CZU 94(478)”1917/1918”+342.

53(478)(093)
S 51

Aprobat de Comisia de selecție pentru editarea cărții naționale și editat cu contribuția Minis-
terului Culturii.

Ediţia de faţă inaugurează publicarea, pentru prima oară, într-o serie de cîteva volume, a docu-
mentelor de bază ale Sfatului Ţării, organul legislativ al Basarabiei care a votat Marea Unire de la
1918.
Acest prim volum include toate procesele-verbale ale ședinţelor în plen, însoţite de un amplu stu-
diu introductiv, de notele și comentariile de rigoare la textele stenogramelor, oferindu-ne o imagi-
ne sintetică asupra fenomenului în cauză.
Procesele-verbale sînt reproduse în limba originalului, așa cum se păstrează ele în Arhiva Naţională
a Republicii Moldova, transmiţîndu-ne astfel spiritul și culoarea epocii în care au fost concepute.

Responsabil de ediţie: Mihai Papuc

Corectori: Mariana Belenciuc, Maria Cornesco, Tatiana Darii
Redactor tehnic: Nina Duduciuc
Machetare computerizată: Anatol Andriţchi, Valentin Vârtosu jr.
Copertă: Vitalie Ichim

Întreprinderea Editorial-Poligrafică Știinţa,

str. Academiei, nr. 3; MD-2028, Chișinău, Republica Moldova;
tel.: (+373 22) 73-96-16; fax: (+373 22) 73-96-27;
e-mail: prini_stiinta@yahoo.com; prini@stiinta.asm.md;
www.editurastiinta.md

DIFUZARE:
ÎM Societatea de Distribuţie a Cărţii PRO-NOI,
str. Alba-Iulia, nr. 75; MD-2051, Chişinău;
tel.: (+373 22) 51-68-17, 71-96-74; fax: (+373 22) 58-02-68;
e-mail: info@pronoi.md; www.pronoi.md

Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin Întreprinderii Editorial-Poligrafice Știinţa.

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii
Sfatul Ţării: Documente: [în vol.] – Ch.: Î.E.P. Știinţa, 2016 (Combinatul Poligr.). – ISBN 978-
9975-85-045-2
[Vol.] 1: Procesele-verbale ale ședințelor în plen / Ediţie îngrijită, studiu introductiv, note și
comentarii de Ion Țurcanu. – 2016. – 824 p. – Referințe bibliogr. în subsol.
ISBN 978-9975-85-046-9
94(478)”1917/1918”+342.53(478)(093)

© Ediţie îngrijită, studiu introductiv, note

și comentarii: Ion Țurcanu, 2016
ISBN 978-9975-85-046-9 © Î.E.P. Știinţa, 2016
 ÎNTR E SU BLIM ȘI TR AGIC
Sfatul Țării în documentele sale fundamentale

A cerceta istoria Sfatului Țării pentru a afla ce a fost, de fapt, această instituție politi-
că a Basarabiei, atît de discutată și totuși atît de necunoscută pînă în prezent, nu e o treabă
oarecare, de aceea o fac cu o bucurie ce depășește simpla satisfacție a cercetătorului care are
norocul să lucreze la o temă deosebit de generoasă privind subiectele ei și, mai ales, surprizele
descoperirii.
Sfatul Țării are o bibliografie relativ bogată, dar de aici nu rezultă deloc că am fi destul
de informați despre el și, mai ales, că am fi informați corect. Dimpotrivă, în pofida faptului
că pe parcursul a aproape unui secol el a constituit subiectul preocupărilor multor scriitori
de istorii și de mărturisiri memorialistice, adevărata lui fizionomie continuă să fie tot atît de
necunoscută ca înainte de a se fi făcut aceste eforturi. Explicația acestei situații paradoxale este
foarte simplă: Sfatul Țării a fost un organism care și-a asumat o importantă misiune istorică
ce a afectat și continuă să afecteze simpatii și interese diametral opuse. Drept urmare, o parte
a acelora care au scris despre el l-a lăudat necondiționat, în timp ce altă parte l-a blamat tot atît
de tranșant. Din păcate, abordările care au încercat să se țină la distanță de cele două atitu-
dini ce domină categoric istoriografia Sfatului Țării, chiar dacă nu au lipsit cu desăvîrșire, în
orice caz nu au reușit să se impună atît cît a fost nevoie, astfel că starea cercetării acestei teme
continuă să fie caracterizată de cele două atitudini contradictorii care se exclud categoric una
pe alta. Dacă pînă în prezent această situație nu a putut fi depășită, explicația constă în faptul
că în ambele cazuri cercetarea fenomenului este precedată de îmbrățișarea de către cercetători
a unei anumite idei politice sau predispoziții de mentalitate care determină din start direcția
cercetării, metodele folosite și concluziile la care cercetarea trebuie să ajungă. Evident că în
ambele cazuri cercetarea este condamnată, tot din start, la eșec.
Am zis că despre Sfatul Țării s-a scris mult. Și cu toate acestea, oricît ar părea de straniu,
exceptînd variate improvizări diletante, studii speciale dedicate exclusiv acestei teme sînt foar-
te puține. Și, repet, problema cea mare a acestora o face faptul că, practic fără excepție, ele au
caracter aproape eminamente propagandistic, altfel spus, în fiecare caz efortul de cercetare este
determinat de convingerile politice pe care autorii le au despre acest fenomen încă înainte de a
se fi apucat de cercetarea lui. Această situație face inutilă analiza scrierilor despre Sfatul Țării.
Starea generală a istoriografei acestei teme poartă amprenta vizibilă a celor două viziuni asupra fe-
nomenului. După una din ele, Sfatul Țării a fost instituția care simbolizează ideea românismului
basarabean, drept care se susține, fără drept de apel, că din momentul apariției sale și pînă la lichi-
dare a avut un singur obiectiv: unirea Basarabiei cu România. Altfel spus, asta a fost chemarea lui,
însăși rațiunea lui de a exista. Cealaltă viziune, la fel de unilaterală și ireconciliantă, îl prezintă ca
pe un organism politic antipopular, care nu doar că nu urmărea să se pună în serviciul populației
basarabene, ci era de-a dreptul ostil intereselor acesteia, fiind antirusesc și antisovietic și avînd

3
din start scopul de a vinde ținutul României regale. Voi aduce doar două exemple, cîte unul pen-
tru fiecare abordare, preferința anume pentru acestea fiind impusă de nivelul înalt de calificare
profesională a cercetătorilor, chiar dacă, în acest caz, rezultatul strădaniilor nu a fost pe măsura
eforturilor. Pentru prima din cele două abordări, emblematică mi se pare mica monografie a lui
Gh. Cojocaru, Sfatul Țării: itinerar (Chișinău, 1998), ce se impune cu un text coerent, docu-
mentat satisfăcător, inclusiv pe baza unor procese-verbale ale ședințelor în plen ale Parlamentului
basarabean, dar efectul acestui demers salutar a fost parțial compromis prin faptul că istoria prea
complicată și deloc rectilinie a Sfatului Țării a fost prezentată exclusiv în viziunea sugerată de
Declarația de Unire din 27 martie 19181. Pentru abordarea de la cealaltă extremă este caracteris-
tică o monografie mult mai cuprinzătoare a lui I.E. Levit, care, ce-i drept, nu se limitează doar la
activitatea Sfatului Țării, deși îi acordă multă atenție, ci caută să semnaleze tot contextul istoric
în care, „fiind protejată de baionetele armatei române și aflîndu-se în complicitate cu guvernul de
la Iași, conducerea Sfatului Țării” a pregătit și realizat unirea Basarabiei cu România2. Trebuie să
mai adaug că ambele categorii de lucrări, mai cu seamă cea de-a doua, conțin destule inexactități
de ordin factologic, asupra cărora, evident, nu este cu putință să zăbovesc în aceste rînduri. Un
alt neajuns serios al acestora este atitudinea necritică față de sursele folosite, mai cu seamă față
de scrierile cu caracter memorialistic, care, de obicei, sînt subiective, iar atunci cînd autorii lor au
fost implicați în evenimentele evocate, sînt și părtinitoare, ca și în cazurile în care memorialiștii
au fost oameni activi în politică și s-au pomenit tentați să descrie evenimentele exclusiv prin pris-
ma intereselor lor din momentul cînd au scris.
Studiul de față are un obiectiv aparent mai simplu, și anume de a arăta ce a fost, de fapt,
Sfatul Țării așa cum îl prezintă principalul grupaj de documente emanate de la el și care îl
vizează nemijlocit – procesele-verbale ale ședințelor sale în plen, cuprinse în acest volum. Evi-
dent, nu voi putea evita referirile la alte fapte și evenimente istorice, și nici apelul la alte surse,
care într-un studiu introductiv la un astfel de volum sînt pur și simplu necesare, dar acestea vor
fi complementare și colaterale și vor constitui o contribuție secundară.
Înainte de a purcede la examinarea sistematică a principalelor aspecte ale istoriei Sfatu-
lui Țării așa cum transpare aceasta din documentele sale fondatoare, trebuie să observ că, de
vreme ce abordările politice și ideologice nu oferă cercetării istorice nicio șansă serioasă, acest
fapt indiscutabil îi pune cercetătorului o sarcină triplă, adică una compusă din trei elemente:
atenție mare la informația pe care o instrumentează, curaj în formularea observațiilor și con-
cluziilor ce rezultă de aici și sinceritate cu sine însuși, cu toate datele și impresiile pe care le
adună și cu eventualii destinatari ai investigației sale. Cele trei cerințe constituie motivația și,
totodată, cadrul comportamental pentru acest studiu.

* * *
Întrucît e stabilit că istoria nu se repetă, cercetarea ei nu poate urmări obiective practice,
adică istoria nu ne poate da sfaturi concrete cum să rezolvăm anumite probleme actuale. Se
pare însă că această regulă nu se referă și la istoria Sfatului Țării. Fiind un foarte generos su-
biect de cercetare, avînd deci o inestimabilă valoare științifică, tema respectivă prezintă tot atît
de mult interes și din punct de vedere practic, deoarece destinul istoric al Basarabiei continuă
să fie incert, fapt ce face ca multă lume să se întrebe, mai ales acum, în preajma jubileului de o
sută de ani de la Unire, dacă nu ar fi cumva posibilă o reeditare a actului din 27 martie 1918.

1
La fel este înțeles acest subiect și în studiul corespunzător din tratatul academic de Istorie a românilor (vol. VII,
tom 2, București, 2010, p. 480–498) care, fiind așteptat să fie cît se poate de convingător, prin echilibru și do-
cumentare, i-a plăcut, în schimb, să fie mai degrabă patriotic decît științific.
2
И.Э. Левит, Молдавская республика (ноябрь 1917–ноябрь 1918), Chișinău, 2000, p. 268.

4
Aceste frămîntări înaintează la ordinea zilei sarcina studierii cu maximă atenție a fenomenu-
lui numit Sfatul Țării.

Poruncă a vremii
Sfatul Țării nu a fost produsul unei întîmplări oarecare, el a apărut într-un moment al
istoriei cu totul special și într-un context istoric pe cît de agitat, pe atît de productiv. Căutînd
răspuns la întrebarea cum a fost posibilă unirea Basarabiei cu România în 1918, realizată cu
contribuția Sfatului Țării, Șt. Ciobanu ajungea să constate că pentru observatorul atent „este
clar că motivele frămîntărilor din 1917–1918 și cauzele care au dus la unire trebuie căutate nu
atît în factorii locali, nici în propaganda elementelor de peste Prut sau de peste Carpați, cît în
mișcarea revoluționară din Rusia, în sforțările popoarelor din imperiul țarist de a se descă-
tușa, de a se elibera de sub jugul nedreptăților. Închipuiți-vă pentru un moment că au existat
toate condițiunile pentru unire, toți factorii principali ai mișcării naționale, și n-a existat
revoluția rusă sau că ea s-a oprit la o anumită fază, – s-ar fi putut înfăptui Unirea? Evident
că nu”1. Revoluția a permis popoarelor din imperiu să iasă la lumină și să-și ia propria soartă
în mîini. Semnalînd, în ședința din 28 februarie 1918 a Parlamentului basarabean, faptul
împlinirii unui an de la revoluția rusă, Pan. Halippa observa: „Datorită ei, noi, moldovenii
am devenit cetățeni liberi ai republicii libere moldovenești și avem posibilitatea să ne aranjăm
viața așa cum dorim”2. Libertatea se putea obține numai prin crearea unor structuri politice
și administrative proprii, de aceea îndată după revoluție acele grupuri, formațiuni, instituții
etc. ale moldovenilor care erau angrenate mai activ în viața politică și socială, și în primul
rînd militarii, au început să promoveze tot mai insistent ideea autonomiei provinciale. După
mai bine de o jumătate de an de muncă susținută în favoarea acestei idei, se întrunește la
Chișinău, la 20 octombrie 1917, Congresul militarilor moldoveni care, după o săptămînă de
dezbateri, adoptă o serie de rezoluții revoluționare, printre care se afla și declarația cu privire
la autonomia teritorială și politică a Basarabiei în componența Rusiei democratice și federati-
ve. În scopul realizării acestei sarcini, Congresul a hotărît ca, pentru „ocîrmuirea Basarabiei,
în cel mai scurt timp să se alcătuiască Sfatul Țării”3. Aceasta nu era o declarație cu caracter
propagandistic, una neangajantă ce ar fi făcut abstracție de realități și de problemele din acel
moment ale Basarabiei – dimpotrivă, Congresul statua foarte clar că era vorba de institui-
rea unui organ de stat suprem, reprezentativ, autoritatea căruia, „pînă la alcătuirea Adunării
Întemeietoare basarabene”, urma să se răspîndească asupra întregii societăți și a tuturor in-
stituțiilor pe care aceasta le avea: „Toate așezămintele administrative din Basarabia se supun
pe deplin Sfatului Țării. Îndată ce se va înființa Sfatul Țării, toate comitetele din Basarabia
capătă un caracter curat profesional și n-au dreptul de a se amesteca în treburile publice”4.
Este important să insistăm mereu asupra acestui fapt, deoarece, deși este cunoscut de multă
vreme, cei care pun la îndoială cu orice preț legitimitatea Sfatului Țării caută să inducă ideea
că decizia Congresului militarilor moldoveni a fost una oarecare, așa cum erau adoptate pe
atunci cu nemiluita de către cele mai variate organizații revoluționare și că, prin urmare, Sfa-
tului Țării nu trebuie să i se acorde o atenție mai mare decît oricărei alte formațiuni politice
din acea vreme. Or, fără un organ suprem reprezentativ, autonomia rămînea o frază goală.

1
Șt. Ciobanu, Unirea Basarabiei. Studiu și documente cu privire la mișcarea națională din Basarabia în anii 1917–
1918, ed. a 2-a, Chișinău, 1993, p. 16–17.
2
Arhiva Națională a Republicii Moldova (ANRM), fond 727, inv. 2, dosar 55, f. 343.
3
Apud I. Țurcanu, Unirea Basarabiei cu România în 1918, Chișinău, 1998, p. 197.
4
Ibidem.

5
 Legitimitatea Sfatului Țării
Toți cei care au pus la îndoială caracterul legitim al Sfatului Țării, ca organ de stat și ca
exponent al voinței populare, au invocat mereu drept argument faptul că nu ar fi fost reprezen-
tativ, deoarece la alegerea lui nu a participat direct toată populația cu drept de vot a Basarabiei.
Acesta este un argument fals sub două aspecte principiale. În primul rînd, în condițiile revo-
luției și ale războiului, precum și ale anarhiei provocate de acestea, alegerile la care ar fi putut
participa toată populația corespunzătoare nu erau cu putință, fapt demonstrat, între altele, și de
eșecul parțial al alegerilor în Adunarea Constituantă a Rusiei. Criticii prosovietici și proruși ai
Sfatului Țării se fac a nu ști că organele puterii bolșevice nu au fost alese de nimeni – în haosul
ce domnea atunci în Rusia, un adevărat scrutin electoral, unul democratic, era de neconceput.
La fel a fost și în timpul marilor revoluții burgheze din Occident: poporul a fost chemat să
legitimeze noua putere după ce aceasta se legitimase singură prin forța armelor. Sfatul Țării nu
a dispus de o astfel de forță. Singura lui forță reală – și acesta e cel de-al doilea aspect princi-
pial – a fost avantajul de a se fi constituit pe cele mai largi baze democratice care erau posibile
în acel moment istoric extrem de complicat. În acest scop, Congresul militarilor moldoveni a
înființat un Birou de organizare a Sfatului Țării, din 44 sau 45 de persoane1, care a trimis invi-
tații la un număr foarte mare de formațiuni politice, militare, profesionale, culturale, tuturor
minorităților etnice, dumelor, zemstvelor etc. de a-și delega reprezentanții lor în viitorul Parla-
ment basarabean2. Acest organism cu adevărat democratic, condus de subofițerul Vasile Țanțu,
a realizat un mare volum de lucru în doar trei săptămîni, dînd dovadă de o eficiență incredibilă
pentru niște oameni tineri, în majoritatea lor fii de țărani, iar în acel moment militari, fără ex-
periență politică și administrativă și fără ca, cei mai mulți dintre ei, să fi avut suficientă pregătire
intelectuală. Nu a existat partid, instituție sau organizație de orice fel, categorie socială, etnică
etc., care ar fi solicitat să fie reprezentate în Sfatul Țării și a căror cerere să nu fi fost satisfăcută3.
Ba mai mult, rezoluția Congresului militar moldovenesc care menționa principalele categorii
sociale ce urmau să fie reprezentate în viitorul parlament stipula că „unirea cu capitaliștii nu-i
dorită”, fiind vizați mai cu seamă moșierii, și totuși Uniunea marilor proprietari funciari avea
să fie reprezentată de președintele acesteia P. Sinadino. Un alt fapt, și mai relevant, dacă avem
în vedere din care parte au venit cele mai dure critici la adresa Sfatului Țării și cine au fost
dușmanii săi cei mai periculoși: majoritatea absolută a celor care aveau să devină deputați erau
antibolșevici, și cu toate acestea Sovietele și formațiunile militare bolșevice și-au trimis oamenii
lor în Sfatul Țării – pe I. Melioșin, V. Rudiev, I. Krivorukov, T. Kotoros, A. Zel’veanski.
Chiar la cea de-a doua ședință a Sfatului Țării, din 22 noiembrie 1918, au fost alese pri-
mele comisii de lucru ale legislativului, printre care și Comisia de validare, care prelua din

1
I. Inculeț, O revoluție trăită, Chișinău, 1994, p. 104; Idem, în Ideologie și structuri comuniste în România (1917–
1918), București, 1995, p. 464.
2
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 92, ff. 1–15. Vezi și I. Inculeț O revoluție trăită, p. 77–102; P. Cazacu, Moldova
dintre Prut și Nistru, 1812–1918, ed. a 2-a, Chișinău, 1992, p. 295–296; V. Popovschi, Biroul de organizare a
Sfatului Țării (27 octombrie–21 noiembrie 1917). Studiu și documente, Chișinău, 2013. La scurt timp după uni-
rea Basarabiei cu România, doi sau trei contemporani cunoscători ai evenimentelor care au avut acces la docu-
mentele Sfatului Țării, dar ale căror nume nu sînt cunoscute, au alcătuit un manuscris despre această instituție.
Referitor la reprezentativitatea Parlamentului basarabean ei observau următoarele: „Alegerile în Sfatul Țării,
pentru a avea un spirit cu adevărat democratic, trebuiau făcute prin vot obștesc, direct și egal, dar aceasta nu era
cu putință în starea de atunci. De aceea alegerile au fost făcute de adunările delegaților tuturor așezămintelor
obștești și [ai] naționalităților”: O pagină din istoria Basarabiei. Sfatul Țării (1917–1918), ed. de I. Negrei și
D. Poștarencu, Chișinău, 2004, p. 172.
3
În fondul de arhivă a Sfatului Țării există un dosar special cu foarte multe decizii ale organelor locale ale puterii
și ale diferitor organizații obștești și profesionale privind delegarea în Parlament a reprezentanților acestora:
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 41; v. și 77. Solicitările erau mult mai numeroase decît locurile din Parlament:
vezi, de ex., ibid., dosar 41, ff. 140, 177, 242, 246, 251.

