RUGĂCIUNEA ISIHASTĂ ȘI ROLUL EI ÎN SFINȚIREA ȘI ÎNDUMNEZEIREA OMULUI

Seminarul Teologic Liceal Orodox ”Sf. Gheorghe”

Hristos a înviat! Voi știți când se regenerează celula organismului uman? Atunci când
doarme. Sufletul se odihnește , se regenerează din punct de vedere duhovnicesc în liniștire și
rugăciune.
Termenul de isihasm vine de la substantivul grcesc “ησυχια” care se traduce liniște.
Acestă liniște este de fapt o liniște spirituală, sufletească. Când Adam a căzut din grădina
Edenului, acesta și-a pierdut acea liniște, Dumezeu încercând să-i redea liniștea „Adame, unde
ești ?” 1.Pentru această liniște pe care “Adam cel cu suflet viu” 2 a pierdut-o, a venit “Adam cel cu
duh dătător de viață”3, pentru a o restabili. „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu
va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.” 4,lumina semnifică și pacea interioară iar
intunericul reprezintă haosul în care era poporul evreu .
Isihasmul a fost practicat și de către Mântuitorul, nu doar pacea pe care o transmitea, ci
modul de viață ales mai târziu de părinții pustiei, având ca pildă postul și asceza pe care Însuși
Mântuitorul a practicat-o pe munte “Și a fost în pustie patruzeci de zile, fiind ispitit de
Satana.”5și “El Se retrăgea în locuri pustii și se ruga”6
“Cea mai desăvârșită lucrare pe care o poate dori și dobândi omul este apropierea de
Dumnezeu și rămânerea în unire cu El”7. Faptul că cineva poate rămâne într-o continuă
comuniune cu Dumnezeu, în această viață trecătore, este imposibil, deoarece doar în Rai poți
rămâne complet nedespărțit de Dumnezeu. Toți dorim dintr-u’ început să fim desăvârșiți: „Fiți
desăvârșiți, precum și Tatăl vostru Cel din ceruri desăvârșit este” 8, până și Sf. Ap. Pavel ne
îndeamnă: „Cu răutatea să fim prunci, iar cu mintea fiți desăvârșiți”9.
Cum obținem desăvârșirea?

1
Fac. 3;9
2
1Cor. 15;45
3
ibidem
4
In 8;12
5
Marcu 1;13
6
Luca 5;16
7
Războiul Nevăzut EDIȚIA SFÂNTUL TEOFAN ZĂVORÂTUL P I cap 1 p 18
8
Mat. 5;48
9
I Cor. 14;20
 Conform învățăturii Sfinților Părinți sunt trei factori care îl îndreaptă pe om spre
desăvârșire: 1) zidirea omului << după chipul și asemănarea lui Dumnezeu>> 10 2) întruparea
Cuvântului lui Dumnezeu și 3) putința11 omului de a se face părtaș la lucrarea harului Duhului
Sfânt și prin aceasta la unirea cu Dumnezeu”12.
1) „ după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”(Fac. 1;26) : Cum am arătat mai sus, omul
este chemat spre desăvășire, scopul acestuia fiind îndumnezeirea. “Asemănarea” cu Dumnezeu
fiind însăși slava Sa, tocmai de aceasta omul este numit coroana creației deoarece este singurul
destinat spre a fi părtaș slavei lui Dumnezeu.
2)„întruparea Cuvântului lui Dumnezeu”.“Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de
îngeri, cu slavă şi cu cinste l-ai încununat pe el.” Scopul întrupării Lui l-am explicat, dar totuși
nu a fost singurul scop, de-al readuce pe om la pacea sa interioară; un al doilea scop este de ai
readuce cinstea și slava de o cuviință.
3) putința omului de a se face părtaș lui Dumnezeu. Isihia din punct de vedere creștin este
unirea cu Dumnezeu prin har; o putem numi îndumnezeirea omului dacă catalogăm concret
această mistică:primul stadiu fiind purificarea, care după căderea în păcat trebuie neapărat
restabilită; a doua este iluminarea, prin care noi ne recâștigăm acele capacități de legătură, de a
comunica cu Dumnezeu, posibilitatea de aprimi lumina dumnezeiască prin care dovedim că
suntem fii lui Dumnezeu, dovedim că suntem după chipul și asemănarea Sa. Mulți confundând
această treptă cu unirea cu Dumnezeu, tocmai de aceasta și ultima treaptă și cea de a treia, este
unirea cu Dumnezeu pe care noi creștinii o numim îndumnezeire.
Din pricina faptului că noi suntem ființe cuvântătoare scopul suprem al nostru este
dialogul care se adresează direct lui Dumnezeu. Desigur că acestă pandemie care ne-a izolat de
restul lumii, isihia, singurătatea și timpul pentru o reculegere interioară de care nu am avut parte,
ne este data de Mântuitorul sub o formă pe care alții au acceptat-o ca atare, iar alții au purtat
pandemia ca pe o povară, un blestem. Posibilitatea pe care am avut-o noi prin acestă pătimire
psihică sau spirituală, îngrijorându-ne pentru viitorul nostru sau al altora și prin pătimirea
trupească pe care Dumnezeu Le-a dat-o unora cu scopul de aș-i ispăși pdeapsa care putea să
urmeze.

