendiu".
1.2.47. Rezistenţă la foc (RF) - aptitudinea unor părţi sau elemente de construcţie de a-şi păstra, într-un timp
determinat, capacitatea portantă, izolarea termică şi etanşeitatea, stabilite prin încercări standardizate.
1.2.48. Sală aglomerată - (categorie distinct ă a încăperilor cu aglomerări de persoane) -încăpere sau grup de
încăperi care comunic direct între ele prin goluri (protejate sau neprotejate), în care suprafaţa ce-i revine unei
persoane este mai mică de 4m şi în care se pot întruni simultan cel puţin 150 de persoane (săli de spectacole, săli
de întruniri, încăperi pentru expoziţii, muzee, cluburi, cinematografe, comerţ, cazinouri, discoteci, etc). Când
sunt situate la parter, se consideră săli aglomerate cele cu mai mult de 200 persoane.
1.2.49. Sarcină termică - suma energiilor calorice degajate prin combustia completă a tuturor materialelor din
spaţiul considerat.
1.2.50. Şarpantă - ansamblul structural al acoperişului unei construcţii, pe care se dispune suportul învelitorii
sau panourile de învelitoare.
1.2.51. Scară de evacuare - circulaţie verticală corespunzător dispusă, conformată, dimensionată şi protejată
pentru a asigura condiţii de evacuare a utilizatorilor în caz de incendiu.
1.2.52. Scară cu trepte balansate - scară la care forma în plan a unor trepte este diferită de celelalte, pe
înălţimea uneia sau mai multor rampe, ori aîntregii scări.
1.2.53. Scenarii de siguranţă la foc - combinaţii de valori şi relaţii între condiţiile şi performanţele la foc
asigurate, în scopul realizării siguranţei utilizatorilor.
1.2.54. Scena amenajată - spaţiu de joc aferent sălii, cu aria minim ă de 150 m2 (inclusiv buzunarele şi
depozitele acesteia), prevăzut cu turn de scenă cu sau făr trape în pardoseală şi echipată cu dispozitive de
manevrare a decorurilor.
1.2.55. Sistem de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi - sistem constituit din dispozitive de
evacuare a fumului şi a gazelorfierbinţi şi ecrane verticale coborâte sub acoperiş sau tavan în scopul limitării sau
propagării incendiilor în construcţiile închise cu arii libere mari (fără pereţi despărţitori).
1.2.56. Supanta - planşeu intermediar plin, deschis pe una sau mai multe laturi faţă de încăperea în care este
dispus. Se ia în considerare conform prevederilor normativului.
1.2.57. Tambur deschis - protecţie a golurilor de circulaţie funcţională din pereţii antifoc, rezistenţi la foc sau
la explozie.
1.2.58. Uşi de evacuare - elemente mobile de închidere a golurilor de circulaţie şi evacuare din pereţii care
delimitează diferite spaţii construite.
1.2.59. Uşi, cortine şi obloane rezistente la foc - elemente mobile de protecţie a golurilor de circulaţie şi
evacuare din pereţii cu rol de limitare a propagării incendiilor, alcătuite şi echipate conform normativului.
1.2.60. Utilizatori - persoane, animale sau obiecte care folosesc sau exploatează construcţia.
1.2.61. Volet - dispozitiv de închidere (obturare) rezistent la foc, montat pe tubulaturi (ghene) de evacuare a
fumului, normal închis sau deschis în poziţie de aşteptare prevăzut cu acţionare automată şi manualăîn cazde
incendiu.
HOME
Risc de incendiu
2.1.1. La clădiri civile (publice) riscul de incendiu este determinat, în principal, de densitatea sarcinii termice
(q) stabilită prin caicul şi de destinaţia respectivă,
2.1.2. în funcţie de densitatea sarcinii termice, riscul de incendiu în clădiri civile (publice), poate fi:
• mare: qi=peste840MJ/m mijlociu:
qi =420-840 M J/m
• mic: qi=sub420 MJ/m
2.1.3. În funcţie de destinaţie (funcţiune), unele spaţii şi încăperi din clădirile civile (publice),
se încadrează în următoarele riscuri de incendiu:
• mare: în care se utilizează, sau depozitează materiale sau substanţe combustibile (arhive, biblioteci,
muitiplicare, parcaje autoturisme, etc.
• mijlociu:în care se utilizează foc deschis (bucătării, centrale termice, oficii cu preparări calde, etc);
• mic: celelalte încăperi şi spaţii.
În încăperile şi spaţiile echipate cu instalaţii automate de stingere a incendiilor, riscurile mari de
incendiu pot fi considerate mijlocii, iar riscurile mijlocii pot fi considerate mici. Pentru întregul compartiment
de incendiu sau clădire, riscul de incendiu considerat va fi cei mai mare care reprezintă minimum 30% din
volumul acestora.
2.1.4. La construcţii de producţie şi/sau depozitare, riscul de incendiu are în vedere natura
activităţilor desfăşurate, caracteristicile de ardere ale materialelor şi substanţele utilizate,
prelucrate, manipulate sau depozitate, şi densitatea sarcinii termice. La acestea riscul de incendiu
este definit prin categorii de pericol de incendiu, ce exprimă:
categoriile A(BE3a) şi B(BE3b): posibilităţi de incendiu şi explozie volumetrică (riscfoarte mare de
incendiu);
categoria C (BE2): posibilităţi de incendiu / ardere (risc mare de incendiu);
categoria D (BE1a): existenţa focului deschis sub orice formă,în absenţa substanţelor combustibile (risc
mediu de incendiu);
categoria E(BE1b): existenţa unor materiale sau substanţe incombustibileîn stare rece sau a substanţelor
combustibile în stare de umiditate înaintată, peste 80% (risc micde incendiu).
2.1.5. Zonele din încăperi, încăperile, compartimentele şi construcţiile de producţie şi / sau depozitare vor avea
definit riscul de incendiu (fiecare în parte) prin una din cele cinci categorii de pericol de incendiu, conform
tabelului 2.1.5., în funcţie de pericolul de incendiu determinat de proprietăţile fizico-chimice ale materialelor şi
substanţelor utilizate, prelucrate, manipulate sau depozitate -inclusiv utilajele, rafturile, paletele, ambalajele, etc.
HOME
2.1.6. Categoriile de pericol de incendiu se stabilesc pe zone şi încăperi precum şi independent pentru fiecare
compartiment de incendiu în parte şi construcţie, menţionând-se obligatoriu în documentaţia tehnico-
economică.
Cea mai periculoasă categorie de pericol de incendiu necompartimentată existentă într-o încăpere
( s p a ţ i u ) , compartiment de incendiu sau construcţie, de regulă, determină categoria de pericol a acestora,
cu următoarele excepţii:
• categoriile A şi B (BE3a şi BE3b) de pericol de incendiu al căror volum aferent este mai mic de 5%
din volumul încăperii sau a compartimentului respectiv;
• categoriile C şi D (BE2 şi BE1 a) de pericol de incendiu cu un volum aferent mai mic de 10% din
volumul încăperii sau al compartimentului respectiv, fără a depăşi o arie de 400 m2 .
În cazurile exceptate se iau măsuri care să reducă posibilităţile formării concentraţiei locale cu
pericol de explozie şi a propagării incendiului spre spaţiile învecinate din cadrul încăperii sau al
compartimentului respectiv.
În cazul existenţei mai multorcategorii de pericol de incendiu necompartimentate, situate în puncte
distincte ale încăperii sau ale compartimentului, se iau în consideraţie sumele volumelor aferente şi
respectiv ale ariilor efective ale fiecărei categorii de pericol. Pentru categoriile C şi D (BE2 şi BE1a) de
pericol de incendiu însumarea se aplică numai dacă distanţa dintre spaţiile respective, este mai mică de 40
HOME
m (măsurată pe orizontală).
Pentru compartimente de incendiu sau construcţii, categoria de pericol de incendiu cea mai periculoasă se
extinde la întregul volum al acestora atunci când reprezintă mai mult de 30% din volumul construit al
compartimentului sau construcţiei.
2.1.7. Pentru determinarea concentraţiei amestecului exploziei se ţine seama de scăpările §i
degajările de gaze, vapori sau praf, atât în timpul desfăşurării normale a activităţii, cât şi în
cazurile accidentalede avarie stabilite prin proiect la instalaţiile de utilităţi aferente.
Grade de rezistenţă la foc
2.1.8. Condiţiile minime pe care trebuie să le îndeplinească elementele principale ale construcţiei
(compartimentului de incendiu) astfel încât întreaga construcţie sau compartiment să poată fi
încadrat într-un anumit grad de rezistenţă la foc, sunt precizate în tabelul 2.1.9.
Tipul elementelor de
Nr. construcţie Grad de rezistenta la foc
Crt. I II III IV V
Stâlpi, coloane pereţi portanţi C0(CA1) C0(CA1) C1(CA2a) C2(CA2b) C4(CA2d)
1 2 ½ ore 2 ore 1ora 30 min -
Pereţi interiori neportanţi C0(CA1) C1(CA2a) C2(CA2b) C3(CA2c) C4(CA2d)
2 30 min 30 min 15 min 15 min -
Pereţi exteriori neportanţi C0(CA1) C1(CA2a) C2(CA2b) C3(CA2c) C4(CA2d)
3 15 min 15 min 15 min - -
Grinzi, planşee nervuri, C0(CA1) C0(CA1) C1(CA2a) C2(CA2b) C4(CA2d)
4 acoperişuri terasă 1 ora 45 min 45 min 15 min -
(30 min)* (30 min)*
Acoperişuri autoportante fără C0(CA1) C1(CA2a) C2(CA2b) C3(CA2c) C4(CA2d)
5 pod (inclusiv contravântuiri), 45 min 2 ½ore 15 min - -
şarpanta acoperişurilor fără (30 min)* (15 min)*
pod
Panouri de învelitoare şi C0(CA1) C1(CA2a) C2(CA2b) C3(CA2c) C4(CA2d)
6 suportul continuu al învelitorii 15 min - - - -
combustibile
NOTĂ: *În clădirile şi compartimentele de incendiu în care densitatea sarcinii termice nu depăşeşte 840
MJ/m2 , (cu excepţia clădirilor înalte, foarte înalte şi cu săli aglomerate, cele care adăpostesc persoane care
nu se pot evacua singure, şi cu echipament de importanţă deosebită), se pot aplica valorile rezistenţelor la foc
din paranteze.
2.1.9. Toate elementele principale ale construcţiei, funcţie de rolul acestora, trebuie să
îndeplinească condiţiile minime de combustibilitate şi rezistenţă la foc prevăzute pentru
încadrarea în gradul respectiv de rezistenţă la foc, caracterizând stabilitatea la foc a construcţiei.
Pentru ca un element al construcţiei să corespundă la un anumit grad de rezistenţă la foc, trebuie să
îndeplinească ambele condiţii minime (atât cea de combustibilitate cât şi cea de rezistenţă ia foc) precizate în
tabelul 2.1.9.
2.1.10. Gradul de rezistenţă la foc al construcţiei sau al unui compartiment de incendiu este determinat de
elementul său cu cea mai defavorabilă încadrare şi se precizează obligatoriu în documentaţia tehnico-
economică.
2.1.11. La stabilirea gradului de rezistenţă la foc, respectiv a stabilităţii la foc a construcţiei, nu se iau în
considerare următoarele:
2.1.11.1. Şarpanta şi suportul învelitorii construcţiilor de gradul II sau III, cu pod, dacă planşeul
spre pod nu este suspendat de şarpanta acoperişului, iar golurile acestuia sunt protejate prin
elemente de închidere rezistente la foc minimum 30 minute. La clădirile înalte şi foarte înalte
acoperişurile cu pod vor fi realizate integral din materiale C0(CA1).
2.1.11.2. Învelitoarea acoperişurilor de orice fel, inciusiv termoizolaţia şi hidroizolaţia
montate asupra unui suport C0 (CA1) continuu, rezistent la foc conform condiţiilor din tabelul
2.1.9. (în afară detablă).
2.1.11.3. Luminatoarele şi cupolele (incombustibile sau combustibile) a căror arie însumată (în proiecţie
orizontală) nu depăşeşte 25% din aria spaţiului închis în care sunt dispuse şi cele ale atriumurilor, indiferent
HOME
de arie, realizate cu structură C0 (CA1) şi vitrări din materiale C0...C2(CA1, la CA2b).
2.1.11.4. Pardoselile şi tâmplăria (uşi, ferestre, obloane), inclusiv fâşiile fixe pentru iluminatul natural
executate din materiale C2-C3 (CA2b şi CA2c), în suprafaţă de maximum 10% din aria peretelui exterior şi
astfel dispuse şi întrerupte încât să nu favorizeze propagarea incendiului de la un nivel la altul şi în lungul
clădirii.
2.1.11.5. Pereţii interiori despărţitori neportanţi sau panourile fără rol de limitare a propagării incendiilor
incombustibile sau din materiale combustibile cu geam ori cu plasă de sârmă, dacă înălţimea însumată a
panourilor pline combustibile este de cel mult 1,20m precum şi alte categorii de pereţi despărţitori
combustibili a căror folosire este admisă conform prezentului normativ.
2.1.11.6. Finisajele interioare, precum şi plafoanele suspendate şi pardoselile tip estradă din construcţii care
îndeplinesc condiţiile de combustibilitate prevăzute pentru planşee, sau când utilizarea lor este admisă
conform prezentului normativ.
2.1.11.7. Platformele metalice şi elementele metalice care nu fac parte din structura de rezistenţă a
construcţiei.
2.1.11.8. Elementele constructive ale marchizelor, windfangurilor, serelor, verandelor,
pridvoarelor, etc.
2.1.12. În construcţiile în care densitatea sarcinii termice nu depăşeşte 420MJ/m şi materialele
combustibile sunt astfel distribuite încât să nu pericliteze stabilitatea construcţiei prin încălzirea locală a unor
elemente de construcţie în timpul incendiului, se admite utilizarea structurilor metalice neprotejate sau parţial
protejate şi reducerea corespunzătoare a rezistenţei la foc a stâlpilor, pereţilor şi planşeelor până la minimm
15 minute, considerându-se că structura îndeplineşte condiţiile pentru gradul II rezistenţă la foc. în aceleaşi
condiţii se pot reduce şi rezistenţele la focale stâlpilor, pereţilor şi planşeelor realizate din alte materiale.
La clădiri înalte, foarte înalte şi la săli aglomerate, precum şi la cele de producţie şi/sau depozitare
vor fi respectate şi prevederile specifice.
2.1.13. Structurile metalice neprotejate sau parţial protejate pot fi utilizate, în condiţiile
normativului în general la:
compartimente şi spaţii echipate cu instalaţii automate de stingere cu apă care asigură răcirea
elementelor pe timpul normat;
construcţii supraterane pentru parcarea autovehiculelor având maximum 15,00m înălţime.
2.1.14. La utilizarea structurilor metalice neprotejate sau parţial protejate, se vor avea în vedere rolul
elementului în asigurarea stabilităţii construcţiei, categoria de importanţă a construcţiei, numărul de persoane
şi valoarea bunurilor adăpostite, precum şi urmările posibile ale prăbuşirii construcţiei datorită acţiunii
focului.
2.2.2. Construcţiile independente şi grupările sau comasările de construcţii constituite conform art.2.2.1., se
amplasează astfel încât să nu permită propagarea incendiilor o perioadă de timp normată sau, în cazul
prăbuşirii, să nu afecteze obiectele învecinate, respectându-se distanţele minime de siguranţă din tabelul
2.2.2. ori compartimentându-se prin pereţi rezistenţi la foc alcătuiţi corespunzător densităţii sarcinii termice
celei mai mari, potrivit normativului.
Tabel 2.2.2. Distanţe de siguranţa
NOTĂ: *) Valoarea de 3 ore (paranteze) se aplică în toate cazurile în care se prevăd instalaţii automate de
stingere a incendiilor.
Fig.2.4.10.
1-perete antifoc; 2-luminator; 3-acoperiş combustibil; 4-închidere perimetrală combustibilă (pereţi exteriori)
2.4.11. Depăşirea de către pereţii antifoc a planului acoperişurilor cu învelitoare şi termoizolaţie executate din
materiale combustibile montate pe placă din beton armat, precum şi a acoperişurilor executate în întregime
din materiale C0 (CA1), nu este obligatorie.
2.4.12. Pereţii rezistenţi la foc cu rol de pereţi antifoc prevăzuţi la art.2.4.5., trebuie să depăşească planul
exterior ai acoperişurilor, luminatoarelor pereţilor etc. combustibili pe care îi intersectează, conform
prevederilorstabilite pentru pereţii antifoc.
2.4.13. Pe acoperişuri, pe o distanţă de cel puţin 4,00 m în ambele părţi ale peretelui, antifoc sau
rezistent la foc, luminatoarele trebuie să fie din materiale C0 (CA1), fixe şi cu geam armat (fără ochiuri
mobile).
2.4.14. Depăşirea planului acoperişurilor, al streaşinilor sau a pereţilor combustibili, clasa C3 sau C4
(CA2c,d), poate fi înlocuită prin fâşii C0 (CA1) de acoperiş, streaşină sau respectiv de perete, cu lăţimea de
cel puţin 6,OOm.
HOME
2.4.15. În cazul clădirilor cu înălţimi diferite, de regulă, pereţii antifoc se prevăd la construcţia cea mai înaltă
(fig. 2.4.15.), pe toată înălţimea acesteia sau pe cel puţin 8,00 m înălţime faţă de construcţia mai joasă.
Se admite prevederea pereţilor antifoc la construcţia mai joasă dacă aceasta este astfel alcătuită încât
incendiul să nu se poată propaga prindepăşirea pereteluiantifoc(fig.2.4.15.).în acest sens, pe distanţa de 6,00
m de la construcţia mai înaltă, porţiunea de clădire mai joasă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
acoperişul (terasa) să fie fără goluri, cu rezistenţă la foc de minimum 1 oră şi învelitoare C0 (CA1) sau
protejată cu materiale C0 (CA1) (şapă de ciment slab armată, dale, pietriş, zgură, mortar de perlit, etc);
încăperile din porţiunea respectivă să fie prevăzute cu instalaţii automate de stingere a incendiilor,
atunci când densitatea sarcinii termice din interiorul lordepăşeşte 840 MJ/mp.
2.4.16. Pereţii antifoc se amplasează astfel încât să se evite posibilităţile de propagare a incendiului dintr-un
compartiment de incendiu în altul, prin golurile neprotejate din pereţii exteriori, dispuse la colţurile intrânde
ale construcţiilor, (fig.2.4.16.a.) sau prin incendierea unor construcţii combustibile amplasate în vecinătate
(fig.2.4.16.b.).
2.4.17. În cazurile în care pereţii antifoc sunt amplasaţi la colţurile intrânde ale clădirilor în formă de L sau U
(fig.2.4.16.), golurile din pereţii exteriori adiacenţi se dispun astfel încât distanţa dintre ele să fie de cel puţin
4,00 m. Atunci când se prevăd goluri funcţionale în această porţiune, se consideră protejate dacă sunt cu
tâmplărie fixă C0 (CA1) şi geam armat, ori cu elemente de închidere rezistente la foc 45 minute, prevăzute
cu autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.
Fig. 2.4.15.
1-perete antifoc: 2-construcţie joasă; 3-construcţie înaltă; 4-acoperiş / planşeu (RF>1oră)
Fig. 2.4.17.
1 perete antifoc; 2 ferestre
2.4.18. Străpungerea pereţilor antifoc cu elemente metalice este admisă, dacă se iau măsuri împotriva
transmiterii căldurii prin conductibilitate (alegerea unor trasee judicioase, îndepărtarea materialelor
HOME
combustibile, protejarea locală a elementelor metalice, etc). Golurile din jurul elementelor metalice se vor
realiza astfel încât să permită dilatarea liberă a acestora şi se etanşează cu materiale CO (CA1) la C2 (CA2b),
care să asigure o rezistenţă la foc deminimum 1 oră şi 30 de minute.
2.4.19. Traversarea pereţilor antifoc de către conducte, canale de ventilare, conductoare şi cabluri electrice,
este admisă numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
spaţiile libere în jurul conductelor, cablurilor şi conductoarelor electrice, etc, (inclusiv cele pozate în
canale), se închid cu materiale CO (CA1), asigurându-se rezistenţa la foc egală cu cea a peretelui;
canalele de ventilare ce trec prin perete vor fi incombustibile, iar golul dintre perete şi acestea se
etanşează cu materiale CO (CA1), rezistente la foc cel puţin 1 oră şi 30 de minute;
trecerea conductelor şi a canalelor de ventilare se realizează astfel încât să nu producă dislocări ale unor
porţiuni de perete datorită dilatării lor sub efectul creşterilor de temperatură;
canalele de ventilare se prevăd cu sisteme de obturare, cu închidere automată în caz de incendiu
(clapete antifoc cu rezistenţa la foc min.1½ ore);
se asigură evitarea aprinderii materialelor combustibile din vecinătatea canalelor de ventilare şi a
conductelor metalice, datorită căldurii transmise prin conductibilitate (trasee corespunzătoare,
termoizolare. etc).
Protecţia golurilordin pereţi antifoc
2.4.20. Pereţii antifoc, de regulă, se realizează fără goluri. Practicarea unor goluri în aceşti pereţi
se admite numai atunci când activitatea sau funcţionalitatea impun prevederea lor (pentru
circulaţie, transport, supraveghere, etc.) şi sunt protejate corespunzător prevederilor normativului.
Suprafaţa totală admisă de goluri nu trebuie să fie mai mare de 25% din cea a peretelui antifoc în care
sunt practicate.
2.4.21. Golurile de circulaţie, transport, supraveghere, etc. Din pereţii antifoc şi, după caz,
planşee antifoc, se protejează obligatoriu cu elemente corespunzătoare, care pot fi: uşi, obloane,
cortine, încăperi tampon sau tamburi deschişi antifoc, realizate conform normativului (la planşee
se utilizează numai obloane sau chepenguri).
Uşi, obloane, cortine antifoc
2.4.22. Golurile funcţionale din pereţii antifoc, având rezistenţa la foc 1 oră şi 30 minute şi echipate cu
dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu, în funcţie de cerinţele funcţionale.
2.4.23. Uşile antifoc şi sistemele lor de închidere, trebuie să îndeplinească condiţiile din reglemetările tehnice
specifice.
2.4.24. Obloanele antifoc şi cortinele de siguranţă antifoc, se alcătuiesc şi realizează, în general, similar cu
uşile antifoc.
Încăperi tampon antifoc
2.4.25. În cazul când datorită unor condiţii funcţionale, protecţia golurilor din pereţii antifoc nu
se poate realiza prin uşi, obloane sau cortine antifoc, golurile se pot proteja prin încăperi tampon
antifoc.
Încăperile antifoc se realizează conform schemei din fig.2.4.25. şi a condiţiilor din normativ.
Fig. 2.425. 1 - perete antifoc; 2 - planşeul încăperii tampon; 3- pereţii încăperii tampon; 4 - uşi rezistente la foc.
HOME
2.4.26. Pereţii şi planşeele încăperilor tampon antifoc trebuie să fie CO (CA1) şi rezistenţi la foc
cel puţin 1 oră.
Se recomandă ca amplasarea încăperilor tampon să se facă alipit peretelui antifoc şi să fie dispuse
spre spaţiile cu densitatea sarcinii termice mai mică.
2.4.27. În pereţii încăperilor tampon se admite practicarea numai a goiurilorstrict necesare pentru circulaţie.
Pentru realizarea ventilării sau evacuării fumului din încăperile tampon se pot realiza goluri în pereţi sau
planşee.
2.4.28. Golurile pentru circulaţie practicate în pereţii încăperilor tampon antifoc, se protejează cu uşi
rezistente ia foc cel puţin 45 minute, prevăzute după caz, cu dispozitive de autoînchidere sau cu închidere
automată în caz de incendiu.
Tamburi deschişi antifoc
2.4.29. În cazuri excepţional, când datorită necesităţilor funcţionale, protecţia golurilor din pereţii antifoc nu
se poate realiza cu uşi, obloane, cortine sau încăperi tampon antifoc, pot fi prevăzuţi tamburi deschişi antifoc.
2.4.30. Tamburii deschişi antifoc trebuie să aibă lăţimea egală cu cea a golului protejat, iar lungimea totală
de minimum 4,00 m. Amplasarea lor poate fi făcută alipit peretelui antifoc sau în ambele părţi ale acestuia
(conform fig.2.4.30.).
Fig. 2.4.30.
1 - perete antifoc; 2 - planşeul tamburului deschis; 3 - pereţii tamburului deschis; 4 - sprinklere
(drencere).
2.4.31. Pereţii şi planşeele tamburului deschis antifoc trebuie să fie realizaţi din materiale C0
(CA1), fără goluri şi cu rezistenţa la foc de minimum 1 oră.
În tamburii deschişi trebuie să se prevadă sprinklere sau drencere cu acţionare automată în caz de
incendiu, amplasate câte unul la fiecare 1 m2 de suprafaţă orizontală a tamburului.
Planşee antifoc
2.4.32. Planşeele antifoc sunt elemente de construcţie orizontale sau înclinate care delimitează volume
închise din construcţii înalte şi foarte înalte (compartimente de incendiu constituite din unul până la trei
niveluri succesive cu aria desfăşurată prevăzută în normativ) , sau separă funcţiuni cu riscuri mari de
incendiu.
2.4.33. Planşeele antifoc se realizează din materiale CO (CA1), cu rezistenţa la foc minimum 2 ore şi fără
goluri sau cu goluri strict funcţionale, protejate conform normativului.
ELEMENTE REZISTENTE LA FOC Şl PROTECŢIA GOLURILOR (RF)
Pereţi şi protecţia golurilor
2.4.34. Condiţiile minime şi de rezistenţă la foc pentru pereţii rezistenţi la foc, sunt stabilite în
HOME
prezentul normativ, precum şi în reglementările tehnice de specialitate.
Pentru cazurile în care reglementările nu prevăd condiţii speciale, combustibilitatea şi rezistenţa la
foc a acestor pereţi se stabileşte prin documentaţia tehnico-economică în funcţie de gradul de rezistenţă la foc
al construcţiei, densitatea sarcinii termice a încăperilor şi rolul de separare al pereţilor.
2.4.35. Golurile de circulaţie funcţională practicate în pereţii rezistenţi la foc se protejează
corespunzător condiţiilor precizate în normativ şi în reglementările tehnice de specialitate.
Planşee şi protecţia golurilor
2.4.36. Planşeele pot constitui elemente de întârziere a propagării incendiilor în interiorul unui compartiment
de incendiu, numai atunci când sunt rezistente la foc conform prevederilor normativului şi nu au goluri, sau
dacă golurile practicate în ele sunt protejate cu elemente de închidere corespunzătoare.
2.4.37. Condiţiile privind combustibilitatea şi rezistenţa la foc a planşeelor folosite pentru a separa între ele
spaţii cu funcţiuni importante şi încăperi cu risc mare de incendiu, precum şi ale planşeelor care delimitează
căi de evacuare, sunt cele prevăzute în normativ şi în reglementări de specialitate.
2.4.38. Golurile funcţionale din planşeele intermediare rezistente la foc, care constituie elemente de întârziere
a propagării focului, se protejează prin elemente rezistente la foc, prevăzute după caz, cu dispozitive de
autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.
În cazuri justificate când nu se pot realiza elemente rezistente la foc, protecţia golurilor poate fi asigurată
numai prin prevederea pe conturul golului (sub planşeu), a unor ecrane CO (CA1) şi perdele de apă cu intrare
în funcţiune automată în caz de incendiu, sau alte sisteme de protecţie agrementate tehnic.
2.4.39. În clădirile cu pod, de gradul I... III de rezistenţă la foc golurile prevăzute în planşeele spre pod se
protejează cu elemente de închidere rezistente la foc minimum 30 minute.
Separarea porţiunilor mansardate ale construcţiei, faţă de poduri ale acesteia se realizează cu pereţi
CO (CA1) rezistenţi la foc minimum 2 ore, iar golurile de comunicare funcţională din aceştia se protejează cu
uşi rezistente la foc minimum 45 de minute, echipate cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată
în caz de incendiu.
ELEMENTE REZISTENTE LA EXPLOZIE Şl PROTECŢIA GOLURILOR (RE)
2.4.40. Elementele de separare faţă de restul construcţiei, a încăperilor cu pericol de explozie (categoriile A
(BE3a) şi B (BE3b) de pericol de incendiu), vor fi CO (CA1) şi rezistente la explozie.
2.4.41. Separarea încăperilor sau spaţiilor cu pericol de explozie faţă de alte încăperi cu riscuri, categoriile de
pericol sau destinaţii din clădire, inclusiv faţă de încăperile tampon, trebuie să se facă prin pereţi şi planşee
rezistente la explozie, alcătuite şi realizate conform normativului.
2.4.42. Alcătuirea şi dimensionarea pereţilor rezistenţi la explozie se determină prin calcul astfel încât aceştia
să nu se prăbu§ească sub efectul suprapresiunii care se produce în încăperile respective, funcţie de
suprafeţele de decomprimare asigurate (ferestre, panouri, luminatoare, acoperişuri zburătoare, trape, etc).
2.4.43. Pereţii rezistenţi la explozie trebuie să împiedice şi propagarea incendiului din spaţiile învecinate spre
încăperile cu pericol de explozie, rezistenţa lor la foc fiind stabilită în funcţie de densitatea sarcinii termice a
încăperilor respective.
2.4.44. Practicarea unor goluri în pereţii rezistenţi la explozie nu este admisă decât în cazuri excepţionale,
impuse de necesităţi funcţionale şi numai dacă sunt protejate corespunzător prevederilor din prezentul
normativ.
2.4.45. Străpungerea pereţilor rezistenţi la explozie de către conducte, conductori sau cabluri electrice, se
admite numai în cazuri de strictă necesitate funcţională, cu condiţia respectării prevederilor normativului.
2.4.46. Golurile de comunicare funcţională prevăzute în pereţii rezistenţi la explozie, se protejează prin
încăperi tampon antiex, şi numai în cazuri excepţionale justificate tehnic prin tamburi deschişi antiex.
Aceeaşi prevedere se aplică şi pentru comunicarea între încăperi cu pericol de explozie, în cazurile în care
comunicarea directă ar prejudicia siguranţa sau atunci când încăperile sunt situateîn compartimente de
incendiu diferite.
2.4.47. Încăperile tampon şi tamburii deschişi antiex prevăzuţi în pereţii rezistenţi la explozie, se realizează
similar celor de la pereţii antifoc, recomandându-se ca pereţii şi planşeele acestor încăperi să fie amplasate
spre spaţiile mai puţin periculoase. Uşile încăperii tampon antiex vor avea asigurate în afară de cerinţele
prevăzute la pct. 2.4.28. şi măsuri specifice de protecţie astfel încât prin manevre să nu permită scântei
capabile să iniţieze aprinderea amestecurilor explozive respective.
2.4.48. La încăperile tampon şi tamburii deschişi antiex ce separă spaţii în care se produc degajări de gaze,
HOME
vapori sau praf cu pericol de explozie, trebuie să se ia măsuri pentru ca în timpul exploatării normale să
seîmpiedice trecerea acestora dintr-o parte în cealaltă.
2.4.49. Pentru planşeele rezistente la explozie, se vor respecta prevederile referitoare la alcătuire,
dimensionare şi celelalte condiţii stabilite pentru pereţii rezistenţi la explozie (pct.2.4.42 la 2.4.45.).
2.4.50. Planşeele şi elementele lor de susţinere vor fi astfel dimensionate şi realizate încât să nu fie aruncate
de suflul exploziei.
Elemente etanşe la foc (EF)
2.4.51. Elementele etanşe la foc (EF) se prevăd în cazurile, condiţiile şi în conformitate cu normativul şi
reglementările de specialitate.
2.4.52. Pentru ca un element să fie considerat etanş, trebuie să îndeplinească condiţiile normate de etanşeitate
stabilite în reglementările tehnice.
2.5.32. Asigurarea evacuării fumului din circulaţiile comune orizontale închise este obligatorie
însituaţiile stabilite în normativ.
Circulaţiile comune orizontale închise
2.5.33. Atunci când încăperile adiacente sunt prevăzute cu evacuări de fum, (natural-organizat
sau mecanic) circulaţiile comune orizontale nu mai necesită desfumare, asigurându-se o
HOME
suprapresiune de cca. 20 Pa faţă de încăperile cu care comunică direct sau de care sunt izolate
prin încăperi tampon în suprapresiune.
2.5.34.Desfumarea prin tiraj natural-organizat a circulaţiilor comune orizontale închise se realizează în
condiţiile prevăzute la art.2.5.11. la 2.5.15., potrivit următoarele reguli:
introducerile de aer şi evacuările fumului (gurile) se dispun alternat, la distanţe orizontale -
măsurate în axele circulaţiilor - care să nu depăşească 10,00 m în linie dreaptă sau 7,00 m în linie
frântă;
uşile încăperilor accesibile publicului să fie situate la mai mult de 5,00 m de orice gură de introducere
sau de evacuare;
gurile de introducere şi cele de evacuare vor avea suprafeţe de minimum 0,10 m pentru fiecare flux
de evacuare al circulaţiei comune orizontale din zona pe care o desfumează;
gurile de introducere vor fi dispuse cu partea lor cea mai înaltă la maximum 1,00 m faţă de
pardoseală, iargurile de evacuare vor avea partea de jos (parapetul) la minimum 1,80 m de pardoseală
(trebuind să se afle în treimea superioară a circulaţiei comune);
Deschiderile în faţade pot constitui guri de introducere şi/sau de evacuare, dacă respectă condiţiile de
dispunere precizate.
2.5.37. Dispozitivele pentru evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi vor fi distribuite cât mai uniform şi
prevăzute cu deschidere automată şi manuală.
Golurile permanent deschise (ventilări) din acoperiş sau din treimea superioară a pereţilor exteriori,
se însumează la suprafaţa necesară evacuării gazelor fierbinţi.
2.5.38. Atunci când se prevede evacuarea mecanică a fumului şi a gazelor fierbinţi, aceasta va respecta
următoarele condiţii:
dispunerea ecranelor CO (CA1) sub plafon, corespunzător prevederilor specifice evacuării prin tiraj
natural - organizat (art.2.5.36. şi 2.5.44.):
prevederea gurilor de evacuare se realizează astfel încât să se asigure cel puţin ogură la maximum
320 m ;
debitul de extragere a unei guri va fi de cel puţin 1 rrf/s pentru 100 m delimitaţi de ecrane, iar pentru
încăpere va fi de minimum 1,5m7s;
la un ventilator de evacuare pot fi racordate maximum două volume delimitate de ecrane, iar debitul
ventilatorului poate fi redus la debitul necesar celui mai mare volum racordat;
introducerea aerului se poate realiza mecanic sau natural, prin partea de jos a pereţilor, cât mai
aproape de pardoseală.
2.5.39. Prevederea dispozitivelor pentru evacuarea gazelor fierbinţi nu este obligatorie în zonele
construcţiei situate la mai puţin de 30 m de pereţii exteriori ce au în treimea superioară a
încăperilor deschideri sau ferestre prevăzute cu ochiuri mobile care se deschid automat în caz de
incendiu, cu suprafaţa liberă necesară şi care asigură evacuarea gazelorfierbinţi.
Când acţionarea manuala nu se poate face din apropierea dispozitivelor de evacuare (trape, ferestre,
etc.) iar centralizarea comenzilor nu este justificată tehnic, se admite ca acestea să nu fie prevăzute cu
acţionare manuală.
În cazul utilizării sistemelor de dispozitive şi ecarne pentru evacuarea gazelor fierbinţi, nu mai este
obligatorie prevederea dispozitivelor de evacuare a fumului (desfumare).
2.5.40. Deschiderea automată a dispozitivelor de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi, în caz de incendiu,
se poate face individual sau în grup.
HOME
2.5.41. În construcţiile prevăzute cu instalaţii automate de stingere, acţionarea automată a dispozitivelor de
evacuare a gazelor fierbinţi trebuie să se facă după declanşarea instalaţiilor de stingere.
2.5.42. În construcţiile prevăzute cu luminatoare, evacuarea gazelor fierbinţi se va asigura obligatoriu prin
ochiuri mobile ale acestora, care să îndeplinească condiţiile dispozitivelor de evacuare a gazelor fierbinţi. Fac
excepţie situaţiile precizate la art.2.5.39.
2.5.43. La construcţiile etajate, evacuarea fumului şi a gazelor fierbinţi se asigură separat pentru fiecare
nivel, iar canalele respective care traversează alte niveluri vor avea pereţi C0 (CA1) cu rezistenţă la foc de cel
puţini oră.
Se exceptează situaţiile deosebite, justificate tehnic, care sunt stabilite prin reglementări specifice.
2.5.44. Ecranele vor cobora sub plafon în aşa fel încât marginea lor inferioară să se afle, de
regulă, cât mai jos, dar cel puţin 0,50 m sub plafon.
Înălţimea ecranelor sub plafon poate fi redusă cu maximum 1/3, dacă prin amplasarea lor la distanţă
mai mică decât cea prevăzută în tabel şi prin suprafaţa de deschidere asigurată se realizează condiţii
echivalente de limitare a propagării laterale a gazelor fierbinţi, sub plafonul încăperilor.
În încăperi cu plafoane suspendate, continuitatea golurilor dintre acestea şi planşeul de rezistenţă
trebuie întreruptă în dreptul ecranelor, cu material CO (CA1).
2.5.45. Ecranele vor fi astfel alcătuite şi dispuse încât să realizeze o casetare a spaţiului de sub
acoperiş. Fiecare casetă va fi prevăzută cu cel puţin un dispozitiv de evacuare a gazelor fierbinţi.
Dispunerea ecranelor se face, de regulă, pe latura elementelor de rezistenţă din zona riscului
potenţial de incendiu.
Nu se admite traversarea ecranelor de către elemente combustibile.
3.2.2. Clădirile pentru persoane ce nu se pot evacua singure, cele pentru obiecte sau aparataj de importanţă
deosebită, precum şi clădirile înalte şi foarte înalte, nu se recomandă a fi comasate cu construcţii care au altă
destinaţie.
3.2.3. În cazul comasării mai multor funcţiuni într-o clădire civilă (publică) acestea se vor separa
corespunzător, de regulă, prin pereţi şi planşee din materiale C0 (CA1), rezistente la foc conform
normativului.
Conformare la foc
3.2.4. Prin conformare se vor avea în vedere prevederile art. 2.2.4. la 2.2.10. şi cele specifice.
Ariile construite ale compartimentelor de incendiu admise pentru construcţii civile (publice)
supraterane, sunt cele precizate în tabel 3.2.4.
Tabel 3.2.4 Arii construite admise pentru compartimente de incendiu
ale clădirilor civile (publice) supraterane
Gradul de Aria maximă construită (la sol), a unui
rezistenţă la foc compartiment de incendiu (în nr)
Clădiri cu un nivel Clădiri cu mai multe niveluri
I - II 2500
III 1800
IV 1400 1000
V 1000 800
NOTA: 1. Pentru clădirile echipate cu instalaţii automate de stingere a incendiilor, ariile se pot majora cu
100%. Atunci când se prevăd instalaţii automate de semnalizare a incendiilor, ariile se pot majora cu 25%.
Majorările menţionate nu se cumulează.
2. In cazuri justificate tehnic, investitorii pot stabili arii construite mai mari pe proprie răspundere, prin
hotărâri scrise ale consiliilorde conducere respective.
Tabel 3.2.5 Număr de niveluri supraterane maxim admis şi capacitatea clădirilor civile
de gradul lll-V de rezistentă la foc
Număr maxim de
Capacitate
niveluri pentru clădiri
Nr. (Număr
Destinaţia clădirilor având gradul de rezistenţă
crt. maxim de
la foc:
persoane)
III IV V
1 Clădiri care adăpostesc persoane 150
2 1 1
ce nu se pot evacua singure
2 Clădiri pentru muzee sau expoziţii 300
care nu adăpostesc valori deosebite
Clădiri pentru cazare temporară 200 3 2 1
Clădiri pentru învăţământ de 480
cultură generală şi licee
3 Clădiri de locuit 200 5 3 2
4 Clădiri cu alte destinaţii, fără săli 300
5 2 1
aglomerate
HOME
NOTA: În cazuri justificate tehnic şi asigurând măsuri suplimentare de protecţie, investitorii pot adopta un
singur nivel în plus faţă de cele admise, pe proprie răspundere, prin hotărâri scrise ale consiliilor de
conducere respective.
3.2.5. Între numărul de niveluri al clădirilor supraterane, destinaţia, gradul de rezistenţă la foc şi capacitatea
lor (număr de persoane), se vor/especta următoarele corelaţii:
a) în clădirile de gradul I-II de rezistenţă la foc, indiferent de capacitatea lor, numărul de niveluri
supraterane nu se limitează (cu excepţia celorcu săli aglomerate de gradul II);
b) în clădirile de gradul III-V de rezistenţă la foc, numărul de niveluri supraterane se limitează în funcţie
de destinaţie şi de numărul de persoane adăpostit, conform prevederilortabelului 3.2.5.
3.2.6. În clădirile civile (publice) de gradul I-II de rezistenţă la foc, este admisă mansardarea
(realizarea unui nivel construit în volumul podului) dacă elementele din structura portantă a
acoperişului şi a încăperilor amenajate sunt protejate cu materiale incombustibile şi separate de restul podului
cu pereţi rezistenţi la foc minim 2 ore.
În clădiri de gradul III-V de rezistenţă la foc, mansardarea (nivel construit în volumul podului), este
admisă în condiţiile respectării prevederilortabelului 3.2.5.