6
numeroasele competențe ale Biroului de organizare pe cele legate de examinarea mandate-
lor de deputat. Prin votul întregii asistențe, membri ai acestei comisii au fost aleși deputații
V. Prahnițchi, N. Bosie-Codreanu, V. Chiorescu, D. Carauș, P. Poliatînciuk, S. Botnariuk,
P. Sinadino, Gr. Kirkorov, F. Dutkevici, F. Almendinger, A. Novakov și Domusci. Majoritatea
acestora erau oameni cu bună pregătire și se bucurau de stima corpului legislativ. Președinte
al Comisiei a fost ales inginerul N.N. Bosie-Codreanu1, unul dintre cei mai instruiți deputați
și care va rămîne în această funcție pînă la sfîrșitul activității Parlamentului. În Comisie erau
reprezentate toate grupurile parlamentare pentru a fi protejate interesele tuturor categoriilor
sociale și etnice ale populației basarabene. Astfel, în ședința din 9 februarie 1918, Bosie-Co-
dreanu „anunța că în Comisia de validare nu ajungeau patru reprezentanți ai fracțiunilor par-
lamentare – unul din partea Blocului (Moldovenesc – a.) și trei de la minoritățile naționale.
Raportorul invită aceste organizații să se grăbească a-și trimite reprezentanții lor, deoarece
Comisia trebuie să funcționeze în componență completă”2. Una dintre datoriile Comisiei
era să asigure completarea permanentă a grupurilor de deputați din partea tuturor formați-
unilor, organizațiilor, etniilor etc. prevăzute în schema elaborată de Biroul de organizare a
Sfatului Țării, să primească și să satisfacă cererile de reprezentare ce veneau de la noi factori
cu important impact public. Mandatele pretendenților la statutul de deputat erau examinate
în Comisie cu multă acribie. În ședința plenară din 4 decembrie 1917, Codreanu raporta că
„toate mandatele au fost împărțite de către Comisie în 4 categorii: 1/ formal corecte, fără con-
testații; 2/ formal corecte, dar cu contestații principiale din partea unor membri ai Comisiei;
3/ mandate incorecte din punct de vedere formal; 4/ mandate ale organizațiilor, cărora nu li
s-au oferit locuri după schema Sfatului Țării. Mandatele din categoriile 2, 3 și 4 nu sînt ac-
ceptate de către Comisie și urmează să fie discutate în ședința în plen”3. Atunci Parlamentul a
aprobat primele mandate, mai precis, pe cele din prima categorie, în număr de 1134.
Prin modul său de funcționare, Comisia de validare a Sfatului Țării se deosebea mult
de comisiile de același profil din parlamentele obișnuite, tradiționale. Întrucît constituirea
înaltului for de stat nu s-a putut face în baza unor alegeri generale, pentru o perioadă de cîțiva
ani, această situație neobișnuită punea sarcina ca mandatele deputaților să fie confirmate sau
înlocuite la fiecare cîteva luni. Se întîmpla așa și din cauză că organizațiile reprezentate în Par-
lament veneau mereu cu noi sugestii în privința mandatelor pe care le solicitau, cerînd recon-
firmarea, înlocuirea sau chiar obținerea de mandate suplimentare. Astfel, de ex., la recoman-
darea Comisiei de validare, au fost reconfirmate în plenul ședinței din 26 ianuarie 1918, adică
după trei luni de la convocarea Sfatului Țării, mandatele lui Ion Inculeț, Pantelimon Halippa
și Pantelimon Erhan, care fuseseră trimiși din nou în Parlament de cel de-al III-lea Congres al
țărănimii basarabene, împreună cu alți peste treizeci de reprezentanți ai acesteia, unii venind
cu mandat reînnoit, alții pentru prima dată5. Comisia de validare era copleșită de numeroase
cereri de examinare și confirmare a mandatelor din partea Sovietelor, zemstvelor, dumelor, a
celor mai variate partide, comitete, societăți etc. În procesul-verbal din 26 ianuarie 1918 citim
că „Uniunea jurnaliștilor și Uniunea medicilor depuseseră cereri să li se dea locuri reprezen-
tanților lor. Conform schemei, uniunile respective nu sînt prevăzute, dar acestora li se poate
oferi cîte un loc, în afara schemei, din contul locurilor vacante. Președintele pune propunerea
raportorului la vot. Nimeni nu este împotrivă și propunerea este acceptată”6. În ședința din

1
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, f. 16.
2
Ibid., dosar 21, partea a II-a, f. 277
3
Ibid., dosar 21, partea I, f. 81 (verso).
4
Ibid., f. 82; dosar 104, ff. 5–7; Șt. Ciobanu, p. 186–184.
5
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea a II-a, f. 221v.
6
Ibid., f. 222v.

7
4 aprilie 1918, președintele Comisiei de validare informa deputații că „conducerea Societă-
ții basarabene a consumatorilor solicita dreptul de a delega în Sfatul Țării doi deputați, pe
N.F. Cecan și N.F. Postolachi, dar conform schemei, cooperatorilor le sînt oferite în Parla-
ment 5 locuri, care sînt deja ocupate, de aceea Comisia de validare a respins cererea condu-
cerii. Adunarea este de acord cu hotărîrea Comisiei de validare”1. O lună și ceva mai tîrziu,
deputatul V. Mîndrescu relata că anumite ziare exercitau presiune asupra Sfatului Țării cu
propunerea de a primi în componența sa și pe reprezentanții micilor proprietari2. În urma
dezbaterilor din ședințele din 4, 14 și 16 mai 1918 (pr.-v. 74, 77 și 78), a fost decisă mărirea
numărului de deputați din partea marilor proprietari și a muncitorilor, fără ca de astă dată
să se mai țină seama de schema elaborată cîndva de Biroul de organizare a Sfatului Țării. Am
observat însă că nu era obligatoriu ca mandatele neprevăzute de această schemă să fie res-
pinse – fusese admis încă de la începutul activității Parlamentului că ele puteau fi acceptate
cu condiția să fie examinate în prealabil în Prezidiul și în fracțiunile legislativului3. Drept
urmare, în afara acestor cazuri speciale care nu erau deloc rare, Parlamentul asculta și dis-
cuta cel puțin o dată pe lună rapoartele Comisiei de validare, votînd mandatele aprobate de
aceasta. Lucrările făcute în asemenea situații nu erau nici pe departe consemnări de rutină,
ci dezbateri întotdeauna angajante și adeseori chiar foarte aprinse. De ex., printre manda-
tele asupra cărora era solicitat votul deputaților în ședința din 4 aprilie 1918 era și cel al lui
I.V. Ponomariov, fost profesor la Seminarul teologic din Chișinău, trimis în Parlament din
partea Dumei orașului Chișinău, despre care fostul său elev, deputatul Vlad Bogos, spunea că
în anul 1910 profesorul ar fi fost implicat, indirect, în persecutarea elevilor Seminarului și ai
unor gimnazii din Chișinău, care participaseră la o grevă provocată de moartea lui Lev Tolstoi.
Cu toate că în apărarea profesorului au sărit mai mulți deputați, printre aceștia și Inculeț,
care i-a fost și el elev, mandatul lui Ponomariov nu a fost confirmat și cazul său a fost trimis
spre examinarea suplimentară a fracțiunilor4. La fel de încinsă a fost și discutarea candidatu-
rilor deputaților bolșevici I. Melioșin, I. Krivorukov și A. Zel’veanski5, și în pofida faptului
că aproape toată componența Sfatului Țării era antibolșevică, mandatele lor, pînă la urmă,
au fost votate, cum fuseseră votate și cele ale moșierilor, deși era stabilit încă prin rezoluțiile
Congresului militar moldovenesc că nu era dorită colaborarea cu aceștia. Unii deputați, ca de
ex. I. Buzdugan, declarau că „potrivit schemei Sfatului Țării, reprezentanții burgheziei (erau
vizați, de fapt, toți bogătașii – a.) nu trebuie să facă parte din componența Parlamentului. O
hotărîre similară au adoptat Congresul ţărănesc și Congresul militar. În Sfatul Țării trebuie
să fie trimiși numai reprezentanții democrației revoluționare”6. Cu scurgerea timpului, depu-
tații aveau să devină tot mai înclinați să renunțe la această cerință.
Succinta examinare a chestiunii privind reprezentativitatea Sfatului Țării, așa cum se pre-
zintă ea în procesele-verbale ale ședințelor legislativului, arată cît se poate de clar că acesta
avea statut de Parlament în sensul propriu al cuvîntului, de vreme ce, prin modalitatea de
constituire a componenței sale, el reflecta tot spectrul politic, social și etnic al Basarabiei. Nu
încape îndoială că eventualele cercetări viitoare, fondate întîi de toate pe această sursă de bază
a istoriei Sfatului Țării, vor nuanța și vor lărgi semnificativ constatarea pe care am semnalat-o
aici. Problema cea mai mare a Sfatului Țării nu a fost legitimitatea sa, care nu poate fi pusă
la îndoială, ci faptul că a apărut și a trebuit să activeze, așa cum s-a spus atunci de multe ori,

1
Ibid., dosar 55, f. 145v.
2
Sfatul Țării, 17 mai 1918.
3
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, f. 82.
4
Ibid., dosar 55, ff. 146–148.
5
Ibid., dosar 21, partea I, f. 118v.–119; I.E. Levit, p. 216.
6
Ibid., dosar 21, partea a II-a, f. 278.

8
„într-un moment îngrozitor”, în care Basarabia, la fel ca întreg imperiul din care făcuse parte
pînă atunci, se afla pe muchia prăpastiei.
Faptul că Sfatul Țării era o instituție reprezentativă de stat de cel mai înalt nivel este
demonstrat și de agenda sa de lucru, la care voi zăbovi mai jos, dar și de statutul deputatului.
Membrul acestei instituții avea o poziție net superioară în raport cu ceilalți funcționari de
stat, dar și responsabilități la fel de mari. Sarcina definirii statutului său a constituit o preo-
cupare de primă importanță pentru cei care s-au ocupat de organizarea Parlamentului și au
diriguit lucrările acestuia pe toată durata ființării lui. Încă la începutul activității sale, Sfatul
Țării a purces la examinarea unui cuprinzător proiect de lege cu privire la mandatul de de-
putat ce era, totodată, un regulament de funcționare a instituției și care, din cauza agendei
de lucru foarte încărcate și, mai ales, a atmosferei politice și militare din ținut extrem de
încordate, a fost discutat în mai multe ședințe. La 26 ianuarie 1918, drept urmare a tergiver-
sării dezbaterilor asupra mandatului și a faptului că de curînd fuseseră arestați cîțiva membri
ai Sfatului Țării, Parlamentul a adoptat o lege despre inviolabilitatea persoanei deputatului
care avea următorul conținut: „1/ Deputatul Sfatului Țării, atît în vreme de pace, cît și pe
timp de război, pe toată durata mandatului său, poate fi reținut și arestat numai printr-o
hotărîre judiciară sau în cazul reținerii lui la locul infracțiunii; 2/ Deputatul poate fi trimis
în judecată numai printr-o hotărîre a Sfatului Țării și poate fi judecat numai de o instanță
civilă”1. La 25 mai 1918, a fost adoptată legea cu privire la drepturile deputaților la locul lor de
muncă și la acordarea indemnizației în bani2. Toate măsurile legale de acest fel au contribuit la
consolidarea statutului și a poziției deputatului, ceea ce avea efecte pozitive asupra funcționa-
lității și prestigiului Parlamentului.
Un argument serios în favoarea legitimității Sfatului Țării îl constituie recunoașterea
lui de către toate categoriile populației basarabene. În ziua în care și-a început lucrările, la
21 noiembrie 1917, el a fost felicitat, cu viu grai sau prin telegrame, din partea a peste 50 de for-
mațiuni politice și militare, uniuni și societăți culturale, profesionale, confesionale, minorități
naționale, cele mai multe dintre ele exprimîndu-și dorința de a colabora cu el. Ulterior el a pri-
mit, pe aproape toată durata funcționării sale, numeroase felicitări și declarații de solidaritate
din partea celor mai variate categorii de populație: țărani, soldați, învățători, studenți, funcți-
onari de stat etc. La deschiderea ședinței din 5 decembrie 1917, reprezentantul așezării Leova,
I.A. Akkerman, zicea, între altele: „…trebuie să vă mărturisesc, domnilor membri ai Sfatului
Țării, că în mijlocul incendiilor care ne cuprind din toate părțile, printre fantomele sîngeroase
ale anarhiei ce continuă și care se prefigurează în legătură cu viitoarea demobilizare, toată spe-
ranța întregii populații, fără deosebire de naționalitate, este îndreptată către Dumneavoastră.
Cetățenii noștri consideră că Sfatul Țării este legal, are destulă autoritate și dispune de toate
forțele morale și materiale nu numai pentru lichidarea anarhiei amenințătoare, dar și pentru
buna construcție de stat. Păstrați încrederea noastră și îndreptățiți speranțele noastre”. Și tot
atunci, reprezentantul orașului Cahul, G.S. Stavriev, declara: „Toată nădejdea noastră este
îndreptată spre Sfatul Țării și spre soldații moldoveni, cărora le este scump ținutul nostru”3. În
ședința din 18 decembrie 1917 a Parlamentului, I. Inculeț, împărtășindu-și impresiile cu care
se întorsese de la Congresul țăranilor din județul Orhei, observa: „Trebuie să vă spun că dacă
în toate județele ținutului nostru ar fi o dispoziție la fel de binevoitoare, ca în acest județ, atunci
putem afirma cu curaj că Sfatului Țării îi este asigurat un viitor strălucit și măreț și o susținere
solidă. Întîlnirea care mi s-a făcut, ca președinte, a fost cea mai festivă și a subliniat credința și

1
Ibid., f. 223v.
2
Ibid., dosar 55, f. 274.
3
Ibid., dosar 21, partea I, f. 92–92v.

9
respectul față de Sfatul Țării. La congres au participat țărani din toate satele județului Orhei,
reprezentanți ai zemstvelor, dumelor și ai tuturor celorlalte instituții și organizații, și a trebuit
să constat că dispoziția tuturor este în favoarea consolidării Sfatului Țării”1. Cîteva zile mai
tîrziu, „întruniți în cadrul unui congres, învățătorii din județul Orhei salută fierbinte organul
Suprem al Republicii Moldovenești, Sfatul Țării, mărturisindu-i toată disponibilitatea lor de
a deveni un ajutor de nădejde în realizarea principiilor enunțate de Declarația din 6 decembrie
(corect: 2 decembrie 1917 – a.) și îi trimit urarea de a se afirma ca o putere tare, care numai
ea mai este în stare să salveze ținutul nostru înfloritor de anarhia care a început. Președinte
Mahu”. Odată cu aceasta sosea și o telegramă trimisă de comisarul județului Soroca în care
se spunea: „Congresul administrativ al reprezentanților comitetelor sătești, ai comitetelor de
voloste, executive, alimentare și agrare, împreună cu reprezentanții miliției și ai pazei militare
din județul Soroca, care a avut loc la 10 decembrie a.c. în orașul Soroca, în componența a 400
de delegați, care au primit cu ovații furtunoase și cu înțelegere Declarația Sovietului Suprem
al Republicii, m-au mandatat să salut cu căldură Sfatul Țării și să cer directive grabnice și legi
corespunzătoare acestei Declarații care ar putea aduce norodului pacea și posibilitatea unei
vieți creatoare liniștite”. În sfîrșit, în aceeași ședință a Parlamentului, din 22 decembrie 1917,
un „grup de consilieri moldoveni ai zemstvei județene din Akkerman salută Organul Ținu-
tal care a apărut, Sfatul Țării. Trăiască conducătorii lui! Trăiască Republica Moldovenească!
Fie ca ea să realizeze principiul Declarației Organului Ținutal – egalitatea deplină a tuturor
naționalităților care locuiesc pe teritoriul Republicii Moldovenești și să le asigure autonomie
cultural-națională personală”2.
Vedem, prin urmare, că asigurări de încredere și de sprijin pentru Sfatul Țării veneau din
diferite zone ale Basarabiei și de la toate categoriile de populație. Nu erau deloc puține nici de-
clarațiile de sprijin din partea unităților militare de pe Frontul Român, din zona Mării Negre
și din alte părți. Unele erau aduse la cunoștința deputaților la începutul ședințelor, altele erau
publicate în presa vremii. Astfel de exemple de înaltă apreciere a Sfatului Țării și de încrede-
re în el, ca în organul suprem de stat al Basarabiei autonome, sînt foarte multe3. Numeroase
atitudini de acest fel pot fi urmărite, mai ales, în paginile ziarului Sfatul Țării4. Bineînțeles
că despre situația reală a Parlamentului Basarabiei nu se poate judeca doar în temeiul acestor
manifestări de adeziune și susținere, deoarece aflarea ținutului în zona frontului și, mai ales,
staționarea pe teritoriul lui a unui important efectiv de trupe rusești, care după revoluția bol-
șevică nu mai puteau fi stăpînite de nimeni, făceau ca Sfatul Țării și guvernul său să nu poată
ține sub control toată administrația și toți factorii publici cu oarecare autoritate. Voi reveni la
această situație mai încolo, dar deocamdată voi semnala atitudinea de la început a Sovietelor
bolșevice, ori mai mult sau mai puțin bolșevizate, față de Sfatul Țării.
Deși majoritatea acestora, care recunoscuseră guvernul bolșevic de la Petrograd, mai cu
seamă Sovietul din Chișinău de deputați ai muncitorilor și soldaților5, erau destul de rezer-
vate în raport cu Parlamentul basarabean, totuși am văzut că și-au trimis reprezentanții lor în
legislativ. Adresîndu-se, în prima ședință a Sfatului Țării, lui Inculeț și strîngîndu-i mîna, pre-
ședintele Comitetului executiv al Sovietului din Chișinău, Niselson, își exprima „dorința de a

1
Ibid., f. 124.
2
Ibid., 126v.–127. Sintagma „autonomie cultural-națională personală” este una specifică ce vizează situația neo-
bișnuită de după revoluția rusă. Spre deosebire de noțiunea „autonomie teritorială” sau „autonomie culturală”,
care au un conținut foarte larg, referitoare la teritorii concrete sau la mari comunități culturale, „autonomia
cultural-națională personală” avea în vedere etniile mici, ca de ex. evreii, care nu erau așezate compact pe un
anumit teritoriu.
3
Vezi și Șt. Ciobanu, p. 187–196.
4
Iată doar cîteva exemple: Sfatul Țării, 24, 26, 29 noiembrie, 3, 9 decembrie 1918.
5
I.E. Levit, p. 44–47, 52, 59–60, 208–209, 215.

10
găsi (în Parlament – a.) oameni valoroși astfel ca într-un contact strîns să realizăm în viață îm-
preună cu ei principiile înălțătoare ale revoluției”1. Peste cîteva zile, membrul aceluiași Comi-
tet, doctorul S.D. Morozov, avea să facă următoarea declarație: „Dată fiind constituirea noului
organ legal al ținutului, Sfatul Țării, organ revoluționar-democratic care dispune de întreaga
putere în țară, consider că e necesar să declar că îmi depun mandatul de membru al Sovietului
și al Comitetului executiv al deputaților muncitori și soldați, ca organe care în momentul de
față, sînt, după părerea mea, de prisos”2. La presiunea unor agenți bolșevici din Petrograd, ca
I. Melioșin, conducerea Sovietului nu a acceptat propunerea lui Morozov de a recunoaște Sfa-
tul Țării drept organ suprem al puterii în Basarabia, dar chiar atunci a hotărît să delege în
Parlament pe Zel’veanski, Gul’binski și Kolesnikov, „obligîndu-i să acționeze în Sfatul Țării
în deplin acord cu reprezentanții organizațiilor socialiste”3. Mai tîrziu, așa cum am văzut, în
Parlament avea să apară și Melioșin. În momentul deschiderii lucrărilor Parlamentului basa-
rabean, și-au exprimat predispoziția de a colabora cu el și Sovietul gubernial al deputaților
muncitori și soldați, precum și Comitetul gubernial de apărare a revoluției, ambele avînd o
orientare probolșevică4. Este adevărat că ulterior relațiile Sfatului Țării cu organizațiile bolșe-
vice aveau să se deterioreze progresiv, ajungînd foarte repede la ostilitate fățișă.

