3.

Prelucrări Arc Hydro Tools

Datele GIS sunt rareori în formatul necesar unei modelări hidrologice şi de

aceea trebuiesc supuse unor operaţiuni de prelucrare cu instrumente specifice.
În linii mari datele necesare pot fi grupate astfel:

-date în format grid:

 Fill (model corectat din punct de vedere hidrologic),

 Flow direction (harta direcţiei de curgere),

 Flow Accumulation (harta concentrării scurgerii),

 Stream Grid (reţeaua hidrografică în format grid),

 Catchment Grid (bazinul hidrografic în format grid),

 Slope Grid (harta pantei terenului în format grid).

-date în format vector:

 Reţeaua hidrografică,

 Limita bazinului hidrografic,

 Limitele subbazinelor hidrografice.

Toate aceste date sunt utile pentru definirea modelului hidrologic şi în

definirea lor se pleacă de la modelul digital al terenului folosind setul de
instrumente Hydro Tools din Arc Map.

6
În delimitarea subbazinelor se porneşte de la un grid al terenului, grid cu
rezoluţia de 5m, şi un vector de tip linie reprezentând reţeaua hidrografică
digitizată pe harţi.

Fig. 3.1 – gridul bazinului Chiojdu si vectorii reprezentând reţeaua hidrografică

Au fost urmaţi o serie de paşi, utilizând pentru început extensia Hydro Tools
instalată peste ArcGis.

Primul pas a urmărit corectarea pe cât posibil a modelului terenului prin a ţine
cont de traseul cursurilor de apă. Etapa poartă numele de “DEM
Reconditioning” şi constă în a ajusta cotele pixelilor la intersecţia cu vectorii
cursurilor de apă.

7
 Fig.3. 2 – gridul bazinului Chiojdu după corectarea cu DEM Reconditioning

Apoi ştiind ca în urma interpolării din care a rezultat gridul pot apare pixeli cu
cota eronată a urmat o etapă de “umplere” a acestora, corectând astfel erorile
numerice de interpolare. Etapa numită “Fill Sinks” conduce cel puţin teoretic la
un grid “corect din punct de vedere hidraulic”

Fig. 3.3 – gridul bazinului Chiojdu după corectarea cu Fill Sinks

Pe baza gridului corect din punct de vedere hidraulic trebuie definită

reţeaua hidrografică,iar în acest scop sunt urmate două etape: “Flow
direction” şi “Flow accumulation”.

8
Determinarea direcţiei de curgere defineşte linia de cea mai mare pantă
pentru fiecare celulă a terenului.Similară unui compas, cele opt puncte
specifice algoritmului definesc cele opt posibile direcţii.
Se porneşte de la gridul cu altitudini:

şi pe baza altitudinilor fiecărei celule i se atribuie un cod ce indică cum se

face curgerea de la ea către celulele vecine:

Aceste coduri:

conduc în final la direcţiile de curgere:

9
Rezultatul etapei “Flow Direction” este tema “Fdr_grid” aşa cum este
arătat în figura 4.

Fig.3. 4 – gridul bazinului Chiojdu în urma etapei “Flow Direction”

10
“Flow accumulation” sau modul de acumulare al celulelor, calculează numărul
de celule din amonte care drenează apele către o anumită celulă. Aria de
drenaj din amonte la o anumită celulă poate fi calculată înmulţind numărul de
pixeli de la care se alimentează celula analizată, cu suprafaţa unui pixel.
Rezultatul etapei“Flow Accumulation” este tema “Fac_grid”, asa cum este
arătat în figura 5.

Fig.3. 5 – gridul bazinului Chiojdu în urma etapei “Flow Accumulation”

În identificarea reţelei hidrografice am considerat ca facând parte din aceasta

numai pixeli care se alimenteazădin amonte de la un anumit număr de pixeli în
sus .Pentru aceasta am suprapus reţeaua în format grid obţinută în urma
etapei “Flow accumulation” cu vectorii reţelei hidrografice digitizaţi de pe
hărţi. Am interogat pixelii care aparent nu făceau parte din reţeaua
hidrografică indentificând un prag (în cazul nostru de 10km2, echivalent a
100000pixeli) care a fost impus în etapa “Stream Definition”.

11
 Fig.3. 6 – gridul reţelei hidrografice în urma etapei “Stream Definition”

Gridul obţinut anterior este prelucrat în continuare obţinând un nou grid din
segmente ale curgerii care au caracteristici de identificare unice.Toate celule
dintr-un anumit segment au acelaşi cod al gridului care le este specific.
Am simplificat reţeaua hidrografică la numai trei cursuri de apă pentru a putea
urmări mai uşor modul de lucru al Hec HMS-ului. Avem astfel un curs principal
şi un afluent de stânga,obţinând astfel o reţea de ordin II conform clasificării
propuse de Strahler.