3.2.7. Depozitarea mărfurilor şi substanţelor cu pericol de explozie în clădirile civile (publice), precum şi
amplasarea atelierelor în care se utilizează astfel de materiale, nu este admisă decât în cazurile menţionate şi
cu respectarea prevederilor normativului.
3.2.8. Prin conformarea construcţiilor civile (publice) se va asigura, pe cât posibil, dispunerea separată a
spaţiilor cu risc mare de incendiu faţa de zonele accesibile publicului, realizând măsurile de protecţie
necesare conform normativului.
3.4.3. Funcţiunile cu risc mare de incendiu se separă cu pereţi şi planşee CO (CA1) având
rezistenţa la foc conform normativului, iar golurile de comunicaţie protejate corespunzător.
Pereţii şi planşeele de separare a diferitelor funcţiuni cu risc mijlociu de incendiu, comasate într-o
clădire civilă (publică) trebuie să fie CO (CA1) cu rezistenţă la foc de cel puţin 2 ore pentru pereţi, respectiv
1 oră pentru planşee. ]n clădirile de gradul IV şi V, pereţii şi planşeele pot fi C1 - C2 (CA1 - CA2a,b),
rezistente la foc 30 minute. Elementele de separare a funcţiunilor cu risc mic, vor respecta condiţiile gradului
de rezistenţă la foc.
3.4.4. Condiţiile minime pe care trebuie să le îndeplinească anumiţi pereţi şi planşee din
clădirile civile (publice) care nu sunt înalte, foarte înalte sau cu săli aglomerate, sunt precizate în
tabelul 3.4.4.
Indiferent de tipul şi destinaţia clădirii, separarea coridoarelor de evacuare faţă de grupurile sanitare
adiacente (băi, duşuri, W.C.), se poate realiza conform condiţiilor normate pentru încadrarea în gradul de
rezistenţă la foc.
4.1.23. Ascensoarele pentru intervenţie în caz de incendiu, vor asigura capacitatea de transport a 3-5 servanţi
cu echipamentul respectiv (minimum 500 Kg) şi vor fi astfel realizate şi separate de restul construcţiei, încât
să funcţioneze cel puţin 2 ore de la izbucnirea incendiului. Aceste ascensoare vor asigura accesul
pompieriloria toate nivelurile clădirii, fiind echipate cu dispozitive de apel prioritaral acestora în caz de
incendiu.
4.1.24. În clădirile înalte şi foarte înalte este obligatorie asigurarea a cel puţin două căi de evacuare distincte
şi independente.
Capacitatea de evacuare (C) a unui flux de evacuare luat în calcul la clădirile înalte şi foarte înalte
HOME
este de 70 persoane, dacă în normativ nu sunt stabilite capacităţi mai mici pentru unele destinaţii
nominalizate.
Timpul de evacuare, respectiv lungimea maximă admisă a traseului parcurs pe căile de evacuare, de
la uşa încăperii până la cea mai apropiată uşă a încăperii tampon de acces în casa scării de evacuare sau
degajamentul protejat (măsurată conform art.2.6.69.), în funcţie de destinaţia clădirii, vor respecta
prevederile tabelului4.1.24.
4.1.25. În clădirile înalte şi foarte înalte, la toate nivelurile, fiecare dintre scările de evacuare trebuie să fie
uşor accesibile prin trasee independente, de regulă, cu direcţii diferite de deplasare iar, iar cel puţin una
dintre scările de evacuare, trebuie să aibă acces pe terasă peste ultimul nivel. La utilizarea scărilor rulante se
respectă prevederile art. 4.1.54.
4.1.26. Clădirile înalte şi foarte înalte se echipează şi dotează cu mijloace, instalaţii şi sisteme de prevenire şi
stingere a incendiilor, conform prevederilor reglementărilor tehnice specifice. Fac excepţie clădirile de locuit.
La clădirile înalte şi foarte înalte se asigură căi de intervenţie exterioare pentru autospeciale de
intervenţie, cel puţin pe două laturi.
4.1.27. Clădirile foarte înalte vor avea constituite servicii de pompieri, corespunzător echipate
şi dotate, dispuse pe cât posibil în apropierea unui acces de la nivelul terenului.
Clădiri cu săli aglomerate
4.1.28. La sălile aglomerate, măsurile de siguranţă la foc se stabilesc în funcţie de capacitate, destinaţie,
respectiv categoria sălii şi gradul de rezistenţă la foc al clădirii.
4.1.29. Pentru sălile cu mai multe funcţiuni, măsurile de protecţie se asigură în funcţie de categoria cea mai
defavorabilă a sălii, conform normativului.
4.1.30. După destinaţie, sălile aglomerate pot fi de categoria S1 sau S2, conform tabelului 4.1.30.
Tabel 4.1.30. Categorii de săli aglomerate
Săli Destinaţia sălii aglomerate
aglomerate
S1 Teatre dramatice şi muzicale, săli de spectacole, circuri, expoziţii comerciale,
muzee cu exponate combustibile, magazine cu mărfuri combustibile, etc.
S2 Săli pentru proiecţii cinematografice, cantine şi restaurante, săli de lectură,
muzee cu exponate incombustibile, expoziţii permanente de artă, auditorii, săli
de întruniri, de dans, de concert, de sport, de aşteptare, vestiare, de cult,
discotecă, etc.
NOTĂ: Sălile aglomerate a căror destinaţie nu este cuprinsă în tabel, se încadrează prin asimilare.
4.1.31. Corelaţia între categoria sălilor, numărul de locuitori, numărul de niveluri şi gradul de rezistenţă la
foc al clădirilor cu săli aglomerate se asigură conform prevederilor din tabelele 4.1.31 .a şi b.
Tabel 4.1.31 .a Corelaţia admisă între amplasarea si categoria s ă lilor,
numărul de locuri şi gradul de rezistenţă la foc al cldirilor
cu săli aglomerate
Tabel 4.1.31.b Numărul de niveluri supraterane admis în clădiri cu săli aglomerate (porţiunea în care
publicul are acces)
Categoria sălii Numărul maxim de niveluri supraterane admis în clădiri
având gradul de rezistenţă la foc
I II III
S1 Nelimitat 5 2
S2 Nelimitat 6 3
NOTĂ (tabel 4.1.31.a.şi b.): În cazuri justificate tehnic, investitorii pot stabili capacităţi mai mari sau număr
sporit de niveluri, pe proprie răspundere, prin hotărâri scrise ale consiliilor de conducere respective.
4.1.32. Amenajarea sau realizarea sălilor aglomerate în clădiri independente parter, de gradul IV - V de
rezistenţă la foc se admite numai pentru:
circuri mobile, magazine şi centre comerciale, întruniri, la care se asigură evacuarea rapidă a
spectatorilor direct în exterior;
cluburi şi discoteci, precum şi cinematografe cu funcţionare sezonieră având maximum 300 de locuri;
expoziţii provizorii de importanţă locală care nu adăpostesc exponate de valoare, potrivit declaraţiei
proprietarului (investitorului).
4.1.33. Porţiunile de clădire aferente sălilor aglomerate înglobate în clădiri cu alte destinaţii
trebuie să fie separate de restul construcţiei prin elemente de construcţii C0 (CA1) cu rezistenţa
la foc de min. 3 ore pentru pereţi şi 1½ ore pentru planşee. Fac excepţie situaţiile precizate în
normativ.
În mod similar se separă între ele şi porţiunile de clădire aferente mai multor săli aglomerate comasate,
indiferent de destinaţie.
NOTA: 1. La cluburi, discoteci şi cămine culturale,, porţiunile aferente diferitelor activităţi de club pot
comunica liber cu sectorul de recepţie al sălii de spectacole, precum şi cu celelalte săli aglomerate (de reuniuni,
conferinţe, etc).
2. Vestiarele, birourile, amfiteatrele şi sălile de şedinţe din clădiri administrative, de învăţământ, şi alte
clădiri civile cu activităţi similare, pot avea căi de evacuare comune cu cele ale clădirii în care sunt situate.
3. Sălile de concerte, sălile de întruniri, auditoriile, sălile de lectură, saloanele de dans, discotecile,
sălile de sport, sălile de alimentaţie publică, sălile de aşteptare, muzeele şi expoziţiile cu exponate
incombustibile din clădiri publice, pot avea goluri în pereţii ce le separă, protejate cu uşi etanşe la foc minimum
15 minute.
4. Sălile aglomerate, comasate într-o clădire, pot avea goluri pentru circulaţie între porţiunile comune
de clădire aferentă, protejate cu uşi etanşe la foc 15 minute.
5.
pereţi planşee
Clădiri subterane
4.1.68. Clădirile civile (publice) subterane pot fi amplasate independent funcţional de alte clădiri civile sau
alipite ori comasate unorclădiri (publice) supraterane.
4.1.69. Clădirile civile (publice) subterane independente se proiectează şi realizează conform normativului
specific (Normativ de proiectare a construcţiilor publice subterane - NP 25), iar cele comasate în clădiri civile
supraterane (subsoluri ale acestora), conform prevederilor prezentului normativ.
4.1.70. În subsolurile clădirilor civile (publice) supraterane, prin modul de dispunere a funcţiunilor şi asigurarea
măsurilor de protecţie corespunzătoare normativului se va asigura limitarea propagării fumului şi a focului la
nivelurile supraterane ale clădirii.
4.1.71. În subsolurile clădirilor civile (publice) supraterane nu este admisă dispunerea unor spaţii sau încăperi cu
pericol de explozie, cu substanţe sau produse explozive, ori gaze lichefiate. De asemenea, nu sunt admise lichide
combustibile cu temperatura de inflamabilitate sub 55°C în alte locuri decât în cele special amenajate şi marcate,
în cantităţile şi condiţiile stabilite.
4.1.72. Porţiunile subterane (subsolurile) ale clădirilor civile (publice) supraterane, vor respecta condiţiile de
încadrare în gradul de rezistenţă la foc al clădirii supraterane, conform prevederilor normativului, iar încăperile
respective vor avea stabilite şi precizate riscurile de incendiu specifice.
4.1.73. Încăperile şi spaţiile tehnice dispuse în subsolurile clădirilor civile (publice), vor fi proiectate şi realizate
conform prevederilor prezentului normativ şi ale reglementărilor tehnice specifice, asigurându-se evitarea
izbucnirii unor incendii la acestea, şi propagarea fumului şi a focului la clădirea supraterană şi la vecinătăţi.
4.1.74. Materiale şi elemente de construcţie utilizate în subsoluri vor îndeplini condiţiile de combustibilitate şi
rezistenţă la foc stabilite în normativ, fiind astfel alcătuite şi realizate încât să nu constituie căi de propagare
uşoară a fumului şi focului.
4.1.75. Încăperile din subsol cu risc mare de incendiu vor fi separate de restul clădirii prin pereţi şi planşee C0
(CA1), cu rezistenţa la foc stabilită de normativ, iar golurile de circulaţie funcţională din acestea, protejate
HOME
corespunzător.
4.1.76. Casele de scări şi puţurile pentru ascensoare sau alte sisteme de transport pe verticală -inclusiv încăperile
pentru maşinile aferente acestora dispuse în subsol - vor fi separate de restul clădirii prin elemente C0 (CAI)
rezistente la foc conform prevederilor normativului, iar golurile de acces protejate corespunzător cerinţelor
specifice clădirii supraterane.
4.1.77. Finisajele, tratamentele termice şi acustice vor respecta prevederile specifice stabilite în normativ şi în
reglementările tehnice specifice.
4.1.78. Căile prevăzute pentru circulaţia funcţională în subsolurile clădirilor civile (publice) supraterane, vor fi
alcătuite şi dimensionate astfel încât să îndeplinească condiţiile necesare asigurării evacuării în caz de incendiu,
conform prevederilor prezentului normativ.
4.1.79. Subsolurile clădirilor civile (publice) supraterane, vor avea asigurate căi de evacuare conform
prevederilor normativului aplicabile clădirii supraterane, astfel încât în caz de incendiu utilizatorii să poată
ajunge în exterior, la nivelul terenului, în timp cât mai scurt şi în condiţii de siguranţă.
4.1.80. Traseele căilor de evacuare din spaţiile publice subterane (subsoluri) trebuie astfel stabilite încât printr-o
distribuţie judicioasă a acestora şi dimensionare să se asigure recunoaşterea cu uşurinţă a direcţiei spre exterior,
precum şi circulaţia lesnicioasă a utilizatorilor.
4.1.81. Scările de evacuare a utilizatorilor spaţiilor subterane (subsoluri) în afară de cazurile admise de normativ
vor fi închise în case de scări şi vor avea separate rampele subterane de rampele scărilor supraterane. Se pot
asigura numai leg ă turi funcţionale între rampele subterane şi cele supraterane prin goluri de circulaţie
a l c t u i t e şi protejate conform prevederilor normativului.
4.1.82. Capacităţile fluxurilor de evacuare şi timpii de evacuare (lungimile maxime ale căilor de evacuare) ce
trebuie asiguraţi, sunt cei precizaţi în normativ în funcţie de gradul de rezistenţă la foc al clădirii supraterane,
tipul acesteia şi destinaţie.
4.1.83. Evacuarea fumului (desfumarea) din încăperile şi spaţiile subterane se asigură în cazurile şi condiţiile
precizate în normativ, pe niveluri ale subsolului, independent de evacuarea fumului (desfumarea) nivelurilor
supraterane ale clădirii.
4.1.84. Echiparea şi dotarea spaţiilor din subsolul clădirilor supraterane cu mijloace şi instalaţii de semnalizare
şi stingere a incendiilor, se realizează conform prevederilor normativului şi reglementărilor tehnice de
specialitate având în vedere ansamblul clădirii supraterane.
4.1.85. Debitele instalaţiilor de stingere cu care se echipează, vor fi egal determinate de compartimentul de
incendiu suprateran al clădirii respective.
4.1.86. Instalaţiile utilitare aferente spaţiilor şi încăperilor din subsolurile clădirilor civile (publice) supraterane,
se proiectează şi execută astfel încât să evite producerea şi propagarea incendiilor, corespunzător prevederilor
reglementărilor tehnice de specialitate (sanitare, electrice, termice, ventilare-condiţionare, etc).
4.1.87. Pentru asigurarea condiţiilor corespunzătoare de intervenţie şi salvare în caz de incendiu, se prevăd
accese din exterior şi circulaţii interioare corespunzător alcătuite, protejate şi marcate.
4.2.3. Elementele de constructie ale clădirilor de locuit grupate sau comasate în cadrul unui
compartiment de incendiu vor indeplini condiţiile stabilite în tabelul 4.2.3., iar pentru elementele
nenominalizate s evor respecta condiţiile stabilite în art.2.1.9.,corespunzătoare gradului de rezistenţă la foc
asigurat.
În subsolul sau demisolul clădirilor de locuit se pot realiza boxe gospodăreşti, cu condiţia utilizării
acestora numai pentru materialele şi substanţele admise (fără risc mare de incendiu) şi a asigurării măsurilor de
protecţie corespunzătoare.
4.2.4. Clădirile individuale (familiale) parter sau parter-etaj şi eventual mansardă, pot fi realizate din materiale şi
elemente de construcţie C1 la C4 (CA2a,b,c,d), în condiţiile îndeplinirii corelaţiei stabilită în art.3.2.5. al
normativului.
4.2.5. În clădirile de locuit individuale (familiale) realizate din materiale combustibile (în condiţiile admise de
normativ), se recomandă utilizarea finisajelor din materiale CO (CA1) în bucătării şi alte spaţii cu foc deschis.
4.2.6. Garajele auto alipite sau înglobate clădirilor de locuit individuale se separă de acestea prin elemente
despărţitoare CO (CAI), cu rezistenţa la foc de cel puţin 1 oră.
4.2.7. Blocurile de locuinţe colective cu apartamente şi/sau garsoniere, se realizează din materiale şi eiemente
de construcţie corespunzătoare condiţiilor de corelaţie între gradul de rezistenţă la foc, numărul de niveluri şi
aria compartimentului de incendiu, stabilite în art.3.2.5.
Blocurile de locuit care se încadrează în categoria clădirilor înalte, sau foarte înalte vor respecta
prevederile specifice acestora
4.2.8. Clădirile de locuit colective sunt considerate clădiri înalte, dacă au peste P+11 niveluri
supraterane. Deasupra nivelului limită este admis un singur nivel care ocupă maximum 50% din
aria construită a clădirii şi cuprinde numai încăperi pentru maşini ale ascensoarelor,
spălătorii şi călcătorii comune, precum şi spaţii tehnice.
Clădirile înalte de locuit, cu înălţimea peste 50 m - măsurată conform prevederilor art. 1.2.5., se
încadrează în categoria clădirilor foarte înalte.
4.2.9. În clădirile foarte înalte, pereţii şi planşeele de separare a apartamentelor de locuit faţă de spaţiile
învecinate şi căile comune de circulaţie, trebuie să fie CO (CA1) rezistente la foc cei puţin 1 oră, iar golurile de
comunicare funcţională a apartamentelor cu circulaţiile comune orizontale se protejează cu uşi rezistente la foc
şi etanşe la fum minimum 30 minute în poziţie închisă, fiind prevăzute cu dispozitive deautoînchidere.
4.2.10. Condiţiile de combustibilitate şi de rezistenţă la foc admise pentru pereţii care delimitează căile de
evacuare din clădirile de locuit, sunt precizate în tabelul 4.2.10. (dacă nu sunt clădiri înalte sau foarte înalte).
HOME
Tabel 4.2.10. Pereţii de separare a căilor de evacuare
Grad de Nivele de comportare la foc admise
rezistenţă
la foc Pereţi la coridoare Pereţi la holuri Pereţi la case de scări
4.2.40. Timpii de evacuare, respectiv lungimile maxime admise ale căilor de evacuare (cu excepţia sălilor
aglomerate şi a clădirilor înalte şi foarte înalte) sunt precizate în tabelul 4.2.40.
4.2.41. Căile de evacuare ale spaţiilor comerciale subterane, de regulă, vor fi independente de cele ale nivelelor
supraterane cu altă destinaţie, iar comunicarea între acestea este admisă numai prin încăperi tampon, în
condiţiile normativului.
4.2.42. Pentru estimarea numărului de persoane ce au acces în spatiile destinate publicului si care, de regulă,
reprezintă cel puţin 2/3 din aria magazinului (centrului comercial), se vor lua în consideraţie următoarele
densităţi:
a) Pentru magazine se consideră o persoană pe:
1 m2 , la parter;
2 m2 , la subsolurile şi etajele 1 şi 2 (faţă de teren);
5 m2 , la celelalte niveluri ale subsolului şi etajelelor;
b) Pentru centre comerciale (cu arie desfăşurată de minimum 500 m ) se consideră o persoană la
2
2
5 m , indiferent de nivel.
4.2.43. Spaţiile comerciale sunt considerate cu risc mare de incendiu, iar atunci când sunt prevăzute cu instalaţii
automate de stingere cu apă, sunt considerate cu risc mijlociu de incendiu.
4.2.44. Scările interioare de evacuare ale construcţiilor pentru comerţ, se recomandă să fie iluminate natural.
4.2.45. Spaţiile comerciale care se încadrează în categoria sălilor aglomerate, vor respecta şi condiţiile specifice
acestora.
4.2.46. În spaţiile comerciale nu sunt admise produse explozive sau cu ardere violentă (muniţie, artificii, etc),
gaze lichefiate şi lichide combustibile cu temperatura de inflamabilitate a vaporilorsub 28°C. Fac excepţie
produsele cosmetice şi farmaceutice ambalate în flacoane, precum şi magazinele special realizate pentru
comercializarea unor produse periculoase.
Clădiri pentru sănătate
4.2.47. Clădirile pentru sănătate (spitale, policlinici, dispensare, case de copii, aziluri bătrâni, etc), vor îndeplini
condiţiile comune prevăzute în normativ, precum şi cele din reglementările specifice.
4.2.48. Clădirile pentru sănătate vor îndeplini condiţiile de corelare între gradul de rezistenţă la foc, arie
construită şi număr de niveluri, conform prevederilor art.3.2.4. şi 3.2.5., recomandându-se utilizarea elementelor
de construcţii rezistente ia foc.
4.2.49. În clădirile pentru sănătate în care sunt spitalizate persoane care nu se pot deplasa singure, se interzic
scări cu rampe curbe sau cu trepte balansate, iar scări deschise se admit doar între două niveluri succesive.
4.2.50. Casele de scări ale clădirilor pentru sănătate vor fi, pe cât posibil, iluminate natural.
4.2.51. În situaţiile în care evacuarea persoanelor din clădire se poate efectua numai cu însoţitori (cu targa sau
cu căruciorul), gabaritele minime libere ale căilor de evacuare vor fi următoarele:
a) Lăţimi de trecere pentru 2 fluxuri:
coridoare şi rampe de scări sau planuri înclinate, minimum 2,20 m;
HOME
podeşte / paliere de scară sau planuri înclinate, minimum 2,60 m;
lifturi şi paliere în faţa lifturilor de persoane pentru bolnavi transportaţi cu targa, minimum 2,50 m.
b) Înălţimile de trecere pe căile de evacuare nu vorfi mai mici de 2,10m
4.2.52. În funcţie de numărul de niveluri ale construcţiei şi de numărul de bolnavi transportabili cu targa sau
căruciorul de la nivelul cel mai aglomerat, se recomandă ca ascensoarele pentru aceştia să fie astfel alcătuite
constructiv şi alimentate cu energie electrică, încât să poată fi utilizate şi pentru evacuarea bolnavilor în caz de
incendiu.
4.2.53. Timpii de evacuare, respectiv lungimile maxime ale căilor de evacuare în clădirile pentru sănătate, care
nu sunt înalte sau foarte înalte, se asigură ţinând seama şi de necesitatea transportării bolnavilor cu targa sau
căruciorul.conf tabel 4.2.53.
4.2.54. Comportarea la foc a pereţilor de pe căile de evacuare, va respecta condiţiile din tabelul 4.2.54. (dacă nu
sunt clădiri înalte sau foarte înalte).
4.2.66. Clădirile pentru cultura care sunt înalte, foarte înalte sau cuprind săli aglomerate, vor îndeplini nivelele
de performanţă specifice acestora, corespunzătorprevederilorspecifice.
4.2.67. Spaţiile accesibile publicului din construcţiile pentru cultură vor fi separate de încăperile anexe şi
tehnice prin pereţi şi planşee C0(CA1), rezistente la foc conform normativului.
4.2.68. În sălile de teatru care au mai mult de 600 locuri şi scenă amenajată, scena şi anexele sale (buzunare,
depozite, ateliere, etc.) se separă de sala aglomerată, prin pereţi antifoc şi cortine de siguranţă. Faţă de alte spaţii
accesibile publicului, separarea se face prin ziduri CO (CA1) rezistente la foc minimum 3 ore şi planşee 1 oră şi
30 minute.
Dacă scenele au o suprafaţă de max. 50 m , încăperile pentru artişti pot avea uşi de comunicare directă cu sala
sau scena.
4.2.69. În pereţii antifoc ce separă sectorul sălii aglomerate de scena amenajată, în afara golului
portal se admite practicarea a câte două goluri de circulaţie (câte unul de fiecare parte a scenei),
la fiecare nivel al clădirii, protejate cu încăperi tampon având uşi rezistenţe la foc45 de minute.
În sălile prevăzute cu cortină de siguranţă, aceste goluri se amplasează în afara porţiunii de perete din dreptul
sălii, astfel încât să nu conducă direct din scenă sau din anexele acesteia în sala aglomerată sau căile de evacuare
ale publicului iar golurile trebuie protejate prin uşi rezistente la foc de 1 oră şi 30 minute.
4.2.70. La săiile prevăzute cu cortine de siguranţă, în cazuri de strictă necesitate, legătura dintre scenă şi
încăperile pentru reflectoare, loji, regie, etc, care comunică liber cu sala, se face prin încăperi tampon cu pereţi şi
planşee cu rezistenţă la foc de 2 ore, având uşi rezistente la foc de min. 1 oră şi 30 minute, prevăzute cu
dispozitive de autoînchidere.
4.2.71. Pereţii şi planşeeie care separă scena şi buzunarele scenei de anexele ei trebuie să fie C0 (CA1), cu
HOME
rezistenţă ia foc de cel puţin 1 oră şi 30 minute.
Golurile dintre casa scenei şi anexele sale (ateliere, cabine, birouri, etc.) inclusiv spre căile de circulaţie aferente,
se protejează prin uşi sau alte elemente de protecţie, cu rezistenţa la foc de min. 45 minute, echipate cu
dispozitive de autoînchidere.
4.2.72. Planşeeie cabinelor pentru artişti şi ale depozitelor de materiale combustibile amplasate sub scenă,
trebuie să fie C0 (CAI) şi rezistente la foc cei puţin 1 oră şi 30 minute pentru cabine şi 3 ore pentru depozite.
4.2.73. Pereţii care separă depozitele cu materiale combustibile şi atelierele anexe cu risc mare de incendiu faţă
de restul construcţiei trebuie să fie C0 (CA1), cu rezistenţă la foc de minimum 4 ore şi fără alte goluri decât cele
strict necesare circulaţiei. Golurile se protejează cu uşi rezistente la foc minimum 1 oră şi 30 minute, echipate cu
dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.
4.2.74. Acoperişul casei scenei şi structurile de rezistenţă a pasarelelor şi grătarelor scenei se
execută din materiale CO (CA1). Golurile de acces la pasarele se protejează cu uşi rezistente la
foc 1 oră şi 30 minute, echipate cu dispozitive de autoînchidere.
Grătarele pot fi realizate din materiale CO (CA1) sau C1, C2 (CA2a ori CA2b).
4.2.75. Planşeele care separă scena sau buzunarele scenei de alte încăperi situate deasupra lor, trebuie să fie CO
(CA1) cu rezistenţă la foc de min.2ore.
4.2.76. Pereţii şi planşeele cabinei de proiecţie cu mai mult de un aparat de proiecţie a filmelor, ale depozitelor
şi anexelor sale, trebuie să fie CO (CA1) cu rezistenţa lafoc de min, 2 ore pentru pereţi şi respectiv 1 oră pentru
planşee.
4.2.77. Cabina de proiecţie nu trebuie să comunice direct cu sala în care se află publicul decât prin vizete de
proiecţie şi observare, închise etanş contra fumului cu geamuri şi protejate cu obloane metalice, care prin
închidere în caz de incendiu, să acţioneze aprinderea automată a luminii din sală.
Dacă prin proiecţia peliculelor de siguranţă se folosesc becuri incandescente sau becuri cu descărcări în
gaze, având o putere mai mică de 2.000 W, cabina poate comunica prin uşi de 15 minute rezistenţă la foc cu sala
în care se află publicul, iar vizetele nu trebuie să fie protejate cu obloane metalice decât dacă depăşesc suprafaţa
de 0,16 m2.
4.2.78. Comunicarea cabinei de proiecţie pentru pelicule de siguranţă şi a anexelor sale cu căile
de evacuare ale publicului se face numai prin încăperi tampon.
Uşile cabinei de proiecţie, aleîncăperiidederulare, încăperii pentru aparatajul electric şi cele ale încăperii
tampon prin care comunică cu restul clădirii, trebuie să aibă rezistenţă la foc minimum 15 minute.
Toate aceste uşi trebuie prevăzute cu dispozitive de autoînchidere.
4.2.79. Comunicarea dintre cabina de proiecţie pentru peliculă pe bază de nitroceluloză şi
anexele sale, precum şi cu scările de evacuare care servesc şi alte încăperi, se face numai prin
încăperi tampon.
Uşile cabinei de proiecţie, ale anexelor sale şi ale încăperii tampon, trebuie să fie rezistente la foc 45
minute şi prevăzute cu d ispozitive de autoînchidere.
4.2.80. Deasupra scenei amenajate nu se recomandă să se amenajeze încăperi cu alte destinaţii, iar sub scenă nu
se vor amplasa depozite de materiale combustibile, precum şi ateliere cu risc mare de incendiu.
4.2.81. Încăperea destinată serviciului de pompieri, aferentă scenelor amenajate ale sălilor cu peste 600 locuri,
va avea o bună vizibilitate în scenă şi accese uşoare şi sigure în caz de incendiu la încăperile unde sunt necesare
manevre sau intervenţii în asemenea situaţii, precum şi din exterior.
4.2.82. Pentru intervenţia în cazde incendiu la părţile superioare ale scenei, la nivelul podiumului de joc, şi la
subsolul acesteia, se va asigura accesul prin case de scări închise sau prin scări exterioare. Uşile de acces vor fi
rezistente ia foc minimum 45 de minute şi echipate cu dispozitive de autoînchidere.
4.2.83. Cortina de siguranţă, etanşă contra fumului şi rezistentă la foc, trebuie să poată fi coborâtă, în cel mult
40 de secunde, prin comandă de la distanţă şi manual.
4.2.84. Scenele prevăzute cu cortină de siguranţă, buzunarele scenelor cu o arie mai mare de 100 m2 şi fosele
pentru orchestră cu peste 50 persoane se prevăd obligatoriu cu două ieşiri de evacuare.
NOTĂ: Ieşirile din încăperile menţionate la 4.2.84. trebuie să fie distincte de cele ale sălii; pentru scenele fără
HOME
cortină de siguranţă ş i fosele cu mai puţin de 50 de persoane, una din căile de evacuare poate trece prin sala
aglomerată.
4.2.85. Căile de evacuare ale balcoanelorşi lojelor din săli cu scene de teatru, cele ale încăperilor de servire a
publicului, precum şi cel puţin una dintre cele ale platformelor deschise cu mai mult de 100 persoane din alte
categorii de săli, nu trebuie să aibă traseul prin sala aglomerată.
4.2.86. Cel puţin una din căile de evacuare din buzunarele scenei şi depozite, trebuie să aibă traseul separat de
scenă.
4.2.87. Scenele cu suprafaţa mai mare de 150 m2 şi buzunarele cu înălţimea mai mare de 10 m vor avea
asigurată evacuarea fumului în caz de incendiu (desfumare) prin dispozitive cu suprafaţa liberă totală de
minimum 5% din aria pardoselii, sau sistem mecanic corespunzător alcătuit şi dimensionat, conform normei
tehnice.
4.2.88. Dispozitivele prevăzute pentru evacuarea fumului (desfumare) în caz de incendiu, la scene şi buzunarele
acestora, vor fi acţionate automat fie sub efectul temperaturilor, fie la depăşirea unor presiuni de 34 daN/m2
(35Kgf/m2 ) prevăzându-se şi posibilitatea acţionării lormanuale, din locuri accesibile.
Se admite înlocuirea până la 40% din suprafaţa dispozitivelor de evacuare a fumului necesare, cu
ferestre cu deschidere automată amplasate la partea superioară a scenei (deasupra grătarelor).
4.2.89. Pentru intervenţie în caz de incendiu se va asigura accesul autospecialelor pompierilor,
cel puţin la o faţadă a clădirii pentru cultură.
Clădiri de învăţământ
4.2.90. Clădirile de învăţământ (preşcolar, şcolar şi învăţământ superior), vor îndeplini nivelele de performanţă
admise în reglementăriletehnice specifice şi prevederile normativului.
4.2.91. Amplasarea clădirilor, de regulă, se realizează independent, la distanţă faţă de clădirile învecinate cu aită
destinaţie. Se recomandă distanţe majore cu cel puţin 50% faţă de cele din tabel 2.2.2. Atunci când se alipesc sau
comasează cu alte destinaţii, se compartimentează corespunzător.
4.2.92. Amplasarea clădirilor pentru învăţământ în apropierea unor clădiri sau instalaţii cu pericol de incendiu
sau explozie, nu este admisă.
4.2.93. Clădirile de învăţământ se proiectează şi realizează în conformitate cu prevederile generale, comune şi
specifice de siguranţă la foc, potrivit reglementărilor tehnice de specialitate, asigurându-se îndeplinirea
condiţiilor şi nivelelor de performanţă admise, diferenţiate în funcţie de vârsta utilizatorilor şi programele
funcţionale de învăţământ.
4.2.94. Încăperile cu risc mijlociu de incendiu (laboratoare, depozite, ateliere şcoală, etc.) vor fi dispuse, pe cât
posibil, izolat faţă de spaţiile cu aglomerări de persoane, sau separate prin elemente C0 (CA1) rezistente la foc,
alcătuite şi realizate corespunzătordensităţii sarcinii termice şi a riscului de incendiu.
4.2.95. În condiţiile asigurării funcţionalităţii specifice, se vor lua măsuri de limitare a surselor potenţiale de
izbucnire a incendiilor şi reducerea materialelor şi a substanţelor combustibile din spaţiile şi zonele accesibile
utilizatorilor.
4.2.96. Spaţiile auxiliare anexe (centrale termice, staţii tehnice, gospodării de combustibil, grupuri electrogene,
etc.) aferente clădirilor de învăţământ, de regulă, se dispun independent sau atunci când se comasează sau
grupează cu construcţia de învăţământ se separă prin pereţi şi planşee CO (CA1 )rezistente la foc conform
reglementărilor tehnice, având accese total separate de cele ale utilizatorilor copii.
4.2.97. În spaţiile auxiliare şi anexe ale clădirii de învăţământ se vor respecta regulile şi măsurile specifice de
protecţie, în funcţie de destinaţia şi riscul de incendiu al acestora.
4.2.98. Folosirea sau depozitarea lichidelor ori a gazelor combustibile în alte locuri decât cele special amenajate
şi în cantităţile stabilite, precum şi fără îndeplinirea măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor specifice
acestora, sunt strict interzise.
4.2.99. De regulă, clădirile de învăţământ se realizează din materiale şi elemente de construcţie CO (CA1) şi
rezistente la foc, asigurându-se condiţiile de corelaţie între grad, aria construită şi numărul de niveluri stabilite în
normativ (art. 3.2.4. şi 3.2.5.). Utilizarea materialelor şi a elementelor de construcţie combustibile este admisă în
HOME
condiţiile normativului şi ale reglementărilor tehnice specifice.
4.2.100. Limitarea propagării fumului în spaţii, încăperi, coridoare şi scări de evacuare se asigură în clădirile de
învăţământ, prin prevederea unor elemente despărţitoare verticale şi orizontale (pereţi, planşee), corespunzător
alcătuite şi dimensionate, precum şi prin realizare unor posibilităţi de evacuare uşoară a fumului produs în caz de
incendiu, corespunzător reglementărilor specifice.
4.2.101.În clădirile de învăţământ se vor utiliza materiale şi finisaje care nu propagă uşor focul.
4.2.102. Nu este admisă utilizarea materialelor şi a finisajelor din mase plastice în spaţiile accesibile copiilor şi
în general, se va elimina utilizarea celor care degaj ă fum şi gaze toxice în caz de incendiu.
4.2.103. De regulă, clădirile de învăţământ vor avea asigurate două căi de evacuare, distincte şi independente,
astfel dispuse şi alcătuite încât să poată fi uşor accesibile tuturor utilizatorilor. Fac excepţie situaţiile prevăzute
în reglementările specifice.
În clădirile pentru copii de vârstă preşcolară capacitatea de evacuare a unui flux (C) va fi de maximum
50 de persoane, iar în celelalte construcţii deînvăţământde maximum 75 de persoane.
4.2.104. Clădirile de învăţământ etajate vor avea casele de scări de evacuare închise, conform normativului,
indiferent de numărul nivelurilorsupraterane ale acestora.
4.2.105. Alcătuirea şi dimensionarea căilor de evacuare vor corespunde normativului, dar indiferent de lăţimile
rezultate din calcul, uşile dispuse pe căile de evacuare ale persoanelor vor avea lăţimea de minimum 0,90m, iar
rampele scărilor şi coridoarele de cel puţin 1,20 m lăţime.
Comportarea la foc a pereţilor căilor de evacuare, va respecta condiţiile din tabelul 4.2.105.
NOTĂ: Valorile din paranteze sunt valabile pentru evacuarea copiilor de vârstă preşcolară.
4.2.110. Timpii de evacuare, respectiv lungimile maxime admise ale căilor de evacuare în clădiri pentru
învăţământ superior, cu excepţia clădirilor înalte, foarte înalte sau cu săli aglomerate, sunt precizate În tabelul
4.2.110.
HOME
Tabel 4.2.110.Timpi de evacuare
Gradul de rezistenţă
Timp de evacuare (lungimea maximă a căii
la foc de evacuare), atunci când evacuarea
se face:
în două direcţii într-o singură direcţie
diferite (coridor înfundat)
secund metri secunde metri
I şi II 125 50 63 25
III 75 30 38 15
IV 63 25 30 12
V 38 15 25 10
4.2.111. Clădirile de învată mânt vor avea asigurat accesul autospecialelor de intervenţie în caz
de incendiu, la cel puţin două faţade.
Clădiri pentru turism
4.2.112. Clădirile pentru turism (hoteluri, moteluri, vile, bungalouri, cabane, etc), vor îndeplini nivelele de
performanţă admise în normativ şi vor respecta şi pe cele specifice.
4.2.113. În funcţie de destinaţie şi tip de construcţie, se va asigura corelaţia între gradele de rezistenţă ia foc,
numărul de niveluri şi aria compartimentului de incendiu, conform prevederilor art.3.2.4. şi 3.2.5. Pentru
clădirile turistice care sunt înalte, foarte înalte sau cu săli aglomerate, se vor respecta performanţele specifice ale
acestora.
4.2.114. Pentru clădirile cu destinaţie turistică având max. P+2 niveluri şi cel mult 50 persoane la etaje, se admit
scări de evacuare cu trepte balansate dacă acestea asigură trecerea unui singur flux de evacuare, (indiferent dacă
lăţimea rampei este mai mare) şi dacă sunt realizate conform art.2.6.40.
4.2.115. Scările monumentale pot fi deschise pe toată înălţimea clădirii dacă asigură limitarea propagării focului
şi a fumului în clădire şi sunt realizate şi scări închise necesare evacuării.
4.2.116. În cazurile în care construcţiile au şi niveluri subterane (subsoluri, demisol), acestea vor fi separate de
nivelurile supraterane prin planşee C0(CA1), rezistente la foc minimum 2 ore.
4.2.117. Se recomandă asigurarea iluminatului natural direct al caselor de scări de evacuare.
4.2.118. În construcţii pentru turism, nivelele de comportare la foc ale elementelor care compun căile de
evacuare vor fi conforme cu cele stabilite în art. şi tabel 4.2.24., cu excepţia clădirilor înalte, foarte înalte sau cu
săli aglomerate, pentru care se respectă prevederile specifice.
4.2.119. Rampele şi podestele scărilor sau planurilor înclinate, vor respecta condiţiile de la 2.3.32. şi 2.3.33.
4.2.120. Capacitatea (C) a unui flux (F) de evacuare, este de maximum 70 de persoane.
4.2.121. Timpii de evacuare, respectiv lungimile maxime ale căilor de evacuare în clădiri pentru
turism sunt conf. tabel 4.2.121 (cu excepţia ciădirilorînalte, foarte înalte sau cu săli aglomerate).
Clădiri de cult
4.2.124. Clădirile de cult (catedrale, biserici, lăcaşuri, case de rugăciuni, sinagogi, temple, etc), precum şi
ansamblurile mănăstireşti, vor îndeplini performanţele corespunzătoare stabilite în normativ, completate cu cele
specifice acestora.
4.2.125. Amplasarea clădirilor de cult, de regulă, se realizează independent, la distanţă faţă de clădiri învecinate,
conform prevederilorart.2.2.2., sau compartimentate faţă de acestea.
4.2.126. În cadrul ansamblurilor mănăstireşti, clădirile de cult pot fi comasate sau grupate cu alte construcţii ale
mănăstirii, în cadrul compartimentelor de incendiu normate.
4.2.127. Clădirile de cult parter, cu capacitatea maximă simultană de 200 persoane pot fi realizate din materiale
şi elemente de construcţie C4 (CA2d) şi asigurate numai cu stingătoare în caz de incendiu, iar pentru cele cu
capacităţi simultane mai mari, se respectă prevederile specifice sălilor aglomerate.
4.2.128. Clădirile de cult, indiferent de capacitatea maximă simultană, vor avea asigurate cel puţin două căi de
evacuare a persoanelor, distincte şi independente. Excepţie fac cele cu capacitatea maximă simultană de 30
persoane.
4.2.129. Clădirile de cult de gradul III-V de rezistenţă la foc, pot avea subpantă (balcon) pentru maximum 30
persoane şi a căror evacuare se poate realiza printr-o scară deschisă în parterul clădirii.
4.2.130. Clădirile de cult cu subsol, vor avea asigurat accesul separat al subsolului şi în cazul în care acesta
cuprinde spaţii funcţionale necesare cultului, se pot realiza şi circulaţii interioare între subsol ş i parter, cu
condiţia ca acestea să fie prevăzute cu uşi rezistente la foc minimum 30 de minute şi echipate cu dispozitive de
autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.
4.2.131. Utilizarea focului deschis (lumânări, candele, etc.) în clădirile de cult este admisă numai în condiţiile
asigurării măsurilor specifice de prevenire a incendiilor şi, după caz, numai în locurile stabilite şi amenajate
corespunzător.
4.2.132. Clădirile de cult cu capacitatea de 30 de persoane şi mai mult, vor avea uşile de evacuare cu
deschiderea în exterior.
4.2.133. Clădirile de cult prevăzute cu locuri fixe (scaune, bănci, strane), vor avea acest mobilier fixat de
pardoseală ori pereţi, sau solidarizat pe pachete de scaune (bănci), conform prevederilor art.4.1.45.
4.2.134.Timpii de evacuare, respectiv lungimile maxime admise ale căilor de evacuare în clădiri de cult, sunt
precizate în tabelul 4.2.134.,(cu excepţia sălilor aglomerate).