Un parlament revoluționar și țărănesc

În ciuda faptului că despre Sfatul Țării s-a vorbit și s-a scris mult, orientarea sa socială și cre-
zul său politic au rămas necunoscute. Încercările care uneori s-au făcut pentru a arăta ce a fost
el, de fapt, sub acest aspect s-au manifestat numai din partea celor care au avut interesul să-l po-
negrească. Istoricii sovietici îl prezentau întotdeauna ca pe un „organ contrarevoluționar trădă-
tor al moșierilor și capitaliștilor locali” și ca pe o unealtă a oligarhiei române, unii dintre ei mai
susținînd, fără niciun temei, că în conducerea Partidului Național Moldovenesc, care a jucat un
rol important în formarea Sfatului Țării, s-ar fi aflat și moșieri sau, chiar, întîi de toate moșieri5.
În viziunea marilor proprietari funciari basarabeni, dimpotrivă, acesta era o „instituție arbi-
trară aleasă de o bandă de soldați bolșevici”6. Tot așa, iar uneori chiar mai rău, era văzut de unii
oameni politici din România, mai ales cînd aceștia erau mari proprietari. C. Argetoianu, de
ex., avea să consemneze în memoriile sale: „Naivul popor de peste Prut căzuse pe mîinile unui
soviet de pezevenghi adunați de pe stradă, pe jumătate bolșevizat și pe jumătate naționalist,
care se întrunise la Chișinău sub numele de Sfatul Țării”7. Și în altă parte: „Sfatul Țării n-a
fost într-adevăr decît o formațiune politică de impostură, un fel de soviet de amestecătură…

1
ANRM fond 727, inv., 2, dosar 21, partea I, f. 4v.
2
Sfatul Țării, 29 noiembrie 1917.
3
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 41, ff. 250–251.
4
Ibid., dosar 21, partea I, f. 4.
5
I.E. Levit, p. 4; Очерки политической истории Румынии (1859–1944), red. I.I. Minț ș.a., Chișinău, 1985,
p. 190; M. Мелтюхов, Бессарабский вопрос между мировыми войнами (1917–1940), Moscova, 2010, p. 21.
Dacă în momentul constituirii PNM, cîțiva boieri, printre care V. Anghel, V. Dicescu, V. Stroescu, M. Glavce,
M. Semigradov, V. Herța, au manifestat un oarecare interes față de acest partid, ulterior, și foarte repede, s-au
îndepărtat de el pentru totdeauna, cum numai au văzut că în programul partidului fusese inclusă prevederea ca
„pămîntul să fie trecut în stăpînirea norodului”: I. Țurcanu, p. 16–18, 35, 46. Istoricul Ion Nistor, care o vreme
fusese martor al evenimentelor basarabene din 1917–1918, scria că sentimentul național îi făcuse pe boierii
moldoveni să uite neînțelegerile cu intelectualii fără avere și să se unească în PNM „pentru a îndruma poporul
spre fericire”: Istoria Basarabiei, ed. a 2-a, București, 1991, p. 279. Dacă a existat o apropiere – efemeră desigur –
între boieri și intelectualii din popor, aceasta s-a spulberat într-o clipă, cum numai moșierii au simțit că le erau
periclitate averile și poziția.
6
Vezi Șt. Ciobanu, p. 253.
7
C. Argetoianu, Memorii, vol. V, București, 1995, p. 28.

11
Ieșit din alegeri cu totul fictive, el nu reprezenta nimic și pe nimeni”1. Această atitudine din
partea cercurilor guvernante din România pare să o fi constatat și liderii politici basarabeni
la primele lor vizite la Iași, la sfîrșitul lunii februarie 1918, dar din motive ușor de înțeles, în
Parlamentul de la Chișinău s-au abținut să le exprime explicit.
Documentele Sfatului Țării dezmint categoric că acesta ar fi fost o instituție bolșevică sau
că, dimpotrivă, ar fi reprezentat interesele marilor proprietari. Nu se confirmă nici aserțiu-
nile că el ar fi avut din start intenția de a realiza Unirea Basarabiei cu România. Examinarea
atentă a acestor materiale demonstrează că toată activitatea sa, ca și convingerile politice ale
membrilor săi, sînt niște fenomene destul de complicate care nu pot fi prinse în formule sim-
ple și univoce. Numai o cercetare atentă și cît se poate de minuțioasă a documentelor Sfatului
Țării permite a stabili ce idei dominau în Sfatul Țării și, prin urmare, care era profilul său
social-politic.
Revoluția care a dus la răsturnarea țarismului a descătușat voința și inițiativele popoarelor
din tot cuprinsul imperiului rus, îndemnîndu-le să-și ia soarta în propriile mîini. Peste tot
cuvintele de ordine erau revoluție, libertate, democrație. Acestea puteau fi auzite frecvent și
în ședințele Sfatului Țării. Reprezentanții variatelor partide, instituții, societăți, ale tuturor
etniilor criticau aspru țarismul, iar apoi și bolșevismul, declarau că dorința lor era ca în Basa-
rabia să fie orînduită o societate a democrației ca rod al revoluției ruse. Acest gînd era exprimat
cu multă convingere de căpitanul Em. Catelli în ședința din 5 ianuarie 1918. „De azi înainte,
zicea el, democrația moldovenească se află în fața faptului realizării aspirațiilor seculare ale
poporului…, presiunea puternică a revoluției a aruncat în prăpastie toate obstacolele din ca-
lea renașterii spiritului și independenței noastre. Revoluția nu trebuie să fie îndreptată spre
dominația burgheziei și a ideologilor ei, ci în direcția transformării radicale a vieții noastre
social-politice și economice. Noi am ajuns la această concluzie nu după un minut de reflecție.
O revoluție pur și simplu liberală ne-ar fi dat doar niște fărîme de libertate, cînd noi tindem
spre autodeterminare națională deplină.”2 Datoria realizării acestei sarcini, și odată cu asta, a
tuturor obiectivelor sociale și politice enunțate de revoluție, revenea anume Sfatului Țării, de-
oarece, declara deputatul N.N. Codreanu în altă ședință, „noi sîntem o instituție revoluționa-
ră”3. Iar I. Buzdugan caracteriza astfel Sfatul Țării, în ședința din 7 februarie 1918: „Să țineți
minte că un parlament mai revoluționar decît cel creat după revoluție nu veți mai vedea… Să
nu uitați că nici Adunarea Constituantă nu va fi mai revoluționară decît acest parlament”4.
Astfel de declarații nu erau deloc întîmplătoare, date fiind, pe de o parte, puternica influ-
ență a ideilor revoluționare, iar pe de altă parte, componența Parlamentului, în marea sa majo-
ritate de orientare spre stînga, spre schimbarea radicală a societății în folosul maselor largi ale
populației. Din tot efectivul – parțial fluctuant – al deputaților, care a depășit în total 200 de
membri, oamenii bogați nu alcătuiau mai mult decît degetele de la ambele mîini. Printre aceș-
tia erau marele moșier P. Sinadino, moșierii mărunți V. Cristi și Z. Bajbeuk-Melikov, avocații
E. Koenigsatz, F. Stanevici, I. Gherman și V. Bodescu și cîțiva reprezentanți ai oamenilor de
afaceri și proprietari de imobile evrei, ca N. Grinfeld și V. Grinfeld ș.a., așa-zișii „socialiști de
o sută de mii” (în sensul bogați și foarte bogați), după expresia înaripată a lui I. Buzdugan5.
Restul, adică aproape toți ceilalți deputați, erau oameni cu foarte puțină avere și cei mai
mulți dintre ei fără nimic, originari din țărani, foști militari cu grade inferioare în armata
țaristă, fiind nevoiți să se întrețină din indemnizația foarte modestă de deputat, de cel mult

1
Ibid., p. 54.
2
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, f. 158–158v.
3
Ibid., f. 80v.
4
Ibid., partea a II-a, f. 272.
5
Ibid., ff. 143v., 144v.

12
20-30 de ruble pe zi și în orice caz nu mai mult de 600 de ruble pe lună1, ceea ce în condiți-
ile de inflație și de mare scumpete din acea vreme cu greu făcea față minimului necesar de
existență. Ion Inculeț menționa, după mai bine de un deceniu de la intrarea Basarabiei în
componența României, că din cei 138 de membri ai Sfatului Țării, cîți aveau mandate în
momentul Unirii, 85 erau țărani2. Conform anchetelor personale completate în lunile ianu-
arie–februarie și mai 1918 de către 125 de deputați, doar între 30 și 35 din ei practicau în acel
moment agricultura, dar, de fapt, din mediul rural erau 107 deputați, adică peste 85%3. Prin
urmare, Sfatul Țării era un parlament țărănesc. Evident că această majoritate țărănească nu
putea împărtăși decît idei de stînga, convenabile țărănimii, și în primul rînd cele ale socia-
liștilor revoluționari, așa-zișilor eseri, al căror program era mai aproape de interesele plugari-
lor. Procesele-verbale ale ședințelor Sfatului Țării nu lasă nicio îndoială în această privință.
Astfel, în ședința din 29 decembrie 1917, Gh. Buruiană declara că Blocul Moldovenesc, care
constituia majoritatea absolută a legislativului (în jur de 80 de deputați), era alcătuit numai
din socialiști4. În ancheta personală pe care o completa la 21.01.1918, Ion Buzdugan numea
această fracțiune parlamentară majoritară „bloc socialist moldovenesc”, iar pe sine însuși se
considera „socialist revoluționar naționalist” (vezi Anexa 1). Cercetarea celor 125 de anchete
ale membrilor Sfatului Țării arată că cca 60 de deputați se declarau eseri, iar alți aproxima-
tiv 20 erau membri ai Partidului Național Moldovenesc, care era, de fapt, o formațiune de
orientare eseră. În plus, cîțiva deputați, deși declarau că făceau parte din alte partide, erau
membri ai fracțiunii țărănești, care era ghidată, cum se știe, de concepția eseră în problema
pămîntului5. Inculeț, căutînd să sublinieze importanța orientării socialiste a Sfatului Țării la
începutul activității acestuia, zicea: „Socialismul este ceva sfînt pentru noi”6. În ședința men-
ționată mai sus, din 29 decembrie 1917, P. Erhan făcea următoarea mărturisire: „eu vreau să
vorbesc despre viziunea Blocului Moldovenesc asupra învățăturii socialiste, asupra proble-
melor sociale și a purtătorilor acestei învățături. Noi credem în adevărurile sfinte ale socia-
lismului și le mărturisim în sufletul nostru ca adevăruri sfinte ale credinței noastre. Numai
viața construită pe această învățătură poate aduce triumful socialismului și atunci nu va fi
vrajbă între națiuni”. După care, făcînd aluzie la reprezentanții burgheziei care se ascundeau
sub masca de socialiști, adaugă: „Dacă socialistul se angajează în luptă, atunci trebuie să tră-
iască din munca sa. Să trăiască așa cum trăiește un truditor, și noi nu vom avea niciun fel de
reproșuri… Dacă vom vedea printre tovarășii noștri de pe aceste scaune adevărați socialiști,
atunci va fi posibilă lupta comună, adevărat că grea: de la socializarea averilor rurale pînă la
socializarea în orașe”7. Altădată, într-un moment în care se discuta posibilitatea participării
Basarabiei la constituirea în capitala Ucrainei a guvernului viitoarei republici federative ruse,
P. Erhan propunea, tot din partea Blocului Moldovenesc, ca „componența guvernului să fie
exclusiv socialistă”8. Iar V. Țîganko, liderul fracțiunii țărănești din Sfatul Țării, declara, în
ședința din 21 februarie 1918, că toată gruparea pe care o conducea „nu va părăsi niciodată
platforma socialistă”9. Mulți alți deputați, inclusiv cei din conducerea Sfatului Țării, atunci
cînd se refereau la convingerile lor politice, declarau că erau socialiști. Așa au procedat, de ex.,
I. Inculeț, P. Halippa, I. Buzdugan, D. Ciugureanu, cel puțin în perioada de pînă la realizarea

1
Ibid., f. 227v.; dosar 55, ff. 271, 273, 273v.
2
I. Inculeț, O revoluție trăită, p. 115.
3
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 37.
4
Ibid., dosar 21, partea I, f. 143.
5
Ibid., dosar 37.
6
Ibid., dosar 21, partea I, f. 143v.
7
Ibid., f. 144–144v.
8
Ibid., f. 41.
9
Ibid., partea a II-a, f. 325v.

13
Unirii. La 16 ianuarie 1918, ziua în care fusese ales președinte al Consiliului de Miniștri,
acesta din urmă declara: „Împărtășind programa s.-r. (socialiștilor revoluționari – a.), eu mă
situez pe platforma enunțată de punctul doi (ref. la pămînt– a.) al Declarației Sfatului Țării.
Nu voi renunța la acest punct de vedere atît timp cît voi fi legat de partid… Singurul partid
politic acceptabil este cel al eserilor…”1
Toate declarațiile acestea arată că majoritatea membrilor Sfatului Țării își însușiseră ide-
ile socialiste și revoluționare nu pur și simplu că ar fi fost contaminați de puternicul val al
revoluției ruse, nu doar sub influența radicalismului ce a răsturnat vechea stare de lucruri din
imperiul rus, ci din convingerea profundă că, îmbrățișînd aceste idei și realizîndu-le în condi-
țiile concrete ale Basarabiei, ei vor putea schimba din temelie ordinea socială și modul de viață
al populației ținutului. În numele acestui măreț obiectiv, erau dispuși să facă orice eforturi,
să muncească cu cea mai mare abnegație, să aducă pe altarul acestei cauze oricîte jertfe s-ar
fi cerut. Fascinat de acest înălțător idealism revoluționar, scriitorul Mihail Sadoveanu, care
a cunoscut pe unii membri ai Sfatului Țării, avea să-i caracterizeze astfel: „Tinerii aceștia au
trăit în Rusia de ieri. Au trăit între intelectualii aceia care de un veac și mai bine se zbat și se
jertfesc pentru libertate, frămîntînd în conștiința lor toate marile probleme sociale. Spiritul
acestor cruciați ai dreptății la noi n-a fost cunoscut. El înlătură ca pe ceva netrebnic minciuna
convențională, ticăloșia filistină în care ne zbatem. Acești purtători de idealuri umanitare se
scoboară la popor. Ei propagă și credința nouă și se jertfesc pentru ea, de aceea nicio clipă nu se
gîndeau la toate funcțiile de toate felurile pe care le cucereau înfrigurați, cu gînduri de grabni-
că îmbogățire, frații [lor] din regat”2.
Bineînțeles că pe parcursul duratei de un an a istoriei Sfatului Țării, convingerile politice
ale deputaților s-au schimbat, ale unora mai puțin, ale altora mai mult. În orice caz, pînă la
votarea Unirii la 27 martie 1918, Parlamentul basarabean a rămas în esența lui o instituție
revoluționară. De altfel, caracterul său revoluționar, ca instituție ce-și propunea să schimbe
din temelie societatea basarabeană, și întîi de toate baza socială și economică a acesteia, este
exprimat foarte bine în cele trei declarații ale sale, din 2 decembrie 1917, 24 ianuarie 1918 și
chiar în cea de Unire din 27 martie 1918, care sînt documentele sale politice de bază. Cea mai
explicită în acest sens este Declarația din 2 decembrie care anunța că fosta gubernie țaristă Ba-
sarabia se transforma în Republică Democratică Moldovenească, deocamdată cu statut auto-
nom în cadrul Republicii Democratice Federative Ruse. Nu este loc aici pentru o desfășurată
analiză a acestui important document, care ar merita să fie cercetat și analizat în mod special,
ca și celelalte două declarații. Rețin atenția deocamdată doar la două-trei articole care sem-
nalează convingerile socialiste, sau mai degrabă esere, ale autorilor lui. Articolul doi, de ex.,
statua: „Trecerea tuturor pămînturilor fără plată în mîinile norodului muncitor în temeiul
folosirii egalitare” (subl. a.)3. Curat socialistă era și ideea instituirii „controlului statului asu-

1
Ibid., partea a II-a, f. 205.
2
M. Sadoveanu, Orhei și Soroca. Note de drum, Chișinău, 1921, p. 76.
3
Sfatul Țării, 3 decembrie 1917. Din originalul în limba rusă «Переход всех земель без выкупа в руки
трудового народа на началах уравнительного пользования». Cel care a tradus Declarația din rusește în
română (moldoveneasca de atunci) a fost, probabil, contrariat, dacă nu speriat, de ultimele două cuvinte din
acest articol. Iată și varianta română de atunci a documentului: „Să împartă norodului muncitor tot pămîntul
fără plată, pe temeiul folosirii drepte”, în Cuvînt Moldovenesc, 6 decembrie 1917. Șt. Ciobanu pare să fie primul
care a observat că sintagmele „folosire egalitară (уравнительное пользование)” și „folosire dreaptă” nu sînt
nici pe departe identice (op. cit., p. 183–184), de aceea trimitea cititorul la documentul în rusă (anexa la pr.-v.
nr. 8 din 1 decembrie 1917). De fapt, anexa era textul inițial, nediscutat de deputați și deci neredactat. Varianta
definitivă a documentului avea să apară în urma dezbaterilor parlamentare din 1 și 2 decembrie 1917 și a fost
publicată pe 3 decembrie în ziarul Sfatul Țării. În timp ce fraza „folosire dreaptă” este destul de confuză, cea-
laltă, și anume „folosire egalitară”, pare să inducă ideea că era vizată o împărțire egalitară a pămîntului între cei
care urmau să-l muncească, dar numai spre folosire, deci fără să fie transformat în proprietate privată.

14
pra producției și venitului pe teritoriul Republicii Moldovenești”1. Cum vedem, în viziunea
socialiștilor din Sfatul Țării, rolul statului în viața social-economică urma să fie foarte mare,
dovada cea mai grăitoare fiind faptul că pămîntul nu era dat în proprietate privată, ci numai
spre folosire – bineînțeles, sub controlul statului. Anume în acest spirit avea să fie concepută,
în linii generale, Instrucția agrară adoptată de Sfatul Țării la 21 februarie 1918. Mai erau pre-
văzute o serie de măsuri pentru democratizarea societății, ca introducerea zilei de muncă de
8 ore în întreprinderi, alegeri universale, libere, directe și secrete și toată gama de libertăți
democratice: a cuvîntului, presei, credinței, conștiinței, uniunilor, întrunirilor, grevelor etc.,
care însă nu țineau numaidecît de convingerile socialiste ale deputaților, aceste libertăți fiind
caracteristice pentru orice stat democratic.
Procesele-verbale ale ședințelor Sfatului Țării oferă dovada unei complete libertăți de con-
știință a deputaților, printre care și lipsa desăvîrșită a superstițiilor religioase sau de altă natu-
ră. Niciun deputat, indiferent de etnie, de apartenența socială, de convingerile sale politice,
niciodată nu a menționat și nu a invocat vreo zeitate, tot așa cum nu a făcut apel la credințele
colegilor săi. Niciodată Parlamentul nu a discutat problemele bisericii creștine, în general, nu a
fost preocupat de treburile religioase, de aceea nu a avut nicio legătură cu biserica și cu slujito-
rii cultelor. E posibil ca, în parte, această atitudine să fi rezultat din faptul că, așa cum observa
P. Erhan în ședința din 17 februarie 1918 a legislativului, „revoluția agrară într-atît a ascuțit
relațiile dintre țărani și preoțime, că putem să ne așteptăm la o prăbușire a vieții bisericești”2.
Formal, printre membrii Sfatului Țării s-a aflat și un preot, Alexandru Baltaga, pentru că
schema elaborată de Biroul de organizare a Sfatului Țării prevăzuse să fie reprezentată în le-
gislativ și biserica, ca instituție publică, dar în procesele-verbale nu există nicio informație că
acesta s-ar fi implicat cumva în activitatea parlamentară, nici măcar prin prezența la ședințele
Parlamentului, și nimeni nu s-a arătat interesat și, cu atît mai mult, deranjat de lipsa lui la
ședințe.
Problema cea mai delicată era cea a relației dintre cele două orientări ale Sfatului Țării în
afară, mai precis, spre Rusia sau spre România. În pofida faptului că chiar în prima sa ședință
s-a manifestat o oarecare tendință de a semnala unele valori românești, ca tricolorul, imnul
„Deșteaptă-te, Române!”,, cîntecul „Pe-al nostru steag e scris Unire”, menționarea în cuvîntă-
rile unor deputați a unității de neam a Basarabiei cu celelalte pămînturi românești, declamarea
versurilor lui V. Alecsandri, Oct. Goga și Șt.O. Iosif ș.a., totuși pînă în momentul votării in-
dependenței, la 24 ianuarie 1918, ideea dominantă în Sfatul Țării privind viitorul Republicii
Moldovenești era aceea de autonomie în cadrul Republicii Democratice Federative Ruse, deși
aceasta din urmă se arăta tot mai mult ca o himeră. Biroul de organizare a Sfatului Țării hotă-
ra, la 1 noiembrie 1917, să trimită șase persoane, viitori deputați, în Comitetul pentru apărarea
revoluției și a Adunării Constituante a Rusiei3. În discursul său la prima ședință a Sfatului Ță-
rii, Ion Inculeț califica „Marea Republică Democratică Federativă Rusă” drept „patria noastră
comună”4. Declarația din 2 decembrie 1917 începea astfel: „Republica rusească se află în mare
primejdie. Lipsa puterii la centru și anarhia în toată țara, care este istovită în fața dușmanului
din afară, amenință cu moartea întregul stat. În acest moment istoric îngrozitor, singura cale
de salvare a Republicii Democratice Ruse este organizarea și unirea noroadelor ei pe principiul
autodeterminării național-teritoriale de stat”5. Astfel, deși Sfatul Țării constata că Rusia, ca
stat democratic, era ca și dispărută, totuși considera că aceasta putea fi revigorată sub forma

1
Vezi dezbaterile și anexa menționată de Șt. Ciobanu: ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, ff. 62–73v.
2
Sfatul Țării, 22 februarie 1918.
3
I. Țurcanu, p. 88.
4
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, f. 3v.
5
Sfatul Țării, 3 decembrie 1917.

