Practica dialectală

Texte culese din satul Boian, raionul Noua Suliță, regiunea Cernăuți.

1. Despre Primul Război mondial

În Primul Război Mondial satul nostru a fost ridicat de ruși și am fost duși în
Afganistan. Din satele vecine veneau la noi și furau ce puteau, deoarece la noi
satele au rămas pustii.

Rușii pe lumea care a venit îi numeau ” bejănți„.

La Bizovi Zanhira în casă a trait un ofițer rus și când a inșit cu calu o boambă a
împușcat și el a murit. A fost îngropat pe hotar între Ion Bizovi și Mitru Dârda. În
1940 osemintele au fost duse la crucea croilor în Valea Cuzminului.

Soldații ruși au mers în atacă spre austroungari și într-o dimineață de duminică au

fost împușcați de austriaci și au fost îngropați lângă țarincă (pe toloacă în sus). În
1840 au fost descoperiți și duși în Valea Cuzminului.

2. La Hliniță
În pădurea de la Hliniță stăteau soldații ruși și săpau șanțe, se pregăteau spre
atacă. Iar în pădurea Moteți erau austroungarii.
În 1944 au venit rușii și în 1945 au luat pe oamenii din Nordul bucovinei și
i-au adus la Onega să nu se mai întoarcă înapoi.
În 1947 colhozu o început a lua pamânturile de la oameni, uneltele pe care le
aveau, lumea lucra pentru câteva grame de mîncare să aibă.
Brigadirul calare
Ne dă normă mare
Muncim zi și noapte în colhoz
Muncim noi cu carul
Primim noi cu gramul
Amară e viața-n colhoz.
(Basarabenii cântau prin tren, cuvinte luate din cântece)

Casele de demult erau fără fundament:

1. Clădite din furci, amnari și pe două părți de lut.
 2. Case de liompaci, liompaci-paie, pământ lut și apă - se amesteca cu
cicioarele. Pe urmă era clacă – se cânta din harmonie.

Vino bade pe-n serat

Te aștept bade pe pe prag
Vino bade sara pe bună
Că te așteptam cu voie bună
Tra-la-lala
Vino seara-n poeniță
Că te aștept eu măi bădiță
Tra-la-lala

Mihai Toma, boincean din Canada

Mama mea o fost de-a lu Petrea Harasâm și s-o casatorit cu tata în anu 1910, că eu
îs nascut în anu 11, întăilea zâ di ianuarie. Mai mulț oameni celebrate a meu
Bithday decât a altora.

Tata meu iara de 17 ani de când o venit la Canada, câ locuia în Austria și aclo iara
leagea că între 18 ani feciori trebuiau sâ margâ la armatâ. Șâ tata tati o zâs ”
femeie, eu ieu baiatu la Canada, câ el de 17 ani dacâ ajungi 18 el merge la Catani
apoi nu-l vedem vrio 3 ani da poati nici nu-l mai vedem„. Șâ așă o venit acii
oameni care ș-o locuit în Boianu ista în Canada câ ii apropi tăț aveau feciori de
armatâ șâ fugeau la Canada șâ aclo armata austricâ nu nior agiungi. Înainti di ci so
casatorit tata meu o lucrat la drumuri de fier. El era foarte îndemnatic cu limbili. El
numa de 20 de ani era și pute vorbi vo 5 cinci limbi. Mama mea iara de 18 ani când
ia so maritat șâ nu cred câ o ajuns ia la 28 de ani șâ o murit. Eu numa de 6 ani
eram. Ia iara de vrio 12 ani când o venit în Canada, câ moșu neu Harasâm o venit
aici in anu 1898.

Cum au ajuns boincenii în Canada

Parințâ noștri cum o venit, o fost un om din Canada șâ li-o spus la oamini câ în
Canada ii po sâ eie mult pomânt șâ tari eftin șâ bun pomânt șâ sâ faci bunâ pani șâ
legumi. Întăi o venit vrio 7-10 oamini șâ unu din ei era school man. Putea scrie, a
citi, o fost șâ la High school. Șapu omu ciala o scris într-o scrisoari câ
”viniț aici câ nucili aici cresc așa de mari câ trebu cu furca sâ li arunci în pod”.

Nimeni nuș laudâ amu cum femeili o blastamat pi oamini lor, câ aveam casâ bunâ
în țara vechi șâ aici ni-o adus în pustiitatea asta șâ trebu sâ încipem cu nimic a faci
traiu. N-o fost ușor. Ii împrumutau de la ciniva un tubultoc di grâu șâ ovăs șapoi țoi
plati la toamnâ șâ țoi da dublu înapoi. Cari o vinit întăi șo prins la ceva apu i-o
mărs bini. Cari o vinit mai tarzău cel mai bun pomânt o fost luat șapu o trebuit sâ
mânțaneascâ cu ci-o gasât.