HOME
Tabel 4.2.134. Timpi de evacuare
Timp de evacuare (lungimea maximă a căii de
evacuare), atunci când evacuarea se face:
Gradul de rezistenţă la într-o singură direcţie
foc în două direcţii diferite
(coridor înfundat)
secunde metri secunde metri
I şi II 125 50 63 25
III 75 30 38 15
IV 63 25 30 12
V 38 15 25 10
4.2.135. Înstalaţiile utilitare aferente clădirilor de cult (sanitare, electrice, încălzire, ventilare, etc),
se proiectează şi realizează conform prevederilor reglementărilortehnice specifice acestora.
4.2.136. În afara cazurilor exceptate în prezentele prevederi specifice, echiparea şi dotarea
clădirilor de cult cu instalaţii şi mijloace de semnalizare şi stingere a incendiilor, se realizează
conform reglementărilor tehnice specifice.
4.2.137. Clădirile de cult vor avea asigurat accesul autospecialelor de intervenţie în caz de incendiu,
cel puţin la o faţadă.
Clădiri de sport
4.2.138.Clădirile de sport se proiectează şi realizează în conformitate cu prevederile normativului şi ale
reglementărilor specifice, asigurând condiţii de siguranţă la foc corespunzătoare.
4.2.139. Amenajările şi construcţiile de sport în aer liber (terenuri, bazine, etc), vor respecta reglementările de
specialitate ale acestora.
4.2.140. Pentru clădirile de sport care se încadrează în categoria sălilor aglomerate, vor fi respectate prevederile
normativului referitoare la aceste săli.
4.2.141. Clădirile de sport (închise), se echipează şi dotează cu instalaţii şi mijloace de prevenire şi stingerea
incendiilor, potrivit reglementărilorde specialitate.
4.2.142. Clădirile de sport voravea asigurate condiţii de intervenţie a autospecialelor, la cel puţin o faţadă a
acestora, iar atunci când sunt săli aglomerate, la minimum două faţade.
4.3.38. Clădirile montane se dotează cu mijloace de primă intervenţie (stingătoare portative, transportabile şi
pichete de incendiu), corespunzător condiţiilor specifice.
Clădirile cu capacităţi maxime simultane mai mari de 100 persoane şi P+3 etaje se echipează şi cu
instalaţii de stingere, conform reglementărilor tehnice de specialitate.
4.3.39. Clădirile montane vor avea instalaţiile utilitare aferente proiectate şi realizate în conformitate cu
prevederile reglementărilor de specialitate ale acestora.
4.3.40. Încălzirea locală, cu sobe cu acumulare de căldură, este admisă în clădiri cu maximum trei niveluri, cu
condiţia îndeplinirii măsurilorde protecţie locale corespunzătoare.
5.3.41. La clădirile montane cu capacităţi mai mari de 300 locuri, vor fi organizate servicii de pompieri
constituite din personal special instruit.
Parcaje pentru autoturisme
4.3.42. La proiectarea şi realizarea parcajelor pentru autoturisme, se asigură măsurile de siguranţă la foc
prevăzute în reglementarea specifică, completate cu prezentele dispoziţii.
4.3.43. Spaţiile închise pentru parcarea autoturismelor aferente clădirilor civile (publice) sau destinate
publicului (parcaje publice), sunt considerate spaţii sau, după caz, clădiri civile (publice), cu risc mare de
incendiu.
HOME
4.3.44. Amplasarea acestor parcaje publice închise pentru autoturisme poate fi realizată înglobat în clădiri
publice (civile), alipit acestora, sau independente la d i s t a n ţ e l e admise, sau compartimentate
corespunzător normativului.
4.3.45. Parcajele publice închise vor fi conformate ia foc astfel încât să asigure funcţionalitatea şi totodată
limitarea propagării incendiiior în clădirile civile publice.
4.3.46. Se recomandă ca parcajele publice închise, pentru mai mult de 5 autoturisme, să fie realizate, după caz,
din materiale şi elemente de construcţie corespunzătoare gradului de rezistenţă la foc I la III
4.3.47. Parcajele publice închise pentru maximum 5 autoturisme, pot fi de gradul IV sau V de rezistenţă la foc.
4.3.48. Parcajele închise publice se separă de clădirea civilă (publică) în care sunt înglobate, prin planşee CO
(CA1) rezistente la foc minimum 3 h şi pereţi CO (CA1) rezistenţi la foc minimum 4 ore, dacă normativul nu
prevede măsuri mai severe.
4.3.49. Parcajele închise alipite clădirilor de locuit şi având capacitatea de maximum 3 autoturisme, pot fi
separate de acestea prin pereţi despărţitori CO(CA1) cu rezistenţa la foc de minimum 1 h.
4.3.50. Parcajele publice închise vor avea asigurate posibilităţi de evacuare a utilizatorilor în caz de incendiu, cu
timp de evacuare care să nu depăşească 100 secunde (40 m) în două direcţii şi respectiv 63 de secunde (25 m)
într-o direcţie (coridor înfundat) în construcţii de gradul I - II de rezistenţă la foc şi respectiv 75 şi 45 secunde
(30 m şi 16 m) Ia cele de gradul III de rezistenţă ia foc. în construcţii de gradul IV şi V, timpul de evacuare până
la o uşă în exterior, nu va depăşi 30 de secunde (12 m).
4.3.51. Asigurarea condiţiilor de evacuare în parcajele publice etajate se realizează potrivit prevederilor
normativului de parcaje.
4.3.52. Parcajele publice închise pentru autoturisme, cu capacitatea mai mare de 5 locuri de parcare, se asigură
cu dispozitive de evacuare a fumuiui produs în caz de incendiu (desfumare), asigurând 0,1% din arie,
corespunzător alcătuite şi dimensionate potrivit normativului sau sisteme mecanice de evacuare a fumului.
4.3.53. Echiparea şi dotarea cu instalaţii şi mijloace de prevenire şi stingere se asigură potrivit normativului de
parcaje.
4.3.54. Proiectarea şi realizarea instalaţiilor utilitare aferente parcajelor publice pentru autoturisme se asigură în
conformitate cu prevederile reglementărilor de specialitate.
4.3.55. Parcajele publice închise pentru autoturisme cu capacitatea mai mare de 500 locuri de parcare, vor avea
constituite servicii de pompieri.
HOME
5.4.6. În pereţii de separare a caselor de scări şi a ascensoarelor, faţă de încăperi sau grupuri de
încăperi de categoria C (BE2) de pericol de incendiu cu aria mai mare de 400 m2 , golurile de
circulaţie se protejează cu uşi rezistente la foc 45 minute, echipate cu dispozitive de autoînchidere sau închidere
automată în caz de incendiu.
Atunci când pereţii de separare a caselor de scări şi ai ascensoarelor sunt rezistenţi la explozie
corespunzător categoriilor A sau B (BE3) de pericol, indiferent de aria acestora, golurile de circulaţie
funcţională se protejează corespunzător prevederilor art.2.4.46.la2.4.48.
5.4.7. Pereţii şi planşeele de separare a anexelor tehnico - sociale, laboratoarelor şi atelierelor anexă faţă de
spaţiile din categoriile A sau B (BE3a,b) de pericol de incendiu, trebuie să fie rezistente la explozie, iar golurile
de comunicare strict funcţionale din acestea protejate corespunzătorprevederilorart.2.4.40 la 2.4.50.
5.4.8. Pereţii despărţitori dintre spaţiile din categoria C (BE2) de pericol de incendiu şi anexele tehnico -
sociale, laboratoarele şi atelierele anexă ale acestora (cu excepţia grupurilor sanitare), trebuie să fie C0 (CA1) cu
rezistenţa la foc de minimum 2 ore. Golurile de comunicare din aceşti pereţi se protejează cu uşi rezistente la foc
minimum 45 minute, echipate cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.
Planşeele de separare vor fi C0(CA1), rezistente la foc minimum 45 de minute, iar eventualele goluri din
acestea protejate cu elemente de închidere rezistente la foc minimum 45 de minute.
5.4.9. În spaţiile închise (încăperile) pentru producţie din categoriile C, D sau E (BE2 sau BE1a,b) de pericol
de incendiu, este admisă realizarea birourilor destinate personalului care conduce nemijlocit producţia (maiştri,
supraveghetori, conducere, etc), cu elemente CO (CA1) şi care pot avea ferestre cu geamuri spre spaţiul de
producţie.
5.4.10. Pentru limitarea propagării focului şi a fumului în spaţiile închise (camerele) cu arii libere (fără pereţi
interiori) mai mari de 10.400 m2 , din categoriile A, B şi C(BE3a,b şi BE2) de pericol de incendiu, sub tavanul
(intradosul planşeului) acestora se prevăd sisteme de evacuare a fumului şi gazelor fierbinţi, alcătuite din
dispozitive pentru evacuarea produselor arderii şi ecrane CO (CA1), conform prevederilorart.2.5.36. la 2.5.45.
HOME
5.6.13. Timpii de evacuare, respectiv lungimile maximum admise ale căilor de evacuare din construcţiile de
producţie şi/sau depozitare, sunt conform tabel 5.6.13.
Tabel 5.6.13.
Construcţii de producţie
Timp de evacuare (lungime căi de evacuare)
şi/sau depozitare
într-o singură
Categoria în două direcţii diferite direcţie (coridor
de pericol Gradul de)
rezistenţă înfundat)
de la foc Pentru parterul Pentru etaje Pentru parter,
incendiu construcţiei sausubsoluri etaje, subsoluri
secunde metri secunde metri secunde metri
A-B I-II 75 30 63 25 50 20
(BE3a,b)
C I-II 250 100 188 75 63 25
(BE2) III 200 80 150 60 63 25
IV 125 50 75 30 63 25
V 113 45 63 25 63 25
D-E I-II nu se limitează
(BE1a,b)
III 250 100 188 75 63 25
IV 150 60 125 50 63 25
V 125 50 100 40 63 25
NOTĂ: Timpul de evacuare (lungimea maximă a căii de evacuare) nu se normează în toate situaţiile în care la
fiecare nivel al construcţiei se pot afla simultan maximum 10 persoane, indiferent de categoria de pericol de
incendiu şi gradul de rezistenţă la foc al construcţiei.
HOME
5.7. INSTALAŢII DE SEMNALIZARE Şl STINGERE A INCENDIILOR
5.7.1. Construcţiile de producţie şi/sau depozitare se echipează şi dotează cu instalatii şi mijloace de
semnalizare şi stingere a incendiilor în conformitate cu prevederile normativului şi ale reglementărilor tehnice
de specialitate, precum şi suplimentar, ori decâteori beneficiarul solicită.
5.7.2. La stabilirea echipării şi dotării, trebuie să se aibă în vedere utilizarea echipamentelor, instalaţiilor,
mijloacelor şi substanţelor corespunzătoare categoriilor de pericol de incendiu, caracteristicilor de manifestare a
acestora şi claselor de incendiu, precum şi compatibilitatea acestora, asigurând realizarea siguranţei la foc
corespunzătoare.
5.7.3. Instalaţiile de semnalizare şi stingere a incendiilor la construcţiile de producţie şi/sau depozitare cu
pericol de incendiu deosebit sau vulnerable la incendiu, vor fi astfel realizate încât să asigure parametrii
funcţionali şi în cazul unei avarii la elementele componente.
5.7.4. În construcţiile de producţie şi / sau depozitare monobloc, se pot prevede hidranţi de
incendiu montaţi în pardoseală, astfel am plasaţi şi realizaţi încât să poată fi utilizaţi în caz de
incendiu
Prevederi comune
6.2.1. Construcţiile de depozitare şi, în general, depozitele de materiale şi substanţe vor avea stabilite categorii
de pericol de incendiu, conform art.2.1.4. la 2.1.7., şi clase de periculozitate a materialelor şi substanţelor
respective, potrivit art.6.2.19.
6.2.2. La realizarea depozitelor aferente clădirilor civile (publice) se respectă şi prevederile specifice acestor
clădiri.
6.2.3. Înglobarea încăperilor de depozitare a materialelor şi substanţelor combustibile în construcţii de
producţie şi în clădiri civile (publice) este admisă atunci când considerente funcţionale o impun, dacă sunt
asigurate condiţiile şi măsurile de protecţie stabilite în normativ.
6.2.4. Este admisă depozitarea diferitelor materiale şi substanţe în aceeaşi încăpere, dacă amestecul lor sau al
vaporilor respectivi nu prezintă pericol de autoaprindere sau explozie, iar în cazde incendiu se pot utiliza
HOME
aceieaşi produse de stingere.
6.2.5. Depozitele de materiale şi substanţe pot fi amplasate independent, grupate sau comasate atunci când
sunt în construcţii închise şi amplasate numai independent atunci când sunt depozite închise.
6.2.6. Construcţiile independente de depozitare se amplasează faţă de obiecte învecinate la distanţele de
siguranţă stabilite în art.2.2.2. şi în reglementări tehnice de specialitate, sau se compartimentează conform
prevederilor normativului.
Depozitele deschise se amplasează faţă de vecinătăţi la distanţele normate în prezentul normativ şi în
reglementări specifice acestora.
Construcţiile închise de depozitare grupate sau comasate între ele sau cu alte construcţii, se separă
conform prevederilor normativului.
6.2.7. Construcţiile depozitelor pe care beneficiarul le consideră importante sau de mare valoare, se recomandă
să fie amplasate independent.
6.2.8. La amplasarea depozitelor se are în vedere limitarea posibilităţilor ca un incendiu produs în depozit să
pună în pericol construcţii sau instalaţii învecinate importante sau centre populate, precum şi aprinderea
depozitului datorită unui incendiu produs la un obiect învecinat.
6.2.9. Depozitele de materiale şi substanţe combustibile se amplasează în zone astfel situate încât, pe cât
posibil, direcţia vântului dominant să nu fie spre construcţiile vecine, iar când aceasta nu este posibil sau
justificat tehnic, se iau măsuri de protecţie corespunzătoare.
6.2.10. Depozitele de lichide combustibile, de regulă, se amplasează în zone situate mai jos decât construcţiile
învecinate astfel încât să nu fie posibilă deversarea sau scurgerea lichidelor şi propagarea incendiului la
vecinătăţi, sau se asigură măsuri de protecţie corespunzătoare (diguri, ziduri de protecţie, etc).
De asemenea, prin amplasarea acestor depozite se vor asigura distanţe şi măsuri de protecţie faţă de
cursuri de apă, lacuri, iazuri, bălţi, etc. situate în vecinătate.
6.2.11. Depozitarea materialelor şi substanţelor combustibile se realizează în funcţie de caracteristicile fizico -
chimice ale acestora astfel încât să nu genereze incendiu şi să poată fi stinse cu aceleaşi produse de stingere.
6.2.12. Depozitarea materialelor combustibile solide împreună cu lichide sau gaze combustibile, de regulă, nu
este admisă. Fac excepţie situaţiile admiseîn normativ.
6.2.13. Atunci când se depozitează materiale sau substanţe care prezintă pericol de autoaprindere, este
obligatorie stabilirea duratei de depozitare a acestora şi luarea măsurilor necesare verificării creşterii
temperaturii lor.
6.2.14. Nu este admisă trecerea prin depozite sau încăperi de depozitare, a conductelor care transportă fluide
combustibile (gaze lichide), a celor de încălzire şi ale reţelelor electrice aferente altor consumatori. Atunci când
nu este posibil sau justificat tehnic trecerile respective vor fi realizate în canalizaţii proprii închise, cu pereţi şi
planşee CO (CA1), cu rezistenţă la foc corespunzătoare condiţiilor de separare impuse de depozit.
6.2.15. Pozarea conductelor pentru apă sau pentru produse care conţin apă ori pe care poate condensa apa, în
depozite pentru materiale sau substanţe care reacţionează periculos cu apa, este interzisă.
6.2.16. Materialele şi substanţele combustibile se pot păstra în spaţiile şi încăperile de producţie, numai în
cantităţile minime necesare fluxului tehnologic, precizate prin tema de proiectare. Depozitarea materialelor şi
substanţelor combustibile în cantităţi mai mari se realizează în încăperi proprii, alcătuite, realizate şi protejate
conform prevederilor normativului.
6.2.17. Depozitele vor avea asigurate căi de acces, circulaţii funcţionale şi de evacuare astfel dimensionate şi
realizate încât să asigure limitarea posibilităţilor de propagare a focului şi totodată să permită intervenţia de
stingere.
Pentru depozitele fără locuri permanente de lucru (vizitabile de maximum 8 ori pe schimb), nu este
bligatorie asigurarea căilor de evacuare în caz de incendiu.
6.2.18. Depozitele de materiale sau substanţe combustibile se echipează cu instalaţii de semnalizare şi stingere a
incendiilor corespunzătoare materialelor şi substanţelor depozitate, precum şi a cantităţii şi importanţei acestora,
potrivit prevederilor normativului şi a reglementărilortehnice de specialitate.
6.2.19. Construcţiile şi încăperile de depozitare a materialelor şi substanţelor, se realizează corespunzător
prevederilor art.6.2.1., având în vedere categoria de pericol de incendiu şi clasa de periculozitate a acestora,
determinată în funcţie de aportul pe care-l pot aduce la apariţia şi dezvoltarea incendiilor, precum şi de
sensibilitatea lor la efectele incendiilor, conform tabel 6.2.19.
HOME
Tabel 6.2.19.
CLASIFICAREA MATERIALELOR Şl SUBSTANŢELOR DEPOZITATE (DUPĂ CLASA DE
PERICULOZITATE)
Caracteristicile
Clasa de Felul
materialelor şi Exemple
periculozitate ambalajului
substanţelor
P.1. Fără Materiale Fără ambalaje Minereuri, produse şi piese metalice (inerte)
periculozitate incombustibil (în vrac) sau în ciment, nisip, beton, mate-riale de
e care nu pot ambalaje construcţii refractare, az-best; fructe,
da naştere la incombustibile legume, carne; conserve în cutii metalice sau
reacţii borcane; lichi-de
periculoase
P.2. Cu A. Materiale din În ambalaje cu Minereuri şi alte materiale inerte, în saci sau
periculozitate clasa P1 combustibile butoaie combustibile; piese metalice în folii
redusă redusă, sau prelate greu combustibile; piese metalice,
menţionate în ele-mente din beton, azbociment, pe palete
coloana 3. din lemn lichide incombus-tibile sau conserve
în ambalaje incombustibile în navete sau
B. Materiale care Neambalate în Aparate electrice; obiecte executate din
se aprind greu, au ambalaje bachelită şi răşini fenolice; melamină; piei
o viteză redusă de menţionate în brute; baloţi de lână (spălată şi uscată); zahăr
ardere şi nu au o coloana 3 brut şi cereale în vrac sau în
putere calorică
mare
C. Lichide În ambalaje Lapte: apă minerală în butelii din plastic, cutii
incombustibile combustibile carton, etc.
inerte
P.3. Cu A. Materiale Ambalate în cutii -
periculozitate din clasele P. de carton
medie 1 şi P.2
B. Materiale cu În orice fel de Mobilă (fără garnituri din buret de cauciuc sau
combustibilitate ambalaje, cu plastic) şi obiecte masive din lemn
medie (care nu se excepţia celor goale;butoaie din lemn (fără reziduri
încadrează în din materiale periculoase); bambus; panouri din fibre de
clasele P.4. şi P.5.) plastice lemn: produse din ebo-nită; fibre animale
şi cu putere spongioase (lână, mătase natu-rală,păr, etc.) şi fibre
calorică cei mult artificiale cu combustibilitate redusă
27.3 J/Kg (poliamidice, poliesterice, poliacrilice,
polivinilice); ţesături şi confecţii executate din
asemenea fibre; fibre vegetale toarse gros;
salteie şi perne (fără buret de cauciuc sau
materiale plastice); articole din piele; cărţi;
papetărie; negru de fum (ambalat în saci sau
granulat); amidon; făina de cereale; zahăr
cristalizat paste făinoase şi alte articole de
băcănie - ambalate în pungi; utun, ceai,
C. Lichide În ambalaje Vopsele de uleigrăsimi,
legume uscate; în cutii, etc.
borcane, butoaie şi
combustibile cu incombustibile similare; produse farmaceutice combustibile
temperatura de care pot fi în cutii, bidoane, damigene, sticle, etc;
inflamabilitate mai introduse în ubrefianţi şi glicoli în butoaie sau bidoane;
mare de 100°C cutii de carton uleiuri
HOME
Caracteristicile
Clasa de Felul
materialelor şi Exemple
periculozitate ambalajului
substanţelor
P.4 Cu A. Materiale şi În ambalaje din
periculozitate produse din clasele materiale
mare P1-P.3 plastice
spongioase
B. Materiale Indiferent de Lemn în formă de tocăturâ şi talaş; fibre
combustibile cu forma de vegetale (in, cânepă bumbac); fibre artificiale
viteză mare de ambalare cu Pc > 27.300 J/Kg; confecţii executate din
ardere sau cu o asemenea fibre, saltele şi plăpumi cu
putere calorică mai umpluturi din buret, cauciuc sau materiale
mare de 27,3J/Kg plastice spongioase; fibre textile; vată; paie;
zegras; împletituri din nuiele; celuloză,
etcxarton; hârtie, cauciuc brut sau prelucrat;
materiale plastice şi obiecte confecţionate din
acestea (alt fel carton; hârtie, cauciuc brut sau
prelucrat; materiale
C. Materiale şi Indiferent de Aparatura electrică şi electronică având relee
produse natura şi contacte sensibile necapsulate; tuburi
ncombustibile care ambalajelor electronice; utilaje şi aparate de înaltă
pot suferi precizie; bijuterii; medicamente şi produse
deteriorări cosmetice, etc.
mportante în urma
acţiunii
temperaturilor
înalte, a apei sau
gazelor corozive.
NOTĂ: În cazul în care se păstrează împreună lichide combustibile din clasele L I – L II cu lichide combustibile
din clasele L III – L IV, fiecare 1 m de lichid combustibil din clasele L I – L II se echivalează cu 5 m de lichid
combustibil din clasele L III- L IV.
6.2.22. Depozitele de lichide în rezervoare, după modul lor de execuţie, pot fi:
a) supraterane, când fundul rezervoarelor se află deasupra terenului înconjurător, la acelaşi nivel cu el sau
la o adâncime mai mică decât jumătate din înălţimea rezervoarelor, precum şi în cazurile când ni velul
lichidului este mai sus de cota terenului înconjurător cu minim 2,00 m;
b) semiîngropate, când fundul rezervoarelor se află îngropat mai mult de jumătate din înălţimea acestora,
iar nivelul maximum posibil al lichidului combustibil nu se găseşte mai sus de 2,00 m faţă de cota
terenului înconjurător;
c) îngropate, când partea superioară a rezervoarelor este cu cel puţin 0,20 m mai jos decât cota
terenului înconjurător.
HOME
NOTĂ: Cota terenului înconjurător se va considera nivelul minim al terenului pe o distanţă de 6,00 m de la
mantaua rezervoarelor.
6.2.23. În construcţii sau încăperi ale construcţiilor, în cazurile şi condiţiile admise de normativ, lichidele
combustibile se pot depozita în rezervoare sau recipiente (ambalaje). Indiferent de modul de stocare a lichidelor
combustibile, este obligatorie precizarea categoriei depozitului, conform art.2.6.21. şi asigurarea măsurilor de
protecţie specifice prevăzute în normativ şi reglementările tehnice specifice, astfel încât să se asigure limitarea
propagării incendiilor şi condiţiile stingerii cu operativitate.
6.2.24. Depozitarea lichidelor cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor sub 28°C, în cantităţi mai mari de
2,00 m şi stocate în recipiente şi ambalaje, se recomandă să se realizeze în construcţii supraterane.
Depozite închise
6.2.25. Construcţiile închise pentru depozite de materiale şi substanţe, (depozite închise), pot fi
de gradul I - V de rezistenţă la foc în funcţie de categoria de pericol de incendiu şi clasa de
periculozitate stabilită conform art.6.2.19. cu condiţia respectării corelaţiei admise în tabelul
5.2.5., între gradul de rezistenţă la foc, numărul de niveluri şi aria construită a compartimentului
de incendiu, precum şi a prevederilor specifice lichidelor combustibile.
Fac excepţie situaţiile precizate în normativ.
6.2.26. În cazul în care construcţia depozitului este monobloc sau blindată, este obligatoriu respectarea şi a
prevederilor corespunzătoare acestora, potrivit art.6.1.15. la 6.1.38.
6.2.27. Construcţiile închise stabilite de beneficiar, în care sunt depozitate materiale, substanţe, produse, obiecte
de valoare, sau cu risc mare de incendiu, se recomandă să fie compartimentate cu elemente rezistente la foc în
arii construite de maximum 750 m2 şi echipate cu instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor.
6.2.28. Construcţiile închise de depozitare etajate, trebuie realizate cu planşee pline rezistente la foc conform
normativului, astfel realizate încât să împiedice propagarea incendiilor între nivelurile construcţiei.
Eventualele goluri funcţionale din planşee se protejează cu elemente de închidere corespunzătoare.
Fac excepţie depozitele cu platforme de stocare mecanizate, fără locuri permanente de lucru, la care
platformele (totale sau parţiale) pot fi materiale şi elemente C0(CA1), rezistente la foc minimum 15 mminute,
dacă sunt prevăzute instalaţii automate de stingere a incendiului la fiecare nivel.
6.2.29. Construcţiile depozitelor cu stive mai înalte de 6,00 m trebuie să îndeplinească condiţiile
şi nivelele de performanţă stabilite în reglementările tehnice de specialitate corespunzător
densităţii sarcinii termice şi pericolului de propagarea a focului. De regulă, aceste depozite cu
stive înalte, trebuie echipate cu instalaţii automate de stingere a incendiilor.
6.2.30. Încăperile de depozitare a materialelor şi / sau substanţelor combustibile din clasa P4 şi
P5 de periculozitate cu aria desfăşurată mai mare de 36 m2 se separă de restul construcţiei cu
elemente verticale (pereţi) C0 (CA1), având rezistenţa la foc corespunzătoare densităţii sarcinii
termice, potrivit art.2.4.2. Atunci când sunt amplasate în clădiri cu mai multe niveluri, se separă
şi prin planşee C0 (CA1), rezistente la foc minimum 1h şi 30 minute.
Golurile de circulaţie sau funcţional necesare, din elementele de separare (pereţi, planşee), se protejează cu
elemente corespunzătoare, rezistente la foc conform prevederilor normativului, în funcţie de tipul elementului
străpuns (perete, planşeu).
6.2.31. Încăperile de depozitare a materialelor şi/sau substanţelor combustibile din clasele P2 şi
P3 de periculozitate, cu aria desfăşurată mai mare de 36 m2 se separă de restul construcţiei prin
pereţi C0(CA1) cu rezistenţa la foc minimum 1½ ore şi după caz, planşee C0(CA1) cu rezistenţă
la foc minimum 1 oră.
Golurile de circulaţie sau funcţional necesare din elementele de separare, se protejează cu elemente rezistente la
foc minimum 45 minute, echipate cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.
6.2.32. Încăperile de depozitare a materialelor şi/sau substanţelor din clasa P1 de periculozitate, se separă de
restul construcţiei cu pereţi şi după caz planşee C0 (CA1), iar golurile de circulaţie sau funcţionale din aceştia se
protejează cu elemente de închidere incombustibile.
6.2.33. Stocurile tampon de materiale şi substanţe combustibile din clasele de periculozitate P4 şi P5, în afara
celor din fluxul tehnologic, se separă de restul construcţiei prin pereţi şi după caz planşee C0 (CA1) cu rezistenţa
HOME
la foc de minimum 3 ore pentru pereţi şi 1½ ore pentru planşee.
Golurile de circulaţie sau funcţional necesare din elementele de separare, se protejează cu elemente de
închidere rezistente la foc 1 oră echipate cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de
incendiu.
Pentru materialele şi substanţele combustibile din clasele de periculozitate P2 şi P3, pereţii şi planşee de
separare pot fi CO (CA1) cu rezistenţă la foc 1 oră, iar golurile de circulaţie sau funcţional necesare, protejate cu
elemente de închidere rezistente la foc 45 de minute, echipate cu dispozitive de autoînchidere, sau închidere
automată în caz de incendiu.
Pentru clasa de periculozitate P1, separarea se poate realiza cu pereţi şi planşee CO <CA1), iar golurile
de comunicare din acestea protejându-secu elemente deînchidere incombustibile.
6.2.34. În încăperile de depozitare a materialelor combustibile din clasele de periculozitate P3,
P4 şi P5, nu sunt admise spaţii libere pentru birouri, pentru finisarea, încercarea sau repararea
produselor depozitate, precum şi pentru distribuirea lichidelor combustibile.
Asemenea spaţii se amenajează în încăperi proprii, separate faţă de cele de depozitare prin pereţi şi după
caz, planşee C0(CA1), rezistente la foc conform prevederilor art.2.4.2. Spaţiile de recepţie - expediţie, de regulă,
se separă în acelaşi mod.
6.2.35. Spaţiile pentru recepţie-expediţie, birouri, pentru încărcarea, finisarea sau repararea
produselor depozitate, precum şi pentru distribuirea lichidelor combustibile, se separă faţă de
încăperile de depozitare a materialelor şi substanţelor combustibile din clasele de periculozitate
P3, P4 şi respectiv P5 prin pereţi şi planşee C0(CA1),respectiv rezistenţi la foc minimum 2 ore
pentru pereţi şi 1 oră pentru planşee.
Golurile de circulaţie din pereţii de separare faţă de depozit, se protejează cu uşi rezistente la foc 45
minute, echipate cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu.
6.2.36. În cazuri bine justificate tehnic, în pereţii de separare a birourilor şi spaţiilor de recepţie -expediţie faţă
de depozite P3, P4 sau P5, se admit ferestre fixe CO (CA1), rezistente la foc minimum 45 de minute sau ferestre
obişnuite, dacă sunt protejate cu obloane rezistente la foc minimum 45 de minute, echipate cu dispozitive de
închidere automată în caz de incendiu.
6.2.37. Fac excepţie de la prevederile art.6.2.35. şi 6.2.36. spaţiile de recepţie - expediţie ale depozitelor din
clasele de periculozitate P3, P4 şi P5, la care se asigură aceleaşi măsuri de siguranţă la foc ca la încăperile de
depozitare aferente, situaţiile în care nu mai este obligatorie separarea de depozit.
De asemenea, la depozitele cu clasa P1 şi P2 de periculozitate a materialelor şi substanţelor depozitate,
nu este obligatorie separarea spaţiilor de recepţie-expediţie şi a birourilor.
6.2.38. Construcţiile supraterane închise pentru depozitarea lichidelor combustibile se realizează din materiale şi
elemente de construcţie CO (CA1), rezistente la foc corespunzător normativului şi a reglementărilor de
specialitate, asigurându-se compartimentarea antifoc şi după caz antiex a încăperilor de depozitare cu
capacitatea de maximum 50 m3 lichide din clasele LI sau LII (respectiv echivalentul acestora pentru LIII şi
LIV).
6.2.39. Încăperile pentru depozitarea a maximum 20m3 lichide combustibile necesare consumului funcţional al
instalaţiilor utilitare aferente construcţiei (centrala termică, grup electrogen, centrale de încălzire cu aer cald,
etc), precum şi a celor aferente funcţionării unor echipamente (ascensoare, platforme, etc.) se separă de restul
construcţiei prin pereţi şi planşee CO (CA1) cu rezistenţa la foc de minimum2ore.
6.2.40. Încăperile prevăzute la art.6.2.39. pot avea un gol de acces pentru vizitare practicat în elementele de
separare faţă de restul construcţiei; protejat cu element de închidere rezistent la foc minimum 45 de minute şi
prevăzut cu parapet (prag) cu înălţimea astfel stabilită încât să nu fie posibilă scurgerea lichidului în afara
încăperii în caz de avarie.
Rezervoarele se prevăd cu preaplin şi conducta de aerisire cu opritor de flăcări dispus în exterior.
La aceste încăperi nu este obligatorie prevederea panourilor de decomprimare şi a dispozitivelor de
evacuare a fumului (desfumare), iar dacă se prevede iluminat acesta va corespunde categoriei de pericol de
incendiu.
6.2.41. În afara rezervorului de zi cu capacitatea de maximum 2,00 m3 lichid combustibil amplasat în centrala
termică şi a celui admis la art.6.2.39., rezerva de combustibil lichid necesară se prevede în afara construcţiei,
HOME
conform prevederilor reglementărilor tehnice specifice.
6.2.42. Depozitarea combustibilului solid aferent centralelor termice, cu capacitatea maximă de 2,00 m3 , se
realizează în condiţiile stabilite la art.6.2.39., fiind admisă comunicarea cu sala cazanelor prin uşi rezistente la
foc minimum 45 de minute.Fac excepţie centralele termice cu capacităţi mari, la care se respectă prevederile
reglementărilortehnice specifice.
6.2.43. Buncarele pentru combustibili solizi şi pâlniile de alimentare a instalaţiilor de ardere aferente centralelor
termice, trebuie să fie CO (CA1), asigurându-se măsuri de protecţie şi de stingere corespunzătoare.
Atunci când buncăreie sunt cu capacitate mai mare de 3,00 m3 se separă de restul construcţiei prin
pereţi şi planşee CO (CA1), rezistente la foc minimum 2 ore.
6.2.44. Depozitele închise (construcţii sau încăperi cu aria mai mare de 36 m2 ) pentru materiale
sau substanţe combustibile se prevăd cu dispozitive de evacuare a fumului realizate, conform
art.5.5.1. la 5.5.7., asigurându-se 1% din aria pardoselii, iar atunci când încăperile de depozitare
din categoriile A, B, sau C (BE3a,b sau BE2) şi clasele de periculozitate P3, P4 sau P5 au aria
liberă (fără pereţi interiori) mai mare de 10.400 m2 se prevăd cu sisteme de evacuare a fumului şi gazelor
fierbinţi, conform art.2.5.36. la 2.5.45.
Fac excepţie situaţiile precizate în normativ.
6.2.45. Depozitele închise pentru materiale şi substanţe combustibile se echipează cu instalaţii de
semnalizare şi stingere a incendiilor conform reglementărilor tehnice de specialitate,
asigurându-se şi dotarea corespunzătoare cu mijloace tehnice de stingere în caz de incendiu.
Depozite deschise
6.2.46. Amplasarea şi realizarea depozitelor deschise de materiale şi substanţe combustibile solide, lichide sau
gazoase se realizează potrivit prevederilor normativului şi ale reglementărilor tehnice specifice, asigurând
limitarea pierderilor în caz de incendiu şi condiţii de intervenţie corespunzătoare.
6.2.47. În cazul depozitării pe aceeaşi platformă a materialelor şi substanţelor combustibile din sorturi diferite,
se va asigura dispunerea organizată a acestora, astfel încât să nu favorizeze propagarea incendiilor pe suprafeţe
mari.
6.2.48. Depozitele deschise de lichide combustibile, de regulă, se amplasează în zone situate mai jos de obiecte
învecinate. Atunci când amplasarea se face la o cotă mai ridicată, se iau măsuri care să împiedice pătrunderea
lichidelor combustibile şi transmiterea incendiului la obiectele învecinate.
În cazul amplasării în vecinătatea unor ape, se iau măsuri pentru evitarea inundării depozitelorşi totodată pentru
împiedicarea scurgerii lichidelor combustibile spre acestea.
6.2.49. Rezervoarele fără pereţi dubli sau grupurile de astfel de rezervoare supraterane sau
semiîngropate se prevăd cu cuva de retenţie mărginită de diguri sau pereţi C0(CA1)
incombustibili continui, care să reziste la solicitările mecanice şi tehnice produse în
timpul avariilor şi incendiilor.
Cuvele de retenţie se dimensionează şi realizează în aşa fel încât să nu permită deversarea lichidelor în
afara lor.
6.2.50. Depozitarea lichidelor combustibile în ambalaje sau recipiente, se poate face pe platforme deschise
executate din materiale C0 (CA1), situate deasupra nivelului terenului înconjurător şi prevăzut cu rigole de
scurgere.
6.2.51. Depozitele deschise de materiale şi substanţe combustibile se dotează cu mijloace de primă intervenţie şi
se echipează cu instalaţii de semnalizare şi stingere a incendiilor corespunzător reglementărilor tehnice de
specialitate.
6.2.52. Pentru accesul şi intervenţia operativă în caz de incendiu, depozitele deschise vor avea asigurat accesul
pe toate laturile.
HOME
8.2.3. Funcţiunile civile (publice) şi de producţie şi/sau de depozitare admise într-o construcţie
cu funcţiuni mixte, sunt cele cu destinaţii de locuinţe, administrative, comerţ şi parcaje, împreună cu activităţi de
producţie şi/sau depozitare care se încadrează în categoriile C, D sau E (BE2, BE1 sau BE1 b) de pericol de
incendiu.
8.2.4. Dispunerea într-o construcţie cu funcţiuni mixte numai a activităţilor de producţie şi/sau depozitare din
categoriile A(BE3a),B (BE3b), C(BE2), D(BE1a) şi E(BE1b) de pericol de incendiu, este admisă în condiţiile şi
cu măsurile de protecţie stabilite în normativ.
Funcţiuni mixte civile (publice)
8.2.5 Încăperile, spaţiile şi funcţiunile civile (publice) dispuse în construcţia cu funcţiuni mixte, vor avea
stabilit şi precizat riscul de incendiu specific, determinat conform prevederilor art.2.1.1. la 2.1.3.
8.2.6 În funcţie de riscul de incendiu şi densitatea sarcinii termice, fiecare funcţiune civilă (publică) distinctă
se separă de restul construcţiei prin pereţi şi planşee corespunzător alcătuite şi realizate, conform normativului.
HOME
8.2.7 Prin conformarea construcţiei se va urmări dispunerea distinctă a funcţiunilor cu risc mare de incendiu,
separându-se cu elemente de construcţie rezistente la foc corespunzătoare densităţii sarcinii termice din spaţiile
respective şi prevederilor normativului, astfel încât să nu pună în pericol alte funcţiuni civile (publice) adiacente
sau construcţia.
8.2.8 De regulă, funcţiunile civile (publice) cu risc mare de incendiu nu trebuie dispuse sub spaţii cu
aglomerări de persoane sau, în cazul în care aceasta nu este posibilă sau justificată tehnic, se asigură măsuri de
protecţie corespunzătoare.
8.2.9 Construcţia cu funcţiuni mixte va avea asigurat gradul de rezistenţă la foc corespunzător îndeplinirii
condiţiilor de corelaţie dintre acesta şi numărul de niveluri, aria construită şi capacitatea maximă simultană,
conform normativului.
8.2.10 La alcătuirea construcţiei şi a elementelor de construcţie a acesteia, se respectă condiţiile de performanţă
stabilite în prezenta parte şi art. 2.3.1. la 2.3.60. ,precum şi cele specifice din partea a II-a a normativului.
8.2.11. Funcţiunile civile (publice) dispuse în construcţie se separă între ele şi faţă de căile
comune de circulaţie şi evacuare prin elemente rezistente la foc (pereţi, planşee),
corespunzător destinaţiilor şi tipului de clădire.
8.2.12. Prin dispunerea, alcătuirea şi realizarea elementelor de construcţie despărţitoare se va asigura limitarea
propagării focului şi a fumului la spaţiile adiacente pe timpui normat, iar în cadrul funcţiunii se va împiedica
propagarea uşoară a focului şi fumului pe arii mari.
8.2.13. Separarea funcţiunilor diferite se realizează prin pereţi şi după caz, planşee rezistente la foc conform
normativului, iar eventualele goluri de circulaţie sau funcţionale din acestea se protejează cu elemente de
închidere corespunzătoare.
8.2.14. Prin modul de dispunere şi protecţie se vor limita posibilităţile de propagare a focului pe faţadele
construcţiei, asigurându-se plinuri între golurile succesive din pereţii perimetraii de închidere.
8.2.15. Condiţiile de performanţă ale elemenetelor de limitare a propagării focului şi a fumului sunî cele
stabilite în normativ (art.2.4.1.la2.4.52.).
8.2.16. Spaţiile publice pentru parcarea autoturismelor se separă faţă de restul construcţiei cu funcţiuni mixte,
prin pereţi şi planşee CO (CA1) cu rezistenţă la foc normată şi în care nu sunt admise decât goluriie strict
necesare circulaţiei funcţionale, protejate corespunzător cu elemente de închidere, potrivit prevederilor
normativului.
8.2.17. Evacuarea fumului (desfumarea) în caz de incendiu din spaţiile cu săli aglomerate şi căile lor de
evacuare, circulaţiile comune orizontale şi verticale, precum şi din depozitele de materiale sau substanţe
combustibile, în situaţiile stabilite în normativ, se asigură natural-organizatsau mecanic.
8.2.18. Sistemele de evacuare a fumului (desfumare) vor fi independente pentru spaţiile stabilite în normativ, iar
canalele şi ghenele acestora nu vor constitui căi de propagare a focului şi fumului în construcţie.
8.2.19. Realizarea unor sisteme comune de evacuare a fumului (desfumare) este admisă numai în cazurile şi
condiţiile stabilite în normativ.
8.2.20. Construcţiile cu funcţiuni mixte civile (publice) pot avea căi de evacuare comune tuturor funcţiunilor
civile, sau separate pentru una sau mai multe funcţiuni civile (publice) din clădire.
8.2.21. Căile de evacuare vor fi dimensionate, dispuse, alcătuite şi realizate, conform prevederilor normativului,
iar golurile funcţionale de acces la acestea se protejează corespunzător.
8.2.22. La dimensionarea căilor de evacuare ale construcţiilor cu funcţiuni mixte civile (publice) se respectă
prevederile specifice acestora.