15
unei alcătuiri federative din formațiuni național-teritoriale autonome, cum era Republica De-
mocratică Moldovenească ce lua naștere chiar în acel moment. Orientarea spre Rusia, fie că era
vizată una sub formă de republică democratică, eventual cu centrul administrativ în altă parte
decît la Petrograd sau Moscova, nu a fost exprimată tot timpul la fel. La început, așa cum arată
și Declarația din 2 decembrie 1917, ea se impunea ca un obiectiv indiscutabil, dar treptat acest
obiectiv devine tot mai puțin singur. Avea să fie reiterat fără rezerve în timpul acutei crize
politice de la sfîrșitul lunii decembrie 1917 și începutul lunii ianuarie 1918, cînd, sub pericolul
preluării întregii puteri în ținut de către bolșevici, chiar unii deputați care aveau mari rezerve
față de Rusia, cum era, de ex., Halippa, aveau să declare: „Chiar de la începutul activității sale,
Sfatul Țării a declarat că nu-și închipuie Basarabia decît numai în legătură cu Republica Fede-
rativă Rusă”1. Intrarea trupelor române în Basarabia și alungarea bolșevicilor peste Nistru au
anulat complet acest obiectiv, deși în Parlament vor mai fi auzite din cînd în cînd, de regulă,
doar din partea anumitor deputați minoritari, unele referiri nostalgice la Rusia. În ședința din
16 ianuarie 1918, la care fusese ales prim-ministru, D. Ciugureanu făcea această remarcă: „Noi
am fost educați cu toții prin opera clasicilor ruși pe care îi apreciem foarte mult și, prin ur-
mare, avem o singură orientare – cea rusească. Dar oare putem vorbi acum despre o orientare
rusească? E dureros să o spunem, dar este adevărat că Rusia nu mai este, ea se descompune și
procesul descompunerii merge tot mai departe. După părerea mea, acum este posibilă doar o
singură orientare – moldo-basarabeană”2. De aceea avea să fie firesc ca în Declarația de inde-
pendență din 24 ianuarie 1918 Republica Democratică Federativă Rusă să fi fost menționată
doar la trecut, specificîndu-se, în schimb, foarte clar: „noi ne-am despărțit de Rusia și de repu-
blicile alcătuite în vechile ei hotare”3. Despărțirea politică de Rusia care devenise bolșevică nu
însemna și despărțire de marile valori ale culturii ruse, cu atît mai mult cu cît toți deputații,
și în primul rînd cei cu studii superioare, beneficiaseră din plin de aceste valori. Astfel, în
ședința din 25 noiembrie 1917, N.N. Alexandri, fidel discipol al lui Lev Tolstoi, le amintea
celorlalți deputați că în acea zi se împliniseră șapte ani de la moartea scriitorului rus. Toată
sala s-a ridicat în picioare pentru a onora amintirea marelui prozator, iar tolstoianului Alexan-
dri i s-a propus să pregătească un referat despre idolul său pe care urma să-l citească în plenul
Parlamentului4.
În lumina evenimentelor care au urmat proclamării independenței și, în special, în raport
cu Unirea de la 27 martie 1918, se impune să căutăm răspuns la întrebarea cît a fost de pregătit
Sfatul Țării pentru realizarea acestui act istoric, altfel spus, cît erau deputații de predispuși să
voteze Unirea.
Componența legislativului basarabean era destul de pestriță, dar datorită clarviziunii și bu-
nului-simț al celor care au dirijat activitatea Congresului militarilor moldoveni și a Biroului
de organizare a Sfatului Țării, majoritatea covîrșitoare a deputaților o constituiau moldovenii.
Acest fapt le-a asigurat un ascendent din start, astfel că, fiind întruniți, cea mai mare parte din-
tre ei, în Blocul Moldovenesc, au putut promova o politică în interesul lor național. Bineînțeles
că la început și, în general, aproape întotdeauna era vorba de interesul național al moldovenilor.
În ședința din 29 decembrie 1917, la care era discutată chestiunea trimiterii unei delegații la
Conferința de pace de la Brest (v. pr.-v. 23), președintele Consiliului Directorilor Generali,
P. Erhan, observa, într-o amplă cuvîntare ținută cu acest prilej în Parlament: „Delegația noas-
tră trebuie să declare că noi nu vom admite amestecul în treburile noastre, deoarece nu este cu
putință să fie realizate dintr-odată interesele general-umane și mondiale, lăsînd în urmă intere-

1
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, f. 141v.
2
Ibid., partea a II-a, f. 205.
3
Sfatul Țării, 27 ianuarie 1918.
4
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, f. 27

16
sele naționale”1. Se înțelege că la acea etapă erau vizate interesele naționale ale moldovenilor și
ale republicii abia formate. Cu puțin timp înainte de convocarea Sfatului Țării, ziarul Cuvînt
Moldovenesc, care era tribuna Partidului Național Moldovenesc, scria că moldovenii voiau să
trăiască ca națiune aparte, cu obiceiurile și limba lor și că pentru ei democrația, care era în acel
moment cuvînt de ordine, însemna împărțirea deopotrivă a drepturilor și datoriilor tuturor fii-
lor aceluiași neam2. Vorbind despre PNM pe care îl reprezenta la prima ședință a Sfatului Țării,
P. Halippa zicea: „În crearea acestui partid eu văd întruchiparea tuturor idealurilor poporului
moldovenesc”3. Iar Ion Buzdugan observa, tot atunci: „Astăzi e ziua în care poporul moldove-
nesc a înviat din morți”4. Felicitînd Sfatul Țării în ședința din 22 decembrie 1917, reprezen-
tantul moldovenilor de peste Nistru, Toma Jalbă, „vedea în el garantul renașterii spiritului na-
țional al poporului moldovenesc”5. Așadar, sintagma „popor moldovenesc” era una obișnuită,
întîlnindu-se frecvent în discursurile parlamentare, în documentele elaborate de legislativ și în
presa vremii, așa încît nimănui nu i-ar fi trecut prin cap să o pună la îndoială, chiar dacă mulți
moldoveni, mai cu seamă cei care erau mai instruiți, știau prea bine că, de fapt, erau români.
Uneori, sentimentele românești și chiar ideea că Basarabia trebuia să facă parte din România
erau exprimate și de militarii basarabeni, mai cu seamă de cei care se aflau în unități militare de
pe Frontul Român6. Pentru conștiința românească a basarabenilor este edificatoare cuvîntarea
ținută de Teofil Ioncu, un alt lider al PNM, la 8 septembrie 1917 la Congresul popoarelor de la
Kiev. „Mulți veți fi auzit de moldoveni, zicea el, dar puțini cred că știți că nația moldovenească
nu există. Există însă o nație română. Numele Moldova, moldoveni sînt teritoriale, nu națio-
nale, iar dacă noi numim moldovenește comitetele și organizațiile noastre, o facem numai din
punct de vedere tactic, fiindcă cuvîntul român sună prea aspru în urechile vrăjmașilor noștri,
de care avem foarte mulți, ca și dumneavoastră.”7
Exceptînd unele momente speciale, ca de ex. 27 martie și 27 noiembrie 1918, Sfatul Țării,
întrucît avea o componență etnică și o structură socială amestecate și activa într-un context
politic, social și militar extrem de încordat, iar în unele momente chiar periculos pentru el, nu
a încurajat simpatiile proromânești. Dar în interiorul lui acestea au existat întotdeauna, mai
slabe și mai puțin conștientizate la început, mai multe, afirmate mai explicit și asumate fără
rezerve mai tîrziu. Aceste simpatii se manifestau desigur doar în Blocul Moldovenesc, care era
și cea mai numeroasă fracțiune parlamentară. Exponenții lor cei mai insistenți și mai consec-
venți erau Ion Buzdugan, Anton Crihan, Vasile Gafencu, Pan. Halippa, Ioan Pelivan, Vasile
Țanțu, Nicolae Bivol, Teofil Ioncu, Gheorghe Buruiană, Mihail Minciună, Gheorghe Mare,
Elena Alistar, Gheorghe Tudor, Elefterie Sinicliu, Vladimir Cristi, Vlad Bogos, Gherman
Pîntea. Mai ales primii trei, adică Buzdugan, Crihan și Gafencu, își afirmau sentimentele lor
românești ori de cîte ori considerau că erau datori să o facă, cu toată convingerea, sincer, fără
nicio reținere. După intrarea trupelor române în Basarabia și izgonirea bolșevicilor dincolo de
Nistru și, mai ales, din momentul proclamării independenței protejate de aceste trupe, atitu-
dinile proromânești încep să se manifeste mai larg și mai deschis. Începem să le constatăm și
la unii deputați care pînă atunci fuseseră foarte reținuți în această privință. Astfel, în ziua vo-
tării Declarației de independență, P. Erhan, unul dintre cei mai cultivați deputați, foarte bun
orator, care era în acel moment și ministru al învățămîntului, observa: „A venit 24 ianuarie, zi

1
Ibid., f. 140v.
2
Cuvînt Moldovenesc, 23 aprilie 1917.
3
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, f. 2v.
4
Ibid., f. 13v.
5
Ibid., f. 126.
6
Arhivele Militare Române (AMR), fond 949, dosar 954, f. 21v.
7
O pagină din istoria Basarabiei, p. 110.

17
cu o semnificație deosebită în istoria națiunii române și a ramurii acesteia – a moldovenilor”1.
Iar cîteva zile mai tîrziu, Inculeț, care pînă atunci nu vorbise niciodată despre relația de neam
dintre moldovenii din Basarabia și românii de peste Prut, avea să facă următoarea mărturisire:
„Istoria ne învață că popoarele care fac parte din aceeași națiune tind să se unească într-un sin-
gur stat și să aibă o viață comună. Noi, moldovenii, sîntem frații de sînge ai românilor, sîntem
ramură a românilor”2.
A existat în Sfatul Țării un grup de deputați care și-au arătat deschis sentimentele româ-
nești tot timpul, atît pînă la proclamarea independenței și apoi a Unirii, cît și după aceste
evenimente. Chiar în momentul deschiderii lucrărilor Parlamentului basarabean, deputații
I. Pelivan, I. Buzdugan, ofițerul D. Bogos au evocat personalități și fapte memorabile din
istoria comună a tuturor românilor și au citat din operele poeților români V. Alecsandri,
O. Goga și Șt.O. Iosif. Ședința din 29 decembrie 1917 a fost una dintre cele mai furtunoase
și mai pline de învățăminte în ceea ce privește atitudinea basarabenilor față de frații lor de
peste Prut. Referindu-se la cuvîntarea deputatului menșevic Nadejda Grinfeld, din ședința
precedentă, cînd, discutîndu-se chestiunea chemării unor forțe militare în Basarabia pentru
a pune capăt anarhiei, aceasta a spus: „Pot să vină orice trupe, numai nu române”3, Vasile
Gafencu a rostit un discurs frumos și de bun-simț, în care a zis, între altele: „Grinfeld a spus
de la această catedră că putem chema în ajutor pe oricine dorim din lumea întreagă, numai nu
pe români. Ce înseamnă asta, domnilor deputați? Asta înseamnă că deputatul Grinfeld «ne
permite» să chemăm chinezi, japonezi pentru a ne apăra drepturile, numai să nu-i aducem pe
frații noștri. Pentru noi, moldovenii, aceasta este o ofensă gravă, acest fapt este regretabil”4.
Ion Buzdugan, cu energia lui vulcanică și cu sinceritatea sa nedezmințită, își arăta cel mai des
atașamentul la cauza românească. Astfel, în noaptea spre 24 ianuarie 1918, cînd a fost votată
Declarația de independență a Republicii Moldovenești, el cuvînta patetic: „În ziua aceasta
frumoasă trebuie să ne amintim și de cei care suferă și mor sub jugul ungar – frații noștri din
Bucovina și Ardeal. Eu cred că soarele libertății se va arăta și pentru ei. Cred că frații noștri
din Bucovina și Ardeal, împreună cu moldovenii de peste Nistru, se bucură de independența
noastră. În ziua de 24 ianuarie, măreață zi istorică, vom duce tuturor vestea aceasta îmbucu-
rătoare. Sufletul nostru și dragostea pentru poporul nostru sînt mai puternice decît frontie-
rele Carpaților; cu această forță noi vom distruge (aceste frontiere – I.Ț.) și poporul român
se va uni”5. Iar în ședința din 27 martie avea să țină un discurs în egală măsură înflăcărat și
mobilizator, glăsuind între altele: „Lasă să știe poporul nostru, țara noastră și lumea întreagă
că noi, românii basarabeni, care un veac întreg am pătimit sub jugul țarismului rus, ardem
de nerăbdare cu toții să ne unim cu frații noștri de peste Prut, că dorim să fim și să rămînem
pentru totdeauna împreună cu România. Să știe lumea întreagă că noi dorim unirea tuturor
românilor, și a celor de dincoace de Prut, și a celor de peste Carpați, într-o Românie Mare, și
în temeiul principiului autodeterminării popoarelor, proclamat de Revoluție, astăzi, domni-

1
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea a II-a, f. 218v.
2
Ibid., f. 226. Această mărturisire era, de fapt, explicația pe care Inculeț o dădea unui grup de deputați care i-au
cerut să lămurească de ce la banchetul din seara zilei de 24 ianuarie el a spus că data la care s-au unit două țări
românești era importantă și pentru Basarabia. Este foarte posibil ca Inculeț să fi știut încă din acel moment că
în curînd avea să urmeze unirea Basarabiei cu România. Două-trei luni mai tîrziu, el avea să menționeze, într-un
discurs ținut în parlamentul român, că Declarația din 24 ianuarie „ne ducea la alipirea cu România”: Ideologie
și structuri comuniste…, p. 464. Trebuie însă să avem în vedere cînd și în ce mediu făcea el această mențiune.
3
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, f. 136 («Пусть будут какие угодно войска, только не
румынские»).
4
Ibid., f. 142v.
5
Ibid., partea a II-a, ff. 219v.–220. Nu este exclus ca, în această formă, cuvîntarea lui Buzdugan să fi fost redacta-
tă ulterior, atunci cînd procesele-verbale ale Sfatului Țării aveau să fie pregătite pentru o posibilă editare.

18
lor deputați, sîntem chemați să realizăm actul cel mai revoluționar din istoria mult pătimitu-
lui nostru popor – să votăm pentru reunirea Basarabiei cu România…. Domnilor deputați,
în clipa aceasta solemnă vă îndemn, în fața poporului nostru și a urmașilor, în fața istoriei și a
întregii omeniri, să vă îndepliniți datoria pînă la capăt – să votați deschis și cu curaj reunirea
Basarabiei cu România”1.
O adevărată lecție de patriotism românesc basarabean aflăm în procesul-verbal al ședin-
ței din 16 martie 1918 a Sfatului Țării. Principala chestiune pe ordinea de zi era atitudinea
deputaților față de pretențiile Ucrainei asupra Basarabiei, formulate tranșant cîteva zile în
urmă într-o notă a prim-ministrului ucrainean V. Golubovici, trimisă guvernelor Germaniei,
Austro-Ungariei, Turciei, Bulgariei și României. Indignat că, în loc să se revolte, împreună cu
moldovenii, împotriva acestor pretenții, unii reprezentanți ai minorităților declanșaseră un
atac asupra guvernului pe motiv că acesta a permis ca adunările de zemstvă din județele Bălți
și Soroca, din 3 și, respectiv, 13 martie, să cheme la unire cu România, prim-ministrul D. Ciu-
gureanu le-a replicat acestora cu demnitate și cu toată îndrăzneala. Referindu-se la unul din
acești deputați, zicea: „Nu mă îndoiesc că el într-adevăr iubește țara aceasta, că îl doare sufletul
pentru nenorocirile ei și că vorbește aici sincer de tot. Dar și eu îmi iubesc țara nu mai puțin
decît fiecare dintre dumneavoastră, domnilor reprezentanți ai minorităților naționale. Cine
sînteți d-stră aici? Oaspeți care au găsit adăpost și ospitalitate în țara aceasta. Dumneavoastră
nu cunoașteți istoria (acestei țări – a.) și eu înțeleg de ce nu o cunoașteți: niciodată nu v-a inte-
resat soarta acestei țări, întotdeauna ați fost atrași încoace numai de cîștig”2.
Mai multe procese-verbale ale Sfatului Țării arată că unul dintre cei mai consecvenți și mai
hotărîți reprezentanți ai românismului basarabean era Anton Crihan. Cînd în ședința din
7 martie 1918 se discuta despre necesitatea semnării unei convenții cu România pentru ex-
ploatarea căilor ferate basarabene aflate în prag de faliment, pe care minoritarii, împreună cu
un moldovean rătăcit printre ei, P. Cocîrlă, o respingeau, Crihan le amintea acestora situația
de la sfîrșitul lunii decembrie și începutul lunii ianuarie cînd anarhia împinsese țara pe mar-
ginea prăpastiei, dar, zicea el, „binevoitorii noștri de azi declarau atunci că mai degrabă se vor
duce cu bolșevicii care se dezlănțuiseră cu sălbăticie, decît să fie de acord de a fi invitată aici
România”3. Printre multe alte luări de cuvînt ale sale pentru afirmarea cauzei românești în
Basarabia, mereu bătăioase și întotdeauna bine argumentate, se evidențiază discursul emo-
ționant din 18 mai 1918 în susținerea propunerii ca soțiilor lui Alexei Mateevici și Simion
Murafa să le fie acordat un ajutor de cîte 3 000 de ruble, iar fiicelor celor doi oameni de cultură,
Nina Mateevici și Silvia Murafa, o pensie anuală de cîte 900 de ruble pînă la atingerea majo-
ratului. Scîrbit și, totodată, indignat de replica moldoveanului Cocîrlă, rătăcit în fracțiunea
țărănească a lui Țîganko, care zicea că ar fi o rușine să se dea astfel de ajutoare din banii popo-
rului, Crihan observă, între altele, că în trecut basarabenii nu au avut oameni mari, de aceea
viața le-a fost atît de grea, și că abia pe la 1906 apar primii din ei. „Un astfel de om mare a fost
Murafa… Un om la fel de mare pentru Basarabia a fost și poetul Mateevici. Murafa a fost lup-
tător pentru patrie, Mateevici a fost poetul care a cîntat-o. Moartea lor a fost deosebită. Unul
a fost jertfa unui complot, iar celălalt a murit pe front. Noi trebuie să le fim recunoscători, iar
celor care protestează împotriva dorinței noastre de a le mulțumi trebuie să le fie rușine. Mai
ales vouă, moldovenilor din fracțiunea țărănească, ar trebui să vă fie rușine să mergeți împo-
triva celor mai de seamă moldoveni. 900 de ruble nu sînt bani mulți și în orice caz sînt mai
puțini decît 700 000 de ruble care au fost dați pe degeaba ofițerilor ruși pentru a goni cîinii pe

1
Ibid., dosar 55, ff. 130v.–131.
2
Ibid., f. 118.
3
Ibid., f. 41v.

19
străzile Chișinăului.”1 Admirabil s-au manifestat și deputații P. Erhan, V. Cijevschi, N. Bivol,
E. Alistar, V. Gafencu, Gh. Buruiană, E. Sinicliu, N.N. Bosie-Codreanu, T. Ioncu care au reușit
să convingă parlamentul să transmită Sala publică de conferințe „A.S. Pușkin” (Пушкинская
аудитория) Societății culturale „Făclia”, al cărei președinte, Vasile Țanțu, intenționa să o
transforme în teatru național pentru moldoveni2.
După ce Basarabia s-a aflat mai bine de un secol sub dominație străină, timp în care spi-
ritualitatea românească părea să fie și ea străină aici, sănătoasa conștiință națională a acestor
deputați ai Sfatului Țării se arată ca ceva incredibil, ca o minune. Și totuși ea era o realitate
care demonstrează că, în pofida faptului că în tot acest răstimp Rusia a făcut tot posibilul
pentru a înstrăina ținutul de la matca sa națională și a-l rusifica, eforturile ei s-au dovedit a fi
zadarnice, deoarece baza spiritualității acestui mare colț de țară românească, reprezentată de
cultura populară a românilor basarabeni, a rămas neafectată și în orice caz prea puțin alterată.
Examinarea atentă a proceselor-verbale ale Sfatului Țării atenționează asupra necesității
de a nu cădea în greșeala idealizării convingerilor politice și a mentalității deputaților. Acest
exercițiu impune, mai ales, o delimitare a convingerilor izvorîte din sentimente naționale de
ideile sociale și proiectele politice obținute prin contaminare fizică sau prin studiu. Dacă îi
avem în vedere doar pe deputații moldoveni, care reprezentau majoritatea populației basarabe-
ne, constatăm că ideea națională românească, chiar dacă nu era conștientizată de ei întotdeau-
na suficient de nuanțat, indiferent că se manifesta la început doar sub forma unui românism
local, moldo-basarabean, avea rădăcini adînci în subconștientul acestora, ceea ce i-a determi-
nat să și-o manifeste chiar din primele zile ale revoluției, iar unii, de regulă cei mai instruiți
din ei, cu mult pînă la acel eveniment. Cu totul altfel stăteau lucrurile în cazul ideilor obținute
prin implicarea în mișcarea revoluționară din anul 1917. Acestea, înălțătoare, cum am mai
spus, și capabile să genereze primenirea radicală a societății, au apărut, în toată complexita-
tea lor, brusc, spontan, datorită impactului colosal exercitat de revoluție asupra oamenilor,
atît prin amploarea fără precedent a evenimentului, cît – și poate mai ales – prin noutatea
lui. Oamenii au fost luați de acest val extrem de puternic, a toate schimbător, pe nepregătite,
fără să mai aibă timp să mediteze îndeajuns asupra comandamentelor și mesajelor lui, să și le
asimileze, fără ca ele să se fi putut sedimenta în sufletul și în mintea lor, devenind element
definitoriu al mentalității lor. O schimbare radicală de decor politic, un nou raport de forțe
în societate, un alt climat sociopsihologic puteau șterge ușor ideile și predispozițiile generate
de revoluție. Din nefericire, exemple concludente sînt destule. Astfel, membrii Sfatului Țării,
pe care revoluția îi făcuse antimonarhiști ireconciliabili, în ședința lor din 25 noiembrie 1918
aveau să aprobe cu entuziasm manifest – e adevărat că nu se știe cît de sincer – o telegramă
pentru regele României, căruia îi exprimau „sentimentele de credință, iubire și devotament
de nezdruncinat” și se angajau să facă „un zid de apărare în jurul Tronului, în care noi vedem,
se spunea în telegramă, cea mai puternică garanție a prosperării și fericirii națiunii române”3.
La fel de ușor au renunțat deputații și la ideile lor de revoluționari socialiști, după care lupta
pentru realizarea idealurilor naționale se dădea sub steagul roșu al revoluției, cum zicea Anton
Crihan în ședința din 18 mai a Sfatului Țării4. Vorbind însă la ultima ședință, din noaptea de
26/27 noiembrie 1918, despre reforma agrară, tot el, care o jumătate de an mai devreme se
caracteriza pe sine însuși ca fiind „socialist-revoluționar (naționalist)”, cum erau majoritatea
colegilor săi deputați, avea să declare că democrația propagată de revoluționarii socialiști era
categoric străină românilor basarabeni și că ea nu avea de gînd să rezolve problema țărănească,

1
Ibid., f. 234–234v.
2
Ibid., f. 99–105.
3
Sfatul Țării, nr. 249, 1918.
4
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea a II-a, f. 234; Sfatul Țării, 23 mai 1918.

