k- m.

4 0 4 9

Publicaţiile Institutului de Istoria Romînilor

„A. D. Xenopol“

N. G R I G O R A Ş
ASISTENT UNIVERSITAR

DREGĂTORII
TÎRG URILO R M O LD O V EN EŞTI
ŞI

ATRIBUTIUNILE LOR
P ÎN Ă L A R E G U L A M E N T U L O R G A N IC

IAŞI
TIPOGRAFIA «AVÎNTUL» FTJNDACUL VICTOR PLACE Nr. *
Publicaţiile Institutului de Istoria Bomînilor „A. D. Xenopol“
N- G R I G O R A $
ASISTENT UNIVERSITAR

Nu
Se îm p r tt.
«<:asă.

DREGĂTORII
TÎRG URILO R M O LD O V EN EŞTI
Şl

ATRIBUŢIUNILE LOR
P ÎN Ă L A R E G U L A M E N T U L O R G A N IC

a
Biblioteca Documentară
Piatra Neamţ
* Regiunea Bâcâa

I AŞI
Ti p o g r a f i a « a v î n t u l » f u n d a c u l v ic t o r p l a c e Nr. 4
1942
f .W . 4W 9\
 CO M ISIUNEA

Preşedinte : Pro*. I. M. MARINESCU

D ecanul F acultăţii de Litere şi Filosofie

jProf. Ilie Minea

I „ Andrei Oţetea
j „ Paul Nicorescu
I „ Radu Vulpe

r
& o w M îitu 4 , J tle lU i/n e a ,

frw fe w u v JL 'mş&u, lu k V t,

în c h in frcectâtd, Luauna.
 P R E F A Ţ Ă

îmi dau perfect seama de greutatea chestiunilor tratate în

această lucrare. Materialul de informaţie, de cele mai multe ori,
este foarte puţin, iar pentru anumite aspecte, de multe ori lip­
seşte.
înseamnă aceasta că deocamdată nu este recomandabil să
se ocupe cercetătorii de părţile din viaţa noastră istorică la care
se referă obiectul lucrării de faţă ?
Considerăm că bine au făcut aceia cari au încercat să lă­
murească vechile dregătorii ale tîrgurilor noastre. O lucrare anu­
me pentru tîrgurile din Moldova lipseşte. Deaceia profesorul meu
s’a gîndit că e bine să tratez, într’o lucrare specială, evoluţia
dregătoriilor orăşeneşti din Moldova pînă la Regulamentul
Organic.
Trebuie să amintesc şi faptul că în legătură cu subiectul
tratat de mine s’au pus în circulaţie şi multe pârert eronate,
mai ales că n’aveau la bază material informativ suficient, adică
n’au ţinut seama de toată informaţia publicată pînă acum.
In cercetarea mea asupra dregătoriilor tîrgurilor din Mol­
dova, am utilizat şi considerat toată informaţia publicată şi am
căutat să mă feresc a întrerupe expunerea cu prea multe ipo­
teze, la care te-ar ispiti lacunile informaţiei.
Din toate acestea rezultă că lucrarea de faţă reprezintă
contribuţii la cunoaşterea dregătorilor din tîrgurile Moldovei.

Iaşi, Martie 1942

N. GR1GORAŞ.
 ORIGINEA TÎRGURILOR MOLDOVENEŞTI

Marele istoric Henri Pirenne, în lucrarea sa „Les villes et

Ies institutions urbainei" *). afirmă că viaţa economică din Oc­
cident s’a si ins In sec. al Vll-lea. Moneta s’a rărit dispărînd
aproape complect iar schimbul în natură s’a substituit tot mai
mult schimbului monetar. In epoca carolingiană, singura bogă­
ţie recunoscută era pămîntul. Libertatea populaţiei rurale dispă­
ruse şi în sec. IX-lea Europa părea că s’a organizat în caste:
clerul, nobilii şi ţăranii, primele două clase libere iar a treia
aservită. Nu era nici comerţ, nici industrie. Drumurile neîntre­
ţinute, podurile în ruină şi nesiguranţa generală făcea imposi­
bilă orice călătorie în condiţiuni normale. Vechile edificii căzu­
seră în ruină şi nimic nu mai rămăsese din vechea viaţă mu­
nicipală 2).- In epoca agricolă a evului mediu, se poate spune
că n’au existat oraşe, trebuia să survină mari schimbări şi
transformări economice, politice şi sociale, care să le dea din
nou viaţă.
Din ziua în care renaşterea comerţului şi a industriei se
manifestă, de cînd pămîntul încetează de a mai fi unicul capi­
tal, de cînd banul începe să înlocuiască schimbul în natură, un
nou sistem de viaţă se întrevede.
Aglomeraţiuni de negustori şi lucrători în cîteva puncte
geografice, favorabile desvoltării vieţii economice sunt primul
simptom al crizei salutare de care e cuprinsă Europa 3). Viaţa
urbană din evul mediu s’a născut spontan, datorită cauzelor e-
conomice. Hotărîior era locul unde trebuiau să fie întemeiate,
adică condiţii geografice de primul ordin ca vărsarea fluviilor în
mări, confluenţe, etc. S’a întîmplat ca ele să fie reclădite une­
ori pe ruinele vechilor oraşe romane şi e natural, fiindcă oraşele

1. Paris 1939.
2. Ibidem pp. 34-35.
3. Paris 1939, pp- 35-40.
romane n’au fost creaţiuni artificiale, ele fuseseră aşezate în
condiţiuni geografice de primul rang. Oraşele sunt opera negus­
torilor, ele n’au existat decît prin ei şi datorită lor, populaţie
care, pentru a-şi exercita meseria avea nevoie de libertate şi de
siguranţă 1).
Existau aceste condiţii favorabile vieţii urbane în Moldova?
Ştirile asupra desvoltărei vieţii urbane, pînă după întemeirea
statului, lipsesc. In a doua jumătate a sec. al XlV-lea şi la
începutul sec. XV-Iea, constatăm în Moldova centre urbane, cu­
noscute peste graniţe, cu relaţii şi legături comerciale întinse,
şi cu viaţa internă organizată. Nu se poate admite ca asemenea
centre să fi apărut numai în cîteva decenii. Trecutul lor e mult
mai vechiu decît întemeerea statului moldovenesc. N. Iorga spune
că la noi nu s’a putut începe un comerţ propriu zis, din cauza
stării ţării şi a împrejurărilor în care se aflau vecinii noştri. La
început, continuă acelaş, noi n’am avut prisos de schimbat, de
vîndut, nu se lucra decît pentru îndestularea nevoilor zilnice, nu
era nici un imbold pentru deschiderea unui viitor economiei
noastre casnice2). Regiunile ţărilor noastre au avut totdeauna
prisosuri pe care le căuta lumea întreagă. Legăturile comerciale
ale Moldovei au fost întrerupte de năvălirile barbare, care evi­
dent că au distrus toată viata urbană ridicată sub oblăduirea
stăpînirii romane. Numai prin centrele de pe ţărmul nordic al Mă­
rii Negre şi Dunării, cu oarecari întreruperi, au continuat legă­
turile comerciale cu Bizanţul. Dintre acestea amintim Cetatea Albă
şi Chilia. Influenţa acestor două oraşe—porturi asupra desvoltării
vieţii urbane din Moldova, nu se poate constata.
O oarecare activitate comercială în Moldova se datoreşte
şi negustorilor din ele, chiar după trecerea năvălirii Tătarilor pe
la noi. înaintea anului 1241, n’a fost oare nici un fel de viaţa
urbană, sau nici măcar începuturi asemănătoare ? Informaţii pre­
cise despre existenţa unor organizaţiuni politice moldovene avem
din sec. Xll-lea. La Nord-Est de Carpaţi, era un teritoriu locuit
de Romîni, numiţi Bolohoveni, vecini cu principatele ruseşti dm
Halici şi Volhinia amintiţi între anii 1150-1257, conduşi de cnezl.3)
Erau organizaţi şi reprezentau o oarecare putere militară, fiindc

1. Ibid. p. 41-46. 1fl. ,

1. Negoţul şi m eşteşugurile în trecutul romînesc p.79, Bucureşti •
2. D. O n c iu l, O rig inele principatelor române, p.86, Bucureşti 18W
au fost aliaţii lui Andrei al II-lea împotriva lui Daniel Romanovici,
principele Volhiniei, iar în 1235 au dat sprijin armat principelui
de Cernigov contra Volhinienilor. In partea sudică a Moldovei
exista statul Brodnicilor, amintit în 1222, 1223, 1227 şi 12311).
Statul Brodnicilor dispare odată cu instaurarea stăpînirii Tătarilor
în Moldova. Acest stat, îiind aliat cu Tătarii în 1223, credem că
locuitorii lui s’au bucurat de protecţie din partea lor. Tătarii doreau
să stăpînească ţinuturi populate, pe care le-au organizat şi dela
care luau dijmă. Organizaţia fiscală şi vamală a Tătarilor e cu­
noscută. Porturile bizantine dela Cetatea Albă şi Chilia, în timpul,
stăpînirii Tătarilor, au avut intense legături comerciale.
Comerţul lor a cuprins Moldova.Negustorii din ele cutreerau ţara
căutînd materii prime destinate exportului sau chiar Romînii îşi du­
ceau pentru schimb, produsele lor, direct în porturi2). Şi în interiorul
acestor organizatiuni politice moldovene, a fost nevoe de o cir­
culaţie a bunurilor, care la început a fost făcută de Moldoveni.
Acest tip primitiv de negustor, la origine ţăran, transporta din
Ioc în loc, cu animalele de povară sau cu luntrile, excedente de
produse a unor regiuni, le schimbau într’un loc şi se deplasau
în altul. Puterea publică trebuia să-i protejeze cu toate că sigu­
ranţa lor de multe ori a lăsat de dorit. Aceşti negustori se întîl-
neau la anumite epoci, în anumite centre, de unde, îşi puteau uşor
relua călătoriile3). Siguranţa ţării devenind un fapt evident,
aceşti negustori au început să se stabilească pe lîngă reşedinţele
primilor cneji ai Moldovenilor, dîndu-le viaţă şi atrăgînd în ele
o populaţie numeroasă. N. Iorga a scris că o viaţă economică
începe atunci cînd păstorii se aşează lîngă plugari, cînd sătenii
vin în oraşe şi cînd meşterii încep să lucreze transformînd ma-

J. D. O n c iu l o c. p. 89-91 şi C. C. G iurescu, Istoria R om ânilo r

Ii, cd. II, p. 313, 317 Bucuţj<freşti 1937. N. Iorga B rodnicii. An. A cad.
Rom. mem. secţ. ist. s. III, t. V III, p. 27-28.
2. Ceiace confirm ă legăturile comerciale ale G enovezilor cu M oldova,
este următoarea inform aţie d in cronica lu i Ureche, care nu poate fi
crezută în întregime, dar care arată existenţa unor relaţiuni ca cele amin-
tite:„A flatu*sau în tr’această ţară şi cetăţi făcute m ai de m u lt de Ianovezi,
cetatea în tîrgul Sucevei şi cetatea la H otin, şi Cetatea A lb ă şi Cetatea
C h ilie i şl Cetatea N eam ţului şi Cetatea cea nouă R om anu l, ed. C. G iu ­
rescu, Buc. 1916 p. 16,
3- H enri Plrenne o. c. p, 47-50
 ieriile prime puse la dispoziţie de natură1). Regretatul istoric, jn-
cearca să dovedească că noi am îi avut o viaţă economică în­
chisă, ceeace nu-i adevărat deloc. Chiar dacă Românii nici nu
, /«,’ar li gîndit la schimbul de mărfuri, străinii ne-ar fi îndemnat
şi ispitit, căci aveau mare nevoe de produsele solului moldo-
^ venesc, însă situaţia a fost cu totul alta.
Cetatea Albă, în care pe lîngă Români, au primit învoire dela
Tătari să se aşeze şi Genovezii, în cartiet aparte se constată la
1330 că avea legături comerciale cu Braşovul. Trecerea acestor
negustori se făcea prin Moldova, sudică, locuită de masse compacte
de Români, pe la vadurile Brodnicilor care puteau să le garanteze
siguranţa, viaţa şi averea. Negustorii în drumul lor, făceau po­
pasuri în centre urbane, se întîlneau cu alţi negustori, făceau
diferite schimburi şi plecau mai departe.
In Occident sec. XlI-lea, este secolul noilor aşezări urbane2).
Conducătorii politici şi-au dat seama de marile avantagii pe care
le aduc oraşele şi ei încearcă să le creeze, chemând populaţie
prin acordare de privilegii. N’avem ştiri asupra felului de stabilire
a primilor negustori în oraşe. Cert e că primele centre au fost ro­
mâneşti, negustorii străini cînd vor veni, vor găsi o viaţă mu­
nicipală românească, care în sec. XlV-lea şi XV-lea a avut de
suferit influenţe străine în organizarea ei internă, influenţe aduse
de negustorii străini, care au trecut pe la noi, sau chiar sau
stabilit. Tîrgul moldovenesc din sec. XlI-lea sau al XlII-Iea, termen
care arată că primile centre municipale au fost române, era com-
pus probabil din agricultorîT"meseriaşi şi colportori de mărfuri,
vizitaţi de negustorii străini.
Centre urbane in Moldova au mai luat fiinţă în lungul dru­
murilor comerciali, care străbăteau ţara dela nord la sud. Cu-
vîntul „drum/care vine din grecescul «dromos», s’a păstrat mereu
în limba ‘ română3) .şi ne dă o indicaţie serioasă asupra vechimei
negustorilor romîni, care le-au cutreerat mereu. Astfel sa păs­
trat denumiri ca : drumul tătăresc, drumul moldovenesc, drumul
Liovului, drumul Şiretului, drumul Cameniţei, drumul mare, dru-

1. Negoţul şi m eşteşugurile în trecutul romînesc, Bucureşti 1906,

p. 78.
2. H . Pirenne o- c. p- 52.
5. N. lorga, D rum uri V echi, Bucureşti 1920, p. 9.
 mul de jos, drumul vechiu,drumul Hîrlăului ş, a. m d. ')• Negus-
<) tori indigeni au existat mai ales începând cu sec. Xll-lea şi al
l XlII-lea fiindcă era nevoie de o circulaţie a bunurilor în chiar in­
teriorul tării. Natural că ei se adunau în anumite centre unde
aveau depozite.
Viaţa comercială, a cărei renaştere se constată în Europa
din sec. Xll-lea şi al Xllll-lea a avut mari influenţe şi asupra
desvoltărei centrelor urbane romîneşti şi, poate a crşrrei altora
noui. Drumul internaţional care străbatea Moldova dela Nord la
Sud s’a deschis îndată ce a fost organizat statul polon. Lem-
bergul a jucat un rol comercial deosebit înainte de 1300. In el
locuiau negustori ruşi, armeni, evrei şi tătari. Prezenţa lor aici
se explică numai prin comerţul pe care-1 făceau şi legăturile a-
vute cu Occidentul şi cu porturile de la Marea Neagră2). Negustorii
care luau această direcţie, aveau de urmat două drumuri: aşa
zisul drum tătărăşc care lega, urmînd cursul Nistrului, Lembergul
cu Caffa. După ce treceau Nistrul pe la Hotin, unde era loc de
vad, popas şi centru stabil de schimb, porneau mai departe să
străbată stepa rusească. Drumul tătărăsc avea o ramificaţie prin
Moldova, pe care negustorii o preferau, fiindcă treceau printr’o
ţară cu o populaţie stabilită şi prietenoasă.Dela Hotin se mergea
la Dorohoi, laşi, Tighina, Cetatea Albă. Alt drum era drumul
moldovenesc", sau mai bine zis drumul Şiretului, care mergea
mai mult pe dreapta acestui rîu3). Din Polonia, drumul care făcea
legătura cu Danzig, Cracovia, Liov, după trecerea vadu­
rilor dela Cernăuţi, se îndrepta către Şiret, unde va fi existat un
centru urban vechiu romînesc, urma apoi cursul Sucevei, ajun­
gea la Suceava şi o lua spre Baia. Dacă dela Suceava urma din
nou cursul Şiretului, se atingeau centrele: Roman, Bacău şi Galaţi4).
Pornind dela vadul Hotinului se putea urma un alt drum, între
Prut şi Şiret, care trecea prin Dorohoi, Botoşani, Hărlău, Tg.
Frumos, Iaşi. Aici se despărţea în două: o ramură apuca spre
Prut pe care-1 trecea prin vad lîngă Ţuţora, lua direcţia Chişi-
năului, se îndrepta spre Tighina, Cetatea A lb ă; ceaftilaltă ra-

1. Em. Diaconescu, V echi d rum u ri m oldoveneşti. C ontrib. în legă­

tu ră cu luptele lui Ştefan cel M are pentru ocuparea dom niei, p. 23-77,
Iaşi 1939. A ici o bogată b ib lio g ra fie ‘privitoare la drum uri.
2. N.lorga, Istoria com erţului românesc t.!,p.80 V ăleni de M unte, 1915.
3. Em- Diaconescu o. c., p. 23.
4. Ibid., p. 28-38.
mură continua să se scoboare spre Sud, aproape la jumătate dis­
tanţă între Prut şi Şiret, prin Vaslui, Bîrlad, Tecuci şi Galaţi,
urmînd în deaproape cursul Bîrladului1).
Drumurile acestei vremi nu se pot compara deloc cu ce­
le de astăzi. Urmele caravanelor anterioare şi cursul apei unui
rîu erau singurile indicii, că merg către destinaţie. Ploile şi ză­
pezile le făceau de multe ori impracticabile, deaceea negustorii
cari le urmau, trebuiau că facă dese popasuri. Călătoria se făcea
numai în timpul zilei. Seara se opreau în popas într’o aşezare
locală, unde găseau siguranţă, adăpost şi hrană pentru ei şi pen­
tru animalele lor. In unele centre mai mari, ca cele amintite
mai sus, a căror vechime sigur că e anterioară întmeirei Princi­
patului, probabil că popasurile se prelungeau mai multe zile. In
acest timp oamenii şi animalele se odihneau, se reparau mij­
loacele de transport deteriorate, sau se făceau diferite schimburi
cu negustorii băştinaşi, sau cu cei care mergeau în sens invers.
Aşezări urbane au luat naştere şi sub ocrotirea cetăţilor.
In ele trăia o garnizoană, care avea nevoe de hrană şi de o su­
medenie de obiecte, care trebuiau aduse din alte părţi. Lîngă
cetăţi, sub supravegherea şi siguranţa garnizoanei, se făceau schim­
buri periodice, în caz de primejdie atît zidurile cetăţilor cît şi
garnizoanele făceau siguranţă. Nici asupra trecutului cetăţilor
n’avem ştiri, care sunt mai puţine decît cele pe care Ie avem
despre oraşe. După Gr. Ureche au fost făcut^Genovezi2). Miron
Costin a scris căDragoş Vodă a împrăştiat p6 Români în cîmpii,
pe Saşi şi pe Ruteni i-a aşezat lîngă munţi. Cu Ruteni a popu­
lat Cernăuţii, Hotinul, Orhei, Soroca, jumătate din ţinutul Iaşilor
şi jumătate din al Sucevei. Oraşele mai toate au fost întemeeate
de Saşi3). Despre cetăţi, care presupunea că au aproape aceeaşi
vechime ca şi a centrelor urbane din Moldova, ajunge la con­
cluzia că unele ca: Hotin, Suceava, Neamţ, Tighina şi urmele
care se văd din cetăţile de lîngă Roman, Galaţi şi Bîrlad,^ ar 1
fost zidite de Daci sau de Romani, iar Chilia de Genovezi4).
Dimitrie Cantemir, cercetînd origina oraşelor, ca şi a cetă­

1. 1U1U- .
2. C ronica lu i Ureche, ed. C. Ciurescu 1. c.
3. M. Costin, Istoria în versuri polone despre M oldova şi ţara
rom ânească, trad. P. Panaitescu. Bucureşti 1929 p. 94.
4 Idem , Cronica ţării M oldovei şi M unteniei (1684) în 1. Bogdan
cronici inedite atingătoare de Istoria R o m înilo r p. 182-184, Bucureşti 1895.
ţilor a scris că, ' Dragoş Vodă umblînd prin Moldova a găsit
„cîmpi mănoşi udaţi de rîuri, tîrguri şi cetăţi întărite dar deşerte
de locuitori"1). Discutînd în parte, atît origina unor oraşe cît şi
a cetăţilor, crede că laşul e romînesc, ridicat în vremea lui Şte­
fan cel Mare. Romanul e de origine romană, vechea cetate a Bîr-
ladului ar fi fost făcută de Moldoveni pentru apărarea regiunei
în contra Tătarilor; la gura de răsărit a Şiretului ar fi fost un
tîrg vechiu poate de pe vremea lui Traian; Orheiul ar fi făcut
parte din vechea Dacie, la fel Suceava. Dimitrie Cantemir se
plînge că n’are informaţii asupra originei tîrgurilor, însă e de
părere că întemeearea lor trebue pusă în vremuri îndepărtate.
Crede că cetăţile moldoveneşti au fost ridicate sau de Romani
sau de Daci şi nu sunt nici decum opera Genovezilor2).
Din., cele expuse mai sus, s’a văzut că o parte din oraşele
Moldovei au la origine reşedinţele stăpînitorilor, ~ popasurile
negustoreşti făcute pe marile drumuri comerciale internaţionale
şi centrele de desfacere a unor anumite materii prime. O altă
categorie de oraşe moldoveneşti îşi au originea în relaţiile co­
merciale avute cu Ardealul, relaţii foarte vechi, anterioare în-
temeerei Principatului moldovenesc. Negustorii ardeleni au venit
în Moldova, unde încă din sec. Xll-lea, au găsit siguranţa avu­
tului şi a vieţii lor. S’au aşezat în anumite centre dela graniţă
unde se aflau negustori români, apăraţi de puterea şi forţa sta­
tului. Aceste localităţi ar fi fost: Neamţ, Baia, Bacău, Trotuş. Ele
s’au desvoltat cu timpul,datorită legăturilor tot mai multe şi mai
strînse cu statul moldovenesc.
Părerea noastră este că oraşele din Molodova, care au luat
naştere din cauzele amintite, sunt de origine curat romînească.
Regretatul N. Iorga, a scris că oraşele moldoveneşti au fost în­
temeiate „cu cetăţeni de împrumut"3), „că n’au fost întemeate de
Români"4). Părerile lui n’au fost abandonate pînă astăzi, ci li s’a
adus în sprijin alte argumente5). ,
Negustorii şî coloniştii străini, cînd au venit la noi, ţara
era organizată, ei au mărit numărul negustorilor români înte-

1. D. Cantem ir, Descrierea M oldovei tr. G. Pascu, p. 16.

2. lb id . p. 25 p ân ă la 41.
3. N. Iorga, Istoria înv ăţăm în tu lu i românesc, p. 7 Buc. 1928.
4. Idem, Istoria in d u striilo r la R om ân i, p. 30, Bucureşti 1927.
5. C. C. Ciurescu, Istoria R om înilor, t. IIs, ed. II, p. 433-447.
meitori. Oraşfe şi cetăţi ca: Hotin, Iaşi, Roman, cărora nu li se
poate găsi o origină străină a numelui, sunt un exemplu. Negus­
torii sunt cei mai neîncrezători pameni. Ei nu se pot aventura
decît acolo unde sunt posibilităţi jcîştig şi nici decum în regiuni
în care, atît viaţa cît şi averea le-ar fi fost la cheremul briganzi­
lor vremii. Cînd au cercetat şi văzut negustori romîni, care tră­
iau în siguranţă şi se ocupau cu afacerile comerciale, în deplină
libertate, au venit streinii în Moldova. Aceşti negustori veniţi din
ţări cu o organizaţie municipală mai înaintată, au dat diferite su­
gestii asupra organizării interne a tîrgurilor din Moldova.
Oraşele din Ardeal, ai căror locuitori s’au condus după
dreptul de Buda, nu pot fi întemeitorii tîrgurilor din Moldova, în
organizaţia cărora se constată dreptul de Magdeburg1) şi obiceiul
pămîntului.
Informaţii asupra stabilirei negustorilor în anumite centre,
din care au derivat oraşele de mai tîrziu, lipsesec. Aceşti ne­
gustori formau o adunătură de oameni din diferite clase sociale
şi diferite naţionalităţi. Ei au dus o viaţă identică, care a făcut
să se şteargă deosebirile de origină. Situaţia lor a trebuit să fie
reglementată. La început au fost ocrotiţi de puterea publică. Starea
lor socială e neclară. Probabil că erau liberi şi trebuiau
să plătească domnului o dijmă, mai tîrziu vamă. înainte de toate,
negustorii au fost ocrotiţi pentru veniturile pe care le aduceau
visteriei. Negustorii s’au asociat, mai întîiu pentru a se apăra de
briganzii depe drumurile pe care le străbăteau şi apoi contra exce­
selor fiscale ale puterii stăpînitoare.tydentitatea fe lu lu i de viaţă
şi interesele comune, au făcut ca negustorii să fie totdeauna uniţi
şi solidari, ceeace le-a adus numai avantagii2). Primele documente
care amintesc despre un drept al negustorilor, datează din sec.
Xl-lea şi se aminteşte despre el ca despre ceva vechiu. Nu se
cunoaşte în ce consta. E clar că în acest drept s’au codificat un
drept obicinuelnic negustoresc, de origine economică, aplicabi
tuturor negustorilor din orice ţară. Abia în sec. Xl-lea dreptul ne­
gustorilor a primit un caracter local3). Asociaţiunea negustorilor,
care stă la baza unei aglomeraţiuni urbane, a căutat să devină
stăpână, proprietară a terenului pe care trăia, deci au căutat pe

1. N. lorga, o. c. pp. 118-119.

2. H . Pirenne, o. c. pp. 52, 62.
3. H . Pirenne, o. c. pp- 63-65.
toate căile să smulgă domnului proprietatea. Ce caractere a avut
această primitivă proprietate urbană pe care s’au aşezat primii
negustori ? In prima jumătate a sec. Xll-lea se pare că nici în
Occident n’a existat o proprietate urbană1). Asociaţiunile de ne­
gustori au primit în proprietate terenul pe care s’au aşezat, cu
privilegii şi alte avantagii. Se ştie prea bine că în cele mai multe
cazuri locuitorii unui oraş nu puteau trăi numai din comerţ, ci
făceau şi agricultură; s’ar putea ca primii negustori să fi fost a-
gricultori şi să fi continuat ambele ocupaţiuni. Domnul a dăruit,
în jurul oraşului, ca proprietate, teren de agricultură care
a devenit aşa zisul ocol al tîrgului. Domnul le-a dăruit pămîntul
pe care şi-au clădit locuinţele, magaziile şi depozitele în schimbul
unei sume de bani, plătită probabil anual Ei au căutat apoi să
impună oarecari restricţiuni amestecului domnesc.Domnul a regle­
mentat noua situaţie de drept a tîrgurilor prin aşa zise privilegii.
Cele mai vechi privilegii cunoscute sunt cele acordate ne­
gustorilor din Ardeal, adică Saşilor. Primii colonişti au venit ca
oaspeţi între anii 1141-61 şi s’au aşezat în Bistriţa. Despre drep­
tul lor vechi, nu se ştie nimic. Trăiau după „juris thentonicum"
recunoscut de rege. Erau socotiţi ca oaspeţi ai regelui ca păzi­
tori şi apărători ai ţării2). Primul isvor, care vorbeşte despre
drepturile lor, e diploma andreiană, dată în 1224 de Andrei II-lea;
păstrată într’o copie din 13093). Din acest document decurg toa­
te libertăţile săseşti. Diploma libertăţii de aur a fost recunoscută
şi întărită de Matei Corvinul în 1477. Cele mai importante
drepturi ale lor care decurgeau din această diplomă erau : invio­
labilitatea domiciliului, libertatea gîndirii, alegerea funcţionarilor,
drept de apel la rege, drept de a se muta oriunde. îşi fac legi,
însă obiceiul avea mai multă căutare4). Erau primele şi cele
mai generale drepturi care s’au acordat negustorilor de pretu­
tindeni.
Deosebirea faţă de Moldova e mare. După cum am amin­
tit, în Moldova s’a aplicat în parte dreptul magdeburgens, ve-

1. R udo lf Schranil, Staatsferfassung nach M agdeburger R echt,

M agdeburg und H alle, p. 184, Breslau 1915.
2. O skar Kisch, Die w ichtigsten Ereignisse an der G eschichte von
Bistriz, pp. 5-12, Bistriţa 1926
3. Ibid. şi Q ctav S u lu ţiu , Braşovul p. 168, Bucureşti 1937.
4. Ibid şi Fr. Teutsch, Die Siebenburger Sachsen in letzten funf-
zig Jahren (1868-1919) pp. XllI-XIV, S ib iu 1926.
nît din Polonia odată cu negustorii străini, care cunoşteau de
mult bogăţiile Moldovei.
Oraşelor le trebuia pace şi siguranţă care era de necesi­
tate primordială. Locuitorii oraşelor, oameni veniţi din orice re­
giune a tării, sau chiar străini, între cari nu existau legături de
familie, au trebuit să se asocieze. Asociaţia exercita asupra mem­
brilor o anumită disciplină. Oraşul fiind un depozit permanent
de tot felul de mărfuri, răufăcătorii erau dispuşi să opereze. Pe­
depsele care le-a impus asociatiunea negustorilor, erau foarte
severe, ca : spînzurătoarea, decapitarea, amputarea membrelor,
etc. Dreptul Magdeburgului ne arată că pe la 1238, oraşul era
condus de „conventus civium“ 1), care a impus pedepsele amin­
tite mai sus. Pînă la 1240-41, oraşul are ca conducători, un pri­
mar şi 11 consilieri; la noi au fost 12 consilieri. Ei discutau tot
deauna dispozitiunile luate de domnitor în înţelegere cu repre­
zentantul său, care se găsea în permanenţă în oraş.
Primarul şi consilierii erau aleşi de obşte. In oraşele
germane conduse după acest drept, funcţiunile s’au complicat,
ele au ajuns un fel de state libere, ceeace n’a fost cazul cu o-
raşele din Moldova. Unele reguli se cunosc că ar fi fost luate
din dreptul amintit, însă cele mai multe au avut o factură lo­
cală. In Moldova n’au putut fi lupte între domn şi oraşe şi dacă
ar îi îost, îără excepţie că înîrînte ar îi eşit oraşele. Negustorii
străini, a căror privilegii, domnul le-a respectat cu atenţie, au
umplut oraşele moldovene. In zadar au ridicat proteste ne­
gustorii indigeni, glasurile lor n’au îost auzite. Domnul a luat
oraşele sub protecţia lui, a uitat vechile privilegii cari garantau
o autonomie, îuncţionarii lui observau toate transacţxunile comer­
ciale încheiate, pentru a încasa impozitele aruncate asupra tîr-

g împrejurările politice vitrege din Moldova, dupa moartea

lui Şteîan cel Mare, au fost neprielnice vieţii urbane, şi a urma
decăderea ei.

1. R. S chranil o. c. pp. 190-191.

2. R . Schranil, o. c., pp. 205, 208, 209.
 DOMNI! MOLDOVEI Şl TÎRGURILE

Informaţiile documentare păstrate, nu sunt suficiente, pentru

a determina cu ajutorul lor, vechimea tîrgurilor din Mol­
dova. După tradiţie, primele oraşe moldoveneşti ar fi fost Baia,
şi Suceava. Oare această tradiţie însemnată în secolul al XVII-
lea confirmă un adevăr ?.
Cert e, că în Moldova acelor Mai* vremuri, asupra căreia
apasă vălul nesigur al tradiţiei, au fost aşezări urbane, pe care însă
nu le cunoaştem. Bazaţi pe mărturii documentare, constatăm
că, foarte aproape de întemeierea Moldovei, tîrgurile erau organi­
zate şi cercetate de negustori streini şi aveau întinse relaţii
cu oraşele din ţările vecine ').
Primii domni ai Moldovei au acordat o atenţiune deosebită
tîrgurilor. Ne gîndim în primul rînd la Petru Vodă Muşatin, stă-
pînitor al unei ţări mari şi bogate, care trebue să fi avut un cb-
merţ înfloritor. Evident, că tranzacţiile comerciale se încheiau în-
tîrguri. Roman Vodă întemeează chiar tîrgul ce-i poartă numele şi
care probabil i-a servit la început drept reşedinţă 2).
Pacea şi întinsele legături comerciale, au favorizat desvol-
tarea tîrgurilor moldoveneşti. Evident că în ele a trăit o puter­
nică şi bogată burghezie moldovenească. Apogeul vieţii urbane
în Moldova a fost atins în sec. XV-lea şi prima jumătate a sec.
XVI-lea.
E sigur că sub urrmşii lui Alexandru cel Bun, viaţa oraşelor

1. H îr lă u pom enit prim a d a tă la 1 M a iu 1384 (M. Costăchescu,

Docum ente m oldoveneşti a. Ştefan cel M are, t. I. p. 5, Bucureşti, 1932) ;
Rom an, pom enit la 30 M artie 1392 (Ibid. p. 8) ; Suceava pom enită pentru
prim a oară la 10 Februarie 1388 ; (Ibid. t. II, p. 604); în doc. d in 8 Oc-
tom vrie 1408 sunt pom enite tîr g u r ile : Neamţ, Tighina, laşi, Baia, Ba­
cău, Trotuş, Cernăuţi, D orohoiu H otin, B îrlad, M oldav iţa şi Şiret (Ibidem ,
t. I», p. 630—637)
2. Ibid. t. I, p. 8.
a stagnat. Ştefan cel Mare le-a repus în toate vechile lor drepturi.
Bogăţia ţării din timpul domniei lui e cea mai sigură dovadă.
Se ştie că domnul Moldovei se considera stăpîn al întregii
ţări. In timpul cînd ţara a fost condusă de domni cu vederi înguste,
caracterul de moşie domnească al întregei ţări, în care întrau şi
tîrgurile, le-a adus ruina. Domnii slabi, care aveau nevoie de
partizani, pentru susţinerea incapacităţii lor, în scaunul de stăpî-
nitori ai ţării, şi-i atrăgeau prin danii masive de moşii şi acor­
dări de scutiri de impozite şi privilegii. Aceste danii au dezorga­
nizat bunul mers al vieţii comerciale a ţării şi a desvoltării unei
puternice clase de negustori, care mai tîrziu, să-şi poată impune
voinţa rezistînd centralismului şi fiscalităţii impuse de puterea
domnească.
Dimitrie Cantemir a scris că Moldova a fost proprietatea
domnuluia). După el, donaţiunile făcute de domni din pămîntul
ţării, cu vremea, ar fi ajuns să-i absoarbă toate veniturile, încît
pentru veniturile curţii ar fi oprit toate oraşele şi tîrgurile^). în­
văţatul domnitor al Moldovei, nu cunoştea toată informaţia
asupra vieţii autonome şi a privilegiilor acordate tîrgurilor de
domnii vremurilor pomenite. Cînd a scris, el constata o stare de
fapt, şi nu şi-a dat seama ca domnii au abuzat de un drept al
lor. De părerea lui a fost şi Gr. Ureche 3).
Domnii, care au stăpînit asupra Moldovei, începînd cu a
doua jumătate a sec. XVI-lea, se pare că s’au îngrijit să strîngă
din oraşe tot mai multe impozite. Dreptul de supremă proprie­
tate, s’a manifestat prin numirea de funcţionari domneşti, ca .
vornici, pîrcalabi şi ureadnici,. cu dreptul de a controla pas
de pas întreaga viaţă a tîrgurilor.
O stare de fapt constatată, era şi aceea semnalată la 19
Februarie 1783 de guvernul din Bucovina, care a întrebat Diva­
nul Moldovei asupra normelor de conducere a tîrgurilor ce fu­
seseră ocupate de Austrieci. Divanul Moldovei a răspuns, că tot
locul ţării moldoveneşti încă dela început, a îost domnesc „şi la
locurile unde s’au socotit ca să îie tîrgurile, le-au numit şi le-au
făcut tîrguri" 4). , ..
începînd cu sec. XVII-Iea, domnii au început să îacă danii

1. D. Cantem ir, Descrierea M oldovei, trad. G Adamescu p. 107.

2. Ibidem p. 108.
3. Cronica Iu l Ureche ed. C. Giurescu. pp. 7-8.
4. U ricarul, t. IX , pp. 232-263.
 din tîrguri, iar mai tîrziu, au ajuns să dăruiască chiar tîrguri
întregi').
Cine acorda dreptul de tîrg ? Domnul tării fiind izvorul tu­
turor legilor acorda şi dreptul de a se întemeia tîrguri. In ce
constă acest drept, se poate afla din documentele referitoare la
tîrguri. Acestea aveau drept de a-şi alega conducătorii, drept de
vamă, drept de a percepe anumite impozite, scutiri de anumite im­
pozite, etc.
Amintim următoarele cazuri: la 15 Octombrie 1491, Ştefan
cel Mare dăruia un domeniu întins, cumpărat cu banii lui „cătră
tîrgul nostru al Vasluiului", căruia îi întărea „obiceiul cel vechiu*
ca nici un locuitor al tîrgului să nu plătească vamă. In Ianuarie
1495, un privilegiu asemănător a căpătat Bîrladul.2)
Hrisoave pentru ^înfiinţări de tîrguri, cu întreaga lor organi­
zare, n’avem decât din epoca fanariotică. Luăm ca exemplul hri­
sovul de înfiinţare al târgului Vlădeni, ţinutul Sucevei, din 12
Iunie 1792, dat de Constantin Vodă Moruzzi. Pentru întemeerea
tîrgului au făcut jalbă la domn „o samă de jidovi de peste hotar".
Domnul a întrebat pe ispravnicii ţinutului dacă proprietarul moşiei
este de acord. După ce i-a venit răspunsul afirmativ, şi după ce
s’a convins că noul tîrg nu făcea concurenţă celorlalte, a hotărât
înfiinţarea lui, dările pe care trebuia să le plăteastă atât către
proprietar cît şi către domnie, numărul anual al iarmaroacelor,
atribuţiunile ispravnicilor, etc. 3)
Cel mai complect drept de tîrg, păstrat, e al Tîrgului Fru-
mos, dat de Scarlat Alex. Calimachi Vodă, la 5 Sept. 1815.
Acestui tîrg i s’a dat o nouă organizare după înoirile introduse
în viaţa orăşenească de domnii fanarioţi.4)
In epoca fanariotă, toate oraşele Moldovei, au fost lipsite de
orice autonomie şi iniţiativă. Domnii adunau mare parte din
banii necesari nevoilor ţării, din tîrguri şi ca atare interesul dom­