8.2.23. Prevederea instalaţiilor de semnalizare şi stingere a incendiilor la construcţiile cu funcţiuni mixte civile
(publice), precum şi la funcţiunile distincte ale acestora, se realizează potrivit prevederilor normativului şi ale
reglementărilor tehnice de specialitate.
8.2.24. Instalaţiile utilitare aferente vor respecta prevederile reglementărilor tehnice de specialitate,
corespunzător destinaţiilor şi riscurilorde incendiu.
HOME
8.2.25. Construcţiile cu funcţiuni mixte civile (publice) vor avea asigurate căi de acces, intervenţie şi salvare,
astfel distribuite, alcătuite, marcate, echipate şi realizate, încât să permită intervenţia uşoarăîn caz de incendiu.
8.2.26. Pe cât posibil, construcţiile cu funcţiuni mixte civile (publice) trebuie să fie accesibile autospecialelor de
intervenţie la toate faţadele, dar cel puţin la două.
8.2.27. Căile de acces, intervenţie şi salvare aferente funcţiunilor civile (publice) destinate persoanelor care
trebuie transportate cu targa, căruciorul, etc. vorfi dimensionate corespunzător.
8.2.28. Construcţiile şi funcţiunile civile (publice) din acestea, se dotează cu mijloace de primă intervenţie
corespunzătoare destinaţiei şi clasei de incendiu a acestora, potrivit prevederilor normativului.
8.2.29. Construcţiile cu funcţiuni mixte civile (publice) vor avea constituite servicii de pompieri atunci când aria
desfăşurată a acestora este de 15.000 m2 sau mai mare.
Funcţiuni mixte civile (publice) şi unele activităţi de producţie şi/sau depozitare
8.2.30. Funcţiunile distincte, încăperile şi spaţiile acestora, admise în construcţia cu funcţiuni mixte conform
prevederilor normativului, vor avea stabilite şi precizate riscurile, respectiv categoriile de pericol de incendiu,
determinate conform prevederilor art.2.1.1. la 2.1.7. ale normativului.
8.2.31. Corespunzător riscurilor şi categoriilor de pericol de incendiu stabilite şi a densităţii sarcinii termice,
fiecare funcţiune distinctă se separă de restul construcţiei prin pereţi şi planşee corespunzătoramplasate, alcătuite
şi dimensionate.
8.2.32. Prin conformarea construcţiei se asigură dispunerea distinctă a funcţiunilor periculoase sau cu risc mare
de incendiu, separându-se cu elemente de construcţie corespunzător alcătuite şi dimensionate, conform
normativului, astfel încât să nu pună în pericol alte funcţiuni sau construcţia.
8.2.33. Se recomandă ca funcţiunile civile (publice) să fie dispuse în zone distincte ale
nivelurilor construcţiei faţă de cele de producţie sau depozitare. Atunci când nu este posibil sau
justificat tehnic, se vorasigura separări corespunzătoare.
Nu se recomandă dispunerea funcţiunilor civile (publice) direct peste depozite de materiale sau
substanţe combustibile cu clasa de periculozitate P4 sau P5 şi densitatea sarcinii termice mai mare de 840MJ/m2
, iar atunci când nu este posibil, numai cu luarea măsurilor care să împiedice propagarea focului şi fumului
(separări, protecţie cu copertine deasupra ferestrelor, echiparea cu instalaţii automate de semnalizare şi stingere,
etc).
8.2.34. Construcţia cu funcţiuni mixte va avea asigurat gradul de rezistenţă la foc corespunzător îndeplinirii
condiţiilor de corelaţie dintre acesta şi aria construită, numărul de niveluri, capacitatea maximă şi riscul
(categoria) de incendiu, după caz, potrivit normativului, având în vedere modul în care este considerată
construcţia potrivit art.7.1.3. şi 7.1.4.
8.2.35. Construcţia şi elementele de construcţie aferente acesteia se alcătuiesc astfel încât să îndeplinească
condiţiile de performanţă comune şi specifice stabilite în normativ.
8.2.36. Diferitele funcţiuni distincte din construcţie se separă între ele şi faţă de căile comune de circulaţie şi
evacuare, prin elemente de construcţie (pereţi, planşee) corespunzătoare prevederilor normativului.
8.2.37. Elementele despărţitoare ale funcţiunilor, vor fi astfel dispuse, alcătuite şi realizate încât să asigure
limitarea propagării focului şi a fumului în spaţiile alăturate, pe timpul normat, iar în cadrul fiecărei funcţiuni să
împiedice propagarea focului şi a fumului pe arii mari.
8.2.38. Golurile de circulaţie sau funcţionale din elementele de separare, se protejează cu elemente de închidere
conform normativului, în funcţie de rolul acestora pentru siguranţa la foc.
8.2.39. Elementele de construcţie prevăzute pentru limitarea propagării focului şi a fumului, se alcătuiesc şi
realizează potrivit prevederilor art.2.4.1. la 2.4.52. precum şi a precizărilor din părţile II, III şi IV ale
normativului.
8.2.40. Evacuarea fumului (desfumarea) în caz de incendiu se asigură corespunzător condiţiilor şi funcţiunilor
dispuse în construcţie, (natural-organiza sau mecanic) potrivit normativului.
8.2.41. Evacuarea fumului (desfumarea) se realizează conform prevederilor normativului referitoare la aceasta
(art.2.5. 1.la 2.5.35.) fiind obligatorie prevederea unor sisteme independente pentru funcţiunile civile (publice)
faţă de cele de producţie şi depozitare.
8.2.42. Construcţiile pot avea căi de evacuare comune tuturor funcţiunilor distincte din acestea, sau separate
pentru diferite funcţiuni.
8.2.43. Căile de evacuare se dispun, alcătuiesc, dimensionează şi realizează conform prevederilor normativului
potrivit funcţiunilor din construcţie astfel încât să îndeplinească nivelele de performanţă specifice.
HOME
8.2.44. Prevederea şi realizarea instalaţiilor de semnalizare şi stingere a incendiilor, vor corespunde funcţiunilor
respective şi claselor de incendiu stabilite.
8.2.45. La proiectarea şi realizarea instalaţiilor utilitare aferente, se respectă prevederile reglementărilor tehnice
de specialitate, corespunzător destinaţiei, riscurilor şi pericolelor de incendiu, precum şi tipului construcţiei.
8.2.46. Construcţiile vor avea asigurate căi de acces, intervenţie şi salvare, astfel distribuite, alcătuite, marcate,
echipate şi realizate încât să permită intervenţia uoară în caz de incendiu.
8.2.47. De regulă construcţiile trebuie să fie accesibile autospecialelor de intervenţie ale pompierilor la cel puţin
două faţade, pe căi de circulaţie corespunzătoare.
8.2.48. Funcţiunile distincte şi construcţiile se dotează cu mijloace tehnice de stingere
corespunzătoare destinaţiei şi clasei de incendiu a acestora, potrivit normativului.
8.2.49. Atunci când aria desfăşurată a construcţiilor se încadrează în limitele stabilite în normativ
pentru funcţiunile civile (publice) sau de producţie şi depozitare vor avea constituite servicii de
pompieri.
Funcţiuni mixte de producţie şi/sau depozitare
8.2.50. Funcţiunile distincte de producţie şi/sau depozitare din construcţiile cu funcţiuni mixte, vor avea
determinate şi precizate categoriile de pericol de incendiu specifice, conform prevederilor art.2.1.4.la 2.1.7.
8.2.51. Corespunzător categoriilor de pericol de incendiu stabilite, a destinaţiei şi densităţii sarcinii termice,
fiecare funcţiune, inclusiv încăperi ale acesteia, se separă de restul construcţiei prin pereţi şi planşee
corespunzător amplasate, alcătuite şi dimensionate conform normativului.
8.2.52. Prin conformarea construcţiei se asigură dispunerea distinctă a funcţiunilor periculoase şi
separarea acestora cu pereţi şi după caz cu planşee, astfel încât să nu pună în pericol alte
funcţiuni sau construcţia.
Spaţiile, încăperile şi funcţiunile cu pericol de explozie, categoriile A sau B (BE3a sau BE3b), pe cât
posibil vorfi dispuse la partea superioară a construcţiei. Atunci când nu este posibil sau justificat tehnic, se iau
măsuri de protecţie şi separare corespunzătoare.
8.2.53. Construcţia va avea asigurat gradul de rezistenţă la foc corespunzător îndeplinirii condiţiilor de corelaţie
cu aria construită, categoria de pericol de incendiu şi numărul de niveluri.
8.2.54. Elementele de construcţie şi construcţia în ansamblu, vor fi astfel alcătuite încât să îndeplinească
condiţiile de comportare la foc specifice acestora.
8.2.55. Funcţiunile distincte dispuse în construcţie, se separă între ele şi faţă de căile comune de circulaţie şi
evacuare, prin pereţi şi planşee corespunzătoare categoriilor de pericol de incendiu, densităţii sarcinii termice şi
a condiţiilor de încadrare în gradul de rezistenţă la foc.
8.2.56. Prin dispunerea şi alcătuirea elementelor de construcţie despărţitoare, se va asigura limitarea propagării
incendiilor la funcţiuni adiacente, precum şi pe arii mari ale funcţiunii respective.
8.2.57. Golurile de circulaţie sau funcţional necesare din elementele de separare, se protejează cu elemente
corespunzătoare, în funcţie de categoria de pericol şi rolul elementului despărţitor.
8.2.58. Elementele de construcţie prevăzute pentru limitarea propagării focului şi a fumului, se alcătuiesc şi
realizează conform prevederilor normativului referitoare la construcţii de producţie şi/sau depozitare (art.2.4.1.
la 2.4.52.).
8.2.59. Este obligatorie asigurarea evacuării fumului (desfumare) din încăperile şi funcţiunile prevăzute în
normativ, potrivit prevederilor art.2.5.1. la 2.5.35. şi a celor specifice.
8.2.60. Evacuarea fumului (desfumarea) din încăperile de depozitare cu aria mai mare de 36m2 , pentru
materiale şi substanţe combustibile, se asigură independent.
8.2.61. În situaţiile în care este obligatorie evacuarea fumului conform normativului, aceasta se poate realiza
natural - organizat sau mecanic.
HOME
8.2.62. Construcţiile pot avea căi de evacuare comune tuturor funcţiunilor sau distincte pentru una sau mai
multe funcţiuni.
8.2.63. Căile de evacuare se dispun,alcătuiesc şi dimensionează corespunzător categoriilor de pericol de
incendiu şi destinaţiilor respective, asigurându-se separarea lor prin elemente de construcţie corespunzătoare.
8.2.64. Construcţiile se echipează cu instalaţii de semnalizare şi stingere a i n c e n d i i l o r conform
reglementărilor tehnice de specialitate.
8.2.65. Instalaţiile utilitare aferente se proiectează şi realizează conform reglementărilor specifice, în funcţie de
categoriile de pericol stabilite şi destinaţii.
8.2.66. Se asigură căi de acces, intervenţie şi salvare în caz de incendiu, potrivit prevederilor normativului
referitoare la construcţii de producţie şi/sau depozitare, astfel încât să permită intervenţia uşoară, în special la
funcţiunile cu pericol mare de incendiu.
8.2.67. Pentru accesul autospecialelor de intervenţie se asigură căi de circulaţie conform normativului, astfel
încât intervenţia să fie posibilă pe cel puţin două laturi ale construcţiei.
8.2.68. Construcţiile şi funcţiunile distincte se dotează cu mijloace tehnice de stingere, în funcţie de pericol şi
clasele de incendiu ale acestora, conform normativului.
8.2.69. Construcţiile cu funcţiuni mixte de producţie şi/sau depozitare, vor avea constituite servicii de pompieri
conform prevederilor normativului şi ale reglementărilor de specialitate.
C U P R IN S
CAP. 1 -GENERALITĂŢI
1.1. SCOP, DOMENIU DE APLICARE
1.2. TERMINOLOGIE - CLASIFICĂRI
MINISTERUL LUCRĂRILOR PUBLICE, TRANSPORTURILOR Şl LOCUINŢEI
MANUAL PRIVIND EXEMPLIFICĂRI,
DETALIERI Şl SOLUŢII DE APLICARE A
PREVEDERILOR NORMATIVULUI
P 11899 "SIGURANŢA LA FOC A
CONSTRUCŢIILOR"
INDICATIV: MP 0082000
Elaborat de:
INSTITUTUL DE PROIECTARE CERCETARE Şl TEHNICĂ DE
CALCUL ÎN CONSTRUCŢII IPCT S.A.
DIRECTOR GENERAL: Dr. ing. Dan Căpăţînă
DIRECTOR GENERAL ADJUNCT: Ing. Şerban Stănescu
RESPONSABIL LUCRARE Şl
COLABORATOR: Dr. arh. Ştefan Barthon
AUTOR: Dr. arh. loan Voiculescu
COLABORATORI: Ing. Elena Mihalache
Coordonat de:
DIRECŢIA DE PROGRAME DE CERCETARE Şl REGLEMENTĂRI
TEHNICE MLPAT
DIRECTOR: Ing, Octavian Mănoiu
RESPONSABIL TEMĂ: Arh. Doroteia Cocheci
MANUAL PRIVIND EXEMPLIFICĂRI, DETALIERI Şl Indicativ MP 0082000
SOLUŢII DE APLICARE A PREVEDERILOR înlocuieşte:
NORMATIVULUI P 11899 "SIGURANŢA LA FOC A
CONSTRUCŢIILOR"
MANUAL
privind exemplificări, detalieri şi soluţii de aplicare a prevederilor normativului
de Siguranţă la foc P 11899
În toate situaţiile, siguranţa la foc a construcţiilor se asigură pornind de la analizarea
ansamblului construcţiei şi continuând cu elementele componente (subansambluri) ale acesteia.
Printro bună coordonare şi conlucrare a măsurilor de protecţie prevăzute de diferitele
specialităţi de proiectare se pot obţine rezultate satisfăcătoare. Numai analizarea unor măsuri
de protecţie prevăzute independent de diferite specialităţi de proiectare nu poate conduce la
rezultate satisfăcătoare, însă, modul în care se asigură realizarea de detaliu a fiecărei măsuri
de protecţie trebuie să constituie o preocupare importantă a specialiştilor în domeniu.
Elaborat de: Aprobat de:
INSTITUTUL DE PROIECTARE, MINISTRUL LUCRĂRILOR PUBLICE
CERCETARE Şl TEHNICĂ DE Şl AMENAJĂRII TERITORIULUI
CALCUL IN CONSTRUCŢII cu ordinul nr. 31/N/22.05.2000
BUCUREŞTI
În prezentul manual, se propune prezentarea unor modalităţi tipice de rezolvare a unor
probleme specifice siguranţei la foc a construcţiilor, prin exemplificări care să poată fi utilizate
în proiectarea şi execuţia lucrărilor de investiţii.
Lucrarea este utilă având în vedere sistemul exigenţialde redactare a prevederilor
reglementărilor tehnice în construcţii, în care nu se impun soluţii ce trebuie utilizate ci condiţii
tehnice specifice care trebuie îndeplinite, independent de materialul sau elementul utilizat şi
exprimate prin specificaţii de performanţă, criterii şi nivele de performanţă.
Pentru abordarea, aspectelor siguranţei la foc, toate construcţiile trebuie să aibă stabilit
gradul de rezistenţă la foc şi riscul de incendiu, elemente care stau la baza analizei fiecărui caz.
Gradul de rezistenţă la foc al construcţiilor (sau după caz, a compartimentului de
incendiu, atunci când construcţia este constituită din mai multe compartimente de incendiu),
indiferent de destinaţia sau funcţiunea acestora, reprezintă capacitatea lor globală de a răspunde
la acţiunea unui incendiu standard.
Prin incendiu standard se înţelege desfăşurarea acţiunii termice conform curbei
temperaturătimp standardizată şi recunoscută internaţional, iar încercările la foc se efectuează în
aceste condiţii standardizate.
Totodată, încadrarea construcţiilor în grade de rezistenţă la foc stabilită în normativ, ca de
altfel şi celelalte măsuri şi condiţii de protecţie prevăzute, se referă la construcţii având minimum
categoria "C" de importanţă, datorită caracterului de largă repetabilitate al acestora.
În cazul în care se proiectează o construcţie încadrată în categoria A sau B de importanţă,
se va avea în vedere asigurarea unor condiţii de siguranţă la foc mai severe.
Ceea ce trebuie prevăzut suplimentar, se bazează pe analiza de caz, iar în baza exigenţelor
utilizatorilor, beneficiarii şi proiectanţii stabilesc măsurile necesare pe proprie răspundere,
prezentând justificarea tehnică a opţiunii respective.
RISC (CATEGORIE DE PERICOL) DE INCENDIU
Riscul de incendiu trebuie stabilit pentru orice spaţiu, încăpere sau grup de încăperi
neseparate cu elemente de construcţie rezistente la foc pentru perioada de timp normată în
reglementările tehnice, în vederea stabilirii şi adoptării măsurilor de siguranţă la foc
corespunzătoare.
Constituit din probabilitatea izbucnirii incendiilor, riscul de incendiu este un parametru
deosebit de important pentru siguranţa la foc, în funcţie de care se stabilesc performanţe şi nivele
de performanţă pe care trebuie să le îndeplinească construcţia.
Estimarea riscului de incendiu înseamnă evidenţierea nivelului de agresiune în special
termică la care poate fi supusă construcţia în caz de incendiu, deci stabilirea "agresorului"
împotriva căruia trebuie luate măsuri de protecţie.
Factorii luaţi în considerare la stabilirea riscului de incendiu sunt constituiţi din elemente
funcţional necesare activităţilor desfăşurate în construcţii şi din însăşi componenţa construcţiilor
HOME
respective, respectiv a existenţei sub diferite forme a materialelor şi substanţelor combustibile,
exprimate global prin densităţi ale sarcinii termice.
Densitatea sarcinii termice (constituită din potenţialul calorific total al unui spaţiu, încăpere,
compartiment sau construcţie, raportată la aria pardoselii luată în considerare şi exprimată în
J/m 2 ) cu toate că nu poate fi controlată în timp aspect recunoscut pe plan internaţional este
luată în considerare în toate reglementările tehnice.Constituind unul din elementele absolut
necesare producerii incendiului, respectiv prezenţa materialelor şi substanţelor combustibile în
construcţie (fixe şi mobile) şi exprimată prin densitatea sarcinii termice, pe baza ei se determină
în principal riscul de incendiu.
Noţiunea de risc de incendiu este utilizată în general la toate construcţiile. Având în
vedere aplicarea în reglementările anterioare din ţara noastră a exprimării "categorie de pericol
de incendiu" pentru activităţile specifice de producţie şl/sau depozitare, precum şi inexistenţa
prevederii şi reglementării unor riscuri de incendiu la clădirile civile (publice), în normativ sunt
stabilite „riscuri de incendiu" pentru clădiri cu destinaţii civile (publice) şi „categorii de pericol de
incendiu" pentru activităţi de producţie şi/sau depozitare şi care de fapt exprimă generic riscuri
de incendiu.
Densitatea sarcinii termice se regăseşte în ambele situaţii şi se evaluează potrivit
metodologiei standardizate.
La determinarea riscului de incendiu în construcţiile civile (publice), se au în vedere două
aspecte principale, pe de o parte densitatea sarcinii termice, iar pe de altă parte destinaţia
respectivă a spaţiului.
Acest mod de abordare a evaluării riscului de incendiu în clădiri civile (publice), sa
adoptat având în vedere cele arătate în legătură cu controlul densităţii sarcinii termice, precum şi
unele prevederi similare existente în reglementările europene şi internaţionale.
În clădirile civile (publice) riscurile de incendiu pot fi mari, mijlocii sau mici, diferenţiate
în funcţie de densitatea sarcinii termice şi funcţiunea respectivă.
În ceea ce priveşte luarea în considerare a materialelor la determinarea densităţii sarcinii
termice, se au în vedere:
CAZUL 1: In cazul materialelor combustibile din clasele C1 sau C2 de combustibilitate (greu
combustibile) se ia în calcul puterea calorifică a respectivelor materiale considerate în clasa C4
de combustibilitate.
NOTA:
Atunci când depozitele sunt compartimente antifoc, pentru restul construcţiei calculul densităţii
sarcinii termice se efectuează fără luarea în considerare a depozitelor Dl şi D2.
RISC DE INCENDIU LA CLĂDIRI CIVILE(PUBLICE)
Sunt considerate cu risc mare de incendiu spaţiile în care densitatea sarcinii termice este
peste 840 MJ/m 2 , precum şi cele pentru: arhive, biblioteci, multiplicări de documente(xerox,
heliograf etc), parcaje autoturisme, spaţii comerciale şi altele similare.
Cu risc mijlociu de incendiu sunt considerate spaţiile în care densitatea sarcinii termice este
cuprinsă între 420 MJ/m 2 şi 840 MJ/m 2 sau în care se utilizează focul deschis, cum sunt:
bucătăriile, oficiile cu preparări calde, centralele termice etc.
Cu risc mic de incendiu sunt considerate spaţiile, în care densitatea sarcinii termice este
mai mică de 420 MJ/m 2 şi celelalte funcţiuni (destinaţii) care nu sunt menţionate la riscuri mari
sau mijlocii.
Totodată, pentru încăperile şi spaţiile echipate cu instalaţii automate de stingere a
incendiilor (sprinklere, drencere, apă pulverizată, gaze inerte, C0 2 etc), riscurile mari de
incendiu determinate, pot fi considerate mijlocii, iar riscurile mijlocii pot fi considerate mici.
În ceea ce priveşte stabilirea riscului de incendiu pentru întregul compartiment de
incendiu sau clădire civilă (publică), se are în vedere cel mai mare nivel de risc de incendiu
existent care reprezintă minimum 30 % din volumul compartimentului sau al clădirii respective
şi care determină riscul de incendiu general.
Stabilirea riscului de incendiu pentru întregul compartiment de incendiu sau clădire
(general) este obligatorie, întrucât se ia în considerare la asigurarea corespunzătoare a condiţiilor
de siguranţă la foc ale ansamblului constituit, atât de specialităţile de construcţii, cât şi a celor de
instalaţii.
CATEGORII DE PERICOL DE INCENDIU LA CONSTRUCŢII
DE PRODUCŢIE ŞI/SAU DEPOZITARE
La construcţiile de producţie şi/sau depozitare, riscurile de incendiu se exprimă prin
„categorii de pericol de incendiu", în funcţie de natura activităţilor desfăşurate, de caracteristicile
de ardere ale materialelor şi substanţelor utilizate, prelucrate, manipulate sau depozitate şi de
densitatea sarcinii termice.
În conformitate cu prevederile normativului de siguranţă la foc, zonele, încăperile,
compartimentele de incendiu şi construcţiile independente de producţie şi/sau depozitare se
încadrează în categorii de pericol de incendiu determinate diferenţiat şi care pot fi cu risc de
incendiu:
foarte mare (categoriile A şi B de pericol de incendiu), existând posibilităţi de incendiu
HOME
şi explozie volumetrică;
mare (categoria C de pericol de incendiu), atunci când sunt posibilităţi de incendiu
(ardere), iar densitatea sarcinii termice este de peste 105 MJ/m 2 ;
mediu (categoria D de pericol de incendiu), atunci când există foc deschis sub orice
formă, în absenţa substanţelor combustibile;
mic (categoria E de pericol de incendiu), atunci când există materiale sau substanţe
incombustibile în stare rece, ori substanţe combustibile în stare de umiditate avansată
(peste 80%).
La determinarea categoriilor de pericol de incendiu nu se iau în considerare unele dintre
situaţiile şi condiţiile precizate în normativ.
Cea mai periculoasă categorie de pericol de incendiu necompartimentată, deci neseparată
cu pereţi şi planşee rezistente la foc conform normativului, nu determină categoria de pericol de
incendiu pentru întreaga încăpere în care se află (după caz, compartiment de incendiu sau
construcţie închisă), atunci când:
sunt cu pericol de explozie (categoria A sau B) dar au un volum mai mic de 5 % din
volumul încăperii sau al compartimentului respectiv în care sunt amplasate liber;
sunt din categoriile C şi D de pericol de incendiu şi au un volum mai mic de 10 % din
volumul încăperii (compartimentului) în care se află, fără a depăşi însă aria de
400 m 2 .
Totodată, atunci când în spaţiul respectiv sunt mai multe categorii de pericol de incendiu
necompartimentate, situate în puncte distincte ale încăperii sau compartimentului de incendiu
respectiv, se iau în calcul sumele volumelor şi respectiv a ariilor fiecărei categorii de pericol, cu
excepţia celor din categoriile C şi D de pericol situate unele de altele la distanţa de 40,00 m şi
mai mult (măsurată pe orizontală).
Categoria de pericol a unui compartiment de incendiu sau construcţie de producţie şi/sau
depozitare, este determinată de cea mai periculoasă categorie de pericol de incendiu
necompartimentată sau compartimentată pe care o cuprinde şi care reprezintă mai mult de 30 %
din volumul construit al acesteia.
La determinarea categoriilor A şi B de pericol de incendiu se au în vedere scăpările şi
degajările de gaze, vapori sau praf combustibil, atât în timpul desfăşurării normale a activităţii,
cât şi în cazuri accidentale de avarie a instalaţiilor de utilităţi aferente (electrice, termice,
hidro, ventilare etc), stabilite prin proiect.
Riscurile de incendiu se stabilesc şi precizează obligatoriu în documentaţiile tehnice, în
funcţie de care se stabilesc şi măsurile de siguranţă la foc corespunzătoare.
*
Prin conceperea şi conformarea la foc a construcţiilor, în general, se urmăreşte asigurarea
condiţiilor corespunzătoare necesare:
evacuării utilizatorilor;
limitării posibilităţilor de propagare a incendiilor;
intervenţiei în condiţii de siguranţă.
Construcţia şi distribuţia interioară a spaţiilor, trebuie să rezolve problemele funcţionale,
estetice, confort etc. în primul rând, dar toate acestea astfel abordate şi soluţionate încât să
asigure şi condiţiile necesare de siguranţă a utilizatorilor.
Aspectele privind siguranţa utilizatorilor (rezistenţă şi stabilitate, siguranţa în exploatare
şi siguranţa la foc) cu toate că au elemente specifice care trebuie soluţionate distinct, totuşi
prezintă interferări şi suprapuneri ale rezolvărilor, care în final conduc la îndeplinirea exigenţelor
de siguranţă a utilizatorilor.
Mai mult, prin însăşi realizarea condiţiilor specifice de siguranţă la foc unele măsuri se
suprapun sau completează, fără a putea fi evidenţiate diferenţe nete între acestea.
HOME
De exemplu, evacuarea utilizatorilor nu poate fi redusă strict la circulaţiile din interiorul
clădirii, aceasta fiind dependentă de amplasare, asigurând posibilităţi de îndepărtare a
utilizatorilor faţă de clădirea incendiată şi totodată de accesibilitate a forţelor de intervenţie din
exterior prin intrările perimetrale prevăzute şi posibilităţile de acces a autospecialelor de
intervenţie.
În acelaşi mod se pot exemplifica şi cele referitoare la asigurarea intervenţiei în condiţii
de siguranţă şi care presupun amplasare, asigurând posibilităţi de îndepărtare a utilizatorilor faţă
de clădirea incendiată şi totodată de accesibilitate a forţelor de intervenţie din exterior prin
intrările perimetrale prevăzute şi posibilităţile de acces a autospecialelor de intervenţie.
În acelaşi mod se pot exemplifica şi cele referitoare la asigurarea intervenţiei în condiţii
de siguranţă şi care presupun realizarea unor măsuri specifice, dar în aceiaşi timp accesul şi
intervenţia în interior se realizează prin circulaţiile funcţionale (scări, uşi, coridoare etc.) care
constituie şi căi de evacuare a utilizatorilor.
Pe de altă parte, limitarea posibilităţilor de propagare a incendiilor înseamnă prevederea
unor obstacole constructive şi de instalaţii (pereţi, planşee, perdele de apă etc.) în interiorul
clădirii astfel încât incendiul să nu se propage uşor pe arii mari construite, dar şi limitarea
propagării focului la şi de la vecinătăţi, care poate fi asigurată prin obstacole similare celor din
interior, ori prin distanţe de siguranţă.
Atunci când spaţiile cu riscuri mari de incendiu sunt dispuse în diferite locuri din
construcţie fără a avea în vedere o dispunere sectorizată, se creează dezordine în volumul
construit care generează măsuri de protecţie ample şi de cele mai multe ori ineficiente şi greu de
realizat (fig.2)
• Campingurile se amplasează la distanţe, de regulă, cel puţin 50 m faţă de vecinătăţi cu riscuri
de incendiu, drumuri internaţionale şi naţionale, precum şi minimum 100 m faţă de linii curente
CF. (fig5)
NOTA GENERALA
La desene sunt folosite notaţiile:
D.N. Drum naţional sau internaţional
PAF Perete antifoc
CI la Cn Compartiment de incendiu
D Distanţa normată între compartimente de incendiu
UAF Uşa antifoc
PRF Perete rezistent la foc
Ii învelitoare incombustibilă
HOME
COMPARTIMENT DE INCENDIU
CAZUL 1: Clădire (construcţie independentă) care constituie compartiment de incendiu şi
este amplasată la distanţe normate faţă de alte construcţii.(fig. 6)
CAZUL 2: Clădire (construcţie) sau ansambluri de clădiri, compartimentate cu pereţi
antifoc. (fig. 7 şi 8)
HOME
HOME
CAZUL 4: Perete antifoc care nu depăşeşte planul acoperişului cu învelitoare greu
combustibilă (C1 C2) (fig.9e).
HOME
CAZUL 6: compartimentarea construcţiilor de producţie sau depozitare (fig.10a şi b)
HOME
CAZUL 9 : Funcţiuni diferite care au căi de evacuare comune (separate corespunzător) (fig.13).
ÎNCĂPERI TAMPON Şl TAMBURI DESCHIŞI
CAZUL 1: încăperi tampon de protecţie a golului din perete antifoc (fig,14)
HOME
CAZUL 2: încăperi tampon de protecţie a golului din perete rezistent la explozie (fig.15)
Categoria C (D,E) pericol de incendii, cladire civila
CAZUL 4: încăpere tampon la ghena de gunoi (fig.17).
CAZUL 5: Tambur deschis în perete antifoc (fig.18).
HOME
CAZUL 6: Separarea rampelor supraterane de cele subterane (fig.19).
IEŞIRE
CĂI DE EVACUARE
2 După asigurarea luminării scărilor interioare, pot fi:
a) cu lumină naturală;
b) fără lumină naturală (iluminate artificial) fig.20b.
HOME
3 După forma în plan a rampelor, scările pot fi cu rampe drepte sau cu rampe curbe
(elicoidale).
3.1. Scările cu rampe drepte se pot realiza cu una sau mai multe rampe (fig.20dc4).
HOME
HOME
3.2. Scările cu rampe încrucişate sunt constituite dintro combinaţie între două scări cu
rampe drepte (fiecare) şi care conduce la realizarea a două scări (două căi de evacuare distincte)
fig.20d..
Figura 20d
3.3. Scările cu rampe elicoidale, cu una sau mai multe rampe pot fi curbe sau în spirale
(fig.20e1).
Caracteristica acestor scări elicoidale, o constituie menţinerea formei în plan a treptelor,
în cadrul desfăşurării lor generale, deci convergenţa muchiilor treptelor întrun singur punct.
Din punctul de vedere al condiţiilor de evacuare, în calculul fluxurilor de evacuare se ia în
considerare numai porţiunea de rampă în care lăţimea minimă a treptei este de 18 cm (respectiv
20 cm la săli aglomerate), iar lăţimea maximă de 40 cm.
Rezultă că indiferent de lăţimea rampei realizată din considerente arhitecturale, poate
constitui cale de evacuare numai o parte din lungimea treptei şi anume cea care îndeplineşte
condiţiile aminitite.
Scările spirală se consideră satisfăcătoare pentru un singur flux de evacuare cu linia
pasului la 0,50m de vangul interior.
O formă deosebită de scară elicoidală combinată cu porţiuni de rampe drepte, o constituie
scara balansată (fig;20e2).
HOME
Aceasta se deosebeşte de celelalte scări prin forma diferită în plan a treptelor.
În funcţie de înălţimea nivelurilor clădirii, rampele unei scări pot fi fără sau cu paliere
intermediare.
Golurile de acces la scară se protejează, de regulă, cu uşi sau, după caz încăperi tampon la
clădirile înalte şi foarte înalte. în afară de condiţiile normate pe care trebuie să le îndeplinească
uşile respective, ele trebuie echipate şi cu dispozitive de autoînchidere. (fig.21)
Fac excepţie situaţiile admise în normativ.
HOME
HOME
Prin deschidere, uşile încăperilor nu trebuie să reducă lăţimea coridoarelor comune de
evacuare a mai mult de 50 de persoane, (chiar daca lăţimea efectivă este mai mare decât lăţimea
normată)fig.22.
HOME
Prin deschidere, uşile de acces în casele de scări nu trebuie să reducă lăţimea normată a
podestelor (fig. 23 a şi b).
HOME
Evacurea persoanelor se consideră că se face ordonat, sub forma de fluxuri de evacuare.
Lăţimile libere normate pentru trecerea fluxurilor de evacuare (fig.24), sunt:
Lăţimile intermediare ale căilor de evacuare se consideră valabile pentru trecerea
numărului inferior de persoane (fig.25).
HOME
HOME
În pereţii coridoarelor şi scărilor pentru evacuarea a mai mult de 50 persoane sunt admise
nişe cu parapetul la mai mult de 1,20m deasupra pardoselii sau cu marginea superioară la
■maximum 0,90m de pardoseală (fig.26).
HOME
TIMPUL (LUNGIMEA) CĂII DE EVACUARE
CAZUL 1: De la uşa încăperii până la cea mai apropiată scară de evacuare la clădiri civile
etajate, (măsurată în axa căii de evacuare) fig.27.
CAZUL 2: în încăperi (mod de măsurare) fig.28.
HOME
CLĂDIRI ÎNALTE
• Clădire înaltă construcţie civilă (publică) suprateratîă, la care pardoseala ultimului nivel
folosibil este situată ia peste 28,00 m faţă de terenul (carosabilul adiacent) accesibil
autovehiculelor (inclusiv a autoscărilor de intervenţie) de intervenţie ale pompierilor pe cel puţin
două laturi ale clădirii (fig. 29), dintre care pe o latură integral.
• Clădiri înalte sunt numai porţiunile SUPRATERANE.
• Atunci când ultimele niveluri sunt amenajări de tip duplex se ia în considerare cota (nivelul)
accesului de la ultimul nivel.
• Nivelurile subterane nu se iau în considerare la stabilirea tipului de clădire înaltă, (fig.30).
• Clădirile amplasate la cote mai ridicate faţă de şosele, drumuri etc, nu sunt clădiri înalte,
(fig.31).
HOME
HOME
• Clădirile dispuse adiacent străzilor în pantă, nu sunt considerate înalte atunci când au asigurate
accese de intervenţie pe două laturi în porţiuni cu înălţimea (cota) ultimului planşeu utilizabil sub
28,00 m. (fig.32).
• Nu sunt considerate clădiri înalte blocurile de locuinţe colective care au maximum P+11 niveluri
supraterane (fiind admis deasupra nivelului limită, un singur nivel care ocupă max.50% din arie
şi este destinat spaţiilor tehnice, spălătorii, călcătorii), (fig. 34)
. Clădire foarte înaltă construcţie civilă (publică) la care pardoseala ultimului nivel folosibil
este situată la înălţimea de 45,00 m sau mai mult (fig.35), măsurată conform precizărilor de la
clădiri înalte.
HOME
• În clădirile înalte sau foarte înalte este obligatorie asigurarea a cel puţin două căi de evacuare
distincte şi independente (fig.36 a c)
HOME
• În clădiri înalte şi foarte înalte este obligatorie asigurarea a cel puţin două căi de evacuare,
distincte şi independente, astfel amplasate încât să asigure distribuţia lor judicioasă şi
posibilitatea ca persoanele să recunoască cu uşurinţă traseul spre exterior.
HOME
HOME
. Golurile de acces la scările de evacuare se protejează obligatoriu cu încăperi tampon, la clădirile
înalte şi foarte înalte (fig. 37 a şi b).
HOME
Golurile de acces la ascensoare din nivelurile supraterane se protejează cu uşi rezistente la
foc de 60 minute la clădirile înalte şi 120 minute la clădirile foarte înalte, echipate cu dispozitive
de autoînchidere şi montate pe pereţii puţului.
• Între circulaţiile comune orizontale şi uşile de acces la ascensoare din nivelurile
supraterane, se recomandă realizarea unor paliere de separare (fig.39). (Prin însumare să asigure
minim 60 minute în clădiri înalte şi minim 120 minute în clădiri foarte înalte la nivelurile
supraterane )
La nivelurile superioare, dacă nu se prevede palier (tampon) de separare şi la ascensor se
asigură accesul direct din circulaţia comună orizontală (coridor), uşa de palier a ascensorului
trebuie să fie rezistentă la foc min.60 minute în clădiri înalte şi min.120 minute în clădiri foarte
înalte (fig.40).
HOME
La clădiri înalte şi foarte înalte" atunci când ascensoarele debuşează în subsolurile
(nivelurile subterane) ale clădirii, golurile de comunicare cu nivelurile subterane se protejează
obligatoriu cu încăperi tampon prevăzute cu uşi rezistente la foc minimum 90 de minute fiecare
(fig.41)
HOME
TIMPI /LUNGIMI DE EVACUARE
La săli aglomerate
• Sălile aglomerate trebuie să aibă minimum două căi de evacuare distincte şi independente
(fig.42).
• Timpii de evacuare (lungimile căilor de evacuare) la săli aglomerate trebuie să respecte condiţiile
normate, în funcţie de categoria sălii aglomerate (S1, S2) şi gradul de rezistenţă la foc al
construcţiei (fig.43)
HOME
HOME
La clădiri de producţie
• În clădiri de producţie şi/sau depozitare, timpii (lungimile) de evacuare vor respecta valorile
normate în funcţie de gradul de rezistenţă la foc al construcţiei şi categoriile de pericol de
incendiu.
• Construcţie etajată, gradul II de rezistenţă la foc cu evacuare în două direcţii (fig.44b).
HOME
EVACUAREA FUMULUI (DESFUMARE)
Evacuarea fumului (desfumarea) se poate realiza prin tiraj naturalorganizat sau
mecanic, sau prin combinarea celor două sisteme, astfel încât să se asigure circulaţia dirijată a
aerului şi evacuarea fumului în exterior (fig.50)
HOME
HOME
• În spaţiile închise, cu aria construită mai mare de 10.400 m 2 şi fără pereţi interiori despărţitori,
pentru limitarea propagării incendiilor se realizează sisteme de evacuare a fumului şi gazelor
fierbinţi, constituite din dispozitive de evacuare şi ecrane verticale C0 (CA1) dispuse sub plafon
(fig.51).
• Evacuarea fumului din casele de scări închise, fără ferestre se asigură cu dispozitiv de evacuare
(cu aria de cel puţin 5% din suprafaţa orizontală a scării, dar minimum de 1 m 2 ), amplasat la
partea superioară (fig.52).
HOME
EVACUAREA MECANICĂ A FUMULUI
• La nivelurile supraterane, introducere aer în scară (natural sau mecanică) şi dispozitiv de
evacuare (trapa) la clădiri cu înălţimi obişnuite (fig.54).
HOME
La clădiri înalte şi foarte înalte introduceri mecanice în scară, încăperi tampon şi circulaţii
comune orizontale, iar evacuări mecanice numai din încăperile tampon şi circulaţii comune (fig.
55), la nivelurile supraterane.
Introduceri mecanice în scară şi încăperi tampon, iar evacuări mecanice numai în
circulaţiile comune orizontale (fig.56)
NOTA: Aceleaşi sisteme se adoptă şi pentru nivelurile subterane.
HOME
MĂSURI CONSTRUCTIVE LA SPAŢII CU PERICOL DE EXPLOZIE
CATEGORIILE A şl B
• Construcţiile cu pericol de explozie (categoria A sau B) se realizează din materiale şi
elemente de construcţie C0(CA1); fig.57.
• Construcţiile independente cu pericol de explozie, nu vor avea pod (indiferent de materiale şi
elementele din care sunt alcătuite) fig.59.
• Dispunerea încăperilor şi spaţiilor cu pericol de explozie este recomandată în afara
construcţiilor cu alte destinaţii (la distanţe de siguranţă D) fig.60.
HOME
• Atunci când încăperile (spaţiile) cu pericol de explozie (A sau B) nu pot fi dispuse în afara
construcţiilor cu alte destinaţii, se iau măsurile de protecţie prevăzute în reglementările tehnice,
având în vedere următoarele:
Nu este recomandată dispunerea încăperilor cu pericol de explozie la nivelurile inferioare ale
unei construcţii etajate cu altă destinaţie (fig.61).
Atunci când încăperile cu pericol de explozie sunt dispuse în construcţii cu alte destinaţii,
se separă prin elemente rezistente la explozie (pereţi, planşee) fig.62.
HOME
Notă: Planşeele rezistente la explozie trebuie să îndeplinească condiţiile pereţilor respectivi,
rezistenţi la explozie.
Elementele rezistente la explozie trebuie să asigure şi împiedicarea propagării incendiilor din
spaţiile adiacente spre cel cu pericol de explozie (rezistenţă la foc conform densităţii sarcinii
termice)
HOME
• Golurile de comunicare funcţională din pereţii rezistenţi la explozie (categ.A sau B) se protejează
prin încăperi tampon antiex şi în situaţii excepţionale justificate tehnic, prin tamburi deschişi
antiex.
HOME
HOME
• Încăperile cu pericol de explozie nu vor avea tavane false şi zone neventilate (fig.65a şi b).