Rugăciunea lui Iisus

Rugăciunea lui Iisus este decompusă din punct de vedere patristic în două stadii:
rugăciunea minții și rugăciunea inimii. După ce rugăciunea este repetată de sute, mii sau doar de
câteva ori această rugăciune se intipărește în mintea noastră ca un mecanism pe care mintea fiind
tot timpul la Dumnezeu spune rugăciunea ca un mecanism. Atunci când, metaforic vorbind,
mintea se pogoară în inimă omul ajunge la starea de iluminare despre care am discutat mai sus,
în acest stadiu Dumnezeu se descoperă omului, omul primind astfel diferite revelații de la
Dumnezeu, directe sau indirecte prin îngeri, sfinți, sau semne. La starea de desăvârșire este acel
10
Fac. 1;26
11
Putință ca și voință cu o oarecare măsură a conștientizării
12
Georgios MANTZARIDIS, Παλαμικα, Ed. Pournara, Salonic, 1998, p. 155.
om peste care se pogoară harul într-o așa măsură încât omul nu mai gândește rațional, în acel
stadiu mintea și inima se blocheză duhovnicește și nu se mai roagă ci se desfată în plinătatea
darului lui Dumnezeu.
Isihasmul în zilele noastre se crede imposibil de realizat dacă suntem în lume, dar
adevărul este că prin desprinderea de păcat o putem exemplifica cu un plasture, care este foarte
dureros de scos deoarece este integrat in rană, în păcat. Acesta nu poate fi scos decât cu piele
pentru că păcatul deja face parte din noi. Totuși omul din ziua de azi nici nu-și dorește
despătimirea. Câți dintre noi în pandemie am luat o carte, am spus o rugăciune în loc să ne uităm
la seriale de dimineață până seara. Pandemia a însemnat izolarea nostră de lume, lucru pe care
mulți și l-au droit, spiritual vorbind, acest timp liber pe care-l aveam a fost de fapt un dar de la
Dumnezeu prin care orice om a avut posibilitatea să devină un semi-isihast.
Isihia este modul de viață prin care omul prin rugăciune ajunge la contemplație și mai
apoi la îndumnezeire.

BIBLIOGRAFIE
Biblia,1989
Παλαμικα, Georgios MANTZARIDIS, Ed, Pourama, , Salonic, 1998
“Taina cuvântului în teologia Sfântului Sofronie“, Arhim. Petros VRYZAS, Ed. BSILICA,
BUCUREȘTI, 2021
Războiul Nevăzut EDIȚIA SFÂNTUL TEOFAN ZĂVORÂTUL