Fig. 3.7 – gridul reţelei hidrografice în urma etapei “Stream Segmentation”

12
 Funcţia “Catchment Grid delineation” creează un grid în care fiecare
celulă poartă o valoare (grid code) care indică cărui segment de râu îi
aparţine.Acea valoare corespunde valorii purtate de segmentul de
curgere care drenează acea zonă,definit ca “link grid”. Corespunzător
cursului principal şi afluentului definite anterior au fost obţinute trei
poligoane,reprezentând două subbazine şi un rest de bazin.

Fig.3. 8 – gridul bazinului Chiojdu în urma etapei “Catchment Grid delineation”

Cele trei funcţii aplicate ulterior: Catchment Polygon Processing,Drainage Line

Processing şi Adjoint Catchment Processing convertesc datele raster obţinute
până acum în format vectorial.Informaţiile obţinute vor constitui un
geodatabase,format tipic ESRI.

13
Funcţia “Catchment Polygon Processing” transformă subbazinele dintr-o
reprezentare tip grid , într-o reprezentare de tip vector.

Fig.3. 9 – Poligoanele bazinului Chiojdu în urma etapei “Catchment Polygon Processing”

Funcţia “Drainage Line Processing” convertşte gridul de intrare “Stream Link”

în “Drainage Line”. Fiecare linie din această clasă poartă numărul de
identificare sub-bazinului în care se află.

Fig. 3.10 – Shape-ul obţinut în urma etapei “Drenaige Line Processing”

14
 Etapa “Adjoint Catchment Processing” generează un poligon reprezentând
întreaga suprafaţă amonte punctului de confluenţă, scopul fiind
simplificarea calculelor viitoare.

Fig.3. 11 – poligonul amonte punctului de confluenţă în urma etapei “Adjoint Catchment Processing”

Etapa “Drainage Point Processing” permite generarea punctelor de închidere

asociate bazinelor hidrografice.

Fig.3. 12 – poligoanele împreuna cu punctele de închidere în urma etapei “Drenaige Point Processing”

15
O etapă practic finală a constituit-o definirea punctului de închidere al
bazinului analizat .

Batch Watershed Delineation delimitează întregul bazin Chiojdu, amonte

punctului de închidere numit „Batch Point”.

Fig.3.13 Reprezentare “Batch Point”

Punctul de închidere a fost ales la limită aval a rețelei hidrografice a râului

Chiojdu, imediat înainte de vărsarea acestuia in Buzău.

Fig.3.14 Grid bazin “Chiojdu” în urma “Batch Watershed Delineation”

16
În final, am construit un grid al pantelor bazinului, necesar în calculele
ulterioare.

Fig.3.15 Grid cu pantele celulelor

17
 4. Prelucrări Hec GeoHMS

Odată terminată preprocesarea în Arc Hydro Tools am trecut la utilizarea unei

extensii Hec-GeoHMS, care aduce datele de intrare în forma necesară pentru
HEC-HMS. Pentru aceasta într-un data-frame nou se importă informațiile
definite anterior:

1. Gridul brut

2. Fill (filled dem)

3. Fdr (flow direction grid)

4. Fac (flow accumulation grid)

5. Str (stream network grid)

6. Lnk (stream link grid)

7. Cat (catchment grid)

De asemenea se mai importă și date din vector geodatabase:

1. Catchment

2. DrainageLine

3. AdjointCatchment

și se crează un proiect nou.

18
 Fig.4.1 Define New Project

Se stabilește punctul de control al bazinului în aval. Astfel se definesc două

feature classes: ProjectPoints şi ProjectArea care permit vizualizarea ariei de
studiu create.

Pentru început suntem invitați să precizăm un punct care din punct de vedere
hidrologic va reprezenta punctul de închidere al bazinului râului Chiojdu. Acest
punct poate să coincidă cu punctul definit anterior în Arc Hydro Tools sau
poate fi ceva mai amonte funcție de poziția unei eventuale stații hidrometrice.

Fig.4.2 Project Point

19
Aria de lucru extrasă din aria inițială totală a bazinului, pentru crearea unui
model HMS

Fig.4.3 Project Area

După definirea limitelor ce vor fi analizate, datele extrase pentru modelul HMS
sunt importate în fereastra ProjView, care permite o revizuire a modului în
care au fost trasate subbazinele. Trasarea subbazinelor şi a cursurilor de apă
includ puncte în care se dispune de informații din măsurători. Operațiile
efectuate în cadrul procesării bazinului permit combinarea sau subdivizarea
subbazinelor.

20
 Fig.4.4 Subbazinele şi restul de bazin ce vor fi analizate în HecHMS

4.1 Merge Basins / Fuzionarea bazinelor

Unește mai multe subbazine într-un singur subbazin cu condiția ca ele să aibă o
confluență comună și să fie adiacente. Această metodă lucrează interactiv prin
prezentarea rezultatelor operației, permite utilizatorului să examineze
rezultatele și/sau să oprească operația.