HOME
• Încăperile şi spaţiile închise din categoria A sau B de pericol de incendiu se prevăd cu goluri
de decomprimare în caz de explozie, cu aria de cel puţin 0,05 m 2 la 1 m 3 din volumul încăperii
(fig.66).
• Golurile de decomprimare pot fi prevăzute în pereţii exteriori sau în acoperiş (fig.67).
HOME
• Nu sunt admise goluri de decomprimare în pereţii şi planşeele de separare faţă de restul
construcţiei (fig.68).
• Golurile prevăzute pentru decomprimare în caz de explozie pot fi neînchise sau închise cu
elemente de închidere care să cedeze la presiunea provocată de explozie (panouri sau porţiuni de
perete sau acoperiş de tip uşor dislocabile sau rabatabile, ferestre, luminatoare cu geam simplu)
fig.69.
HOME
• Panourile rabatabile pot fi cu balamale (axe), orizontale sau verticale (fig .70a şi b).
HOME
HOME
HOME
CONSTRUCŢII DE PRODUCŢIE / DEPOZITARE
• Construcţiile de producţie şi/sau depozitare se pot amplasa la distanţe de siguranţă normate sau
compartimentate corespunzător faţă de vecinătăţi.
HOME
• Încăperile de depozitare a materialelor şi substanţelor combustibile solide, cu aria mai mare de
36 m 2 , situate în construcţii cu alte destinaţii, trebuie să aibă asigurate conform normativului
(fig.73):
a separări faţă de restul construcţiei, cu pereţi şi planşee CO (CA1), rezistente la foc
corespunzător densităţii sarcinii termice şi claselor de periculozitate a materialelor depozitate;
HOME
b protecţia golurilor de comunicare funcţională practicate în
elementele de separare;
c evacuarea fumului, în caz de incendiu.
• Încăperile destinate staţiilor de pompare a apei pentru incendiu, grupurile electrogene sau
pompelor cu motoare termice care constituie surse de rezervă ce alimentează dispozitive de
protecţie la foc, vane de incendiu şi altele similare, se alcătuiesc şi realizează conform
normativului, astfel încât să asigure:
a separarea lor faţă de restul construcţiei prin elemente verticale şi orizontale CO (CA1),
rezistente la foc minimum 3 ore pentru pereţi şi 1 oră şi 30 de minute pentru planşee; b accesul
uşor din exterior în caz de nevoie.
NOTĂ: Pe lângă aceste condiţii principale, în cazul în care este necesar, se admite şi realizarea
unui acces funcţional din construcţie printrun gol în pereţii de separare, atunci când sunt
îndeplinite simultan următoarele condiţii:
golul de comunicare este protejat cu uşa rezistentă la foc minimum 1 oră şi 30 de minute,
echipată cu dispozitive de autoînchidere sau închidere automată în caz de incendiu şi
golul asigură comunicarea cu un coridor comun de circulaţie (nu cu o altă funcţiune din
clădire).
• încăpere separată de restul construcţiei şi numai cu acces direct din exterior (la nivelul
terenului) fig.74.
HOME
HOME
• încăpere separată de restul construcţiei şi numai cu acces direct din exterior (la subsol având
curte de lumină)
• încăpere cu acces direct din exterior şi o comunicare funcţională din interior (fig.76).
HOME
• Rezolvare necorespunzătoare (legătura directa cu centrala termica) fig.77.
• Acces pe scara verticală (fig.79).
• Separarea anexelor tehnicosociale, laboratoarelor şi a atelierelor anexă (cu excepţia grupurilor
sanitare) faţă de spaţii de producţie din categoria C (BE2) de pericol de incendiu (fig.80).
• În spaţiile închise de producţie din categoriile C, D sau E (BE2, BE1ab) birourile personalului
HOME
care conduce nemijlocit producţia (maiştri, supraveghetori, conducere etc), pot fi realizate din
elemente CO (CA1), cu uşi şi geamuri spre spaţiul de producţie (fig.81a şi b).
HOME
• Protecţia golurilor de acces la scările de evacuare închise din construcţiile de producţie şi/sau
depozitare (fig.82 a, b, c şi d).
HOME
Figura 82d încăperi tampon ventilate în suprapresiune, având uşi rezistente la foc
minimum 45 de minute şi antiscantei. NOTĂ: Toate uşile de acces la casele de scări
(nerezistente sau rezistente la foc), se prevăd cu dispozitive de autoînchidere.
HOME
CONSTRUCŢII CU FUNCŢIUNI MIXTE
• Determinarea caracterului de clădire civilă (publică) sau de producţie şi/sau depozitare se
analizează pe porţiuni de clădire, apoi pe ansamblu, după cum urmează:
ANALIZA FAZA I (fig.83b)
Riscul cel mai mare care reprezintă cel puţin 30 % din aria desfăşurată a porţiunii civile
(publice) este considerat pentru toată porţiunea .
Porţiunea de clădire este considerată civilă (publică) cu risc miilociu (fig.83b).
HOME
ANALIZA FAZA II (fig.83c)
Categoria de pericol cea mai periculoasă care reprezintă peste 30% din aria desfăşurată a
porţiunii de producţie şi/sau depozitare, este considerată pentru toată porţiunea.
Porţiunea de clădire cu activitate de producţie şi/sau depozitare este considerată
din categoria C (fig.83c).
CONCLUZIE / DETERMINARE FINALA (fig. 83d)
Concluzie: Clădire de producţie şi/sau depozitare din categoria C (fig.83d).
HOME
• În construcţii cu funcţiuni mixte civile (publice) nu este admisă dispunerea unor spaţii sau
încăperi cu pericol de explozie (fig.84).
CLĂDIRI CU ATRIUM
CAZUL 1 Clădirea are atrium, zona etajată având minimum 4 niveluri (fig.85a şi b).
HOME
CAZUL 2 Clădirea se consideră fără atrium, având mai puţin de 4 niveluri (fig.86).
• Atriumurile pot fi neacoperite sau acoperite (fig.87).
HOME
• Atriumurile tratate în normativ, sunt cele care îndeplinesc condiţiile:
1 sunt delimitate pe una sau mai multe laturi de minimum patru niveluri ale clădirii;
2 sunt acoperite şi au lăţimea cel puţin 7 H(H fiind cea mai mică înălţime a atriumului).
3 îndeplinesc condiţia I ³ 7H (fig.88).
NOTĂ: Atriumurile care nu îndeplinesc raportul I ³ 7H, prezintă efectul de "COŞ" în caz de
incendiu şi nu sunt recomandate.
• Amplasarea atriumurilor în raport cu clădirea, poate fi adiacentă (pe una până la trei laturi) sau
înglobată (fig.89).
HOME
• Faţă de nivelurile clădirii atriumul poate fi închis cu pereţi plini, pereţi vitraţi sau neînchis (fig
90 a, b, c).
HOME
• Circulaţiile comune orizontale deschise spre atrium, se prevăd la limita lor spre atrium (sub
planşee) cu ecrane continui CO, etanşe la foc minimum 1 oră şi înălţimea de minimum 0,50 m (fig
91a şi b).
HOME
HOME
• În construcţiile cu atrium nu se recomandă dispunerea adiacentă, neseparată de atrium, a unor
spaţii cu risc mare de incendiu, iar când totuşi se prevăd comerţ, expoziţii cu densitatea sarcinii
termice > 840 MJ/m 2 ), acestea se echipează cu instalaţii automate de semnalizare şi stingere a
incendiilor.
Depozite de materiale şi/sau substanţe combustibile, neseparate de atrium. NU SUNT ADMISE.
EXEMPLE PRIVIND DETERMINAREA DENSITĂŢII SARCINII TERMICE
Evaluarea densităţii sarcinii termice în spaţiile construite are în vedere materialele şi
substanţe combustibile din spaţiile luate în consideraţie, în conformitate cu prevederile STAS
10903/379, modificat de IRS cu nr.3384 din 24.01.1989, "MĂSURI DE PROTECŢIE CONTRA
INCENDIILOR DETERMINAREA SARCINII TERMICE ÎN CONSTRUCŢII".
Sunt luate în considerare materialele combustibile existente conform proiectului, puterile
calorice ale acestora precizate în standard şi ariile încăperilor respective (luate în considerare
pentru determinarea densităţii sarcinii termice).
Se au în vedere, în principal, următoarele premize de calcul:
pardoselile combustibile (mocheta, PVC etc) sunt lipite pe strat suport incombustibil
(beton, şapă);
tâmplăria exterioară se realizează din materiale incombustibile (profile de
aluminiu);
încăperile sunt separate cu pereţi şi planşee incombustibile, rezistente la
foc;
plafoanele false sunt cu structura metalică şi panouri din fibră minerală.
CAZUL 1
*PARCAJE AUTOTURISME:
. număr de autoturisme: 85;
. arie construită parcaj (exclusiv rampe şi scări): 3760 mp
Principalele materiale luate în considerare şi puterea lor calorică:
*benzine (motorine) Qi = 46,65 Mj/Kg;
HOME
*cauciuc Qi = 41,85 Mj/Kg;
*materiale plastice Q, i= 46,00 Mj/Kg;
Masa materialelor combustibile luate în considerare pentru un autoturism:
• benzine (motorine): Mb x u= 60 I x 0,8 Kg/l = 48 Kg;
• cauciuc: Mc = 80 Kg
• materiale plastice: Mp = 400 Kg
Evaluarea sarcinii termice pentru un autoturism:
• benzine (motorine): 48 Kg x 46,65 Mj/Kg = 2.239,20 Mj;
• cauciuc: 80 Kg x 41,85 Mj/Kg = 3.348,00 Mj;
• materiale plastice 400 Kg x 46,00 Mj/mp = 18.400,00 Mj
Evaluarea sarcinii termice a unui autoturism: 2.239,20 + 3.348,00 + 18.400,00 =
23.987,20 Mj/autoturism
• Cabluri, tuburi, aparate etc. din materiale plastice aferente ariei medii construite (instalaţii
aparente), ce revine fiecărui loc de parcare.
15Kg x 46,00 Mj = 690 Mj
Total sarcină termică pentru un loc de parcare:
23.987,00 Mj + 690 Mj = 24.677,00 Mj
Evaluarea densităţii sarcinii termice pe niveluri de parcare:
CAZUL 2
• SĂLI DE CURSURI CU 30 DE LOCURI:
. număr persoane: 30 + 1 prof;
. arie încăpere: 48,00 mp
Principalele materiale luate în considerare şi puterea lor calorică:
lemn (mobilier) Qi = 19,25 Mj/kg;
hârtie; textile Qi = 16,30 Mj/Kg;
materiale plastice Qi = 33,50 Mj/Kg
Masa materialelor combustibile considerate:
mese de lucru din lemn şi metal (în care materialul combustibil reprezintă 80 % din greutate):
30 Kg x 0,80 x 19,25 Mj/Kg = 462,00 Mj
16 mese x 462,00 Mj = 7.392,00 Mj
scaune metalice cu şezut şi spătar din lemn: 3 Kg x 0,80 x 19,25 Mj/Kg =
46,20 Mj
31 scaune x 46,20 Mj = 1.432,20 Mj
hârtie, materiale, textile: 0,5 Kg x 16,30 Mj/Kg = 8,15 Mj
31 locuri x 8,15 Mj = 252,65 Mj
pardoseală estradă iemn (parţială):
0,5 m 2 x 600 Kg/m 3 x 19,25 Mj/Kg = 5.775,00 Mj
HOME
uşa intrare (tâmplărie răşinoase):
1,50 m x 2,10 m x 0,03 m = 0,0945 m 2
0,0945 m 3 x 550 Kg/m 3 x 13,80 Mj/Kg = 717,25 Mj
cabluri, tuburi, aparate din materiale plastice:
0,4 kg/m x 50 m x 33,50 Mj/Kg = 670,00 Mj
Total sarcină termică în încăpere:
7392,00 Mj + 1432,20 Mj + 252,65 Mj + 5775,00 +
+ 717,25 Mj + 670,00 Mj = 16.239,10 Mj
Evaluarea densităţii sarcinii termice în sălile cu 30 locuri:
16.239,10 Mj : 48 mp (arie considerată) = 338,31 Mj/mp
Rotund 339,00 Mj/mp
CAZUL 3
• BIBLIOTECĂ SALĂ DE LECTURĂ
număr de persoane: 800
arie încăpere: 1.225,00 mp
Principalele materiale luate în considerare şi puterea lor calorică:
lemn Qi = 19,25 Mj/Kg
hârtie, textile Qi = 16,30 Mj/Kg
materiale plastice Qi = 33,50 Mj/Kg
Masa materialelor combustibile considerate:
mese de lectură din lemn şi metal (în care materialul combustibil reprezintă 80 % din
greutate)
60 Kg x 0,80 x 19,25 Mj/Kg = 924,00 Mj
100 mese x 924,00 Mj = 92400,00 Mj
scaune metalice cu şezut şi spătar din lemn:
3 Kg x 0,80 x 19,25 Mj/Kg = 46,20 .Mj
800 scaune x 46,20 Mj = 36.960,00 Mj
cărţi, hârtie, materiale textile:
2,5 Kg x 16,30 Mj/Kg = 40,75 Mj
800 locuri x 40,75 Mj = 32.600.00 Mj
uşă intrare (tâmplărie răşinoase)
4 buc. x 1,50 m x 2,10 m x 0,03 m = 0,378 m 3
0,378 m 3 x 550 Kg/m 3 x 13,80 Mj/Kg = 2.869,02 Mj
cabluri, tuburi, aparate din materiale plastice:
0,4 kg/m x 1,50 m x 33,50 Mj/Kg = 2.010.00 Mj
Total sarcină termică în încăpere: 92.400,00 Mj + 36.960,00 Mj + 32.600,00 Mj + 2.869,02
Mj + 2.010.00 Mi = 166.839.02 Mj
HOME
Evaluarea densităţii sarcinii termice în sălile cu 90 de locuri: 166.839,02 Mj : 1225,00 mp =
148,30 Mj/mp
Rotund 149,00 Mj/mp
CAZUL 4
• BIBLIOTECĂ DEPOZIT CĂRŢI
număr de persoane: 10
arie construită: 1.270 mp
Principalele materiale luate în considerare şi puterea lor calorică:
cărţi Qi = 13,80 Mj/Kg
materiale plastice Qi = 33,50 Mj/Kg
Masa materialelor combustibile considerate: 0,30 m x 2,10 m x 1440 m = 907,20 m 3
cabluri, tuburi, aparate din materiale plastice:
0,5 kg/m x 100 m x 33,50 Mj/Kg = 1.675,00 Mj
Total sarcină termică în depozit:
6.885.648,00 Mj + 1.675,00 Mj = 6.887.323.00 Mj
Evaluarea densităţii sarcinii termice în depozit:
6.887.323,00 Mj : 1.270 mp = 5.423,09 Mj/mp
Rotund 5.424 Mj/mp
CAZUL 5
• BIROURI
. număr persoane: 3; . arie încăpere: 25 mp
Principalele materiale luate în considerare şi puterea lor calorică:
lemn Qi = 19,25 Mj/kg;
hârtie; textile Qi = 16,30 Mj/Kg;
materiale plastice Qi = 33,50 Mj/Kg
Masa materialelor combustibile considerate:
birou din lucru din lemn şi metal (în care materialul combustibil reprezintă 80 % din greutate):
30 Kg x 0,80 x 19,25 Mj/Kg = 462,00 Mj
3 birouri x 462,00 Mj = 1.386,00 Mi
scaun metalic tapiţat cu poliuretan:
2 Kg x 0,80 x 19,25 Mj/Kg = 38,50 Mj
0,5 Kg poliuretan x 33,50 Mj/Kg = 16,75 Mj
38,50 Mj + 16,75 Mj = 55,25 Mj
6 scaune x 55,25 Mj = 331,50 Mj
HOME
dulap documente (în care materialul combustibil reprezintă 80 %):
57 Kg x 0,80 x 19,25 Mj/Kg = 877,80 Mj
3 dulapuri x 877,00 Mj = 2.633,40 Mj
corp mobil modul birou:
22 Kg x 0,80 x 19,25 Mj/Kg = 338,80 Mj
3 corpuri x 338,80 Mj = 1.016,40 Mj
hârtie (5 Kg/persoană):
5 Kg x 19,25 Mj/Kg = 96,25 Mj
3 pers. x 06,25 Mj = 288,75 Mj
calculatoare (monitor, imprimantă, calculator, tastatură)
10,65 Kg x 0,5 x 33,50 Mj/Kg = 178,39 Mj
3 calculatoare x 178,39 Mj = 535,16 Mj
uşa intrare (tâmplărie lemn):
1,00 m x 2,10 m x 0,03 m x 550 Kg/m 3 x 19,25 Mj/Kg= = 670,91 Mj
cabluri, tuburi, aparate din materiale plastice:
2 kg/m x 0,25 m x 60 Mj/Kg = 1.005,00 Mj
Total sarcină termică în încăpere:
1.386,00 Mj + 331,50 Mj + 2633,40 Mj + 1.016.40MJ + + 288,75 Mj + 535,60 Mj +
+670,01 Mj + 1.005,00 Mj = 7.866,66 Mi
Evaluarea densităţii sarcinii termice:
NORMATIV
privind securitatea la incendiu a construcţiilor,
Partea a II-a instalaţii de stingere
Indicativ P118/2 - 2013
Publicat în: Monitorul Oficial Nr. 595 bis din 24 septembrie 2013
CUPRINS
Partea I-a
Prevederi generale
Partea a II-a
Proiectarea şi executarea instalaţiilor de stingere cu apă a incendiilor
Partea a III-a
Proiectarea şi executarea instalaţiilor de stingere a incendiilor cu gaze
Partea a IV-a
Proiectarea şi executarea instalaţiilor de stingere a incendiilor cu aerosoli
Partea a V-a
Proiectarea şi executarea instalaţiilor de stingere a incendiilor cu spumă
Partea a VI-a
Proiectarea şi executarea instalaţiilor de stingere a incendiilor cu pulbere
Partea a VII-a
Proiectarea şi executarea instalaţiilor de stingere a incendiilor cu abur
Partea a VIII- a
Exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor
Anexe
HOME
Partea I-a
Prevederi generale
Amplasare
2.11. Componentele instalaţiilor de stingere a incendiilor se amplasează cu respectarea
prevederile reglementărilor tehnice şi ale prezentului normativ, precum şi cerinţele şi condiţiile
producătorilor acestora.
2.12. În funcţie de natura substanţei de stingere utilizate, se recomandă dispunerea staţiilor
de distribuţie şi a rezervelor în apropierea incintei la care asigură stingerea incendiilor.
2.13. (1) Staţiile de distribuţie trebuie să aibă acces din exterior pe căi de circulaţie
funcţionale, dimensionate corespunzător reglementărilor tehnice şi necesităţii executării
operaţiunilor de montaj, manevră (operare), reparaţii şi întreţinere.
(2) Căile de acces în staţia de distribuţie, precum şi din zona de amplasare a acesteia se
prevăd cu iluminat de siguranţă corespunzător prevederilor normativului I 7 sau a
reglementărilor echivalente.
2.14. În toate situaţiile se recomandă asigurarea ventilării natural-organizate a staţiilor de
distribuţie a substanţelor de stingere.
2.15. (1) În funcţie de condiţiile specifice şi de natura substanţei de stingere, se prevăd
instalaţii de ventilare mecanică a staţiilor de distribuţie. Evacuarea eventualelor scăpări de gaze
se face numai direct în exterior.
(2) Instalaţia de ventilare mecanică a staţiei de distribuţie va asigura evacuarea scăpărilor de
substanţe de stingere direct în exterior, până la un nivel nenociv pentru oameni. Ventilarea va
asigura un debit echivalent cu minimum 5 schimburi orare.
2.16. Corespunzător condiţiilor concrete ale spaţiilor protejate cu instalaţii fixe pentru
stingerea incendiului, pot fi prevăzute instalaţii mecanice de ventilare capabile să asigure
evacuarea degajărilor rezultate în urma incendiului (fum, gaze de ardere).
2.17. Instalaţiile mecanice de ventilare, atunci când se prevăd, trebuie să fie acţionate cu
butoane manuale amplasate centralizat în apropierea uşilor de acces în spaţiile protejate.Aceste
instalaţii se dimensionează corespunzător evacuării sigure a degajărilor, asigurând un debit
echivalent cu minimum 5 schimburi orare. Tubulatura de evacuare va avea trasee cât mai scurte
şi dacă este posibil, fără a traversa alte spaţii neprotejate.
Acţionare
2.30. În raport de natura incendiului, de viteza de evoluţie a acestuia şi de consecinţele
posibile, instalaţiile de stingere se acţionează automat sau manual. În toate cazurile, acţionările
automate trebuie să fie dublate de acţionari manuale pentru comanda punerii în funcţiune a
instalaţiei.
2.31. La instalaţiile cu funcţionare automată, sistemul de semnalizare a incendiului şi de
acţionare a comenzii de funcţionare a instalaţiei va asigura detectarea incendiului în faza
incipientă.
2.54. Pentru salvarea oamenilor din spaţiile inundate cu substanţe de stingere cu nivel de
concentraţie toxic organismului uman, se iau măsuri de evacuare imediată şi de evitare a
accesului în aceste spaţii. Se va acorda primul ajutor persoanelor afectate de substanţele
speciale de stingere.
2.55. Mijloacele şi echipamentele de protecţie necesare intervenţiei la incintele, sistemele şi
instalaţiile de stingere a incendiilor, se menţin în stare de funcţionare la parametrii proiectaţi şi
se recomandă a se păstra într-o încăpere apropiată, protejată faţă de spaţiul ce se inundă cu
substanţa specială de stingere şi la care accesul să fie uşor.
2.56. Pentru atenţionarea personalului din interiorul spaţiilor supuse inundării cu substanţe
speciale de stingere trebuie să fie afişate la loc vizibil panouri de avertizare inscripţionate cu
următorul text , conform modelului prezentat în figura 2.1.
ATENŢIE!
ÎN CAZ DE ALARMĂ SAU INCENDIU,
PĂRĂSIŢI IMEDIAT INCINTA.
PERICOL DE MOARTE!
Figura 2.1. Indicator pentru avertizare asupra faptului că spaţiile sunt protejate cu substanţe
speciale de stingere
2.57. În toate spaţiile în care sunt amplasate baterii de recipienţi (butelii) cu substanţe
speciale de stingere a incendiilor şi în special, pe feţele exterioare ale uşilor staţiilor de stocare şi
distribuţie, se va afişa următoarea inscripţie, conform modelului prezentat în figura 2.2.
ATENŢIE!
Figura 2.2. Indicator pentru avertizare pentru spaţiile în care se depozitează butelii cu substanţe
de stingere
3. Cerinţe
3.1. Construcţiile trebuie să corespundă, atât în ansamblu, cât şi pe părţi separate, utilizării
preconizate, ţinând seama mai ales de sănătatea şi siguranţa persoanelor implicate de-a lungul
întregului ciclu de viaţă al construcţiilor. În condiţiile unei întreţineri normale, construcţiile
trebuie să îndeplinească aceste cerinţe fundamentale aplicabile construcţiilor pe o durată de
utilizare rezonabilă din punct de vedere economic.
3.2. La proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de stingere a incendiilor, trebuie să
se stabililească măsuri, condiţii şi nivelurile de performanţă potrivit prevederilor prezentului
normativ şi reglementărilor specifice care să asigure îndeplinirea cerinţelor fundamentale din
Regulamentul (UE) nr. 305/2011 din 9 martie 2011 al Parlamentului European şi al Consiliului de
stabilire a unor condiţii armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcţii şi de
abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului referitoare la:
HOME
calităţii mediului sau a climei pe întregul lor ciclu de viaţă, în cursul construirii, utilizării,
demolării, în special ca rezultat al oricărora din următoarele:
a) emanaţii de gaze toxice;
b) emisii de substanţe periculoase, de compuşi organici volatili (COV), de gaze care produc
efect de seră sau de particule periculoase în aerul din interior sau în atmosferă;
c) emisie de radiaţii periculoase;
d) scurgerea de substanţe periculoase în apa freatică, apa marină, apa de suprafaţă sau în
sol;
e) scurgerea de substanţe periculoase în apa potabilă sau substanţe care au un impact
negativ diferit asupra apei potabile;
f) evacuarea defectuoasă a apelor reziduale, a fumului sau a deşeurilor solide sau lichide;
g) prezenţa umidităţii în anumite părţi ale construcţiei sau pe suprafeţe din interiorul acesteia.
3.9. (1) Igienă, sănătate şi mediu înconjurător constituie o cerinţă fundamentală care
necesită tratarea cu deosebită atenţie a fiecărui caz în parte, având în vedere riscul pe care-l
prezintă substanţa de stingere utilizată.
(2) În toate situaţiile în care utilizarea substanţelor de stingere a incendiilor determină riscuri
pentru utilizatori, este obligatorie realizarea tuturor măsurilor de protecţie a vieţii şi a sănătăţii
acestora.
(3) Pentru asigurarea protecţiei şi refacerii mediului se utilizează numai substanţe de stingere
a incendiului care nu au influenţe majore asupra mediului.
3.10. (1) Pentru realizarea cerinţei fundamentale siguranţă şi accesibilitate în
exploatare a instalaţiilor de stingere a incendiilor trebuie îndeplinite condiţiile necesare
funcţionării acestora în deplină siguranţă. În documentaţiile de proiectare trebuie să se
evidenţieze influenţele instalaţiilor de stingere a incendiilor asupra utilizatorilor şi construcţiei.
(2) Construcţiile trebuie proiectate şi executate astfel încât să nu prezinte riscuri inacceptabile
de accidente sau pagube în cursul funcţionării sau al utilizării, cum ar fi alunecări, căderi, loviri,
arsuri, electrocutări, leziuni cauzate de explozii şi tâlhării. În special, construcţiile trebuie să fie
proiectate şi executate astfel încât să fie accesibile şi utilizabile pentru persoanele cu dizabilităţi.
3.11. Pentru funcţionarea instalaţiilor de stingere a incendiilor în condiţii de siguranţă în
exploatare sunt necesare măsuri, dispozitive, echipamente etc. corespunzătoare de protecţie,
care să elimine posibilitatea producerii unor riscuri pentru utilizatori (răniri, arsuri, asfixieri,
electrocutări, contaminări, explozii etc.).
3.12. Instalaţiile de stingere a incendiilor, în funcţionare normală şi în stare de avarie, nu
trebuie să influenţeze negativ parametrii şi nivelurile de performanţă ale construcţiei, referitoare
la cerinţele de calitate prevăzute de lege.
3.13. Cerinţa fundamentală protecţia împotriva zgomotului se asigură prin măsuri
corespunzătoare astfel realizate încât prin funcţionare să nu afecteze confortul acustic al
utilizatorilor şi al zonelor învecinate. Construcţia trebuie proiectată şi executată în aţa fel încât
zgomotul perceput de către utilizatori sau de către persoane aflate în apropiere să fie menţinut
la un nivel la care să nu fie periclitată sănătatea acestora şi să le permită să doarmă, să se
odihnească şi să lucreze în condiţii satisfăcătoare.
3.14. Cerinţa fundamentală economie de energie şi izolare termică se asigură prin
analize şi soluţii de caz, în funcţie de condiţiile specifice în care se folosesc instalaţiile, de
cerinţele acestora şi caracteristicile substanţelor utilizate la stingerea incendiilor.Construcţiile cu
instalaţiile afertente de încălzire, răcire, iluminare şi ventilare trebuie astfel proiectate şi
executate încât consumul de energie necesar funcţionării să fie mic, ţinând cont de utiliyatori şi
de condiţiile locale de climă. Construcţiile trebuie, de asemenea, să fie eficiente din punct de
vedere energetic, consumând cât mai puţină energie pe parcursul construirii şi demontării lor.
HOME
Partea a II-a
Proiectarea şi executarea instalaţiilor de stingere
cu apă a incendiilor
j) clădiri administrative cu aria construită mai mare de 600 m2 sau mai mult de 4 (patru)
niveluri supraterane;
k) clădiri închise de sport cu capacitatea maximă simultană mai mare de 300 utilizatori;
l) clădiri sau spaţii de producţie şi/sau depozitare în care se utilizează materiale sau substanţe
combustibile, cu aria desfăşurată mai mare de 600m2;
m) depozite cu stive înalte (peste 6 m înălţime), indiferent de aria construită;
n) spaţii subterane publice (cu excepţia locuinţelor), de producţie şi/sau depozitare subterane
cu aria desfăşurată mai mare de 600 m2;
o) parcaje subterane conform prevederilor reglementării tehnice în vigoare;
p) parcaje supraterane cu mai mult de 2 (două) niveluri sau cele cu aria desfăşurată mai
mare de 600 m2;
4.2. Enumerarea de la art. 4.1. nu este limitativă, investitorii putând stabili necesitatea
echipării cu hidranţi interiori de incendiu şi pentru alte tipuri de clădiri.
4.3. În cazul clădirilor cu mai multe compartimente de incendiu, modul de echipare cu
hidranţi de incendiu interiori se stabileşte pentru fiecare compartiment de incendiu în parte, iar
gospodăria de apă aferentă clădirii se dimensionează astfel încât să asigure sarcina
hidrodinamică necesară cea mai mare şi debitul cel mai mare.
4.4. Nu se prevăd hidranţi de incendiu interiori atunci când apa nu este indicată ca substanţă
de stingere şi când stingerea incendiului se asigură cu alte substanţe de stingere: gaze inerte,
spumă, abur, pulberi, precum şi la construcţiile parter, cu destinaţia de producţie şi/sau
depozitare, la care stingerea incendiului în interior se asigură de la hidranţii de incendiu exteriori
cu debitele şi presiunile necesare, cu furtun având lungimea de maxim 40 m.
4.21. Pentru hidrantul interior de incendiu echipat cu furtun semirigid, tamburul trebuie dotat
cu două flanşe circulare cu diametrul maxim de 800 mm şi cu sectoare interioare sau cu o
bobină cu diametrul minim de 200 mm pentru furtunurile de 19 mm şi 25 mm şi cu diametrul
minim de 280 mm pentru furtunurile de 33 mm. Tamburul trebuie să se rotească în jurul axei
sale.
4.22. (1) Suportul de furtun plat pentru hidrantul interior de incendiu, poate fi: cu tambur, cu
furtun pliat de două sau cu furtun bobinat.
(2) Tamburul trebuie să se rotească în jurul axei sale în aşa fel încât să permită desfăşurarea
liberă a furtunului. Tamburul interior trebuie să aibă diametrul minim de 70 mm, cu o fantă
largă de cel puţin 20 mm în care se aşează cuta mediană din lungul furtunului.
4.23. (1) Cutiile trebuie prevăzute cu o uşă şi pot fi echipate cu o încuietoare. Cutiile care pot
fi zăvorâte, trebuie prevăzute cu un dispozitiv de deschidere în caz de urgenţă care să fie
protejat cu ajutorul unui material transparent, care să poată fi spart cu uşurinţă. Robinetul de
închidere cu supapă înşurubat până la capăt, trebuie poziţionat astfel încât să permită
rămânerea a cel puţin 35 mm spaţiu liber în jurul diametrului exterior a roţii de manevră.
(2) Dacă dispozitivul de deschidere în caz de urgenţă este protejat printr-un geam frontal,
acesta trebuie să poată fi spart cu uşurinţă, fără a exista riscul de a lăsa bucăţi sau corpuri
ascuţite care să poată provoca rănirea celor care acţionează dispozitivul de deschidere în caz de
urgenţă.
(3) Uşile cutiilor trebuie să se deschidă cu minimum 1.700 pentru a permite furtunului să fie
mişcat liber în toate direcţiile. Pentru anumite condiţii climatice este necesar să se prevadă cutia
cu găuri cu ventilare corespunzătoare.
4.24. Alimentarea cu apă a hidranţilor de incendiu interiori, din construcţiile prevăzute cu
instalaţii de apă potabilă sau industrială se poate face prin reţele separate sau comune, inelare
ori ramificate.
4.25. Se prevăd reţele de distribuţie separate în următoarele situaţii:
a) la clădirile echipate cu instalaţii interioare cu sprinklere, sprinklere deschise, apă
pulverizată sau ceaţă de apă;
b) la clădirile în care pentru apa potabilă sau industrială s-au utilizat reţelele de distribuţie din
materiale plastice ;
c) în cazurile în care presiunea necesară în instalaţiile pentru stingerea incendiilor este mai
mare de 6 bar;
d) când, potrivit avizului societăţii de distribuţie a apei, nu se poate asigura debitul de apă
pentru stins incendiul din conductele publice şi este necesar a se prevedea o gospodărie de apă
proprie (rezervor cuplat cu staţie de pompare a apei) pentru debitul de incendiu;
e) în cazul reţelelor interioare cu hidranţi de incendiu pentru care este prevăzut timpul
teoretic de funcţionare de 60 minute şi mai mult.
4.26. (1) În reţelele instalaţiilor interioare de apă pentru incendiu, separate sau comune, se
folosesc numai conducte metalice.
(2) Nu sunt admise conducte din materiale plastice.
4.27. Reţelele interioare care alimentează cu apă mai mult de 8 hidranţi de incendiu pe nivel,
se proiectează inelare. În distribuitorul reţelei de alimentare cu apă se prevede o conductă cu
Dn 100 mm cu robinet de închidere, ventil de reţinere şi două racorduri fixe având cuplaj Storz
cu diametrul de trecere de 65 mm pentru alimentarea de la pompele mobile de incendiu.
4.28. Reţelele inelare de conducte se prevăd cu robinete astfel încât, în caz de avarii, să nu
se întrerupă funcţionarea a mai mult de 5 hidranţi pe un nivel al clădirii.
HOME
instalaţiei de hidranţi interiori se face după destinaţia şi caracteristicile clădirii protejate. Fac
excepţie situaţiile din reglementările specifice în care este prevăzută stingerea cu mai multe
jeturi, indiferent de echiparea cu instalaţii automate de stingere .
4.38. Debitele minime ale jetului compact şi pulverizat în funcţie de diametrele duzelor de
refulare sau diametrele echivalente, la diferite presiuni disponibile ale apei în secţiunile de ieşire
din orificiile acestora, pentru hidranţii de incendiu interiori, echipaţi cu furtunuri semirigide, sunt
date în anexa nr. 4, iar pentru hidranţii de incendiu interiori echipaţi cu furtunuri plate, în anexa
nr. 5.
4.39. Presiunea minimă necesară la robinetul hidrantului de incendiu interior, trebuie să
acopere pierderile totale de sarcină în furtun şi să asigure formarea unor jeturi de apă compacte
sau pulverizate, cu debitele din anexa nr. 4, respectiv anexa nr. 5, în funcţie de diametrele
duzelor de refulare sau diametrelor echivalente.
4.40. Debitul de calcul necesar dimensionării conductelor instalaţiei de alimentare cu apă a
hidranţilor de incendiu interiori, se determină astfel:
a) când alimentarea cu apă a hidranţilor de incendiu interiori se face printr-o reţea comună
cu alimentarea cu apă potabilă sau industrială, debitul de calcul se determină adăugând la
debitul de incendiu al hidranţilor (stabilit conform datelor din anexele nr. 4 şi nr. 5.) debitul de
calcul de apă potabilă sau industrială stabilit conform reglementărilor specifice sau prescripţiilor
tehnologice, cu excepţia a 85% din debitul de calcul necesar duşurilor şi a debitului pentru
spălări tehnologice şi a pardoselilor, care nu se iau în calcul;
b) când alimentarea cu apă a hidranţilor de incendiu interiori se face printr-o reţea separată,
debitul de calcul şi numărul de jeturi în funcţiune simultană, se determină conform datelor din
anexele nr. 3, 4 şi 5.
4.41. Coloana de alimentare cu apă a hidranţilor de incendiu interiori are diametrul minim
constant de 2 inch (ţoli) pe întreaga înălţime. Dacă reţeaua de hidranţi de incendiu interiori este
comună cu instalaţiile sanitare coloana de alimentare cu apă potabilă se racordează la partea
superioară la un punct de utilizare curentă a apei, pentru a se asigura circulaţia permanentă a
apei în coloană.
4.42. Dimensionarea conductelor reţelei ramificate de alimentare cu apă a hidranţilor de
incendiu interiori şi calculul pierderilor totale de sarcină (liniare şi locale) se efectuează mai întâi
pe traseul principal de alimentare cu apă al reţelei, de la hidrantul de incendiu cel mai
dezavantajat din punct de vedere hidraulic din întreaga instalaţie (amplasat cel mai depărtat pe
orizontală de punctul de alimentare cu apă al reţelei şi având cota geodezică cea mai mare) spre
punctul de alimentare cu apă al reţelei.
4.43. Ramificaţiile reţelei se dimensionează la presiunile disponibile ale apei din nodurile
traseului principal.
4.44. În cazul în care rezultă necesitatea funcţionării simultane a două sau mai multe jeturi,
se efectuează calculul hidraulic de echilibrare a reţelei, astfel încât să se asigure la hidranţii de
incendiu în funcţiune simultană, debitele şi presiunile necesare pentru formarea jeturilor
compacte, conice şi pulverizate.
4.45. La calculul hidraulic al reţelei inelare de conducte de alimentare cu apă a hidranţilor de
incendiu interiori se asigură parametrii de funcţionare în cazul sectorizării reţelei.
4.46. La dimensionarea instalaţiilor cu hidranţi de incendiu interiori, pentru clădirile civile
foarte înalte, se respectă următoarele:
a) se prevăd minimum două coloane de alimentare, dimensionate astfel încât fiecare să
asigure un debit de apă pentru incendiu de minim 6,3 l/s pentru clădirile cu volum de până la
50.000 m3 şi de minim 8,4 l/s pentru clădirile cu un volum mai mare de 50.000 m3;
HOME
b) pe fiecare nivel se prevăd un număr de hidranţi care să asigure debitul minim de stingere,
în funcţie de volumul construcţiei, amplasaţi, de regulă, unul faţă de altul la distanţe astfel încât
fiecare punct al clădirii să fie atins de cel puţin două jeturi simultane, conform precizărilor din
anexa nr. 3, alimentate de la coloane diferite.
4.47. Instalaţiile de hidranţi interiori pot fi alimentate cu apă, astfel:
a) direct de la grupul de pompare;
b) din reţeaua de apă de incendiu, comună pentru alimentarea hidranţilor interiori şi exteriori,
prin intermediul unui racord prevăzut cu clapetă de sens şi cu robinet de închidere sigilat în
poziţia "deschis" sau cu două racorduri în cazul echipării cu mai mult de opt hidranţi pe nivel;
c) din reţeaua publică dacă compania de apă certifică în scris funcţionarea reţelei pe durată
neîntreruptă la debitul şi presiunea necesare funcţionării instalaţiei de stingere a incendiilor.
4.48. Verificarea şi mentenanţa hidranţilor interiori se efectuează conform SR EN 671-3 sau o
reglementare echivalentă.
5. Coloane uscate
5.1. Coloanele uscate sunt instalaţii fixe, rigide, montate în interiorul construcţiilor, utilizate
numai de serviciile pentru situaţii de urgenţă.
5.2. Echiparea construcţiilor cu coloane uscate este obligatorie la următoarele categorii de
clădiri:
a) clădiri civile înalte şi foarte înalte, precum şi la clădiri cu săli aglomerate cu mai mult de
două niveluri supraterane;
b) parcaje supraterane închise sau deschise cu mai mult de 4 (patru) niveluri, precum şi la
parcajele subterane conform reglementării specifice;
c) clădiri civile subterane cu aria construită mai mare de 600 m2 şi cu două sau mai multe
niveluri subterane;
d) construcţii de producţie şi/sau depozitare cu mai mult de 5 (cinci) niveluri supraterane.
5.3. Echiparea contrucţiilor cu coloane uscate nu exclude celelalte instalaţii de stingere cu
apă a incendiilor, conform prevederilor din prezentul normativ.
5.4. Pentru alimentarea cu apă, se asigură accesul maşinilor serviciilor pentru situaţii de
urgenţă în orice anotimp; distanţa de la calea de acces cea mai apropiată până la racordul de
alimentare cu apă nu trebuie să depăşească 40 m.
5.5. Racordul având cuplaj Storz cu diametrul de trecere de 65 mm pentru alimentarea cu
apă a coloanei uscate, se amplasează pe peretele exterior al clădirii şi se obturează cu un racord
înfundat, la baza coloanei prevăzându-se un ventil de reţinere şi un robinet de golire.
Robinetului de golire de la coloanele uscate din subsol trebuie să fie normal închis.
5.6. Racordul de alimentare cu apă al coloanei uscate se montează la loc vizibil, separat de
orice alt racord, la o înălţime de maximum 1,5 m faţă de sol şi o înclinare de 45° faţă de
verticală.
5.7. Pentru recunoaştere, racordul de alimentare se marchează prin indicator "COLOANĂ
USCATĂ", conform modelului prezentat în figura 5.1.
COLOANĂ
USCATĂ
RACORD
INCENDIU
5.17. Se menţionează în proiect că presiunea de încercare a coloanelor uscate este de 1,5 ori
presiunea de regim dar miminum 16 bar.
5.18. Coloanele uscate se execută din ţevi metalice protejate anticorosiv.
(3) Necesarul de apă pentru stingerea incendiilor la construcţiile precizate la alin. (2) poate fi
asigurat prin extinderea reţelei de distribuţie din centrul populat (localitate), din reţelele de
distribuţie şi rezerva proprie sau numai din rezerva proprie.