1. I. Bogdan, D ocum entele lu i Ştefan cel M are, t. I, pp. 476-80.

2. ib id t. II pp. 62-68.
3. T. Codrescu, a. 1, Nr. 1, pp. 4-9.
4. N. Iorga, P rivilegiul Tg. Frumos, A nalele A cadem iei R om âne
mem. sec{. ist. s. II, t. X XIV , pp. 9-30.
nesc a fost ca să le supravegheze în deaproape prin funcţio­
narii săi.
In regulamentul organic s’a păstrat cea mai mare parte din
noua organizare a tîrgurilor, întocmită în epoca fanariotă. Astfel
s’au păstrat cu cîteva modificări: Epitropia Cutiei Milelor, Epi-
tropia Casei Apelor, Casa Medicilor, Casa Copiilor orfani cum şi
Epitropiile de tîrguri])-

1. R egulam e ntul O rganic al P rin ţip atulu i M oldovei, pp. 70-92.

Iaşi 1846.
 SOLTUZII
i SI
i PÎRGARII

Nu ne putem da seama de felul cum au fost administrate

tîrgurile în sec. XIV. Deabia din această vreme, cunoaştem o
parte din aparatul administrativ al oraşelor. Cunoştinţele se în­
mulţesc începînd din prima jumătate a sec. XV.
Ştirile despre dregătorii tîrgurilor din Moldova se înmul­
ţesc pe măsura ce se normalizează situaţia internă a principa­
tului, iar viaţa comercială a oraşelor va deveni mai intensă.
Cei mai vechi dregători ai tîrgurilor au fost şoltuzii şi pîrgarii.
Denumirea deşoltuz vine dela germanul BSchultheiss“iar pîrgar dela
„Biirger". Numele de şoltuz a intrat prin filiera polonă (szoltys) *).
Şoltuzii şi pîrgarii se «ilegeau de locuitorii tîrgurilor, dintre
negustorii cei mai bogaţi şi mai cu vază, pe timp de un an, cu
drept de a fi realeşi încă pe un an 2). Şoltuzii şi pîrgarii aveau
o cancelarie proprie şi întreţineau corespondenta cu dregătorii
oraşelor de peste graniţă. Corespondenţa externă se scria în lim­
bile latină, germană şi slavonă 3). In documentele scrise în limba
germană şoltuzii se numesc „groffi", iar pîrgarii cari formau
consiliul de administraţie şi scaunul de judecată „Stuhl“ 4). La
18 Iunie 1556, Tamaş, şoltuzul de Cotnari, îşi zicea Tamasch
Groff am Kottnersberg" 5).
Şoltuzii şi pîrgarii sunt amintiţi în documente, penlru pri­
ma dată, la 5 Martie 1435 6). Mai avem un document, fără dată
de an, lună şi zi. Dacă data de 1434, propusă de Dl. M. Costă-
chescu, e cea adevărată, atunci, acesta ar fi primul document
în care e pomenit pentru prima dată un şoltuz. El se numeşte
1. C C. Giurescu. o c p 452
2. I. A nfonovici, Docum ente B îrlădene, t. IV , pp. 74-9.
3. M. Costăchescu, Doc. m old. dela Bogdan V. pp. 494-504, B ucu­
reşti 1940 ; H urm uzacki, t. X V I, pp. 203, 226, etc.
4. H urm uzaki, f. XV, pp. 78, 158, etc.
5. Ibidem pp. 521, 522. *
6. M. Costăchescu, Doc- mold- a Ştefan cel M are, t. II, p. 692.
Hîrlea din Bîrlad. Tot în acest document sunt amintiţi şi „jude-
ţii şoltuzului", cari ar îi pîrgarii O- Primul pîrgar pomenit, ar
îi Ulrich din Suceava, într’o scrisoare cu data de 1 Noembrie
1404 2). Drn această scrisoare constatăm că locuitorii tîrgului re­
clamau şoltuzului şi pîrgarilor pe negustorii străini necinstiţi.
Cînd judecau, şoltuzul şi pîrgarii se conduceau după anumite
norme de drept. Pîrgarul Ulrich scria, la data amintită, despre
datoria unor negustori bistriţeni, care a îost recunoscută „cu
dreptul de demult” 3). Dregătorii din tîrgurile de peste graniţă,
cereau dela conducătorii tîrgurilor din Moldova inîormaţii supli­
mentare, ca să poată judeca pe cei reclamaţi pentru diîerite
îapte. La o asemenea cerere şoltuzii şi pîrgarii din Bîrlad, răs­
pundeau celor din Braşov, că datornicii „au jurat înaintea noa­
stră... pe suîletele şi legea lor...“ 4). Negustorii străini vinovaţi
se judecau de dregătorii tîrgului în care calcaseră legea, „au ră­
mas vinovaţi în îaţa judeţilor" şi s’au învoit să plătească amenda
„judeţului şi şoltozului". Existau, prin urmare, anumite conven-
ţiuni după care se judecau negustorii străini.
Din cauză că unele din aceste judecăţi nu se îăceau po­
trivit acestor înţelegeri, cei lezaţi se puteau adresa domnitorului.
In urma unor astîel de reclamaţiuni, la 5 Martie, probabil 1435,
Şteîan II Vodă, a scris şoltuzilor, pîrgarilor, vornicilor, etc., din
ţară, ca să nu mai ia zăloage dela negustorii din Braşov nevi­
novaţi, pentru alţii, ci să se ia numai dela cei dovediţi ca vi­
novaţi. Vina celor necinstiţi avea să îie adusă la cunoştinţa con­
ducătorilor Braşovului, care aveau singuri dreptul să-i pedep­
sească B).
Şoltuzii şi pîrgarii, îiind aleşii negustorilor din tîrguri, în­
cercau să ocrotească comerţul local ameninţat de negustorii străini,
veniţi din Ardeal6).
Dintr’o scrisoare adresată de şoltuzul Sucevei, dregătorilor

1. M. Costăchescu, o. c. t. 11, p. 675.

2. Ibidem , p 627.
3. M . Costăchescu, o.c. pp- 627-8.
4. I. Bogdan, Doc. mold- din arhivul Braşovului, în Convorbiri li­
terare, XXXIX, 1905, pp. 866-7 şi M. Costăchescu o.c. pp. 675-6. Docu­
m entul e fără dată ; d a tă propusă e c.a. 1434.
5. M . Costăchescu, o.c. p p * 692-3 şi 677-8.
6. Ibidem pp. 694-6.
din Bistriţa, se pot constata unele atribuţiuni ale şoltuzului şi
pîrgarilor. Şoltuzul aminteşte în această scrisoare despre un oa­
recare Grigore, fiul preotului Petrea din Rebrişoara şi Luca fiul
lui Matei din Bîrgăul de sus care veniseră în Suceava. Aici s’au
îmbătat, au eşit pe stradă, umblînd ca nişte hoţi „înarmaţi" cu
săbii şi cu topoare. S’au întîlnit cu „străjile", s’au luat cu ele
la ceartă, au rănit un străjer, care s’ar fi putut să moară. Fiind
prinşi şi aflîndu-se de unde sunt, şoltuzul i-a obligat să se îm­
pace cu oamenii pe care i-au rănit şi să le plătească despăgubiri,
iar dacă avea să moară vreunul din cei răniţi, să vină din nou
la judecată. In scrisoare enumeră despăgubirile date de ei şi
încheie astfel: „pohtim pe domnia ta să nu-i credeţi de vă vor
spune astfel... că ce răutăţi au făcut ei nu se pot plăti nici cu
100 taleri şi la ei de ayfi făcut la fel ar putrezi în temniţe iar
noi“ i-am obligat să se împace cu oamenii pe care i-au rănit şi
să plătească băutura1). Din această scrisoare se observă că şol­
tuzul şi pîrgarii supravegheau „străjile" de noapte, avea drept
să aresteze, să judece anumite pricini, să amendeze sau să oblige
pe împricinaţi să se împace.
Prin înţelegere reciprocă, negustorii străini erau judecaţi cu
mari menajamente : „ce răutăţi au făcut ei nu se pot plăti nici
cu 100 de taleri şi la ei de ar fi făcut la fel ar fi putrezit în
temniţe".
Se pare că negustorii moldoveni se bucurau de un tratament
asemănător, cînd se găseau peste graniţă.
Pe la 1660, şoltuzul din Baia, arată că Atanasie, proegu-
menul mănăstirii Moldoviţa, a reclamat pe ţiganul Tiron Puţan,
al mănăstirii Putna, care a furat un cal şi a fugit în Ardeal.
Fiind prins de oamenii călugărilor a fost dat pe mîna şoltuzului
din Baia. L-au pus la „strînsoare" (probabil la tortură) şi şi-a
mărturisit vina. In închisoare a stat 8 săptămîni. Călugării n’au
mai voit să-l „răscumpere".
Autorităţile tîrgului l-au scos la „pierzare" (adică l-au con­
damnat la moarte). „Cum iaste legea ţării şi cum se cade furului".
Ţiganul a fost răscumpărat de vistiernicul Pelin2).

1. H urm uzaki, t. XI, pp 1053-4, pub. şi în Doc. Bistriţei, t. t, pp.

65-7. Scrisoarea are data de G h e nar 27, fără an. Se pare că e de pe
la m ijlocul secolului al XVll-lea, b iră u al C etăţii Bistriţa era A ndrieş.
2. T. Balan. D ocum ente bucovinene, t. 11, pp. 163-61. Ş oltuz de
Baia era Nicolache Ianăş.
 Se vede clar că şoltuzul şi pîrgarii, pentru anumite fapte
puteau dispune ca cei vinovaţi să fie judecaţi, torturaţi şi în­
chişi, pentru a-şi mărturisi faptele, sau condamnaţi la moarte.
O judecată asemănătoare cu cea din Baia făcea, cam în aceiaşi
vreme, şoltuzul şi pîrgarii din Bacău. Sentinţele date se întăreau
cu pecetea tîrgului1).
Constatăm, chiar în prima jumătate a sec. XVII-lea, că u-
neori, unii demnitari domneşti judecau pricini asemănătoare cu
cele amintite mai sus. Cităm un caz pomenit de un document
cu data de 9 Maiu 1637. Un oarecare Ştefan Pomîrla, a furat şi
trecut peste graniţă, în Polonia, patru boi. A fost prins şi dat pe
mîna postelnicului Dumitraşcu, care l-a închis în temniţa din
Dorohoi. Ştefan Pomîrla povesteşte cum l-au judecat „oameni
buni, deci, mi s’au aflat judeţul să mi se facă ca unui fur“. Intre
cei care luau parte la judecată, e pomenit şi şoltuzul Vasile de
Dorohoi2). La o judecată făcută în Botoşani (16 Sept. 1662), în
document se aminteşte că şoltuzul a fost de faţă, dar cel care a
dat sentinţa era vornicul de tîrg Dumitraşcu3).
In Moldova, tîrgurile ca şi veniturile lor, au fost socotite
ca proprietate domnească. Ca atare, domnii puteau să Ie dăru­
iască în parte sau în întregime oricui voiau. In sec. XV-lea, dom •
nii cînd voiau să facă danii din tîrguri, cereau avizul dregă­
torilor tîrgului. Astfel a făcut la 26 Ianuarie 1453 Alexăndrel
Vodă, care a dăruit anual mînăstirii Pobrata, din tîrgul Baia, cu
voia şoltuzului şi a pîrgarilor, cîteva măsuri de grîu şi orz. Domnul
s’a înţeles cu dregătorii tîrgului, ca dania să se dea în fiecare
an. Dacă n’aveau să-şi respecte obligaţiunile trebuiau să plătească
o amendă de 6 ruble de argint1). Bisericile au căutat continuu să-şi
creeze venituri noi din tîrguri. Numeroase documente de danie,
făcute de diferiţi domnitori, arată că una din cauzele principale,
căreia s’a datorat decăderea tîrgurilor noastre, au fost mănăsti­
rile. Chiar Ştefan cel Mare, domnitorul care şi-a dat cel mai
mult seama de importanţa tîrgurilor în viaţa economică a ţării
şi care le-a ocrotit şi dat privilegii, scutiri de impozite, etc., din
cînd în cînd a plecat urechea la cererile bisericii în dauna lor.

1. G hibănescu, Surete şi izvoafe, t. XVI, pp. 33-34.

2. Ibidem , pp. 69-70.
3. T. Codrescu, a. V I, 1936, No 3, pp. 35-6.
4. M . C o stăc h e sG U , o. c., t. 11, pp- 444-53 şl 525-27.
Aproape Ia un an după urcarea sa pe tron (12 Aprilie 1458), a
dăruit Mitropoliei de Roman cîteva sate din ocolul tîrgului. Lo­
cuitorii acestor sate n’aveau să fie judecaţi de şoltuz şi pîrgari
şi, zice documentul de danie: „nu cumva să ia dintre dînşii nici
rînduiţii tîrgoveţilor, nici pentru sfadă, nici pentru ziua Sf. Ilie*.
toate dările şi obligaţilile plătite şi avute pentru tîrg, avea să le
ia Mitropolia1). Şoltuzul şi pîrgarii formau „scaunul de judecată".
Pentru anumite pricini judecau pe negustorii străini cum am vă­
zut, pe locuitorii tîrgului şi ai satelor din ocoale2).
Cînd cazurile de judecată erau multe, şoltuzul şi pîrgarii
delegau anumiţi locuitori ca să-i înlocuiască. Aceştia se numeau
„rînduiţii tîrgoveţilor". Tot din acest document aflăm că toţi lo­
cuitorii săraci din cuprinsul eparhiei Romanului, prin urmare şi
acei din tîrg aveau să fie judecaţi de mitropolit, protopop, sau
de dregătorul lu i; prin urmare se lua dreptul de judecată a dre­
gătorilor tîrgului asupra unei categorii de cetăţeni. Amestecul
bisericii în treburile tîrgurilor va continua din ce în ce mai mult
ajungînd mai tîrziu, să înăbuşe orice autonomie şi iniţiativă lo­
cală. In acelaş an 1459 August 31, călugării mănăstirii Moldoviţa,
trecînd peste orice autoritate de tîrg, care nici n’a mai fost în­
trebată, căpătau dreptul de a lua o anumită cantitate de ceară
dela toţi cîrciumarii din Baia. Dijma de ceară se strîngea îna­
inte de şoltuz, pîrgari şi vornici. Toţi acei care aveau să mai des­
chidă cârciumă în Baia, aveau să ceară voie călugărilor şi tre­
buiau să fie înscrişi de ei într’un catastif. Cine n’avea să se su­
pună acestor măsuri, risca să i se confişte băutura şi să fie a-
mendat cu 20 zloţi.3).
Baia a ajuns să fie aproape în întregime a mănăstirii Mol­
doviţa. După Baia urmează Romanul şi Rădăuţii, încă sat pe
vremea aceia4). Se pare că în Moldova de dinainte de Ştefan
cel Mare, conducătorii ţinuturilor rezidau în tîrguri şi de aici
administrau şi conduceau ţinuturile. Numai astfel se poate ex­
plica următorul citat din documentul amintit: „nici starostii,nici

1. M. Costăchescu, o. c. t., I, p. 9-12.

2. Ibidem.
3. I. Bogdan, o. c. f. I, p, 16-8.
4. Se pare că în această vreme, 30 A ug 1479, ju risd ic ţia şoltuzi-
lor, pîrgarilor şi vornicilor de tîrg, se în tin d e a în tr’o oarecare m ăsură
şi asupra satelor cuprinse în tr’un ţinut.

BibiiotinT^TCurâir^
P ia tr s N eam ţ
RegtuneâBee&e____
şoltuzii şi pîrgarii din tîrgul Şiretului, nici vornicii din aceste
două tîrguri, nici globnicii din ţinutul Sucevei, să nu aibă treabă
cu oamenii", din satul Rădăuţi care era al Episcopiei. Documentul
precizează că „numai pentru sfadă în tîrg", şi pentru furturile
dovedite la faţa locului ca făptuite în tîrg, să-i judece vornicii e-
piscopului. Aceeaş măsură se aplică satelor „ce sunt la Coţimani
şi care ţin la Episcopia Rădăuţi", sate în care n’aveau să se
amestece staroştii de Teţina şi alţi dregători. In acelaş timp se
constată că dregătorii tîrgurilor aveau atribuţiuni în administrarea
ţinuturilor1).
Şoltuzii şi pîrgarii întăreau zapise pentru diverse datorii
şi după iscălituri puneau pecetea tîrgului. Un asemenea zapis,
din 2 ! Februarie 1579, era semnat înaintea lui Beldiman, şoltu-
zul Sucevei, de mitropolitul ţării2). Un caz asemănător întîlnim
la Roman în 5 Febr. 1580, cînd semnează episopul şi şoltuzul
Miron cu pîrgarii lui3). La reşedinţa şoltuzului şi pîrgarilor se
întăreau zapisele de vînzări. Plata se făcea de cumpărător, „de­
plin înaintea scaunului nostru...şi văzînd a lor de bună voe toc­
meală şi bunej, plată, am pus pecetea tîrgului, la acest al nos­
tru zapis să se. ştie cui va fi nevoie"4). Cu vremea, la întocmirea
zapiselor de vînzare, pe lîngă şoltuz şi pîrgari, luau parte „mulţi
oameni buni şi bătrîni"5).
Făceau zapise de cumpărări, zălogiri şi vînzări, înaintea şol­
tuzului şi pîrgarilor, atît tîrgoveţii cît şi lumea din afara tîrgului.
Avem foarte multe documente de acest fel. Acestor documente
li se mai zic şi mărturii6). Cînd cumpărătorii considerau aceste
documente ca provizorii, atunci şoltuzul în încheiere specifica.
„să aibă a-şi face direse domneşti pre scrisoarea noastră"7). Con­
statăm dela o vreme că aceste documente se scriau de dieci.

1. I. Bogdan o. c. pp. 229-32.

2. G. G hibănescu Ispisoace şi zapise, t. h , p. 151.
3. Ibidem pp. 151-53.
4. Ib id, Surete şi izvoade, t. XXI, p. 109-10. Zapisul s a făcut in
Baia la 1 Sept. 1580. Ş oltuz era Nicoară. O vînzare asemănătoare, cam
la aceeaşi dată, se făcea în O rhei; şoltuz era Pîntea- (N Iorga, Studii şl
docum ente, etc. t. V, p. 74) etc- .
5. Revista istorică a. 8, 1921, no. 7-9, pp. 220-221. D ocum entul^/
e d in 25 Ianuarie 1582. V ezi şi 1. A ntonovici, o. c. pp. 32-33; G
bănescu, o- c. t. XIX, pp. 196, t. XXI, p. 199-200.
6. U ricarul, t. 1, pp- 157-58.
Foarte probabil, după cum am mai amintit, din cauza aglome-
ratiunei lucrărilor de cancelarie, în unele tîrguri s’au organizat şi
cancelarii1)*
Un zapis de zălogire din 31 Iulie 1610, e semnat de Maxim
şoltuzul cu toată breasla2). Prin breaslă se înţelege toată obştea
negustorească din tîrg al cărei conducător era şoltuzul Maxim.
In unele documente se întîlneşte expresiunea „toţi negustorii mari
şi mici", „sau toată obştea tîrgului", etc.
Unele documente date de şoltuzi şi pîrgari, în ceeace pri­
veşte forma, au mare asemănare cu documentele domneşti. Dăm
ca exemplu, un asemenea document dat de şoltuzul Nicola Fă-
răgăul din Bîrlad: „cum a venit înaintea voastră... şi de nimeni
siliţi niri învăluiţi, ci de a lor bunăvoie şi-au vîndut a lor drea­
ptă ocină şi moşie... Deci, noi cum am văzut a lor bună tocmală
şi plată deplină, şi încă noi ne-am sculat şi făcut-am mărturie
ca să fie lor ocină şi moşie, cu toate veniturile şi altul să nu se
mai amestece"3). Din cuprinsul documentului se constată că în
asemenea cazuri se îndeplinea un anumit ceremonial şi mai ales»
o anumită procedură.
Ştefan, şoltuzul oraşului Baia, încheia astfel un document
de vînzare : scrisoarea noastră să fie drept mărturie şi pentru
mai mare credinţă s’a pus pecetea tîrgului4). Din cuprinsul a
foarte multe documente de vînzări, cumpărări, etc., întocmite de
şoltuzi şi pîrgari constatăm că s’au dat în faţa «scaunului», ceeace
ne face să ne gîndim că se întocmeau numai în anumite zile,
pentru a le da posibilitate tuturor dregătorilor ca să fie de faţă.
Nicoară, şoltuzul tîrgului Vaslui, încheia astfel un document
de vînzare, dat la 20 Maiu 1611 : ^noi încă i-am făcut întăritură
cu acest zapis al nostru şi am pus pecetea oraşului ca să~i fie
lui de mărturie altă nimeni să nu se amesteci dăunor în veaci
peste acest zapis al nostru"5). Chiar din prima jumătate a sec.

7. I. A ntonovici o. c. pp. 43-44. D o u ă docum ente d in 14 Iunie 1603,

şi 28 M aiu 1604. Ş oltuz în Botoşani era M axim iar în B îrlad Sandu.
1 G. G hibănescu o. c. t. V, pp. 237-8.
2. Uricarul, t. X V , p. 10.
3. 1. Antonovici, o. c. pp.44-45, Doc- are data de 11 Iu lie 1610; şol­
tuz era Ştefan, docum entul a fost scris de d ia c u l D aniil.
4. î. Balan, o. c. pp. 144-5, G. G h ibănescu , o. c. t., XV. pp. 20-1 ;
document încheiat la 12 M a iu 1611
XVII-lea, se constată că, la întocmirea diferitelor documente luau
parte, pe lîngă şoltuz şi pîrgari, negustori din tîrg, preoţi foşti
şoltuzi, etc.1).
Şoltuzii şi pîrgarii măsurau moşii şi delimitau hotare din
tîrg, în ocolul tîrgului, şi la cererea anumitor proprietari, sau cu
delegaţie dela autoritatea centrală, chiar în ţinut. Pentru toate
aceste operaţiuni se încheiau documente2).
Incepînd cu a treia decadă a sec. XVII-lea începe să scadă
importanţa şoltuzului şi pîrgarilor. La întocmirea documentelor
cum şi în alte împrejurări, luau parte preoţii, bătrînii tîrgului, „slugi
domneşti" în trecere prin tîrg, foştii dregători de tîrg şi foşti
dregători domneşti3).
In timp ce mai înainte, documente de vînzare încheiau
chiar numai pîrgarii şi cînd erau date împreună cu şoltuzii, de
valabilitatea lor erau convinşi marii demnitari ai ţării ca logofeţi,
pîrcălabi, etc,4) de acum importanţa şi valoarea actelor întocmite
în tîrguri scade mereu.

i. G. G hibănescu, o. c. t, XVf, pp.19-10. idem t. XV, pp 65; o danie

făc u tă la 1612: doc n'are data de lu n ă şi zi, a fost făcut ini faţa lui
S tratulat C răciun, şoltuz de F ălciu (idem , t XV II, p. 1 9 6 - 7 ) făcut : în
fata lu i lu i A ndrieş şo ltu zu l şi pîrgarilor din Vaslui ; la 4 Martie 1613
(Surete t. V lll, p. 251-3 şi Surete etc. XV, pp. 63); documentul e scris
de M a h m u r e U ricarul ; G hincea şo ltuzu l de A giud cu pîrgarii, la 23
M artie 1623, întărea o vînzare (N. Iorga. S tu d ii şi documente, e c., ,
V p 15); aceiaşi, în aceeaşi zi, dau un docum ent asemănător cu pecete,
c are’ are urm ătoarea legendă : „tîrgu A g iu d u lu i“, iar ca emblemă are o
scoabă, un cleşte şi 3 cuie ; pecetea T rotuşului avea ca emblemă un
braţ de şalgău cu ciocanul sfărăm înd sare (Arhiva d,n Iaşi, t. XV, 1904,
no 2 pp. 76-7) Aceeaşi dregători am intiţi încheie mai m ulte acte de vin-
zare şi cum părare, la aceeaşi dată (Ispisoace, etc. t 12, pp.151-2).
2 N Iorga, S tu d ii şi documente, t. V, p. 75, doc. dat de Gencea
şo ltuzu l de Suceava, cu 12 pîrgari, îm p reu nă cu Ena<:hif o s t ş o l t u z
C onstantin fost şoltuz şi alţi tîrgoveţi, preoţi, etc. la 28 Dec 1638 pe
cetea are ca le g e n d ă: „peceata Suceavscaga“ ; la fel un doc. d,n 1641
d a t de llie C răco tă şo ltuzu l d in B îrlad (G hibănescu, .spisoace, etc. t.
Iii, p. 223 ; Idem Surete etc. XXI, pp. 706-71).
3. G G hibănescu, Surete şi Izvoade, t.ll, p 143, notă, t.IV p.88 etc
4. I.A ntonovici, o.c pp.86-7; U ricarul, t. XVI, pp.198-200, t. XXl^pp-
256-7; G. G hibănescu, o. c. t 111, p. 73
5. Idem, t. 11, p 259 t. V lll, p 259; documentele sunt din anii
1618 şi 1620.
 Vom întîlni tot mai multe documente cari vor avea semnă­
tura marilor boeri aflaţi în tîrg. Un timp, aceştia au semnat
după şoltuzi şi pîrgari, dar cu timpul semnătura lor a luat locul
aceleia a dregătorului local1). Deşi deocamdată acest amestec al
persoanelor slreine de tîrg e constatat sporadic, totuşi, anunţă
decăderea importanţei dregătorilor tîrgurilor2).
In a doua jumătate a sec. XVlI-lea, funcţionarii de ţinut
apar tot mai des în documentele date obişnuit de pîrgari şi şol-
tuzi, care sunt pomeniţi aproape numai în documentele referitoare
la chestiunile orăşeneşti, cu toate că la întocmirea acestora,
lua parte pîrcălabul, cu reşedinţa în tîrg, sau alţi reprezentanţi

1. 1. Antonovici, o.c. pp.94-6, S’a pus pecetea oraşului „ca să hie

m ărturie b u n ă “. Doc. e d in 6 Iunie 1647, şo ltu zu l B îrja d u lu i era lonaşcu.
A rhiva din laşi, t II, 1890-91, nr. 6, pp. 378-9 ; doc. are data de an 1654,
La tocm eală a luat parte şoltuzul de Neamţ, preo tul domnesc, vătavul
de puşcaşi, etc
Cam d in 21 M artie 1650, avem un docum ent dat în V aslui ; în
încheiere se m enţionează că tocmeala a avut loc în faţa şo ltuzu lu l, pîr-
garilor, a p îrc ăla b u lu i N îchifor, etc. (G. G h ibănescu, Surete şi Izvoade’
t XV, p. 81) ; docum ent dat în Piatra, la tocm eală au lu a t parte ş o l­
tuzul Isac cu 12 pîrgari şi alţi orăşeni. D ocum entul are data de 27 No-
em brie 1650. Legenda peceţii e amestecată, slavo-romînă, efigia repre­
zintă o c a p r ă i A rhiva Istorică, t Ii, p 95); docum ent d in c c.a. 1650, dat
în cas a'şo ltu zu lu i P etru d in H uşi, (A rhiva d in Iaşi, t. XV , 1904, nr. 10-
11, pp. 502-3; docum entul d in 2 Ianuarie 1681, fă c u t înaintea şol-
tu zu lu i etc. din Trotuş, cum şi înaintea altor „m u lţi oam eni b u n i“ ; p u n
pecetea tîrg u lu i (I Neculcea, Bulet M u ze u lu i M u n ic ip a l d in Iaşi, 1930
fasc. 8, p 127), m ărturie de vînzare d in 10 M artie 1661 d in B otoşani ;
şoltuz era Vasile G rosariul (N. lorga, S tu d ii şi D ocum ente, etc. t. V-
p. 220-1 şi p. 45) ; doc din cca. 1662, dat în D orohoi, şoltuz era Io*
naşcu, biv şoltuzu l semnează îna intea şo ltuzu lu i, p ro b ab il fiin d m ai bă-
trîn (G. G hibănescu, Surete, etc. IV, pp. 90-1) ; doc. d in acelaş an, în ­
tocm it în Iaşi, semnat num ai de fostul şoltuz, un protopop şi alţi tîrgo-
veţi ; aceasta ne arată scăderea im portanţei actelor înto cm ite de dre­
gătorii tîrgurilor (G G hibănescu, o.c t. IV, pp. 305-6) ; doc. d in 6 M artie
1667, dat în Baia, sem nat de şoltuzu l M ăteleş, de Pricop bivşoltuz şl de
încă un şoltuz nu m it D um itru. Erau oare doi şoltuzi ? (G . G h ibănescu,
o c. t. IV, pp. 119-120); doc. d in 20 Noemb. 1668, dat în V aslui, şoltuz
era Nicoară (G. G hibănescu, o.c.t. XIV, pp. 95-6) ; zapis d in 21 F e b r , d at
în Baia, între alţi m artori e pom enit şi V asile şo ltuzu l (Surete, etc. t.
XXII, p 32-3) ; zapis d in 16 Sept. 1683, d at în C ernăuţi, făc u t înaintea
tîrgoveţilor şi a lui Ion M icule ţcu şoltuz, care l-a scris (N . lorga, o.c.p.
71) ; zapis de vînzare d in 17 Sept 1683, C ernăuţi, făc u t în a in te a tîrg o ­
veţilor, a lui Arsene Kozma v il şoltuz şi Ion şoltuz, etc. (A rhiva Istorică
ai puterii centrale, din localitate sau care se aflau numai în tre­
cere1).
Din documentele cercetate s’a putut constata că, dela în-
temeerea Moldovei şi până în a doua jumătate a sec. XVI, şol­
tuzii şi pîrgarii au fost cei mai de seamă funcţionari din tîrguri
şi ţinuturi.
Judecau diferite pricini, aplicau pedepse, dădeau documente
care erau valabile chiar fără să fi fost întărite de domni. Ames­
tecul celorlalţi dregători domneşti în tîrguri se făcea cu voia şi
cu ştirea lor. Natural că împricinaţii, nemulţumiţi cu judecata lor,
aveau dreptul de apel la divanul domnesc, ultima instanţă de
judecată a timpului.

Raporturile dintre domn, şoltuz şi pîrgari

Domnitorul ţării, începînd cu jumătatea a doua a sec. al

XVI-lea, pentru anumite chestiuni, privitoare la tîrg, se adresa
pîrcălabilor cu reşedinţa în tîrg, şoltuzului, pîrgarilor şi „tuturor
tîrgoveţilor”, ca să judece anumite pricini, iar în caz de nemul­
ţumire să le fixeze zi de judecată la divan2). Cînd pîrcălabii nu
erau în localitate, după plîngere, domnitorul trimetea la faţa lo­
cului un delegat, care împreună cu şoltuzul şi pîrgarii, cerceta,
făceau apoi raport scris şi domnitorul hotăra3). Se obişnuia ca
orice documente făcute în faţa dregătorilor domneşti şi semnate
de şoltuz şi pîrgari, să fi întărite de domn4).
începînd cam de pe la 16:0, în unele tîrguri, cuvîntul hotă-
rîtor îl are ureadnicul, reprezentantul puterii centrale în tîrguri.
Ureadnicii şi alţi dregători încep a fi pomeniţi, în documente,
înaintea şoltuzului5).

t llli, P- 257) ; zapis d in 1 Dec. 1681, laşi, şoltuz Apostol „pentru aceia
dacă i-am văzut noi diresele, i-am făcut şi noi în tăritură ca să-şi facă
ispisoc dom nesc ca să se ştie“ |G. G hibănescu, ° .c A .V ,p p . - )•
1 G. G hibănescu, Surete şi lzvoade, t. X, pp.336-7, t. V, pp 30 .
Idem , Ispisoace şi zapise, t. 12, p p 138 9.
2. T. Codrescu, a. 11, 1933, nr. 4 pp.49, doc. e din 12 Aug. 1596
3. G. G hibănescu, Surete şi lzoade, t. II, pp 151-4. La baza ra­
p o rtu lu i lor a stat „carte", dată de şoltuzul şi oamenii buni din Tg. fr u ­
mos (1 Noemb. 1671).
4. U ricarul, t. XXIII, pp. 136-9.
5 G. G hibănescu, o. c t. XIV. p. X X IV ; B uletinul comisiunei is­
torice, etc. t. V II, 1928, pp. 5-6, 11 Sept. 1590; N. Iorga, Studii şi do-
 Totuşi, încă mult timp, împreună cu alţi demnitari local­
nici, sau delegaţi domneşti, şoltuzii şi pîrgarii vor lua parte la a-
numite judecăţi în tîrg, ba chiar în ţinut iar pecetea tîrgului se
va aplica pe documente ca şi mai înainte1). In tîrgurile reşedin­
ţă de episcopie, episcopii luau locul „slugilor domneşti". Docu­
mentele se scriau în cancelaria episcopiei. Episcopii îşi puneau cei
dintîiu semnătura, urmau apoi semnăturile preoţilor care fusese­
ră faţă şi la urmă dregătorii tîrgului. Pe documente se punea
mai întîiu pecetea episcopiei. Pecetea tîrgului putea să lipsească,
cum puteau lipsi chiar semnăturile dregătorilor oraşului2). Sunt
semne care ne arată că tîrgurile reşedinţă de episcopii îşi vor

cumente, t. V, p. 74. In ţin utul L ăpuşna, reprezentanţi ai puterii centrale

erau doi mari „văfaji" : docum ent d in 20 M ai 1661, sem nează do u ! pîr-
călabi de Tecuci, V Sfi şi Ionaşcu ; aproape Ia urm ă sem nează Ion, şol­
tuzul de Tecuci (Ispisoace şi zapise, l ll 1, p p .176-7); act de vînzare, cu
data de 7 Iunie 1662, în tă rit de P inteleiu c ăp ita n ot volust Tutova ot
M ărăşeşti, şi de Ştefan ot B îrlad biv şo ltu zu l (I. A ntonovici, o. c. t. IV,
p. 98) ; 29 O ct 1668, D u m itru şo ltuzu l de Baia, sem nează d u p ă preoţii
localnic? şi d u p ă alţii locuitori fără însem nătate (Surete etc. IV. p. 122);
21 Iunie 1661, Stratulat şo ltuzu l de H u şi sem nează d u p ă C a n ttm ir, ar-
m aşul cel mare (Ispisoace, etc. llls, p 85-6); cca. 1670, înaintea ş o ltu z u lu i
de D orohoi semnează un fost p îrc ăla b şi preotul dom nesc (T. Balan,
Documente bucovinene, t 11, p 54 ; 16 Noemb 1672,1a Tecuci sem nează
după p îrcălabu l dela Bucium (?) A riton şo ltu zu l de Tecuci (Ispisoace
etc. t. lila, pp. 141-2) ; J673, Gheorghe fost şoltuz în Cotnari, vinde un
loc de casă şi o dugheană, zapisul de vînzare e sem nat de Isac pîrca-
labul apoi de Toader şoltuzul C o tnariulu i (Arhiva din Iaşi, 1889-1890, nr.
4, pp. 501-506); 25 Febr 1672, Cane şo ltuzu l d in B îrla d . sem nează un
zapis după Ştefan Scîrlet postelnicul şi d u p ă a lţii (Ispisoace etc. t. lV i
pp. 3-4); 2 M artie 1686, zapis—ds,_1<înfo rcătur42» semnat de Gheuca şol­
tu zu l de A djud , d u p ă un p itar şi 2 năm esnici de A d ju d (Surete, etc. t.
V , pp. 332-3) ; 14 Iu lie 1686, zapis de zălogire a Iui Savin M ătcă, şoltuz
de A djud, în tărit cu pecetea tîrg ulu i (Surete, etc. t. V , pp. 333-4) : 15
Oct. 1685, înaintea şo ltuzu lu i Enciu din B îrlad sem nează vornicul Vasile,
în tă rit cu pecetea tîrg ulu i (I. A ntonovici, o c. t. IV p. 128-9) ; 22 Sept-
1696, zapis semnat, d u p ă toţi m artorii, de un fost şoltuz de V aslui,
num it Toader (Surete etc. t. XV, pp. 110-1) ; 29 Noem b 1705, Ţ îfîrdan,
şoltuzul de Bîrlad, îm p reună cu doui vornici de poartă, aleg un loc
(Surete, etc., pp. 33-5)
1. N. lorga, S tu d ii şi docum ente, etc. t. V, p. 219 ; doc e dat în
Suceava, şoltuz al oraşului era Alexa (1 Iu lie 1643,).
2. B uletinul Com isiunei ist. a R om âniei, 1928, t, V il, p. 65; 11 A p ri­
lie 1659 episcop de H uşi era Dosoftei, iar şoltuz era M ihai; ib id , doc
din 8 M aiu 1663, semnat de Serafim episcopul de H uşi şi de N ache
pierde autonomia trecînd sub autoritatea epscopiilor şi vor deveni
chiar proprietatea lor.
— *” Feţe bisericeşti, împreună cu dregători ai tîrgului vor lua
parte la delimitarea unor locuri din tîrguri, dăruite de domni­
tori1). Toate vînzările şi cumpărările de pământuri, case, prăvă­
lii, etc.îăcute de locuitorii oraşului, erau trecute într’un registru de­
numit^/r/c«/ tîrgului sau „catastiful" tîrgului. Acest registru era
ţinut la zi de diecî, şoltuzi şi pîrgari2). Se pare că toate actele
făcute în fata dregătorilor de tîrg, chiar dacă n’aveau legătură
cu tîrgul, erau trecute în uricul tîrgului3).
La nevoie se serveau de „uricul" tîrgurilor ,nu numai bo-
erii, ci chiar şi domnitorii cînd cumpărau sau dăruiau pămînt,
case, etc., foste sub administraţia dregătorilor tîrgului. Astfel la
12 Aprilie 1671, Duca Vodă a cumpărat dela Ana Enăşoaia din
Baia, o vie. Şoltuzul Cotnarilor a luat parte la delimitarea şi
măsurarea locului cumpărat de voevod. In document citim între