4.2 River profile

“River Profile” - acest instrument permite afişarea profilului longitudinal

pentru fiecare curs de apă.Utilitatea instrumentului apare atunci când se
constată variaţii semnificative de pantă în lungul râului şi deci variaţii în
regimul de curgere (trecerea de la regimul lent la regim rapid sau invers). În
asmenea situaţii este utilă divizarea în subbazine mai mici ce pot fi analizate
separat. Profilul râului este creat prin extragerea valorilor altitudinii din
modelul de teren în lungul reţelei hidrografice.Profilul longitudinal al râului se

21
determină pentru fiecare afluent în parte. În urma operației River Profile datele
selectate se vor stoca într-un tabel de atribute.

Fig.4.2.1 Profil longitudinal pe curs principal

Hec geo HMS calculează câteva caracteristici topografice ale bazinului şi reţelei
hidrografice care sunt utile pentru compararea bazinelor şi pentru estimarea
parametrilor hidrologici.

Caracteristicile fizice ale subbazinelor şi cursurilor de apă sunt stocate în tabele

de atribute.
4.3 Extragerea caracteristicilor bazinului şi cursului de apă

River Length – acest instrument oferă informații legate de lungimea

segmentelor de râu, respectiv de afluent şi le completează în tabelul de
atribute.

River Slope- această operație are ca rezultat valorile pantelor cursurilor de apă.
Altitudinea secțiunilor din amonte și aval a fiecărui tronson și pantă calculată
sunt trecute în tabelul de atribute cu următoarele denumiri: “Elev_up”,
“Elev_ds”, “Slp”.

22
 Fig.4.3.1 Tabel de atribute

Basin Slope- estimează panta medie a bazinului pornind de la gridul de pante

creat in Hydro Tools.

Longest Flow Path

În această etapă se calculează pentru fiecare subbazin sau rest de bazin drumul
cel mai lung parcurs de o picătură de apă până în secțiunea de închidere,
lungimea acestui drum fiind folosită ulterior în estimarea timpului de
concentrare.

23
 Fig.4.3.2 Longest Flow Path ,tabel de atribute

Basin Centroid

Fiecărui poligon ca entitate geometrică i se atașează o pereche de coordonate

reprezentând centrul de greutate al respectivei entități. Acesta reprezintă
centrul geometric al unui poligon bidimensional plan și este o entitate
simbolică în care se presupune că se acumulează apa de pe întregul bazin iar
de acolo, hidrograful este propagat către aval.

Fig.4.3.3 Basin Centroid

24
Basin Centroid Elevation

Fiecărui centru de greutate definit anterior şi caracterizat prin coordonate

geografice, i se calculează şi i se atribuie şi o altitudine .

Fig.4.3.4 Tabel de atribute al Basin Centroid Elevation

Centroidal Flow Path

Această operaţie calculează traiectoria curgerii de la centrul de greutate la

punctul de confluenţă prin proiectarea centrului de greutate pe lungimea
maxima de curgere. Traiectoria de curgere corespunzătoare centrului de
greutate se măsoara de la punctul de proiecţie până la secţiunea de închidere a
subbazinului (confluenţa dintre afluent şi cursul principal).

Fig.4.3.5 Centridal Flow Path

25
4.4 HMS Inputs/Parameters

La această etapă se hotărăște ce modele se vor folosi pentru transformarea

ploii brute în ploaie netă, pentru transformarea ploii nete în hidrograf al
scurgerii, pentru separarea scurgerii de bază din acest hidrograf şi ce model va
fi folosit la propagarea scurgerii directe.

River Auto Name şi Basin Auto Name

Bazinelor şi cursurilor de apă li se va atribui în mod automat o denumire ce va

fi recunoscută în continuare de HEC-HMS.

Ansamblul datelor este verificat din punct de vedere al consistenței.

Fig.4.4.1 Check Data

Se obţine un mesaj după această verificare cum că toate datele sunt complete
şi există posibilitatea vizualizării acestor verificări într-un fişier “.txt”.

Elementele hidrologice ce vor fi analizate în HEC-HMS capătă o reprezentare

schematică şi o legendă.

Fig.4.4.2 HMS Schematic

26
Hms Legendă

Acest proces implementează simbolurile HMS pentru a reprezenta puncte şi

linii caracteristice descriptive ca elemente hidrologice, joncţiuni, subbazine
surse, rezervoare, ramnificaţii si puţuri.

Fig.4.4.3 HMS Legend

Entităţilor hidrologice de mai sus li se atribuie coordonate geografice în

eventualul export către alte programe, fără a pierde informaţia geospaţială.

Apoi datele sunt pregătite pentru a fi exportate, pregătind un fişier ASCII ce

conţine informaţii geografice (x,y) ale limitelor bazinelor şi cursurilor de apă –
Background Map File. De asemenea se pregăteşte exportul informaţiilor asupra
elementelor hidrologice (noduri şi linkuri) , modul în care acestea sunt
conectate şi informaţia geografică aferentă, de asemenea într-un fişier ASCII –
Basin File.

27
Ultimul lucru pregătit pentru export este modelul meteorologic unde , dacă
avem la dispoziţie, sunt seriile temporale de precipitaţii – Meteorologic Model.

In final datele sunt exportate în folder-ul hotărât de utilizator şi este creat un

fişier proiect (*.hms) ce ulterior va fi deschis în HEC-HMS.

28