(4) Construcţiile la care trebuie asigurată echiparea cu hidranţi exteriori sunt:
a) clădiri închise de importanţă excepţională şi deosebită (categoriile A şi B de importanţă);
b) clădiri înalte, foarte înalte sau cu săli aglomerate;
c) clădiri de locuit colective cu mai mult de 5 (cinci) niveluri supraterane;
d) clădiri, compartimente de incendiu şi spaţii pentru comerţ cu mai mult de 2 (două) niveluri
sau cu aria construită mai mare de 600 m2;
e) clădiri administrative cu aria construită mai mare de 600 m2 sau cu mai mult de 4 (patru)
niveluri supraterane;
f) clădiri de sănătăte/pentru supravegherea, îngrijirea sau cazarea/adăpostirea copiilor
preşcolari, a bătrânilor, persoanelor cu dizabilităţi sau lipsite de adăpost, cu mai mult de 2
(două) niveluri supraterane;
g) clădiri de cultură pentru mai mult de 100 persoane sau cu aria construită mai mare de 600
mp sau cu mai mult de 2 (două) niveluri supraterane;
h) clădiri de învăţământ, cu mai mult de 200 persoane sau cu aria construită mai mare de
600 mp ori cu mai mult de 2 (două) niveluri supraterane;
i) clădiri închise de sport, cu capacitate de primire mai mare de 300 de persoane;
j) clădiri de cult cu mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane şi aria construită peste 600 m2
sau pentru mai mult de 200 de persoane;
k) clădiri de turism cu mai mult de 50 de paturi sau cu aria construită mai mare de 600 m 2 şi
mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane;
l) clădiri montane sau din Delta Dunării, cu capacităţi mai mari de 150 de paturi şi mai mult
de 4 (patru) niveluri supraterane;
m) clădiri de cazare a elevilor, studenţilor, sportivilor cu mai mult de 100 de paturi sau cu aria
construită mai mare de 600 m2 şi mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane;
n) clădiri de producţie şi/sau depozitare cu risc de incendiu mare sau foarte mare, cu aria
desfăşurată mai mare de 600 m2 şi volum peste 3.000 m3;
o) depozite cu stive înalte (peste 6 m înălţime);
p) depozite deschise pentru materiale sau substanţe combustibile, cu aria construită mai
mare de 800 m2;
q) parcaje subterane cu mai mult de 10 autoturisme, potrivit reglementării specifice;
r) parcaje supraterane deschise cu mai mult de 2 (două) niveluri şi aria construită mai mare
de 600 m2;
s) clădiri civile subterane cu aria construită mai mare de 600 m2 şi 2 (două) sau mai multe
niveluri subterane.
6.2. (1) Pentru categoriile de construcţii precizate la art. 6.1 alin. (2), amplasate în
intravilanul sau extravilanul centrelor populate (localităţilor) care nu sunt echipate cu reţele de
alimentare cu apă, stingerea din exterior a incendiilor se asigură din gospodării proprii de apă şi
reţele de distribuţie prevăzute cu hidranţi, alcătuite şi dimensionate corespunzător prezentului
normativ.
(2) Hidranţii de incendiu exteriori nu sunt obligatorii pentru protecţia construcţiilor
menţionate la art. 6.1 alin (4) amplasate izolat (la mai mult de 500 m de zone construite) şi care
nu sunt echipate cu instalaţii de alimentare cu apă, precum şi la construcţii izolate de producţie
sau depozitare cu arii construite sub 2.000 m2 şi maximum două niveluri. În asemenea situaţii
trebuie să se asigure posibilităţi de alimentare cu apă a pompelor mobile de intervenţie din surse
naturale învecinate (râuri, lacuri, fântâni) sau din rezervoare (bazine).
HOME
a) 120 minute pentru clădirile din categoria de importanţă normală şi cu nivel de stabilitate la
incendiu III, IV sau V: clădirile civile, clădiri de producţie şi/sau depozitare şi clădiri cu funcţiuni
mixte;
b)180 minute pentru clădirile de importanţă excepţională şi deosebită, clădirile înalte şi foarte
înalte, clădiri cu săli aglomerate, clădiri de importanţă normală şi cu nivel de stabilitate la
incendiu I sau II: construcţii civile, clădiri de producţie şi/sau depozitare, clădiri cu funcţiuni
mixte, tunuri de apă şi racordurile fixe montate în bloc, depozite deschise precum şi clădirile
agrozootehnice;
c) 240 minute pentru rafinării, combinate petrochimice, protejate cu instalaţii fixe;
d) 360 minute pentru rafinării, unităţi petrochimice, protejate cu instalaţii mobile.
6.20. Numărul, tipul, distanţele de amplasare şi debitul specific al hidranţilor exteriori pentru
stingerea incendiilor se stabilesc astfel încât, debitul de calcul al conductei de distribuţie a apei
pentru stingerea din exterior a incendiului, Qie [l/s], să fie asigurat pentru fiecare compartiment
de incendiu, ţinând seama de schema adoptată pentru stingerea incendiilor (cu pompe mobile
sau cu linii de furtun racordate direct la hidranţii exteriori).
6.21. Numărul hidranţilor exteriori se determină astfel încât fiecare punct al clădirilor să fie
atins de numărul de jeturi în funcţiune simultană, debitul însumat al acestora trebuind să
asigure debitul de apă de incendiu prescris pentru fiecare tip de clădire.
6.22. Numărul de incendii simultane care pot avea loc pe teritoriile operatorilor economici se
stabileşte astfel:
a) dacă suprafaţa teritoriului este mai mică de 150 ha, un incendiu;
b) dacă suprafaţa teritoriului este mai mare de 150 ha, se consideră două incendii simultane,
alegând două clădiri sau instalaţii care necesită cele mai mari debite de apă de incendiu;
c) dacă în zona sau platforma industrială având o suprafaţă mai mare de 150 ha, se află mai
mulţi operatori economici, fiecare cu incinta mai mică de 150 ha, alimentate cu apă prin reţele
comune, reţelele din fiecare incintă trebuie să fie calculate considerând un singur incendiu, iar
reţelele comune pentru două incendii simultane care necesită cele mai mari debite de apă;
d) pentru zone industriale cu suprafaţa mai mare de 300 ha, numărul de incendii simultane
trebuie să fie stabilit de comun acord cu Inspectoratul Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă;
e) pentru depozite sau grupe de depozite de cherestea, buşteni, traverse, lemne de foc şi
depozite de cărbuni, având o suprafaţă mai mare de 20 ha, trebuie să se ia în calcul două
incendii simultane, considerând două sectoare diferite care necesită debitele cele mai mari.
6.23. Numărul de incendii simultane pentru centre populate şi zone industriale, în cazul în
care se asigură alimentarea cu apă rece prin reţele comune, se stabileşte astfel:
a) pentru centrele populate cu mai puţin de 10.000 locuitori şi o zonă industrială cu suprafaţa
până la 150 ha, se consideră un singur incendiu, la centrul populat sau la zona industrială, unde
debitul de incendiu este cel mai mare;
b) pentru centrele populate cu populaţia cuprinsă între 10.000 şi 25.000 locuitori având şi o
zonă industrială cu suprafaţa până la 150 ha, trebuie să se considere două incendii simultane,
unul la centrul populat şi unul la zona industrială, sau amândouă la centrul populat, dacă rezultă
în ultimul caz un debit mai mare;
c) pentru centrele populate cu mai puţin de 25.000 locuitori şi o zonă industrială având
suprafaţa peste 150 ha, trebuie să se ia în calcul două incendii simultane, unul la centrul populat
şi unul la zona industrială sau ambele la centrul populat sau zona industrială, corespunzătoare
debitului de incendiu cel mai mare;
d) pentru centrele populate cu populaţia egală sau mai mare de 25.000 locuitori, având o
zonă industrială cu suprafaţa mai mare de 150 ha, numărul incendiilor simultane şi debitele de
HOME
calcul se stabilesc separat pentru centrul populat, pe baza datelor din anexa nr. 6 şi separat
pentru zona industrială, după care se însumează debitele de apă pentru incendiu.
6.24. Repartizarea incendiilor simultane se face astfel încât un incendiu să revină unei
suprafeţe locuite de cel mult 10.000 locuitori.
6.25. (1) Distanţele de amplasare a hidranţilor de incendiu exteriori se stabilesc în funcţie de
raza de acţiune a hidranţilor care se consideră de 120 m când presiunea apei necesară la
hidranţi este asigurată de reţeaua exterioară, de (100 ...150) m în cazul folosirii motopompelor,
funcţie de performanţele tehnice ale acestora şi de 200 m în cazul folosirii autopompelor. La
stabilirea distanţelor de amplasare a hidranţilor exteriori pentru incendiu trebuie să se ţină
seamă şi de faptul că înălţimilea protejată a clădirilor din exterior nu depăşeşte 45 metri.
(2) Amplasarea hidranţilor de incendiu exteriori pentru localităţi din mediul rural cu populaţie
până la 10.000 de locuitori, se asigură conform reglementărilor tehnice specifice.
6.26. Hidranţii exteriori de incendiu ai reţelelor de joasă presiune se amplasează la 2 m de
bordura părţii carosabile a drumului;
6.27. În terenurile sensibile la umezire pe lângă distanţele impuse de condiţiile de siguranţă
trebuie să se ţină seamă că distanţa faţă de clădiri să fie de o dată şi jumătate înălţimea
stratului de pământ sensibil la umezire.
6.28. Debitul specific al unui hidrant exterior pentru incendiu se consideră de 5 l/s. În lipsa
unor măsurători asupra variaţiei debitului hidranţilor de incendiu exterior fără furtun, acesta
poate fi stabilit în funcţie de presiunea din reţeaua de alimentare cu apă .
6.29. Presiunea minimă la hidranţii de incendiu exteriori de la care se intervine direct pentru
stingere, trebuie să asigure realizarea de jeturi compacte de minimum 10 m lungime, ţeava de
refulare acţionând în toate punctele, cele mai înalte şi cele mai depărtate ale acoperişului
(stivelor), cu un debit de minimum 5 l/s.
6.30. Presiune minimă (măsurată la suprafaţa terenului) la hidranţii exteriori de la care
intervenţia pentru stingere se asigură folosind pompe mobile, trebuie să fie de minimum 0,7 bar
(7 m H2O).
6.31. Debitul de calcul pentru stingerea din exterior a incendiilor şi numărul de incendii
simultane pentru centre populate se determină pe baza datelor din anexa nr. 6.
6.32. În cazul în care operatorii economici sau zonele industriale au instalaţii comune cu
centrele populate, la determinarea numărului de calcul al incendiilor simultane se iau în
considerare şi prevederile din SR 1343-1:2006.
6.33. Debitul de calcul al reţelelor exterioare comune de alimentare cu apă pentru nevoi
menajere, industriale şi pentru stingerea incendiilor, se determină cu relaţia:
în care:
- este debitul de calcul al instalaţiei interioare pentru fiecare clădire sau grup de clădiri de
acelaşi fel, la care nu s-a luat în calcul 85% din debitul de apă necesar duşurilor sau băilor şi
debitul pentru spălarea utilajului tehnologic şi pardoselilor, în l/s;
- debitul de calcul al consumatorilor din exteriorul clădirilor mai puţin debitul de apă
necesar pentru stropit străzile şi spaţiile verzi, în l/s;
qie - debitul hidranţilor exteriori pentru toate incendiile simultane, în l/s;
Kp - 1,10 - coeficient pentru acoperirea pierderilor de apă.
HOME
6.34. Dacă debitul de calcul pentru alimentarea cu apă a instalaţiilor interioare pentru
stingerea incendiilor este mai mare decât debitul de calcul pentru hidranţii exteriori de incendiu,
prin aplicarea relaţiei de la art. 6.33 se poate obţine un debit de calcul mai mic decât cel necesar
şi pentru evitarea subdimensionării reţelei exterioare se verifică debitul de calcul cu relaţia:
în care este debitul de calcul al hidranţilor exteriori calculat pentru numărul de incendii
simultane mai puţin un incendiu, qii este cel mai mare debit de calcul al instalaţiilor interioare de
stingere a incendiilor iar , şi Kp au semnificaţiile din relaţia de la art. 6.33
6.35. Debitul de calcul pentru un incendiu, al conductelor de distribuţie care alimentează cu
apă două sau mai multe sisteme de stingere (protecţie) a incendiilor, se determină, după caz,
prin însumarea debitelor de calcul ale instalaţiilor prevăzute să funcţioneze simultan.
6.36. Calculul hidraulic de dimensionare şi de determinare a pierderilor totale de sarcină ale
apei, în conductele reţelelor ramificate, se efectuează mai întâi pentru traseul principal (cel mai
defavorabil), determinându-se sarcina hidrodinamică necesară a apei reci în punctul de racord al
reţelei exterioare la conducta de serviciu a sistemului de alimentare cu apă a localităţii, H nec
[mH2O], iar ramificaţiile se dimensionează în limitele sarcinilor disponibile din nodurile respective
ale traseului principal şi a vitezelor maxime ale apei (până la 3 m/s) admise în conducte.
Sarcinile în exces se pot prelua prin robinete de reglaj sau prin diafragme calibrate,
dimensionate corespunzător.
6.37. Calculul hidraulic al reţelelor exterioare inelare, se efectuează prin metoda compensării
pierderilor totale de sarcină pe fiecare inel al reţelei.
6.38. Debitul specific al unui hidrant exterior şi debitul de calcul al instalaţiei se determină în
funcţie de lungimea jetului compact necesar intervenţiei, destinaţia şi caracteristicile construcţiei
protejate.
6.39. Lungimea jetului compact se alege conform Anexei 14bis astfel încât să se asigure
intervenţia pentru stingerea în cele mai îndepărtate puncte combustibile din spaţiul încăperilor.
6.40. Debitele de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor, qie, la clădiri civile cu
excepţia locuinţelor sunt date în anexa nr. 7, la clădirile de producţie şi depozitare în anexa nr.
8, la clădirile monobloc în anexa nr. 9, la depozitele deschise de cherestea în anexa nr. 10 la
depozitele de buşteni, traverse de cale ferată şi lemne de foc în anexa nr.11, la depozitele de
rumeguş şi tocătură de lemn în anexa nr. 12, la depozitele de talaş în anexa nr. 13 şi la
depozitele de cărbuni în anexa nr. 14.
6.41. Presiunea minimă necesară la ţevile de refulare trebuie să acopere pierderile de sarcină
pe furtun şi să asigure realizarea debitului specific şi lungimea jetului compact necesar
intervenţiei, conform art. 6.38.
6.42. Numărul, tipul, amplasarea şi debitul specific al hidranţilor exteriori se stabilesc astfel
încât să se asigure debitul pentru fiecare compartiment de incendiu, ţinând seamă de soluţia
tehnică adoptată pentru stingerea incendiilor, dacă se asigură de la pompe mobile sau cu linii de
furtun racordate direct la hidranţii exteriori.
HOME
Tabel 7.1
Înălţimea maximă de depozitare pentru clasele de pericol mediu OH1, OH2 şi OH3
Figura 7.1. Moduri de depozitare conform (conform EN 12845): 1 - vrac sau stive (ST1); 2 -
depozitare pe rafturi (ST4); 3 - depozitare pe paleţi (ST2); 4 - depozitare pe paleţi (ST3); 5 -
rafturi solide sau cu goluri (ST5/6).
(4) Pentru ca instalaţia cu sprinklere să fie eficientă trebuie îndeplinite cerinţele de limitare şi
protecţie pentru diverse moduri de depozitare, prezentate în tabelul 7.2.
(5) Se încadrează în pericol mediu de incendiu OH locurile unde sunt procesate sau fabricate
materiale combustibile cu o sarcină termică medie şi combustibilitate medie.
(6) Pentru exemple trebuie consultată anexa nr. 15.
(7) Când procesul desfăşurat în clădire este încadrat la OH4, zona trebuie tratată ca fiind de
pericol mare de incendiu HHS (depozitare cu pericol ridicat).
c) spaţii de producţie cu pericol mare de incendiu - HHP, care se împarte în 4 subgrupe:
- HHP1 Activităţi cu pericol mare grupa 1;
- HHP2 Activităţi cu pericol mare grupa 2;
- HHP3 Activităţi cu pericol mare grupa 3;
- HHP4 Activităţi cu pericol mare grupa 4.
HOME
(8) Clasele de activităţi cu pericol mare de incendiu acoperă activităţile unde materialele
implicate au o sarcină termică mare şi combustibilitate mare şi incendiile au o dezvoltare rapidă
sau intensă.
(9) În cazul în care zone cu pericol de incendiu diferit comunică între ele, criteriile de
proiectare pentru zona cu pericol mare de incendiu trebuie aplicate şi cel puţin primelor două
conducte ale instalaţiei cu sprinklere din zona cu pericol mediu sau mic de incendiu.
d) depozite cu pericol mare de incendiu - HHS, care se subîmpart în 4 categorii:
- HHS1 depozite cu pericol mare categoria I;
- HHS2 depozite cu pericol mare categoria II;
- HHS3 depozite cu pericol mare categoria III;
- HHS4 depozite cu pericol mare categoria IV.
7.5. (1) Metodologia de clasificare pe categorii a mărfurilor depozitate este redată în
ANEXA B din standardul SR EN 12845+A2:2009. Lista alfabetică a produselor depozitate şi
categoriilor depozitate este redată în ANEXA 15 tabelul 15.4, identică cu Anexa C din standardul
SR EN 12845. Protecţia pentru mai multe riscuri speciale, este redată în ANEXELE E, F şi ANEXA
G la standardul SR EN 12845+A2:2009.
(2) Pentru a determina criteriile de proiectare a instalaţiei cu sprinklere necesare pentru
protecţia contra incendiului a mărfurilor depozitate trebuie urmată procedura redată în figura
7.2.
7.6. Clasele de depozite cu pericol mare de incendiu acoperă depozitele de mărfuri în care
înălţimea de depozitare depăşeşte limitele date în tabelul 7.1.
Tabel 7.2
ST6 Fie intervalul dintre rânduri este mai Sunt obligatorii sprinklere 1, 2
mare de 1,2 m, fie stivele de intermediare sau, dacă este
depozitare nu depăşesc suprafeţe mai imposibil, trebuie instalate
mari de 150 m2 despărţituri verticale
incombustibile şi continui pe
toată înălţimea, longitudinal şi
transversal pentru fiecare raft
Notă 1: Când tavanul este la mai mult de 4 m de materialele depozitate, trebuie utilizate
sprinklere de rafturi.
Notă 2: Stivele de depozitare trebuie separate de un interval de cel puţin 2,4 m.
Notă 3: Stivele de depozitare nu trebuie să depăşească suprafaţa de 150 m2 pentru C I şi C II
Figura 7.2. Schemă de determinare a claselor de pericol la incendiu pentru depozite (conform
SR EN 12845)
HOME
7.11. (1) Dacă înălţimea spaţiului ascuns la nivelul tavanului şi acoperişului este mai mare de
0,8 m, măsurat între partea interioară a acoperişului şi faţa superioară a tavanului suspendat
sau între pardoseală şi faţa interioară a pardoselii înălţate, aceste spaţii trebuie protejate cu
instalaţii sprinkler, conform celor prezentate în figura 7.3. Distanţa măsurată pe orizontală de la
sprinklerul de sub tavan până la niplu de diametru D trebuie să îndeplinească condiţia: A > 3D;
(2) Dacă înălţimea spaţiului ascuns la nivelul tavanului şi acoperişului este mai mare de 0,8
m, măsurat între partea interioară a acoperişului şi faţa superioară a tavanului suspendat sau
între pardoseală şi faţa interioară a pardoselii înălţate, iar aceste spaţii sunt echipate cu mai
multe rânduri de tavane suspendate, aceste spaţii trebuie protejate cu instalaţii sprinkler,
conform celor prezentate în figura 7.4. Distanţa măsurată pe orizontală de la sprinklerul de sub
tavanul superior până la niplu de diametru D trebuie să îndeplinească condiţia: A > 3D;
7.12. Dacă înălţimea spaţiului ascuns la nivelul tavanului şi acoperişului este mai mică de 0,8
m, aceste spaţii trebuie să fie protejate cu instalaţii cu sprinklere numai dacă conţin materiale
combustibile sau acestea sunt delimitate de materiale combustibile. De asemenea, este permisă
utilizarea instalaţiilor cu sprinklere la cabluri electrice pentru curent monofazat, sub 250 V cu
maxim 15 cabluri pe canal.
7.13. Protecţia în spaţiile închise trebuie să se încadreze în clasa de pericol mic de incendiu
LH când clasa de pericol de incendiu este LH şi de tip OH1 pentru celelalte situaţii.
7.14. Diferenţa de înălţime dintre sprinklerul cel mai înalt şi sprinklerul cel mai de jos al unei
instalaţii (sprinklerele fiind alimentate de la aceeaşi supapă de control şi semnalizare) nu trebuie
să depăşească 45 m.
7.15. Acolo unde diferenţa de înălţime între sprinklerul cel mai înalt şi partea cea mai joasă a
unei instalaţii sau dacă clădirea depăşeşte 45 m trebuie aplicate cerinţele speciale pentru
sisteme de mare înălţime, redate în ANEXA E la standardul SR EN 12845.
7.16. Toate zonele unei clădiri protejate cu instalaţii cu sprinklere trebuie să fie încadrate în
clasele de pericol de incendiu conform celor precizate la art. 7.1 şi în anexa nr. 15 (conformă cu
HOME
ANEXA A din standardul SR EN 12845). Aceste prevederi sunt obligatorii şi pentru zonele din
clădire care comunică cu aceasta, exceptând cazurile prezentate la art. 7.17 şi 7.18.
7.17. (1) Protecţia cu instalaţii cu sprinklere nu trebuie utilizată în următoarele zone ale unei
clădiri sau fabrici:
a) silozuri sau hambare în care sunt depozitate materialele care în contact cu apa pot
expanda;
b) în vecinătatea cuptoarelor industriale sau a cuptoarelor de var, a băilor de sare, oalelor de
turnare sau echipamentelor similare dacă pericolul creşte prin utilizarea apei la stingerea
incendiilor;
c) zone, camere sau locuri unde proiectarea jetului de apă poate prezenta un risc.
(2) În aceste cazuri, trebuie luate în considerare alte sisteme automate de stingere (de
exemplu cu gaze, aerosoli sau cu pulberi).
7.18. După o analiză aprofundată a sarcinii termice nu se echipează cu sprinklere
următoarele spaţii:
a) băi şi toalete (cu excepţia vestiarelor) care sunt constituite din materiale incombustibile şi
care nu sunt utilizate pentru depozitarea materialelor combustibile;
b) case de scări închise şi puţuri verticale (de exemplu puţuri de lifturi şi canale tehnice) care
nu conţin materiale combustibile şi sunt construite astfel încât să constituie un compartiment;
c) camere protejate de alte sisteme automate de stingere (de exemplu gaze, pulberi sau apă
pulverizată);
d) ateliere de tratare pe cale umedă, (de exemplu umezirea maşinilor din industria hârtiei).
7.19. Se interzice dispunerea spaţiilor din clădire menţionate la art. 7.17 şi 7.18. sub alte
spaţii protejate de instalaţii cu sprinklere.
spaţiul protejat. Densitatea specifică a soluţiei trebuie verificată folosind aparate de măsură
specifice.
7.24. (1) Pentru alimentarea cu apă a instalaţiei de stingere cu sprinklere de la pompele
mobile, se prevăd racorduri având cuplaj Storz cu diametrul de trecere de 65 mm (DN 65)
amplasate în exterior, în locuri accesibile autospecialelor de intervenţie.
(2) Numărul acestora se stabileşte în funcţie de debitul instalaţiei considerând 15 l/s pentru
fiecare racord.
(3) Pe fiecare conductă de alimentare cu racord exterior se montează câte o clapetă de
reţinere.
(4) Alimentarea cu apă a instalaţiei de stingere cu sprinklere de la pompele mobile ale
autospecialelor de intervenţie se realizează în aval de supapa de control şi semnalizare a
instalaţiilor tip apă-apă, cu preacţionare şi sprinklere deschise şi respectiv în amonte la
instalaţiile apă-aer şi sistem mixt.
(5) Racordul de alimentare cu apă se montează la loc vizibil, separat de orice alt racord, la o
înălţime de maximum 1,5 m, marcat corespunzător, pe care trebuie să se menţioneze inclusiv
diametrul nominal şi presiunea necesară.
7.25. (1) Conductele de apă care traversează spaţii neîncălzite trebuie prevăzute cu sisteme
de încălzire proprii. Sistemul de încălzire aferent conductelor trebuie supravegheat pentru a
preveni căderea sursei de alimentare şi defectarea elementelor sau senzorilor de încălzire.
(2) Conducta trebuie să fie încadrată în clasele A1 sau A2-s1,d0. Conductele neîncălzite
trebuie protejate împotriva îngheţului prin două sisteme electrice de încălzire. Fiecare din cele
două sisteme de încălzire trebuie să fie capabil să menţină o temperatură în conducte de
minimum 4° C. Fiecare circuit de încălzire trebuie monitorizat şi pe circuite separate. Cablurile
electrice încălzitoare nu trebuie să se intersecteze şi trebuie fixate pe conductă pe partea opusă
capului sprinkler. De asemenea ele trebuie să se termine cu 25 mm înainte de capătul
conductei. Un material izolant din clasele A1 sau A2-s1,d0 cu o grosime a stratului de protecţie
de cel puţin 25 mm cu un înveliş hidrofug trebuie instalat pe toate conductele protejate prin
încălzire electrică. Extremităţile trebuie etanşate astfel încât să asigure împiedicarea oricărei
pătrunderi a apei. Cablurile electrice încălzitoare trebuie să aibă o sarcină maximă de 10 W/m.
7.26. (1) Aria maximă controlată de o supapă de control şi semnalizare apă-apă, incluzând
orice conductă auxiliară a sprinklerului nu trebuie să depăşească 10.000 m2 pentru clasa de
pericol mic de incendiu (LH), 12.000 m2 pentru clasa de pericol mediu de incendiu (OH),
incluzând toate sprinklerele clasate LH, cu excepţia cazurilor prezentate în anexele D şi F din
standardul SR EN 12845 şi 9.000 m2 pentru clasa de pericol mare de incendiu (HH), incluzând
toate sprinklerele clasate OH şi LH.
(2) Timpul de funcţionare al instalaţiilor de stingere cu sprinklere este de:
a) 30 minute pentru LH;
b) 60 minute pentru OH;
c) 90 minute pentru HH.
7.28. Instalaţiile cu sprinklere în sistem apă-aer trebuie instalate doar acolo unde există
pericol de îngheţ sau temperatura mediului ambiant depăşeşte 70° C, de exemplu cuptoare de
uscare.
7.29. Trebuie asigurată o rezervă de aer/gaz inert pentru a menţine presiunea necesară
funcţionării instalaţiei. Instalaţia trebuie presurizată la o valoare stabilită de furnizorul supapei
de control şi semnalizare.
7.30. Volumul net al conductelor în aval de supapa de control şi semnalizare, nu trebuie să
depăşească valorile din tabelul 7.3, doar dacă din calcule şi încercări se demonstrează că timpul
maxim între declanşarea unui sprinkler şi proiectarea apei pe suprafaţa protejată nu depăşeşte
60 s.
7.31. Instalaţia de încercare pentru determinarea timpului maxim între declanşarea unui
sprinkler şi proiectarea (dispersarea) apei pe suprafaţa protejată trebuie racordată la o conductă
de distribuţie, în amplasamentul hidraulic cel mai îndepărtat, această instalaţie conţine un
robinet de încercare prevăzut cu racorduri şi conducte asociate pentru a furniza un debit
echivalent pentru simularea declanşării unui singur sprinkler.
7.32. Se recomandă ca instalaţiile cu sprinklere în sisteme apă-aer şi mixte, să nu fie folosite
pentru zone cu pericol mare de incendiu HHS, din moment ce întârzierea cu care apa ajunge la
primele sprinklere declanşate, poate diminua serios performanţele sistemului.
Tabel 7.3
(2) Derivaţiile cu apă pulverizată pot fi conectate la o instalaţie de stingere cu sprinklere dacă
conecxiunea nu depăşeşte 80 mm iar necesarul de apă suplimentar este luat în considerare în
calculul surselor de apă.
(3) Aceste instalaţii sunt montate în zone în care se preconizează incendii violente cu o
propagare rapidă sau se doreşte inundarea rapidă cu apă a unei zone determinate în care se
aşteaptă originea incendiului.
7.60. Sprinklerele murale nu trebuie amplasate în instalaţiile din clasele de pericol mare de
incendiu HH, în arii de depozitare din clase de pericol mediu de incendiu OH, sau deasupra
tavanelor suspendate. Ele pot fi instalate numai pe tavane plate.
7.61. Sprinklerele murale nu trebuie utilizate în următoarele cazuri:
a) în zonele din clasele de pericol de incendiu LH, OH1, OH2 şi în OH3 fără depozitare;
b) în zonele din clasele de pericol de incendiu OH3 cu riscuri de depozitare;
c) pentru protecţia coridoarelor, canalelor de cabluri şi stâlpilor în zonele din clasele de pericol
de incendiu HH.
7.62. Sprinklerele cu refulare plată nu trebuie utilizate în spaţii închise, deasupra tavanelor
false suspendate care nu sunt pline, de tip perforat, lamelar, fagure sau grătar şi în rafturi.
7.63. Atunci când sprinklerele, altele decât cele montate sub tavan sau cele de la acelaşi
nivel, sunt instalate într-o poziţie care poate genera un risc accidental prin deteriorări mecanice,
trebuie să fie prevăzute cu protecţie metalică adecvată.
7.64. Sprinklerele instalate pe rafturi sau sub rastele perforate, platforme, pardoseli sau
amplasări similare, unde apa de la unul sau mai multe sprinklere situate deasupra poate
influenţa temperatura de declanşare a fiolei sau elementului fuzibil, trebuie echipate cu un ecran
metalic de protecţie cu un diametru cuprins între 0,075 m şi 0,15 m.
7.65. Ecranele de protecţie contra apei de pe sprinklerele cu deflectorul în sus nu se
montează direct pe deflector sau pe cadrul sprinklerului, şi orice suport trebuie proiectat astfel
încât să micşoreze influenţa distribuţiei apei sprinklerului.
Amplasarea sprinklerelor
7.66. La amplasarea sprinklerelor se ţine seamă de:
a) clasele de pericol de incendiu;
b) aria maximă acoperită de un sprinkler;
c) structura clădirii (stâlpi, grinzi, ferme, platforme, scări rulante, case de scări, puţuri
verticale, tavane suspendate etc.);
d) moduri de depozitare (ST1÷ST6) şi categoria de depozitare (C I÷C IV);
e) specificaţiile producătorului (furnizorului) de sprinklere.
7.67. În funcţie de încadrarea în clasele de pericol de incendiu, sub deflectorul sprinklerelor
de acoperiş sau tavan trebuie păstrat un spaţiu liber de cel puţin:
a) pentru instalaţii din clasele de pericol mic şi respectiv, pericol mediu de incendiu, LH şi OH:
- 0,3 m pentru sprinklere cu difuzare plană;
- 0,5 m pentru celelalte tipuri.
b) pentru instalaţii din clasele de pericol mare de incendiu, HHS şi HHP:
- 1,0 m
7.68. (1) Aria maximă pe care o poate acoperi un sprinkler amplasat în plan orizontal, sub
tavan, se determină conform datelor din tabelul 7.4, cu excepţia sprinklerelor de perete pentru
care trebuie să se utilizeze datele din tabelul 7.5. Distanţele maxime S şi D de amplasare
(dispunere) a sprinklerelor în plan orizontal, sub tavan, se determină conform figurii 7.5, a
pentru dispunere standard (în rânduri paralele) şi figurii 7.5, b, pentru dispunere în zig-zag.
(2) Aria maximă acoperită de un sprinkler este dată de relaţia S x D.
7.69. Distanţa minimă dintre sprinklere este de 2 m, exceptând următoarele cazuri:
a) acolo unde amplasarea (dispunerea) sprinklerelor este astfel făcută încât sprinklerele
adiacente să se ude reciproc. Acest lucru se poate obţine utilizând deflectoare cu dimensiuni de
aproximativ 200 mm x 150 mm sau folosind elemente de construcţie ce pot interveni în acest
sens;
b) sprinklere de raft;
HOME
Tabel 7.4
7.71. Distanţa de la marginea unei cupole la cele mai apropriate sprinklere nu trebuie să
depăşească 1,5 m.
7.72. Sprinklerele trebuie instalate la distanţa maximă de 0,3 m sub partea de dedesubt a
tavanelor combustibile sau 0,45 m sub tavanele sau acoperişurile încadrate în clasele A1 sau A2-
s1,d0 de reacţie la foc. Acolo unde este posibil, sprinklerele trebuie să fie situate cu deflectorul
HOME
între 0,075 m şi 0,15 m sub tavan sau acoperiş, cu excepţia cazului când sunt utilizate
sprinklerele la nivelul tavanului sau încastrat în acesta. Acolo unde condiţiile fac inevitabilă
folosirea distanţelor maxime de 0,3 m şi 0,45 m, zona respectivă trebuie să fie cât mai mică
posibilă.
7.73. Luminatoarele cu un volum mai mare de 1 m3 măsurat deasupra nivelului normal al
tavanului trebuie protejate cu sprinklere, cu excepţia cazurilor în care distanţa de la nivelul
normal al tavanului la marginea de sus a luminatorului nu depăşeşte 0,3 m sau dacă există un
cadru etanş şi geamuri montate la acelaşi nivel cu acoperişul sau tavanul.
Tabel 7.5
Notă 1: Trebuie adăugate un rând sau mai multe rânduri suplimentare sub tavan sau sub
acoperiş.
Notă 2: Valoarea poate fi majorată până la 3,7 m dacă tavanul are o rezistenţă la foc de cel
puţin 120 minute.
Notă 3: Se recomandă amplasarea deflectoarelor sprinklerelor la o distanţă între 0,1 m şi 0,15 m
sub tavan şi la o distanţă orizontală cuprinsă între 0,05 m şi 0,15 m de perete.
Notă 4: Se recomandă ca tavanul să nu prezinte nici un obstacol într-un patrulater cu lungimea
de 1 m de fiecare parte a sprinklerului paralel cu peretele şi de 1,8 m perpendicular pe perete.
7.74. La amplasarea sprinklerelor pe traveele drepte formate între grinzile aşezate la distanţe
între axe sub 1,5 m, trebuie să se ţină seamă de următoarele reguli:
a) trebuie să se amplaseze un rând de sprinklere în centrul fiecărei a treia travee şi un alt
rând de sprinklere sub linia centrală a grinzii care separă cele două travee neprotejate (fig. 7.6
şi fig. 7.7);
b) distanţa maximă dintre sprinklere de-a lungul traveei (S în figurile 7.6 şi 7.7) trebuie să fie
în concordanţă cu regulile aplicabile la clasa de pericol de incendiu implicată (a se vedea art.
7.66 şi tabelul 7.4);
c) sprinklerele trebuie montate la o distanţă de maximum 1 m faţă de pereţii paraleli cu
grinzile şi nu mai mare de 1,5 m faţă de pereţii perpendiculari pe grinzi;
d) sprinklerele montate în interiorul traveelor trebuie amplasate astfel încât deflectorul să se
situeze la o distanţă cuprinsă între 0,075 m şi 0,15 m sub faţa inferioară a tavanului.
Figura 7.6 Amplasarea sprinklerelor pe traveele drepte formate între grinzile aşezate pe o
singură direcţie, la distanţa sub 1,5 m: 1 - tavan; 2 - perete
Figura 7.7 Amplasarea sprinklerelor pe traveele drepte formate între grinzile aşezate pe două
direcţii, la distanţe sub 1,5 m: 1 - tavan; 2 - perete
HOME
7.75. Dacă deflectorul sprinklerului (D din figura 7.8) este amplasat deasupra nivelului feţei
inferioare a grinzilor sau alte elemente de structură asemănătoare, trebuie adoptată una dintre
următoarele soluţii pentru a asigura buna funcţionare a sprinklerelor:
a) dimensiunile prezentate în figura 7.5 trebuie să fie conforme cu valorile prezentate în
figura 7.6;
b) trebuie aplicate prevederile de la art. 7.72 privind amplasarea sprinklerelor;
c) grinda trebuie protejată pe fiecare parte ca şi cum ar fi un perete.
Figura 7.8 Amplasarea sprinklerelor faţă de grinzi: D - deflector; a - distanţa până la grindă; b -
distanţa de la marginea inferioară a grinzii
7.76. Sprinklerele trebuie instalate în concordanţă cu una din situaţiile de mai jos:
a) direct deasupra sau imediat sub fermă, acolo unde lăţimea fermei nu este mai mare de 0,2
m;
b) lateral la o distanţă de cel puţin de 0,3 m lateral faţă de elementele fermei a căror lăţime
nu este mai mare de 0,1 m;
c) lateral la o distanţă de cel puţin de 0,6 m lateral faţă de elementele fermei a căror lăţime
este mai mare de 0,1 m.
7.77. Dacă sprinklerele sunt instalate sub acoperiş sau tavan la mai puţin de 0,6 m de la faţa
laterală a unui stâlp, un alt sprinkler trebuie amplasat în partea opusă a stâlpului la o distanţă de
2 m faţă de aceasta.
Figura 7.9 Grafic pentru determinarea distanţelor (a) şi (b) de amplasare a sprinklerelor fată de
grinzi (conform SR EN 12845 + A2: 2009): x - distanţa minimă orizontală (a) de la sprinkler la
grindă, în metri; y - înălţimea deflectorului (b) deasupra (+) sau dedesubt (-) faţă de grindă, în
metri; 1 - sprinkler cu jet pulverizat cu deflectorul în jos; 2 - sprinkler convenţional cu deflectorul
în sus; 3 - sprinkler cu jet pulverizat cu deflectorul în sus; 4 - sprinkler convenţional cu
deflectorul în jos; 5 - sprinkler convenţional cu deflectorul în jos
HOME
7.78. Numărul de sprinklere trebuie să fie mai mare în jurul tavanului deschis format de
scările rulante, casele de scări etc. Sprinklerele trebuie amplasate la o distanţă cuprinsă între 1,5
m şi 2 m unul de celălalt (a se vedea figura 7.10). Dacă, datorită structurii, distanţa minimă nu
poate fi păstrată, pot fi folosite spaţii mai mici cu sprinklere aşezate adiacent astfel încât să nu
se ude unul pe celălalt. Distanţa orizontală dintre sprinklere şi deschiderea tavanului nu trebuie
să depăşească 0,5 m (a se vedea figura 7.10). Aceste sprinklere trebuie să fie capabile să
furnizeze debitul minim necesar per sprinkler în restul zonei de protecţie de sub tavan. Din
considerente de calcule hidraulice trebuie luate în considerare doar sprinklerele de pe latura mai
lungă a deschiderii.
7.79. În puţurile verticale care conţin materiale combustibile trebuie instalate sprinklere din
două în două etaje şi la vârful fiecărei secţiuni închise.
7.80. Cel puţin un sprinkler trebuie instalat la vârful tuturor puţurilor cu excepţia cazului când
puţul este incombustibil şi inaccesibil şi conţine materiale cu clasa de reacţie la foc A1 sau A2-
s1,d0, cu excepţia cablurilor electrice.
7.81. Folosirea tavanelor suspendate sub sprinklerele proiectate pentru a asigura protecţia la
nivelul pardoselii nu este permisă, cu excepţia cazurilor când acestea nu diminuează aria de
stropire a sprinklerelor. Acolo unde sprinklerele sunt montate sub tavane suspendate, materialul
tavanului trebuie să fie dintr-un tip a cărui stabilitate a fost demonstrată în condiţii de incendiu.
7.82. (1) Tavanele suspendate cu secţiuni deschise, de exemplu tavane cu secţiuni regulate
din construcţie, pot fi folosite sub instalaţiile de sprinklere pentru sistemele LH şi OH, atunci
când sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) suprafaţa deschisă totală a tavanului, incluzând luminatoarele, nu este mai mică de 70%
din suprafaţa tavanului;
b) dimensiunea minimă a deschiderilor din tavan nu este mai mică de 0,025 m sau nu este
mai mică decât grosimea tavanelor suspendate;
c) integritatea structurală a tavanului şi a oricărui alt echipament cum ar fi luminatoarele
înţelegând volumul situat deasupra tavanului suspendat, nu trebuie să influenţeze funcţionarea
sistemului de stingere tip sprinklere;
d) nu există spaţii de depozitare sub tavan.
(2) În astfel de cazuri, sprinklerele trebuie instalate după cum urmează:
a) înălţimea de deasupra tavanului protejată de sprinklere nu trebuie să depăşească 3 m;
HOME
7.90. Sprinklerele intermediare pentru depozite din clasa de pericol mare de incendiu HHS,
pentru depozitare ST5 şi ST6 (vezi figura 7.1), trebuie amplasate deasupra fiecărui raft
(incluzând ultimul raft dacă sprinklerele de acoperiş sau de tavan sunt mai sus de 4 m deasupra
mărfurilor depozitate sau dacă accesul apei la mărfurile din rafturi este împiedicat), în locaţiile
specificate în tabelul 7.6 şi figura 7.11. Distanţa verticală între rânduri nu trebuie să depăşească
3,5 m. Rândurile singulare de sprinklere trebuie montate central, deasupra rafturilor. Rândurile
duble trebuie poziţionate astfel încât fiecare din acestea să aibă aceeaşi distanţă faţă de
marginea celui mai apropriat raft.
Tabel 7.6
Figura 7.11 Amplasarea sprinklerelor intermediare pentru tipurile de depozitare ST5 şi ST6:
1 - rând de sprinklere
în care:
P este presiunea apei în secţiunea orificiului sprinklerului, [bar];
K - factorul nominal al tipului de sprinkler, având valori redate în tabelul 7.7 în funcţie de
clasele de pericol de incendiu (conform SR EN 12845).