şo ltuzu l tîrg u lu i, pe docum ent a fost aplicată numai pecetea episcopiei

în 66) ' ib id doc d in 5 M ai 1664, episcop de H uşi era Serafim iar şo.-
tuz era P o do lea nu ; Ib id p. 67, 6 M aiu 1664, acelaş episcop de H uşi ş.
acelaş şoltuz ib id . acelaş episcop, şoltuz era Gheorghe; au mai semnat
d ocum entul d ou i proşo ltuzi şi a n u m e : Petre Podoleanul ş. Stratul“J
doc. are data de 17 A p rilie 1665 ; ib id p. 68, doc din 26 Iulie 1665,
acelaş episcop, şoltuz era Frenţu M ihail; mai semnau cei_ do. proşoltuzi
a m in tiţi şi cei 12 pîrgari; pe docum ent a fost aplicata pecetea epi
copiei şi a tîrgului; ib id . d o c d in 2 8 F e b r 1668, episcop de H uş, era Ioan,
şoltuz S tr a tu la t; semnează foştii ş o ltu z i: Ioan Zână, Gheorghe Glăvan
p f ,1 M ih a i etc si 12 pîrgari; pe document a fost aplicată pecetea
^ l S = i . Î P 69, doc. d,„ 23 lu,ie 1668 . e » » . de
Ion Episcopul de Huţl, de preot» domneşll, de şolluzu. Gheig e , e c ,
are aplicată pecetea episcopiei şi a tîrgului.
G. G hibănescu, Surete şi izvoade, t. IV, pp. 317-18 Doc. din
12 Oct. 1663.
2 N Iorga, o.c p. 6 9 ,1. Antonovici, o .c. t. 111, p 31-32-33; SP“fa™J
S lm l o n G h e u c a - Jud ec* c « * .,.« « « ■ d .
R a d u V o d ă M ih n ea D om nul cercetind uricul tirgu ,
dreptate Spatarul Sim ion G heucă ; doc. n ’are dată
3. G. G hibănescu, o. c. t. IU, p 253, 234. Doc. n ’a*e dată, p r o b ^ U
e d in an u l 1642 ; în el e vorba de hotarele unui sat in Jit g u car
trecute în „ u ric u l“ Tg. Frumos.
 altele „să fie Măria Sa volnic a scrie şi la catastiful oraşului,
precum obiceiul de vac"1).
In prima jumătate a sec. XVII-lea domnul are în tîrguri un
reprezentant numit în documente „diregător"., Se pare că acesta
ar fi ureadnic.uk Scrisorile domneşti privitoare la tîrguri îl amin*-
tesc măOntîiu pe el, apoi pe şoltuz şi pe pîrgari. Aceste scri­
sori au în general cam următorul început: „scrie Domnia Mea
diregătorului, şoltuzului şi pîrgarilor..."2). Orice măsură adminis-
tivă luată mai înainte numai de şoltUzi şi pîrgari şi orice do­
cument ar fi voit să dea ei, nu-1 mai puteau întocmi fără „dire-
gător", dacă acesta se afla în localitate3). Aceşti „diregători“
deşi reprezentanţi ai puterii centrale în tîrguri, dar trăind în ele
şi cunoscînd nevoile locuitorilor îi susţineau Ia nevoe, împreună
cu şoltuzul şi pîrgarii. Edificator în acestă privinţă este un docu­
ment din 4 Decembrie 1619, dat de Gaşpar Vodă Graţiani. Dom­
nitorul scria „diregătorului" din Ţîrgul Pietrei, şoltuziţljllui, pîr-
gărilor şi „tuturor slugilor", că i s'a"pîms' jupîneasa Bălăiasa,
proprietatea satului Roznov „eşit din ocolul Tîrgului Pietrei, în­
că din zilele lui Petru Vodă şi îmbla cu ţinutul", iar ei îl „in-
vălue" cu ocolul tîrgului „la mori şi fînuri şf alte lucruri, la toa-
ti podvoade". Domnul le-a ordonat să scoată acest sat din ocol.
„Diregătorul" căruia trebue săi se fi plîns proprietara satului, n’a
luat măsuri, fiindcă ştia că dacă se micşorează numărul satelor
din ocolul tîrgului, „toate cărăturile şi podvoadele" aveau să fie
făcute de restul locuitorilor4). Cît puteau, dregătorii tîrgurilor
căutau să se opună măsurilor luate de domnitori, în dauna tîr­
gurilor prin diferitele danii făcute. Boerii şi bisericile, benefici­
ari ai acestor danii, cînd erau stingheriţi de administraţia tîrgu­
rilor, reclamau domnului, care ca să-şi respecte dania, deşi de
multe ori era în detrimentul unui întreg tîrg, lua partea reclaman­
ţilor. Evident că se făceau şi abuzuri din partea autorităţilor de

1. N. Jorga, o. c. p. 69.
2 A rhiva Istorică, t. Ii, pp. 13-14.
3. lb id . Docum ent din 19 Febr. 1617, dat de R a d u V o d ă M ihnea.
Tîrgoveţii locuitori ai Tg. Frumos reclam aseră pe c ălu g ării m ănăstire!
Secu, dom nul nu le-a dat dreptate.
4. T. Codrescu an. V, nr, 7, 1935, p. 101; idem un doc. asem ănător
din 30 A ug 1623, adresat dregătorilor d in V aslui şi Bîrlad. E vorba de
un sat din ocol, d ă ru it unui slujbaş domnesc (G. G hibănescu, Ispisoace,
etc. t. Ils p. i.0).
tîrg. Iată un exemplu : la 12 August 1670, Gheorghe Duca Vodă,
scria şoltuzului, pîrgarilor şi tîrgoveţilor din Bîrlad că i s’a jeluit
Enache, paharnicul al Il-lea, pentru morile lui de lîngă Bîrlad.
Aceste mori erau ameninţate să nu mai aibă ce măcina din
cauză că dregătorii tîrgului luau carele oamenilor veniţi la moară
şi îi trimiteau să facă „podvoade", care «podvode» sunteţi voi
datori să le ridicaţi şi faceţi multă sminteală oamenilor1). Cu ce
aveau să mai facă, bieţii şoltuzi faţă cererilor de „cărături" „fî-
nuri" şi „podvoade“$, dacă numărul satelor din ocoale scădea
mereu, iar cererile domniei erau aceleaşi, ba uneori erau chiar mai
mari? Tot îi) dauna tîrgurilor, domnii acordau unor categorii
de tîrgoveţi, diferite scutiri de impozite şi de corvezi, micşorînd
astfel veniturile tîrgului, deşi contribuţia lui la vistieria dom­
nească rămînea aceeaşi.
Aniintim scutirea dată de Antonie Vodă Ruset, episcopului
catolic din Bacău, preoţilor şi „slujitorilor“ catolici din ţară de
„dajdia de zloţi“, taleri, galbeni, orţi, slugi, ilişi, unt, miere, sâu,
piei, cară, jold, podvoadă, cai de olac, stupi, goştină de mascuri,
şi oi „să fie episcopia lor în pace“, iar în încheiere domnitorul
atrage în felul următor atenţia dregătorilor tîrgului : „... şi tu
şoltuz şi tu pîrgar... din tîrgul Bacăului întru nemica să nu-i
învăluiţi, nici să-i amestecaţi cu tîrgul“?). In sec. XVII în Iaşi,
se va simţi cel mai mul, amestecul domnului. La 6 Martie 1662
Dabija Vodă, cerea şoltuzului să-l înştiinţeze cînd au loc zilele
de tîrg şi chiar quantumul taxelor care se încasau dela vînzări
şi cumpărări de diferite mărfuri?). Nu se pot şti care erau ra­
porturile ierarhice dintre şoltuz, pîrgari, faţă de marii dregători
domneşti. Tîrgurile fiind proprietate domnească, delegaţii dom­
neşti aplanau diferite litigii trecînd peste autorităţile locale. Se
pare totuşi că în anumite cazuri, sau la cererea autorităţilor
superioare, dregătorii tîrgurilor raportau unor demnitari. Dăm ca
exemplu cazul şoltuzului Ion din Dorohoi, care la 30 August 1636
raporta marelui logofăt Gavrilaş, că vornicul de Botoşani, Con­
stantin Ciogolea şi uricarul Berleanu, au cercetat la faţa locului
un litigiu de hotar*0.
1. I. A ntonovici o. c t. II. p 13 ; vezi şl G. G hibănescu, Surete
etc. t XX, p. 101, doc din 8 Iu lie 1693.
2 U ricarul, t. V p p 235-36 ,
3. Ibidem , t. X X III, pp. 269-70, vezi şi t. XXII. p 288 ; G. Gh.bă-
nescu o. c t. XV, p. 11 I. Neculce, Bulet. etc. 1929. fasc 3, pp-
4. G. G h ibănescu, o. c- t XIV, pp. 21-22.
 Delimitarea daniilor din tîrguri, se făcea de către delegatul
domnesc împreună cu şoltuzul, pîrgarii şi cei mai de seamă tîr-
goveti1). Tot ei suportau cheltuelile pe cari le necesitau vizitele
domneşti în localitate, popasurile diferiţilor emisari străini în tre­
cere2). In a doua jumătate a sec. XVIl-lea, decăderea tîrgurilor
era evidentă, dar obligaţiile fiscale ale tuturor categoriilor de
contribuabili care le locuiau, au crescut mereu, deşi veniturile
lor scădeau într’o măsură cel puţin tot aşa de mare. Nici tîrgu­
rile n’aveau cu ce-şi plăti birurile aruncate asupra lor. La 3 Au­
gust 1683, tîrgoveţii din Suceava în frunte cu şoltuzul Toadert
„au căzut cu rugăminte la Andrieş Balş“, cei să Ie .împrumute 7
galbeni pentru a puten plăti birul, dîndu-i în „zălog" casa unui
concetăţean al lor, care nu-şi putuse plăti partea de bir3).
Pîrgarii au fost totdeauna ajutoarele şoltuzului, uneori chiar
îl înlocuiau. In jumătatea a Il-a a sec. XVII-Jea sunt pomeniţi în
documente marii pîrgari4). Aceşti mari pîrgari pot fi asemănaţi
cu ajutorii de primari din zilele noastre. Mai tîrziu sunt pomeniţi
cu gradul de mare pîrgar cîte doi pîrgari5). Din 17 Sept. 1683,
avem un document dat în Cernăuţi, în care sunt pomeniţi 2
şoltuzi şi anume: Arsenie Cosma, vel şoltuz şi Ion şoltuzul6).
Tot 2 şoltuzi sunt amintiţi în Baia, la 6 Martie 16677).
In oraşele cu multă populaţie armeană, erau şi şoltuzi ar­
meni8). Nu cunoaştem raporturile între şoltuzii armeni şi şoltuzii
români. Ultimul şoltuz armean din Suceava îl găsim în 16709).
Cu amestecul puterii centrale tot mai crescînd şi transfor­
mările văzute în parte, şi cu obligaţiunea de a face faţă unei
fiscalităţi tot mai necruţătoare, şoltuzii şi pîrgarii intrau în epoca
fanariotă, epocă doritoare de înoiri, care ou încetul i-a des­
fiinţat.
In plină epocă fanariotă, constatăm că şoltuzii şi pîrgarii
şi-au continuat, pe cît li se îngăduia, activitatea. Găsim acte.

1. G. G hibănesou, t III, pp. 236-39

2. Ion Neculce, O seamă de cuvinte, ed A P rocopovici, p. 28.
3. G. G hibănescu, o. c. t, V, pp, 328-29.
4. Ibidem , t. IV, pp. 290-91, doc. cu data de 6 M a rtie 1655 d in
Bacău, mare pîrgar era Ionaşcu
5. I. Neculce, Buletin etc., 1930, fasc. 8, p. 127 ; doc din 2 Ian.
1668; totuşi vezi şi N- lorga, S tu d ii şi Doc. t. V, pp. 72-3
6. A rhiva istorică, t 111, p. 257
7. G G hibănescu, o. c., t IV, pp. 119-20
8. A rhiva istorică, t li. p p 139-40,
9 H urm uzaki, t.'X V , p p 150-51.
semnate de ei. La 30 Maiu 1720, un zapis, semnat de şoltuz şi
pîrgari din care se vede însă că nu mai aveau aproape nici o
atribuţie1^ Dintr’un document cu data de 29 August 1730, con­
statăm că ispravnicul din Bîrlad avea atribuţiile cu care mai îna­
inte fuseseră însărcinaţi şoltuzii şi pîrgarii2). Şoltuzul din Soroca
la 28 Ianuarie 1743, semna ca martor un zapis de vînzare după
vatavul de umblători). La 1 Februarie 1741, şoltuzul Bucur din
Bacău, semna un zapis numai ca martor4).
Deşi şoltuzul tîrgului, era reprezentantul şi alesul tîrgove­
ţilor, constatăm totuşi, la 1 Noemb. 1757, că se întărea ca danie
tot locul oraşului Botoşani, către mănăstirea Sf. Niculaie, şi că la
hotărnicie au participat mulţi boeri. Şoltuzul tîrgului nu a luat
parte, iar un fost (biv) şoltuz, numit Mîrza, semna documentul,
ca martor, după 2 mazili»), O delegaţie de boeri a fost trimisă
de domn la 20 Februarie 1757, ca să aleagă tot IqcuI „domnesg"
din jurul tîrgului Bîrlad, dăruit mănăstirei Proorocul Samuel din
Focşani. La alegerea locului au luat parte şi tîrgoveţii, care în
documentul de răpire a pămîntului lor au scris următoarele: „şi
noi tîrgoveţii de Bîrlad împreună cu şoltuzul de Bîrlad anumi Ion,
ne-am tîmplat şi am pus pecete tîrgului în loc de iscăliturile
noastre"6). . . .
Totuşi mai găsim şoltuzi cu oarecari atribuţiuni.La 17 Martie
1760. Ioan Teodor Calimachi Vodă, scria şoltuzului şi pîrgarilor
din Roman, să nu impună cu nimic un sat de posluşnici al e-
piscopiei Romanului7). Acesta e un caz aproape izolat. La 30 Maiu
1811, se constată că şoltuzii erau puşi să facă strigările Ia mezat,
pentru vînzări8). Ce au ajuns şoltuzii şi pîrgarii tîrgurilor mol­
doveneşti în epoca fanariotă, se vede clar din următorul pasagiu,
citat din privilegiul Tîrgului Frumos, dat la 15 Decembrie 1815
de Scarlat Al. Callimachi Vodă : „după vechiul obiceiu, un şoltuz

1. G- G hibănescu, o. c. t XII, pp 60-61.

2. I. A ntonovici, o- c t XU, pp. 21-23.
3. T. Balan, D ocum ente bucovinene, t. IV, pp 214-15.
4. U ricarul, f. XV; p. 315.
5. N- lorga, S tu d ii şi docum ente, t. V, p 251.
6. 1. A ntonovici, o.c.t. II, pp 26-32;vezi şi G. Ghibănescu Ipsi-
soace, etc ; t. V I, 1, pp. 151-52, 146-51-
7. N. Iorga, D ocum entele fam. Calim achi, t I, pp.
8. G. G h ibănescu , Surete, etc. t. XII, pp. 102-103.
cu doisprăzece pîrgari aleşi dintre haimanalele acelui tîrg, să lasă
slobozi şi scutiţi de toate havalelele şi angările ce vor fi asupra
altor locuitori birnici, iar drept birul visteriei să şi-l plătească ei
dela sine; care şoltuz şi pîrgar au să fie totdeauna pentru sluj­
bele tîrgului şi spre ajutor la întîmplări ca arderi de foc şi spre
paza tîrgului de oameni răi, supt ascultarea numai a epitropilor
tîrgului').

1. N. lorga, Privilegiul d in 1815 al T îrgului Frumos, A nalele A ca­

demiei Rom îne, mem. sec{. istorice, s II, t. X X X IV p. 27, Bucureşti 1911
 VOITUL
Primul document în care sunt amintiţi doui dregători de
tîrg cu denumirea de voit, e din 5 Iunie 14491). Documentul po­
meneşte de doi voiţi, şi anume: Nechil şi Searchiz, acesta din
urmă cu denumirea de voit armean.
Ce funcţiune îndeplineau aceştia? Au fost oare şefii unor bresle?
Noi credem că nu2). MironCostin ne spune că în „oraşe voiţii se
numesc şoltuzi, aceştia au în slujba lor pe pîrgari“8).Cel dintîiu do­
cument ieşan, în care şoltuzul are denumirea de voit e din anul
15814).
Documentul din 5 Iunie 1449, amintit mai sus, pomeneşte
în Suceava, pe lîngă voitul Nechil şi pe voitul armean Searchiz.
Aceasta ne face să ne gîndim la şoltuzul armean care a funcţionat
în Suceava, alături de şoltuzul moldovean. Cele mai multe docu­
mente în care şoltuzul e denumit voit, ni-1 amintesc dînd do­
cumente şi făcînd diferite cercetări împreună cu pîrgarii, care
după cum ştim, erau ajutoarele şoltuzului0).
Ultimul document publicat, în care şoltuzul e denumit
voit, are data de 15 Aprilie 16466).

1. M Costăchescu, o c t . I', pp 385-86

2 I M inea Ceva despre voit în Cercetări istorice, a. X-Xll (1934-
36) nr. 1 p 331.
3 M iron Costin, Istoria în versuri polone, trad P.P Panaitescu, pp.
122-23 vezi şi N lorga, istoria com erţului românesc, t. I. pp 175-6.
4. N. lorga, S tudii şi documente, t. XXIII, p .365 pentru voitul de
A d ju d (26 Iu lie 1631), vezi A . Băleanu, Documente şi regeşte mold., in
Cercetări istorice a. X-Xll (1934-36) nr. 1 pp. 292-93.
5. 1. A ntonovici, t. IV, pp. 37-38, doc. din cca. 1599 Sept. 25. An­
ton voit cu 12 pîrgari întăreşte o vînzare în Bîrlad, Idem^ pag • .
doc. d in 10 M a iu 1610 B îrla d : Cristea voit şi 12 pîrgari, întăreşte v
zarea. Doc. scris de diacul Pătraşcu, în tă rit cu pecetea oraşului ; doc
din 24 Aug. 1642 (Bîrlad) O răş voit şi 12 pîrgari, întăresc o vxnzare in
F ălciu (S tud ii şi documente, t V, p. 73).
6. U ricarul t. X, p p 97-99, doc din 15 A prilie 1646, Alexa voit cu
12 p îrg a ri d in tîrg u l Şiret întăresc o danie.
 UREADNICUL

Nu putem admite părerea că ureadnicul şi vornicul au îost

unul şi acelaşi dregător1). In limba sîrbă urednic, înseamnă rec­
tor, administrator orînduit, orînduitor, dregător ; cuvîntul vine
dela verbul ureadco — bun2). In Moldova, ureadnicul a fost re­
prezentantul puterii centrale, pe lângă dregătorii tîrgurilor.
Primul document păstrat, în care e amintit ureadnicul, are data de
8 Aprilie 14493). Dacă vătămanul şi ureadnicul sunt unul şi acelaşi
dregător, ceeace noi credem, atunci ureadnicii sunt pomeniţi
pentru prima oară la 5 Martie 1435. Această funcţie era nedes-
lipită de lîngă dregătoriile municipale4). Ureadnicul, ca repre­
zentant domnesc în tîrguri, supravegea încasarea impozitelor, exe­
cuta pe contribuabilii răi platnici, şi trimetea sumele încasate la
visteria domnească. Probabil că ureadnicul avea ca ajutoare, un
număr de funcţionari inferiori. Pe lîngă supravegherea încasării
dărilor, avea datoria de a observa executarea anumitor lucrări,
podvoade, darea cailor de „olac“, transportul finului destinat
grajdurilor domneşti, etc.5), cum şi controlul încasării vămilor6).
In privinţa încasării vămilor, Ştefan Vodă Tomşa II scria
ureadnicului de Bacău, la 5 August 1612, că dacă va mai su­

1 G. Ghibănescu, o. c. t. V, pp, 255-256; vezi şi N. Iorga, Ist •

com. etc. t. I, p 252-3 ; I. Bogdan, Doc. lu i Ş tefan cel M are, t. I pp
28-29, „nici de dvornic, nici de ureadnic" ; T. Balan, o.c.t. II, pp. 54-5,
«nici un boer ureadnic, vornic de Suceava... să n ’a ib ă treabă cu ei..." etc
2- G. G hibănescu, o. c. t. X IV , p. XXIII.
3. M Costăchescu, o.c.t. II, p. 386.
4. Ibidem , pag. 692.
5. Ibidem, pag. 386 ; ureadnicul stătea cu funcţio narii săi fiscali
lîngă şoltuz şi pîrgar, vezi M elchisedek, Cronica H u ş u lu i, t. I, p. 31.
6. Uricarul t. XXIII, p 35-36 ; M elchisedek o. c. p. 69 ; A rh iv a Is­
torică t. 11 , p. 70.
pune la plata vămei celei mici din Bacău, pe călugării dela mă-
năstirea Bistriţa care erau scutiţi, avea să trimită oameni, care
să-l „spînzure pe loc"1,).
La 24 Sept. 1619, Gaşpar Vodă Graţiani scria ureadnicului
din Dorohoi, că a dat satul Şendriceni lui Onciu Iuraşcovici :
„să-l lăsaţi în pace, întru nimica să nu-1 învăluiţi cu tîrgul, numai
dabila să o plătească cu tîrgul, încolo nici o dajdie la dregătorie
să nu le ia“2). Ureadnici cu aceleaşi atribuţiuni întîlnim în Hîrlău3),
Dorohoi4), Bîrladr’)JPjatja6), Bacău7), Suceava8), Botoşani'1),Şiret10).
Huşi11), laşi12), Şteîăneşti13), Vaslui14), Tg. Frumos, etc.16).

1. Ibide m .
2. G. G hibănescu, Surete, etc. f. XIV, p. 4
3. N. Iorga, Studii şi doc. etc. t. V il, p. 314nota 1 ; G.G h ib ă ­
nescu, Ispisoace, etc. t. Ii, p. 166-67. (9 O ct. 1586 e am intit Drăgan
O o lp iy i, fost ureadnic de H îrlău).
4 N. Iorga, o c. t V, pag. 73 (25 Iunie cca. 1620,ureadnic de
D orohoi era Vasile) ; Surete, etc. t. XIV , pp. 5-6 (16 Febr cca. 1620, e
am in tit G a v ril diac biv ureadnic de D orohoi), 31 Oct. 1627, MironBar-
novschi M og h ila Voevod scrie ureadnicilor de Dorohoi, (Surete, efc, t.
XIV, p. 13 ; p p 13-14, 14-15.
5 I. A ntonovici, o.c.t IV, p. 37 (6 M artie 1599) Procop Negrea, u-
readnic de B îrlad, d ă un zapis : Idem pp. 52-53; idem pp. 51-52 ; cca.
1622, Pa vel ureadnicul de B îrlad îm preună cu şoltuzul şi pîrgarii, ade­
veresc o întoarccre de vînzare); idein pp. 87-89, Vasile V odă Lupu, în ­
tăreşte un zapis de răscum părare a unei m oşii, zapis ce fusese eliberat
de lsac ureadnicu l de B îrlad la 20 Iulie 1645 ; etc.
6 A rhiva istorică t. Ii, p 70; Margareta V ăduva lu i Sim ion M o­
vilă, scrie ureadnicului şoltuzu lu i şi pîrgarilor din Piatra, despre scuti^
rea unor butnari şi a unor-pllutaşi de anum ite podvoade, etc. Doc. fără
dată, cca 1608-1609; Surete, etcT't. V. pp. 255-56; R adu V odă dăruieşte
u re adnicu lui d in P iatra ş] fratelui său o selişte, 28 Ianuarie 1618
7. A rhiva is to ric i, t. Ii, p. 70.
8 T. Balan, o.c t. II, pp. 54-55; 73-74
9. N Iorga, o.c.t. V, pp. 214-15; Toma ureadnicul de Botoşani
îm p re u n ă cu Ion şoltuzu l şi cu pîrgarii, dau un zapis, de vînzare la 15
M a iu 1609. Bulet. Comis Ist. etc. t. IV, p. 184 ; 12 Iulie 16J2, e am intit
Patraşcu u readnicul de Botoşani; 2 docum. d in 5 Iunie 1603 şi 28 M aiu
1604, amintesc pe Patraşcu ureadnicul de Botoşani (Arhiva diri Iaşi, t
XV, a. 1, 1904, nr 8, p 384 şi Surete, etc. t V, pp 237-38); Vasile Vodă
L u p u la 12 Iulie 1636, scrie lu i Const. Ciogolea, ureadnicul de Botoşani
şi uri carului Borleanu, să cerceteze o pricină dintre O n c iu l Iuraşcu şi
ginerele lu i (Surete, etc. t XIV, p 20).
10 A rhiva istorică, t. JIU, p 209 (24 Sepe 1616, e am intit lsac,
ureadnicul de Şiret îm p reu nă cu şoltuzul şi 12 pîrgari)
 Ultimul ureadnic pomenit în documentele publicate, este
Bejan Gheuca, ureadnic de Bîrlad, la 24 Februarie 1653'). Dacă
admitem traducerea făcută de Haşdeu, atunci ultimul ureadnic
pomenit e din Cotnari, la 9 Noembrie 16562). Pe lângă aceste
atribuţiuni, ureadnicii aveau dreptul de a judeca pricini de mică
importanţă3), dădeau zapise de cumpărare şi vînzare, delimitau
hotarele moşiilor în litigiu, chiar dacă erau în afara tîrgului4),
atribuţiuni avute aproape de toţi funcţionarii domneşti.
Majoritatea acestor acte le făceau împreună cu şoltuzii şi cu
pîrgarii. Atribuţiunile ureadnicului s’au întins în tot ţinutul, fiind
precursorul ispravnicului epocei fanariotice.
După anul 1660 nu mai întîlnim amintiţii în documente
ureadnici.

11. G. G hibănescu, Surete, etc t. V ili, p, 241-51 (19 Iu lie 1612, e

am intit Toader D ubău, ureadnicul de H uşi, care îm p re u n ă cu şoltuzu l
şi pîrgarii dau un zapis de cum părare.
12 Ibidem , Surete, etc t. II, pp 233-34 ; 3 D ecem brie 1634, e a-
m intit H rizea ureadnic de U şi, care îm p reună cu şo ltu zu l şi pîrgarii dau
un zapis de vînzare.
13. Ibidem , t XIV, pp. 75-76; 15 Iunie 1571, e a m in tit un biv uread­
nic de Ştefăneşti.
14 Idem, t XVIII, pp. 114-15, 1 Iunie 1521, e a m in tit Gaja uread­
nicul de Vaslui
15 M. Costăchescu, o. c , vezi şi Surete XX, pp. 227-30, la 3 Fe­
bruarie 1615, e am in tit V asile u readnicul de A d jud .
1. Ibidem , Surete şi isvoade, t. XIII, p p . 185 89.
2 A rhiva Istorică, t. Iii, pp 234, H aşdeu traduce vatav cu ureadnic
3. I. Bogdan, Docum entele lui Ştefan cel M are, t. 1, p p 28-29
4. N. lorga o.c t V, p 7 j ; 2 4-215, etc vezi şi Surete etc t 111,
pp 185-186, etc
 VORNICII DE TÎRG
Dimitrie Cantemir, a scris că Moldova a fost împărţită în
„ţara de sus“ şi în „ţara de jos“, fiecare condusă de un mare
vornic1). Ei prezidau toate consiliile sau mai bine zis divanurile
de judecată din regiunea lor.Aveau drept să judece pe criminali,
hoţi, profanatori de morminte, şi puteau da sentinţe capitale
chiar fără ştirea voevodului.
D. Cantemir a scris că Chilia, înainte de a fi fost luată de
Turci, era administrată de vornicul ţării de jos2), căruia i s’a dat
apoi Bîrladul. Din informaţia ajunsă pînă la noi, ştim că primul
vornic al ţării de jos apare în vremea lui Petru Vodă Rareş, mai
precis la venirea lui în scaun a doua oară, Februarie 15413).
Fiindcă marele vornic al ţării de jos, în cea mai mare
parte din timp era reţinut la curtea domnească, atribuţiunile lui
le îndeplinea doui vornici de grad mai mic4). Vornicului ţării
de ^us îi era încredinţată administraţia ţinutului Dorohoi avînd
doui înlocuitori în timpul absenţei0).

1. A supra originei vorniciei vezi T. Balan, Vornicia în M oldova în

C o dru l C o sm inului, t. V il, 1931-2. pp. 71-2. D l Balan greşeşte cînd afir­
m ă că au fost vornici de ţinut. V ornicii de Dorohoiu am intiţi de îd-sa
erau vornici de tîrg. Dovezile indirecte aduse de d-sa nu sunt convin­
gătoare. Noi răm înem la părerea că erau vornici de tîrg, fiind am intiţi
de cele m ai m ulte ori în legătură cu dregătorii tîrgurilor (o. c. pp. 14
9, pentru a trib u ţiun i. vezi- pp. 149-153, şi p. 168, unde afirmă că în
Suceava ţin u t şi cetate, au guvernat în tă i vornicii de Suceava)
2. D. C antem ir greşeşte, deoarece nu se constată în vremea lui
Ş tefan cel Mare decît un singur mare vornic, vezi şi T. Balan, o.c.p. 109
3. 1. M inea, C în d apare m ai în tă i m arele vornic al ţării de jos ?
în Cercetări Istorice, a. X-Xll (1934-36), nr. 1, p. 338.
4. D. Cantem ir, Descrierea M oldovei trad- G. Adamescu, p. 78
vezi şi C.C. Giurescu, C o ntribuţiuni la studiul m arilor dregătorii din sec.
XIV şi XV în B uletinul com isiunei Ist. a R om âniei, t. V, pp. 77-90.
5. D . Cantemir, 1. c.
 Se pare că aceşti doui vornici exercitau o jurisdicţie ab­
solută atît în oraşele de reşedinţă, Bîrlad şi Dorohoi, cît şi în tîr­
gurile din restul ţării. N’aveau însă voe să judece pe boeri1).
Vornicul ţării de sus avea sub jurisdicţia lui tîrgurile : Cernăuţi
Hotin, Soroca, Ştefăneşti, Dorohoi, Botoşani, Şiret, C. Lung, Baia,
Suceava, Neamţ, -jyatra*. Trotuş, Bacău, Şcheia, Roman, Cotnari,
Hîrlâu şi Tg. Frumos2). Oraşele : Iaşi, Orhei, Chişinău, Lăpuşna,
Huşi, Vaslui, Bîrlad, Adjud, Focşani, Tecuci, Piscul (astăzi sat
în judeţul Covurlui) şi Galaţi, erau sub jurisdicţia vornicului ţării
de jos3).In fiecare tîrg, marii vornici, îşi aveau reprezentanţii lor
însărcinaţi cu strîngerea dijmelor rezultate; vînzărea tuturor măr­
furilor în tîrguri4).
Vechii noştri scriitori de istorie romînească, n’au însemnat
toate atribuţiunile vornicilor de tîrguri. Cercetînd documentele
pe care le avem, se pare că în sec. al XVI-lea, vornicii de tîrg,
se ocupau mai mult cu strîngerea unor anumite dări şi făceau
oarecari judecăţi. Dintr’un document din 3 August 1449, dat de
Alexăndrel Vodă Braşovenilor zice: „nimeni să nu cuteze ai ju­
decare pre dînşii în ţara noastră fără voia lor, nici un boiariu al
nostru. Iar cînd ar vrea oarecare boiariu ăl nostru, sau vornicul5),
sau vameşul, sau pîrgarii, sau oarecari din sfetnici să ia dela
dînşii ceva sau să-i prigonească, sau vamă mai mare... acela va
vedea mare chin şi urgie dela domnia mea“6). După felul ame­
ninţărilor adresate, evident că nu era un mare vornic ci un vornic
de tîrg. In documentul dat de Alexăndrel Vodă, la 23 Februarie
1453, mănăstirii lui Iaţcu de lîngă Suceava, citim : “şi asemenea
nici vornicii din Suceava, nici altul nimeni să nu aibă treabă cu
aceşti oameni, nici săi judece, nici alt nimic dela ei să nu ia...“7).
Tot în privinţa dreptului de judecată al vornicilor, la 13 Martie
1458, Ştefan cel -Mare hotăra ca neînţelegerile dintre Braşoveni
şi Moldoveni să nu fie judecate de nimeni... nici de boer, nici
1 M. Costin, Istoria în versuri polone, trad. P.P .P anaitescu,p. 116.
2. Idem, Cronica ţării M oldovei şi a M unteniei, în L Bogdan, C ro.
nici inedite atingătoare de ist. Rom ., pp. 202-3, Bucureşti 1895.
3. Ibidem , vezi şi Cronica lu i Ureche, ed. cit., p p . 22-3.
4. D. Cantemir, 1. c.
5. Pentru a tribu ţiun ile m arilor vornici vezi C. C. G iurescu, o. c.
şi T. Balan o. c , pp. 118-129. N u ştim pentru ce le spune d-sa vornici
de curte.
6. M. Costăchescu. o c., t. 11, p- 73.
7. Idem, pp. 461-5.
vornic" ci de domn1), sau numai „pentru sfadă în tîrg, să-i ju­
dece.. vornicii tîrgului"2) ; sau „nici şoltuzii nici pîrgarii şi vor­
nicii, nici unul nu are să ia despre parte noastră ceară dela ei..."3)-
Cînd sunt amintiţi împreună cu şoltuzii şi pîrgarii evident că
aceşti vornici nu pot îi decît vornicii de tîrg.
Autoritatea acestor vornici va creşte mereu, trecînd peste
a dregătorilor aleşi de tîrgoveţi, mai ales în sec. al XVII-lea. Din
23 Ianuarie 1669 avem un document din care se vede că jude­
căţile se făceau la «ziua tîrgului".. „denaintea vornicului”, şol­
tuzului şi pîrgarilor4). Intr’un document din 10 Iunie 1635, dat
de vornicii de Bîrlad, Isac şi Lupu împreună cu şoltuzul şi pîr­
garii, citim următoarele „şi noi văzînd de a lor bună voe toc-
mală între dînşii şi plată deplin... iar noi încă le-am făcut a-
ceastă mărturie şi zapis dela noi, la mijlocul tîrgului, dinaintea
scaunului.... şi pentru ca să le fie lor de bună credinţă, am pus
pecetea oraşului..."5). Amintim o judecată pentru furt, făcută de
vornicii din Botoşani, la 6 Septemvrie 1662. Un ţigan din Boto­
şani furase nişte haine din casa unui locuitor al tîrgului. Fiind
prins şi dat pe mîna vornicului, acesta l-a închis, judecat şi con­
damnat la moarte prin spînzurătoare. S’a găsit însă un locuitor
-care a plătit despăgubirile şi gloaba de judecată, luînd pe ţigan
ca „şerb"0). Judecata vornicilor din tîrguri nu era definitivă.
Condamnaţii avea drept de apel la judecata divanului domnesc.
Plîngerile locuitorilor adresate direct divanului domnesc,
fiindcă nu urmaseră calea ierarhică, se trimeteau vornicilor cari
le cercetau, le judecau şi dacă nu reuşeau să aplaneze conflictele,
hotărau termen de judecată la divanul domnesc')- In secolul al
XVII-lea, aceşti vornici încep a se amesteca în toată adminis­
traţia tîrgurilor. Majoritatea actelor întărite mai înainte de şoltuzi
şi pîrgari, încep a purta, chiar dela sfîrşitul sec. al XV-lea
semnătura vorniculor8). Cînd li se prezentau unele cazuri

1. 1. Bogdan, o.c., t. I, pp. 261-5.