20
ci mai degrabă urmărea să dăuneze acestei cauze1. După încadrarea definitivă a Basarabiei
în regatul român, foștii revoluționari basarabeni și-au renegat frumoasele lor convingeri de
dreptate socială și de transformare radicală a societății, cu care se mîndreau atît de mult în
anii 1917–1918.

Limba română în Sfatul Țării

Deputații din Blocul Moldovenesc au avut de purtat o luptă grea cu adversarii lor din
celelalte fracțiuni pentru a afirma drepturile limbii române (moldovenești, cum i se spunea
atunci) în viața publică și de stat a Republicii Democratice Moldovenești. În general, ședințele
se desfășurau în limba rusă, deoarece, în afară de faptul că minoritarii nu cunoșteau româna,
în Basarabia țaristă aceasta din urmă nu fusese folosită în relațiile publice, în viața administra-
tivă și de stat, nici chiar în învățămînt sau în viața culturală, altfel spus, limba română nu avea
o tradiție de comunicare la nivelul întregii societăți anume ca limbă literară, cultă. Chiar și
deputații moldoveni care obținuseră studii în universitățile rusești cunoșteau mai bine limba
rusă literară decît româna cultă. Deputatul Robert von Lesch, care reprezenta în Sfatul Țării
comunitatea germană din Basarabia, povestea la una dintre ședințe că se adresase odată cîtor-
va moldoveni mai instruiți să-i traducă în limba română literară („moldovenească”, zicea el) un
text foarte mic, din patru rînduri, dar nu l-a putut ajuta nimeni2. Chiar dacă această poveste
urmărea să pună la îndoială insistența deputaților moldoveni de a da limbii lor materne statut
de unică limbă de stat, ea conține și un sîmbure de adevăr, dar numai un sîmbure, pentru că în
realitate încă pînă la deschiderea Sfatului Țării unii intelectuali moldoveni scriau variate texte
legate de organizarea acestei instituții în limba română cu caractere latine3. După obținerea
autonomiei și constituirea Republicii Democratice Moldovenești, evoluția firească a lucrurilor
s-a desfășurat de așa manieră încît limba română, ca limbă a populației majoritare a ținutului,
care pe timpul țarismului fusese prigonită, trebuia să-și înalțe statutul. Deja în ședința din
25 noiembrie, V. Cristi propune ca toate adresările de importanță majoră ale Sfatului Țării că-
tre populația ținutului să fie făcute „în limbile moldovenească și rusă”4, deci nu numai în rusă,
cum practicase pînă atunci administrația țaristă și Guvernul Provizoriu al Rusiei. În ședința
din 27 noiembrie, chestiunea limbii moldovenești a fost adusă în atenția deputaților de Ștefan
Bulat, reprezentantul moldovenilor transnistreni, care spunea că dorința pămîntenilor săi era
ca aceasta să fie introdusă în școală, în educația extrașcolară, în biblioteci, biserică, judecată și
în sistemul sanitar5.
Cîteva zile mai tîrziu, ziarul Sfatul Țării, care era tribuna Parlamentului abia creat, publica
un articol-manifest intitulat Învățați limba moldovenească în care se spunea: „În Basarabia
ce renaște nu trebuie să fie niciun cetățean care să nu cunoască limba moldovenească, limbă
comună pentru toate naționalitățile care locuiesc în ținutului nostru. A dovedi necesitatea și
importanța învățării limbii naționale, care de acum încolo va deveni motorul de stat, oficial, al
vieții din ținutul nostru, înseamnă a forța niște uși deschise. Noi am dori doar să menționăm
că trebuie să ne grăbim cu învățarea limbii, deoarece viața nu stă pe loc, ci merge înainte cu
pași gigantici și fiecare dintre noi trebuie să meargă în pas cu cerințele pe care viața le dictează
autoritar. Desigur, fiecare naționalitate are dreptul că creeze în limba sa maternă, de vreme
ce aceasta este una dintre condițiile de bază ale realizării la scară largă a principiului autode-

1
Sfatul Țării, 2/15 decembrie 1918.
2
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea a II-a, f. 260.
3
Ibid., dosar 19, f. 272; dosar 41, ff. 137, 139 ș.a.
4
Ibid., dosar 21, partea I, f. 28.
5
Sfatul Țării, 29 noiembrie 1917. Vezi și pr.-v. 5, nota 2.

21
terminării naționale, dar chiar și în acest caz necesitatea învățării limbii moldovenești, care îi
unește pe toți basarabenii, este mai mult decît evidentă”1.
Din momentul formării Republicii Democratice Moldovenești chestiunea limbii ca in-
strument de lucru în tot aparatul de stat trece din sfera discuțiilor epizodice și fragmentare
în aceea a dezbaterilor legislative sistematice. Astfel, în cadrul examinării, în ședința din
4 decembrie 1917, a unui proiect de lege privind organizarea lucrărilor de secretariat ale
Parlamentului interesul cel mai mare al deputaților l-a provocat întrebarea în ce limbă să
se facă aceste lucrări. Deputatul G. Grinberg din grupul evreiesc, numit uneori și fracțiune
socialistă, propunea ca fiecare naționalitate să se poată adresa Parlamentului în limba ei ma-
ternă, iar V. Prahnițchi de la fracțiunea țărănească pleda pentru două limbi: moldovenească și
rusă, motivînd pe bună dreptate că, odată acceptată, propunerea evreilor putea crea un haos
în cancelaria legislativului. După un schimb de păreri și de replici, această propunere a fost
totuși votată, cu susținerea deputaților din Blocul Moldovenesc. A fost însă luată în calcul și
propunerea lui Halippa ca lucrările de cancelarie să fie făcute în limba moldovenească2.
După proclamarea independenței, problema limbii oficiale nu mai este examinată inciden-
tal sau colateral, în contextul altor subiecte de interes prioritar pentru Parlament, ci începe să
se deplaseze în centrul atenției deputaților. În ședința din 5 februarie 1918, Sfatul Țării a avut
pe ordinea de zi proiectul de lege „Cu privire la limbile oficiale în Republica Moldovenească”.
La prima vedere pare curios că documentul a fost propus de fracțiunea minoritarilor. Ra-
portorul, bulgarul K. Misirkov, care era unul dintre secretarii Parlamentului (nr. 4) și în acel
moment lider al fracțiunii, motiva astfel necesitatea unei astfel de legi: „După proclamarea in-
dependenței Basarabiei, actuala Republică Moldovenească, în multe acte oficiale textul rusesc
este înlocuit cu textul moldovenesc. Întrucît moldovenii constituie 50% din toată populația
Republicii Moldovenești… [multora] limba moldovenească nu le este cunoscută sau nu o cu-
nosc suficient, pe cînd limba rusă, în calitate de limbă oficială pe parcursul a peste o sută de
ani, este cunoscută în aceeași măsură de toate popoarele fostei Basarabii”. După care dă citire
proiectului de lege din 11 articole, dintre care cel dintîi avea următorul conținut: „Limbile
moldovenească și rusă sînt declarate limbi egale, oficiale ale Republicii Moldovenești”3. Pro-
vocînd protestul vehement al deputaților din Blocul Moldovenesc, această prevedere a trezit o
adevărată furtună în Parlament.
Dezbaterile sînt deschise de Nicolae Bivol care opinează că problema aceasta nici nu trebuia
ridicată, însă felul cum s-a pus cere să fie totuși examinată, deoarece nu poate fi impusă cu forța
folosirea unei limbi sau a alteia. „În afară de asta, mai zice el, nu se poate să trăiești într-o anumită
țară, fără a cunoaște limba ei și tocmai de aceea cetățenilor Republicii Moldovenești nu li se per-
mite să nu cunoască limba moldovenească.” Încheind, în aplauzele Blocului și probabil ale unei
părți a publicului, adaugă: „Moldovenii nu obligă pe nimeni să vorbească în limba lor, dar ei do-
resc, totodată, ca nimeni să nu le impună altă limbă. Fiecăruia care vrea să trăiască împreună cu
noi și să ne înțeleagă, îi recomandăm totuși să facă cunoștință cu limba noastră”. În timp ce Bivol
pleca de la tribună, unii deputați nemoldoveni i-au cerut să traducă în rusește ceea ce a vorbit, dar
el a refuzat. Halippa, care prezida ședința, în lipsa lui Inculeț, a promis că va traduce sensul celor

1
Sfatul Țării, 1 decembrie 1917.
2
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, ff. 82–83. Vezi și pr.-v. 11.
3
Ibid., f. 259. Vezi pr.-v. 42. De asemenea, vezi și ziarul Sfatul Țării, 7 februarie 1918, unde chestiunea este
examinată mai pe larg. Nu este lipsit de interes faptul că raportorul evită cuvîntul „democratică” din denumirea
republicii și totodată manifestă preferință pentru numele de Basarabia. Explicația constă în faptul că el era unul
dintre acei deputați minoritari care ceruseră ca republica să se numească „basarabeană”, nu „moldovenească”,
și, totodată, susținea că, de vreme ce minoritarii nu aveau o reprezentare mai mare în Sfatul Țării, republica nu
putea fi considerată democratică.

22
spuse de Bivol, dar a ținut să menționeze că președintele ședinței „nu este dator să traducă în lim-
ba rusă, deoarece e timpul ca deputații (nemoldoveni – a.) să fi învățat limba moldovenească”1.
După luările de cuvînt ale deputaților Vlad Bogos, Gh. Stavriev, Robert von Lesch și
Timofei Silistrari, care au polemizat îndelung asupra statisticii etnice utilizate de Misirkov și
a enormelor dificultăți de reafirmare a limbii române în Basarabia după mai bine de un secol
de împilare națională, la tribună este invitat Vasile Gafencu. „Statistici sînt multe, observă el
între altele, și nu toate sînt exacte. Dar eu vreau să vorbesc despre altceva. Pînă la revoluția din
februarie, în ținutul nostru, în scopul rusificării lui, nu se putea vorbi în altă limbă decît rusa,
ceea ce pentru noi era foarte greu. Pentru faptul că nu ne puteam împăca cu limba rusă, arhie-
reii ne numeau măgari. Pe de altă parte însă, cum am fi putut învăța această limbă, dacă ținu-
tul suferea din lipsă de școli; rusești erau puține, iar moldovenești deloc. Iată de ce astăzi limba
moldovenească este atît de slabă în ținut. Lasă să învețe toți în limba în care doresc. Noi vom
da bani cu bucurie pentru școlile în care copiii vor învăța în limba mamei lor. Prin politica sa
ticăloasă, țarismul care a fost răsturnat se stăruia întotdeauna să înăbușe tot ceea ce omului
îi era mai apropiat, ceea ce îi era mai scump – limba mamei sale. Noi nu vom urma exemplul
lui. Încheind, vreau să-i întreb pe acei deputați care insistă foarte tare să vorbim rusește: oare
aici sînt chiar atît de mulți care nu cunosc limba noastră? Pînă acum situația noastră, a mol-
dovenilor, a fost foarte grea; din cauza necunoașterii limbii ruse, noi nu ne puteam adresa la
nicio instituție de stat.”2
După acest discurs simplu și pătrunzător, în care tristețea realității se îmbină cu lumina
speranței ce începea să o dea marile prefaceri care aveau loc în ținut, chestiunea aflată în discu-
ție a fost examinată pe toate fețele în luările de cuvînt ale deputaților I. Tudos, T. Corobceanu,
I. Buzdugan, K. Misirkov ș.a. Apoi poziția majorității parlamentare a fost reiterată pe cît de
limpede, pe atît de hotărît de A. Crihan chiar din startul luării sale de cuvînt: „Deputaților
moldoveni nu le-a plăcut tendința de a impune Republicii Moldovenești limba rusă de care
ne-am săturat foarte tare cu toții”. Apoi continuă astfel: „Nimeni dintre noi, moldovenii, nu
dorește să impună limba moldovenească națiunilor mici, deoarece ținem minte vremea cînd și
noi eram forțați să vorbim o limbă care ne era străină. Repet: niciodată nu vom impune limba
noastră nimănui. În schimb, dorim un singur lucru, și toți trebuie să fie de acord cu noi, că
în Republica Moldovenească trebuie să fie limba moldovenească. Eu, domnilor deputați, nu
sînt statistician, dar îmi pare că statistica lui Misirkov este greșită, noi sîntem totuși mai mulți
decît 60%. Oricui îi este clar scopul statisticii rusești, care demonstra intenționat că moldo-
veni, armeni, bulgari erau mai puțini decît în realitate. Este oare cu putință să te referi la o
astfel de statistică? Cred că numai deputatul Misirkov se poate baza pe ea. Statistica publicată
în ziarul Sfatul Țării arată mult mai puțini bulgari decît zice oratorul. Noi, moldovenii, nicio-
dată nu am afirmat că sîntem 70%, dar susținem că statistica rusă nu este corectă și e posibil să
fim chiar mai mulți de 70%”. Apoi revenind la subiectul din proiectul de lege și adresîndu-se
reprezentanților minorităților, Crihan ținu să exprime hotărîrea deputaților moldoveni de a
nu face niciun compromis în privința limbii: „Domnilor, dumneavoastră nu ne-ați înțeles,
nimeni dintre noi nu are de gînd să impună (minorităților – a.) limba moldovenească. Noi
dorim doar ca limba noastră oficială să fie limba moldovenească, nu rusă. Procedînd astfel,
nu intenționăm să lichidăm limbile materne, iar în școli să-i forțăm pe copii să învețe limba
moldovenească. Noi dorim ca corespondența actelor oficiale să fie făcută în limba moldove-
nească; cînd însă un act anume se referă la bulgari, atunci alături de textul moldovenesc poate
fi și textul bulgar; la fel va fi și în cazul germanilor ș.a. Eu propun ca proiectul de lege să fie

1
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea a II-a, f. 259v.
2
Ibid., f. 260–260v.

23
trimis în comisia pe care o vom alege chiar acum, dar aceasta nu trebuie să uite că în Republica
Moldovenească limba rusă nu poate fi limbă oficială”1.
Într-adevăr, comisia a fost creată chiar în acea ședință și era alcătuită din 21 de deputați,
dintre care 14 de la Blocul Moldovenesc și 7 din partea minoritarilor, dar proiectul de lege al
lui Misirkov nu a mai reapărut pe agenda Parlamentului, deoarece, așa cum am văzut, nu avea
nicio șansă să fie votat. În schimb Sfatul Țării și guvernul său au promovat și în continuare
linia adoptată de Blocul Moldovenesc, și nu doar în ceea ce privea activitatea celor două insti-
tuții de stat, ci și în alte domenii, în special în învățămînt și în sfera culturii, susținînd școlile,
înființînd și finanțînd, de ex., cursuri de învățători la care era învățată și limba română, creînd
teatrul în limba română ș.a.2
A fost firesc ca după Unire noul statut al Basarabiei și atmosfera social-politică și cultu-
rală radical schimbată să pună populația minoritară în situația de a avea interesul să cunoas-
că limba română. Astfel, în ședința din 14 martie 1918, la care se discuta chestiunea trecerii
Sălii publice de conferințe „A.S. Pușkin” la Societatea „Făclia” pentru a fi transformată în
teatru moldovenesc, N.N. Bosie-Codreanu observa că astfel de fenomene arată că popula-
ția necunoscătoare a limbii moldovenești în viitor va fi nevoită să o învețe3. Treptat, în Par-
lament unii deputați moldoveni, ca Buzdugan, Crihan, Pelivan, Bivol, Bogos ș.a., aveau să
vorbească tot mai des în limba română. Nu este deloc lipsit de interes faptul că, dacă în
primele luni ale activității Sfatului Țării toți deputații vorbeau rusește, în ședința din
14 mai 1918 deputatul V. Mîndrescu își cerea iertare de la colegii săi din Blocul Moldovenesc
că era nevoit să vorbească în limba rusă, pentru a fi înțeles corect, zicea el, de întreaga asisten-
ță4. Astfel, în pofida rezistențelor pe care le întîlnea și a urmărilor grave ale dominației țariste,
limba română se impunea tot mai mult, așa încît, odată cu încetarea procesului rusificării,
începea să se manifeste o tendință contrară, aceea de pătrundere a cuvintelor române în limba
rusă, fenomen pe care un epigramist glumeț avea să-l semnaleze în oficiosul Sfatul Țării după
cum urmează: Cunosc cele două limbi, / Și cînd una pe-alta schimbi, / Foarte multe-a lor cuvin-
te / Își pierd sensul dinainte. / Gîndul meu nu-i năzdrăvan, / Dar îl apăr pîn’ la culme / Că-n
ruseasca mea pătrunde / Lexicul basarabean.

Caracterul activității Sfatului Țării. Preocupări de bază

Primul Parlament al Basarabiei a purtat amprenta puternică a momentului în care a apărut
și a contextului istoric în care i-a fost dat să activeze. De aceea, dacă în multe privințe el nu se
deosebea de instituțiile de acest fel din țările cu regim democratic, în altele era totuși altfel.
Era, așa cum am văzut, o instituție legislativă perfect legală, deși constituită într-o atmosferă
dominată de război și revoluție, cu toate urmările ce rezultau din aceste fenomene, inclusiv
dezorganizare a sistemului administrativ pe întreg teritoriul ținutului, a transportului și servi-
ciilor publice, dictat din partea variatelor formațiuni militare mai mult sau mai puțin organi-
zate, anarhie în relațiile agrare, deficit acut de mărfuri de primă necesitate, și în primul rînd de
produse alimentare, inflație etc. Sfatul Țării se deosebea categoric de numeroasele formațiuni
politice și de altă natură, apărute după revoluție ca ciupercile după ploaie – soviete, comitete,
uniuni, asociații etc. –, fiind aproape toate înjghebări de ocazie, cu prestanță și durată foarte
reduse. Procesele-verbale ale ședințelor sale aduc dovada vie că el era o importantă instituție

1
Ibid., f. 260v.–261. Vezi și pr.-v., nota 5.
2
I. Țurcanu, Sfatul Țării și problema limbii române. Cîteva referințe istorice, Limba română, 1998, nr. 1–2.
3
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, f. 103.
4
Ibid., f. 220.