7.92. (1) Densitatea de calcul (intensitatea de stingere) cu apă a unui tip (i) de sprinkler, i is
se determină ca raportul între debitul specific al tipului (i) de sprinkler, qis şi aria maximă pe care
o poate acoperi un sprinkler, Ap, (aria suprafeţei protejate de un sprinkler):
qis
iis
Ap
(2) Aria maximă pe care o poate acoperi un sprinkler, se determină în funcţie de clasele de
pericol de incendiu, conform datelor din tabelul 7.4 pentru sprinklerele obişnuite şi din tabelul
7.5 pentru sprinklerele de perete.
(3) Valorile densităţii de calcul (intensităţii de stingere) a sprinklerelor, în funcţie de clasele de
pericol de incendiu, sunt redate în tabelul 7.7 (conform SR EN 12845).
7.93. Temperatura nominală de declanşare a sprinklerelor trebuie să fie mai mare cu cel
puţin 20° C faţă de temperatura ambiantă a spaţiului în care sunt montate, ţinând seamă de
prevederile tabelului 7.8.
7.94. Fiecărei temperaturi nominale de declanşare îi corespunde un cod al culorilor
elementului fuzibil sau fiolei care obturează orificiul de evacuare a apei din sprinkler, în
conformitate cu standardele europene aplicabile sau o reglementare echivalentă (vezi tabelul
7.8).
Tabel 7.7
Tabel 7.8
Tabel 7.9
Tabelul 7.10
Valorile minime de calcul ale densităţii (intensităţii) de stropire şi ale ariei de declanşare simultană
a sprinklerelor montate sub tavan sau sub acoperiş, dintr-un sector al instalaţiei, în funcţie de
clasele de pericol de incendiu LH, OH şi HHP (conform SR EN 12845)
Clase de pericol Valorile minime de calcul ale Aria de declanşare simultană (m2)
de incendiu densităţii (intensităţii) de stropire
(mm/min) (l/sm2) Sistem apă-apă Sistem apă-aer
sau cu sau mixt
preacţionare
LH 2,25 0.0375 84 Nu este permisă.
Se utilizează OH1
OH1 5,00 0,083 72 90
OH2 5,00 0,083 144 180
OH3 5,00 0,083 216 270
OH4 5,00 0,083 360 Nu este permisă.
Se utilizează
HHP1
HHP1 7,5 0,125 260 325
HHP2 10,0 0,166 260 325
HHP4 Sistem prin inundare (a se vedea NOTA)
NOTĂ - Sistemele cu inundare nu fac obiectul standardului SR EN 12845; este nevoie de studii
speciale
Tabelul 7.11
HOME
Valorile minime de calcul ale densităţii (intensităţii) de stropire şi ale ariei protejate la declanşarea
simultană a sprinklerelor montate sub tavan sau acoperiş, dintr-un sector al instalaţiei, pentru
depozite cu pericol mare de incendiu - HHS (conform SR EN 12845)
7.105. Proiectantul poate alege între cele două metode de calcul, cu excepţia următoarelor
cazuri în care se efectuează calculul hidraulic complet al conductelor:
a) instalaţii cu sprinklere la clădiri (depozite) cu nivele intermediare cu pericol mare de
incendiu - HHS;
b) instalaţii cu sprinklere cu reţele inelare de conducte sau cu reţele de conducte sub formă
de grilă.
7.106. Pentru calculul hidraulic al conductelor instalaţiilor cu sprinklere de rafturi la depozite
cu pericol mare de incendiu - HHS, trebuie considerată funcţionarea simultană a trei capete de
sprinkler amplasate pe ramurile cele mai defavorabile, aflate pe unul până la trei rafturi, după
cum urmează:
a) dacă distanţa dintre rafturi este egală sau mai mare de 2,4 m numai un raft poate fi
considerat ca fiind afectat de incendiu;
b) dacă această distanţă este mai mică de 2,4 m dar mai mare de 1,2 m două rafturi pot fi
considerate ca fiind afectate de incendiu;
c) această distanţă este mai mică de 1,2 m trebuie considerate ca fiind afectate de incendiu
trei rafturi. Nu este necesar a se considera funcţionarea simultană a mai mult de trei rânduri de
sprinklere în plan orizontal sau vertical.
Tabel 7.12
Valorile minime de calcul ale densităţii (intensităţii) de stropire şi ale ariei protejate la
declanşarea simultană a sprinklerelor dintr-un sector al instalaţiei montate sub
acoperiş sau sub tavan şi cu sprinklere de raft, pentru depozite cu pericol mare de
incendiu - HHS (conform SR EN 12845)
NOTA 1 - distanţa pe verticală de la cel mai înalt sprinkler de raft până la nivelul superior al
materialului depozitat.
NOTA 2 - Instalaţiile cu sprinklere în sisteme apă-aer sau mixte trebuie evitate la depozitele cu
pericol mare de incendiu, în special la cele cu produse foarte combustibile (categoriile cele mai
mari) şi depozitele înalte.
Dacă totuşi sunt necesare instalaţiile cu sprinklere în sisteme apă-aer sau mixte aria protejată
trebuie mărită cu 25 %.
Alimentarea cu apă
7.112. Sursele de alimentare cu apă trebuie să fie conforme cu art. 8.1.1. şi 8.1.2. din SR EN
12845.
7.113. Cu excepţia încercărilor, presiunea apei nu trebuie să depăşească 12 bar, conform
precizărilor din SR EN 12845.
7.114. Rezervoarele de acumulare trebuie să fie conforme cu cap. 9.3. din SR EN 12845.
7.115. Rezervoarele tampon închise trebuie să fie conforme cu cap. 9.5. din SR EN 12845.
7.116. Se admite ca surse de apă combinate să alimenteze mai multe instalaţii fixe de
stingere (de exemplu, hidranţi, furtunuri ş.a.) cu condiţia unui calcul corespunzător al rezervei
de apă necesare.
Staţii de pompare
7.117. Staţiile de pompare trebuie să fie conforme cu cap. 10 din SR EN 12845 sau o
reglementare echivalentă.
7.118. În cazul grupurilor de pompare acţionate de motoare diesel, trebuie să se respecte
prevederile cap. 10.9 din SR EN 12845.
7.119. Motorul diesel trebuie să fie capabil să funcţioneze continuu la sarcină maximă, cu
putere nominală de ieşire continuu conform ISO 3046 sau o reglementare echivalentă.
7.120. .Pompa trebuie să fie complet operaţională într-un interval de 15 s de la începutul
fiecărei proceduri de pornire.
7.121. Rezervorul de combustibil trebuie să conţină suficient combustibil pentru a asigura o
funcţionare la nivel maxim a motorului astfel:
a) 3 ore pentru LH;
b) 4 ore pentru OH;
c) 6 ore pentru HHP şi HHS.
Robinete
7.122. Robinetele instalaţiei de stingere cu sprinklere trebuie să fie conforme cu cap. 15 din
SR EN 12845.
7.123. Aparatele de control şi semnalizare trebuie să fie conforme cu SR EN 12259-2 sau cu
SR EN 12259-3 sau o reglementare echivalentă.
Interacţiunea cu alte măsuri de apărare împotriva incendiilor
7.124. (1) În proiectare şi în exploatare, trebuie luată în considerare posibila interacţiune
între instalaţiile de stingere cu sprinklere şi alte măsuri de apărare împotriva incendiilor.
Sensibilitatea instalaţiilor cu sprinklere nu trebuie diminuată.
(2) Funcţionarea altor dispozitive de securitate la incendiu poate depinde de declanşarea
adecvată a instalaţiei de sprinklere şi , ca urmare, totalitatea măsurilor de securitate la incendiu
nu trebuie să fie afectată.
(3) Funcţionarea efectivă a instalaţiilor de stingere cu sprinklere se bazează pe stingerea sau
controlul focarului în stadiul iniţial. Cu excepţia sprinklerelor amplasate în rafturi, sprinklerele
sunt acţionate în mod normal prin contactul cu gazele de ardere fierbinţi provenite de incendiu
şi care curg în plan orizontal printre sprinklere. Ca urmare, trebuie luate măsuri pentru ca să nu
se împiedice această curgere orizontală a gazelor de ardere.
Încercări şi verificări periodice
7.125. Încercările şi verificările periodice se efectuează conform cap. 19 din SR EN 12845 şi
conform prezentului normativ.
7.126. Întreţinerea se efectuează conform cap. 20 din SR EN 12845.
Supravegherea instalaţiilor de stingere cu sprinklere
HOME
a) manual, în cazul în care sprinklere deschise sunt utilizate pentru stingerea incendiilor în
încăperi industriale şi pentru protejarea prin perdele de apă, a unor porţiuni din încăperile cu
pericol de incendiu sau golurile din pereţii despărţitori, dacă există, în permanenţă, personal, iar
operaţiile de acţionare manuale pot fi efectuate în timpul normat de la semnalarea incendiului;
b) automat, se recomandă în toate cazurile, iar în mod obligatoriu în cazul în care sprinklerele
deschise sunt utilizate pentru stingerea incendiilor în încăperi sau pentru crearea unor perdele
de apă pentru protecţia golurilor din pereţii rezistenţi la foc, în locurile în care nu se lucrează
permanent sau dacă operaţiunile de acţionare manuală nu se pot efectua în timp util.
(2) Intrarea automată în funcţiune a instalaţiilor cu sprinklere deschise se semnalizează optic
şi acustic la serviciul privat/voluntar pentru situaţii de urgenţă şi la camera de comandă sau
dispeceratul instalaţiei tehnologice cu supraveghere permanentă, dacă aceasta există.
7.139. Instalaţiile cu sprinklere deschise cu acţionare automată trebuie să aibă asigurată şi
posibilitatea acţionării manuale.
7.140. (1) Amplasarea robinetelor de acţionare (manuală sau automată) a instalaţiei cu
sprinklere deschise se face în locuri încălzite, uşor accesibile pentru personalul de exploatare,
ferite de acţiunea focului, retrase faţă de circulaţia de evacuare.
(2) Deasupra robinetelor de acţionare se montează robinete de golire, iar dedesubt
manometre de control.
7.141. Pentru alimentarea instalaţiei cu sprinklere deschise de la pompele mobile de stins
incendiu se prevăd aceleaşi echipări ca şi la instalaţia cu sprinklere standard.
7.142. Robinetele de acţionare a instalaţiei se marchează cu indicatoare.
7.143. Pentru fiecare instalaţie cu sprinklere deschise - atât sprinklere deschise pentru
stingere, cât şi sprinklere deschise pentru perdele de protecţie - se asigură o rezervă de
sprinklere deschise, calculată separat pentru fiecare tip din cele montate, de 2 - 5%, însă nu mai
mică de 10 buc. (procentul mare se aplică la instalaţiile cu un număr redus de sprinklere
deschise).
7.144. Alegerea tipului de sprinkler deschis, forma deflectorului pentru dispersarea apei,
precum şi modul de montare, se stabilesc de către proiectant funcţie de locul de montaj şi
suprafaţa proteajată, având în vedere scopul urmărit.
Dimensionarea instalaţiilor cu sprinklere deschise
7.145. (1) Timpul teoretic de funcţionare a instalaţiilor cu sprinklere deschise trebuie să fie
de 60 minute. Fac excepţie situaţiile în care se utilizează sprinklere deschise pentru protecţia
golurilor, pentru care trebuie să asigure funcţionarea pentru un intervel de timp egal cu cel de
rezistenţă la foc a elementului de construcţie în care golul este practicat;
(2) Tipul, modul şi distanţele de amplasare a sprinklerelor deschise utilizate la protecţia prin
răcire a elementelor de construcţii şi a utilajelor se stabilesc astfel încât să se asigure în punctul
cel mai dezavantajos o intensitate de răcire, ir, de:
a) 0,1 ... 0,2 l/sm2 pentru elementele orizontale sau înclinate, în funcţie de natura, poziţia şi
dimensiunile instalaţiilor, utilajelor sau materialelor protejate, precum şi de caracteristicile
hidraulice ale sprinklerelor deschise utilizate; pentru instalaţii tehnologice vulnerabile la incendii
din secţii cu pericol deosebit, intensitatea de stropire este, după caz, mai mare şi anume de 0,2
... 0,5 l/sm2;
b) 0,2 l/sm pentru perdele de apă sau pelicule de protecţie pentru elementele verticale;
c) 0,10 ... 0,15 l/sm2 pentru rezervoarele orizontale sau sferice, incendiate sau expuse
radiaţiei termice; pentru determinarea debitului de apă necesar pentru răcirea rezervoarelor
cilindrice învecinate se ia în considerare un sfert din suprafeţele lor laterale totale;
d) 0,5 l/sm pentru circumferinţa rezervorului incendiat şi 0,25 l/sm pentru semisuma
circumferinţei rezervoarelor expuse radiaţiei termice, protejate cu instalaţii mobile;
HOME
Ai · ii Li · ii
Ni = sau Ni =
qis min qis min
în care:
HOME
Ai, Li, reprezintă aria, respectiv lungimea zonei care trebuie protejată, conform prescripţiilor
legale în vigoare cu privire la gradul de dotare a obiectivelor, în m2 respectiv, m;
ii - intensitatea minimă de debitare a apei (după caz: intensitatea de stingere, intensitatea de
răcire, intensitatea de protecţie), în l/s m2, respectiv l/s m;
qis min - debitul specific minim al unui sprinkler deschis, în l/s.
în care:
n este numărul sprinklerelor deschise prevăzute să funcţioneze simultan, situate într-un
sector al instalaţiei cu sprinklere deschise;
qis - debitul specific al sprinklerului deschis.
7.159. Calculul hidraulic al conductelor instalaţiei cu sprinklere deschise se efectuează după
aceeaşi metodologie ca la instalaţia cu sprinklere standard.
7.164 Factorul nominal K al sprinklerelor cu răspuns rapid trebuie să fie între 200 şi 360
[l/min · bar1/2].
Configuraţii de depozitare
7.165. Depozitele trebuie să aibă între rafturi spaţii libere longitudinale şi transversale, cu
următoarele caracteristici:
a) continui pe toată înălţimea de depozitare;
b) aliniate vertical;
c) depozitare liberă.
7.166. (1) Configuraţii de depozitare ST1, ST2, ST3 şi ST4 (2) Configuraţiile de depozitare
ST1, ST2, ST3 şi ST4 trebuie să aibă spaţii libere regulate şi care au următoarele dimensiuni:
a) spaţiile libere transversale trebuie să aibă o lăţime de cel puţin 0,08 m iar distanţa între
acestea să nu fie mai mare de 3 m (vezi figura 7.12);
b) spaţiile libere longitudinale trebuie să aibă o lăţime de cel puţin 0,15 m iar distanţa între
acestea să nu fie mai mare de 3 m.
7.169. Sprinklerele cu răspuns rapid trebuie instalate în clădiri cu acoperişuri sau tavane cu
următoarele caracteristici:
a) pantă mai mică de 170 mm/m;
b) sunt continui şi nu are deschideri permanente;
c) produsele pentru construcţii sunt din materiale incombustibile;
d) să fie rezistente la o presiune ascendentă de 150 N/m2;
e) înălţimea maximă a tavanului să fie de maximum 13,7 m de la pardoseală.
Înălţimea tavanului este distanţa maximă măsurată pe verticală de la nivelul pardoselii la
suprafaţa tavanului sau partea inferioară a acoperişului.
NOTA 1: Pentru acoperişurile sau pantele cu pante mai mari de 170 mm/m, acestea pot fi
compartimentate cu tavane false ancorate şi cu ESFR-urile montate sub nivelul acestor tavane
false.
NOTA 2: Cele mai uzuale produse pentru construcţii utilizate pentru tavane false sunt din gips
carton cu grosimi de 10 mm ondulate sau din panouri sandwich din fibre minerale acoperite cu
foi din tablă metalică.
Situaţii în care nu se recomandă protecţia cu sprinklere ESFR
7.170. Sprinklerele cu răspuns rapid nu se utilizează în următoarele situaţii:
a) depozitare exponate fără performanţe de comportare la foc cum ar fi de exemplu sulurile
din stofă;
b) containere combustibile deschise la partea superioară;
c) produse uzuale sau depozitare pentru care nu a fost demonstrată, prin testare sau alte
metode, eficienţa acestui sistem;
d) magazii în care pentru produsele sau materialele depozitate nu se cunoaşte modul de
comportare în caz de incendiu sau în contact cu apa;
e) depozitarea substanţelor care prezintă riscuri speciale: aerosoli, lichide inflamabile, alcooli
precum şi a produselor în ambalaje din polipropilenă sau polistiren;
f) cauciucuri.
Tabelul 7.14 a
Nota 1: Înălţimea tavanului trebuie să fie măsurată ca distanţa maximă măsurată pe verticală de la nivelul pardoselii
la suprafaţa tavanului sau partea inferioară a acoperişului
Nota 2: Autorităţile trebuie să fie consultate pentru protecţia maselor plastice
Nota 3: Masele plastice (expandabile sau neexpandabile) trebuie să fie depozitate în cutii din lemn, carton sau
materiale incombustibile. Plasticul expandabil şi cauciucul celular nu trebuie să ocupe un volum mai mare de 15% din
capacitatea cutiei
Nota 4: Cu excepţia hârtiei uşoare
Nota 5: hârtie uşoară - toate hârtiile cu o greutate mai mică decât 50 g/m 2 şi hârtiile cu caracteristici absorbante
(cum ar fi hârtia igienică, prosoape din hârtie, produse din hârtie absorbante) indiferent de greutate. Hârtia cu greutate
medie - hârtii fără caracteristici absorbante cu o mare sau finisaj neted cu greutăţi specifice între 50 g/m 2 şi 100 g/m2.
Hârtia cu greutate mare
- hârtii fără caracteristici absorbante sau care au greutatea specifică mai mare de 100 g/m 2.
Nota 6: Se va alege valoarea mai mică dintre distanţa măsurată pe verticală de la nivelul pardoselii la deflectorului
unui sprinkler din care se scade 1 metru sau valoarea prezentată în tabel
Nota 7: Trebuie utilizate valorile date pentru înălţimea maximă a tavanului, respectiv 12,2 m
Tabelul 7.14 b
jos
242 capul în jos 2,9
9,1 10,7 201 capul în sus/capul în 5,2
jos
242 capul în sus/capul în 3,6
jos
322 capul în jos 2,4
363 capul în jos 1,4
10,7 12,2 201 capul în sus/capul în 5,2
jos
242 capul în sus/capul în 3,6
jos
322 capul în jos 2,8
363 capul în jos 1,7
10,7 13,7 322 capul în jos 2,8
363 capul în jos 2,8
12,2 13,7 322 capul în jos 2,8
364 capul în jos 2,8
(3) Toate golurile sau deschiderile din acoperiş trebuie să fie închise automat preferabil
înainte de intrarea în funcţiune a primului sprinkler. Se acceptă o întârziere de maxim 30 de
secunde între cele două momente.
7.173. Spaţiul liber sub deflectorul sprinklerului până la materialele depozitate nu trebuie să
fie mai mic de 1 metru.
7.174. Luminatoarele trebuie amplasate la acelaşi nivel sau sub nivelul tavanului.
Luminatoarele trebuie să reziste la o temperatură de 300° C pentru cel puţin cinci minute. În
situaţiile în care spaţiile protejate sunt echipate cu instalaţii de ventilare, clădirea trebuie să fie
echipată cu o instalaţie de semnalizare a incendiilor. Instalaţia de semnalizare are şi rolul de a
opri ventilatoarele acestor instalaţii şi de comandă a închiderii automate a tuturor clapetelor.
Dimensionare hidraulică
7.175. Instalaţiile cu sprinklere ESFR trebuie să fie complet calculate din punct de vedere
hidraulic.
7.176. Dimensionarea hidraulică presupune calculul pierderilor de presiune în conducte.
Pentru dimensionarea instalaţiilor cu sprinklere cu răspuns rapid se adoptă metoda de calcul
similară sistemelor complet dimensionate a sprinklerelor standard.
7.177 (1) Aria de declanşare se alege ca suma ariilor de stropire a 12 sprinklere de tavan dar
aceasta să fie minimum 90 m2. Această suprafaţă trebuie să fie aleasă ca fiind determinată de
sprinklerele cu răspuns rapid cele mai defavorizate din punct de vedere hidraulic. În situaţiile în
care este necesară echiparea cu sprinklere sub obstacole sau în porţiuni care nu pot fi
protejate/acoperite de sprinklerele de tavan atunci în calcul trebuie să se cuprindă încă 6
sprinklere suplimentare din afara acestei arii de declanşare.
(2) Dimensionarea instalaţiilor cu sprinklere cu răspuns rapid trebuie să fie realizată astfel
încât să se asigure presiuni minime de lucru conform celor prezentate în tabelele 7.14.
(3) Rezerva de apă trebuie să asigure alimentarea la debitele normate pentru cel puţin 60 de
minute .
(4) Pentru scopurile calculului hidraulic, se presupune că intră în funcţiune câte 4 sprinklere
pe trei ramificaţii diferite. În situaţiile în care ramificaţiile au mai puţin de patru sprinklere, se
presupune că intră în funcţiune toate sprinklerele de pe acele ramuri iar numărul de ramificaţii
HOME
care se ia în calcul trebuie să fie ales astfel încât să totalizeze 12 sprinklere care intră în
funcţiune. Pentru sprinklerele amplasate sub obstacole sau în porţiuni care nu pot fi
protejate/acoperite de sprinklerele de tavan se presupune că intră în funcţiune câte 3 sprinklere
pe două ramificaţii diferite.
7.178. În situaţiile în care sprinklerele cu răspuns rapid sunt instalate sub mezanine cu
înălţimi de 4,5 m sau mai mici măsurate de la nivelul pardoselii, se presupune că cel puţin 6
sprinklere cu răspuns rapid intră în funcţiune (trei sprinklere cu răspuns rapid pe două ramificaţii
diferite) la o presiune de lucru de cel puţin 3,5 bar.
NOTĂ: Dacă se asigură protecţia cu sprinklere standard amplasate sub mezaninul cu înălţimi
de 4,5 m sau mai mici, aria de declanşare trebuie aleasă în conformitate cu cerinţele normative
specifice. Sprinklerele cu răspuns rapid trebuie să fie amplasate sub nivelul mezaninelor cu
înălţimi mai mari de 4,5 m . Se presupune în acest caz faptul că intră în funcţiune 12 sprinklere
cu răspuns rapid (patru sprinklere pe trei ramificaţii diferite).
7.179. Sprinklerele amplasate sub pasarele, transportoare, obstacole sau mezanine trebuie
să fie luate în considerare la dimensionarea alimentării cu apă conform celor prezentate în
tabelul 7.16.
Tabelul 7.16.
Nota 1: Condiţii:
a) Pentru protecţia golurilor de la mezaninele deschise se instalează ecrane verticale
incombustibile care asigură protecţia pentru cel puţin 1,2 m de la nivelul tavanului;
b) Se menţine un culoar între feţele ecranelor şi centrul acestuia de cel puţin 0,6 m faţă de
fiecare ecran; nu este necesară introducerea în calcul a rezervei de apă pentru sprinklerele
amplasate suplimentar.
Amplasarea sprinklerelor cu răspuns rapid
7.180. Aria de acoperire a sprinklerelor cu răspuns rapid nu trebuie să fie mai mică de 7,5
m2 şi nu mai mare de 9 m2. Distanţa între sprinklere trebuie să fie în concordanţă cu prevederile
prezentate în tabelul 7.17.
Tabelul 7.17.
Distanţa între sprinklerele ESFR
7.181. (1) Linia care uneşte centrul elementelor sensibile la temperatură ale sprinklerelor
trebuie să fie între 0,1 şi 0,33 faţă de acoperiş sau tavan pentru sprinklerele cu răspuns rapid
care au K = 200 (a se vedea figura 7.13). Linia care uneşte centrul elementelor sensibile la
temperatură ale sprinklerelor trebuie să fie între 0,1 m şi 0,33 m faţă de acoperiş sau tavan sau
0,46 m pentru sprinklerele cu răspuns rapid care au K = 322 şi K = 360. Atunci când sunt
instalate sprinklere ESFR la acoperişuri ondulate, cum sunt cele indicate în figura 7.14, distanţa
maximă se consideră de la o linie mediană fictivă care trece prin centrul profilului şi baza
deflectorului. Baza deflectorului sprinklerului nu trebuie să depăşească nivelul marginii inferiore
a profilului ondulat.
Figura 7.14 - Distanţe de amplasare a sprinklerelor faţă de marginea inferioară a unui plafon
ondulat
(2) În situaţiile în care acoperişurile sau tavanele sunt alcătuite din grinzi şi ferme metalice
sau panouri profilate, sprinklerele trebuie să fie amplasate în deschideri mai exact sub grinzi.
Înălţimea deschiderilor practicate nu trebuie să fie mai mare de 0,75 m. În situaţia tavanelor
profilate, distanţa de la tavan la sprinkler trebuie să fie măsurată de la limitele profilului (vezi
figurile de la 7.15 la 7.17). Unde nu este practică o asemenea soluţie trebuie să se adopte
soluţia montării unor tavane suspendate.
Figura 7.15 - Distanţe de amplasare a sprinklerelor faţă de marginea inferioară a unei grinzi sau
a altui obstacol
HOME
Figura 7.16 - Distanţe de amplasare a sprinklerelor faţă de obstacole care sunt în întregime sub
nivelul deflectorului
(a) distanţa măsurată pe orizontală de la sprinkler la faţa unei grinzi sau a unui obstacol (b)
distanţa maximă între deflectorului amplasat deasupra părţii inferioare a unei grinzi şi un alt
obstacol
Figura 7.17 - Nomogramă de stabilire a distanţelor de amplasare a sprinklerelor faţă de
elementele vecine
(3) Exemplul din nomograma din figura 7.17 prezintă faptul că dacă distanţa măsurată pe
verticală de la deflector la partea inferioară a unui obstacol este de 40 cm, atunci distanţa
permisă de la muchia obstacolului până la linia verticală imaginară o centrului orificiului
sprinklerului trebuie să fie 1,25 m.
7.182. În situaţiile în care deflectoarele sprinklerelor sunt amplasate deasupra tălpii grinzilor,
a fermelor metalice, conductelor, dispozitivelor pentru fixarea corpurilor pentru iluminatul
fluorescent sau a altor obstacole amplasate lângă tavan, amplasarea sprinklerelor trebuie să se
realieze cu respectarea distanţelor faţă de aceste obstacole în conformitate cu cele prezentate în
figurile 7.15, 7.16 şi 7.17.
7.183. Obstacolele continui amplasate deasupra sprinklerelor, cum ar fi conductele
sprinklerelor, conductele instalaţiilor utilitare sau ghenele cu lăţimi de până la 0,3 m amplasate
la o distanţă măsurată pe orizontală mai mică de 0,6 m faţă de verticala sprinklerului nu
necesită protecţia suplimentară cu alte sprinklere. Sub obstacole cu lăţimi mai mari decât cele
menţionate sau a golurilor din elementele de construcţii trebuie să fie amplasate sprinklerele
suplimentare .
7.184. Sprinklerele montate cu capul în sus trebuie să fie amplasate cu deflectorul la o
distanţă minimă de 0,18 m deasupra conductei de alimentare.
7.185. (1) Sprinklerele ESFR cu capul în jos care au factorul sprinklerului 201 sau 242 trebuie
să fie amplasate astfel încât dinstanţa de la deflector la tavan să fie mai mare de 150 mm, dar
mai mică decât 350 mm.
(2) Sprinklerele ESFR cu capul în jos care au factorul sprinklerului 322 sau 363 trebuie să fie
amplasate astfel încât dinstanţa de la deflector la tavan să fie mai mare de 150 mm, dar mai
mică decât 450 mm.
HOME
(3) Sprinklerele ESFR cu capul în sus care au factorul sprinklerului 201 sau 242 trebuie să fie
amplasate astfel încât dinstanţa de la deflector la tavan să fie mai mare de 76 mm, dar mai mică
decât 305 mm.
(4) Direcţia deflectoarelor sprinklerelor ESFR trebuie să fie paralelă cu tavanul sau
acoperişul.spaţiului protejat.
7.186. Transportoarele cu role şi pasarelele cu grătare care au 50% sau mai mult deschideri
repartizate uniform nu sunt considerate obstacole. Totodată, în situaţiile în care fiecare alt
transportor sau pasarelă au deschideri de 50% sau mai mult, trebuie să fie amplasată o linie de
sprinklere cu răspuns rapid sub fiecare nivel al acestora începând de la cel de-al doilea nivel de
sub tavan (vezi figura 7.18).
combustibile cum sunt hârtia sunt transportate în interiorul echipamentului ca parte integrată a
procesului;
f) stingerea incendiilor în canale, precum cele de cabluri, în care incendiile se pot propaga
rapid;
g) stingerea incendiilor izbucnite la scările rulante, benzile rulante de transport şi alte utilaje
în mişcare, unde incendiul se poate propaga cu uşurinţă;
h) limitarea posibilităţilor de propagare rapidă a incendiului prin stropirea zonei de ardere;
i) degazarea spaţiilor incendiate prin spălarea atmosferei cu jeturi de apa pulverizată;
j) protecţia contra încălzirii excesive, prin răcirea intensă a materialelor, elementelor de
construcţii şi instalaţiilor tehnologice ameninţate de incendiu;
k) prevenirea incendiului prin stropirea cu apa a zonei care scapă, în caz de avarie, lichide
sau gaze combustibile, spre a se evita aprinderea;
l) neutralizarea unor agenţi agresivi asupra mediului.
8.2. Instalaţiile de stingere cu apă pulverizată se utilizează atunci când este necesară
refularea unei anumite cantităţi de apă, în acelaşi timp, pe întreaga arie protejată.
8.3. Instalaţiile cu apă pulverizată nu se utilizează în situaţiile în care materialele reacţionează
cu apa producând reacţii violente sau produşi periculoşi.
acorde atenţie fenomenului de antrenare a jetului pe suprafeţe, dar la partea inferioară a vasului
jeturile pulverizatoarelor aflate la extremităţile orizontale trebuie să se întrepătrundă.
9.10. Cămaşa rezervorului trebuie să fie pulverizată cu apă pe partea expusă, fie la interior
fie la exterior cu o densitate minimă de 10 mm/min.
8.11. Pulverizatoarele trebuie să se amplaseze la o distanţă stabilită de producător faţă de
mantaua recipientului, cu scopul de a minimiza efectul vântului asupra formei jetului iar distanţa
nu trebuie să depăşească 0,35 m de suprafaţa rezervorului.
8.12. Pentru suprafeţele sferice sau cilindrii orizontali, jeturile pulverizatoarelor trebuie să
întrepătrundă.
8.13. O atenţie deosebită trebuie să se acorde distribuţiei pulverizatoarelor în jurul supapelor
de descărcare, în jurul conductelor de alimentare şi a proeminenţelor de la îmbinări.
8.14. Pentru protecţia împotriva incendiilor a suprafeţelor expuse ale rezervoarelor de
depozitare la presiune atmosferică a lichidelor inflamabile, trebuie să se ţină seamă de
informaţiile oferite de producător referitoare la substanţa stocată în rezervor, iar poziţionarea
pulverizatoarelor trebuie să permită stropirea mantalei rezervorului şi chiar a capacului, dacă
această protecţie este indicată.
8.15. Distanţa dintre pulverizatoarele de pe inelul cel mai înalt şi marginea superioară a
rezervorului nu depăşeşte 0,35 m.
8.16. Pulverizatoarele instalate pe conducte dispuse circular în jurul rezervorului trebuie
montate decalate faţă de cele de pe inelul de mai jos. Distanţa maximă pe verticală dintre
pulverizatoarele ce protejează mantaua rezervorului nu trebuie să depăşească 5 m. Numărul de
inele depinde de înălţimea rezervorului. Distanţa dintre inelul inferior şi baza rezervorului nu
trebuie să depăşească 8 metri.
8.17. În cazul rezervoarelor orizontale, distanţa până la mantaua rezervorului nu trebuie să
depăşească 650 mm. Trebuie să se asigure protecţia totală a suprafaţei rezervorului. Trebuie să
se asigure inclusiv protecţia structurii de susţinere a rezervorului. Conductele şi pulverizatoarele
destinate protecţiei mantalei trebuie să fie dispuse sub linia de rupere predeterminată.
8.18. În situaţia în care rezervorul este acoperit cu capac, trebuie să i se asigure protecţie şi
acestuia.
8.19. În cazul în care rezervorul este introdus într-un cilindru de oţel ce este protejat pentru
răcire nu mai este necesară protejarea suprafeţei de la interiorul cilindrului.
b) Instalaţii cu apă pulverizată pentru protecţia împotriva incendiilor a structurilor
metalice
8.20. Elementele de oţel ale structurii verticale trebuie protejate împotriva incendiilor cu
pulverizatoare dispuse la o distanţă maximă de 3 m faţă de centrul acestora (de preferabil pe
feţe opuse), astfel încât să ofere o densitate minimă de 10 mm/min (0,166 l/sm2), iar
elementele din oţel solicitate (încărcate) ale structurii orizontale trebuie protejate cu
pulverizatoare dispuse la o distanţă maximă de 3 m faţă de centrul acestora (de preferabil pe
feţe opuse), astfel încât să ofere o densitate minimă de 4 mm/min (0,067 l/sm2).
c) Instalaţii cu apă pulverizată pentru protecţia împotriva incendiilor a
suprafeţelor verticale ale unei construcţii
8.21. Când structura ce trebuie protejată are două părţi expuse, sistemul nu trebuie separat
pe fiecare faţă ci trebuie făcut să funcţioneze ca un singur sistem.
8.22. Suprafaţa expusă este proiecţia sursei pe clădirea expusă la care se adaugă 10 metri la
ambele extremităţi pe toată înălţimea acesteia.
8.23. Distribuirea conductelor şi pulverizatoarelor în instalaţii separate trebuie să ţină cont de
gradul de expunere al fiecărei clădiri sau structuri ce poate fi cuprinsă de un eventual incendiu.
Se poate presupune că incendiul este limitat la o suprafaţă mai mică de radiaţie şi convecţie a
HOME
căldurii comparativ cu toată construcţia adiacentă în cazul în care clădirea expusă este
compartimentată cu elemente de construcţii precum compartimentările şi pereţii rezistenţi la foc.
8.24. Dacă sunt necesare mai multe rânduri orizontale de pulverizatoare, distanţa pe
verticală dintre pulverizatoare nu trebuie să fie mai mare de 3,7 m şi acestea trebuie să fie
dispuse decalat unul faţă de celălalt. Jeturile extremităţilor orizontale trebuie să se întâlnească.
8.25. Dacă suprafaţa expusă este un perete plin, nu este necesar ca sistemul de protecţie a
acestuia să funcţioneze simultan cu sistemul de sprinklere, dacă acesta este prevăzut în clădirea
expusă.
8.26. Dacă suprafaţa expusă conţine ferestre uşi sau alte deschideri, sursa de apă trebuie să
asigure funcţionarea simultană a sistemului de protecţie şi a sistemului de sprinklere din clădirea
expusă.
d) Instalaţia de inundare cu apă pulverizată pentru stingerea incendiilor
8.27. Toate zonele protejate de o instalaţie de inundare autonomă ce se află pe o rază mai
mică de 7 m de cea mai defavorabilă locaţie posibilă a incendiului trebuie să fie prevăzute cu
instalaţii care să intre în funcţiune simultan.
8.28. Pentru o suprafaţă mai mare de 200 m2, zona protejată de o singură instalaţie de
inundare nu trebuie să fie mai mică de 100 m2. Pentru o suprafaţă de până la 200 m2 trebuie să
fie definite zone mici. Sursele de alimentare trebuie să asigure apa necesară operaţiunilor de
stingere pentru întreaga suprafaţă protejată.
e) Instalaţii de stingere cu apă pulverizată pentru diferite pericole industriale
8.29. Criteriile de proiectare dimensionare ale instalaţiilor de stingere a incendiilor cu apă
pulverizată (redate în reglementarea tehnică SR CEN/TS 14816) sunt exemplificate după cum
urmează:
Sistemele pot fi proiectate şi pe baza suprafeţei maxime per pulverizator dată de producător în
urma rezultatelor testelor de încercare la foc.
Activarea automată sau cea manuală trebuie să pună în funcţiune sistemul de stingere cu apă
pulverizată iar banda rulantă trebuie să fie oprită automat.
NOTĂ: La determinarea suprafeţei de operativitate şi atunci când se realizează zonarea, viteza
benzii rulante, compartimentarea şi metoda de detecţie trebuie luate în seamă.
turbinei
• densitatea proiectată minimă: 10 mm/min (0,166
2
l/sm )
Acolo unde pot fi implicate lichide inflamabile se trebuie să fie utilizaţi aditivi spumogeni.
Incineratoare de gunoi
Pentru protecţia împotriva incendiilor, cu sisteme cu apă pulverizată a următoarelor spaţii:
spaţiul de alimentare cu gunoi, depozitul de gunoi, coşul de fum al incineratorului, moara de gunoi,
depozitele de deşeuri toxice, spaţiile ce adăpostesc utilaje hidraulice, trebuie să se aplice
următoarele criterii:
• protecţia minimă: 60 min
• densitatea de apă pulverizată: 20 mm/min (0,33 l/sm2)
În cazul în care deşeurile conţin preponderent mase plastice trebuie utilizaţi spumanţi cu
proprietăţi de formare a peliculei apoase (AFFF).
Combustibili solizi
Pentru protecţia împotriva incendiilor a combustibililor solizi, cu sisteme de apă pulverizată se
aplică criteriile redate în tabelul 8.1.
Lichide inflamabile
Pentru lichidele inflamabile cu punctul de inflamabilitate sub 66º C trebuie să se utilizeze sisteme
cu apă pulverizată de velocitate medie, iar pentru lichidele cu punctul de inflamabilitate peste 66º C
trebuie să se utilizeze sisteme cu apă pulverizată de velocitate mare.
Plastic expandat:
- înălţimea de depozitare < 2 m 10,0 0,166 60 150
- înălţimea de depozitare > 2 m<3m 15,0 0,250 150
- înălţimea de depozitare > 3 m<4m 22,5 0,375 200
- înălţimea de depozitare > 4 m 30,0 0,500 200
Figura. 8.1 Densitatea de pulverizare a apei pentru stingerea incendiilor de produse petroliere
vărsate, pe baza punctelor de inflamabilitate a lichidului.
Curbele 1, 2, 3, 4, 5, 6 şi 7 corespund pentru înălţimi ale tavanului mai mici respectiv de 3 m, 4
m, 5 m, 6 m, 7 m, 8 m şi 9 m.
8.35. Dacă incendiul este unul circular, atunci dimensiunile utilizate trebuie să fie a = b =
diametrul incendiului. În cazul în care factorul suprafeţei incendiate este subunitar atunci acesta
poate fi neglijat. Dacă a este mai mare decât 3b, a trebuie să fie considerat ca fiind egal cu 3b.
8.36. În multe cazuri dimensiunile incendiului trebuie să fie date de digurile amenajate
pentru retenţie.
8.37. Valorile densităţii de pulverizare a apei pentru stingerea incendiilor, determinate cu
ajutorul figurii 8.1 trebuie să se utilizeze pentru toate suprafeţele orizontale, inclusiv pardoselile
pe care se pot vărsa lichide inflamabile sau suprafeţele libere ale containerelor cu lichide
HOME
inflamabile (suprafeţele orizontale cu lăţimi mai mici de 1,5 m nu trebuie să fie luate în
considerare).
8.38. Înălţimea tavanului se consideră a fi minimul distanţei dintre orice suprafaţă şi plafon.
Înălţimea tavanului implică de asemenea şi înălţimea celor mai joase nivele.
8.39. Înălţimea de amplasare a pulverizatorului deasupra pardoselii determină unghiul
conului de apă, conform figurii 8.2. Se acceptă orice unghi cuprins în zona 3 din figura 8.2.
8.40. Pentru protecţia părţilor expuse ale rezervoarelor de depozitare la presiune atmosferică
a lichidelor inflamabile, densitatea proiectată de pulverizare a apei pentru stingerea incendiilor,
se determină în funcţie de diametrul rezervorului (densitatea proiectată este raportată la
suprafaţa acestuia), după cum urmează:
a) până la 20 m: 1,114 mm/min (0,0185 l/sm2);
b) între 20 m şi 80 m:
Dp = 1,114 - 0,0057 d
unde:
Dp reprezintă densitatea proiectată (mm/min);
d reprezintă diametrul rezervorului (m)
posibilă situaţia ca mai multe sisteme de protecţie să intre în funcţiune concomitent, trebuie să
se acorde o atenţie deosebită alegerii pompelor, a rezervei de apă, a pierderilor de sarcină şi
dimensiunilor conductelor astfel încât să se poată asigura cel puţin presiunea minimă necesară
la nivelul pulverizatoarelor.
8.46. Pulverizatoarele trebuie să fie amplasate astfel încât jetul pulverizat să stropească în
totalitate potenţialul pericol şi suprafaţa adiacentă acestuia.
8.47. Exceptând situaţiile în care autorităţile stabilesc alte modalităţi, sistemele trebuie să
intre în funcţiune automat, acţionate de o comandă multiplă sau o supapă de curgere. Pentru
fiecare supapă de curgere trebuie să fie prevăzut un mecanism de deschidere manuală de
urgenţă.
Reţeaua de conducte
8.52. Calculul hidraulic de dimensionare a conductelor reţelei ramificate sau inelare, de
alimentare cu apă a pulverizatoarelor (duzelor) se efectuează după aceeaşi metodologie ca şi în
cazul instalaţiei cu sprinklere.