2- Ibidem , pp. 229-32.
3. Ibidem , pp. 16-18.
4. 1. A ntonovici, o.c.t. IV, p 111*
5. Ibidem , pp. 63-4.
6. T. Codrescu, a. VI, 1936, nr. 3, pp. 35-6.
7. A rhiva istorică, t l l , p- 176, docum ent din 16 Iunie 1628.
8. T. Balan, Documente bucovinene, t- 1, pp- 94-5, document din
17 A ug ust 1586.
mai complicate, documentele amintesc că vornicii de tîrg între­
buinţau o anumită procedură, întrebînd pe „bătrîiţi şi tineri, Ro­
mâni şi Armeni", ca săli se dea toate lămuririle1)- Din sec. al
XVII-lea, avem foarte multe documente de vînzare, cumpărare
de pămînturi, cum şi documente privitoare la diferite anchete,
unele făcute de vornicii, de tîrg împreună cn şoltuzii şi pîrgarii,
cîteodată chiar împreună cu locuitori ai tîrgului, cunoscători ai
cazurilor, sau cu diferiţi slujbaşi domneşti în trecere prin lo­
calitate, cu preoţii din tîrg, sau chiar numai ei singuri2). Despre
unele cercetări, pentru care primiseră delegaţii, dela unii mari
dregători, vornicii de tîrg făceau raport*). Incepînd din sec. al
XVI-lea, domnii şi-au îndreptat tot mai mai mult atenţiunea a-
supra tîrgurilor, din care-şi scoteau o mare parte a veniturilor
visteriei. Intîlnim mereu diferite ordine, adresate de însuşi dom­
nitor către vornici, ba mai trimeteau în tîrguri, chiar mari
dregători, ioşti mari dregători, dregători de mîna doua c a : vor­
nici de poartă, vatavi şi alţii boeri mai mici în ierarhia dregă­
torilor moldoveneşti, ca să supravegheze la faţa locului executarea
măsurilor ordonate şi activitatea conducătorilor tîrgului4).
Este ştiut că tîrgurile, pe lîngă moşia înconjurătoare, aveau
şi un ocol, compus din sate şi moşii. In atribuţiunile vornicilor
de tîrgurT*a trecut şi supravegherea acestei averi obşteşti5).
Cu vremea, moşiile tîrgurilor şi satele din ocoale, au început
să fie dăruite de domni la diferiţi boeri. Cînd au terminat cu
moşiile şi cu satele din ocoale au început a dărui chiar din tîr­
guri. Vornicii trebuiau să ştie ce terenuri fuseseră dăruite. La

1. A rhiva istorică, t. Ia, pp. 20-1, docum ent d in 5 A ugust 1670 ;

vornici de Botoşani erau G he orghiţă şi D um itraşcu. Li se reclamase câ
Grigore T raistă nu recunoaşte o vînzare făc u tă de tatăl său.
2. I. Antonovici, o,c t. ÎV, pp. 99-100; U ricarul, t X X III, pp. 197-
198, 381-2; G. G hibănescu, Surete şi Izvoade, t. V, pp. 53-^ ; idem , Is­
pisoace şi Zapise, t- II 2, p 83, t. la, pp. 29-30, t. X X X III, pp. 196-7 ; N.
lorga. S tudii şi documente, t. V, p p 218-9, 79-80, etc.
3. G. G hibănescu, Surete şi Izvoade t. X IV , pp. 21-2.
4. A rhiva istorică, t. Iii, pp. 205-6 ; T. Balan, o. c. t. II, pp. 67-8 ;
G. G hibănescu, Surete şi Izvoade, t IV , p. 86, 29-30, 35-6, 194-5, 198-
9, 107-8, 108 ; t V il, pp 183-4 ; Ispisoace şi Zapise, t. III 2, p p 4-5, 94-
95, 96-7, t V ii. pp. 179-80; U ricarul, t. XII, p p 291-3, I. A ntonovici, o.c.t.
IV i, p. 112; N. lorga, S tu d ii şi docum ente, t. V, pp. 71-2; G. T. Bulat,
Doc. m ănăst Văratec, pp. 103-4, etc.
5 N. lorga, o.c. doc d in Mart. 1631; H urm uzach i, vornicul de Bo­
toşani, arată că i s’au p lîn s răze şii d in ocol în tr ’o chestiune
ordinul domnesc ei delimitau terenurile dăruite1). Vornicii de tîrg
făceau cercetări şi constatau rănile căpătate de pe urma bătăi­
lor, le preţuiau, după anumite norme pe care nu le cu­
noaştem, şi obligau pe inculpaţi să plătească despăgubirile şi
cheltuelile făcute cu îngrijirea5). Tot ei constatau şi apreciau su­
mele care trebuiau plătite pentru răscumpărarea „capului" celor
care comiseseră crime8).
Vornicii, ca şi ceilalţi funcţionari de tîrg, în unele cazuri nu
erau de cinstiţi. Amintim numai cazul vornicului de Botoşani
Todiraşcu Jora, caz pomenit întrun document din 15 Februarie
1662,4) de Ion Neculce5) şi de N. Muşte6). Acest vornic, în timpul
retragerii lui Gr. Ghica Vodă, după expediţia din 1762, i s’a ră­
tăcit un camaraş cu doui saci de galbeni. Pe acest carmaş a pus
mîna Toderaşcu Jora, vornicul tîrgului Botoşani. A desfăcut un
sac, a luat cîţiva galbeni şi apoi l*a trimis la Dabija Vodă, ra-
portîndu-i că l-a prins cu sacu de bani desfăcut.
In 1710, găsim vornici de tîrg în Bîrlad, alături de şoltuz
şi pîrgari cari întăreau acte de danie pe care puneau şi pecetea
tîrgului7). La 10 Octomvrie 1716, unul din vornicii tîrgului Bîrlad
era Dima8). Iar în Iaşi la 15 Februarie 1720 vornic era un oa­
recare „Grigoraş"9). In epoca fanariotă, chiar marii boeri au în­
ceput a fi numiţi vornici de tîrguri. Astfel în a doua domnie,
Nicolae Mavrocordat a scos din închisoare pe postelnicul Maxut
şi la numit vornic al Botoşanilor10). Dintr’un document din 15
Mai 1741, putem şti că cei doi mari vornici ai ţării numeau vor­
nici în tîrguri. Ei aveau drept să „caute, cerce, să pună gloabe,
şugubine de morţi de om“, etc., care făceau parte din veniturile
vorniciei11).
O atribuţiune a vornicilor de tîrguri era şi aceia de a pri­

I l. A ntonovici, o.c.t 11, pp 17-8.

2. G G hibănescu, Surete şi Izvoade, t V, pp. 63-4.
3. I. A ntonovicl, o c. p p 90-1.
4. G G hibănescu, lpsoace şi Zapise, t. llli, pp. 196-7.
5. C ronica lu i Ion Neculce, ed cit., p. 40.
6. N. M uşte, în Lef. 111, p 4.
7. 1. A ntonovtci, o.c t. 11, pp. 18-20.
8 G . T. Bulat, o c pp. 136-7.
9. G G h ibănescu, Surete şi Izvoade, t Vil, pp 266-7
10 A xinte U ricarul, în Let. 11. p. 137
I I 1. A ntonovlci, o.c-f. 1- pp. 5-7.
 veghea ca interesele tîrgului să nu fie vătămate, reclamînd'pu­
terii centrale cînd era cazul. Avem un exemplu din 30 Mai 1720,
cînd spătarul Stroici începuse să încalce moşia tîrgului Dorohoi.
Locuitorii tîrgului au reclamat domnului, care a trimis să îacă
anchctă la faţa locului pe Dimiti'ie Macri, biv ban. Acesta îm­
preună cu vornicii tîrgului, Durac şi Ilie, au delimitat hotarul în
discuţie1). Delimitarea hotarului s’a făcut după vechiul obiceiu
pămîntesc. Cîţiva tîrgoveţi bătrîni din Dorohoiu, au mers cu
Jt^azda în cap pe unde ştiau că a fost hotarul2). Vornicii de tîrg
erau delegaţi de domn să facă csrcetări şi în afara tîrgului3). La
25 Septemvrie 172J, vornicii Sucevei au fost trimişi de domn
sa cerceteze şi să facă raport asupra unui conflict ivit între mă­
năstirile Sf. Ilie şi Pătrăuţi, pentru un vmetoh, numit Florinta.
După cercetarea făcută la faţa locului de către Negoiţă Ciudin
şi Toader Bădelişte, vornicii Sucevei, la 11 Noemvrie, 1725Mihai
Vodă Racoviţă, întări metohul mănăstirii Sf. Ilie4). Acelaş dom­
nitor, la 15 Iulie 1726, a dăruit mănăstirii Sf. Ilie o bucată
de loc din marginea tîrgului Suceava, pe care l-au ales vornicii
împreună cu delegaţii domneşti5). Evident că locuitorii tîrgului
s’au supus de nevoe hotărîrii domneşti, însă au căutat să mai
reducă ceva din suprafaţa pămîntului care le fusese luat. La 8
August 1728, Grigore Vodă Ghica, a scris vornicilor Sucevei, că
i s’au plîns călugării dela mănăstirea Sf. Ilie* fiindcă negustorii
din tîrg îşi făcuseră case pe locul dăruit lor şi nici nu vor să
le plătească nimic. Porunca domnească obliga pe vornici să cer­
ceteze şi dacă dreptatea ar fi fost pe partea călugărilor, să oblige
pe negustori să plătească banii datoraţi egumenului. Dacă egu­
menul n’ar voi să-i mai ţină pe locul mănăstirii, vornicii trebuiau
să-i evacueze6). Un document cu data de 11 Mai, fără an, pro­
babil 1724, ne arată că vornicii Sucevei erau sub dependenţa
marelui hatman, care era şi pîrcălab al Sucevei. Episcopul Calis-
tru al Rădăuţilor s’a plîns mcirelui hatman Racoviţă, că vornicul

1. G. G hibănescu, Surete şi lzvoade, t. XII, pp, 60-1, vezi şi T.

Balan, o.c.t. IV, p. 64.
2. Ibidem , pp. 1-3.
3. T- Balan, o, c. t IV, pp. 28-9.
4. Ibidem , pp. 57-8.
5. Ibidem , pp. 63-4.
(). Ibidem , p. 85, vezi şi alt caz asem ănător la H îrlă u în G. Ghi-
b; nescu, lspisoace şi Zapise, t. IV*, p. 258
Şerban trăia mai mult la mănăstirea Pobrata, fiind zdruncinat de
moartea întregii sale familii. El dăduse mănăstirii întreaga sa
avere care astfel, se pare că ar fi rămas obştei tîrgului. Cităm:
„că aceasta o fac tîrgoveţii pentrucă nu le prea intră în voe.... şi
nu s’ar cădea să le dai dumneata obraz, că de cînd au început v
ei a-şi face isprăvi singuri, acum nici bagă seamă pe vornicul.,
ce mă rog eu dumitale să nu-i prea voiniceşti că de lei vei da
obraz deci şi vornicul înzadar să mai numere judeţu acoleai între
dînşii, cu acestea obîrşind iarăşi rămîiu"1).
Intr’o scrisoare din 20 Martie 1743, logofătul Sandu Sturza,
făcea următoarele consideraţiuni asupra vorniciei şi vornicilor
din tîrguri: „şi căci s’au schimbat vornicii aceia, nui atîta pri­
cină.... căci de’s schimbă vornicii dar vornicia rămîne"2).
Din cauza daniilor, făcute de domni din moşia tîrgului di­
feriţilor boeri, proprietarii vecini cu tîrgurile sau mănăstirile s’a
ajuns să se facă încălcări şi deoparte şi de alta, certuri şi recla-
maţiuni urmate de cercetări la faţa locului. Cu aceste cercetări
şi noui hotărniciri erau însărcinaţi şi vornicii din tîrg3). Iată o
încheiere a unei judecăţi făcută de vornicii de Botoşani la 12
August 17C8: „s’au întărit de către noi cercetare ce s’au făcut, spre
contenire prigonirilor de cătră amîndouă părţile; iar care nu să va
mulţjifni i s’au pus zi să meargă la divan de unde li să va da
săvârşire hotărîrii"4).
Vornicii împreună cu fruntaşii tîrgurilor trebuiau să aibă
grijă de locuitorii veniţi din alte părţi pentru a se popula tîr­
gurile. In sarcina lor grija ca aceştia să aibă loc de hrană su­
ficient; printre înlesnirile date obişnuit; celor veniţi pentru prima
dată în centrele depopulate, era şi aceia de a Ii se da voie să
facă orice fel de negoţ. Tot vornicii trebuiau să supravegheze
ca locuitorii tîrgului să nu ocupe terenul unde se făcea negoţ în
zilele de tîrg sau unde se ţineau „iarmaroacele...", „şi vornicii ca
nişte zabeţi şi dregători acelui oraş să nu îngăduiască pe nimeni
a lăsa să ia din locul acesta măcar o palmă", zice un document
din 4 Mai 1776B). Amintim că vornicul de Bîrlad, pomenit la 16

1. G. G hibănescu, o. c. t. VIII, pp. 339-40

2. N, lorga, o c.t. V. pp. 239-40.
3. Ibidem , p. 243 şi 254.
4. Ibidem , pp. 259-60.
5. Ibidem , pp. 254-6
Martie 1777, nu ştia să scrie şi semna prin punerea degetului1).
Vornicii aveau ca ajutoare logofeţi însărcinaţi cu cancelaria
vorniciei2) şi cu diferite misiuni8). Un locuitor din Botoşani, re­
clama divanului domnesc, la 20 August 1790, că nu-şi poate vinde
casele scoase la mezat din cauza lui Ionită, logofătul vornicilor
de Botoşani, cari spunea cumpărătorilor că le va cumpăra el4).
O altă însărcinare a vornicilor de tîrguri era aceia de a face
publicatiunile de vînzare cerute de locuitori. Publicaţiunile aces­
tea se citeau ca să le audă cît mai multă lume, în zilele de
iarmaroc, pentru ca neamurile să poată lua cunoştinţă şi să-şi
exercite dreptul de protemisis5), şi ceilalţi doritori de a cumpăra,
să ştie8).
Nici o construcţie nu se putea face în oraşe fără ştiinţa şi
voia vornicilor tîrgului. La 16 Octomvrie 1816, Scarlat Vodă Ca-
llimachi, fusese înştiinţat că Armenii din Botoşani zidiseră o
clopotniţă de piatră, foarte mare, cu clopote şi se gîndeau să-i
pună ceas. Vornicii nu fuseseră înştiinţaţi. Vodă sesizat de recla-
maţiunîle unor tîrgoveţi, a trimis în Botoşani un „bumbaşi cu
volnicie" să oprească punerea ceasului şi să dea jos clopotele.
Au urmat intervenţiuni după care domnul a ordonat vornicilor
să-i lase să-şi termine construcţia7).
In preajma anului 1820, se cunosc cazuri, cînd negustorii
din alte tîrgurii criticau vehement actele stăpînirii, încît domnul
a ordonat vornicilor să ia aspre măsuri contra lor8). Dintr’un docu­
ment din 28 Decemvrie 1759, ştim că vornicii din Botoşani
trebuiau să caute dascăli pentru şcoala deschisă în tîrg, să plă­
tească leafa dascălului şi să ţină seama de scutirile acordate
prin hrisovul domnesc acelui dascăl9).
Vornicii de tîrg îşi exercitau atribuţiunile şi în ocoalele tîr-
gurilor. In Martie 1731 vornicul Hurmuzachi al Botoşanilor, lua
măsuri pentru ocrotirea răzeşilor din satul Rusi, care făcea parte

1. I. A ntonovici, o.c.t. 1, pp. 45-6.

2. Uricarul, t. X X II, p. 375.
3. I. Antonovici, o. c. p. 241.
• 4. Uricarul, t. XX II, p. 373.
5. G. G hibănescu o c.t. Vil, pp. 116-7; vezi şi. Revista istorică a.
IX, 1923, nr. 13, pp. 46-8.
6. Uricarul. t. XII, pp. 261-3.
7. N. Iorga, Docum entele fam iliei C a llim a ch i, t. I, pp. 529-30.
8. Idem, S tu d ii şi documente, t XXI, p. 279.
9. U ricarul, t. II, pp. 52-3.
din ocolul tîrgului, şicanaţi de oamenii medelnicerului Ionaşcu
Isăcescu1). Vornicul Botoşanilor şi marele căpitan de Dorohoi,
au primit o adresă din partea domnului, în Octomvrie 1741, prin
care erau înştiinţaţi că în ocolul, „Botoşanilor la mijlocul tăe-
turii, s’au găsit doui jidovi şi un Rus, tăiaţi şi înjungheaţi"’ Ii
întreba de ce nu i«au dat de ştire, ce fel de dregători sunt de
nu l-au înştiinţat trebuind să afle ştirea de la alţii2).
Vornicii de tîrg făceau, la cerere, hotărnicii în ocoale, dă­
deau mărturii „în sămn“ şi o treceau „la protocol", după care
urma întăritura domnească3). Dintr’o plîngere din 29 Ianuarie
1820, ştim că locuitorii tîrgului Botoşani s’au plîns domnului
contra dregătorilor cari nu pot să-i apere contra egumenului mă­
năstirii Sf. Neculai din Popăuţi. Domnul a trimis un delegat la
faţa locului, care împreună cu vornicii tîrgului, au cercetat şi
au văzut că aveau dreptate4). In ceiace priveşte încasarea im­
pozitelor datorate de tîrguri vistieriei, vornicii primeau instruc­
ţiuni dela marele vistiernic al ţării. Vornicii tîrgului supravegheau
alegerile de epitropi, dela înfiiţarea acestei noi dregătorii, în senzul
ca aceştia să fie aleşi după prevederile noilor dispoziţiuni domneşti
de organizare municipală5). Cînd nu-şi făceau datoria şi aveau
purtări nedemne, vornicii de tîrg erau înlocuiţi cu alţii. Cităm
cazul vornicul de Botoşani, aga Costachi Drăghici, din 24 Iulie
1830. „Se publică în urmarea podlpgheniei ex. Sale d. viţe pre­
zident, nr. 6612 din 16 Iulie, că d. aga Costache Drăghici s’au
depărtat din slujba vorniciei de Botoşani pentru rălile sale.ur­
mări smintitoare slujbei şi nepotrivite numirii sale"6).
Se apropiase vremea aplicării Regulamentului organic.
In concluzie, din cele expuse, s’a văzut, cum vornicii de
tîrguri, numiţi de marii vornici ai ţării, apoi de domni ca re­
prezentanţi ai lor, au ajuns să fie organele executive domneşti
în tîrguri, dînd la o parte toţi dregătorii aleşi de obşte, ajun-
gînd să dicteze ei, neţinînd searria decît în mică măsură de in­
teresele tîrgoveţilor, lucrînd numai după ordinile puterii centrale.

1. N. Iorga, o.c.t , V, pp. 232-3

2. Idem, t VI, pp. 222-3. /
. 3. Idem, t. V, p. 238, docum ent din 6 Febr. 1742; Const. Mavro-
cordat ordona vornicilor din Botoşani cele de mai sus.
4 Ibidem , pp. 260-1. ,, ,,
5 Ibidem , p. 265, toam na a nu lu i 1822, visteria scrie Vorniciei de
Botoşani pentru veniturile destinate visteriei.
6 Ibidem , pp. 181-2.
7 A lb in a Rom ânească, nr. 56 din 24 Iulie 1830.
 DIVERŞI
1 FUNCŢIONARI
i DE TÎRG

In tîrguri, pe lîngă funcţionari amintiţi, ale căror atribuţiuni,

în parte ne sunt cunoscute, documentele şi celelalte informaţii
ajunse pînă Ia noi, ne arată că au existat o sumedenie de func­
ţionari domneşti, sau de tîrg, a căror activitate ne este foarte
puţin cunoscutei.
Dimitrie Cantemir ne spune că în fiecare tîrg şi cetate, pentru
împărţirea dreptăţii, erau judecători, „cari în unele locuri se
chiamă pîrcalabi, în altele vornici şi camaraşi"1). Corespunde a-
ceastă afirmaţie adevărului ? Din cele expuse pînă acum, am
văzut că pîrcălabii şi vornicii aveau atribuţiuni judecătoreşti,
dar că judecătorii din unele tîrguri se numiau astfel, nu putem
admite. Să fi fost mai multe categorii de pîrcalabi şi vornici ?
Dimitrie Cantemir afirmă că chiar în Iaşi, marii dregători aveau
drept de a asculta şi judeca unele neînţelegeri, dacă părţile în
litigiu erau de acord, cu toate că oricine avea dreptul să apeleze
la divanul domnesc2). Marele vistinic îşi avea funcţionarii lui în
fiecare tîrg şi se numiau aprozi de tîrg. Şeful lor se numia vatav
(inspector aprodortim forensium). Strîngeau tributul şi celelalte
dări şi le duceau Ia vistierie3).
Ţinutul Romanului era sub administraţia vornicilor de poartă,
drept plată, pentru slujba pe care o făceau şi probabil că se ames­
tecau şi in tîrg4). In Bacău şi Trotuş unde erau vii domneşti,
avea atribuţiuni paharnicul al IlI-lea iar în Huşi, paharnicul al
Il-lea5).
Un număr apreciabil de funcţionari de tîrg cunoaştem din
documente. Intr’un document din 18 August 1438, sunt pomeniţi

1. O. Cantem ir, o.c. p- 106.

2. Ibidem , p. 105.
3. Ibidem , p. 87.
4. Ibidem, p. 84.
5. Ibidem , pp. 83-4.
„panii" de Hîrlău1), în alt document din 5 Aprilie 1448, sunt
pomeniţi judecătorii din Hîrlău cu globnicii şi pripăşarii lor2).
Primii aveau drept de a judeca, iar ceilalţi de a strînge unele
dări. Găsim judecători în Iaşi la 8 Octomvrie 14343).
Vornicii, işlişarii şi „alţii", probabil boeri sau funcţionari
aveau drept de a judeca. In documentul din 12 Aprilie
1458, dat de Ştefan cel Mare „Mitropoliei din Roman", erau opriţi
judecătorii, globnicii, pripăşarii, osluharii, prerubţii şi alte slugi".,
să judece sau să stîrngă biruri dela locuitorii satelor dăruite Mi­
tropoliei, care mai înainte ţineau de tîrgul Romanului4). Se
pare că judecătorii sau judeţii, cum li se mai zice în documente,
aveau mai mult atribuţiuni financiare, sau mai bine zis judecau
litigiile de bani5). In Dorohoi sunt pomeniţi judecătorii, la 16 Fe­
bruarie 1459, cu drept de judecată în satele vecine6). Judecători
erau şi în Bacău la 20 Mai 1459. Aceştia încasau pentru ei
gloabele de judecată. Prin urmare judecători se găseau în toate
tîrgurile7). In multe documente găsim amintit un „diregător" cu
numele de namesnic. Namesnicul se pare a fi fost un funcţionar
subaltern al dregătorului de ţinut în tîrguri, pentru a supraveghea
activitatea dregătorilor municipali8).
La 18 Ianuarie 1602, Ierimia Movilă scria „diregătorului“
din Hîrlău, să lase în pace pe un locuitor9). împreună cu dele­
gaţii trimişi de domn şi cu celelalte autorităţi din tîrguri „di-
regătorii" făceau unele cercetări10). Uneori „diregătorii" dădeau
zapise de mărturie care serveau la întocmirea documentelor dom­
neşti11). In unele oraşe au fost cîte doui namesnici cu atribuţiuni
asemănătoare cu ale vornicilor şi şoltuzilor12). Namesnicul îl în-

1. D am ian P. Bogdan, Acte m oldoveneşti a. Ştefan cel Marc, pp.

27-30.
2. M. Costăchescu, o.c.t, II, pp. 310-3.
3. Ibidem , p. 312.
4. I. Bogdan, o-c.t,, I, pp. 9-12.
5. M . Costăchescu, o.c.t. II, pp. 677-8 şi 692-3.
6. 1. Bogdan, o.c.t. I, pp. 28-9.
7. T. Balan, o.c.t I, pp. 23*4 ; în tr’un doc. din 13 Ian. 1586 găsim
în R om an pe „Crăstea giudeţ" (A rhiva istorică, t. li, p- 134).
8. N. Iorga, S tu d ii şl doc. t. V, p. 73, 213, t. VI, p- 16 şi 14
9. T. Codrescu, a. II, 1933, nr. 7, p 97 şi T. Bulat, o.c. p. 14 ,
10. A rhiva istorică, t. Ii, pp 13-4
11. I A ntonovici, o.c t. III, pp 30-1; pentru namesnici şi direga-
tori vezi V P uiu ş. a , o. c. pp 84-5 (doc d in 22 Iunie 1623)
12. I A ntonoylci, o.c.t. IV, pp- 71-2 (doc. din 1633).
tîlnim făcînd cercetări şi anchete împreună cu şoltuzul şi aju­
toarele lui3). La 4 Iulie 1642, Iaşico dregătorul de Bîrlad ia parte
împreună cu alţii la o „tocmeală“1). Tănase şi Nicula „names-
nicii de Bîrlad“, împreună cu şoltuzul şi pîrgarii, tîrgului, au dat
la 17 Iulie 1643, o mărturie de vînzare, care avea să „le hie lor
de credinţă bună pînă îşi va face şi direasă domneşti*, pun şi
pecetea oraşului2). Unii din aceşti „diregători “, comiteau uneori
ilegalităţi, luînd dela locuitori mai mulţi bani decît se cădea, cum
zicea un document din 29 August 1660, „făr liage şi făr is­
pravă*3).
In documente mai sunt pomeniţi „mitnicii»4), „cămănarii*5),
care încasau camăna, „dejmarii*, care încasau dijmele6), vameşii
de pîrcălăbie7), vameşii domneşti8), armaşi de tîrg9), aprozi de
tîrg10), dieci de tîrg11), etc. Toţi aceştia şi mulţi alţii, nu ştim dacă
aveau atribuţiuni în administraţia tîrgurilor, sigur e însă că se
amestecau şi făceau încurcături şi abuzuri.
In epoca fanariotă vel căpitanii era însărcinaţi cu paza o-
raşelor, la ordinele staroştilor, pîrcalabilor şi ispravnicilor. Vel
căpitanii, căpitanii şi oamenii lor în ceiace priveşte disciplina şi
comanda supremă, depindeau de agă. Afară de poliţie, căpitanii
de tirgurii primeau diferite însărcinări, asistau pe ispravnici ca
organe executorii şi semnau diferite acte cînd se aflau de faţă 12).
La 28 Iulie 1714, Nicolae Vodă Mavrocordat scria căpitanilor şi
călăraşilor din ţinutul Cernăuţi, că a numit ca mare căpitan pe
Dumitraşcu Calmuţchi. „Voi toţi căpitani şi calaraşi de pe la
steaguri" să-i ascultaţi ordinele „pe porunca domniei mele şi a

1. G. G hibănescu, Surete etc. t. III, pp. 16-8; la pp. 67-70, un

loaniş namesnic de Şiret (doc. d in 9 M a i 1637).
2. Uricarul, t. XV II, pp. 99-100.
3. I. Antonovici, o c, pp. 84-5, 89-90, 96 ; docum ente d in 22 Febr.
1646 şi 30 A ugust 1658.
4. Ibidem , p. 135 ; N. Iorga, o c.t. V, p. 222 ; U ricarul, t. XXV, pp.
275-6; G. G hibănescu, o.c.t. V, pp. 332-3.
5. N. Iorga, o c t. V, p. 81.
6. Idem, t. V I, p. 81.
7. I. Neculce, Buletin, etc 1930, fasc 8, p. 109.
8. Revista istorică, a. II, 1916, nr. 1, p p 18-9.
9. N. Iorga o. c. t. X X III, p 394
10. G . G hibănescu, o.c t III, p. 126.
11 Idem, t. IV, p. 281-4, t. V II, p 45.
12. Uricarul, t XXII, p. 382.
13. lbid. ţ. XVI, pp. 221-2 ; N. Iorga, o.c.t. V, pp. 298-9.
 dumisale hatmanului"!)- Se cunoaşte isprava unui mare căpitan
de Focşani, care a salvat oraşul de distrugerea pe care i-o pre­
gătiseră Tătarii, Domnitor era Mihai Vodă Racoviţă şi faptul s’a
întimplat în cea dea doua lui domnie2).
Qrigore Al. Gh. Ghica Vodă, la 9 Septemvrie 1775, a nu­
mit pe Proca Roman, vel căpitan de Dorohoi cu următoarele
atribuţiuni: „să fie volnic.... a-şi purta grijă la căpitănia lui şi
a odihni pe toţi locuitorii... despre toată supărarea şi strîmbă-
tăţile ce vor ave, şi poruncesc domnia mea şi vouă vornicilor
şi vouă locuitorilor. . . viindu-vă numitul căpitan să-l cu­
noaşteţi de căpitan şi să-i daţi ascultare la toate cele ce vor da
porunci şi învăţături din partea domniei mele, iar carele s’ar a-
răta contra poruncei, i-am dat voe ca pe unii ca aceia să-i certe
pe fişte carele după vina sa înştiinţînd şi pe domnia mea, pe
unia ca aceia şi cu mai grea urgie se vor pedepsi. Iar carele din
locuitori nu să vor odihni cu giudecata căpitanului să vie aice
şi să afle dreptate dela divanul domniei mele". Porunceşte apoi
ispravnicului de Hîrlău ca „cele ce sănt obişnuite ale căpităniei
să nu să amestici şi să Ie e deplin după obiceiul vechi"3). Dom­
nul poruncea în 1741, vel căpitanului de Dorohoi să-i trimeată
Ia Iaşi, pe un ungur din Cotnar cu o fată de Moldovean cu care
se cununase . Tot odată trebuiau trimişi şi părinţii şi naşii lor,
deoarece 4 s’a plîns „prefectul Manzis din Iaşi", că după cununie
feciorul s’a dus la tatăl său şi l-a luat de barbă silindu-1 să se
boteze4).
Constantin Vodă Mavrocordat, în Octomvrie 1741, mustra
pe lliaş, vel căpitanul de Dorohoi şi pe vornicii de Botoşani
pentrucă în ocolul tîrgului Botoşani se făptuiseră crime despre
care ei nu ştiau nimica, domnitorul find înştiinţat de alţi dre­
gători5).
In Iaşi era un vel căpitan de lefegii, care avea în grijă
straja a treia a tîrgului; se afla sub comanda agăi, căruia îi ra­
porta tot ce se întîmpla în oraş. Chestiunile mai mici le rezolva
el singur, celelalte cădeau în atribuţiunile agăi6). împreună cu di­

1. N lorga, Docum entele Callim achi, f. II, p. 175.

2. U ricarul, t. XIII, p. 363.
3. G. G hibănescu, o. c. t. XII, pp. 65-6.
4. N. lorga, S tu d ii şi documente, t. IV , p. 213.
5. Ibidem , pp. 222-3-
6. P. Rîşcanu, o.c. p, 25.
feriţi dregători de tîrg, căpitanii, întăreau diferite acte şi înde­
plineau o sumedenie/ de slujbe în tîrguri, ocoale şi în ţinuturi1).
Constantin Mihai Cehan Racovită Vodă, la 8 Iunie 1752, a dat
un hrisov pentru birurile pe care trebuiau să le plătească locui­
torii care aveau să se aşeze în unele oraşe din Moldova. Dacă
ei aveau să fie nemulţumiţi de felul purtării vornicilor se pu-
teău adresa vel căpitanului de Soroca2).
In concluzie se poate spune că aceşti căpitani, reprezentau
un fel de jandarmerie la ordinele puterii centrale şi a autorită­
ţilor ţinutului, care acţiona pe întreg cuprinsul ţării inclusiv tîr--
gurile.
In epoca fanariotă, judecătorii de îîrg au fost menţinuţi şi
li s’au fixat atribuţiuni mai precise. Intr’un document din 15 Iu­
nie 1713, sunt amintiţi Dima biv judeţ, Radu judeţ, Petru Cer-
nei jurat şi Constantin Dobrat jurat3).
La 4 Aprilie 1755, Matei Vodă Ghica, scria Iui Constantin
Razu, biv vel spatar, lui Constantin Darie biv vel pitar şi lui Gri-
goraş Ipsilant cămăraş, toţi trei judecători ai ţinutului Neamţ, ca să
judece o pricină dintre locuitorii tîrgului Neamţ şi locuitorii din
Hangu deoparte, iar de alta stolnicul Constantin Lazu pentru
moşia Negrileşti4). Acelaş domn scria, la 18 Mai 1755, lui Iordachi
Cantacuzino biv vel paharnic, „giudecătoriu de ţinutu Hîrlău şi
Dorohoiul, i Păun biv vel medelnicer, ispravnic de ţinutul Hîr-
lăului i Dorohoiul“, şi la alţii ca să judece o pricină dintre un
negustor din Botoşani şi nişte călugări5).
Noua ordine judecătorească se datoreşte lui Constantin Vodă
Mavrocordat, care pentru Iaşi, a numit trei judecători plătiţi cu
Ieăîă, măsură extinsa apoi în toată ţara6).
Judecătorii erau obligaţi să ţină un registru în care să fie
trecute toate cazurile de judecată. Constantin Mavrocordat adre-
sîndu-se unui judecător i-a scris că l«a numit în această slujbă
„pentru odihna nărodului, şi un om prost de va ave cu vreun
boer judecată, orice obraz va fi şi n’a vrea să vie pe sorocul
dumitale la giudecată, să trimiţ să-I aducă 7).

1. T Balan, o c.t. IV , pp. 200-1, 214-5 ; G. G hibănescu, o.c.t. XXIV,

p 16, Idem, Ispisoace etc., t. V ii, pp. 151-2
2. Uricarul, t. IV, pp. 1-5.
3. Idem, t. V il, pp. 14-16
4. G. G hibănescu, o c t XXIV, p. 69.
5 N. Iorga, o.c t. V, p. 250
6. Cronica lu i Neculce, ed. cit., t. 11, p 481.
7. N. Iorga, o c.t. V I, p. 264.
 In epoca fanariotă în tîrguri, s’au rînduit vătavi de cărăuşi,
adică şefii asociaţiunilor de căruţaşi chirigii Vătăjiei i s’au
creiat venituri şi anume: „trei bani la leu din suma chi­
riei încasate, însă numai dela acei cari se tocmiseră prin vatav",
ceilalţi dădeau numai jumătate din taxă. Vătavul chirigiilor era
dator să trimită căruţaşi cu chezăşie şi dădea în acelaş timp
celui care avea nevoie de chiriaş o „teşchere", arătînd numele
şi „porecla" chirigiului, unde trebuia să meargă şi felul mărfii
pe care avea s’o transporte. Nici un cărăuş din tîrguri n’avea
voe să facă vreun transport decît cu ştirea vatavului*). O nouă
reglementare a asociaţiei chirigiilor s’a făcut la 5 Noemvrie 1815.
Se specifică că din orice chirie din tîrg în altă parte „avaetul
vătăjiei“ avea să fie de un leu din 10 lei, taxa se încasa nu­
mai cînd marfa se încărca în tîrguri. Tocmeala între negustori
şi chirigii se făcea numai în faţa vatavului. Vatavii se numiau
de „boeriul nazăr"2). De multe ori venitul „vătăjiei de chirigii"
se dădea mănăstirilor, bisericilor, şcolilor sau casei „obşteşti a
doftorilor". Acesteia din urmă îi dăruia, la 10 Noemvrie 1814,
Scarlat Callimachi Vodă, venitul „vătăjiei de harabagii" din tîr-
gul Galaţi, care pînă atunci îl încasaseră pîrcalabii din locali­
tate 3).
In Iaşi erau funcţionari însărcinaţi cu controlul funcţionării
canalurilor de apă, numiţi „suiulgii", care ţineau de eforia casei
apelor 4). Tot în Iaşi era un căpitan de podari care era dator să
fie în permanenţă cu podarii de rînd, să cerceteze toată ziua
podurile şi să aibă grija ca să se schimbe podelile stricate. Tre­
buia să observe ca toţi negustorii să măture strada din faţa pră­
văliei, de două ori pe săptămînă, iar unde nu erau prăvălii aveau
s’o măture podarii. N’avea să lase pe nimeni să iasă cu casa
în stradă sau să arunce gunoiul de pe străzi sau în mahalale, ci
să-l scoaţă afară din oraş. O altă datorie a căpitanului de po­
dari şi a oamenilor săi era, ca la incendii să dea tot sprijinul
corpului de pompieri 5).

1. U ricarul, t, XIX, p. 350, docum ent din 1776.

2. Idem, t. IV, p p 205-6
3. Idem, t. I, pp. 211-3.
4. I. Neculce, Buletin etc., 1922, fasc. 2, pp. 268-9.
5. P. R îşcanu, o. c. p. 31.
 VORNICIA DE OBŞTE Şl DE POLITIE
Nu ştim dacă era nevoie de creiarea unei noi dregătorii în
organizarea statului moldovenesc sau se simţea nevoia plasării
unor favoriţi domneşti. In epoca fanariotă funcţiunile s’au în­
mulţit. La 1803, în Moldova erau 4 mari vornici în loc de'doui,
ba se mai creiază şi „vel vornicia de obşte". Primul vel vornic
al obştei a fost Manolachi Dimachi. Domnul care a înfiinţat vor­
nicia de obşte a fost Alexandru Moruzi. S’a hotărît ca noul dre­
gător să aibă drept să ia parte la şedinţele marelui divan, fiind
socotit ca al V-lea mare vornic al ţării. Prin reglementarea a-
tribuţiunilor acestui nou demnitar, i s a dat în grijă casa milei,
grija pricinilor de „clironomie", rînduirea de epitropi unde era
nevoie, cum şi împărţirea clinoromiilor. Vornicul de obşte admi­
nistra daniile făcute de mănăstiri casei milelor. De aceste danii
făcea „izvod", pe care-1 prezenta domnului odată pe an. Dom­
nul îl trimetrea spre cercetare „veliţilor boeri". Vornicul de ob­
şte controla buna funcţionare a cişmelelor cari aduceau apă în
Iaşi1).
Vornicul de obşte avea o cancelarie proprie al cărei şef
era un logofăt cu practică. Titularul vorniciei avea drept să-şi
aleagă un judecător dintre boerii din clasa Il-a. Cel ales se în­
tărea de domnitor2). Vornicul de obşte făcea parte din comisiu-
nea însărcinată cu administrarea averii copiilor orfani, ca exe-
tor al hotărîrilor comisiunei din Iaşi 3).
Alexandru Vodă Mavrocordat dăruise fiicei sale Ralu, la 16
Iunie 1784, o bucată de loc lîngă Copou-Iaşi. „Naţoanea Lutra-
nilor", cum le zice un document din 8 Noemvrie acelaş an, ri­
dicase pretenţii la stăpînire asupra acestui teren. Cu cercetarea
la faţa locului a fost însărcinat Costache Balş, vel logofăt al ţării
de jos şi Manolache Dimachi, vel vornicul de obşte4),

1. Uricarul, t. I, p p 123*6
2. Ibidem
3. Idem, t. V, pp. 25*9.
4. Idem, t. IV , p p . 170-6
 La 24 Ianuarie 1814, vorniciei de obşte i se adresa, de
către Decasterie, o scrisoare, în privinţa unui jurămînt, din care
se constată că avea de judecat anumite chestiuni*).
Cutia milelor fiind în seama vornicului de obşte, el trebuia
să îngrijească de strîngerea fondurilor. Fabricele de bere, care
se deschideau în orice oraş, plăteau o anumită sumă pentru cu­
tia milelor 2). Fiindcă din casa milelor nu putea lua leafă mai
mare decît se dădea înainte simplului „epistat al casei", restul
lefii i se complecta dela casa răsurilor 8).
Alexandru Vodă Callimachi a înfiinţat o nouă boerie, nu­
mită vel vornicia de „politie", al cărei conducător era egal în
grad cu ceilalţi mari vornici din divan. Atribuţiunile lui se
exercitau numai în Iaşi. Primul document în care e pomenită
această nouă dregătorie e din 6 Decemvrie 1813.
Vel vornicul de politie se ocupa cu aplicarea planului de
sistematizare a laşului, şi cu planurile nouilor clădiri cari aveau
să se mai facă în capitală fiindcă pînă atunci nu fusese nici o
rînduială. La dispoziţia şi sub ordinele lui, era arhitectul oraşu­
lui, starostele de teslari, de petrari, de cărămidari şi toţi meş­
terii lucrători. Orice construcţie nouă şi chiar orice reparaţie a
clădirilor deteriorate, nu se putea face fără aprobarea lui. El
ţinea un registru de toţi meşterii şi lucrătorii calificaţi. Toate
hotărîrile asupra terenurilor pe care se puteau clădi în Iaşi, în
discuţie, le da numai el. Supraveghea ca proprietarii să nu ocupe
părţi din stradă, pe care trebuia s’o lărgească prin orice măsură.
Prin oamenii săi, vornicul politiei, trebuia să ţină curăţenia
oraşului. Locuitorii erau obligaţi să-l înştiinţeze despre cazurile
de boală ivite cum şi despre morţile întîmplate. Vornicia de po­
litie n’avea să ia atribuţiunile hătmăniei şi agiei. Noul vornic
primea leafă şi avea sub conducerea lui 30 de slujitori cu un
zapciu al lor numit căpitan. Ei erau scutiţi de dări ca şi ceilalţi
slujbaşi ai ţării. Urma să fie găsit „arhitectorul“ cum şi fondul
din care să i se plătească leafa4).
Din 27 Iunie 1818, avem o scrisoare dela Scarlat Vodă Ca­
llimachi, prin care Dumitru Jora, biv vel vornic al politiei era

1. Idem , t. XIV , pp. 236-7.

2. N Iorga, D ocum entele Callim achi, t I, pp. 516, 531 şi 537.
3. V. A Urechia, o.c.t. XI, s 1800-34, p. 37, vezi şi Uricarul, t.
I, P- 103.
4. U ţicarul, t. I. pp. 197-201,
însărcinat cu cercetarea unei plîngeri a locuitorilor din Tîrgul
Frumos1).
Nu prea cunoaştem vornici de „politie”. Ştefan Vogoride,
caimacanul Moldovei, ridicase, înainte de 16 Noemvrie 1821, pe
cămănarul Iordachi Răşcanu, la rangul de vornic al politiei2).
Din Noemvrie, acelaş an, avem şi un ordin al lui Abdulah Sa-
lih, care ordona aceluiaş caimacan, ca îndată după retragerea
trupelor ruseşti din Moldova, să numească pe Iordachi Răşcanu,
vornic al „politiei", care fusese şi mai înainte în serviciul im­
perial3).
Chiar cînd domnul făcea vreo danie în Iaşi înştiinţa pe vor­
nicul „politiei". Astfel la 16 Octomvrie 1822, Ioniţă Sandu Sturza,
scria vornicului de „politie", Ion Tăutu, că a dat, fostului mare
vornic Andronache Donci, cinci locuri de dughene. Vornicul
a primit ordin să le măsoare şi să-i dea voe să facă dughene.
Apoi urma să aibă grijă ca să plătească bezmănul pe trei ani
înainte după vechile „aşezămînturi". La măsurătoarea locurilor
dăruite, a mers un inginer rînduit de vornicul oraşului4). La ce­
rerea autorităţilor judecătoreşti sau a domnului, vornicul de po­
litie scotea la mezat diferite terenuri şi case, pentru datorii ne­
plătite, sau la cererea celor cari voiau să le vîndă5).

