Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Perspectiva narativă este punctul de vedere al naratorului, poziția din care sunt
prezentate evenimente, situațiile și întâmplările narate.
Se referă la raportarea vocii narative (a naratorului) față de evenimentele
prezentate/descrise.
Perspectiva narativă este în relație de interdependență cu tipul naratorului și presupune
folosirea unuia dintre cele trei tipuri de raportare a naratorului la personaj (știe totul
despre personaje, știe despre personaje doar ceea ce știe un personaj (cel care narează)
sau nu știe nimic despre personaje, ci doar le observă și le descrie comportamentul
(faptele, gesturile, cuvintele).
Perspectiva omniscientă: naratorul știe totul despre personajele sale, inclusiv gândurile și
trăirile lor. Descrie și interpretează (comentează) trăirile și stările personajelor. Informațiile
oferite de narator sunt mai multe decât cele deținute de fiecare personaj în parte. Se
relatează evenimente exterioare și interioare, prin intermediul observației, a introspecției și
a analizei psihologice. Destinele personajelor sunt dirijate de către naratorul-demiurg.
Perspectiva narativă obiectivă, care presupune un narator care știe mai multe decât
personajele, redă întâmplările fără să se implice în acestea, este omniscient și neutru. De
asemenea, putem utiliza termenul de narator heterodiegetic, adică se situează în
afara națiunii.Perspectiva este specifică prozei realiste, cum ar fi romanul „Ion”, de Liviu
Rebreanu.
Perspectiva impersonală, care se bazează pe personaje care știu mai multe decât
naratorul. În acest caz, naratorul devine doar un martor al evenimentelor. Este o
perspectivă rar utilizată, ea este adoptată mai ales de scriitorii postmoderni.
2
Perspectiva narativă - ghid
În cadrul ghidului vei găsi definițiile celor mai importante perspective narative
surprinse într-o operă, ca: perspectiva omniscientă, subiectivă, obiectivă și
multiplă, precum și conceptele ce trebuiesc analizate în eseul scris de tine, și
anume: instanțele comunicării narative, tipuri de autori și mărci ale
subiectivității narative.
Definiție
Conceptul prin care se evidențiază punctul de vedere al instanței numită narator,
raportat la modul narativ de expunere, alături de personajele care sunt integrate în
spațiul ficțiunii artistice se numește perspectivă narativă. Literatura română este o
oglindire a unei perspective narative variate.
Pentru început trebuie să știi ce reprezintă fiecare element din cadrul eseului ca:
perspectiva omniscientă, subiectivă sau obiectivă, tipuri de naratori, instanțele
comunicării narative și mărcile subiectivității narative, precum și cum trebuie
ilustrate acestea folosindu-te de acțiunea romanului sau a nuvelei.
3
Proza modernă este caracterizată de focalizarea internă, ce presupune un narator
care deține în același timp funcția de personaj, precum Ștefan Gheorghidiu în
romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război a lui Camil Petrescu.
Focalizarea multiplă este, de asemenea, caracteristică prozei moderne, fiind o
asociere a mai multor instanțe narative, precum multitudinea de puncte de vedere ce
includ narator și personaje sau numai personaje. Exemple de focalizare multiplă
sunt ilustrate în Enigma Otiliei de George Călinescu sau Patul lui Procust de Camil
Petrescu.
Perspectiva omniscientă
Naratorul deține mai multe informații decât fiecare personaj prezent în opera
literară. Naratorul relatează atât evenimentele externe, cât și trăirile interioare ale
personajelor, utilizând introspecția, observația și analiza psihologică.
4
De asemenea, personajul-narator relatează evenimente interioare, ce au loc în
propriul for interior, utilizându-se monologul interior, introspecția sau confesiunea,
prezente în proza de analiză psihologică.
Tipuri de naratori
Naratorul ca imagine intermediară între autor, universul narat și cititor, este de mai
multe tipuri.
Naratorul martor este un personaj secundar, care intervine în poveste, dar evenimentele nu se învârt în jurul
lui. Prin urmare, el spune faptele în același mod în care le-a observat, astfel încât viziunea sa este obiectivă.
Faptul de a fi martor la ceea ce se întâmplă împiedică acest tip de narator să se afle în toate evenimentele
poveștii. Viziunea și cunoștințele sale despre gândurile și sentimentele celorlalte personaje sunt limitate.
Naratorul martor este însărcinat să descrie doar ceea ce vede, în așa fel încât să nu emită opinii sau judecăți
de valoare. În orice caz, ipotezele sale despre gândurile, deciziile, acțiunile și sentimentele celorlalți
personaje nu au certitudine.
6
Modul în care naratorul principal spune faptele creează o legătură directă și specială cu cititorul, acest lucru
se întâmplă tocmai datorită calității sale de martor.
Limbajul pe care naratorul martor îl folosește este legat de caracterul său. Aceasta înseamnă că faptele
sunt povestite în funcție de personalitatea și de felul dvs. particular de a gândi și a simți. Cu toate acestea,
cele de mai sus nu înseamnă că rolul acestui narator nu mai este obiectiv.
Deși naratorul martor nu este protagonistul poveștii, el nu este nici autorul. Participarea lui este justificată
pentru că astfel povestea este făcută cunoscută într-un mod mai precis și imparțial.
Așa cum există diferite tipuri de naratori în domeniul literaturii, naratorul martor are, de asemenea, mai multe
tipuri. Cele mai frecvente sunt următoarele:
- Impersonal
Naratorul martor impersonal spune faptele ca și cum le-ar fi observat de pe un ecran, dând senzația că nu
face parte din poveste. De obicei, acest tip de narator prezintă evenimente la timpul prezent.
- În persoană
Martorul ocular este unul dintre cei mai comuni naratori, întrucât într-un fel participă la poveste și spune
lucrurile așa cum le-a observat, fie în trecut, fie în prezent. Intervenția sa pentru a face cunoscută povestea
este întotdeauna obiectivă.
- Informator
Naratorul martor informator dezvăluie povestea ca transcriere. Aceasta înseamnă că faptele sunt reluate ca
și cum ar fi reflectate într-un document sau raport. Evenimentele pot fi povestite în trecut sau în prezent.
7
Tipologia naratorilor cuprinde și naratorul confident, căruia i s-au confesat
faptele narate, sau naratorul mesager, care transmite mai departe evenimentele
narate.
Încheiere
Naratorul este rodul imaginației autorului (scriitorului), la fel cum toate personajele
sunt create de scriitor.
Sursa: https://liceunet.ro/perspectiva-narativa
8
9