8.53. Reţeaua de conducte principale de alimentare cu apă se execută, de regulă, de formă
inelară, iar cea de conducte secundare cu pulverizatoare (duze), urmăreşte pe cât posibil, forma
obiectului protejat.
8.54. Trebuie să fie luate măsuri pentru asigurarea protecţiei împotriva coroziunii pentru
toată reţeaua de conducte atunci când sistemul nu poate fi activat în totalitate pentru cel puţin
un test pe an. În funcţie de condiţiile de ambient existente, conductele galvanizate sau cele de o
calitate superioară acestora pot fi o soluţie de protecţie anticorozivă. Toate conductele
exterioare trebuie galvanizate atât la interior cât şi la exterior.
8.55. Se impune o protecţie suplimentară pentru mediile deosebit de corozive.
8.56. În absenţa altor specificaţii, sistemul şi sursa de apă trebuie să fie proiectate pentru a
asigura o stropire la nivelul tuturor pulverizatoarelor timp de 60 de secunde după intrarea în
funcţiune a sistemului de detecţie.
8.57. Trebuie să se echipeze un dispozitiv de evacuare a apei în vederea evitării rămânerii
acesteia pe conductele instalaţiei. Toată reţeaua supraterană de conducte trebuie să reziste la o
temperatură de 770° C timp de 15 min.
unde:
Q este debitul pulverizatorului (l/min);
K este constanta dată de producător;
P este presiunea în bar.
8.71. Alimentarea cu apă trebuie să asigure condiţiile de presiune şi debit necesare, pe
durata minimă specificată în acest normativ, pentru riscul specific. Dacă aceasta nu este
specificată, durata minimă trebuie să fie de 60 de minute.
8.72. Dacă funcţionează simultan sub 20 de pulverizatoare se poate prevede o singură sursă
de alimentare cu apă, cu un singur rezervor. Pentru celelalte cazuri se prevăd două rezervoare.
8.73. Proiectarea alimentării cu apă se face conform capitolului 9 din SR EN 12845.
9.10. În cazul al doilea, (art. 9.8) instalaţia este plină cu apă rece sub presiune până la
duzele prevăzute cu dispozitive de activare termică. În caz de incendiu, dispozitivele de activare
termică, deschid automat orificiile de refulare a duzelor, la o temperatură prestabilită (de
producătorul duzelor) şi apa rece sub presiune din conducte este pulverizată prin duze, formând
ceaţa de apă.
9.11. Instalaţiile cu pulverizarea apei reci folosind un gaz de atomizare (aer comprimat sau
azot comprimat) sunt echipate cu duze automate, prevăzute cu dispozitive de activare termică şi
se pot realiza în următoarele sisteme:
a) cu o reţea de conducte plină cu apă rece sub presiune până la supapa de comandă şi
control şi cu aer (sau azot) comprimat, de la supapa de comandă şi control până la duze;
b) cu reţele distincte de conducte, de apă rece sub presiune, respectiv de aer (sau azot)
comprimat, de la care se alimentează, prin conducte de racord, fiecare duză.
9.12. La primul sistem, (art. 9.11) în caz de incendiu, dispozitivele de activare termică
deschid orificiile de refulare ale duzelor, la temperatura prestabilită şi aerul (sau azotul)
comprimat este evacuat prin duze. Datorită diferenţei de presiune între presiunea apei şi
respectiv, a aerului (sau azotului) comprimat, supapa de comandă şi control deschide admisia
apei reci sub presiune din conducte, care pulverizată prin duzele activate formează ceaţa de
apă.
9.13. (1) La al doilea sistem, (art. 9.11) în caz de incendiu, dispozitivele de activare termică
deschid orificiile de refulare ale duzelor, la temperatura prestabilită şi aerul (sau azotul)
comprimat antrenează curentul de apă rece sub presiune, la fiecare duză activată, prin
fenomenul de ejecţie, pulverizând apa sub formă de ceaţă.
(2) Acest sistem are aplicaţii, în special, în instalaţii locale de stingere a incendiului cu ceaţă
de apă, când numărul duzelor este relativ mic. În instalaţiile locale, apa şi aerul (sau azotul)
comprimat pot fi stocate în butelii amplasate în vecinătatea obiectului protejat împotriva
incendiului.
9.14. După valorile presiunilor de pulverizare a apei (de lucru), instalaţiile de stingere a
incendiilor cu ceaţă de apă sunt:
a) instalaţii cu presiune înaltă: peste 34 bar;
b) instalaţii cu presiune medie: între 12 bar şi 34 bar;
c) instalaţii cu presiune joasă: între 6 bar şi 12 bar.
9.15. În funcţie de modul în care se asigură stingerea incendiului în spaţiul protejat,
instalaţiile de stingere cu ceaţă de apă pot fi:
a) cu inundare totală;
b) cu inundare zonală;
c) cu inundare locală;
9.16. Inundarea totală cu ceaţă de apă se poate realiza numai la incinte închise, la care uşile,
ferestrele, tubulaturile etc. se pot închide înainte sau simultan cu începerea deversării ceţei de
apă.
9.17. (1) Pentru stingerea incendiilor din interiorul incintelor prin inundare totală, întreg
spaţiul incintei trebuie să fie umplut cu ceaţă de apă, astfel încât procentul de oxigen să scadă,
în timpul cel mai scurt posibil, sub valoarea de menţinere a arderii.
(2) Inundarea totală cu ceaţă de apă a unei incinte, se realizează, de regulă, prin activarea
simultană a tuturor duzelor de pulverizare a apei, amplasate în instalaţia aferentă incintei.
9.18. La sistemele cu inundare totală, pentru incendii instantanee şi de suprafaţă (declanşate
de lichide inflamabile), cantitatea de ceaţă de apă introdusă, trebuie să acopere pierderile prin
scurgere datorate neetanşeităţilor. Suprafaţa totală - în m2 - a golurilor ce nu pot fi închise nu
trebuie să depăşească 3% din volumul - în m3 - al incintei protejate sau 10% din suprafaţa
HOME
9.29. Duzele se montează pe ramificaţiile (ramurile) conductelor reţelei, cât mai aproape de
obiectul protejat, în funcţie de tipul instalaţiei de stingere a incendiului: cu inundare locală,
zonală sau totală.
9.30. În cazul instalaţiilor de stingere a incendiilor cu ceaţă de apă, cu inundare totală,
duzele se amplasează, de regulă, la plafonul încăperii.
9.31. Dacă prin instrucţiunile date de producător nu se specifică altfel, la amplasarea duzelor
se recomandă următoarele distanţe:
a) între duze şi tavanul continuu, minimum 8 cm şi maximum 40 cm;
b) între duze şi suprafaţa (obiectul) protejat, minimum 60 cm;
c) între duze şi pereţii incintei, distanţa nu trebuie să fie mai mare decât jumătatea distanţei
dintre duze;
d) distanţa dintre duze se stabileşte în funcţie de parametrii hidraulici ai duzelor indicaţi de
producător şi de intensitatea minimă de pulverizare a apei, dar se recomandă să nu fie mai
mare de 1,5 m;
e) dacă obiectele existente în încăpere sunt stivuite, introduse în cutii sau depozitate pe
etajere (exceptând cazul depozitelor cu stive înalte), spaţiul liber în jurul duzelor trebuie să fie
de 0,90 m (emisferă cu rază de 0,90 m sub duze).
9.32. Se recomandă ca, duzele de pulverizare pentru obţinerea ceţei de apă, să fie executate
din metale şi aliaje rezistente la coroziune.
9.33. Duzele de pulverizare a apei trebuie să aibă rezistenţa mecanică corespunzătoare
utilizării în condiţii normale de funcţionare a instalaţiei de stingere a incendiilor cu ceaţă de apă
(presiuni, temperaturi, deteriorări mecanice).
9.34. Dacă condiţiile de amplasare şi de funcţionare a duzelor pot conduce la înfundarea lor,
trebuie să fie prevăzute cu discuri de ruptură sau capace. Aceste dispozitive de obturare trebuie
să asigure o deschidere sigură, totală şi rapidă, atunci când sistemul de stingere intră în
funcţiune, fără riscuri de accidente pentru personalul de intervenţie şi exploatare.
9.35. La sistemele de stingere cu ceaţă de apă, în special la cele cu inundare locală sau
zonală, fixarea duzelor trebuie să fie sigură, pentru a nu permite desprinderea lor.
9.36. Atât prin modul de amplasare şi montare în instalaţie, cât şi prin măsurile de protecţie,
duzele se protejează împotriva deteriorărilor mecanice, a efectelor termice şi a influenţelor
reciproce în timpul declanşării lor.
9.37. Pentru a evita colmatarea orificiilor duzelor de pulverizare a apei, pe ramificaţiile reţelei
de conducte pe care acestea sunt montate, se prevăd filtre de apă.
9.38. Pentru înlocuirea duzelor de pulverizare fină a apei, deteriorate sau declanşate în caz
de incendiu, se prevede o rezervă de duze de acelaşi tip şi cu aceleaşi caracteristici, după cum
urmează:
a) pentru sisteme cu până la 50 de duze, rezerva este de minimum 3 duze;
b) pentru sisteme cu 51 până la 300 de duze, rezerva este de minimum 6 duze;
c) pentru sisteme cu 301 până la 1.000 de duze, rezerva este de minimum 12 duze;
d) pentru sisteme cu peste 1.000 de duze, rezerva este de minimum 24 de duze;
unde:
Q este debitul pulverizatorului (l/min);
HOME
qis
ii = [l/sm2]
Ap
ii > is [l/sm2]
respectiv:
9.44. (1) Numărul n de duze care funcţionează simultan, din numărul total N de duze care
se montează în instalaţie, amplasate în aria de declanşare, As, dintr-un sector al instalaţiei, se
determină cu relaţia:
As
n=
Ap
(2) În funcţie de natura materialelor combustibile, respectiv de valorile intensităţilor de
stingere ale acestora (care variază între 0,07 l/sm2 şi 0,17 l/sm2), se recomandă ca aria
de declanşare simultană a duzelor, As, să nu depăşească 200 m2.
9.45. Debitul de calcul necesar dimensionării conductelor, Qis (l/s), se determină considerând
funcţionarea simultană a duzelor de pulverizare a apei amplasate în aria de declanşare, A s, a
duzelor dintr-un sector al instalaţiei, cu relaţia:
HOME
în care:
qis este debitul specific al unei duze de tip i, în l/s;
n - numărul duzelor de acelaşi tip, i, prevăzute să funcţioneze simultan în aria de declanşare,
A s.
asigură funcţionarea acestora pentru timpul normat de funcţionare al acestora prin separări sau
compartimentări corespunzătoare.
12.6. În mod excepţional, se admite să se utilizeze pentru stingerea incendiului apa potabilă
sau industrială ori apa rece de alimentare a centralelor de apă caldă ale incintei respective, dacă
procesul tehnologic permite acest lucru şi pentru utilizarea ei nu se manevrează mai mult de 2
vane din staţia de pompare sau din cămine exterioare accesibile în timpul incendiilor şi astfel
amplasate sau telecomandate încât să poată fi acţionate în timp util.
12.7. În scopul supravegherii permanente a alimentării normale cu apă a rezervoarelor se
prevăd instalaţii pentru semnalizare optică şi acustică a nivelului rezervei de incendiu, care să
permită, în caz de necesitate, luarea măsurilor de utilizare a rezervei de incendiu în regim de
avarii, stabilite prin instrucţiunile de exploatare (înlăturarea avariilor în timp util, restrângerea
sau suprimarea unor consumuri, întărirea regimului de supraveghere etc.).
12.8. Rezervoarele şi castelele de apă se prevăd cu traductoare de nivel pentru comanda
automată a pompelor. De asemenea se pot prevedea indicatoare de nivel montate pe
rezervoare.
12.9. Când rezerva de incendiu este mai mare de 1.000 m3, aceasta se păstrează în cel puţin
două rezervoare sau compartimente ale rezervorului, legate între ele, proiectate astfel încât să
poată fi scoase individual din funcţiune.
12.10. La instalaţiile care au rezerva de incendiu mai mică de 1.000 m3 şi sunt prevăzute cu
un singur rezervor, se face o legătură între conducta de aducţiune a apei şi cea de debitare
(plecare), prin ocolirea pompelor, care să fie folosită pentru alimentarea cu apă direct de la
sursă pe timpul când rezervorul este scos din funcţiune (pentru a fi spălat sau reparat).
12.11. La toate rezervoarele şi bazinele amplasate la o distanţă mai mică de 1.000 m de
construcţie, inclusiv la cele interioare, se prevede posibilitatea alimentării cu apă direct din
acestea a pompelor mobile de intervenţie în caz de incendiu prin intermediul racordurilor Storz
DN 100. Fac excepţie rezervoarele independente şi compartimentele rezervoarelor pentru
instalaţiile automate precum şi rezervoarele interioare cu capacitate de maximum 10 m 3 şi
rezervoarele la care nu se asigură înălţimea maximă de aspiraţie .
12.12. Punctele de alimentare a pompelor mobile de incendiu din bazine sau rezervoare
exterioare, precum şi punctele de staţionare a pompelor sunt amplasate la minimum 10 m de
clădirile cu nivel de stabilitate la incendiu I - II şi la 20 m de cele încadrate în nivelurile de
stabilitate III - IV sau faţă de depozite deschise de materiale şi lichide combustibile.
12.13. Râurile, lacurile, iazurile sau fântânile cu debit suficient şi cu adâncime
corespunzătoare pot fi amenajate pentru a servi la alimentarea cu apă în caz de incendiu,
asigurându-se accesul autovehiculelor de intervenţie şi posibilităţile de alimentare a
autopompelor sau, după caz, a unor pompe fixe, la debitul de calcul.
12.14. Rezervoarele se pot amplasa în interiorul clădirilor sau în exteriorul acestora.
12.15. (1) Amplasarea rezervoarelor şi a bazinelor de apă pentru stingerea incendiilor se face
astfel încât să fie asigurat accesul maşinilor de intervenţie pentru incendiu la punctele de
alimentare.
(2) Racordurile fixe ale autovehiculelor de intervenţie la punctul de alimentare cu apă direct
din rezervor la conductei de aspiraţie trebuie să aibă garnituri de absorbţie şi racord înfundat,
prevăzut cu lanţ şi asamblat la racordul fix, pentru a se evita pătrunderea corpurilor străine în
conducta de aspiraţie şi înfundarea acesteia. Punctele de staţionare şi alimentare a pompelor
mobile de incendiu direct din rezervoare vor fi marcate cu indicatoare, conform SR ISO 3864 şi
menţinute libere.
12.16. În sistemele de stingere a incendiilor cu pompe mobile, alimentate direct din
rezervoare (bazine), amplasarea se face astfel încât să se asigure intervenţia cu apă la clădiri şi
depozite, considerând lungimea maximă a furtunului (dispozitivului de intervenţie) de 150 m în
cazul motopompelor şi 200 m în cazul autopompelor.
HOME
12.17. (1) Durata pentru refacerea rezervei de apă pentru incendiu, Tr, se alege conform
prevederilor din tabelul 12.1.
(2) Refacerea rezervei de apă pentru stingerea incendiilor se face, de regulă, pe seama
retrângerii consumului pentru alte nevoi, precizându-se măsurile necesare a se lua în
funcţionare a instalaţiilor.
12.18. (1) Se admite, în condiţiile normativului, ca sursă de apă pentru instalaţiile de
stingere cu sprinklere şi/sau apă pulverizată utilizarea rezervoarelor tampon închise. Nu se
admite alimentarea de la aceleaşi rezervor tampon închis a altor consumatori de apă.
(2) Rezervorul tampon închis trebuie să fie accesibil pentru inspecţie din interior şi din
exterior. Acesta trebuie să fie protejat împotriva coroziunii.
(3) Conducta de refulare a rezervorului tampon închis trebuie să fie amplasată la maximum
0,05 m faţă de marginea inferioară a rezervorului.
12.19. În situaţiile în care rezervorul tampon închis reprezintă singura sursă de alimentare cu
apă, acestea trebuie echipate cu dispozitive de alarmare a nivelului de presiune scăzut de aer şi
respectiv a nivelului scăzut de apă, dispozitive care trebuie alimentate separat de circuitele
aferente compresorului de aer.
Tabelul 12.1
Nota 1: Pentru obiectivele situate în zone la care sursele de apă au debite insuficiente sau sunt
situate la distanţe mari, proiectantul poate stabili, de la caz la caz, prelungirea duratei de refacere
a rezervei de apă de incendiu până la maximum 72 ore, cu condiţia de a justifica, prin proiect,
acest lucru.
Nota 2: Dacă debitul sursei de alimentare este insuficient pentru refacerea rezervei de apă în
timpul prevăzut mai sus, se admite prelungirea termenului de refacere, mărindu-se rezerva cu
volumul de apă ce nu poate fi completat.
Nota 3: Prin debit de stingere se înţelege suma debitelor tuturor instalaţiilor de stingere.
12.20. (1) Volumul de aer al rezervorului tampon închis nu trebuie să fie mai mic decât o
treime din volumul total al rezervorului.
(2) Presiunea în rezervor trebuie să fie de maximum 12 bar.
HOME
(3) Presiunea aerului şi debitul de apă de la rezervor trebuie să asigure cerinţele funcţionale
ale instalaţiei de stingere la punctul de alimentare a acestora.
(4) Volumul minim de apă din rezervorul tampon închis trebuie să aibă:
a) 15 m3 pentru LH şi 23 m3 pentru LH şi OH1 pentru cele care au o singură alimentare;
b) 15 m3 pentru LH şi toate clasele OH pentru cele care au o dublă alimentare.
12.21. Sursele inepuizabile sunt constituite din surse de apă naturale sau artificiale cum ar fi
râurile, canalele şi lacurile, care pot asigura cantitatea de apă necesară funcţionării instalaţiilor
pentru tot timpul anului. Sursele inepuizabile trebuie să îndeplinească condiţiile secţiunii 9.4 din
SR EN 12845.
12.22. Sursele de apă pentru sprinklere trebuie să îndeplinească condiţiile secţiunii 9.6 din
SR EN 12845.
12.23. Temperatura maximă a apei nu trebuie să fie mai mare de 40° C. Dacă se utilizează
pompe submersibile, temperatura apei nu trebuie să depăşescă 25° C, cu exepţia cazului în care
pompele utilizate pot fi utlizate pentru temperaturi ale apei de până la 40° C.
12.24. Scoaterea din funcţiune a surselor de alimentare cu apă trebuie să se realizeze astfel
încât:
a) să se permită accesul la elementele componente cum ar fi filtre, staţie de pompare,
clapete antiretur şi aparatura de măsură şi control;
b) orice avarie care se produce la una din sursele de alimentare cu apă să nu influenţeze
celelalte surse de alimentare cu apă;
c) lucrările specifice pentru întreţinere la una din sursele de alimentare cu apă nu
influenţează funcţionarea celorlalte surse de alimentare cu apă.
(2) Căminele tip B se folosesc când alimentarea cu apă pentru stingerea incendiilor se face de
la rezervoare sau bazine, prin intermediul racordurilor, sub presiunea din conducte.
(3) Dimensionarea căminelor trebuie să fie dimensionate corespunzător necesităţilor de acces
şi manevrabilitate precum şi de adâncimea de îngheţ a terenului. Numărul de cămine se
stabileşte în funcţie de debitul necesar pompelor mobile pentru stingerea incendiilor, în ipoteza
cea mai dezavantajoasă. Zonarea adâncimii maxime de îngheţ este prezentată în anexa 32.
12.30. La alcătuirea căminelor pentru alimentarea directă cu apă a pompelor mobile în caz
de incendiu trebuie să se respecte următoarele:
a) distanţa de la axa conductei de alimentare până la fundul căminului trebuie să fie de
minimum 40 cm;
b) distanţa de la partea superioară a căminului A până la axa conductei de alimentare nu
trebuie să depăşească înălţimea de aspiraţie a pompei mobile. La căminele tip B această condiţie
se referă la distanţa dintre axa conductei de alimentare cu apă şi axa racordului (numerotat cu 7
din figura 12.2);
c) la căminele tip A capacele trebuie să fie montate cu faţa superioară situată între 30 şi 40
cm faţă de nivelul terenului. La căminele tip B această condiţie se referă la distanţa dintre axa
racordului (numerotat cu 7 din figura 12.2) şi teren care trebuie să fie de minimum 30 cm;
d) Pardoseala căminului trebuie să aibă o pantă de 3% spre o başă cu dimensiunile de 40 x
40 şi înălţime de minimum 30 cm;
e) Căminele trebuie să fie semnalizate conform ISO 3864 şi ISO 7010 precizându-se
diametrul şi debitul conductei de alimentare.
f) căminele se echipează cu iluminat de siguranţă pentru continuarea lucrului.
Dimensiunile sunt exprimate în centimetri
SECŢIUNEA A-A
SECŢIUNEA B-B
SECŢIUNEA A-A
SECŢIUNEA B-B
(2) În cazurile în care este obligatorie şi nu se poate asigura a doua sursă de energie
electrică (de rezervă), se montează pompe fixe cu motor cu ardere internă, cu pornire
automată. Se admite, de asemenea, folosirea în acest scop a pompelor cu abur (în cazul în care
este asigurată alimentarea lor permanentă printr-o conductă separată, direct de la sursă).
(3) În cazuri justificate tehnic, în care nu există posibilitatea asigurării unei surse de bază de
alimentare cu energie electrică pentru pompe, se admite utilizarea motoarelor cu ardere internă.
13.4. Pompele de incendiu sunt acţionate automat şi/sau manual. În cazul în care pompele
sunt acţionate automat, se prevede, în mod obligatoriu, şi acţionare manuală.
13.5. Oprirea pompelor, în toate cazurile se face manual, din staţia de pompare.
13.6. Pompele de incendiu cu pornire automată, ce servesc numai reţelele cu hidranţi
exteriori, se prevăd şi cu dispozitive (butoane marcate corespunzător), care să permită
acţionarea lor cel mai târziu în 5 minute de la darea semnalului de alarmă, în caz de incendiu.
13.7. Timpul maxim admis pentru manevrarea a maximum două robinete, ce permit
utilizarea rezervei de apă de incendiu pentru incendiu şi pornirea pompelor fixe de rezervă
pentru funcţionarea hidranţilor este, de asemenea, de 5 minute.
13.8. (1) Pornirea pompelor de incendiu se realizează, conform instrucţiunilor de funcţionare
a instalaţiei, în unul din următoarele moduri:
a) manual, din staţia de pompare, sau de la distanţă, prin acţionarea butoanelor de pornire
amplasate în acest scop lângă fiecare hidrant interior de incendiu - în cazul pompelor de
incendiu prevăzute să lucreze independent de presiunea din hidrofor;
b) prin comandă din staţia de pompare, serviciul pentru situaţii de urgenţă, atunci când
există, şi din diferite puncte ale construcţiilor din incintă - în cazul pompelor de incendiu care
alimentează cu apă reţele separate;
c) automat, la scăderea presiunii din reţea.
(2) Intrarea pompelor în funcţiune succesivă se asigură temporizat, în cazul staţiilor de
pompare cu mai multe agregate, pentru a se evita suprasarcinile şi declanşarea aparaturii de
protecţie, conform instrucţiunilor de funcţionare.
13.9. Oprirea pompelor la terminarea incendiului se face manual din staţia de pompare.
Pentru acţionarea pompelor de incendiu, care lucrează independent de presiunea din rezervorul
tampon închis, se prevăd butoane de pornire din casa pompelor şi de la fiecare hidrant, iar
oprirea se face din staţiile de pompare prin acţionare manuală, la terminarea incendiului.
13.10. Se admite oprirea automată a pompelor numai în cazul lipsei de apă.
13.11. Instalaţiile automate de stingere a incendiilor (sprinklere standard sau sprinklere
deschise, apă pulverizată) au asigurate debitele şi presiunile de stingere pe tot timpul teoretic
de intervenţie prin staţii de ridicare a presiunii, cu alimentare din două surse de energie
(normală şi de rezervă).
13.12. Acţionarea pompelor destinate alimentării cu apă a reţelelor cu hidranţi în sistem aer-
apă se face prin butoane, amplasate la fiecare hidrant, care acţionează şi electrovana care
delimitează reţeaua de alimentare cu apă.
13.13. Instalaţiile de tip sprinkler, prevăzute cu pompe cu pornire automată, se echipează şi
cu pompe pilot, care să asigure acoperirea eventualelor pierderi din reţea şi menţinerea presiunii
în instalaţie.
13.14. (1) Pompele de incendiu se montează astfel încât nivelul rezervei de apă pentru
incendiu să fie mai sus decât partea superioară a corpului pompei (pompă înecată). Conductele
de legătură între pompe şi rezervor nu se montează deasupra nivelului rezervei de apă pentru
incendiu. Fac excepţie pompele prevăzute cu sisteme de autoamorsare avizate de organele
abilitate, care se montează conform indicaţiilor producătorului.
(2) Se admit pompe submersibile în condiţiile prevăzute de SR EN 12845.
HOME
Partea a III-a
Proiectarea şi executarea instalaţiilor de stingere a
incendiilor cu gaze
Gazele utilizate în instalaţiile fixe de stingere a incendiilor sunt: dioxidul de carbon (CO 2),
gazele inerte şi gazele menţionate în capitolul 15 din prezentul normativ.
(2) Investitorii pot prevedea şi în alte situaţii sistemul de alimentare de rezervă, în funcţie de
riscul de incendiu, contribuţia la foc (combustibilitatea) construcţiei şi valoarea acesteia şi a
bunurilor materiale.
14.8. La construcţiile din categoriile de importanţă excepţională şi deosebită, stabilite
conform reglementărilor specifice, precum şi la cele care adăpostesc obiecte cu valori de
patrimoniu, ori atunci când investitorul solicită, instalaţiile fixe cu dioxid de carbon trebuie să
asigure cel puţin două reprize distincte de stingere, reprize realizate prin sistemul de alimentare
activ (prima repriză) şi prin sistemul de alimentare activ de rezervă (a doua repriza).
14.9. Pentru realizarea stingerii incendiului cu dioxid de carbon, concentraţia de oxigen în
incinta protejată trebuie redusă sub 8%. Trebuie să se ţină seama de neetanşeităţile incintei
protejate şi de cerinţele producătorului substanţei de stingere.
14.10. În incintele închise în care instalaţiile de stins incendiu deversează cantităţi de dioxid
de carbon ce depăşesc 50% din volumul incintei, se asigură condiţii de evacuare a aerului
(dispozitive de obturare automată care asigură etanşeitatea în poziţie normală sau supape care
se deschid la o anumită presiune interioară numai în sensul evacuării aerului în exterior).
Riscuri
14.11. Dioxidul de carbon prezintă riscuri mari pentru utilizatori. Într-o atmosferă care
conţine (3 ... 4)% dioxid de carbon utilizatorul începe să respire mai rapid iar la concentraţii mai
mari de 9% îşi pierde cunoştinţa. La concentraţii de circa 20% moartea poate surveni în (20 ...
30) minute.
14.12. Deversarea unor cantităţi mari de dioxid de carbon, prin lipsa de oxigen şi vizibilitatea
redusă în incinta inundată (cauzată de ceaţa care se formează), constituie un pericol pentru
sănătatea şi viaţa utilizatorilor.
14.24. Circuitele aferente detectoarelor trebuie să fie distincte de cele ale butoanelor
manuale de semnalizare a incendiului. Instalaţiile de stingere cu acţionare automată se prevăd
obligatoriu şi cu butoane manuale (declanşatoare manuale - standardul de referinţă SR EN 54 -
11 sau o reglementare echivalentă).
14.25. Se recomandă ca centralele de semnalizare şi comandă să se amplaseze în apropierea
incintei protejate. Locul de amplasare al centralei de semnalizare trebuie să fie cu risc mic,
prevăzut cu iluminat de siguranţă corespunzător şi accesibil personalului autorizat.
14.26. Centralele de semnalizare şi comandă trebuie să realizeze alarmarea utilizatorilor şi
punerea în funcţiune (declanşarea) instalaţiei de stingere cu temporizarea respectivă, numai
după efectuarea acţionărilor prestabilite. Trebuie să se asigure totodată:
a) eliminarea posibilităţilor de declanşare accidentală a instalaţiilor de stingere;
b) efectuarea automată, înainte de declanşare, a alarmării utilizatorilor şi a unor acţionări
prestabilite cum sunt: întreruperea funcţionării instalaţiilor de ventilare-climatizare din incinta
protejată; închiderea elementelor de protecţie a golurilor funcţionale (uşi, ferestre, trape etc.);
întreruperea funcţionării unor instalaţii care pot perturba stingerea etc. Alertarea automată a
serviciului privat/voluntar pentru situaţii de urgenţă este obligatorie, iar a serviciului profesionist
pentru situaţii de urgenţă se face la cererea beneficiarului;
c) temporizarea declanşării instalaţiei de stingere corespunzător efectuării unor acţiuni şi
măsuri de protecţie a utilizatorilor (de regulă sub 60 de secunde). Nu se admite un timp de
temporizare care să depăşească 120 de secunde;
d) funcţionarea în condiţii de siguranţă a instalaţiei de stingere.
14.27. Instalaţiile fixe de stingere la care punerea în funcţiune este automată, pot fi
prevăzute şi cu posibilitatea de blocaj a comenzii de declanşare a deversării automate. Această
blocare se poate asigura şi de la centrala de semnalizare şi comandă, când aceasta este
amplasată în apropierea incintei protejate şi se poate interveni la ea în timp util.
14.28. Dispozitivele de comandă şi de acţionare trebuie să fie sigure în funcţionare. Toate
acţionările automate trebuie să fie dublate de acţionări manuale.
Stocarea dioxidului de carbon în instalaţiile fixe de înaltă presiune
14.29. Dioxidul de carbon utilizat pentru stingerea incendiilor în instalaţiile fixe de înaltă
presiune se stochează în recipienţi (butelii) metalice. Cantitatea (masa) înmagazinată este
stabilită în funcţie de capacitatea buteliei, aşa cum se indică în anexa nr.16, tabelul 16.1.
14.30. Temperatura camerei în care se amplasează recipienţii (buteliile) cu dioxid de carbon
trebuie asigurată obligatoriu între - 5º C şi + 35º C.
14.31. Recipienţii (buteliile) cu dioxid de carbon se protejează împotriva radiaţiilor termice
directe sau indirecte, iar dacă este posibil, trebuie să fie amplasate îndepărtat şi izolate de surse
de trepidaţii.
14.32 Gruparea buteliilor cu dioxid de carbon în cadrul instalaţiilor fixe de stingere se face în
baterii, separat cele active de cele de rezervă.
14.33. Buteliile montate în baterii trebuie să fie racordate la colector şi fixate pe stelaj, astfel
încât sa aibă asigurată stabilitatea şi funcţionarea corespunzătoare în condiţii deosebite (seism,
incendiu etc.). Fiecare butelie se prevede cu dispozitivele necesare utilizării individuale. În locul
de amplasare a sistemelor de baterii se asigură iluminat de siguranţă corespunzător.
14.34. Fiecare butelie trebuie să aibă indicator de golire şi se racordează la colectorul
bateriei prin racorduri flexibile, cu supape de sens, astfel ca schimbarea buteliei să se facă fără a
afecta funcţionarea celorlalte butelii din cadrul bateriei. Pierderea în greutate a buteliilor
aferente bateriilor de comandă se semnalizează la punctul de comandă sau acolo unde se
consideră necesar de către proiectantul instalaţiei.
Stocarea în rezervoare a dioxidului de carbon în instalaţii de joasă presiune
HOME
Tabelul 14.1
instalaţiei şi să fie sigure în exploatare pentru temperaturi cuprinse între -29º C şi + 66º C,
precum şi marcate cu limitele de temperaturi pentru care au fost proiectate.
14.64. Dispozitivele care controlează eliberarea şi distribuţia dioxidului de carbon trebuie să
poată fi comandate şi manual în caz de urgenţă. Aceste dispozitive de comandă se amplasează
în locuri uşor accesibile operatorilor.
Tabelul 14.2
astfel încât să poată fi uşor acţionate, să nu fie supuse la deteriorări mecanice, coroziuni chimice
sau alte deteriorări care le-ar scoate din funcţiune.
14.84. Dispozitivele care controlează eliberarea şi distribuţia dioxidului de carbon şi sunt
prevăzute cu declanşare manuală în caz de urgenţă (exemplu, robineţii de linie), se grupează pe
cât posibil, astfel încât acţionările manuale să se facă dintr-un singur loc sau din cât mai puţine
locuri.
14.85. Gurile de aspiraţie ale instalaţiei de ventilare prevăzute pentru evacuarea dioxidului
de carbon din staţia de distribuţie sau după caz, după stingere în incinta protejată, se
amplasează cât mai aproape de pardoseală.
14.86. Agregatele frigorifice aferente instalaţiilor de stingere de joasă presiune se
amplasează în apropierea recipienţilor aferenţi.
Amplasarea duzelor de refulare (deversare) a dioxidului de carbon
14.87. Duzele de refulare se dispun la partea superioară a incintei protejate (sub plafon,
pardoseală înaltă, planşeu tehnologic etc.), perpendicular pe suprafaţa de protejat şi la 1/3 din
înălţimea incintei, instalate sub un unghi de 450 până la 900 (pentru a asigura umplerea cu
dioxid de carbon a spaţiilor inferioare).
14.88. Duzele trebuie dispuse astfel încât produsele care au luat foc să nu fie agitate sau
împrăştiate de jetul de dioxid de carbon.
ATENŢIE !
ÎN CAZ DE ALARMĂ, INCENDIU SAU DE
DEGAJARE A DIOXIDULUI DE CARBON,
PĂRĂSIŢI IMEDIAT INCINTA - PERICOL DE
MOARTE
HOME
Figura 14.1. Indicator pentru avertizare asupra faptului că spaţiile sunt protejate cu dioxid de
carbon
14.95. Pe feţele exterioare ale uşilor incintelor în care sunt amplasate bateriile de recipiente
(butelii) cu dioxid de carbon, se inscripţionează:
ATENŢIE!
Figura 14.2. Indicator pentru avertizare pentru spaţiile în care se depozitează butelii cu dioxid de
carbon
Tabelul 14.3
14.99. Concentraţia minimă de dioxid de carbon necesară stingerii incendiilor pentru diferite
substanţe, stabilită volumetric în procente de CO2 în aer, este precizată în tabelul 14.4.
Tabelul 14.4
Concentraţia volumică minimă de CO2 necesară stingerii incendiilor pentru diferite
substanţe
*) Pentru substanţe neindicate în tabel, în cazul în care se cunoaşte concentraţia de oxigen "O 2"
în procente, concentraţia de dioxid de carbon la care arderea încetează se poate calcula cu relaţia:
14.100. Pentru substanţele la care este necesară o concentraţie de CO2 în aer de peste
34%, debitul specific de dioxid de carbon indicat în art.14.98 se amplifică cu un coeficient de
corecţie "K", a cărui valoare este dată în tabelul 14.5.
Tabelul 14.5
Concentraţia de stingere 34 40 45 50 55 60 67 70 75 80
cu dioxid de carbon [%]
Coeficientul de corecţie [K] 1,00 1,20 1,40 1,60 1,85 2,15 2,45 2,80 3,25 3,75
Tabelul 14.6
Tabelul 14.7
Tabelul 14.8
Diametrul duzei 4 5 6 7 8 9 10 11 12 14
[mm]
Lungimea jetului 1,20 1,40 1,60 1,80 2,00 2,20 2,40 2,60 2,70 3,00
[m]
14.107. Volumul de calcul al spaţiului protejat reprezintă diferenţa între volumul total al
spaţiului respectiv şi volumul echipamentelor, mobilierului etc. montate în interior.
Determinarea numărului de butelii necesare instalaţiilor fixe de înaltă presiune
14.108. Fiecare incintă protejată, trebuie să fie asigurată cu câte o baterie activă principală
şi după caz, o baterie activă de rezervă. Pentru protecţia a maximum 5 incinte, între care este
exclusă posibilitatea de propagare a focului, se admite prevederea de baterii active principale şi
după caz, baterii active de rezervă comune, dimensionate pentru a asigura stingerea incendiului
la cea mai mare incintă protejată.
14.109. Pentru cazuri deosebite, când importanţa obiectivului sau riscul de incendiu ori de
explozie necesită măsuri de protecţie severe, se prevăd baterii active principale şi baterii active
de rezervă independente pentru fiecare incintă. Dacă este exclusă posibilitatea de propagare a
focului de la o incintă protejată la alta şi în această situaţie se admite folosirea în comun a
bateriei active de rezervă pentru maximum două incinte protejate. Bateriile active de rezervă
trebuie să conţină aceiaşi cantitate de dioxid de carbon ca şi bateriile active principale.
14.110. În cazul în care pentru protecţia unei incinte rezultă necesare mai multe baterii
active principale, acestea pot fi grupate pe un colector comun. Este permisă folosirea bateriilor
active principale pentru protecţia mai multor incinte, cu condiţia ca instalaţia să fie astfel dispusă
şi comandată încât fiecare incintă de stingere să poată fi inundată cu dioxid de carbon fără să le
afecteze pe celelalte.
Dimensionarea recipienţilor de stocare la instalaţiile de joasă presiune
14.111. Recipienţii pentru stocarea dioxidului de carbon se calculează ţinând cont de
cantitatea (masa) de dioxid de carbon necesară pentru stingere, volumul total al recipienţilor şi
masa specifică a dioxidului de carbon lichid. După caz, pentru fiecare recipient operativ se
prevede câte un recipient de rezervă.
Dimensionarea agregatelor frigorifice şi a termoizolaţiei rezervoarelor de stocare a
dioxidului de carbon
14.112. Dimensionarea agregatelor frigorifice şi a termoizolaţiei rezervoarelor de stocare a
dioxidului de carbon se efectuează pe baza puterii frigorifice a instalaţiei respective.
Dimensionarea conductelor pentru dioxidul de carbon
14.113. La dimensionarea conductelor pentru transportul dioxidului de carbon se au în
vedere următoarele:
a) evitarea formării dopurilor de zăpadă carbonică în conducte şi la deversare;
b) starea bifazică (lichidă şi gazoasă) a dioxidului de carbon în recipiente şi pe conducte;
c) debitul de curgere;
d) presiunea dioxidului de carbon în conductă;
e) compactitatea dioxidului de carbon la capătul conductei;
f) coeficientul de rezistenţă hidraulică specifică a conductei;
g) lungimea conductei.
14.114. Pentru instalaţii de înaltă presiune debitul se determină luând în considerare
presiunea medie de stocare de 51,7 bar (pentru depozitare normală la temperatura de 21° C).
Debitele de descărcare prin duze au valorile din tabelul 14.1. Presiunea de calcul la duze trebuie
să fie mai mare de 13,8 bar.
14.115. Diametrul conductelor de distribuţie se determină în funcţie de debitul de dioxid de
carbon refulat prin distribuitor, de debitul de dioxid de carbon refulat în spaţiul protejat cu
volumul cel mai mare şi de diametrul conductei principale (sau al distribuitorului).
14.116. La instalaţiile de înaltă presiune diametrul conductei de transport (conducta
magistrală, colector) se poate determina cu aproximaţie, ţinând cont de diametrul conductei
HOME
în care:
Q este debitul de CO2 la curgere bifazică în conductă, [kg/min];
D - diametrul interior al conductei, [mm];
Y; Z - factorii care depind de presiunea din recipiente (butelii) şi conducte; L = l + le - lungimea
totală, egală cu suma între lungimea fizică (l) a conductei şi lungimea echivalentă rezistenţelor
locale (le), [mm].
Tabelul 14.9
Diametrele conductelor principale de transport ale instalaţiilor de joasă presiune,
pentru diferite valori ale debitelor de CO2 (kg/min) şi lungimi ale conductelor (m)
este transpusă grafic în nomogramele din figurile 16.2 şi 16.3 din Anexa nr.16.1.
(3) În tabelul 14.10, sunt date valorile factorilor Y şi Z în funcţie de presiune, pentru cazul
stocării dioxidului de carbon la presiunea de 51,7 bar în instalaţii de înaltă presiune, iar în tabelul
14.11, sunt precizate valorile factorilor Y şi Z în funcţie de presiune, pentru cazul stocării
dioxidului de carbon la presiunea de 20,7 bar în instalaţii de joasă presiune.
(4) În tabelul 14.12, sunt date valorile lui D1,25 şi D2 pentru diferite valori ale diametrelor (D)
ale conductelor.
14.121. Verificarea debitelor de curgere a dioxidului de carbon în conducte se efectuează cu
ajutorul nomogramelor din Anexa nr. 16, figura 16.2 pentru instalaţii cu CO 2 de înaltă presiune
(presiunea de depozitare 51,7 bar) şi respectiv figura 16.3 pentru instalaţii cu CO 2 de joasă
presiune (presiunea de depozitare 20,7 bar).
14.122. (1) Pierderile totale de sarcină la curgerea dioxidului de carbon în conducte se
determină ca suma dintre pierderile de sarcină liniare şi locale.
(2) Pentru calculul pierderilor de sarcină liniare se folosesc valorile rezistenţelor specifice ale
conductelor cu diametre diferite, determinate pentru diferite rugozităţi ale acestora şi redate în
tabelul 14.13.
Tabelul 14.10
Presiunea Y Z
[bar]
51,7 0 0
50,0 1200 0,0825
48,3 2300 0,165
46,5 3320 0,249
44,8 4280 0,333
43,1 5130 0,417
41,4 5960 0,501
39,6 6710 0,585
37,9 7370 0,672
36,2 7980 0,760
34,5 8530 0,849
32,8 9060 0,939
31,0 9530 1,033
29,3 9970 1,132
27,6 10400 1,237
HOME