1 N. Iorga, o.c. pp. 594-5

2. G. G hibănescu. o.c.t. X, pp. 240-1.
3. Ibidem , pp. 334-5.
4. Visarion Puiu, ş. a. o. c. p. 131.
5. I. M inea, D in trecutul Iaşilor, în Cercetări istorice, a. Xlil-XVl,
p. 671.
I. FUNCŢIONARII FISCALI DIN TÎRGURI
II. SARCINILE,7 OBLIGAŢIUNILE
i SI
i IMPOZITELE
SUPORTATE DE TÎRGURI

Funcţionarii fiscali din întreaga ţară depindeau de marele

vistiernic. Un corp numeros de funcţionari fiscali îl forma va­
meşii, conduşi de marele vameş. Se ştie că în toate tîrgurile Mol­
dovei se plătea vamă. Un document din 23 Septemvrie 1445
scutea de vama domnească peştele adus pentru călugării dela
mănăstirea Humor şi adăuga, „de toţi vameşii şi în tot locul să
nu fie supăraţi" *). Ilişarii încasau din tîrguri ilişul2). Funcţio­
narii fiscali din tîrguri sunt pomeniţi uneori cu numele de „bo­
eri şi slugi", opriţi de a pune vămi 3).
In vremea Iui Ştefan cel Mare, atît satele cît şi tîrgurile se
pare că plăteau aceleaşi impozite. Documentele relative la tîr­
guri ne arată că încasau impozite următorii funcţionari: jude­
cătorii, globnicii, pripăşarii, osluharii, prerubţii, etc.4). Pe lîngă
aceştia aveau drept de a încasa anumite impozite din tîrguri,
şoltuzii, pîrgarii şi vorniciiB). Se poate face o distincţie asupra
impozitelor încasate de unii funcţionari. Dregătorii tîrgurilor în­
casau impozitele cuvenite pentru întreţinerea instituţiilor pe care
le reprezentau, iar ceilalţi dările destinate visteriei domneşti6).
Intre aceştia din urmă pot fi socotiţi olăcarii, podvodarii şi co-
nocarii7). Dintr’un document cu data de 15 Martie 1669, dat de
Gheorghe Duca Vodă, ştim că în tîrguri strîngeau impozite :
zlotaşii, taleraşii, gălbenaşii, ortaşii, pîrcălabii, globnicii, deşu-

1. M . Costăchescu, o.c.f. 11, p. 235.

2. Idem, pp. 508-12.
3. 1. Bogdan, o c.t- I, p. 3.
4. Idem, pp. 9-12, 158-9,
5. Idem. pp. 16-8.
6. G. G hibănescu, o c.t. XV, pp 74-5.
7. Idem, Ispispace etc. t- llh , pp. 158-9,
gubinarii, olăcarii, podvodarii şi „alţi dăbilari" *). Alţi funcţio­
nari fiscali cari strîngeau impozite în tîrguri erau: cămănarii,
ciparii şi bezmănarii2). Camaraşul de lumini strîngea o dare de
ceară şi său din tîrguri3). Cuparul (picerna), controla măsurile
negustorilor de vinuri şi evident că pentru aceasta încasa o a-
numită taxă. Pe acei cari îi prindea că vindeau cu măsuri mai
mici îi amenda 4). Marele came/ar indica negustorilor greutăţile
şi măsurile cu care trebuiau să vîndă. Pe cei prinşi că vindeau
cu măsuri sau greutăţi falşe ii pedepsea 5). Vameşul, şeful vămii
şi camenarul adunau dijmele de ceară cuvenite domnului6). Func­
ţionarii amintiţi, începînd cu cămăraşul de lumini şi terminînd
cu camenarul, fiind funcţionari ai curţii domneşti îşi exercitau
atribuţiunile amintite mai mult în capitală.
Epoca fanariotă, caracterizată printr’o excesivă fiscalitate,
a avut un număr mai mare de slujbaşi însărcinaţi cu strînge-
rea dărilor. Printre primii au rămas tot vameşii, care încasau
vămile cu ajutorul puterii executive. De multe ori făceau exces
de zel, ceiace a făcut pe consulii ruşi, care-şi apărau conaţio­
nalii (în vremea războiului din anii 17^#-^®j să se supere pe ei.
Ba încă mai mult, consulul din Inşi, în 1783, avînd o neînţele­
gere cu vameşii i-a ameninţat că-i va aduce la el cu ienicerii
şi le va da cîte 200 de cnuturi7). Se pare că un grup de func­
ţionari fiscali, carc erau în tîrguri, înşă întîlniţi şi în aşte, erau
zlotaşii. Ei strîngeau aşa zişii bani ai peceţilor. Cînd făceau ex­
cese, tîrgoveţii se plîngeau contra lor s).
Funcţionarii cari adunau taxele de pe băuturile vîndute în
tîrguri se numeau cămănari. Avem două grade, marii cămănari
şi cămănarii. Toţi ascultau de un „vel cămtnariu", cu reşedinţa
în capitala ţării. Documentele păstrate ne arată o sumedenie de
abuzuri făcute de ei9).

1. T. Balan, o c.t. 111, p. 41

2. G. G hibănescu, Surete etc. t. XXII, pp. 56-7.
3. D. Cantem ir, o.c. p. 87.
4. Idem, p. 86.
5. Idem, p. 85.
6. Idem, p. 83.
7. N. Iorga, Istoria Com erţului, t. 11, p. 67
8. Idem, Studii şl documente, t. VI, p. 214.
9. Idem, D ocum entele CaHim achi, t. I, pp 439-40 şi U ricarul, t 11,
pp. 33-6.
 Funcţionarii cari măsurau capacitatea vaselor cu băutură
aduse în tîrguri de negustori, se numeaujcotari. Pentru acest o-
ficiu, primeau de fiecare butoiu cîte 60 de parale, iar pentru ce­
lelalte mărfuri măsurate de ei, primeau cîte 60 de bani de fiecare
prăvălie. Aceste taxe au fost fixate, deoarece făceau mari abu­
zuri, de Alexandru Vodă Mavrocordat şi de Ion Callimachi Vodă
în 1785 şi în 17951).
Cu strîngerea unor anumite impozite se însărcinau zapcii,
cari adunau mai ales banii „agiutorinţii", dela streinii aduşi
cu poşta, negustorii streini, funcţionarii poştei etc.2). Dintr’un
document cu data de 5 Aprilie 1795, cunoaştem o nouă grupă
de funcţionari fiscali numiţi „carvasarari“3). Nu putem preciza
ce fel de impozite strîngeau aceştia.
II. Cea mai mare parte din impozitele adunate în vistieria
ţări, după cum am mai spus, se adunau din tîrguri. Locuitorii
oraşelor dădeau dijmă, plăteau impozite, ba chiar „roboteau" cu
braţele cînd era nevoie. Locuitorii Hîrlăului, Cotnarilor, Tg. Fru­
mos, înainte de 1448, dădeau desetină, şi ceară4). Toţi tîrgoveţii
plăteau o dare domnească, care era de două feluri, mare şi mică;
lucrau la morile domneşti şi făceau „slujbe domneşti"5). Fiindcă
toţi orăşenii nu-şi puteau cîştiga existenţa numai din negoţ şi
meserii, făceau şi agricultură pe moşia tîrgului. Ca agricultori
ocazionali, cum erau, plăteau: posadă, iliş, dădeau dijme, robeau
la cetăţi şi la morile domneşti6). In vremea lui Ştefan cel
Mare se mai plătea o dare pe cîrciumi7).
Dregătorii tîrgurilor, dar mai ales vamaşii, încasau pentru
oile care treceau prin tîrguri, destinate în cea mai mare parte
exportului, o taxă pe „numărătoare**8). Chiar pentru yitele tîrgQg

1. N. Iorga, Istoria Com erţului, t. II, p. 77.

2. I. A ntonovici, o.c.t. IV, p. 199.
3. G. G hibănescu, o.c.t. XII, p. 80
4. M. Costăchescu, o.c.t. 11, pp. 365-8.
5. Idem, p. 397.
6. Idem, p p 461-5, 515 ; 1. Bogdan, o.c t. 1, pp. 3, 9-12 (document
d in 8 Septem vrie 1457,),
7. I. Bogdan, o. c, t. I, pp. 16-8.
8. Idem , pp. 37-9; pentru alte dări, pp. 104-7, 333-4, vezi şi A r­
hiva istorică, t. Iif pp. 57-8. t. U, pp. 7-8,
veţilor se plătea o anumită taxă care a variat1). In vremea lui
Şîefan cel Mare şi cea imediat posterioară, dregătorii tîrgurilor
ştiau că la „vreme de păs“, trebuiau să trimită la oastea dom­
nească un număr de voinici înarmaţi şi echipaţi cu tot ce le tre­
buia pentru campanie. Incepînd cu sec. XVII-lea, această obli­
gaţiune s’a transformat într’un impozit cunoscut sub numele
de „banii steagului**2). Locuitorii tîrgurilor dădeau cai de olac
şi gazde musafirilor şi solilor în trecere3). Pentru caii de olac
dau grăunte şi fîn, iar olăcarilor „bucate de mîncat pe drum“ 4).
Cînd nevoile tării sau cele domneşti o cereau, tîrgurile în ge­
neral, erau obligate să facă anumite transporturi. Aceasta s’a în-
tîmplat, într’o mai mare măsură, începînd cu a doua jumătate a
sec. al XV-lea. Şoltuzii şi ceilalţi dregători, căutau să scape de
ele, cu orice chip, cînd nu puteau, executau porunca domneas­
că 5). Nevoia de a se strînge tot mai mulţi bani a mers cres-
cînd. Pentrucă vechiul sistem de impunere şi percepere al impo­
zitelor era defectuos, mulţi sustrăgîndu-se dela plată, Dumitraşcu
Vodă Cantacuzino, în 1674 a făcut o catagrafie a populaţiei în-
tregei ţări. Despre această măsură Neculce se exprimă foarte
aspru. „Făcut*au acest domn, Dumitraşcu Vodă un obiceiu rău
şi spurcat în tară, care n’au mai fost pînă atunce, de au dat
hîrtii, de scriu feţele oamenilor, dela mic pînă la mare. Care au
rămas pomană lui. de nu o mai lasă nici un domn să se uite acea
pedeapsă a săracilor" °). Gh. Duca Vodă nu s’a lăsat mai pre jos
şi după spusa cronicarului era, domn, vistier, negustor şi vameş
îneît „toată hrana tuturor luase el“ 7).
Pe lîngă darea domnească, tîrgovetii plăteau o dare aşa
zisă împărătească, vlădicească, colaci vlădiceşti (15 Iunie 1691),
cum şi robote Ia curtea domnească şF Ia"a Mitropolitului8). Alte
dări de tîrg erau „ciparia şi boîrul“ 9).

1. G . G hibănescu, o. c. t. XV, pp. 46-7 ; A rhiva istorică, t. Ii, pp.

578, t. b , pp 7-8,
2. Ibidem .
3. G. G hibănescu, o.c. pp. 74-5.
4. Idem, Ispisoace etc. t. llli, pp. 158-9.
5 I. Antonovici, o. c. t. 11, p. 13.
6. I. Neculce, ed. cit., p. 72.
7. N. Costin în Let. 11, ed. 11, p p 18-9.
8. Uricarul, t. 1, pp. 347-9
9. G . G hibănescu, Surete etc., t XXII, pp. 56-7, 67-8
 Ântioh Vodă Cantemir, în 1705, a introdus în Iaşi fu-
măritul cîte 2 orţi de grajd şi cîte 2 orti de „poiată**1). In vre­
mea aceluiaş domn, ştim că tîrgoveţii plăteau zloţi, lei, taleri,
dădeau fîn, gheată, o taxă pentru gunoi, iar şoltuzul şi pîrgarii
porunceau locuitorilor să ospăteze pe Turci şi Tătari2). Iată care
erau impozitele şi obligaţiunile plătite de tîrgoveti în timpul
lui Dimitrie Canteprir : dajde împărătească, domnească, vlădi-
cească, colaci vlă(Jfeşti, apoi diverse dări şi „angherii“, desetină,
goştină, „dejmă de pîine“, lucrul la curtea domnească, la mori,
la mitropolit, să ducă podvezi, să dea cai de de olac, să plă­
tească pentru cei care nu aveau, să găzduiască în casă, dădeau
fumărit, văcărit, etc3). Ne închipuim cîtă alergătură şi cîtă muncă
era pe capul bieţilor dregători de tîrguri, ca să facă fată atîtor
cerinţe.
Domnii fanarioţi au pus impozite noui asupra tuturor ca­
tegoriilor de locuitori. In 1739, proprietarii de pivniţe din tîrguri
plăteau : camăn, bezmă, loc —agesc, branişte, ghiaţă, pecetea a-
găi, pivnicerit, plimbarea agăi, şi „alte anagării“4). Multe din ele
dregătorilor tîrgurilor.
Tîrgurile dădeau şi contribuiau la „banii agiutorinţii“. A-
ceşti bani se încasau, sub supravegherea atentă a dregătorilor lo­
calnici a funcţionarilor fiscali, dela străinii sosiţi cu „poşta“, dela
negustorii străini, etc.5). Din cauza marelui număr de funcţio­
nari fiscali, cum şi a unui număr destul de mare de impozite,
s’a cerut mereu reglementarea lor adică de cine să fie încasate,
cît să se plătească visteriei, cît funcţionarilor şi la ce date din
an. De obicei s’a hotărît ca majoritatea inpozitelor să se plătea­
scă la Sf. Gheorghe şi la Sf. Dumitru6). In 1815, s’a hotărît cît
să se plătească pentru mortasipie şi venitul cîntarului'), Scarlat
Vodă CaHimachi, la 20 Decembrie 1815, pentru stăvălirea epide­
miei de ciumă a hotărît ca toţi negustorii din Iaşi, creştini, ar­

1. N. Costin, 1- c.
2. I. Neculce, Buletin etc., 1929, fasc. 3, pp. 118-9, 127.
3. B u le tinul coinisiunei Ist. a Rom âniei, t. 1, pp. 307-8.
4. T. Codrescu, a. 1, 1915, nr. 9, p. 134.
5. 1. A ntonovici, o. c p. t. IV, p. 199.
6. U ricarul. t. II pp* 44-7, N. Iorga, D oc.Callim achi, t. 1,pp*470-2
acelaşi, Istoria C o m erţului, t. 11, p. 77; V, A. Urechia, Istoria R om ânilor
t 11, pp. 382-4, U ricaru l t. 1, pp 14-20.
7- U ricarul, t. IV, pp. 200-1.
meni, „jidovi“, raele şi „sudiţi", să îie impuşi la o taxă specială
timp de 3 luni1).
Aproape toate impozitele şi obligaţiunile tirgurilor erau a-
celeaşi, afară de Iaşi şi Botoşani. Birul şi celelalte venituri ale
oraşului Botoşani erau ale soţiei domnului şi te strîngeau de func­
ţionarii ei2).
In tîrguri domnul acorda diverse scutiri de impozite. Ast­
fel, la 25 Mai 1733, Constantin Vodă Mavrocordat, scria slujba­
şilor săi că a scutit de dajdia domnească, desetină, etc., pe 2
preoţi, 2 diaconi şi 2 ţîrcovnici din Bîrlad3). Acelaşi domn, în 1741»
trimetea o scrisoare „tîrgoveţilor" din Roman, scrisoarea cu care ei
aveau drept să se apere de „boiari zlotaş ce sănt acolo cu banii pe
ceţilor să n’aibă a se amesteca la cîsla lor, fără de căt atîta voie să
aibă, care n’a merge la cislă, sau n’a vre să-şi de bani, să-i ste
bumbaşir, să meargă Ia cislă toţi şi să-şi dei banii"4).
Dintr’un document cu data de 15 Mai 1741, dat de Grigore
Ghica Vodă, ştim că fetele mari din tîrguri şi văduvele care ar
fi născut copii nelegitimi, aveau să plătească cîte 2 0 lei fata mare
şi 12 lei văduva. Banii se plăteau de către barbaţii cu care fă­
cuseră copii. In plus plăteau cîte două „ughi“ pentru ciubote,
funcţionarilor care au cercetat cazul, membrii clerului care vor a-
vea asemenea copii, erau amendaţi de protopop.Vornicii tîrgului nu
luau de la ei decît banii pentru ciubote. Dacă fetele sau neves­
tele feţelor bisericeşti năşteau copii nelegitimi, vornicii de tîrg
luau dela ei „gloaba pîntecelui, pentru că barbatul iaste obiciaiu
de dau gloaba pînteceluf, iar fămia, pentru rudenii, pentru cus­
cri, cumetrii, sînge amestecat, de s’ar întîmpla o fată, să ia vor­
nicii gloaba pîntecelui iar protopopul va lua ciubotele"5).
La strîngerea impozitelor din tîrguri se făceau abuzuri mari
Ioniţă Sandu Sturza, la 30 Iunie 1823, referindu-se la o plîngere

1. Idem, t. î, p. 243.
2. Al. Papadopol C allim achi, no ti(ă istorică asupra oraşului Bo­
toşani mem. Acad. Rom . t. V lll, s. 11, 1885-86. pp. 46-7.
3. I. A ntonovici, o. c. t. 1, pp. 5-7.
4. N. Iorga, S tu d ii şi docum ente, t. VI, p. 214.
5. I. A ntonovici, o. c. t. I, pp. 3-7.
făcută de locuitorii din Bîrlad, care ar fi fost „cu totul jefuiţi de
către scriitorii şi strîngătorii banilor", luîndu-le impozitul de cîte
două ori, a delegat pe stolnicul Toader Codreanu, să „cerceteze
tablile în canţelarie cu acei dregători “ ; cei vinovaţi trebuiau
aduşi numai decît la domnie1).
Stabilirea precisă a sumelor de plată ca impozite s’a făcut
prin regulamentul organic.

1. Idem, t IV, pp- 180-1.

 AGA
ATRIBUŢIUNILE LUI CA FUNCŢIO NAR
DE TÎRG.

Grigore Ureche a scris că „aga era ispravnic pre dărăbani

şi pre tîrg pre Iaşi giudeţ"1). După Miron Costin, aga era coman­
dantul dărăbănilor şi al întregii pedestrimi. In lipsă era înlocuit
de căpitanul de dărăbăni, care avea ca pricipală sarcină controlul
străjilor de noapte2). Atribuţiunile agăi, după Dimitrie Cantemir,
erau de a inspecta străjile din Iaşi, de a judeca pricinile mai
mici ale locuitorilor din Iaşi, mai ales pe cei prinşi că făceau fapte
urîte. Cînd umblau beţi pe stradă, avea drept să-i pedepsească,
de ori ce rang ar fi fost ei. Aga era comandantul „şegbanilor" de
scuteală, cari în schimbul scutirei de dări făceau serviciul militar,
fără de plată. El îndeplinea cam aceiaşi slujbă pe care Ia Turci o
îndeplinea „ienighicer agasi“3). Dintr’un raport francez din 1828
despre Moldova, ştim că aga era denumit locotenent al oraşului
Iaşi şi se alegea dintre boerii tineri. Era însărcinat cu poliţia
pieţii unde, agenţii lui nu făcea altceva decît să mărească dezor­
dinea. Sub ascultarea lui era sămeşia agiei, un vatav, un verifi­
cator al măsurilor şi greutăţilor întrebuinţate de negustori, 4 bu-
lucbaşi, 2 0 de seimeni, cari făceau strajă în oraş, un căpitan de
10 albaneji, un baş ceauş care comanda 24 de pompieri şi 18 sa,
cagii. In total, aga avea sub conducerea sa 300 de oameni, din
care făceau de serviciu săptămînal cîte 25. Aga lăsa de obiceiu
grija trebilor publice pe seama funcţionanilor inferiori, cari a-
desea făceau cauză comună cu hoţii4).

t. Cronica lu i Ureche, ed. C. G iurescu, p. 23

2. M Costin, Istoria în versuri polone, trad. P. P. Panaitescu, etc
p. 119.
3. D. Cantem ir, o. c., pp. 81-2.
4. M aria H olban, U n raport francez despre M o ld o va (1828), în
B uletinul com isiunei istorice a R om âniei, t. IX, p. 165.
 Din sec. al XVI-lea n’avem documente sau alte ştiri care
să ne arate atribuţiunile agăi în tîrgurile moldoveneşti. II găsim
semnînd ca martor diferite documente, deabia din sec. al XVIII-
lea. Din această vreme avem ştiri din care ne putem face
o ideie despre atribuţiunile acestui dregător în tîrguri. La i De­
cembrie 1739, Grigore Ghica Vodă scutea o pivniţă din Iaşi de
unele dări, între cari şi de „pecetea agăi“, de „plimbare agăi“t
atrăgînd atenţiunea lui şi zapciilor săi să se ferească a-1 supăra’pe
cel scutit1)
Dintr’o circulară cu data de 6 Iulie 1749,a mitropolitului Moldovei,
adresată preoţilor din Iaşi cităm următoarele:„pentru cei ce ar avea
ţiitori şi pentru amestecare de iînge, şi pentru copii nebotezaţi
şi pentru altele cîte sunt bisericeşti, pentru oamenii streini ce vor
veni întru aceste popoare, atît pentru creştini cît şi pentru cei
din neamuri streine; pentru creştini să aveţi a ne înştiinţa pe
noi, iar pentru cei de neamuri streine să înştiinţaţi pe domnii
boiari slujbaşi, adică la d-lui vel aga“2). In 1776 ştim că aga
comanda 43 căpitani de jjaltag, 280 de seimeni, 47 de dărăbăni
şi 47 roşii3). Aga era obligat să dea podari şi zapcii domneşti
la construirea şi repararea străzilor4). Locuitorii din Iaşi au re­
clamat la 9 Iulie 1779, că moşierii vecini le-au încălcat imaşul
şi n’aveau unde-şi mai păşuna vitele. Constantin Dimitrie Vodă
Moruzi hotărî ca marginile locului din jurul laşului să fie „slo­
bod în veci". Tot atunci porunci agăi să dea de ştire tîrgove­
ţilor că au voe să-şi păşuneze vitele, fără nici o oprelişte, însă
să-şi pună păzitori Ia ele5). Constantin Vodă Moruzi a fixat pre­
ţuri maximale la toate produsele manufacturate, industriale, ali­
mentare, etc. (24 Devemvrie 1792), vîndute de negustorii din Iaşi.
Porunci în acelaş timp lu Sandu Sturza, vel agă, să dea ştire şi
să poruncească tuturor negustorilor din Iaşi să vîndă mărfurile
cu preţurile fixate. Aga trebuia să facă inspecţii nu numai „pe
faţă“ ci şi pe ascuns „după datoria dregătoriei“ sale, pe cei prinşi
că nu respectau ordonanţa domnească, „pe unii ca aceia dum­
neata să-i cercetezi cu bataia la vederea obştei şi osăbit să în­
ştiinţezi şi pe domnia me ca să-it pedepsim cu domnească urgie,

1. T. Codrescu, a. I, 1915, nr. 9, p. 134.

2. V- A. U rechia, Istoria şcoalelor, t. I, p. 20.
3. Idem, Istoria R om ânilor, t. F, s. 1774-86, p. 135.
4. Revista istorică, a. I, 1915, nr. 11-2, pp. 218-9, document din
Noem vrie 1764.
5. U ricarul, t. pp. 235-9.
să fie spre pilda altora**1)- Pentru această inspecţie sau cum i
se zicea „plimbarea agăi“, negustorii plăteau o numită taxă.
Taxele plătite de negustori agăi, se numeau cheltueli ageşti2).
In Iaşi aga era însărcinat să ordone strigarea la mezat timp
de 40 de zile, a moşiilor, locurilor, caselor, etc., scoase în vîn-
zare de proprietarii lor.
Pe cei cari voiau să cumpere, aga îi trimetea la divan3).
La 8 Iunie 1798, Alexandru Vodă lpsilante, ordona ca printre
alţii şi negustorii din Iaşi, să contribue la cutia milelor cu cîte
2 lei de cap pe an. Aga trebuia să strîngă banii şi să-i verse
cutiei milelor4).
Aga, după ordonanţa domnească, arenda măcelăriile in Iaşi
şi le controIa5).Simţindu-se, la 18 Octomvrie 1815, în Iaşi nevoia
de a se pava străzile cu lemn, divanul domnesc a luat hotărîre
să aducă aceasta Ia cunoştinţa domnitorului. Scarlat Vodă Calli­
machi hotărî să se cumpere 36000 de podele din care să se facă
„600 stînjeni de pod“. Se ordona, în acelaş timp hatmanului şi
agăi, să facă o catagrafie a locuitorilor oraşului, cari apoi tre­
buiau să fie impuşi la o anumită sumă de bani pentru facerea
şi întreţinerea străzilor. Aga era ajutat la facerea catagrafiei de
un polcovnic şi de un baş ceauş6). La cererea mitropolitului, aga
trebuia să supravegheze ca să nu se mai fabrice lumînări de ceară
de cătrejivrei, deoarece amestecau ceara cu diferite ingredinte
cari periclitau sănătatea credincioşilor. Fabricanţii creştini tre­
buiau controlaţi —tot de agă— ca să fabrice lumînări din ceară
curată şi să nu le scumpească7). Aga vea grijă de luminatul o-
raşului Iaşi, trebuind să observe ca „fînarele** să fie a-
prinse noaptea La 1 Septemvrie 1776, în Iaşi erau: 3 felinare în
„tîrgul de sus “ ; unul în „ tîrgul făinei**, 3 felinare în „uliţa
Bărboiului*', două felinare în „berbăcărie**, un felinar în „cis-
mărie“, 5 felinare în „tîrgul de jos“, 4 felinare pe „podul vechi**
şi două în „uliţa mare“. In Iaşi, de toate, erau 21 de felinare.
Fiecare negustor, era obligat să plătească, pe rînd fanaragiului,

1. Idem, t. IV, pp. 129-36.

2. N. Iorga, S tu d ii şi documente, t. VI, p. 441 •
3. G . Ghibănescu, Ispisoace şi zapise, t. VI, pp. 154-5.
4. Uricarul, t. 111, pp. 1-10.
5. Revista istorică, a. I, nr. 11*2, pp. 221-2.
6. U ricarul, t. I, p. 237.
7. Idem, t. V, pp. 32-3.
cîte 8 parale, socotind două parale pentru luminări şi 6 pa­
rale pentru munca lui1).
Funcţionarii din celelalte tîrguri, cari ascultau de agă erau:
bulucbaşii al cărui număr varia dela oraş la oraş, în Iaşi erau 10;
căpitanii de ţinuturi şi tîrguri2). Funcţionarii de politie din Iaşi*
sub ordinele agăi erau: un baş ceauş, 5 başbulucbaş, 5 bucimaşi, 43
căpitani de baltag, 18 zapcii, odobaşi, stegari, ceauşi, seimeni,
trîmbaci, etc.8).
Cînd a venit generalul Kiseleîf cu guvernator în Principate,
(Noemvrie 1829) în oraşe erau patru feluri de politii, şi anume:
agia (politie locală), politia rusească condusă de „politmaistru“,
poliţia sanitară şi poliţia de „rezbel“. Fiecare avea buget şi ve­
nituri proprii. Kiseleîf a fixat atribuţiile poliţiei de război, iar pe
celelalte le-a pus sub conducerea agăi, numind pe lîngă el ca
observator un procuror4).
Unii funcţionam ai agiei, la bătrîneţe, după un oarecare
număr de ani serviţi, erau scutiţi de toate dările5).
Din cele expuse pînă acum, vedem că aga era un ofiţer, cu
atribuţiuni de prefect al poliţiei laşului, avînd sub conducerea sa
şi un oarecare număr de funcţionari poliţieneşti din celelalte
oraşe6).

1 Idem. t. XIX, pp. 325-9.

2. D. Cantem ir, o. c., p. 90.
3. Uricarul, t. XIX, pp. 325-9.
4. U ricarul, t. IX, pp. 410-1.
5. Ion Neculce, Buletin etc., a. 1924, fasc. 4, p. 192.
6. P. R îşcanu, Lefile şi veniturile boerilor M oldovei în 1776, p. 17
 MARELE HATMAN
SI
i
ATRIBUTIUNILE LUI IN TÎRGURI

Atribuţiunile marelui hatman s’au exercitat mai ales în noua

capitală a ţării, adică în Iaşi1). In Suceava a fost portarul Su e-
vei, care pe lîngă atribuţiunile de comandant militar al garni­
zoanei din capitală le va fi avut şi pe acelea de administrator
al oraşului şi ţinutului, ca şi ceilalţi pîrcălabi2).
In a doua jumătate a sec. al XVI-lea, după mutarea capita­
lei Moldovei în Iaşi, s’a instituit în locul portarului demnitatea
de hatman şi pîrcălab de Suceava, mai mult cu atribuţii de ordin
administrativ8). In 1634, portarul de Suceava, şoltuzii, pîrgarii şi
bătrînii din oraş, scriau Bistriţenilor să lase dumul liber spre Cîm-
pu-Lung, pentru a putea umbla liberi negustorii ambelor oraşe4).
Noi cunoaştem în parte atribuţiunile marelui hatman în Iaşi,
mai ales din epoca fanariotă.
Cunoaştem o carte a hătmăniei, cu data de 28 Octomvrie
1700, prin care anunţa pe funcţionarii fiscali despre scutirea de
anumite taxe, obţinută de preoţii catolici din Iaşi. Aceştia fuse­
seră scutiţi de camănă, „bezmăn“ şi ,,buîr“ '(probabil o taxă care
se plătea pentru ştampilarea mărfurilor aduse în Iaşi)5). După
dispoziţiile date de Gr. Al. Ghica Vodă, la 1 Septemvrie 1776,
hatmanul avea datoria de a rîndui „streji“ prin mahalale, cu
„slujitori deajuns“ şi cu „ zapcii de credinţă ca să străjuiască

1. A supra H atm anului vezi stu d iu l d-lui T. Balan, V ornicia în

M oldova în Codrul Cosm inulur, t. V il, a. 1931-32, pp. 186-190 cum şi C.
V. D um itriu, D oui dregători m oldoveni etc. pp. 13-7.
2. Ibidem .
3. N- lorga, Doc. Bistriţei, t. I, pp. 11-2; H urm uzak i. t. XV, p. 783.
4. C. V- D im itriu, o. c., p. 22 şi N. lorga. Doc. rom âneşti d in ar­
hivele Bistriţei, partea I, pp. 51-2.
5. G. G h ibănescu, Surete şi izvoade, t. X XII, pp. 56-7 şi 67-8.
 neadormiţi de cu seară pînă în ziuă"1). Funcţionarii hătmăniei
făceau publicaţiunile de vînzare ale imobilelor sau locurilor, timp
de 6 luni „în auzul de obşte"2). .
Prin instrucţiuni domneşti au fost despărţite atribuţiunile
hatmanului de ale vornicului de „politie" şi de ale agăis).
Siguranţa şi paza în Iaşi erau asigurate de oamenii hatma­
nului şi agăi după o anumită împărţire. Din condica lui Gr. Al.
Ghica din 1776, ştim că hatmanul avea sub conducere pe sei­
menii de curte, seimenii hătmăneşti, călăraşii, drăganii, levenţii,
şi vînătorii. Ca ofiţeri subalterni, hatmanul avea 3 bulucbaşi, un
sotnic şi un sutaş. In total, trupele de sub conducerea hatmanului
numărau vreo 660 de oameni4).
La 4 Mai 1816, Scarlat Vodă Callimachi scria lui Răducanu
Roset, hatman, să cerceteze plîngerea făcută de locuitorii oraşului
Iaşi, cari arătau că pămîntul oraşului a fost strîmtorat de pro­
prietarii vecini, cari făcuseră pe el „ceiruri" sau plantaseră vii,
iar ei n’aveau unde-şi păşuna o vită. Cercetîndu-se vechile hris­
oave dela domnii anteriori şi constatîndu-se că tîrgoveţii au
dreptate, s’a poruncit hătmăniei să numească hotărnici, cari după
vechile semne de hotar pomenite în hrisoave, să delimiteze ho­
tarul imaşului5).
Ştim că în 1828, hatmanul era însărcinat cu poliţia întregii
ţări şi cu aceia din mahalalele Iaşului.El numea pe căpitanii de po­
liţie dela care lua anţfcfie sume de bani. Funcţionarii hătmăniei
erau: sameşul (agent contabil şi secretar general), vătavul, care
judeca pricinile de mică importanţă, polcovnicul (inspector), 1 2
căpitani de frontieră, avînd fiecare sub comandă 8 seimeni, 2 căpi­
tani care comandau fiecare cîte 12 albaneji, 5 bulucbaşi cari coman­
dau seimenii de serviciu de pe lîngă persoana hatmanului,un căpitan
de lefegii, care era un fel de judecător de pace în mahalale, un
căpitan de dragoni, un căpitan a 15 dărăbăni, 3 poruşnici care
comandau cîte 1 2 seimeni fiecare şi care, păzeau noaptea maha­
lalele laşului, un tulumbagi başa însărcinat cu stingerea incendii­

1. P. R îşcanu, o. c. p. 9.
2. Uricarul, t. V II, pp. 57-8 şi 1. Neculce, Buletin etc a. 1923,
fasc. 3, p. 123 şi fasc. 8, a. 1929, pp. 78-9.
3. U ricarul, t. 1, pp. 197-201.
4. F. R îşcanu, o. c. p. 9.
5. U ricarul, t. 11, pp. 22-5.
lor şi comanda 12 seimeni destinaţi acestui serviciu. Totalul sei­
menilor hătmăniei era de 500 oameni1).
Iată cu ce părere a rămas un călător englez, care a tre­
cut prin Moldova în iarna anului 1818, descriind reşedinţa hat­
manului şi revista gărzii lu i: „Curtea îngustă ca a unui
han de mîna a doua, în mijlocul căreia vedeai, la lumina unui
foc arzînd pe pămînt, jumătate de duzină de îiguri cu turban,
unul cu un iatagan, altul cu un pistol şi avînd de toate 3 puşti.
Stăteau cu braţele încrucişate, cu o înfăţişare foarte asemănă­
toare cu a unor asasini; mai aproape de poartă, la distanţe
deosebite şi formînd două şiruri, se vedeau douăzeci de neno­
rociţi, pe jumătate goi, fără sandale, colţuni, şi unii chiar fără
alte părţi mai eşenţiale din îmbrăcăminte.
Dealungul acestui şir se mişca încet muzica excelenţei sale
hatmanului, alcătuită dintr’o tobă şi un fluer. Cînd ajunse Ia
capăt şi se întoarse la foc, ceremonia se mîntuise şi guarzii
plecară la posturile respective. Trebuiau să supravegheze toată
noaptea lîngă porţi şi în jurul oraşului, pentru a opri, sau ceiace
părea mai potrivit cu ei, a făptui omoruri şi furturi* 2).
In Iaşi îşi avea reşedinţa hătmănia menzilurilor. In 1818
se numia „hătmănia menzilurilor şi a marginilor Prutului". A fost
reorganizată în 1819 de Scarlat Vodă Callimachi. Hatmanul a-
cestei noui instituţii se numia de dom/în fiecare an. Casa men­
zilurilor raporta zilnic hătmăniei numărul călătorilor cari plecau
sau soseau în Iaşi3).