24
de stat ce activa organizat și sistematic și în care deputații își luau în serios misiunea, fiind con-
știenți că le reveneau sarcini de mare responsabilitate, fapt pentru care procedau în consecință.
O trăsătură distinctivă a activității Sfatului Țării o făcea faptul că, în afară de cîteva ca-
zuri rare, ședințele sale în plen aveau loc noaptea. Acestea începeau, de obicei, la ora 9.00,
uneori ceva mai devreme, alteori chiar mai tîrziu, și țineau cîteva ore, cel mai des durau în
medie trei ore, de foarte puține ori, ca de ex. la 21 noiembrie 1917, opt ore și mai mult, iar
ultima ședință, din 26/27 noiembrie 1918, a ținut toată noaptea. Lucrările se desfășurau în
sala mare de la etaj, care era împărțită de-a lungul în trei părți inegale: în fund se afla prezidiul
și tribuna pentru vorbitori, în partea opusă, lîngă ferestrele și balconul ce dădeau deasupra
intrării, se afla publicul, iar în centru, de fapt, în aproape toată sala, erau locurile pentru de-
putați. Aflăm din discursurile lui A. Crihan, P. Manițîn și V. Prahnițchi că în sală deputații
erau așezați după fracțiunile din care făceau parte, și anume în partea stîngă, opusă intrării,
se aflau cei din fracțiunea țărănească, în centru minoritarii și la dreapta, mai aproape de in-
trare, Blocul Moldovenesc1. În total dezacord cu afirmațiile unor istorici, pentru care Sfatul
Țării ar fi fost un organ antipopular, fără autoritate și care adeseori își ținea ședințele fără
cvorum, procesele-verbale demonstrează fără echivoc că, în pofida greutăților și obstacole-
lor foarte mari, acesta a funcționat normal pe toată durata activității sale, chiar și în situa-
ția de criză politică acută de la sfîrșitul anului 1917 și începutul anului 1918. Membrii legi-
slativului își manifestau uneori nemulțumirea că nu se respecta întocmai orarul ședințelor,
ceea ce nu era nefiresc în conjunctura de atunci, foarte complicată, în care trebuia să lucreze.
Deși nu a avut, pe toată durata funcționării sale, același număr de deputați – unii, nu foarte
mulți, plecau, în locul lor veneau alții –, totuși ședințele se desfășurau în bună ordine. Nucleul
Parlamentului, care era și partea sa cea mai activă și care alcătuia cca 60 de deputați2, a rămas
însă neschimbat de la începutul și pînă la sfîrșitul activității sale. Niciodată Sfatul Țării nu a
lucrat cu mai puțin de 50 de deputați, excepție fiind ședința așa-zis particulară din 10 ianuarie
1918, care a avut loc într-un moment foarte dificil pentru Republica Democratică Moldove-
nească, și doar de cîteva ori a avut 50-60 de deputați. De regulă, la ședințe participau în jur de
80-90-100 de persoane. Cei mai mulți deputați cu mandate în regulă au fost în timpul ședin-
ței din 27 martie 1918, la care au participat 125 de deputați, iar alții 13 au lipsit.
Eficiența Sfatului Țării, la fel ca și combativitatea lui într-un moment de confruntări adese-
ori de neîmpăcat, au depins foarte mult de gradul de instruire a deputaților și nu mai puțin de
vîrsta lor. Așa cum își amintea Inculeț, care este o sursă ce nu poate fi neglijată, în momentul
Unirii, din 138 de deputați, numai 15 erau trecuți de 40 de ani, 88 aveau între 30 și 40 de ani, iar
35 – între 20 și 30 de ani. Procentual, cele trei categorii ar constitui, cca 11, 64 și 25%. Anchetele
menționate mai sus arată că 25 de deputați aveau peste 40 de ani, vîrsta altor 60 era de la 30 pînă
la 40 de ani, iar 40 de persoane numărau între 20 și 30 de ani, ceea ce în procente ar da raportul
20, 48 și 32% (vezi Anexa 1). Inculeț mai reținuse că studii superioare aveau 45 de deputați,
iar medii – 48 de persoane3. Datele anchetelor nu confirmă întru totul aceste cifre – după ele,
studii superioare ar fi avut aproximativ 35 de deputați, iar medii generale și speciale cam tot
atîțea. Cîțiva sînt trecuți la categoria „malogramotnîi”, care, prin echivocul ei, îi poate viza de-
opotrivă pe cei care stăpîneau cîteva elemente rudimentare de știință de carte și pe cei complet

1
Ibid., dosar 21, partea I, f. 264; dosar 55, ff. 5, 56, 190v., 257.
2
Sînt vizați deputații care au avut mandat din primele două luni de funcționare a Sfatului Țării și pînă la dizolva-
rea lui, la 27 noiembrie 1918. Datele au fost calculate după sursa: ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 19, f. 261–235.
Vezi și A. Chiriac, p. 35–42. La P. Cazacu (Moldova dintre Prut și Nistru (1812–1918), Iași, 1924, p. 240–241)
numărul respectivilor deputați este de peste 80, ceea ce nu are confirmare în documentele originale din arhivă.
În plus, el susține că deputații ar fi activat pînă la 28.11.1918, cînd, de fapt, Sfatul Țării nu mai exista.
3
I. Inculeț, p. 115.

25
analfabeți1. Totuși datele celor două surse nu se exclud unele pe altele, ambele demonstrează că
Sfatul Țării era un organism ce acumula multă energie, adică exact ceea ce se cerea cel mai mult
în condițiile revoluției, dar și un capital intelectual care era în stare să evalueze corect situația cu
totul neobișnuită în care se afla atunci Basarabia și starea de lucruri din fiecare domeniu al vieții
publice a ținutului, așa cum mărturisesc foarte bine procesele-verbale ale ședințelor în plen.
Primele acțiuni de anvergură ale revoluționarilor basarabeni arată că ei știau foarte bine ce
aveau de făcut, în pofida faptului că aproape toți nu aveau experiență politică și de stat, iar unii
nici studiile necesare pentru o activitate atît de responsabilă. Dovada neîndoielnică o avem
în activitatea Congresului militarilor moldoveni, a Biroului de organizare a Sfatului Țării și
chiar în prima ședință a Parlamentului basarabean, deși aceasta fusese una de inaugurare a
instituției și nu-și propunea să rezolve vreo problemă. Merită toată atenția discursul lui Ion
Inculeț în această ședință, atît pentru aprecierea corectă a momentului istoric, cît și pentru
semnalarea cu tot atîta competență și luciditate a sarcinilor ce stăteau în fața Parlamentului și
a celorlalte structuri ale noii puteri. Acesta este un document sobru, precis și foarte bine struc-
turat. Dacă îl comparăm cu acele scrieri ale lui Inculeț pe care le cunoaștem, destul de puține,
de altfel, pare să nu fi fost alcătuit de el. Dar nu există temei să presupunem că ar fi fost scris
de altcineva, de vreme ce știm că el a aflat că va fi ales președinte doar în ziua deschiderii Sfa-
tului Țării. Convențional, discursul său poate fi împărțit în două părți distincte, dar inegale,
prima mai mică, a doua mai mare. În prima parte, vorbitorul caracterizează scurt momentul
istoric și dă o apreciere situației politice din Rusia, de unde rezultă concluzia pentru Basara-
bia. „Ne-am adunat într-un moment îngrozitor. Republica Rusă se află într-un mare pericol.
Lipsa puterii la centru și anarhia care a cuprins toată țara amenință cu moartea întregul stat.”2
Ultimele două propoziții vor sta și la începutul Declarației din 2 decembrie a Sfatului Țării,
ceea ce arată că Inculeț a participat la elaborarea ei. Din această constatare urmează concluzia,
care de asemenea se află și în Declarație, că singura salvare pentru Republică era organizarea
aparte a fiecăreia dintre componentele ei pentru a constitui împreună o mare federație. În
componența acestei federații, Basarabia urma să fie organizată ca Republică Democratică, iar
pînă la convocarea Adunării Constituante a întregii Rusii, în ținut toată puterea trebuia să
aparțină Sfatului Țării. În cea de-a doua parte sînt menționate sarcinile „de importanță colo-
sală” care stăteau în fața Parlamentului basarabean, printre care lichidarea anarhiei, rezolvarea
problemei pămîntului, adică reforma agrară, aprovizionarea populației cu mărfurile de primă
necesitate, și în primul rînd cu produse alimentare, organizarea administrației în baza alege-
rilor democratice, asigurarea tuturor libertăților democratice ș.a. Discursul se termina cu un
îndemn mobilizator pe care de asemenea îl vom regăsi în textul Declarației din 2 decembrie și
care menționa încă o dată situația extrem de grea în care se afla ținutul: „În clipa cumplită de
față, cînd ne aflăm cu toții lîngă prăpastia anarhiei, vărsării de sînge între frați, sărăciei, frigu-
lui și foametei, eu vă chem să creăm frățește un front unic revoluționar, să ne unim prietenește
eforturile în jurul organului nostru ținutal suprem – Sfatul Țării și să uităm pentru moment
toate interesele mărunte, egoiste, și atunci vom salva ținutul nostru și nu vom permite moartea
definitivă a patriei noastre comune – Marea Republică Democratică Federativă Rusă –, iar
libertățile cucerite de norod cu atîta trudă nu le vom da niciodată nimănui”3.
Din acest discurs inaugural se vede că prima sarcină pe care Sfatul Țării o avea de rezolvat
era anarhia ce viza două fenomene, care de cele mai multe ori erau legate între ele, și anume
dezordinile și fărădelegile provocate de numeroasele bande de soldați bolșevizați din armata

1
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 37.
2
Ibid., dosar 21, partea I, f. 1v.
3
Ibid., f. 2–2v.

26
rusă, dezertați de pe front, și haosul din relațiile agrare, caracterizate de distrugerea de către
țărani, destul de des împreună cu aceiași soldați și la îndemnul acestora, a marilor gospodării
funciare. Jafurile, pogromurile, distrugerile delaolaltă a tot felul de bunuri, banditismul și chiar
omorurile deveniseră, mai ales în ultimele luni ale anului 1917, fenomene permanente. Această
atmosferă extrem de încărcată făcea ca viața oamenilor și activitatea instituțiilor să fie lipsite de
siguranță. De aceea în procesele-verbale adeseori întîlnim fraza „Sfatul Țării își ține ședințele
într-un moment îngrozitor” (въ грозный часъ засѢдаетъ Сфатулъ Цэрій) și am văzut că în
discursul său foarte scurt Inculeț rostește această expresie de două ori. Acest fenomen a fost dis-
cutat îndată după formarea Sfatului Țării, în ședința din 23 noiembrie 1917, cînd s-a constatat
că situația era extrem de critică mai ales în județele nordice Hotin, Soroca și Bălți. Deputații
au votat o rezoluție care prevedea, între altele, pregătirea a 10 cohorte pentru lichidarea dez-
ordinilor, adresarea către comandantul suprem al Frontului Român să scoată toate unitățile
militare din Basarabia și organizarea în județe a detașamentelor de infanterie și cavalerie pentru
autoapărare1. Însă situația era mult prea gravă că să se fi putut rezolva printr-o simplă rezoluție,
de aceea deputații au continuat s-o examineze și să-i caute soluție și în ședința din 25 noiembrie,
cînd s-a constatat că rezolvarea problemei nu era posibilă pînă la formarea guvernului, a viito-
rului Consiliu al Directorilor Generali2. La 2 decembrie a fost creată o comisie pentru lupta
împotriva anarhiei, din care făceau parte deputații V. Cristi, comisarul Guvernului Provizoriu
în Basarabia, viitor director general la interne, T. Cotoros, comisar pentru județul Chișinău,
V. Cijevschi, comisar militar al Sfatului Țării, V. Prahnițchi și V. Țanțu3. Dar problema părea să
nu aibă soluție, dimpotrivă, anarhia lua amploare. În ședința din 5 decembrie a Sfatului Țării,
reprezentantul upravei județului Cahul, N.A. Akkerman, povestea: „Județul nostru a fost lovit
de un uragan de pogromuri și distrugeri. În decurs de cinci zile au fost distruse 28 de econo-
mii (gospodării mari moșierești– a.), au fost furate 400 de mii de puduri de pîine. Din județ,
pogromurile au trecut în Cahul cu scopul de a distruge instituțiile de stat și obștești. Apoi iar
s-au răspîndit în județ” și, în special, în zona așezării Leova, „unde sînt multe depozite în care
este păstrat furajul pentru armata română”. Un alt reprezentant al județelor sudice, viitor de-
putat în Sfatul Țării, G.S. Stavriev, povestea: „Acest incendiu groaznic l-au aprins elementele
provocatoare din armata rusă demobilizată. Pogromurile au luat proporții strașnice, cetățenii
erau terorizați și toate rugămințile noastre către diferite organizații cu caracter militar n-au dus
la nimic. Ne-am adresat armatei dislocate în vecinătate, dar ajutor nu am primit. Acum toate
speranțele noastre se îndreaptă către Sfatul Țării”4.
Armata rusă nu putea participa la lichidarea anarhiei. Conform situației constatate în
unele unități militare rusești de pe Frontul Român, acestea au început să se dezorganizeze
chiar a doua zi după complotul bolșevic de la Petrograd5. Cu mult pînă Șcerbecev să dea
ordinul de demobilizare, grupuri mari de soldați și chiar unități întregi se puseră în mișcare,
părăsind frontul. Un ordin din 5 decembrie 1917 al șefului Marelui Stat-Major al armatei
române, C. Prezan, către unitățile din subordine consemna, între altele: „Cum Comanda-
mentul Rus nu-și mai poate exercita autoritatea, unitățile și coloanele ruse au început a se
mișca din proprie inițiativă. Toate au tendința de a trece în Rusia”6. Arhivele militare româ-
ne conțin numeroase mărturii de acest fel. Un document din șirul acestora informa Marele

1
Ibid., ff. 21v–22.
2
Ibid., ff. 27–29.
3
Ibid., f. 73v.
4
Ibid., f. 92–92v.
5
AMR, fond 949, dosar 954, f. 21.
6
Ibid., dosar 767, f. 11. În acel moment, Șcerbacev solicitase lui Mackensen un armistițiu: H. Berthelot, Memorii
și corespondență (1916–1919), trad. din franceză Mona Iosif, București, 2012, p. 275.

27
Cartier General (MCG) că „din seara zilei de 14 decembrie pînă în seara zilei de 16 decembrie
au trecut în Basarabia prin Moldovița 1 200 soldați, 10 tunuri grele, 40 trăsuri, prin Lunga –
1 400 soldați fără arme și 46 trăsuri cu munițiuni, prin Rădăuți 81 călăreți ruși”1. Alte puhoaie
străbăteau Basarabia prin centru și prin extremitatea ei sudică (în ultima zonă, cu treburile, de
la Galați spre Reni, iar pe jos, în special pe la Vadul lui Isac și Oancea2). Cîteva unități militare
rusești se aflau aici încă înainte de declanșarea demobilizării dezorganizate. În plus, resturile
rămase din unitățile ce se aflaseră în România au început să fie trecute dincoace de Prut. În
ședința din 13 ianuarie 1918, Erhan îi informa pe deputați că numai în Chișinău se aflau 60 de
mii de militari3, ceea ce era mai mult decît populația orașului. Evident, pînă la revoluția bolșe-
vică majoritatea acestora făcuseră parte din trupele Frontului Român, iar acum încercau să-și
asume rolul de singură putere politică în ținut. Scurgerea în Basarabia a acestor trupe dezor-
ganizate și, în bună parte, bolșevizate au creat aici un haos administrativ și au răspîndit peste
tot arbitrariul și fărădelegea. Armata română, care rămăsese singura forță organizată din zona
Frontului Român, a fost nevoită să-și asume sarcina de a lua sub control debandada din armata
rusă, drept care este dată dispoziția să fie realizată o concentrare mai mare de forțe spre est,
mai ales în zona Prutului și în sudul Basarabiei, pentru a face astfel ca șuvoiurile de dezertori
să urmeze căi stabilite din timp și supravegheate îndeaproape de trupele române4. Bineînțeles
că în situația în care cei supravegheați erau mult mai numeroși decît cei care îi supravegheau,
realizarea unui astfel de obiectiv era extrem de anevoioasă.
Sfatul Țării nu dispunea de forțele necesare pentru a face față anarhiei generate de bandele
demoralizate de soldați ce rătăceau pe tot cuprinsul Basarabiei, astfel că spre sfîrșitul linii
decembrie anarhia se apropia și de Chișinău. În ședința din 27 decembrie 1917, premierul
P. Erhan raporta următoarea situație: „În Consiliul Directorilor Generali, sînt primite aproa-
pe în fiecare ceas telegrame care cer ajutor și apărare, nu a averii, ci a vieții, și acestea nu sînt
cereri de la persoane aparte, ci de la grupe, societăți și județe întregi; imploră ajutor chiar și
reprezentanții puterii – comisarii județeni. Ieri situația era de așa natură că din Cahul s-au
adresat cu rugămintea pentru ajutor la Stavka (cartierul general al trupelor ruse de pe Frontul
Român – a.), iar pe noi ne-au întrebat cînd vom lua măsuri pentru apărare. Și dacă nu dăm
acordul pentru introducerea trupelor, atunci județele Cahul și Ismail se separă și trec la Sta-
vka”. După ce menționează o serie de fapte grave petrecute în județul Chișinău (pogromuri,
jafuri, omoruri, ciocniri sîngeroase între grupuri de săteni), oratorul adaugă: „Astfel de vești
sosesc de pretutindeni”5. În aceeași ședință, directorul general de interne, V. Cristi, atrăgea
atenția deputaților la alte fapte grave: „În ultimele zile s-a observat că în 12 localități se pre-
gătesc pogromuri antievreiești; a sosit o delegație a evreilor implorînd ajutor. A apărut o nouă
formă a pogromurilor – distrugerea bisericilor și mănăstirilor. În județul Orhei a fost atacată
o mănăstire, sînt distruse școlile, spitalele, farmaciile, a fost distrusă pepiniera din Bucovăț, în
Chilia centrul a fost distrus și magazinele sînt făcute scrum, populația geme”6. Erau devastate,
cum am văzut, depozitele armatei române, dar și cele pe care le avea în Basarabia armata rusă.
La una dintre ședințele Sfatului Țării, viceministrul de război, N. Secară, relata că bolșevicii
prădaseră depozitele armatei a 4-a rusă7. Iar generalul H. Berthelot scria încă la începutul lunii
noiembrie: „La Bolgrad, în Basarabia, la Cartierul General al Armatei a 6-a ruse, s-au produs
evenimente violente. Mai multe mii de soldați au atacat și au furat depozitele de alcool din oraș,

1
AMR, fond 949, dosar 783, f. 38.
2
Ibid., dosar 964, f. 82; dosar 973, f. 3.
3
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, f. 113–113v.
4
Menționez o singură sursă dintr-un număr foarte mare: AMR, fond 949, dosar 805, f. 124.
5
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, f. 130–130v.
6
Ibid., f. 132.
7
Ibid., partea a II-a, f. 240v.

28
au dat foc rezervelor și i-au masacrat pe paznici. Situația a fost atît de gravă, încît pînă și sovie-
tul armatei s-a alarmat și a făcut apel la cazaci pentru a restaura ordinea”. În luna următoare
va semnala și mai mari „tulburări în Basarabia. Bande bolșevice circulă de-a lungul Prutului și
caută să pună mîna pe depozitele constituite în apropierea rîului”1. În general, în luna decem-
brie 1917, cu excepția Chișinăului, în care mai exista oarecare ordine, tăvălugul anarhiei tre-
cuse peste toată Basarabia2. În primele două săptămîni ale lunii ianuarie situația rămăsese, în
linii generale, aceeași. Într-un ordin al generalului Lupescu, se spunea că „cerealele cumpărate
de statul român în raionul Leova și depozitele de pe Prut sînt devastate”3. În ținut nu exista
nicio forță care ar fi fost în stare să pună capăt acestei nenorociri. Evident, Sfatului Țării, orga-
nul de stat legitim suprem al Basarabiei, nu-i rămînea altă soluție decît să caute ajutor în afară.
O altă sarcină la fel de importantă era, așa cum menționa și Inculeț la deschiderea Sfatu-
lui Țării, rezolvarea problemei agrare. Gravitatea și urgența acesteia era determinată, în acea
situație extrem de complicată, nu doar de angajamentul pe care revoluționarii basarabeni și-l
luaseră în momentul în care se hotărîseră să-și creeze propria organizație de stat și să-și pro-
clame autonomia, și anume acela de a da țăranilor pămîntul în folosință fără plată, așa cum
prevedea articolul 2 al Declarației din 2 decembrie 1917. Soluționarea acestei probleme era im-
perios reclamată mai ales de marea dezordine care apăruse în relațiile de proprietate funciară,
cînd acestea ieșiseră de sub controlul comitetelor agrare, înființate prin două dispoziții, din
martie–aprilie 1917, ale Guvernului Provizoriu al Rusiei, iar țăranii începuseră peste tot, cu de
la sine putere, să lichideze marile proprietăți, fiind de cele mai multe ori instigați și susținuți,
așa cum am mai spus, de cete numeroase de soldați bolșevizați, ce bîntuiau fără stăpîn de la
margine a ținutului la alta. Prim-ministrul Ciugureanu observa, în ședința din 7 februarie a
Sfatului Țării, că „vara trecută pămîntul se afla, de fapt, în mîinile țăranilor, am avut înaintea
ochilor mei tabloul trecerii pămîntului la țărani”4.
Dispoziția generală în Sfatul Țării în această chestiune era ca pămîntul să fie dat țăranilor
așa cum prevedea Declarația din 2 decembrie și, în această privință, să nu fie admis niciun com-
promis cu moșierii. „Cînd a ieșit Declarația, observa deputatul V. Prahnițchi, eu am zis că noi
avem dușmani în fiecare casă de moșier. Declarația este un act al dreptății; noi îi dăm norodului
ceea ce îi aparține de drept.”5 Iar în altă ședință acest deputat curajos, activ și foarte eficient, fiu
devotat al Basarabiei și al țărănimii basarabene, zicea: „După proclamarea Declarației noastre,
am obținut dușmani noi în persoana burgheziei; fiecare proprietar de case este inamicul nostru.
Noi trecem pe străzi ca printre cetăți ale dușmanului”6. Atunci cînd se discuta acest document
care a pus bazele construcției politice și de stat a Basarabiei, P. Erhan, care îndată după aceea
avea să fie ales șef al guvernului Republicii Democratice Moldovenești, declara: „Noi punem
capul la bătaie că poporul nu va mai fi exploatat și, prin urmare, nu avem de ce să ne temem că
ar putea să apară cine știe ce metode inadmisibile și inimaginabile de exploatare a poporului.
Nu vor fi întreprinzători (bineînțeles că acest cuvînt avea sensul de capitaliști – I.Ț.) și nu vor
fi moșieri, asta nu trebuie să uitați”7. Iar ministrul adjunct al agriculturii, socialistul P. Ciuma-
cenko, declara în Parlament că „pămîntul nu poate fi întors foștilor paraziți, el va deveni fond
al întregului popor”8. Pînă la situația care a urmat intrării trupelor române în Basarabia, acest

1
H. Berthelot, p. 252, 283.
2
Vezi I.E. Levit, p. 150–180. Vezi o serie de cazuri grave descrise de Inculeț: O revoluție trăită, p. 80–82.
3
AMR, fond 949, dosar 979, f. 190.
4
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea a II-a, f. 272v.
5
Ibid., partea I, ff. 167v.–168.
6
Ibid., f. 116v.
7
Sfatul Țării, 5 decembrie 1917.
8
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, f. 162.

