JOCUL

Concept, caracteristici, functii,

clasificari
CONCEPTUL DE JOC
■ Paul Popescu Neveanu: „formă de activitate specifică pentru copil şi
hotărâtoare pentru dezvoltarea lui psihică” în cadrul căreia se rezolvă
contradicţia dintre nevoile şi posibilităţile copilului de a le realiza ca şi
contadicţia dintre posibilităţile copilului şi cerinţele impuse explicit sau
implicit (prin modele) de către ambianţă.
■ Ecaterina Vrășmaş: „activitate prin care copilul se dezvoltă dar acest
lucru este dependent de libera sa alegere, de motivaţia intrinsecă, de
orientarea către proces şi implicarea participării active” (1999).
■ Mariana Popa, de formaţie psiholog, defineşte jocul ca „fenomen ce
este comun oamenilor şi animalelor şi totodată atât de diferit prin
finalităţile lui întru determinarea unicităţii fiinţei umane” (2002)
■ Elena Rafailă: activitate specific umana prin care subiectul îsi satisface
imediat şi nemijlocit propriile dorinţe, nevoi, acţionând conştient, liber şi
constructiv în lumea imaginară în care reconstruieşte cu miloace
(psihice şi materiale) personale situaţia imaginară ce reflectă realitatea
(fizică şi socială) în care îşi desfăşoară existenţa (2006)
■ Ursula Schiopu: "antecamera vasta si bogat omata a muncii" (1974, p.
12).
CARACTERISTICILE
JOCULUI
■ activitate specific umana
■ este permanent, prezent pe tot parcursul vieţii individului, dar cu loc si pondere
diferite de la o vârsta la alta
■ are un caracter universal, fiind prezent in viata fiecărui om si mai ales in viata
copilului indiferent de perioada istorica, zona geografica si mediul sociocultural.
■ este influentat de caracteristicile amprenta realităţii fizice si sociale in care se
produce si pe care o reproduce.
■ este influentat de caracteristicile dezvoltării filogenetice si ontogenetice
■ este declanşat de motive (dorinţe, intenţii, nevoi) diferite si orientat către scopuri
sugerate de realitate sau elaborate de subiectul insusi.
■ utilizează instrumente psihice si materiale aflate la diferite niveluri de elaborare.
■ procura plăcere si contribuie, prin multiple mecanisme psihice, la realizarea
echilibrului emoţional si psihic.
■ principalele sale mijloace sunt acţiunea si cuvântul.
■ integrează in sine elemente de munca, invatare, creaţie pe care si le
subordonează, pregătind si valorificând celelalte forme de activitate.
■ este purtătorul elementelor psihice ale celorlalte activităţi.
FUNCTIILE JOCULUI
■ Functia informativa
■ Functia formativa
■ Functia de socializare, reprezinta cadru si mijloc
pentru formarea si dezvoltarea sociabilităţii.
■ Functia de realizare a echilibrului emoţional si psihic
■ Functia de tonifiere, activare, susţinere energetica.
Desi presupune consum energetic si produce o
relativa oboseala fizica, el prilejuieşte refacerea
energiei mai ales a celei pshice prin stările
emoţionale pozitive.
■ Functia terapeutica
■ Functia de autoexprimare a nivelului de dezvoltare
psihica, temperamentul, abilităţile, nevoile, dorinţele,
situaţiile care l-au impresionat si chiar marcat.
CLASIFICARI ALE JOCULUI
■ E. Claparede, utilizeazazdrept criteriu aspectele psihice exersate,
clasifica jocurile
■ - jocuri care exersează funcţii generale
■ jocuri senzoriale (de exersare a văzului, auzului, gustului,
■ mirosului);
■ jocuri intelectuale (bazate pe recunoaştere, comparaţie, asociaţie prin
asonanta, raţionament, jocuri de imaginaţie); jocuri afective;
■ jocuri motrice (exersează agilitatea, forţa, ptomtitudinea,
■ coordonarea)
■ - jocuri care exersează funcţii specifice
■ jocuri de lupta jocuri de vânătoare jocuri de imitaţie jocuri familiale
jocuri sociale

■ Luând in considerare complexitatea asimilării si nivelul de evoluţie, J.

Piaget clasifica jocurile in: jocuri exerciţiu, jocuri simbolice, jocuri cu
reguli
CLASIFICARI ALE JOCULUI
P. Osterrieth, Denis Macadziob utilizând drept criteriu evoluţia
ontogenetica realizează (independent) următoarea clasificare:
■ jocul copilului sugar (realizat prin zâmbet, priviri, gangurit, lalatiune);
■ jocul solitar (incepe de la 1 an- copilul se joaca singur in prezenta sau
absenta adultului);
■ jocul paralel (intre 1 an si jumătate si 2 ani copilul se joaca in prezenta
covarstnicului dar singur; este interesat de jucăria acestuia);
■ jocul asociativ (doi sau mai mulţi copii se reunesc sa se joace dar nu
colaborează, nu lucrează impreuna);
■ jocul cooperant (apare dupa 3 ani si presupune colaborare, diviziune a
sarcinilor, reunire a efortului, ajutor reciproc).

■ Ecaterina Vrasmas (1998, 1999) clasifica jocurile precolarului dupa tipul

de sarcina in: joc de explorare, joc de mişcare, joc de manipulare, joc
de socializare, joc de simulare, joc de soluţionare.
CLASIFICARI ALE JOCULUI
■ H. Barbu, Eugenia Popescu si Filofteia Serban (1993)
realizează o clasificare prin diviziune:
■ - jocul simbolic:
■ jocul simbolic primar care se diferenţiază in joc de manipulare
sau joc-exercitiu si joc imitativ;
■ jocul simbolic evoluat care cuprinde jocul cu subiect din viata
cotidiana (jocul de convieţuire sociala si jocul de construcţii) si
jocul cu subiect din basme si povesti (joc-dramatizare si
dramatizare)
■ - jocul cu reguli:
■ - jocul didactic care la randu-i poate fi joc motric (simplu si
competitiv) si joc psihic (jocul cognitiv senzorial, de dezvoltarea
libbajului, de
■
dezvoltarea gândirii, de dezvoltarea memoriei, de dezvoltarea
inteligentei, etc si jocul de expresie afectiva);
■ - joc distactiv.
JOCUL DE CREATIE
■ Caracteristici
■ Structura
■ Metodica
JOCUL DIDACTIC
■ Caracteristici
■ Tipuri
■ Functii
■ Structura
■ Indicatii metodice