1. M aria H olban, o.c. pp. 164-5.

2. A rhiva d in laşi, t. VU, a 1896, nr. 1-2, p p . 20-21.
3. N. Iorga, Documentele fam iliei CaH im achi, t. I, pp. 553-6
 ÎNCERCĂRI DE ORGANIZARE A MUNICIPALITĂŢII
MOLDOVENEŞTI IN EPOCA FANARIOTĂ
1. Epitropii de tîrg.
II. Comisia epitropilor casei orfanilor.
III. Casa „d o fto rilo r11.
IV. Epitropia casei podurilor. .
V. Casa apelor.
VI. Epitropii casei şcoalelor.

I.

Noua instituţie urbană înfiinţată de fanarioţi, a fost,

aşa zisa epitropie de tîrg, care a înlocuit vechea administraţie
condusă de şoltuzi şi pîrgari.
Obişnuit, epitropii erau în număr de patru. Se alegeau din­
tre cei mai de seamă locuitori ai oraşelor; în seama lor cădea
„purtarea de grijă a tîrgului între toate . . . . să fie îndatoraţi a
priveghe şi a se păzi bunele rîndueli de tîrg"1). Epitropii trebu­
iau să aibă sub ascultarea lor, un număr de oameni însărcinaţi
cu paza oraşului şi la rîndul lor ei erau sub ascultarea directă a
ispravnicilor. După ordinele isprăvniciei, epitropii trebuiau să ob­
serve ca fiecare negustor să aibă vase cu apă, scări, cofe, căngi
şi funii, pregătite pentru incedii. Epitropii aveau drept să împartă
locuitorilor terenurile libere pe care aveau să«şi facă prăvălii şi
case, observînd ca străzile să rămînă largi: fiecare locuitor nou
avea să primească dela epitropi „ţidule... pre locul său în mă­
suri"2). In timpul iarmaroacelor, epitropii aveau să măsoare şi
________________ ' ■ • ; - .../

1. N. lorga. P rivilegiul Tg. Frumos, etc., p 24.

2- Ibidem.
să împartă negustorilor loc în „uliţi“ şi în „medeanuri", fără a
îi îngrămădiţi unul în altul. Dregătorii ţinutului supravegheau pe
epitropi ca să-şi îndeplinească obligaţiunile. Oborul vitelor tre­
buiau să-l aşeze la marginea oraşului1). Tîrgurile aveau aşa zisa
„cutie a milelor", în care se strîngeau banii pentru ajutorarea
populaţiunei nevoiaşe. Cutia milelor era încredinţată unui epi-
trop, supraveghiat de ceilalţi epitropi şi de cîţiva îruntaşi ai tîr­
gului. Acest epitrop ţinea registrul de încasările şi plăţile îăcute2).
La un an sau chiar la 6 luni, epitropii erau datori să îacă o dare
de seamă despre veniturile şi întrebuinţarea banilor din cutia mi­
lelor, în îaţa protopopului ţinutului, a preoţilor din tîrg şi a îrun-
taşilor negustorimei. Dacă erau mulţumiţi de darea de seamă
îăcută, semnau pentru descărcare3). Locuitorii tîrgului au început
să pretindă, ca toate măsurile care? priveau tîrgurile de orice na­
tură ar îi îost ele, să fie aprobate de ei. Ioniţă Sandu Sturza, re­
zolva o jalbă a locuitorilor oraşului Bacău-23 Iulie 1823— prin
care se aducea la cunoştinţă că prevederile veniturilor pentru
cutia tîrgului, din Martie 1823, nu s’au luat cu „ştirea şi obş-
tesca învoire a tîrgoveţilor". Ei au propus o altă întocmire a
veniturilor şi anume venitul din „măhălitul tîrgului", şi cotărit
să îie ale cutiei milelor. Căsăpiile să dea pentru cutia milelor
cîte 50 lei anual îiecare, streinii care veniau cu marfă în tîrg şi
o vindeau, să dea cîte 2 Iei de car, cei care cumpărau imobile
să dea 2 0 % din valoare, cei care strîngeau prune pentru velniţe
să dea 1 0 parale de merţă, îiecare strein ce avea să deschidă în
oraş prăvălie nouă să dea cîte 10 lei. Negustorii vechi erau scu­
tiţi. Cumpărătorii de terenuri din tîrg, trebuiau să se înţeleagă cu
epitropii cutiei şi să dea o taxă potrivită cu valoarea terenului
cumpărat4). Adăugau apoi că, nimeni îără voia epitropilor cutiei
şi a obştei să nu aibă drept a da cuiva din locul tîrgului, cine
avea să dea să îie amendat cu 1 0 0 de lei pentru cutie, iar lo­
cul avea să i se ia înapoi. Pentru veniturile enumerate şi pentru
celelalte neenumerate, obştea cerea să aibă drept de a-şi alege
epitropi, însărcinaţi cu ţinerea cutiei sub pecetea tîrgului, şi cu
strîngerea veniturilor destinate cutieib).

1. Ibidem.
2. Ibidem , p. 26.
3. Ibidem .
4. U ricarul, t. XI, pp. 47: *9
5. Ibidem-
 Se cunosc cazuri cînd locuitorii tîrgului nu erau de acord
cu epitropii lor, deoarece aceştia din urmă, erau obligaţi să a-
plice dispoziţiuni domneşti vătămătoare intereselor celor dintăi.
Tîrgoveţii din Hîrlău, adresau, la 20 August 1787, o plîngere
domnului, în care arătau că mănăstirea Sf. Spiridon a arendat
moşia tîrgului. La cercetări, epitropii au declarat că locuitorii
nu-şi pasc vitele în imaşul tîrgului, ci numai trec prin fîneţe.
Cercetarea făcută de ispravnici a fost mai defavorabilă tîrgove-
ţilor ')• Cînd locuitorii tîrgurilor erau şicanaţi de proprietarii mo­
şiei, reclamau epitropilor, care cereau ispravnicilor să ancheteze
şi să le facă dreptate '-). Epitropii reclamau ispravnicilor pe func­
ţionarii fiscali necinstiţi şi dacă reclama se dovedea adevărată
se luau măsuri3).
Sarcina principală a epitropilor a fost aceia de a răscum*
moşiile tîrgurilor, sau chiar tîrgurile, dăruite de domni la dife­
riţi boeri sau mănăstiri. De obiceiu, epitropii împrumutau o sumă
de bani cu care răscumpărau moşia sau tîrgul .dela proprietar.
Se făcea apoi un recensămînt al locuitorilor din tîrg şi o cata­
grafie o pămînturilor ce stăpîneau. Fiecare locuitor trebuia să
plătească o sumă fixă, eşalonată pe un anumit timp. După plata
integrală a sumei, locuitorii deveneau proprietarii locului şi nu
mai plăteau nimic. In schimb, nu puteau vinde pămîntul înainte
de a face cunoscut epitropiei. Epitropii făceau publicaţiile de
vînzare şi dacă „obştea" tîrgului voia să-l cumpere, i se restituiau
numai banii daţi la răscumpărare. Numai dacă obştea tîrgului
nu voia să-l cumpere aveau drept să-l vîndă oricui. Vînzările
făcute fără ştirea epitropilor erau nule.
Obştea tîrgului avea anumite venituri. Pentru strîngerea şi
administrarea lor erau însărcinaţi toţi epitropii. Obştea tîrgului
era datoare să-şi asculte epitropii, care aveau să se îngrijească
de ei şi să intervie la stăpînire pentru nevoile ei.
Epitropii aveau un registru al terenurilor stăpînite de lo­
cuitori, un registru de toţi locuitorii tîrgului, suprafaţa de teren
stăpînită de fiecare, în care uliţă sau în care mahala. Fiecare
locuitor primea o adeverinţă, dela epitropi în acest sens. Epi­
tropii erau datori să facă o dare de seamă asupra activităţii

---- \'
1. N. Iorga, S tu d ii şi documente, t. V, p. 64.
1111• w
2. I. A ntonovici, o. c t. I, pp. 140-1 ; t. II, pp. 336-7.
?. Idem , t. 11, 233
lor în fata a 10 oameni aleşi de obşte. Dintre aceştia, 4 erau
boeri cari locuiau în tîrg şi 6 negustori. Cu lucrările cancelariei
epitropiei era însărcinat un logofăt plătit cu 50 de lei pe lună.
Epitropii erau făcuţi responzabili, cu averea lor proprie, dacă nu
puteau justifica banii casei obştei. Surplusul de venituri aveau
drept să-l întrebuinţeze pentru nevoile generale ale tîrgului. E-
pitropii aleşi nu puteau fi rude între ei (20 Martie 1816)1).
Odată cu răscumpărarea moşiei tîrgului se răscumpărau şi
pămînturile bisericilor. Preoţii plăteau suma corespunzătoare 2).
Locuitorii care nu-şi achitau la timp ratele pentru răscumpărarea
pămînturilor şi clădirilor, le pierdeau, pentrucă autorităţile lua­
seră măsuri ca să fie vîndute la mezat8).
Numai dupăce plăteau suma integrală a clădirilor şi terenurilor
ce voiau să răscumpere, epitropii le făceau acte de veşnică stă-
pînire4).
Preoţii bisericii domneşti din Bîrlad, au plătit „analoghie
banilor ce s’au socotit, pentru 407 stînjeni de teren", suma de
lei 765. Actul de veşnică stăpînire l-au semnat epitropii tîrgu­
lui : Pavel Duca, Sandu Bou şi Ioan Gheorghiu5).
Epitropii devenind mînuitori de bani publici, activitatea
lor a început să fie suspectată şi au început să se ivească re-
clamaţiuni contra lor. In unele cazuri, divanul domnesc rînduia
anchete cari, uneori au dat rezultate surprinzătoare*).
Amintim reclamaţiunea făcută de Alecu Callimachi, biv vor-
nir, fost epitrop al oraşului Botoşani—20 Decemvrie 1827.
El arăta că epitropii s’ar atinge „şi de iratu casă în bani“,
strînşi din „iratul podurilor", „mîncăiiu-se şi răşluindu-să acei
bani". Cerea anchetă, deoarece atîta#timp cît a fost el epitrop
s’a purtat cinstit. Domnul a ordonat marelui logofăt să facă „carte
domnească" şi să trimită la fata locului ca să facă anchetă, pe
aga Scarlat Miclescu şi pe paharnicul Ioniţă Brănişteanu7).
Epitropii se alegeau dintre „negustorii cinstiţi, cu haractir,
cu durere pentru tîrg şi cu stare, ca să strîngă cu neabatere la

1. Idem, pp. 201-7, 222-3; t. I, pp. 150-1, 103-4, 104-5, 106-7, 201.
2. Idem, t. I, p. 30.
3. Idem, t. 11, pp. 273-6,
4. Idem, t. IV, p. 268 şi t. I, p. 247.
5. Idem, t. I, p. 30.
6. N. lorga, Documentele C allim achi, t. I, p. 546.
7. Idem , Studii şi documente, t. V, pp. 275-6.
 interes particular iraturile tîrgului după hrisoave, cu care să
facă drumurile uliţelor şi cele ce după vremi se vor putea cu­
prinde, prin urmare din partea acelor epitropi, întocma precum
s’a poruncit”1).
Dintr’un document cu data de 15 Decemvrie 1820, ştim că
epitropii oraşului Botoşani erau în număr de 6 . Se alegeau pe
timp de un an, şi anume: 2 dintre boeiii care locuiau în tîrg,
2 negustori moldoveni, sau greci şi 2 armeni. Ei aveau drept să
îacă diferite cercetări, semnau oa martori actele de vînzare şi pu­
neau pe ele pecetea tîrgului pe care o păstrau ei. Zapisele date
de ei trebuiau să fie întărite de dregătorii ţinutului. Făceau slujbă
onorific numai timp de un an. La sîîrşitul anului se alegeau alti 6 2).
Cînd îşi depuneau mandatul, aveau să dea „socoteală curată şi
nevătămătoare de suflet, după carte de blăstăm, de tot venitul
tîrgului; cît s’au adunat, la ce s’au întrebuinţat, şi banii ce vor
rămînea asupra ’acelor epitropi să se împlinească şi să dei în
mîna tîrgoveţilor spre întrebuinţare la cele de folos tîrgului". E-
pitropii cît funcţionau păstrau toate actele tîrgului8). Nu se ad­
mitea ca doui epitropi să fie rude între ei. In oraşele în care era
şi populaţiune evreiască, între epitropi se alegeau şi 2 evrei.
Alegerea lor se făcea în „adunare obştească", de „cătră toată
obştea tîrgului". Epitropilor aleşi li se cerea să fie uniţi spre
„binele obştesc". „Dar, pentrucă fireşti să înţălegi că toată por­
nirea căutatului trebuinţelor ori să curgă dela acii doi boeri în­
sărcinaţi epitropi, şi la sfătuirile, închipuirile celor drepţi, şi Ia
toate săvîrşirile lucrărilor, precum obştescul interes va ceri“. Lu­
crările publice trebuiau aprobate de adunarea generală iar epi­
tropii trebuiau să supravegheze executarea4). La sfîrşitul anului,
cînd se alegeau epitropii noui, adunarea obştească le aducea
mulţumiri. „Casa iratului veniturilor tîrgului" se încredinţa celui
mai cinstit negustor, ales de obşte5). El dădea banii pentru lu­
crările de interes general „după anumi răvaşă, pentru ce tre­
buinţă iscăliţi de toţi epitropii". Fără aprobarea tuturor epitro­
pilor n’avea drept să plătească nimic, decît numai lefile funcţi­

1. Idem , pp 267-9.
2. I. Neculce, Buletin e tc , 1922, fasc. 2, pp. 123-5.
3. N. Iorga, o. c , pp. 267-9.
4. Idem, pp. 272-5 şi Uricarul t. V, pp. 199-209, document din 30
A ugust 1816. t
5. N. Iorga 1. c.
onarilor. La sfîrşitul anului făcea o dare de seamă înaintea a-
dunării obşteşti.
Epitropii tîrgului aveau drept să expulzeze din tîrg anu­
miţi streini cari n’aveau purtări bune. Amintim cazul evreului
Leiba Faibiş din Botoşani, care şi-a luat angajamentul să se
poarte bine şi cinstit, să aibă grijă de nevoile tîrgului, adică să
se poarte ca un adevărat tîrgoveţ. Dacă n’avea să se tină de
cuvînt, avea să fie scos din numărul locuitorilor tîrgului şi în­
depărtat „ca un neprielnic şi fără credinţă cătră tîrgu“ ’)•
Deşi normele alegerii şi funcţionării comisiei epitropilor erau
destul de clare, totuşi, cîţiva fruntaşi ai tîrgului Botoşani, la 28 Fe­
bruarie 1828, cereau domnului noui lămuriri. „Nu suntem mul­
ţumiţi—ziceau ei—cu felul lor de administraţie, deoarece se în­
grijesc mai mult de ei“ decît de nevoile tîrgului. Cereau ca ale­
gerea epitropilor dintre boeri „să se facă prin de isnoavă adu­
nare şi schepsis a toată sistima boerească din Botoşani". Persoanele
fără „acareturi" si de curînd venite în tîrg, de „protecţie" strei­
nă, să nu fie socotite ca „patrioţi şi tîrgoveţi", să nu 'fie pri­
mite la sfaturile tîrgurile şi nici la alegerile de epitropi 2).
Serviciul făcut de epitropi fiind onorific, n’aveau drept a
„ceri plată pentru ostenială". In timpul serviciului aveau la dis­
poziţie doui sau mai mulţi oameni numiţi alergători, plătiţi fie­
care cu cîte 30 de Iei pe lună. Fără aprobarea adunării obşteşti,
epitropii nu puteau să le mărească leafa şi nici să angajeze alţi
oameni 2).
Pecetea tîrgurilor era făcută din două bucăţi. Jumătate o
ţinea casierul epitropiei, iar cealaltă jumătate un negustor. Cînd
aveu nevoie de ea ca să întărească vreun act, îl iscăleau mai
întăi epitropii, apoi se puneau cele două jumătăţi ale peceţii3).
Epitropiile de tîrguri au fost menţinute şi de Regulamentul
Organic, cu mici modificări4).

1 Idem, p 266.
2. Idem, pp. 279-80.
3. Ibidem.
4. Ibidem , p. 261.
A. Bogdan, Cea d in tă i legiuire com unală din Iaşi etc., în I.
N e c B u l e t i n , etc. a I. 1922, fasc 2, pp. 240-1
 II.

In sec. al XVIII-lea încep să se ia măsuri pentru protegui­

rea comerţului românesc. Măsuri restrictive au îr\ceput a se lua
contra comerţului ambulant, făcut în cea mai mare parte de streini
şi mai ales de Turci.
Grigore II Matei Ghica a scris, la 2 Ianuarie 1741, negus­
torilor armeni şi români din Roman, să fie „ volnici a propi pe
oamenii streini sau turci din Roman care vănd peşte sărat cu
oca de mănă, pe toţi să-i proprească...cu oca să nu fie volnic a
vinde, făr căt cu diridicata, târgoveţii de acolo cu preţul ce s’ar
pute tocmi....aşijderea întăritură şi dela măria se Constantin Vodă
pentru peşte şi băcălii alţii streini să nu fie volnici a vinde cu
oca, făr căt cei din tărgu"1). Scrisoarea aceasta se baza pe o dis-
poziţiune domnească din 5 Februarie 1735.
Scarlat Vodă Callimachi a luat cîteva dispoziţiuni privitoare
la averile copiilor,- din tîrguri, rămaşi orfani, deoarece cu adminis­
traţia acestor averi se întîmplau mari nereguli. A decis înfiin­
ţarea de comisii „epitropiceşti", însărcinate cu administrarea a-
verilor acestor copii. Comisiunea din Iaşi se compunea din mi­
tropolit, marele logofăt al ţării de sus, doui boeri „din întăia
cincime", din do#i negustori aleşi de cetăţeni, dintr’un director
„ureadnic de credinţă", care avea să păstreze arhiva comisiunei
din doni scriitori, din care unul să ţină registrele iar altul cele­
lalte acte şi din vornicul de obşte, ca „executor" al hotărîrilor
luate de comisiune. Cei doui boeri, negustorii şi scriitorii se ale­
geau pe viaţă. Asemenea comisiuni s’au înfiinţat la Roman şi
la Huşi. Aici se compuneau din episcopii respectivi, doui boeri
din localitate, doui negustori şi un scriitor. In capitalele celor­
lalte ţinuturi preşedintele comisiunilor era protopopul. Toate co-
misiunile depindeau de cea din capitală.
Leafa scriitorilor şi celelalte cheltueii se acoperiau din „ze-
ciuiala... orfaniceştilor venituri"2).
III

In laşi s’a înfiinţat o casă a „doftorilor", al cărei personal '

se compunea dintr’un medic, o moaşă şi un „gherah". Cu venU/

1. N. Iorga, o.c.t. VI, p. 2)0

2. U ricarul, t. V, pp. 25—9
turile cari i s’au prevăzut nu se puteau acopiri cheltuelile. De­
ficitul anual se urca la 12.000 lei. La 6 Octomvrie 1814, Scarlat
Vodă CaHimachi a hotărît înfiinţarea unei fabrici de „huscă", scu­
tită de orice dări, ale cărei venituri aveau să se verse casei „dof­
torilor" din Iaşi1).

IV.

Starea străzilor din oraşe, în epoca fanariotă devenise ex­

trem de rea. Cei însărcinaţi cu facerea, repararea şi întreţinerea
lor nu erau oameni cinstiţi. Aceasta l-a făcut pe Gr. Al. Ghica
Vodă, în Noemvrie 1764, să însărcineze cu refacerea străzilor
(podurilor) cîţiva negustori streini, „oameni de cinste şi de treabă".
Aceştia aveau drept să strîngă banii destinaţi facerii şi reparării
străzilor, fiind socotiţi ca nişte „vechili şi epitropi la această
treabă". Raportau direct marelui vistiernic, care aducea la cu­
noştinţa domnului măsurile luate8). Voevodul a dat dispoziţiuni
agăi ca să le dea podari şi zapcii domneşti. Bulubaşa podurilor
primea ordine severe să observe şi să raporteze zilnic despre
starea străzilor. Cînd era ceva de reparat se adresau negustorilor
epitropi, cari dădeau banii necesari reparaţiunilor de care se
simţea nevoie3).
Scarlat Vodă CaHimachi —la 15 Ianuarie 1813— a hotărît
următoarele venituri pentru „casa podurilor" din Iaşi: „opaiţul"
cărţilor de joc, anume cîte doui lei de duzină pentru cărţile de
calitatea I, cîte 1,60 lei pentru cărţile de calitatea Il-a, şi cîte
un leu de duzină pentru cărţile de calitatea IlI-a4). Fiecare „gioc“
de cărţi, introdus în oraş, se ştampila cu pecetea epitropiei casei
podurilor; monopolul vînzării păcurei şi a dohotului s a acordat
deasemenea acestei epitropii. I s’a acordat apoi o sporire a
taxelor luate din vînzările, cumpărările de vite şi de mărfuri
făcute în Iaşi. Pentru anul în curs s’au dat epitropiei casei
podurilor şi banii aflaţi la epitropul „casei creşterii copiilor
săraci", care nu se înfiinţase încă. Cînd avea să se înfiinţeze se
promitea că avea să i se restituie banii3). Intenţiile bune ale di­

1. N. iorga. Documentele C allim achi, t. I, pp- 512-6 şl U ricarul. t.

1, pp. 226-8.
2. Revista istorică, a. 1, 1915, nr 11-2, pp. 218-9.
3. Ibidem.
4. N. Iorga, o. c. p. 492.
5. Ibidem
vanului lui Scarlat Vodă Callimachi, n’au corespuns vremurilor
şi ca atare n’au dat rezultatele dorite, pentrucă la 31 Iunie 1823,
Ionită Sturza, a constatat că străzile sunt impracticabile. Noul
domn întări casei podurilor vechile venituri, adăugîndu-i unul
nou şi anume, taxa pusă pe exportul de piei crude1).
In Iaşi, la 24 Septemvrie 1815, după ce se făcuse o repa­
raţie radicală a străzilor, s’au numit doui negustori casieri, în­
sărcinaţi cu administraţia veniturilor casei podurilor. Casierii erau
obligaţi să treacă veniturile în registre sigilate cu pecetea dom­
nească. Oamenii întrebuinţaţi la întreţinerea străzilor erau: „na-
zărul“, căpitanul de podari, calfe, fierari, podari, zapcii şi nă­
zării care ridicau cu carele murdăria şi o duceau în afara oraşului.
Toţi erau plătiţi cu leafă lunară. Eforia podurilor avea şi un lo­
gofăt însărcinat cu ţinerea scriptelor2).
S’a reglementat funcţionarea măcelăriilor. Măcelarii au fost
obligaţi să vînză carne bună şi cu preţul fixat de autorităţi. Mă­
celăriile se arendau şi au fost scutite de impozite3).

V.

Intre operile de îmbunătăţire a stării oraşelor, amintim a-

ducerea apei în laşi de Gr. Matei Ghica Vodă4). Cităm din do­
cumentul lui cu data de 10 Februarie 1741. „Văzînd lipsa de apă
în cuprinsul acestui oraş, am adus apă înaintea curţii domneşti,
apă care să îndestuleze oştirea"5). Pentru întreţinerea cişmelilor
s’au luat diferite măsuri. S’au fixat venituri de Al. C. Moruzi
Vodă, în Mai 1806. Cu administraţia veniturilor şi întreţinerea
reţelii de conducte s’au numit epitropi6).
In oarecari privinţe, epoca fanariotă a fost favorabilă mo­
dernizării oraşelor moldoveneşti. Au început sa ia fiinţă asocia-
ţiuni cu caracter mai larg. Astfel a fost „adalfetul" (frăţie pentru
ajutorul mutual) ieşan din August 1815, care unea pe negustorii
greci şi români7).

1. U ricarul, t. V, pp. 55-67.

2. Idem, pp. 436-8,438-46; I. Neculce, Buletin etc.1922, fasc. 2, p. 123.
3. N. lorga, o. c. pp. 277-8.
4. U ricaru l, t. V, pp. 33-8, G. G hibănescu, Surete etc., t. IX, p p ./
260-66.
5. Uricarul, 1. c. şi t. IV, pp. 88-9; G. Ghibănescu, 1. c.
6. U ricarul, t. IV, pp. 97-102.
7. Idem, t. V, p. 27.
 S’au înfiinţat deasemenea farmacii, corpuri de pompieri în­
zestrate cu aparate moderne, spitale, închisori, etc1).
Cu toate măsurile luate pentru ridicarea stării oraşelor iată
o descriere a laşului făcută de un francez în 1828: „laşul capi­
tala Moldovei, nu este nici oraş, nici tîrg, nici sat, ci un amestec
confuz de citeva case frumoase, împrăştiate şi de o mulţime de
cabane şi ruine, care datează din vremea tulburărilor din anul
1821, şi din urma ultimului incendiu din Iulie 1827. N’are nici
piaţă, nici străzi pavate, nici poliţie. Străzile sunt făcute din
bucăţi de lemn aşezate transversal, aranjate ca un fel de poduri
sub care se adună şi stau murdăriile"2).

VI.

Ion Teodor Callimachi Vodă (7 August 1758-11 Iunie 1761),

a căutat să-şi facă o ideie despre şcolile din Moldova. A însăr­
cinat pe Mitropolitul Iacov şi pe doui dascăli greci ca să-i facă
un raport. In raport, aceştia au arătat starea proastă a şcolilor,
care pînă în prezent nu dăduseseră nici un rezultat practic. A-
rătau în raport, că aceasta nu se datora dascălilor, ci elevilor cari
nu terminau studiile, ba unii fugeau din şcoală încă din primile
zile, iar unii părinţi luîndu-se după anumite svonuri, scoteau
copii din şcoli. Ca mijloace de îndreptare propuneau două : 1)
copii să înveţe 6 ani şi 2 ) să se desfiinţeze şcolile mănăstireşti,
care „dăunează şcolii celei mari domnfeşti"3).
Domnul moldovean care a încercat să dea o anumită or­
ganizare învăţămîntului din tîrguri a fost Gr. II Matei Ghica. El
a hotărît, în 1748, ca să se înfiinţeze 4 şcoli cu 4 dascăli; una
elinească, una slavonă, una grecească şi una moldovenească. Leafa
dascălilor avea să fie plătită de boeri şi de dregători. Fiindcă
în acest chip lefile nu se puteau plăti mulţumitor şi la timp, fiind­
că dregătorii din tîrguri de schimbau, a hotărît ca din darea de 4
galbeni plătită de fiecare preot, să li se ierte 3 galbeni, iar restul de
un galben să-l adune mitropolitul şi să plătească leafa dascălilor.
Dacă aveau să rămînă fonduri disponibile se trimeteau
şcolilor dela Sf. Mormînt. Fiindcă nu se putea ca toţi copii să

1. N. Iorga, S tudii şi documente, t. V, pp. 269-70, 270-2, 283, 284-5;

U ricarul, t. 11. pp- 204-5, 209-10.
2. M aria H olbau, o. c. p. 177.
3. Uricarul, t. I, pp- 67-74
 vină la şcolile din Iaşi, s’au înfiinţat încă trei şcoli slavcneşti
şi româneşti pe lîngă episcopiile din Roman, Rădăuţi şi Huşi').
S’au fixat următoarele lefi pentru dascăli: 360 lei pe an dascălu­
lui cel mare elinesc, ajutorului lui lei 1 2 0 anual; 130 lei das­
călului slavonesc şi 100 lei anual dascălului românesc. Dascălii
dela şcolile de pe lîngă episcopii primeau cîte 80 lei anual2).
Din 6 Iulie 1749, avem o scrisoare dela mitropolitul Nechi-
for, în care vorbeşte despre şcolile din Iaşi, instalate în biseri­
cile Sf. Neculai, Sf. Vineri şi Sf. Sava. Intre altele spunea, „copii
prostimei dela 3 ani în sus...să meargă să înveţe carte...care vor
fi de mazil, de negutătoriu şi de alte bresle de cinste, să meargă
să înveţe dela vîrsta de 3 ani în sus pînăla 12 ani şi mai sus,
iar cari vor fi feciori de preoţi să înveţe pînă la 2 0 de ani “.Banii
necesari întreţinerii şcolilor amintite, propunea să fie adunaţi de
preoţi şi anume: cîte două parale de fiecare cununie, o para de
fiecare botez, un ban de moliftă, etc.3).
La 28 Decemvrie 1759, Ion Teodor CaHimachi Vodă, vă-
zînd că în Botoşani e nevoie de o „şcoală domnească", în care
să înveţe copii, după cum fusese şi mai înainte, a dat aviz fa­
vorabil pentru înfiinţarea ei. A poruncit vornicului de Botoşani
să găsească un dascăl, căruia „pentru osteneală", avea să i se
plătească leafa de către vornic. Banii de leafă se strîngeau oprin-
du-se „din tot cifertulcîte 5 lei". Dascălul era scutit de toate dă­
rile către stat şi tîrg; dascălul şcolii din Botoşani era plătit cu
2 0 0 de lei anual4).
Ca şcoala să se poată întreţine i s’au dat veniturile bisericii
Uspenia din localitate. Pentru administrarea veniturilor s’au
numit epitropi.6). învăţătura la şcoala din Botoşani se preda în
limbile elină şi moldovenească. In caz că veniturile efectate n’ar
fi fost îndestulătoare pentru plata dascălilor şi ajutorarea „uce­
nicilor cei străini ce năzuiesc la învăţătură", s’a hotărît ca şcoala
să aibă 300 de boi de negoţ, scutiţi de vamă şi de cornărit6).

1 Ibidem .
2. Ibidem , t. II, pp, 52-3 şi V. A. Urechia, Istoria Şcoalelor etc.,
t. I, pp. 16-8.
3 Uricarul, t II, p. 51.
4. Ibidem , pp. 53-5.
5. Ibidem , pp. 55-8.
6. Ibidem , pp 58-9.
 S’a creiat mai tîrziu un venit al şcolilor „obşteşti*4. La 17
August 1806, Al. Constantin Moruzi Vodă, a destinat 620 lei
anual pentru plata lefilor dascălilor din Botoşani. Justifica aceas­
tă măsură prin faptul că s’au înmulţit numărul elevilor, „ca să
înmulţească şi rodul învăţăturii copiilor săraci, atît în limba
elinească şi grecească cît şi cea moldovinească*'1). I-a mai adă­
ugat apoi diferite venituri2). Şcoala din Botoşani a fost reorga­
nizată din ordinul lui Mihai Vodă Suţu, la 5 Martie 1820, după
o cerere a locuitorilor. A ordonat dregătorilor ţinutului ca să dea
tot sprijinul epitropilor pentru strîngerea veniturilor destinate
şcolii3).
Grigore Al. Ghica Vodă, la 15 Noemvrie 1775, s’a interesat
de starea şcolilor. Văzînd reaua stare în care se găseau, a nu­
mit epitropi ai tuturor şcolilor din ţară pe marele vistiernic Ioan
Cantacuzino, hatmanul Gh. Ghica, marele spătar Manolachi Bogdan,
marele comis Matei Cantacuzino, etc. Ei trebuiau să ţină seamă
de numărul preoţilor şi al diaconilor, să strîngă impozitul destinat
şcoalelor şi să plătească pe dascăli.
Gr. Ghica Vodă a întemeiat Academia Moldovii. Dascălii
şcolilor erau obligaţi să se îngrijească de elevi. Elevii cari urmau
cursurile şcolilor numai 3 ani n'aveau să fie primiţi în slujbe4)-
In Iaşi, pe lîngă Academia Moldovii era şi Academia Iaşilor,
cu sediul în biserica Sf. Neculai. Tot Grigore Ghica Vodă, a
constatat, că aceasta din urmă se afla în „proastă stare“...,,şi a
pus-o la stare şi rînduială“5).
Alexandru Mavrocordat s’a îngrijit de şcolile din Iaşi, dar
mai ales de cele din Galaţi şi Botoşani. A numit la ele dascăli de
limbile elină, greacă şi moldovenească. La Huşi şi Roman, a obligat
pe episcopi, să întreţină în şcoli, pe propria lor cheltuială 2 0 de
copii săraci6). Mihai Vodă Suţu, la 30 Septemvrie 1793, dărui
venituri noui şcolilor din Botoşani şi îi rîndui epitropi dintre lo­
cuitorii tîrgului. Datoria acestor epitropi era să aibă grijă de bu­
nul mers al şcolii. Din surplusul veniturilor se ajutau copii să­
raci şi iubitori de învăţătură7). In Mai 1803, Constantin Al. Mo-

1. Ibidem, pp. 60-2.

2. Ibidem.
3. Ibidem , pp. 62-8
4. Ibidem , t. 1, pp. 74-9.
5. Ibidem , t. V II, pp. 53-4
6. Ibidem , t. II, pp. 266-72.
7. Ibidem , pp. 54-6.
 ruzi Vodă, a hotărît să se înfiinţeze încă 4 noui şcoli în oraşele :
Focşani, Bîrlad, Galaţi şi Chişinău în care, învătămîntul avea
să se predea în limbile elină şi moldovenească1). Pentru şcoala
din Galaţi a rînduit epitropi dintre boerii şi negustorii localnici.
Acest domn cerea dascălilor moldoveni să fie scriitori „şi cîn-
tăreţi şi ucenicii săi să înveţe aceasta"2). Dascăli şcolii din Ga-
lati, primeau ca leafă 750 de lei anual. Dacă veniturile nu ajun­
geau, restul îl complectau părinţii copiilor care învăţau la şcoală.
Şcolile erau închise Duminica, sărbătorile şi în timpul „arşiţelor
cînesti**. Dascălii se scuteau de orice dare, Cînd săvîrşeau gre­
şeli erau judecaţi de epitropi8).
Deoarece numărul doritorilor de învăţătură creştea mereu»
s’a căutat să se mărească fondul destinat şcolilor4). Astfel, Scar-
lat Vodă Callimachi, a hotărît ca hatmanul şi marele vistiernic,
atunci Cînd erau numiţi în slujbă, să dea şcolii din Iaşi cîte
500 de lei fiecare5). Alexandru Moruzi Vodă dăruise bisericii
domneşti din Bîrlad, monopolul vînzării dohotului şi păcurei,
pe timp de 5 ani. Din banii cîştigaţi avea să se repare biserica
şi să se întretie şcoala de elineşte6).
Dorinţa de a învăţa carte a maselor moldoveneşti a de­
venit tot mai mare. Probă evidentă ne-o dă „obştea tîrgovetilor
din Bacău", care la 23 Iulie 1823, cerea lui Ioniţă Sandu Sturza,
ca tot prisosul veniturilor oraşului, să fie destinat întreţinerii în
şcoală, gratuit, a copiilor tîrgoveţilor7).
La 28 Martie 1828, Ionită Sandu Sturza, a găsit dreaptă ce­
rerea boerilor, care propuneau să se sporească suma plătită de
mănăstiri pentru şcoli, la 25.000 lei anual. Întări şi hotărîrea lui
Gr. Ghica Vodă din 15 Noemvrie 1775, şi a decretat, ca tuturor
tinerilor cari au învăţat bine, după 5 ani de învătămînt, să li se

1. lbidem , t. 111, pp. 24-31.

2. Ibidem , t. I, pp. 279-80.
3. I. A ntonovici. o- c. t. IV, pp. 246-9.
4. U ricarul, t. I, pp. 14-20.
5. Ibidem , t. Vil, pp. 86-7.
6. I. A ntonovici, o. c. t. I, pp. 28-30.
7. U ricarul, t. VI, pp. 475-9.
dea certificate şi să fie numiţi funcţionari în cancelariile dom­
neşti. A dat dispozifii conducerii mănăstirii Trei Ierarhi, în care
fusese şcoală în vremea lui Vasile Vodă Lupu, să repare casele
din partea de miază zi şi să deschidă şcoala „pînă se va închi­
pui mai îndemînatică zidire pentru Academie"1).
Se întrezăreau zorile unor timpuri mai bune.

1. Ibidem , t* lll« pp. 32-4.

 STAROSTII Şl PIRCALABII

ATRIBUŢIUNILE LOR ÎN TÎRGURI

In Moldova starostele şi pîrcalabul era unul şi acelaş dre­

gător. Staroşti se numeau conducătorii ţinuturilor dela graniţă,
iar pircalabi conducătorii ţinuturilor din interiorul tării1). Uneori
acelaş dregător e pomenit şi ca staroste şi ca pîrcalab. Astfel,
la 13 Martie 1466, Ştefan cel Mare scotea de sub juridictia pîr-
calabilor şi staroştilor de Neamţ pe locuitorii satului Negoeşti2).
Miron Costin a scris că fiecare ţinut din Moldova era con­
dus de un pîrcălab. Pircalabii de Cernăuţi şi Putna se numeau
staroşti3). Gr. Ureche susţine că staroste al Cernăuţului era marele
spătar4). Miron Costin se corectează adăugind, că de funcţia ma­
relui spătar ţine numai jumătate din stărostia Cernăuţilor5). Dato­
rită influenţei polone, a scris Miron Costin, că marele paharnic era
staroste al Cotnarilor.deşi Ureche îi zice pîrcalab6). Tot Miron Costin
susţine că marele vornic al ţării de jos era staroste al oraşului
Bîrlad, iar marele vornic al ţării de sus era starostele Doroho-
iului7). După Miron Costin, e r a u pîrcalabi la Neamţ şi
Hotin şi afirmă că aceştia, în documente, erau pomeniţi între cei
doui vornici mari, înaintea vornicului ţării de sus, mai întăi pîr­
calabul de Hotin şi apoi acel de Neamţ8).