29
punct de vedere a fost împărtășit de majoritatea deputaților. Întrucît rezolvarea problemei ță-
rănești nu suferea amînare, ea a început să fie examinată cu toată atenția chiar într-un moment
foarte critic pentru Sfatul Țării, cînd se punea problema supraviețuirii acestuia, și anume în
ședința din 5 ianuarie 1918, la care P. Ciumacenko a propus, din partea guvernului, un proiect
de lege agrară, ideea de bază a căruia era: „toate pămînturile de utilitate agricolă, împreună
cu inventarul, trece în mîinile norodului truditor”1. Din punct de vedere practic, realizarea
acestui obiectiv major cădea în sarcina comitetelor agrare, care trebuiau să evalueze întregul
fond funciar și tot inventarul disponibil și abia după aceea să purceadă la împărțirea egalitară a
acestora la țărani. Era recunoscut și dreptul moșierilor de a avea pămînt, dar numai cu condiția
să-l lucreze ei singuri2. Proiectul a fost primit pozitiv de către deputați, iar unii, ca de ex. Buz-
dugan, l-au apreciat chiar cu entuziasm. A fost propusă crearea unei comisii parlamentare care
să examineze acest proiect și să vină cu propuneri la una dintre ședințele viitoare ale plenului.
În baza acestei propuneri, în ședința din 16 ianuarie 1918 a fost aleasă o comisie agrară, din care
făceau parte deputații I. Tudos, V. Gafencu, A. Groppa, Gh. Mare, A. Morari, I. Buzdugan,
Gh. Buruiană (Blocul Moldovenesc), Gh. Demirov, F. Almendinger, S. Starenki, S. Botna-
riuk, T. Nikitiuk, V. Kurdinovski, K. Misirkov (fracțiunea minorităților), I. Panțîri, D. Lungu,
Ch. Sberea, Gr. Turcuman, V. Rudiev, A. Caraiman și P. Cocîrlă (fracțiunea țărănească)3.
Aceasta era prima comisie agrară, care avea să fie condusă de V. Țîganko. Două zile mai devre-
me, în ședința din 14 ianuarie 1918 a Sfatului Țării, Inculeț și Erhan au ținut să atenționeze
deputații asupra necesității de a rămîne fideli Declarației din 2 decembrie cu privire la înzestra-
rea țăranilor cu pămînt. Cel dintîi zicea: „La 2 decembrie noi am adoptat Declarația, după care
tot pămîntul este dat poporului fără plată. Declarația a fost adoptată unanim, de aceea este mai
mult decît straniu să vedem acum că unii deputați au altă atitudine față de această chestiune”4.
Iar Erhan, intuind, probabil, că după intrarea trupelor române în Basarabia realizarea acestei
promisiuni va întîlni mari obstacole, le cerea deputaților: „Vă rog să jurați că în timpul cel mai
apropiat problema agrară va fi realizată legal în baza principiilor enunțate de Declarație”5.
După trei săptămîni, în ședința din 7 februarie a Sfatului Țării, moment în care politica
Parlamentului în problema agrară avea să se schimbe radical, Țîganko anunța: „Comisia agra-
ră a prezentat un proiect de lege agrară pentru examinare în adunarea de astăzi”6. Dar îndată
avea să adauge că, întrucît guvernul anunțase că inițiase pregătirea unei legi provizorii pentru
exploatarea pămîntului pînă la convocarea Adunării Constituante, fracțiunea țărănească pro-
punea ca proiectul elaborat de comisie să fie retras. Motivul acestui comportament aparent
paradoxal avea să-l explice premierul Ciugureanu: „Condițiile în care, zicea el, urmau să se
facă reformele sociale astăzi nu se mai potrivesc. Consiliul de Miniștri consideră că viziunea
Parlamentului asupra problemei agrare este incomodă din multe puncte de vedere, deoarece
socializarea pămîntului nu poate fi realizată în ordine grăbită, așa cum se proiectează a fi făcu-
tă…, eu v-aș ruga să vă abțineți de a propune proiectul de lege, întrucît condițiile de față nu sînt
potrivite”. În continuare, premierul avea să facă o remarcă ce putea să-i uimească și să-i revolte
pe cei care credeau că Declarația din 2 decembrie nu putea fi pusă în discuție. „Împrejurările
politice apărute între timp, observa el, ne forțează să împăcăm două principii: aspirațiile în-
dreptățite ale țăranilor de a primi pămînt și revendicările justificate ale moșierilor. A împăca
aceste două principii este greu și trebuie găsită o soluție de compromis, trebuie să tindem către

1
Ibid.
2
Ibid., f. 162v.
3
Ibid., partea a II-a, f. 202.
4
Ibid., f. 191–191v.
5
Ibid., f. 192.
6
Ibid., f. 267.

30
asta.”1 Ciugureanu, care doar trei săptămîni în urmă declara că pleda fără echivoc pentru rea-
lizarea punctului doi al Declarației din 2 decembrie, acum insista, mai ales, asupra faptului că
sarcina principală nu mai era legea agrară, ci asigurarea țării cu pîine, ca și cum dacă pămîntul
s-ar fi aflat în mîinile țăranilor ei nu l-ar fi lucrat sau dacă nu s-ar fi aflat în stăpînirea lor, nu
l-ar fi lucrat tot ei. În ambele cazuri pîinea putea fi produsă numai de țărani.
Dar primul ministru avea dreptate cînd zicea că momentul nu mai era potrivit pentru re-
forme radicale, deoarece între timp, mai bine zis după intrarea trupelor române în Basarabia,
condițiile se schimbaseră mult. Marii proprietari, în orice caz, o bună parte a lor, reușiseră să
obțină sprijinul autorităților militare din Basarabia pentru a intra în posesia moșiilor care
fuseseră acaparate de țărani. Voi reveni cu unele dintre aceste fapte în alt context. Mai tîrziu,
așa cum voi menționa la locul potrivit, moșierii basarabeni aveau să intre în contact direct cu
guvernul de la Iași și cu regele, plîngîndu-se că, acționînd în spiritul decretelor bolșevice ale
lui Lenin și Trotsky, Sfatul Țării i-a deposedat de pămînturi și averi, pe care le-a dat la țărani
fără nicio despăgubire2. Dat fiind caracterul guvernării românești, alcătuită din oameni cu
multă avere, de regulă, mari moșieri, care nu puteau avea nicio solicitudine pentru țărani, ba
dimpotrivă, îi urau (dovadă: reprimarea sălbatică a răscoalelor țărănești din 1888 și 1907),
precum și marile necazuri pe care această guvernare le-a avut din partea trupelor ruse bolșevi-
zate de pe Frontul Român, e de la sine înțeles că ea nu a putut să nu simpatizeze cu boierii din
Basarabia, chiar dacă cea mai mare parte a acestora nu erau români. La 7/20 martie 1918, pri-
mul ministru A. Marghiloman făcea următoarea consemnare în caietul său cu note politice:
„Sfatul Țării, după ce deposedase pe proprietari, s-a întors la sentimente mai puțin spoliatoare
și a fixat reguli de lucru, care nu lasă însă marilor proprietari mijloace ca să-și cultive moșiile.
În ajun proprietarii primiți de rege și de mine: ei propun să se supună legii românești votată la
Iași. Decidem că, fără să ne amestecăm în reglarea certurilor asupra proprietății, se vor da tru-
pe și cai marilor proprietari pentru ca pămînturile să nu rămînă necultivate”3. Nu era vorba,
desigur, de pur și simplu o relație empatică între două grupuri foarte influente din aceeași ca-
tegorie socială, dar în situația în care Basarabia deja făcea parte din regatul român, socializarea
pămîntului în ținutul de la est de Prut ar fi constituit un mare pericol pentru siguranța marii
proprietăți funciare din România. Nu era de mirare că mulți țărani credeau că după intrarea
trupelor române în Basarabia, Sfatul Țării care funcționase pînă atunci a fost lichidat și în
locul lui a fost format un alt Sfat al Țării, unul moșieresc4.
În aceeași ședință din 7 februarie 1918, care a fost într-un fel crucială pentru soarta țăra-
nilor basarabeni, Halippa aducea la cunoștința deputaților o petiție a marilor proprietari, din
șase puncte, adresată Sfatului Țării, dintre care primul punct cerea: „Accesul proprietarilor
funciari la prelucrarea pămînturilor care le-au fost acaparate și garanție că li se va oferi posi-

1
Ibid., f. 267v.
2
Șt. Ciobanu, p. 252.
3
A. Marghiloman, Note politice, vol. III, București, 1995, p. 108. Nota aceasta extrem de relevantă pentru relații-
le moșierilor basarabeni cu guvernul român conține cîteva inexactități și unele semne de întrebare. Cum se știe,
moșiile nu au fost expropriate de Sfatul Țării, ci direct de țărani în timpul mișcărilor agrare de după revoluție,
și, ceea ce iarăși se cunoaște foarte bine, la început cel puțin o parte a acestor exproprieri s-au făcut organizat și
legal, prin intermediul comitetelor agrare. Prin „regulile de lucru mai puțin spoliatoare” trebuie să înțelegem
Instrucția agrară din 21 februarie 1918, care însă nu era îndreptată împotriva moșierilor, deci nu avea caracter
spoliator în raport cu moșierii, dimpotrivă. Evident că trupele care li se dădeau moșierilor nu puteau avea altă
destinație decît să fie folosite la întoarcerea proprietăților confiscate în timpul mișcărilor agrare din 1917 și deci
la deposedarea țăranilor, fapt confirmat, între altele, și de unele procese-verbale ale ședințelor Sfatului Țării.
Nu este clar ce viza fraza „ei propun să se supună legii românești votată la Iași” – în general, supunere legilor ro-
mânești sau, mai degrabă, exploatarea moșiilor conform legilor cu privire la învoielile agricole, existente la acea
vreme în România? Vezi mai jos referirea la legea românească cu privire la arendarea pămînturilor moșierești.
4
Sfatul Țării, 5 mai 1918.

31
bilitatea de a-și strînge pîinea și a o preda organelor alimentare”. Iar ultimul punct pretindea:
„Restituirea imediată de către populația ținutului a întreg inventarului viu și mort care a fost
jefuit și restabilirea clădirilor și construcțiilor agricole care au fost distruse și arse”5. Comen-
tînd documentul, Halippa observa că „dacă nu demult moșierii implorau să li se garanteze via-
ța, acum înaintează cu totul alte cerințe”. Într-adevăr, situația se schimbase radical. Evident că
guvernului basarabean i s-a cerut să ia toate măsurile posibile în acea situație pentru a satisface
„revendicările justificate ale moșierilor”, cum zicea Ciugureanu, altfel ar fi de neînțeles cum de
ajunsese conducerea Republicii Democratice Moldovenești la situația de a renunța la promi-
siunea cea mai generoasă a Declarației din 2 decembrie 1917, aceea de a da pămînt țăranilor.
Anume constatarea acestei situații l-a făcut pe Țîganko să retragă proiectul de lege agrară din
dezbaterea parlamentului, știind că nu avea nicio șansă să fie votat și sperînd că viitorul va
putea fi mai generos în această privință.
Poziția guvernului asupra modalității de rezolvare a problemei agrare a fost prezentată, în
ședința din 7 februarie, de ministrul P. Erhan. Ca socialist și reprezentant al țărănimii în Sfatul
Țării, el nu putea să renunțe la ideea socializării pămîntului, dar se văzu îndemnat să susțină
că anarhia agrară și confruntările acute dintre țărani și marii proprietari impuneau ca deocam-
dată chestiunea să fie soluționată prin adoptarea unei instrucții agrare privind modalitatea de
exploatare provizorie a pămîntului. Ca bază pentru acest document el propune o concepție din
șapte puncte, dintre care primul și principalul avea următorul conținut: „Tot pămîntul culti-
vabil este declarat fond de arendă al statului, care este distribuit tuturor celor ce sînt în stare
să-l lucreze”. El admitea că moșierii puteau dispune de cîte 40-50 de desetine. La sfîrșit, evident
nemulțumit el însuși de noua situație, declară: „Țărănimea dorește să ducă la bun sfîrșit lupta
sa cu burghezia. Pînă acum, această luptă a luat o formă brutală și sălbatică; de acum încolo o
astfel de luptă nu mai este admisă”. Dar pe de altă parte, „nu sînt admise niciun fel de tendințe
către compromisuri, altfel ne vom încurca și vom provoca complicații colosale pe terenul rela-
țiilor agrare. Și dacă din partea proprietarilor funciari se aud alte cerințe, înseamnă că mizează
pe anumite împrejurări, dar ei greșesc”6.
Raportul ministrului a fost urmat de o dezbatere fierbinte. Majoritatea deputaților, printre
care se evidențiau Halippa, Buzdugan, Buciușcan, Tudos, regretau retragerea de pe agenda de
lucru a Parlamentului a proiectului de lege agrară, conceput în spiritul socializării, dar și-au ex-
primat acordul cu propunerea lui Erhan ca tot pămîntul să fie declarat fond al statului, ceea ce
presupunea că marile proprietăți funciare nu vor fi restabilite. Unii, ca de ex. Cijevschi, Misir-
kov ș.a., susțineau necondiționat noua poziție a guvernului, pe cînd alții (Dutkevici) au profitat
de noua situație pentru a critica Declarația din 2 decembrie, susținînd că țăranilor li se poate
da „o parte a pămînturilor”, dar numai pentru a nu admite „declinul forțelor de producție
ale țării”7. Pline de compasiune pentru țărani au fost mai ales discursurile lui G. Buciușcan și
I. Buzdugan. Cel dintîi observa, între altele, că interesele țăranilor și ale moșierilor erau de ne-
împăcat. Dar de vreme ce relațiile agrare urmau să fie reglementate în baza Instrucției Sfatului
Țării, aceasta trebuia să insiste ca distribuirea și stăpînirea, în fapt, a pămînturilor să se afle în
competența comitetelor agrare. Apoi să nu existe arendă, ci impozite, iar guvernul să asigure
țărănimea muncitoare cu inventar viu și mort. „Țăranii, zicea el, doresc ca veniturile să nu intre
în buzunare străine (adică ale boierilor – a.), ci să aparțină Republicii, care va dispune de ele.”8
Iar Buzdugan observa că toată discuția asupra acestei chestiuni îl convingea că era nevoie de
lege agrară, nu de Instrucție. Adresîndu-se țăranilor, care constituiau aproape tot Parlamentul,

5
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea a II-a, f. 271.
6
Ibid., f. 269–269v.
7
Ibid., f. 272.
8
Ibid., 270v.

32
el zicea: „Domnilor deputați, se înțelege că moșierii vor porni o luptă puternică și se vor stă-
rui să smulgă totul din mîinile voastre, dar trebuie să ne consolidăm și victoria va fi de partea
noastră. Dacă inventarul va fi întors în comitetele agrare, atunci trebuie ca proprietarii să nu-l
poată folosi, ci numai țăranii, deoarece așa am anunțat în Declarație. Dacă moșierii vor prelu-
cra pămîntul cu munca loc proprie, atunci poftim, dar dacă se vor folosi de munca țăranilor,
aceasta este inadmisibil. Plată de arendă pentru pămînt nu trebuie să fie. Altă chestiune sînt
impozitele. Pămîntul este luat de țăranii care îl consideră un bun al lor și nu vor da nimănui
nicio copeică, deoarece destul au plătit cu sîngele și cu viața lor pentru pămînt, și nu există
atîta aur ca să se poată aprecia cît au plătit țăranii pînă acum”. Apoi adaugă: „După realizarea
Instrucției, trebuie să revenim la legea agrară, să completăm Comisia agrară cu alți delegați, să
elaborăm legea și să o introducem în Parlament”1. Țîganko, deși renunțase deocamdată la legea
agrară, la fel considera că Instrucția era doar „un prolog” la ceea ce urma să se facă, de fapt,
în folosul țărănimii. „Principiile de bază ale Instrucției, zicea el, sînt: lichidarea proprietății
private asupra pămîntului, aprecierea pămîntului să nu se facă în baza relațiilor de arendă, ci
a impozitării de stat, și interzicerea rentei prin lege”2. La sfîrșitul dezbaterilor, premierul Ciu-
gureanu a ținut să reitereze poziția guvernului pe care o anunțase la începutul ședinței: „Cînd
am zis că legea agrară nu trebuie introdusă (pe agenda Parlamentului – a.), am reieșit dintr-un
considerent principial, și anume că în Basarabia socializarea pămîntului nu poate fi realizată
nici în momentul de față și nici în anii apropiați”3. Încheind dezbaterile, raportorul Erhan revi-
ne la principala sa propunere pe care o considera o treaptă spre realizarea reformei preconizate
de Declarația din 2 decembrie: „Eu îndrăznesc să afirm că din moment ce fondul funciar va fi
anunțat, țăranii se vor liniști, și aceasta este prima treaptă de la care vor porni toate celelalte
reforme pentru socializarea pămîntului”4. Astfel, dacă nu majoritatea deputaților, în orice caz
mulți dintre ei au rămas la convingerea că reforma agrară radicală, fondată pe ideea socializării,
rămînea obiectivul fundamental în ceea ce privea satisfacerea intereselor țărănimii.
Instrucția agrară a fost luată în dezbatere la 16 februarie și a fost examinată articol cu ar-
ticol în opt ședințe, pînă la 21 februarie 1918, pe parcursul cărora majoritatea deputaților au
fost convinși să accepte poziția guvernului, adică să renunțe, cel puțin deocamdată, la ideea
socializării. La ultima ședință a fost adoptată în lectura a doua varianta definitivă a acestui do-
cument5. Propunerea lui Erhan, care constituia primul articol al documentului și care conținea

1
Ibid., ff. 270v., 272.
2
Ibid., f. 272.
3
Ibid., f. 272v.
4
Ibid., f. 273v. Nu este deloc lipsit de interes faptul că Inculeț, care prezida ședința și care fusese și el, ca și Erhan,
Halippa, Țîganko ș.a., delegat în Parlament din partea țăranilor, nu a luat nicio atitudine în această chestiune,
nu a pledat nici pentru soluția propusă de guvern, dar nu a susținut nici ideea inițială în problema agrară, așa
cum aceasta fusese prevăzută în Declarația Sfatului Țării din 2 decembrie 1917, cum anunțase el însuși în dis-
cursul său inaugural din 21 noiembrie 1917 („tot pămîntul să fie dat poporului truditor”) și cum susținuse cu
tărie puțin mai devreme, în ședința din 14.01.1918 a Parlamentului. Aceasta demonstrează că Inculeț ajunsese
să se convingă că în situația apărută după intrarea trupelor române în Basarabia realizarea prevederii din De-
clarație cu privire la pămînt nu mai era posibilă. Iată de ce el tăcea, pasînd guvernului responsabilitatea foarte
grea și tot atît de neplăcută de a-și asuma schimbarea macazului. Doar mult mai tîrziu, după realizarea Unirii,
cînd făcea parte din guvernul român, el avea să arate deschis, dar fără să declare că renunțase la convingerile sale
socialiste, că reprezentanții păturilor bogate și privilegiate ale populației aveau toate drepturile să se ocupe de
soarta Basarabiei. Astfel, pronunțîndu-se în ședința din 13.04.1918 asupra programului noului guvern, condus
după Unire de P. Cazacu, și referindu-se, în special, la faptul cine putea face parte din el, Inculeț atenționa
deputații asupra faptului cît de periculoasă era lozinca „Jos burghezia!”, de unde trăgea concluzia care urmărea
să-i tempereze pe foștii revoluționari: „Burgheziei nu i se pot da multe locuri, dar burghezia trebuie să fie” în
conducere și, în general, trebuia să participe la hotărîrea destinului Basarabiei: ANRM, fond 727, inv. 2, do-
sar 55, f. 168v.
5
Uneori întîlnim părerea că Instrucția ar fi fost o lege agrară concepută în spirit bolșevic: Șt. Ciobanu, Unirea…,
p. 63. În realitate, acest document nu era o lege de reformă agrară – o astfel de lege avea să fie elaborată mai