1. T. Balan, V ornicia în M oldova în Codrul Cosm inului, t. Vil,

1931-32, pp. 147-8 vezi şi pp 153, 154, 163 şi pp. 196-8 şi D. Nichita,
P îrc ălăb ia în M oldova p în ă în sec XVil-lea
2. I. Bogdan, o. c. t. 1, pp. 94-5 şi p. 297.
3. M. Costin, o. c. p. 121.
4. Cronica Iu i Ureche, ed cit. p. 22.
5. M. Costin, 1. c.
6. Ureche, 1. c.
7. M. Costin, o. c. p. 116.
8. Ibidem
 Ştirile date de Miron Costin şi de Ureche au fost adause de
Dimitrie Cantemir, care ne spune că erau pîrcalabi, cite dorn, la
Hotin, Cernăuţi, Suceava, îieanjţ şi Soroca. Fiindcă aceste cetăţi
erau mai mari ei se numeau chiar comandanţi. Cîte doui pirca-
labi mai rezidau la Roman, Orhei, Chişinău, Lăpuşna, Fălciu,
Galaţi, Tutova şi Putna. In celelalte tîrguri de mai mică impor­
tanţă c a : Bacău, Tg. Frumos, Hîrlău, Covurlui şi Vaslui, rezida
numai cîte un singur pîrcălab1)- Atribuţiunile acestor înalţi dre­
gători,în legătură cu tîrgurile, înainte de Ştefan cel Mare, nu le cu-
noaştem2).Din tratatul încheiat la 2 Iulie 1 4 9 9 ,între Ştefan cel Mare
şi Ioan Albert, se prevedea ca neînţelegerile dintre locuitorii dela
graniţă să fie judecate de staroştii din Hotin şi Cernăuţi, cari „sa
facă dreptate oamenilor din ţara craiului”, iar Moldovenii aveau
să fie judecaţi de starostele Cameniţeia). in uricul dat la 1490
de Ştefan cel Mare, pentru înfiinţarea tîrgului Vaslui, întărit de
Bogdan Vodă cel orb şi de Ştefăniţă Vodă, la 20 Septemvrie
1525, constatăm că este pomenit un pîrcalab de Vaslui numit
Carabăţ. Ştefăniţă Vodă i-a scris acestuia, să observe ca şoltuzii
şi pîrgarii să nu mai nedreptăţească pe Moldoveni în favorul stre­
inilor din tîrg căci îi va spînzura4). Staroştii aveau drept să ia
gloabe şi să trimită în judecata divanului domnesc pe cei care
făceau morţi de om5). Staroste al Tecuciului, la 23 Martie 1529
era Toader Jora6), la 15 Aprilie 1618 e pomenit un oarecare
Dîncen, fost staroste de Tecuci7), în 1688 la Tecuci pîrcalab era
Dumitraşcu8).
Pîrcalabii şi staroştii aveau rosturi administrative mai mult
în ţinuturi. Rezidau în tîrguri şi ca atare, cînd erau prezenţi,
sau cînd erau rugaţi, se amestecau în conducerea internă
a lor. La conducerea tîrgului Cotnari, pe lîngă şoltuz şi
pîrgari, care-şi aveau scaunul lor de judecată, se ameteca

1. D. Cantemir, o. c. pp. 130-1.

2. T. Balan, o. c. pp. 176-186.
3. 1. Bogdan, o. c. t, 11, p. 433 ; staroste de H o tin la această d a tă
era Tudor (ibid. p. 447).
4. A rhiva istorică, t. Ii, p. 57.
5. T. Balan, Documente bucovinene, t. II, pp. 23-4.
6. G. G hibănescu, Ispisoace, etc., t. Ii, pp. 55-8.
7. U ricarul, t. XVIII, p. 290.
8 G, G hibănescu, Surete e t c , pp- 203-4.
 şi pîrcalabul’).De cele mai multe ori lucrau de comun acord Iată
cîteva exemple: în Martie 1589, pircalabii de Roman, David şi
Bejan, împreună cu şoltuzul Ion şi pîrgarii, dădeau din „scaunul
tîrgului" Roman, un document de vînzare de pămînt, „pentru a-
ceia nimeni să nu se amestece a întoarce această tocmală sau o
răstoarne niciodată în vecii vecilor amin"2); în anul 1613 August
24, pîrcalabul de Cotnar împreună cu şoltuzul Simion şi pîrgarii,
dădeau un zapis de împrumut întărit cu pecetea tîrgului3) ; la
13 Ianuarie 1629 i s’a prezentat lui Miron Vodă Barnovschi ’ un
zapis de vînzare, făcut în Tecuci, în fata lui Zamfir starostele, a
a Iui Cozma şoltuzul şi a pîrgarilor4). Numărul acestui fel de
documente este mare. Unele rămîneau bune iar altele serveau
numai pînă la facerea „diresului domnesc" 5).
Ca formă şi conţinut, documentele date de staroşti şi pîr-
călabi, se asemănau cu cele date de şoltuz şi pîrgari. Cităm un
exemplu : „Adică eu Antoflea Paltin starostele Trotuşului, să
ubomi Costin şoltuzul, i dnea deset prăgari ot trăgul Trotuşetc.
venind Maria, fata lui... înaintea noastră, cu feciorii ei, au vîn-
dut a lor ocină şi moşie etc.“...6). Cînd domnitorul făcea danii din
unele tîrguri, la delimitare pe lîngă dregătorii tîrgului, luau parte
pîrcalabili sau staroştii7). Uneori pîrcalabilor li se zicea căpitani8).
Asupra tîrgurilor cădeau uneori năpăşti. Cînd se întîmpla
ca cineva să fie omorît pe moşia tîrgului şi nu se găseau uci­
gaşii, tîrgul întreg suporta plata năpăştii. La cercetări şi stabi­
lirea sumei de plată, luau parte dregătorii tîrgului şi dregătorul

1. N. Iorga, Istoria Com erţului, t. I, p. 174.

2. G. G hibănescu, o. c t. XXII, pp 112; doc. din 8 Februarie 1599,
vînzare făcu tă starostelui de Cernăuţi ; idem, t. XXI, pp. 237-9, sem­
nează Bejan p îrc ă la b u l de Trotuş, şoltuzul şi pîrgarii; documentul are
data de 17 Septemvrie 1621.
3. Ibidem , t. XXI, p. 189.
4. Ibidem , t. II, pp; 256-8.
5. Ibidem , Ispisoace etc- t. Iii, pp. 239-44; Uricarul, t. XXIII, pp. 216-
318, etc.
G. G hibănescu, o.c.t. Iii, pp. 73-6; docum ent din 4 A prilie 1641;
p îrc ala b u l dela Tecuci, vornicul Ursu Vartic, şoltuzul şi pîrgarii, în ­
tăreau o vînzare de păm înt.
7. U ricarul, t. XX, pp. 181-2.
8. G. G hibănescu, Surete etc., t. V ili, p. 57 ; docum ent din 13 Iulie
1700 cînd p îrc ă la b u l de Ştefăneştl e nu m it căpitan.
ţinutului, ca reprezentant al putem centrale <), la u^ Ie, inc^
cări, de către tîrgoveţi sau invers a moşiilor dm jurul tirgu u ,
în urma plîngerilor, dacă nu se trimetea un dregător domnesc
din capitală, ancheta o făcea pîrcalabul *). Pircalabn, ca func­
ţionari administrativi anchetau pe hoţii pnnşi. u supuneau la
tortură pentru a face mărturisiri. Ancheta se făcea la reşedinţ ,
„denaintea scaunului”, după care vinovaţii erau trimişi la în­
chisoarea tîrgului3). Vinovaţii plăteau pîrcalabului o gloabă.
Pîrcalabii făceau uneori cercetări şi anchete în tîrguri fară
a înştiinţa pe dregători4) ; cînd nu se puteau dipensa de cunoş­
tinţele lor, atunci făceau apel la ei5). Se întîmpla uneori ca dom­
nul să ia unele măsuri, care nu conveneau conducem tîrgului şi
se căuta să se treacă peste ele. Pîrcalabul avea datoria de su­
praveghea executarea măsurilor domneşti. Amintim spre exemplu
dania făcută, la 13 Iulie 1659, de Gheorghe Ghica Vodă, schi­
tului din Galiţia. Dania o suporta oraşul Cernăuţi. Documentul
de danie atrage atenţia tuturor acelora cari aveau „să fie măcar
în orice an, măcar ce staroste s’ar schimba, toti să ştie acest lucru
neschimbat, fără să mai aştepte carte de la domnia mea ); sau
cităm după alt document: „şi voi pîrcalabi dela acel ţinut... să
nu vă amestecaţi în judeţele lor, fără cît vor fi greşe î niari e
furtişaguri să aveţi atunce a le cerca-)7. î sau „şi voi pîrcalabi
de la acel ţinut.... să le daţ pace (e vorba de un nou tîrg în­
fiinţat de un oarecare Bratu în ţinutul Bacăului, m 1662) numai
stăpînii lor să aibă treabă cu dînşii 8).
Aceiaşi reprezentanţi ai domnului în ţinuturi, la cerere,
obţineau dreptul de a înfiinţa noui tîrguri, dela care aveau mari
avantagii. Unii locuitori ai tîrgurilor erau scutiţi de impozite

1. T. Balan, o. c. t. I, p. 172; doc, d in 28 M a i 1618, p rivitor la

tîrg u l Cernăuţi.
2. Uricarul, t. XXIV, pp- 423-8, etc.
3. A rhiva d in Iaşi, t. XVI, a. 1905, nr. 10, p . 4 7 5 ; d o c . d m 23 M a r­
tie. H oţul a fost prins de F urtună p îrc ă la b u l de Neamţ, a m ărtu risit
fu rtu l şi a p lătit gloaba p îrc ăla b u lu i dinaintea m ultora şi a „scaunului .
4. G . G hibănescu, Ispisoace etc. t. llli, PP- 105-6.
5. I. A ntonovici, o. c t. IV , pp. 160-1.
6. T. Balan, o. c. t. 11, p- 162.
7. Ibidem .
8. Uricarul, t. V, p. 230 ; tîrg u l se num ea Trebeş.
 timp de doui ani. Cînd pîrcalabii sau staroştii nu respectau dis­
poziţiile domneşti, se luau măsuri contra lor J).
Cităm „...aşijdere şi voi staroşti... încă nu vă am estecaţi.,
de s ar mtimpla la nescai cheltueli a tîrgului- 2). In unele tîrguri
puterea staroştilor şi a pîrcălabilor a încălecat din ce în ce mai
f tribu{iunile dregătorilor locali. Astfel, Ia începutul sec. al
XVII-lea, iarmaroacele din Cernăuţi, ajung să fie supraveghiate
pe namesnicul starostelui, luînd diferite sume de bani dela acei
cari făceau diferite tranzacţii com:rciale 3).
Ca să ne dăm seama de importanţa stărostiei de Putna,
amintim că în 1688, Constantin Vodă Cantemir a numit aici,
ca staroste pe x^iron Costin, marele logofăt al ţării. Situaţia in­
ternă a ţării era tulbure din cauza bandelor de soldaţi fără că­
pătâi, care prădau, ardeau, ucideau şi a hoţilor care se înmulţi­
seră foarte mult ; odată numit în noua dregătorie Miron
Costin a luat măsuri extrem de aspre. Tîlharii şi soldaţii fără
căpătăi erau prinşi, traşi în ţeapă şi „tăiaţi cetvîrţ şi arşi cu
focu la tîrg Ia Focşani unde şi amu se cunoaşte movilă peste
oasele lor" 4). Ca să poată apăra cu succes partea de apus a
ţării, Miron Costin, a organizat o armată de „hînsari" si sei­
meni" 5).
Linişte şi pace n a fost aproape niciodată între tîrguri şi
mănăstiri. Totdeauna mănăstirile şi-au avut ochii ţintiţi asupra
tîrgurilor. La rugăminţile episcopilor şi călugărilor, sate, pămîn-
turi şi venituri de ale tîrgurilor erau dăruite bisericilor. Orişi cine
îşi poate închipui, că tîrgurile nu se supuneau de bună voe a-
cestor măsuri cari le duceau spre sărăcie. Chiar Dimitrie Can­
temir a dat, la 31 Dechemvrie 1711, unui schit, a zecea parte
din recolta de grîu de pe moşia tîrguluiCernăuţi.Acestei danii,
Ia 20 Mai 1716, Mihai Racoviţă, i-aadăugat „dejma de pîne şi
de altele ce au ei de pe locul tîrgului Cernăuţi". Tîrgoveţii neo­
bişnuiţi să fie dijmuiţi de călugări, din tot ce aveau ei, n’au ţi­

1 N. lorga, S tudii şl documente, t. V, p. 225 ; documentul e dat

de A ntioh C antem ir la 4 Sept. 1699.
2. T. Balan, o c. t. 111, pp. 159-60.
3. N. lorga, o.c.t. V, pp. 407-8 ; docum ent din 7 M ai 1708.
4. N. M uşte, în Let. 111, ed. 11, p. 85; cf I. Neculce, t. I, p 116,ed. c i t /
5. 1. Neculce, t. I, p. 123 ; vezi şi N. lorga, Documentele Callima-
chi t. I, pp.430-1. La 17 M artie 1760, pîrcalabul de Roman, care la această
d a tă era nu m it ispravnic, se însărcina cu poliţia oraşului Roman.
nut seamă de dania domnească. Călugării au reclamat domnului.
Acesta, la 9 August 1716, ordona staroştilor, că dacă locuitorii
din tîrg nu vor să dea „Schitului Mare“ din Galiţia ce i se ho-
tărîse, „să le daţi strînsoare, să puneţi zapcii asupra lor şi să-i
pliniţi deplin" »)• Cernăuţenii s’au împotrivit mereu şi la plînge-
rile repetate ale călugărilor, găsim ordine domneşti către staroşti
din: 23 August 1743, 11 Iulie 1757, 6 Iulie 1760, etc.2). La 1
Iulie 1794, Mihai Constantin Suţu, dăruise bisericii Sf. Gheorghe
din Herţa, mortasipia tîrgului Focşani. Odată cu facerea daniei,
domnul poruncea staroştilor de Putna să dea „vechilului U n ­
duit de mănăstire, tot sprijinul pentru încasarea veniturilor 3).
Impozitele grele şi muncile la care erau supuşi ţăranii, în a-
ceastă epocă, îi făceau să se refugieze ori pe moşiile tîrgurilor
sau chiar în tîrguri. Stăpînii lor reclamau domnului, care dădea
ordin staroştilor şi pîrcălabilor să-i trimită pe moşiile de unde
fugiseră 4).
La Galaţi unde domnul avea mari interese băneşti, întrea­
ga activitate comercială a portului şi a oraşului, în epoca fa­
nariotă, era sub atenta supraveghere a pîrcălabului5).
Unii dintre staroşti, pîrcălabi, ca şi dintre ceilalţi dregă­
tori domneşti se dedau la abuzuri. Cînd li se aduceau la cu­
noştinţă, domnii, chiar cei din epoca fanariotă, luau măsuri con­
tra lor. Semnalăm un caz din 1764. Grigore Ion Callimachi Vodă
a dat un document, din care se constată că staroştii de Putna,
generalizaseră obiceiul de a lua vadra stărostească din întreg
ţinutul. Ei aveau drept s’o ia numai din viile care se întindeau
numai pînă la Trotuş. Staroştii şi ceilalţi funcţionari domneşti,
(ari luau, pentru slujba lor, vin dela podgoreni, luaseră obiceiul
ca să-l vîndă în tîrgurile din ţinut. Negustorii au reclamat domn­
ului, rugîndu-1 să ia măsuri contra acestui abuz de putere6).
Pîrcălabii şi staroştii nu făceau slujbă onorific, ci aveau
anumite venituri.

1. T. Balan, o.c.t. II, pp. 162-3.

2. G. G hibănescu, Ispisoace etc. t. Vii, pp. 144-6; U ricarul, t. XXI
pp, 227-8.
3. Idem, Surete etc. t. X II, pp. 72-3.
4. T. Balan, o c.t. IV, p. 86.
5. N. Iorga, Documentele fam iliei C allim achi, t. I, p 341.
6. Uricarul. t i, pp- 294-5, etc.
 Staroştii de Cernăuţi luau banii solăritului iar cei de Putna ortul
stărostesc. La rîndul lor, staroştii de Cernăuţi dădeau 500 de lei
marelui logofăt, iar cei din Putna jumătate din venitul ortului
stărostesc marelui paharnic. Marele postelnic lua o anumită cotă
din venitul pîrcălăbiilor. Jicniceria cea mare şi pităria cea mare,
primeau cîte 1000 de lei din venitul pîrcălăbiei Galaţilor, cu toa­
te că jumătate din acest venit era luat de marele postelnic. Sta­
rostele de Cernăuţi mai dădea marelui armaş cîte 500 de lei anual
sumă plătibilă în două rate1). Această rînduială a fost făcută de
Matei Gr. Ghica, la 23 Noemvrie 1755. La 1 1 Aprilie 1739, Gri-
gore Ghica Vodă, a stabilit ca Armenii din Polonia, cari aduceau
vite în Moldova, să plătească starostelui de Cernăuţi cîte un po-
tronic de fiecare bou2). Pentru exportul care se făcea în Ardeal
şi trecea prin Bacău, pîrcalabul lua cîte .un ban pentru o anumită
măsură3).
Conducătorii ţinutului şi tîrgurilor Orhei şi Lăpuşna (am­
bele formau în epoca fanariotă un singur ţinut), se numeau ser-
dari. Atribuţiunile lor erau asemănătoare cu ale staroştilor şi
pîrcălabilor4).
Locul pîrcălabilor şi staroştilor a fost luat de ispravnici. Aceştia
avînd aceleaşi atribuţiuni li se zicea, uneori şi ispravnici şi pîr-
călabi, chiar în plină epocă fanariotă5).

1. U ricarul, t. 11, pp. 273-83.

2. T. Balan, o. c. t. IV, pp. 153-5.
3. N. Iorga, S tudii şl documente, t. VI, p. 209 ; document din 29
O ctom vrie 1729; pentru vama stărostească vezi şi T. Balan, o. c. pp.
129-30.
4. G G hibănescu, Surete etc. t. XXII, pp. 70-1, 73-4, 79-80.
5. N. Iorga, Docum entele fam iliei C allim achi, t 1, pp. 430-1.
 ISPRAVNICII ŢINUTURILOR
SI
1j
TÎRGURILE

Ienachi Kogălniceanu a scris că ispravnicii au fost^ intro­

duşi în Moldova de Constantin Mavrocordat. „Ispravnicii întîiaşi
dată acest domn i-au scornit, aducînd această muştră din Ţara
Românească, scornind şi alte multe"1)-
Dregători, cu numele de ispravnici, au existat în Moldova
înainte de a veni Constantin Vodă Mavrocordat în scaunul prin­
cipatului moldovenesc. La 29 August 1730 este pomenit un is­
pravnic de Bîrlad2). Acesta era sau ispravnicul ţinutului cu re­
şedinţa în Bîrlad sau era ispravnic de tîrg. Acest ispravnic la
data amintită, împreună cu şoltuzul şi pîrgarii tîrgului, făcea o
delimitare de hotar3). In 1757 e amintit Vasile Duca ispravnic
al tîrgului Bîrlad4).
Ispravnicii se numiau direct de domn. In adresa de numire
se cerea locuitorilor să le dea ascultare5). Funcţia de ispravnic
se cumpăra cu o anumită sumă de bani6).
Care erau îndatoririle ispravnicilor ? Ei trebuiau să se în­
grijească de locuitorii cari n’aveau îndeajuns pămînt de lucru,
adică să intervie pentru ei la proprietarii moşiilor. Dacă n aveau
pămînt de muncă pe moşia proprietarului unde locuiau, li se re­
comanda alt proprietar. Ispravnicul supraveghea pe proprietari
ca să le ia numai dijma , rînduiau toamna şi primăvara cîte un
zapciu, care avea datoria de a îndemna pe locuitori să are şi
să samene cît mai mult. Zapcii ţineau „izvod„ de semănuturile

1. I. Kogălniceanu în Lef. 111, pp- 183-5, ed. 11.

2. 1. A ntonovici, o. c. t. 11, pp. 21-3.
3. Ibidem p. 23.
4 Ibidem , pp 26-32.
5. V. A. Urechia, Istoria R o m ân ilo r, t. 111, s. 1786-1800, pp.170-183.
6- Ibidem , t. XI, s 1800-3°, p. 155.
 făcute de fiecare locuitor. Dacă ispravnicii moşiilor asupreau pe
ţărani la luatul dijmelor, ţăranii aveau drept să reclame isprav­
nicilor, care nu trebuiau să îngădue asemenea acte şi în cazuri
anumite raportau domnului1). După instrucţiunile domneşti, is­
pravnicii trebuiau să asculte cu luare aminte orice plîngere,
chiar dacă s’ar fi lipsit de mîncare şi somn. Judecăţile făcute de
ei trebuiau să fie dreptate, fără cel mai mic interes sau „hatîr“2).
Din cele expuse pînă acum se vede clar, că ispravnicii erau ad­
ministratorii ţinuturilor şi instrucţiunile citate nu ne vorbesc ni­
mic despre amestecul lor în tîrguri. Fiind însă organele execu­
torii ale puterii centrale, prin delegaţii li s’au dat numeroase a-
tribuţiuni în tîrgurile de reşedinţă. Ispravnicii reprezentau ori
unde pe domn şi lucrau în numele lui. Constantin Mavrocordat
scria unui ispravnic care se arătase slab faţă de Turcii ce făcu­
seră nelegiuiri în ţinut următoarele : „pentru ce să nu aperi pe
oameni şi pentru ce să-i laşi în voe lor (pe Turci), să facă ce
li iaste voe ? Dar, dacă nu poti tu şi nu eşti harnic la slujba
aceasta, ca să aperi pe locuitori, să ştim, să punem pe altul,
carele va pute să le st6 împotriva lor şi să apere pe oameni"3).
Un exemplu avem din măsura luată de Constantin Mavrocordat,
care în Octomvrie 1741, scria locuitorilor din Focşani „pentru ve­
chili beşleaga de acolo, anume Veli, ce au luat cîte un ort de
de toate prăvăliile fără poruncă; poruncim să dea toţi banii
înapoi, iar nevrînd să-i întoarcă, să meargă/ la ispravnicul
Paleologu, care să-l execute pentru suma luată pe nedrept4).
Episcopia armenească din SuGeava avea drept să reclame
ispravnicului pe tîrgovetii care-i necăjeau, sau se atingeau de
bunurile lor5). La 15 Iunie 1760, Vasile Duca „ispravnic tîrgului
Bîrlad" semna actul de vînzare a unui loc de casă0). Mihai
Const. Suţu Vodă ordona, la 10 Iunie 1793, lui Constantin Roset
şi Toader Carp, ispravnicii ţinutului Vaslui, să strîngă oameni şi
să măsoare moşia tîrgului, care fusese dată Epitropiei Sf. Spiri-
don din Iaşi. Epitropia se plînsese Domnului, că moşia tîrgului
fusese împresurată de vecini şi astfel scădeau veniturile care-i

1. U ricarul, t. IV, pp 48-54.

2. Ibidem , p. 55.
3. N. lorga, S tu d ii şi documente, t. VI, pp. 281-2.
4. Ibidem , p. 221.
5. T. Balan, o c.t. IV , pp. 236-7
6. I. A ntonovici, o.c t. II, pp, 44-5.
fuseseră destinate1). Ispravnicii Hîrlăului, Iancu Racovită şi Ior-
dache Canano, împreună cu reprezentaţii tîrgoveţilor, au ales
vatra tîrgului şi mahalalele de l o c u r i l e înconjurătoare
(25 Sept. 1793). După delimitarea făcută, tîrgoveţii au primit acte
scrise şi „iscălite" de ispravnici ca să fie apăraţi de vechilii dela
mănăstirea Pobrata, care ajunseră să ia dijmă şi din tîrg2). Cînd
ispravnicii erau aglomeraţi de lucrări dădeau delegaţii la oameni
de încredere, care-i înlocuiau unde era nevoie. Astfel, ispăvnicia
ţinutului Tutovei, a dat delegaţie la 7 orăşeni din Bîrlad, care au
hotărnicit un loc, dăruit de Sandu Bulbuzan, bisericii Sf. Neculai
din Podeni3). Dintr’un document cu data de 22 Iunie 1792 se
constată că moşia tîrgului Hîrlău împreună cu tîrgul, fuseseră de­
limitate şi măsurate de către foştii ispravnici ai ţinutului, Cons­
tantin Palade şi Enachi Canta, cari pe cît au putut au căutat să
apere pe tîrgoveţi de anumite încălcări4).Cînd era nevoie, isprav­
nicii lucrau de comun acord cu reprezentanţii tîrgurilor5). -Uneori
ispravnicii delegau, pe lîngă tîrgoveţi, pe protopopultîrgului6).
După facerea anchetei ei făceau un raport cătreisprăvnicie şi
se da mărturia cerută7).
Ispravnicii aveau oarecari drepturi de judecată în tîrguri.
Din 10 Iunie 1787, avem o scrisoare în acest senz. Alexandru
Ipsilanti Vodă, se adresa ispravnicilor de Tutova, invitîndu-i să
cerceteze neînţelegerea dintre stolniceasa Todosiica Catargiu şi
o unguroaică pentru un loc de dugheană. Dacă ambele părţi n aveau
să se mulţumească cu judecata lor, trebuia să le dea soroc de
judecată la divanul domnesc8).
Un oarecare Standul din Bîrlad, împreună cu soţia sa, dă­
duseră un zapis, pentru un loc de casă starostelui Chiriac. Aces­
ta neţinîndu-şi obligaţiile prevăzute în actul de vînzare, la 19
Iulie 1760, „l-au tras la giudecată înaintea d-lui giupănului Va­
sile Duca, ispravnicul tîrgului şi d-lui l-au dat pe Chiriac ră­
mas*9).
1. G. G hibănescu, Surete etc. t. XV, pp. 159-61.
2. Idem , Ispisoace etc , t. lVs, pp. 253-6.
3. I. Antonovicl, o.c.t. I, pp. 245-6.
4. G. G hibănescu, o. c. p. 256.
5 Idem, Surete etc. t. X V , p. 199.
6. I. A ntonovici o. c. t. 11,pp. 114-6 şi t. I, pp. 121-2.
7. Ibidem , t. I, pp. 246-7.
8 Ibidem , t. H, p. 73 şi t.I,p p 65-6.
9 Ibidem , pp. 45-6.
 In ceiace priveşte judecăţile făcute de ispravnici, iată ce
cuprinde partea Il-a dintr’un ordin circular, trimis ispravnicilor
de Mihail Constantin Sutu Vodă, la 18 Martie 1795 : „cel care
pîrăşte pe altul să i se dea soroc de înfăţişare ţinîndu-se seamă
de locul de unde sunt, cînd nu va veni să i se trimeată om is-
prăvnicesc cu volnicie să-l aducă", căruia îi va plăti ciubotele
10 bani pe ceas. Judecata să se facă dreaptă fără cel mai mic
„interes sau hatîr"1). Dreptul de judecată al ispravnicilor se oprea
asupra boerilor. Celorlalte „trepte" sociale, le erau deschise uşile
dregătoriilor isprăvniceşti, „care nici într’unchip nu sunt împu­
ternicite a da sfîrşit vreunei pricini de moşie, afară numai de
părţile ce s'ar învoi între ele la judecată, care nu este decît o
judecătoriei împăcăluitoare, cînd nu se vor invoi să facă raport
la divan". Ispravnicii şi funţionarii isprăvniciei trebuiau să fie
Români2), La 3 Octomvrie 1760, Ioan Teoder Callimachi Vodă în­
tărea şi adăuga drepturile tîrgoveţilor din Vaslui pentru privilegiile
avute de a deschide cîrciumi şi de a nu da alte dijme, nici Tur­
cilor—musafiri în trecere—nici altor boeri, ci cui va trebui ceva
să cumpere cu bani. In sarcina ispravnicilor cădea supravegherea
aplicării acestor dispoziţiuni3).
Biv vel paharnicul Iordache Lambrior, la 20 Martie 1783,
adresa o plîngere lui Alexandru Constantin Vodă Mavrocordat
contra locuil orilor din tîrgul Fălciu, care i-au încălcat moşia şi
i-au distrus nişte bălţi de peşte. Roagă pe domnitor să porun­
cească ispravnicilor să-i dea o mînă de ajutor ca să-şi poată face
dreptate şi să-şi poată stăpîni moşia încălcată de tîrgoveţi4). Ra­
porturile dintre proprietarii moşiilor tîrgurilor şi locuitori, erau
reglementate de ispravnici, care ca reprezentanţi ai domnului,
supravegheau ca daniile domneşti să nu fie încălcate, dar nici
proprietarii să nu facă abuzuri3).Grigore Alexandru Ghica Vodă
a împuternicit .....pe epitropul grec al mănăstirii Precista din
Roman, să adune din tîrg veniturile cuvenite mănăstirii. Isprav­
nicii ţinutului aveau datoria de a obliga pe locuitorii tîr­
gului să-şi îndeplinească obligaţiunile 6). Pe cei p r i n ş i

1. U ricarul, t. IV, p. 55
2. Idem , t. Ii, pp. 206-7.
3. G h . G hibănescu, Surete etc., t. X V , pp. 147-8.
4. U ricarul, t. XV I, pp. 229-33.
5. I. A ntonovici, o. c. t. I, p. 84.
6. G. G hibănescu, o. c. pp. 153-4 şi 154-5.
că nu respectau daniile făcute şi nu ţineau seamă de hotărîrile
domneşti, ispravnicii aveau să-i trimeată la divan1). Cînd s a dă­
ruit locul tîrgului Bîrlad (13 Ianuarie 1757), mănăstirii cu hramul
proorocul Samuil din Focşani, la delimitare şi punerea în stă-
pînire a noului proprietar au participat, pe lîngă delegaţii dom­
neşti şi ispravnicul Bîrladului. De faţă au fost şi cîţiva tîrgoveţi
care cu durere au scris: „şi noi tîrgoveţii împreună cu şoltuzul
de Bîrlad anumi Ion, ni-am tîmplat şi am pus pecete tîrgului
în loc de iscăliturile noastre"2,). Ei numai s’au ,,tîmplat" să fie
de faţă, căci pămîntul pe care se hrăniseră pînă atunci, se dă­
ruise de domn fără ca să fie întrebaţi. Cînd nu se ştia
precis ce pămînt rămăsese nedăruit, domnii scriau isprav­
nicilor să caute „locurile" din tîrguri, nedate nimărui şi să-i ra­
porteze. După ce lua cunoştinţă despre terenurile libere, domnul
făcea dania3). La 16 Februarie 1794, ispravnicii ţinutului Vaslui
comunicau domnului că au căutat locul din oraşul Vaslui, dăruit
lui Iordache Ruset şi l-au găsit pe locul curţilor domneşti dar, pen-
trucă l-au aflat împresurat, au ales alt loc la marginea tîrgului
pe care l-au măsurat4). Multă batae de cap aveau ispravnicii cu
tîrgurile devenit proprietate particulară. Locuitorii tîrgului erau
asupriţi de proprietari şi ei căutau pe orice cale să nu ţină
seamă că au devenit şerbi. Dăm un caz. La 20 Decemvrie 1813,
proprietar al moşiei tîrgului Bîrlad, era spătarul N. Dimachi. El
se jeluia domnului, că unii locuitori au cuprins bucăţi de pămînt pe
care au zidit case, prăvălii, hanuri, etc., fără să plătească nici
un ban bezmăn. Unii dintre ei se fac sudiţi şi după „hotărîrea
tractaturilor poate să se disfacă, să vîndă sau să schimbe aceste
acareturi". La 26 Decemvrie Scarlat Calimachi Vodă dădu po­
runcă ispravnicilor Tutovei să le pună în vedere, că n’au drept
să vîndă sau să schimbe clădirile şi instalaţiunile zidite pe moşie
streină5).
Reclamaţiunile la domn urmau una după alta pentru aşa
zisele încălcări ale tîrgoveţilor. In Martie 1804, proprietară a mo­
şiei tîrgului Bîrlad ajunsese spătăreasă Ecaterina Sturza. Intr o

1. Ibidem , pp. 159-61 vezi şi Ispisoace etc., t. V ii, pp. 146-51.

2. I. A ntonovici, o. c. t. II, pp. 26-32.
3. G . G hibănescu, Surete etc. t. XV, pp. 166-8, şi 169.
4. Ibidem , pp. 169-70.
5. I. Antonovici o. c. t. II, pp. 138-40
 jalbă adresată domnului se plîngea că acei cari stau pe locul tîr­
gului fac mari stricăciuni. Casapii cari aduc vite pentru tăiat
le pasc pe moşia ei, iar tîrgovetii îşi pasc vitele pe imaşul ei
fără să-i plătească nimic1). Domnul ordona ispravnicilor să facă
cercetare. Pentrucă ispravnicii au raportat domnului că dreptatea
e de partea tîrgoveţilor, divanul domnesc hotărî şi aduse la cu­
noştinţa ispravnicitor să dea voe locuitorilor din tîrg să-şi facă
„ogrăzi şi zidiri", fără a mai cere voe dela spătăreasa Ecaterina
Sturza2).
Cînd boerii sau bisericile, proprietare de tîrguri, sau cărora
li se dăruise anumite venituri dintr’un tîrg nu şi-le puteau încasa,
cereau ajutorul ispravnicilor cari erau datori să li-1 dea3). Isprav­
nicii ţinuturilor aveau sub ordinele lor un căpitan de tîrg, co­
mandant al poliţiei locale. La 2 Ianuarie 1814, isprăvnicia ţinu­
tului Tutova, motivată de un ordin domnesc, poruncea căpita­
nului tîrgului Bîrlad, să pună pe „telal“ să strige în auzul tuturor
„porunca", că acei cari vor trece în stînga Prutului aveau voe
să vîndă de pe moşia tîrgului numai clădirile nu şi locul pe care
erau clădite4). Cînd se dăruia unui particular sau unei mănăstiri
vreun tîrg, se înştiinţau imediat ispravnicii ţinutului şi li se dă­
deau norme de conducere, pentru noua schimbare în situaţia de
drept a tîrgului. Grija lor de căpetenie, după instrucţiunile dom­
neşti, era ca noul proprierar să nu fie păgubit de veniturile pe
cari trebuia să le încaseze5). De multe ori, cînd viaţa locuitorilor
din asemenea tîrguri ajunsese de nesuportat, ispravnicii interveneau
uşurîndu-le pe cît posibil existenţa°).Cînd neînţelegerile luau pro­
porţii, ispravnicii trimeteau pe împricinaţi în fata divanului dom­
nesc7). Dacă dreptate evidentă era de partea tîrgoveţilor, isprav­
nicii aveau ordine exprese să le ia apărarea pînă ce diferendul
se judeca de divan8), iar dacă proprietarul era mare dregător, cu
trecere la domn, atunci ispravnicii primeau ordine să aducă cu
zapcii la ascultare pe tîrgoveţi9).

1. Ibidem , p p 1«<7-8.
2. Ibidem , pp. 117-8.
3. G . G hibănescu, o.c.t. 111, pp. 77-8, p. 78, U ricarul, t. I, pp. 145-6.
4. I. A ntonovicl, o. c. p. 334.
5. G. G hibănescu, o. c. t. XV, p. 154-5.
6. Idem, Ispisoace etc. t. lVa, pp 246-7.
7. Idem, Surete şi Izvoade, o. c. pp 174-5.
8. 1 A ntonovici, o. c pp. 161-5.
9 Ibidem .
 Dacă unii dintre locuitorii tîrgului erau scutiţi de anumite
dări, se aducea la cunoştinţa ispravnicilor. Cităm dintr’o adresă
domnească: „s’au miluit domnie me cu carte de apărare de
dăjdi şi de alte angării . . . . pentru care poruncim domnie me,
dvs. ispravnicii de ţinutul Tutovei, cum şi altor boeri slujbaşi şi
zapcii ce veţi îi rînduit........... întru nimică supărare să nu-i
facă, nici să fie rînduit de dregătorii ţinutului la vreo poruncă"
(20 Decemvrie 1782)1). Se vede clar că organele fiscale din tîr­
guri ascultau de ispravnici. Dregătorii ţinuturilor aveau drept să
ia măsuri chiar contra vemeşilor. Isprăvnicia ţinutului Tutovei
a scris ( 6 Aprilie 1618) epitropilor casei obşteşti din Bîrlad, ru-
gîndu-i s’o înştiinţeze dacă vameşii „din tîrg s’ar fi întinzînd
a vămui peste poruncile ce sunt date, mai ales de la acei care
aduc mîncări pentru trebuinţa tîrgului, ar fi luînd vamă, care
lucru este oprit şi cu luminat hrisov gospod"2).
Toţi ispravnicii au primit instrucţiuni, la 8 Decemvrie 1803,
că nu mai au voe să facă mezaturi ,,fără poroncă dela divan ,
deoarece au cauzat mari neajunsuri după cum se constată din
reclamaţiunile cari s’au făcut contra lor3). Strigările de vînzări
la mezat în tîrguri se făceau, după ordinul ispravnicilor, de „te-
lalul“ tîrgului4). Strigarea se făcea în toate uliţele şi mahalalele,
iar cine se arăta „muştereu trebuia să iscălească în dosul ţi-
dulii, trecînd preţul“ ce se va da „şi la împlinirea vadelii toţi
aceşti muşterei să vie la isprăvnicie ca să i se facă şi cel desă-
vîrşit hareci“. Vînzările făcute se treceau în condica vistieriei 5).
Ispravnicii au ajuns atotputernici în tîrguri. Se amestecau
în toate chestiunile de organizare internă, care .nu-i priveau.Au
ajuns să încheie pînă şi contracte oneroase cu anumiţi furnizori.
Divanul domnesc fiind sesizat de populaţiunea lezată se dădeau or­
dine de intrare în legalitate 6). In sarcina ispravnicilor cădeau
şi măsurile cari trebuiau luate pentru înbunătăţirea stării edili­
tare şi sanitare a oraşului. Se ordona în acest senzispravnicilor
de Tutova ca să dea dispoziţiuni locuitorilor din mahalalele tîr­
gului Bîrlad şi celor din satele apropiate cale de două ceasuri,

1. Ibidem , t. IV, pp. 214-5.

2. Ibidem , t II, p. 223.
3. U ricarul, t IV, p. 214.
4. I. A ntonovici, o.e t. II, p. 166.
5. Ibidem , t. IV, p. 264-6. vezi şi U ricarul, t. V. pp 199-209.
6. I. Antonovici, o.c.t. 111, p p 336-7.
 să aducă lemne din păduri şi să sece toate mlaştinele din tîrg.
Imediat după epoca arăturilor, ordinul e din 24 Martie 1818, oa­
menii cari erau „globiţi** de casa obştei tîrgului, trebuiau să
aducă numai decît podele pentru facerea străzilor tîrgului. Scar-
lat Vodă Callimachi, la 28 Martie acelaş an, a hotărît ca pentru
construirea şi îngrijirea acestor „poduri' 1 să fie 50 de oameni în
loc de 30 cîţi erau pînă acum *). Ispravnicii, la nevoie, insti­
tuiau împrejurul tîrgului carantine sanitare2).
Cînd epitropii tîrgurilor, dădeau peste locuitori răi platnici,
pentru sumele de bani ce trebuiau plătite casei obşteşti, cereau
sprijinul ispravnicilor, propunînd, în unele cazuri vînzarea averii
lor Ia mezat3). Amintim un fapt din care se poate vedea o um­
bră de autonomie, pe care o mai aveau tîrgurile, în această e-
pocă de centralism aşa de exigent. Alexandru N. Suţu Vodă
scria ispravnicilor de Tutova, Ia 30 Decemvrie 1801, să cerce­
teze o plîngere făcută de un oarecare Ion fiul lui starostelui
Constantin, pentru un loc de prăvălie în Bîrlad. Cercetarea fă­
cută pînă la 1 Iulie 1802, a dat un rezultat surprinzător pentru
anchetatori. S’a constatat că locul îl avea moştenit dela tatăl său
încă din 1783, căruia îi fusese dăruit de toţi fruntaşii tîrgului
pentru anumite servicii aduse obştei4). Era acesta un vechi
drept al tîrgurilor, şi ne surprinde că a mai putut dăinui atîta
vreme.
Ispravnicii aduceau la cunoştinţa generală zilele în care se
ţineau tîrgurile săptămînale ; supraveghiau ca fiecare locuitor să
poată vinde şi cumpăra nestingherit de nimeni, ori cefel de
marfă afară de „holercă**, care avea un regimspecialde vîn­
zare °), Dintr’o circulară a lui Const. D. Moruzi Vodă (1781),
adresată ispravnicilor, aceştia au căpătat dreptul de a interzice,
atît în ţinuturi cît şi în tîrguri, căsătoriile dintre Ţigani şi Mol­
doveni 6).
Ispravnicii—ca şi ceilalţi slujbaşi—au fost puşi la contri­
buţie pentru cutia milelor. Era o măsură generală pentru aju­
torarea lumei nevoiaşe. Alexandru Vodă Ipsilanti a hotărît, la

1. Ibidem , t. II, pp. 222-3.

2. Ib id e m , t. IV, p p 302-3.
3 Ibidem , t. II, pp. 273-6.
4. Ibidem , t. I, pp. 228-31 şi t. IV, pp. 302-3
5. G. G hibănescu, Ispisoace e t c , t. V ii, p. 142
6. I. A ntonpvici, o.c.f. IV, pp. 246-9
8 Iunie 1799, ca fiecare ispravnic nou numit, să dea pentru cu­
tia milelor cîte 40 de lei, afară de ispravnicii de Herţa şi Cir-
ligătura, care dădeau cîte 30 de lei şi cei de Grecina, Codru şi
Hotărniceni, cari dădeau cîte 2 0 de le i*). _
Odată cu înfiinţarea casei răsurilor, în Septemvrie 1776, ca
şi ceilalţi slujbaşi ai tării, ispravnicii primeau leafă. Anaforaua
divanului Moldovii, din 5 Ianuarie 1803, preconiza mărirea le­
filor, în schimb trebuiau date ordine severe ca să nu mai asu­
prească pe locuitori. S’a hotărît ca pe lîngă cei 600 lei lunar,
cît primeau doui ispravnici din ţinuturile: Roman, Suceava,
Neamţ. Bacău, Tecuci, Tutova, Fălciu, Dorohoi, Botoşani şi
HîrT^, să li se mai adauge cîte 1 0 0 lei lunar, începînd cu
Octomvrie.
Domnitorul a aprobat, ca fiecare ispravnic să primească lu­
nar cîte 400 de lei, fără a mai avea drept să mai ia dela vreun
locuitor vreo sumă de bani2). .
Marele sdruncin adus de eterie în viaţa publică din Mol­
dova, a avut ca urmare sforţarea tuturor slujbaşilor pentru a se
intra din nou în legalitate. Unii ispravnici care nu şi-au pără­
sit posturile—şi care n’au agreiat mişcarea grecească—au făcut
eforturi mari pentru a-i face faţă. Astfel ispravnicul ţinutului
Neamţ, a lansat o proclamaţie—30 Aprilie 1821—către negus-
torîTşi locuitorii Moldovii. In ea arăta că răzvrătirea grecească
a fost nefastă pentru Moldova, care a avut de suferit jafuri, cru­
zimi, etc. şi de spaimă s’au spart tîrgurile fugind pînă şi boierii.
Afară de aceasta, Moldovenii puteau fi bănuiţi de Turci ca păr­
taşi la revoltă. Ca să scape de această ultimă acuzare, le cerea
să se înarmeze, să meargă către Iaşi, unde rămăseră puţini e-
terişti, care se vor împrăştia uşor. Ca arme îi sfătuia să între­
buinţeze coase, topoare, lănci, cu care să izgonească pe „aceşti
tîlhari" 3).

1. Uricarul, t. 111, pp. 1-10.

2. V. A. Urechia, Istoria R om ânilo r, t. IX, s. 1800-32, pp. 33-7, vegi
şi Uricarul, t. IV, pp. 21-6.
3. Idem, t. XIII, s. 1821-2, pp 108-9,
 VENITURILE Şl INDEMNIZAŢIILE ÎNCASATE

DE

DREGĂTORII TÎRGURILOR

Toţi dregătorii oraşelor, dregătorii ţinuturilor şi delegaţii

trimişi de puterea centrală, pentru serviciile prestate, încasau a-
numite sume de bani. înainte de sec. al XVIII-lea, cunoaştem
prea puţin modul cum erau retribuiţi dregătorii amintiţi. S’a văzut
că fiecare funcţionar avea de îndeplinit anumite atribuţiuni, mai
mult sau mai puţin determinate. Toţi dregătorii, după judecăţile
şi cercetările făcute, primeau o anumită sumă de bani, plătită de
acei ce apelau la serviciile lorx).Afară de această, marii demnitari
ai ţării, aveau venituri fixe din fiecare oraş, care depindea de
ei2). Niciun dregător nu primea din vistieria ţării vreo retribuţie,
ci trăiau din veniturile proprii, din taxele încasate pentru ser­
viciile făcute şi din „pocloanele" date de funcţionarii inferiori3).
Cunoaştem mult mai bine sumele încasate de marii demni­
tari, din veniturile tîrgurilor, în epoca fanariotă.
Marele paharnic lua zeciuială din viile dela Cotnar; mare­
le vornic al ţării de jos veniturile stărostiei Bîrladului, etc.4).
La 3 Noemvrie 1734, Sava, vătavul şţrăjerilor din Comă-
neşti, s’a plîns lui Constantin Vodă Mavrocordat, că la el se
afla pecetea străjii şi el trebuia să o pună pe hîrtiile celor cari
treceau în Ardeal. De fiecare „pecetluitură" lua cîte 2 bani, din
care un ban lua pîrcalabul din Bacău, un ban vameşul şi „a

1. I Bogdan, Docum entele lui Ştefan cel Mare, t. I, pp 29-31,

cum şi celelalte colecţii de docum ente citate.
2 M . Costin, Istoria în versuri polone, etc. pp 116-7.
3. P. R îşcanu, o.c. p. XCI.
4. M . Costin, 1. c.
trie ban dintr’acii doi bani“, lua el. De vreun an de zile însă,
pîrcalabul încasa toţi banii. Domnul a dat dreptate vătavului
străjerilor1). . , , ^
Vornicii de tîrguri, ca să-şi creeze venituri, aveau drept să
caute „să cerce gloaba pîntecelu", pe care în unele cazuri o în­
casa protopopul ţinutului2). Funcţionarii vorniciei, încasau dela
vinovaţi o taxă pentru „ciubote”. Inculpaţii cari nu voiau să se
prezinte la judecată erau aduşi de agenţii forţei publice. Pentru
fiecare „ceas de trepăd" al slujbaşului, inculpatul plătea cîte 1 0
bani. Dela judecăţile terminate în primă instanţă, adică în care
împricinaţii se împăcau, dregătorii luau o zeciuială3).
Locuitorii tîrgurilor şi ocoalelor, de orice naţionalitate ar
fi fost, pentru furturi, bătăi şi alte greşeli, se globeau după ju­
decată de vornicii tîrgului. Acest venit l-a desfiinţat Matei Ghica
Vodă la 23 Noemvrie 1755, motivînd că era ruşinos 4). De fie­
care car cu peşte venit în tîrguri pentru vînzare, vornicii luau
cîte două „ocă“ de peşte ; mai încasau apoi cîte 2 potronici de
cofa cu ,,olircă“5).
O parte de funcţionari făceau abuzuri cu încasarea cotelor
ce li se cuveniau. Orăşenii aveau drept de a se apăra singuri
contra abuzurilor şi de a-i reclama în acelaş timp6). Regulamenţu
din 25 Noemvrie 1755, al lui Matei G h i c a V o d ă , hotăra veniturile
boerilor, care în cea mai mare parte cădea în sarcina tîrgurilor.
Marele logofăt lua din desetină, vădrărit, goştină, vamă, morta-
sipie şi ocnă, cîte 3 lei de fiecare pungă şi o anumită cotă dela
cei care cumpărau slujbe atingătoare de aceste venituri. Staros­
tele Cernăuţului îi dădea cîte 500 de lei, (banii solăritului). Ma­
rele vornic âl ţări de sus avea drept venit toată mortasipia Chi-
şinăului. Marele paharnic încasa cîte un leu nou de fiecare bute
cu vin adusă în Iaşi. Jigniceria' cea mare şi pităria cea mare
luau anual din veniturile pîrcălăbiei Galaţilor cîte 1,000 lei. Tot
starostele Cernăuţilor plătea marelui armaş 500 lei, în două rate7).

1. N. lorga, S tudii şi docum ente, t, VI, pp. 209-10.

2. I. A ntonovici, o. c. t I, pp 5-7.
3 P. R îşcanu, 1. c.
4. U ricarul, t II, pp. 273-83.
5. Ibidem
6. N. lorga, o c. p. 214.
7. Uricarul, t, 11, pp- 273-83.
 La Ion Teodor Callimachi Vodă, s’au prezentat negus­
torii din Iaşi - 25 August 1760- şi i-au arătat un document
dela Mihai Vodă Racoviţă, din care se vedea încă de atunci,
că ei au xcclamat pe cămănari, care l u a u camănă în afară
de obiceiu, „făcindu-le asupreală la pivniţile Ior“, fiindcă cereau
de băut peste banii cari li se dau. Le mai cereau în plus, cîte
2 bani de fiecare vadră cu vin, cu toate că ei plăteau „vel că-
mănarului", după capacitatea pivniţei, cîte 15 sau cîte 8 galbeni.
Numai acei care nu plăteau această sumă trebuiau să dea cîte
2 bani de vadră. Cămănarii generalizaseră această taxă. Mihai
Vodă Racoviţă, văzînd că negustorii au dreptate, a ordonat că-
mănarilor să ia numai ce li se cuvine1). Negustorii de vinuri
plăteau cotarilor cîte 60 de bani de fiecare circiumă2).
In Septemvrie 1776, Grigore Ghica Vodă a făcut o regle­
mentare generală a veniturilor şi lefurilor tuturor slujbaşilor din
ţară. El a constatat că sumele strînse pentru plata lefilor, sunt
neîndestulătoare şi a hotărît noui venituri. Fiecare dregător, după
rangul său, avea să primească lunar, din răsuri, o sumă anu
mită, ca leafă. Banii lefilor se strîngeau dintr’un adaus de 14
bani, de fiecare leu strîns pentru bir. Epitropii însărcinaţi cu
contabilizarea şi plata lefilor, au fost vel logofătul, v e l
vornicul, vel spătarul şi vel banul. Banii se strîngeau la
mitropolie. Venitul se numia al „rasurilor". Banii cari ar fi pri­
sosit se puneau la dispoziţia curţn domneşti. Din lefurile plătite
se operea cîte 1 / 2 leu la 1 0 0 de lei, din care se plătea „bresla
vel ispravnicului de curte", căruia nu i se oprea această 1/2
leu la sută3).
Veniturile agăi se compuneau din plocoane, aduse de două
ori pe an, de către funcţionarii inferiori, care erau următoarele:
6 lei dela 3 zapcii ai steagului roş; 70 lei dela 47 roşi ; 50 lei
dela baş ceauş; 50 lei dela başbulucbaş; 50 lei dela 5 bulucbaşi;
10 lei dela „buciunaş"; 215 lei dela 43 căpitani de baltag: 36 de
lei dela 18 zapcii, 453 lei dela cei 292 seimeni ai agiei; 6 lei dela
2 tnnibitaşi; 2 „doboşeri", un „surmaci" şi dela un „flueraş";
50 lei dela starostele de „jidovi"; 20 Iei dela starostele
de a r m e n i ; 30 lei dela s t a r o s t e l e pitarilor ; 20

1. Ibidem , pp. 33-6; şi N. Iorga, Documentele Callim achi, f. II, p p ^

439-40.
2. N . Iorga, Istoria Com erţului, t. II, p. 77.
3. U ricarul, t. IV, pp. 21-6 ; V. A . Urechia, Istoria R om ânilor, t I,
s. 1774-86, pp. 129-33 ; P, R îşcanu, o. c-
lei dela starostele plăcintarilor; 2 0 lei dela starostele „mesăr-
ciilor"; 2 0 lei dela starostele chirigiilor ? 1 0 lei dela starostele
cîrciumarilor; 1 0 lei dela starostele a p a r i l o r ; 1 0 lei dela starostele
zidarilor; 1 0 lei dela starostele pietrarilor; 1 0 lei dela starostele
vărarilor; 1 0 lei dela starostele cărămidarilor ; 1 0 lei dela sta­
rostele teslarilor; 2 0 lei dela 2 staroşti ai breslei ciubotarilor ; 1 0
lei dela starostele de «mahali** ; 1 0 lei dela starostele butnarilor ;
1 0 lei dela starostele tîmplarilor; 1 0 lei dela starostele curelarilor;
1 0 lei dela starostele „cepragarilor" ; 1 0 lei dela starostele blă-
narilor ; 1 0 lei dela starostele cojocarilor ; 1 0 lei dela starostele
croitorilor; 1 0 lei dela starostele „şlicarilor"; 1 0 lei dela staros­
tele zlătarilor; 1 0 lei dela starostele bărbierilor ; 1 0 lei dela sta­
rostele „sucmănarilor"; 1 0 lei dela starostele „abagerilor" ; 1 0 lei
dela starostele făclierilor; etc., în total, dela toţi şefii breslelor din
Iaşi, aga încasa 1300 lei. In plus mai încasa cîte 2 lei de fiecare
circiumă mică, cîte un butoiu de vin dela mahalagii care vindeau
vin toamna1) ; încasa apoi o taxă denumită plimbarea agăi. A-
cestor venituri li se adăuga leafa cuvenită dela „casa răsurilor"2).
La 4 Aprilie 1793, Mihail Vodă Şuţu, ordona lui Nicolae
Roset, vel logofăt şi epitrop la casa răsurilor, ca să dea leafă
de 5 lei pe lună păzitorului chioşcului domnesc dela Copou3).
Doctorii din Iaşi se plăteau din venitul „vătăjiei de hara-
bagii" din Galaţi şi din alte venituri4).
Scarlat Al. Callimachi Vodă, a dat un document, la 7 Mai
1819, pentru mărirea veniturilor casei răsurilor. Arăta că din a-
ceşti bani „izvorăşte plata lefilor celor ce să jărtfesc şi slujăsc
patriei". Amintea apoi înfiinţarea casei răsurilor de Grigorie Ghica
în 1775, cu venituri deosebite de ale vistieriei şi cu conducere
proprie. Intre altele adăuga că, conducerea acestei case nefiind
stabilă, a adus nesiguranţa, necontinuitatea în funcţiuni şi în
atribuţiunile conducerei5).
O reglementare definitivă a lefurilor dregătorilor din tîrguri
şi din celelalte servicii ale statului, s’a dat prin Regulamentul
Organic. ________ _

1. Ibidem.
2. T. Codrescu, a. I, 1915, nr. 9, p. 134.
3. V. P uiu ş. a , o. c. pp. 170-1,
4 U ricarul, t. I, pp. 211-3. •'
5. N iorga, D ocum entele C allim ach i, t. I, pp. 595-600.
 n u m i r i DE p e r s o a n e

A. Bădelişte vornic 47
Băleanu A. 38
Adamescu Gh. 18, 42 Bejan, pîrcalab 90
Albert Ioan, rege 89 Beldiman, şoltuz 26
Alexa, şoltuz 31 Berleanu, uricar 34
Alexa, voit 34 Bogdan I. 12, 19, 22, 26, 39, 41,
Alexăndrel Vodă 24, 43 43, 44, 52, 60, 62, 79, 8 8 , 89,
Alexandru cel Bun 17 104
Andrei II 9, 15 Bogdan Manolachi, spatar 85
Andrieş, birău 23 Bou Sandu, epitrop 77
Andrieş, şoltuz 28 Bucur şoltuz 36
Antonovici 1. 21, 26,27, 28, 29,30 Bulat G. T. 45, 46, 52
31, 32, 34, 36,38, 40, 44, 45, Brănişteanu Ioniţă, paharnic 77
46, 49, 52, 53,62, 63, 64, 65, Bulbuzan Sandu 97
76, 8 6 , 91, 95,96, 97, 98, 99,
100, 101, 102, 105 C.
Apostol, şoltuz 30 Calistru, episcop 47
Aritori, şoltuz 31 Callimachi Alecu, biv vornic 77
Atanasie, proegumen 23 Callimachi Alex. Vodă 58
Axinte Uricarul 46 Callimachi Scarlat Alex. Vodă
19, 36, 107
B. Callimachi Ion Vodă 62
Balan T. 23, 27,31, 36, 39, 40, Callimachi Gr. Ion Vodă 93
42, 44, 45, 47,52, 55, 61, 71, Callimachi Teodor loan Vodă 36,
8 8 , 89, 91, 92,93, 96 83, 84,.98, 106
Balş Andrieş 35 Callimachi Papadopol 65
Balş Costache 57 Callimachi Scarlat Vodă 49, 56,
Barnovschi Moghilă Miron Vodă 58, 64, 69, 72,73, 81,82, 8 6 ,
40, 90 99, 102
 Canano lordache 97 Daniil, diac 27
Canta Enachi 97 Darie Const., biv vel pitar 5 5
Cantacuzino Dumitraşcu Vodă 63 David, pîrcalab 90
Cantacuzino Ioan, visternic 85 Diaconescu Emil 1 1
Cantacuzino Iordachi, biv vel pa­ Dima, biv judeţ 55
harnic 55 Dima, vornic 46
Cantacuzino Matei, comis 85 Dimachi Manolachi, vel vornic 57
Calmuţchi Dumitraşcu 53 Dimachi N., spătar 99
Cantemir, armaş 31 Dîncean, staroste 89
Cantemir Antioh Vodă 63, 64 Dobrat Const., jurat 55
Cantemir D. 12, 13, 18, 42, 43, Donici Andronache 59
50, 61, 64, 67, 70, 89, 92 Dosoftei, episcop 31
Carabăţ, pîrcalab 89 Dragoş Vodă 12, 13
Carp Toader 96 Drăgan Ciolpan 40
Catargiu Todosiica, stolniceasă 97 Drăghici Costachi, agă 50
Cernei Petru, jurat 55 Dubău Toader 41
Chiriac, staroste 97 Duca Vodă 32, 34, 60, 63
Ciogole Const., vornic 34 Duca Pavel, epitrop 77
Ciudin Negoiţă, vornic 47 Duca Vasile 95, 96, 97
Codreanu Toader 6 6 Dumitraşcu, pîrcalab 89
Codrescu T. 19 24, 30, 33, 44, Dumitraşcu, postelnic 24
52, 64, 6 8 , 107 Dumitraşcu, vornic 45
Constantin, staroste 102 Dumitru, şoltuz 29, 31
Constantin, şoltuz 28 Durac, vornrc 47
Corvin Matei, rege 15
Cosma Arsenie 35 E.
Costăchescu. M. 17, 2 1 , 2 2 , 24,
Enache, paharnic 34
25, 38, 39, 41, 43, 52, 60, 62
Enachi, şoltuz 28
Costin, şoltuz 90
Enciu, şoltuz 31
Costin Miron 1 2 , 38, 43, 67, 8 8 ,
89, 92, 104 F.
Costin N. 63, 64
Cozma, şoltuz 90 Faibiş Leiba 79
Crăciun Stratulat 28 Fărăgăul Nicola, şoltuz 27
Crăcotă Ilie, şoltuz 28 Frenţu Mihail, şoltuz 32
Crîstea, giudet 52
Criste, voit 38
D.
Gaja, ureadnic 41
Dabija Vodă 34, 46 Gane, şoltuz 31
Gavril, diac, biv ureadnic 40 Hurmuzachi, vornic 45, 49
Gavrilaş, logofăt 34
Gheorghe, şoltuz 31, 32 I
Gheorghită, vornic 45
Iacov, mitropolit 83
Gherghel, şoltuz 32
Ianăş Nicolae 23
Gheuca Bejan 41
Iaşico, dregător 53
Gheuca, şoltuz 31
Iliaş, vel căpitan 54
Gheuca Simion, spatar 31
Ilie, vornic 47
Ghibănescu G. 24, 26, 27, 28, Ion, şoltuz 29, 31, 34, 90, 99
29, 30, 32, 33, 34, 35, 36,40, I Ionaşcu, şoltuz 29.
41, 45, 46, 47, 48, 49, 53, 54, Ioniţă, logofăt 49
55, 59, 60, 61, 62, 63, 69, 71, lorga N. 8 , 9, 10, 11, 13, 14, 19,
82, 89, 90, 91, 93, 94, 97, 98, 28, 29, 31, 32, 33, 36, 37, 38,
99, 100, 102 39, 40, 45, 48, 49, 50, 52, 53,
Ghica G h , hatman 85 54, 55, 58,, 59, 61, 62, 64,65,
Ghica Gh. Vodă 91 74, 76, 81, 82, 83, 90, 92, 93,
Ghica Gr. Vodă 46, 47, 65, 6 8 , 94, 96, 105, 106, 107
8 6 , 94, 98, 106, 107 Ipsilant Grigoraş, cămăraş 55
Ghica Gr. Al. Vodă 71, 72, 81, Ipsilanti Vodă 97
85 Ipsilanti Al. Vodă 69, 102
Ghica Gr. Al. Gh. Vodă 54 lsac, pîrcălab 31
Ghica Matei Vodă 55 ! Isac, vornic 44
Ghica Gr. Matei Vodă 82, 94, lsăcescu Ionaşcu, medelnicer 50
105
Ghica Gr. II Matei Vodă 83 J.
Giurescu C. 12, 18, 21, 67,
Giurescu C. C 9, 13, 42, 43 I Jora Dumitru, biv vel vornic 58
Glăvan Gh., şoltuz 32 Jora Toader 89
Ghincea, şoltuz 28 | Jora Todiraşcu 46
Graţiani Gaşpar Vodă 33, 40 Juraşcovici Onciu 40
Grigoraş, vornic 42, 46
Grosariul Vasile 29 K.

I Kisch Oscar 15
H. Kisseleff, general 70
Kogălniceanu Ienachi 95
Haşdeu 41 Kozma Arsene, vil şoltuz 29
Holban Maria 67, 73, 83 L.
Hrizea, ureadnic 21
Hurmuzachi 21, 23, 35 Lambrior Iordache 98
 Lazu Const., stolnic 55 J Nechifor, mitropolit 84
Lupu, vornic 44 [ Nechil 38
Lupu Vasile Vodă 40, 87 Neculce 1. 29, 34, 35, 46, 53, 54,
55, 56, 63, 64, 70, 72, 78, 79,
M. 82, 92
Negrea Pricop 40
Macri Dumitru, biv ban 47
Nichifor, pîrcalab 29
Marmure, uricar 28
Nichita D. 8 8
Margareta, văduva lui Simion Mo­
Nicoară, şoltuz 26, 29
vilă 40
Nicoară 27
Matei 23
Nicula, namesnic 53
Manzis, prefect 54
Mavrocordat Alex. Vodă 57, 62» O.
85
Mavrocordat Al. Const. Vodă 98 Onciu D. 8 , 9
Mavrocordat Al. Ralu 57 Orăş, voit 38
Mavrocordat Const. Vodă 50, 54,
55, 65, 95, 96, 104 v P.
Mavrocordat N. Vodă 46, 53
Mazim, şoltuz 27 I Palade Const., ispravnic 97
Maxut, postelnic 46 I Paleologu, ispravnic 96
Mătcă Savin, şoltuz 31 Paltin Antoflea 90
Măteieş, şoltuz 29 I Panaitescu P. P. 12, 38, 43
Melchisedek 39 Patraşcu, ureadnic 40
Miclescu Scarlat, agă 77 Pătraşcu, diac 38
Mihai, şoltuz 31 Păun, biv vel medelnicer 55
Mihnea Radu Vodă 32, 33 Petru, şoltuz 29
Minea I. 38, 42, 59 Petru Vodă 33
Mîrza 36 Pintileiu, căpitan 31
Moruzi Alexandru 57 Pirenne Henry, 7, 9, 10, 14
Moruzi Alexandru Vodă 8 6 Pîntea, şoltuz 26
Moruzi Alex. C. Vodă 82, 85 Podoleanu, şoltuz 32
Moruzi Const. Vodă 19 Pomîrla Ştefan 24
Moruzi Const. Dimitrie Vodă 6 8 , Pricop, biv şoltuz 29
102 Puiu V. 52, 59, 107
Movilă Ierimia 52 -Puţan Tiron 23
Muşatin Petru Vodă 17
Muşte N. 46, 92
N.
Racoviţă, hatman 47
Nache, şoltuz 31, 32 Racoviţă Const. Mihai Vodă 55
 19, 24, 25, 41, 52, 60,^62, 63,
Racovită Iancu 97
88, 89, 104
Racoviţă Mi hai Vodă 47,54,92,106
Ştefan II Tomşa Vodă 39
Radu, judeţ 55
Ştefăniţă Vodă 89
Radu Vodă 40
Şuluţîu Octav 15
Rareş Petru Vodă 42
Razu Const., biv vel spatar 55^ Şuţu Al. N. Vodă 102
Răşcanu Iordache, cămănar 59 Şuţu Mihai Vodă 85, 107
Şuţu Mihai Const. 93, 96, 98
Rîşcanu P. 54, 56, 70, 72, 104,
106, 107 T.
Roman Proca 54
Romanovici Daniel 9 Tamaş, şoltuz” 21
Roset Antonie Vodă 34 Tănase, namesnic 53
Roset Const. 96 Ţăutu Ion», vornic de politie 59
Roset Iordache 99 TeutscîT Fr. 15
Roset N„ vel logofăt 107 Toader, şoltuz 31
Roset Răducanu, hatman 72 Todiraşcu Jora, vornic 46
Toma, ureadnic 40
S.
Tudor, staroste 89
Ţîfîrdan, şoltuz 31
Salih Abdulah 59
Sandu, şoltuz 27 U.
Sava, vătav 104
Schranil Rudolf 15, 16 Ulricn, pîrgar 22
Searchis 38 Ureche. Gr. 9, 12,18,43, 67, 8 8 ,
Serafim, episcop 35, 32 89
Simion, şoltuz 90 Urechia V. A., 58,64, 6 8 , 84, 95,
Scîrlet Ştefan, postelnic 31 103, 106
Stratulat, proşoltuz 31, 32
Sturza Ecaterina, spătăreasă 99, V.
100
Sturza Sandu Ioniţă 48, 59, 65, Vartic Ursu, vornic 90
6 8 , 75, 82, 8 6 Vasile, şoltuz 24, 29
Vasile, ureadnic 41
Vasile, vornic 31
Ş- Veli 96
Vogoride Ştefan, caimacam 59
Şerban, vornic 48 Z.
Ştefan, şoltuz 27
Ştefan II Vodă, 22 Zamfir, staroste 90
Ştefan cel Mare 13, 16, 17, 18, Zamă Ioan, şoltuz 32
 NUMIRI DE LOCALITĂTI

A. Cernăuţi, ţinut 53
Cernigov 9
Adjud 31, 41, 43 Cetatea-Albă 8 . 9, 1 0 , 1 1
Agiud 28 Chilia 8 , 9, 12, 42
Ardeal 13, 14, 15, 22, 23, 94, Chişinău 11, 43, 8 6 , 89, 105
104 Cîmpu-Lung 43, 71
Cîrligătura 103
B. Comăneşti 104
Copou 57, 107
Bacău 11, 13, 17,24, 36, 40, 43,
Cotnari 31, 32, 41, 43, 54, 62,
51,52, 75, 86,89,91, 94, 103,
88, 90, 104
104
Covurlui 89
Baia l i , 13, 17, 23, 24, 25, 29,
Cracovia 1 1
31, 32, 35, 43
Bistriţa 15, 40 D.
Bistriţa, cetate 23
Bizanţ 8 Danzig 11
Bîrgăul de Sus 23 Dorohoi 11, 17, 24, 29, 31, 40,
Bîrlad 12, 13, 19, 27, 28, 31, 32, 42, 43, 46, 50, 52, 54, 55, 8 8 ,
33, 34, 36, 38,40, 42, 43, 46, 103
65, 6 6 , 77, 8 6 ,8 8 , 95, 97, 99,
101, 102, 104 F.
Botoşani 11, 24, 27, 36, 40, 43,
44, 49, 50, 54, 55, 65, 77, 78, Fălciu 28, 89, 98, 103
79, 84, 85, 103 Florinta, metoh 47
Braşov 10, 22 Focşani 36, 38, 43, 54, 8 6 , 92,
Bucium 31 . 93, 96, 99
C.
Cameniţa 1 0 , 89
Cernăuţi, 11, 12, 17, 29, 35, 8 8 , j Galaţi 11, 12, 43, 56,85, 8 6 , 89,
89, 91, 92, 93, 94, 105 93, 94, 105, 107
Galiţia 91, 93 Negoeşti 8 8
Grecina 103 Negrileşti 55
Nistru 11
H.
O.
Hal ici 8
Hangu 55^, Orhei 1 2 , 13, 26, 43, 89, 94
Herţâ TJ3T*103
Hîrlău 11, 17,40, 43, 52, 54,55, P.
62, 76, 89, 97, 103
Paris 7
Hotărniceni 103
Pătrăuţi, mănăstire 47
Hotin 9, 11, 12, 14, 43, 8 8 , 89
PiatraJ29, 33, 40, 43
Huşi 29, 31, 40, 43, 51
Psicul 43
Huşi, episcopie 84, 85
Pobrata, mănăstire 24, 48, 97
Humor, mănăstirea 60
Podeni 97
L Polonia 11, 16, 24, 94
Popăuţi 50
Iaşi 1 1 , 13, 14, 15, 17, 29, 40, Prut 12, 73, 100
41, 43, 46, 51, 52, 54, 55, 56, Putna 8 8 , 89, 92, 93, 94
57, 58, 59, 61, 63, 64, 65, 67, Putna, mănăstire 23
6 8 , 69, 70, 71, 72, 73, 81, 82,
83, 84, 85, 8 6 , 104, 105, 107 R.

L. Rădăuţi 25, 26
Rrebrişoara 23
Lăpuşna 30, 43, 89, 94 Roman 11, 12, 14, 25, 26, 36,
Lemberg 11 43, 65, 85, 89, 92, 103
Liov 10, 11 Roman, cetate 9
Roman, ţinut 51
M.
Roznov^33
RusîTsat 4 9
Magdeburg 14, 16
Mărăşeşti 31
Moldaviţa, mănăstire 25 S.

N. Şiret 10, 11, 12, 26, 40, 43

Soroca 12, 36, 43, 55, 89
Neamţ.42, 13, 17, 43, 8 8 , 89, 103 Suceava 9, 11, 12, 13, 17, 23,26,
Neamţ, cetate 9 28, 35, 38, 39, 40,42,43, 47,71,
Neamţ, ţinut 55 89, 96, 103
 Ş .' Tutova 89, 97, 99, 100, 101,102
103
Şcheia 43 Tutova, ţinut 31
Şendriceni 40
Şteîăneşti 40, 43, 90 T-

Ţeţina 29
T. Ţuţora i l

Tecuci 12,30, 31,43, 89, 90, 103 V.

Tighina 11, 12, 17 Vaslui 12, 27, 28, 29, 31, 33, 40,
Tîrgul Frumos 11, 19,30, 33,36, 43, 89, 96
40, 43, 59, 62, 74, 89 Vaslui, ţinut 99
Trebeş 91 Vlădeni 19
Trotuş 13, 17, 28, 29, 43, 51, 93 Volhinia 8, 9
p 7 nota 1 a se ceti în loc de Paris 1939 a se ceti t. I, Paris 1939
8 r. 21 au fost întrerupte au fost însă întrerupte
8 nota 1 nota 2
. 2 3
9 r. 9 şi 10. e cunoscută * e cunoscută în parte
9 r 25 prim ilor cneji • p rim ilo r conducători
10 3 închisă, ■ în c h isă la început,
10 8 se constată la 1333 că avea ■ , că la 1330 avea
10 19 negustori în oraşe , negustorii în oraşele
noastre
10 28 în lun g u l ■ dealungul
11 ■ 7 creirei * creerel
12 12 întm eirei P rin cip atulu i » întem eerei P rin cip a ­
tu lu i moldovenesc
12 24 făcute Genovezi * făcute de G enovezi
13 11 întemeearea întem eierea
13 27 M olodova • M oldova
13 . 30 întem eate * întem eiate
. 14 4 p o sib ilităţi cîştig p o sib ilităţi de cîştig
. 14 8 au venit streinii , au venit negustorii
streini
„14 26 Indentitatea • Identitatea
19 „Jurls thenfo nicum “ „Jufts th e u to n ic u m “
. 15

• 16 29 aruncate * puse
. 19 15 fanariotică fanariotă
. 19 18 C onstantin V o d ă M o ru zi * A lexandru V odă M oruzi
23 plăteastă plătească
. I9
. 22 17 şoltozului , şo ltuzu lu i
• 23 . 17 avea drept aveau drept
. 23 .34 „C um iaste * „cum iaste
. 24 nota 1 > isvoare isvoade
. 25 . 15 a dregătorilor al dregătorilor
. 25 . 22 strîngea înainte strîngea m ai înainte
. 26 . 5 vornicii episcopului » vornicii tîrg u lu i
. 27 . 26 a le da p osibilitate a da p o sibilitate
. 28 , nota 2 nota 2
.28 . nota 3 nota 2
 28 a ac ceti în loc de nota 4 a se ceti nota 3
28 • nota 5 nota 4
33 r. 18 . proprietatea proprietara
34 r. 23 „ m ai m ul • mai m ult
43 r. 11 , rezultate vînzărea « rezultate din vînzarea
44 r. 31 .* vorniculor . vornicilor
45 r. 17 . dregătorilor ■ dregătoriilor
46 r. 1 0 . în tru n , în tr’un
46 r. 1 3 , carmaş camaraş
48 r. 26 . sarcina lor grija • sarcina lor cădea grija
50 r. 16 . şi se num eau > num iţi
53 r 17 . era însărcinaţi , erau însărcinaţi
55 r. 2 , sum edeniei » sumedenie
55 r. 34 . să-l aducă • să-l aducâ“
57 r. 22 . exetor , executor
61 r. 23 . şi în aste şi în sate
69 r. 26 . Aga vea grijă * Aga avea grijă
72 r. 24 . lua am inte * lua anum ite
76 r 14 . a răscum • a răscumpăra
89 r.
CO

se ameteca
O

se amesteca
 CUPRINSUL

Pagina

Prefaţă t . 5
Originea tîrgurilor moldoveneşti . . . . 7— 16
Domnii Moldovei şi tîrgurile . . . . 17— 20
Şoltuzii şi Pîrgarii . . . . . . 21— 30
Raporturile dintre domn, şoltuz şi pîrgari 30—37
Voitul . . . . 38
Ureadnicul . . . . 39—41
Vornicii de tî rg. . . . . . . 42—50
Diverşi funcţionari de'tîrg . . . . 51—56
Vornicia de obşte şi de politie 57—59
I. Funcţionarii fiscali din tîrguri; II. Sarcinele, obli­
gaţiunile şi impozitele suportate de tîrguri 60—66
Aga, atribuţiunile lui ca funcţionar de tîrg 67—70
Marele hatman şi atribuţiunile lui în tîrguri . 71—73
încercări de organizarea municipalităţii moldoveneşti
în epoca fanariotă; I. Epitropii de tîrg; II. Comisia
epitropilor casei orfanilor; III. Casa „doftorilor" ;
IV. Epitropia casei podurilor ; V. Casa apelor; *
VI. Epitropii casei şcoalelor 74—87
Staroştii şi pîrcalabii, atribuţiunile lor în tîrguri 88—94
Ispravnicii ţinuturilor şi tîrgurile . . . . 95— 103
Veniturile şi Indemnizaţiile încasate de dregătorii
tîrgurilor . . . , . 104— 107
. 1 Numiri de persoane . 109— 113
Indice j Numiri de localităţi . . . . 114— 116
Erată 117— 118