33
ideea fondului funciar de stat, a fost amendată, la inițiativa Blocului Moldovenesc, astfel: „În
vederea momentului de grele încercări și a foametei care amenință țara, pînă la soluționarea de-
finitivă a problemei agrare pe cale legală, Guvernul Republicii Democratice Moldovenești ia în
custodia și la dispoziția sa toate pămînturile de importanță agricolă”1. Deci, în ultima redacție
nu se mai spune că pămîntul era fond de stat, care, așa cum gîndea Erhan, urma să fie lăsat spre
folosire țăranilor, ci doar era pus sub controlul statului, această situație fiind impusă, așa cum
am văzut, de dorința guvernului de a ține seama de „revendicările justificate ale moșierilor”.
Altfel spus, chestiunea exproprierii posesiunilor latifundiare a fost scoasă pentru totdeauna de
pe ordinea de zi.
Dar în viața practică avea să se vadă că realitățile din relațiile agrare erau de așa natură că
îndeplinirea Instrucției date de Sfatul Țării comitetelor agrare era foarte greu de înfăptuit,
iar în unele situații chiar imposibil, în cea mai mare parte din cauza acelor moșieri care reu-
șiseră să-și întoarcă proprietățile cu ajutorul trupelor și al jandarmilor români, precum și cu
sprijinul primarilor și al prefecților care între timp aveau să ia locul upravelor de zemstvă și
al comitetelor sătești2, dar și din refuzul multor țărani de a renunța la pămîntul pe care îl ob-
ținuseră pe parcursul mișcării agrare din anul 1917. La sfîrșitul lunii ianuarie 1918, genera-
lul A. Lupescu, adjunct al comandantului Cartierului General al armatei române, constata:
„Din informații particulare, a devenit cunoscut că comandanții noștri din Basarabia consideră
o datorie a lor să-i restabilească pe proprietari în drepturile lor materiale de care au fost lipsiți
prin mișcarea revoluționară ce a avut loc înaintea intrării trupelor noastre în Basarabia”3. Astfel
de fapte erau semnalate și în ordinul din 10 februarie 1918 al generalului I. Istrati, comandantul
corpului 6 armată din care făceau parte diviziile aflate în Basarabia4. Acești comandanți cereau
militarilor să nu se implice în relațiile dintre proprietari și țărani, dar ordinele lor, chiar dacă
erau sincere, nu puteau fi executate din simplul motiv că indicațiile guvernului erau ca unitățile
militare să se afle la dispoziția proprietarilor. Dar, așa cum aflăm din observațiile unor coman-
danți ai unităților militare care au intrat în ianuarie 1918 în Basarabia, aici „mișcarea agrară
nu a plecat de pe loc”, altfel spus, nu din nevoia țăranilor de a avea pămînt, ci a fost adusă de
bolșevici5 și prin urmare efectele ei trebuiau lichidate, adică plugarii trebuiau să fie deposedați
de pămînturile obținute în timpul revoluției agrare din 1917. În ședința Sfatului Țări din 2 mai
1918, unii deputați care umblaseră prin sate relatau că multe „comitete agrare lucrează rău și
defel nu-i satisfac pe țărani”, iar altele nu funcționează deloc, „fiind înlocuite de comisari și de
autoritățile militare române”6. C. Filipescu, specialist în probleme agrare, trimis de guvernul
român în Basarabia îndată după intrarea trupelor române în ținut, avea să constate că Instruc-
ția agrară „n-a dat niciun rezultat”7. La 2 iulie 1918, Consiliul Directorilor Generali a lichidat
comitetele agrare, competența lor fiind trecută, formal, la upravele de județ și de voloste8, care
însă, așa cum am văzut, aveau să fie înlocuite, la rîndul lor, de funcționari numiți de autorități.
În toamnă, prin eforturile corpului agronomic al Basarabiei din cadrul directoratului de agri-

tîrziu – și era complet străin spiritului decretului lui Lenin cu privire la pămînt. Șt. Ciobanu era fiu de țărani, și
în timpul evenimentelor din 1917–1918 a împărtășit ideile revoluționare cu privire la problema țărănească, dar
după Unire, sub influența atitudinii categoric negative față de revoluție, ce domnea în cercurile oficiale și avute
din România, a trebuit să arate că vedea altfel această problemă.
1
ANRM fond 727, inv. 2, dosar 55, f. 325v.
2
Ibid., ff. 259v.–260v.
3
Sfatul Țării, 9 februarie 1918.
4
Șt. Ciobanu, p. 225.
5
M. Schina, Basarabia: ianuarie 1918–iunie 1919, București, 1938, p. 19.
6
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, ff. 187v., 190.
7
C. Filipescu, E. Giurgea, Basarabia. Considerațiuni generale agricole, economice și statistice, Chișinău, 1919,
p. 188.
8
I. Țurcanu, Relațiile agrare din Basarabia în anii 1918–1940, Chișinău, 1991, p. 19.

34
cultură, a fost reeditată Instrucția din 21 februarie în spiritul legii de arendare obligatorie a
pămînturilor moșierești, adoptate în România la 12 octombrie 1918, ce orienta relațiile agrare
într-un trecut îndepărtat1. Astfel a fost îngropată definitiv ideea Sfatului Țării de a da pămîntul
la țărani. Mult mai devreme, în ședința din 16 mai 1918 a Sfatului Țării, Buzdugan observa că
țăranii plăteau 70-80 de ruble pentru desetina de pămînt arendat2.
Și totuși autoritățile nu au putut ignora complet doleanțele țărănimii basarabene și nici
mutațiile produse în raporturile de proprietate funciară în urma revoluției ruse. Votarea la
27 martie 1918 a unirii Basarabiei cu România avea să semnaleze o schimbare neașteptată în
atitudinea guvernului de la Iași față de ceea ce însemna problema agrară basarabeană. Am
văzut că reglementarea relațiilor de proprietate asupra pămîntului prin intermediul comite-
telor agrare se dovedise ineficientă, în situația în care diferendele în acest domeniu, generate
de tulburările din 1917, continuau să dăinuie ca o mare problemă, ceea ce arăta că reforma
agrară rămînea singura soluție pentru depășirea acestei situații, cu atît mai mult cu cît ne-
voia unei astfel de reforme fusese anunțată și în România, chiar mult mai devreme. Drept
urmare, acest obiectiv avea să constituie condiția principală din Declarația de unire condi-
ționată din 27 martie 1918: „Sfatul Țării actual rămîne și în continuare pentru rezolvarea
și realizarea reformei agrare în corespundere cu nevoile și dorințele poporului nostru”3. În
scopul realizării acestui obiectiv, componența Comisiei agrare, constituite prin hotărîrea din
16 ianuarie 1918 a Sfatului Țării, a fost lărgită, în ședința din 11 mai, de la 21 la 27 de membri,
inclusiv 18 din partea Blocului Moldovenesc și a fracțiunii țărănești și 9 de la minorități4. În
ședința din 16 mai 1918, președintele Parlamentului anunța că a doua zi comisia urma să-și
înceapă activitatea5. Ziarul Sfatul Țării avea să informeze că, într-adevăr, a doua zi a avut loc
prima ședință a Comisiei, la care a fost aleasă conducerea acesteia în persoana lui V. Țîganko,
președinte, A. Crihan, vicepreședinte, și Gh. Năstase, secretar. Printre alte lucruri stabilite
atunci a fost hotărîrea ca ședințele Comisei să fie ținute marți, joi și sîmbătă și urmînd să fie
publice, ca și cele ale Parlamentului6. În cuvîntarea ținută la 25 iunie 1918 în parlamentul
român, Inculeț spunea că legea pentru reforma agrară putea fi gata în ianuarie 19197, dar
precipitarea evenimentelor în legătură cu apropierea sfîrșitului războiului a grăbit activitatea
Comisiei. Fiind prezent la ședința din 23 mai 1918 a Sfatului Țării, el observa că ianuarie
1919 era un termen prea mare și îi îndemna pe deputați să se grăbească astfel că cel mai tîrziu
„la începutul toamnei problema agrară trebuie să fie rezolvată”8. Fiind, se vede, forțată de
autorități, Comisia agrară anunța în septembrie, împreună cu Comisia constituțională, că
își vor încheia lucrările pînă la 1 octombrie 1918, astfel ca în acel moment Parlamentul să-și
poată relua lucrările9. Dar, așa cum avea să noteze ziarul Sfatul Țării, promisiunea aceasta nu
era deloc realistă, întrucît Comisia agrară, care, conform rapoartelor unor experți, era lipsită
de competența necesară pentru o sarcină atît de complicată10, mai avea încă mult de făcut, și
cu toate că a lucrat foarte intens, proiectul de lege agrară a putut fi prezentat în Parlament

1
Ibid., p. 20.
2
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, f. 231. Din relatarea lui Buzdugan nu este destul de clar dacă era avută în
vedere plata de arendă sau impozitul la stat, dar felul cum au evoluat relațiile agrare pînă la data la care vorbea
acest deputat nu lasă nicio îndoială că era vorba totuși de plata de arendă.
3
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, f. 128v. Vezi și Cuvînt Moldovenesc, 1 aprilie 1918; Șt. Ciobanu, p. 268.
4
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, f. 200.
5
Ibid., f. 228v.
6
Sfatul Țării, 24 mai 1918.
7
Ideologie și structuri comuniste…, p. 469.
8
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, f. 263.
9
Ibid., dosar 90, f. 12.
10
AMR, fond 443, dosar 7, f. 45.

35
abia în seara zilei de 26 noiembrie 1918 și votat noaptea, la începutul zilei următoare, după
care Sfatul Țării a fost lichidat. Evident, reforma agrară propriu-zisă putea fi realizată abia
după aceea, în fapt însă procesul respectiv s-a tărăgănat pînă după votarea în Parlamentul
României, la 11 martie 1920, a unei alte legi agrare pentru Basarabia1.
Am menționat aici doar cîteva momente referitoare la preocuparea Sfatului Țării pentru
problema agrară. Fenomenul acesta este incomparabil mai complicat. Bogatul material docu-
mentar despre el prezintă un mare interes nu doar din cauză că, fiind un parlament țărănesc,
Sfatul Țării avea drept obiectiv fundamental asigurarea țăranilor cu pămînt, ci și pentru fap-
tul că documentele ce vizează acest fenomen conțin o informație prețioasă despre realitățile
basarabene de la începutul sec. al XX-lea, inclusiv despre relațiile agrare și starea agriculturii,
care era principala, aproape singura, ramură economică sub aspectul ponderii ei în economia
Basarabiei, despre potențialul demografic al ținutului, structura socială a populației rurale
ș.a. În plus, documentele Comisiei agrare conțin multe date relevante cu privire la realitățile
basarabene și la relațiile Basarabiei cu regatul român în perioada în care Sfatul Țării nu a func-
ționat, adică de la sfîrșitul lunii mai pînă la sfîrșitul lunii noiembrie 1918.

Alte eforturi în serviciul populației

și pentru buna așezare a vieții publice
Parlamentul basarabean s-a confruntat cu numeroase alte fenomene. Formal, el a existat
un an de zile, dar în fapt ședințele sale în plen au ținut doar o jumătate de an, deoarece de la
25 mai și pînă la 25 noiembrie 1918, adică exact șase luni, activitatea sa în plen a fost suspen-
dată. În pofida acestui fapt și cu toate i-a fost dat să activeze în condiții extrem de nefavora-
bile, el și-a asumat prea greaua sarcină a reconstruirii revoluționare a societății basarabene, și
chiar dacă în acele împrejurări realizarea acestui obiectiv avea să se dovedească a fi imposibilă,
totuși a reușit să găsească soluțiile adecvate măcar pentru unele probleme stringente ale mo-
mentului.
Un fenomen de importanță maximă în acel moment era starea economiei ținutului și, în
special, asigurarea populației cu produse alimentare. Din păcate, nici procesele-verbale și nici
alte surse de informație din acea vreme nu conțin date suficient de complete și de relevante
asupra stării generale a economiei basarabene. În anii războiului fusese cercetată statistic
doar economia agricolă, mai bine zis, au fost înregistrate gospodăriile agricole, dar, mai în-
tîi, operațiunea aceasta nu a fost finalizată, apoi materialul adunat nu a fost sistematizat și
cercetat2. Despre celelalte ramuri ale economiei se știa și mai puțin, așa încît fenomenul în
ansamblul lui putea fi apreciat cu destulă aproximație. Astfel, salutînd Parlamentul, în șe-
dința din 26 februarie 1918, din partea celui de-al doilea grup al deputaților evrei care fusese
primit atunci în legislativ, M. Sluțki observa că, în pofida faptului că Basarabia dispunea de o
serie de disponibilități favorabile pentru o evoluție economică de succes (poziție geografică,
vecinătatea mării, condiții naturale, suficientă forță de muncă etc.), starea reală a economiei
ținutului era departe de a fi favorabilă: „Căile de comunicație, care sînt o pîrghie extrem de
importantă pentru cultură și viața economică, se află într-o stare aproape primitivă, la fel ca
șoselele. Agricultura este la o etapă embrionară. Comerțul și industria sînt slab dezvoltate.
Noi producem peste 100 000 de puduri de tutun și nu avem nicio fabrică de tutun, de aceea
sîntem nevoiți să-l exportăm, și din această operație nouă ne revin doar niște fărîme, iar

1
Vezi pe larg despre acest subiect I. Țurcanu, p. 21 sqq.
2
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, ff. 243–246v. Vezi și pr.-v. 80, nota 1; Н.К. Могилянский, Из итогов
сельскохозяйственной переписи 1916 г., Chișinău, 1918.

36
partea leului o cîștigă alții”1. Conform unor date din acea vreme, înainte de război Basarabia
producea 55 mil. puduri de cereale, din care pentru consumul propriu folosea 33 mil. Însă
în anul 1918 se putea conta doar pe 13 mil. puduri de pîine2. Această situație era agravată
de război și de efectele negative ale revoluției, mai ales după lovitura de stat bolșevică.
Dezorganizarea transportului, dezastrul economic, lipsa bunurilor de primă necesitate, și
în primul rînd a produselor alimentare, erau semnalate mereu în ședințele Sfatului Țării.
Astfel, la 18 mai 1918, deputații atrăgeau atenția guvernului asupra pericolului foametei, a
creșterii mari a prețurilor la obiectele de consum, se arătau îngrijorați de faptul că chiar Chi-
șinăul cu împrejurimile sale se afla în pragul unui colaps economic: aici, dar și în alte orașe,
transportul și comunicațiile erau dezorganizate, tramvaiul dispăruse, lipseau zahărul, ceaiul,
petrolul lampant și țițeiul, Chișinăul mai suferea și din lipsă de apă potabilă. Erau cerute
măsuri energice pentru asigurarea populației cu pîine la prețurile stabilite de Sfatul Țării3.
În ședința din 27 decembrie 1917 a Parlamentului, primul ministru Erhan anunța că „de la
1 ianuarie 1918 în tînăra noastră republică nu va mai fi nicio instituție de învățămînt care să
primească mijloace din centru, și dacă în decursul ultimei săptămîni Consiliul Directorilor
Generali, care s-a aflat sub presiunea a zeci de instituții chinuite de foame, a găsit posibilitatea
de a aloca 2 milioane de ruble, atunci din luna ianuarie apare problema întreținerii întregii
armate de oameni ai muncii din ținutul nostru, și situația aceasta este atît de periculoasă, încît
trebuie luate măsurile cele mai hotărîte”4. În mediul urban șomajul era foarte ridicat, rubla,
în special cea din emisiunile Guvernului Provizoriu (Lvov și Kerenski) se devalorizase catas-
trofal, iar după pătrunderea în ținut a leului românesc, multă vreme nu s-a reușit asigurarea
unei parități corecte a celor două valute, fapt ce stimula specula și operațiunile frauduloase cu
valută. Anumite persoane influente, care dispuneau de automobile, profitau de diferența mare
de curs a celor două valute, în regat și în Basarabia, cărînd saci cu ruble în România și aducînd
înapoi mari cantități de lei.
Mijloacele financiare de care dispunea Sfatul Țării erau extrem de modeste, mai ales
după ce fuseseră rupte legăturile cu marile centre urbane ale fostului imperiu țarist, iar
contactele directe cu România încă nu fuseseră stabilite sau abia începeau să se înfiripe.
Se impunea sarcina ca Republica Democratică Moldovenească să aibă propriul organism
financiar. Drept urmare, în ședința din 17 ianuarie 1918, președintele Paramentului anunța
că ministrul finanțelor, T. Ioncu, prezentase proiectul de lege „Cu privire la naționalizarea
Băncii de Stat și a Trezoreriei”, care prevedea, între altele: „1) De la 1 ianuarie 1918 Banca
de Stat este declarată Bancă Națională a Republicii Moldovenești și se numește BANCA
NAȚIONALĂ MOLDOVENEASCĂ. 2) Trezoreria de Stat este redenumită Trezoreria
Republicii Moldovenești. 3) Casele de Economii de Stat sînt declarate Case Populare de
Economii ale Republicii Moldovenești”5. Crearea propriilor instituții financiare a permis
ca, în pofida foarte slabelor resurse bănești ale republicii, Parlamentul și guvernul să poată
lua cele mai stringente măsuri pentru remunerarea măcar parțială a categoriilor de lucrători
și populație care erau întreținute de la bugetul de stat: slujbașii căilor ferate, ai poștei și tele-
comunicațiilor, militarii, pedagogii, studenții, elevii ș.a.6 Pentru a obține bani, Sfatul Țării
a introdus accize la cele două produse profitabile ale ținutului, tutun și vin7. A fost obținută

1
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea a II-a, f. 337–337v.
2
Cuvînt Moldovenesc, 3 noiembrie 1917.
3
Ibid., dosar 55, f. 236.
4
Ibid., dosar 21, partea I, f. 130v.
5
Ibid., dosar 21, partea a II-a, f. 209.
6
Ibid., ff. 241v., 340–341, 343; dosar 55, ff. 148–149, 157v., 161–161v., 163, 175v.–179v., 231v., 239, 240–240v.,
241v.
7
Ibid., dosar 21, partea a II-a, ff. 262–262v., 273v.–274, 278v.–279v. Din unele procese-verbale aflăm că înainte
de război venitul total din ramurile productive ale Basarabiei era de peste 23 mil. de ruble, inclusiv profitul.

37
posibilitatea de a trece la redresarea unor sectoare ale economiei, începînd cu transportul.
Întrucît nu se putea pune, în acele condiții, problema construirii de șosele sau de amenajare
a căilor maritime și fluviale, trebuia, întîi de toate, reactivat și dezvoltat transportul fero-
viar, care, așa cum observa inginerul Mujicikov, unul dintre administratorii căilor ferate
basarabene, în ședința din 28 februarie 1918 a Sfatului Țării, avea mari carențe din cauza
faptului că în Rusia țaristă „gospodăria feroviară fusese atît de prost organizată, încît era
mai degrabă producătoare de pierderi decît de profit”1. În plus, căile ferate ale ținutului
fuseseră serios deteriorate în timpul războiului și al haosului generat de revoluție. Era firesc
ca Sfatul Țării, împreună cu guvernul RDM, să facă tot ce se putea în acel moment pentru
a ameliora măcar parțial starea acestei ramuri a transporturilor. În ședința menționată mai
sus, Parlamentul a decis să aprobe cererea guvernului de a înființa două direcții noi în ca-
drul Ministerului Comunicațiilor, una a căilor ferate și alta a șoselelor și pentru transportul
pe apă, cărora le revenea sarcina reparării și construcției de noi căi de comunicație. Au fost
alocate și mijloacele financiare pentru realizarea acestei inițiative2. La propunerea ministru-
lui transporturilor N. Bosie-Codreanu, Parlamentul a aprobat, în ședința din 26 februarie
1918, un program de optimizare a funcționării căilor ferate, pe de o parte, eliberînd un
număr de funcționari, care fuseseră aduși provizoriu în Basarabia în timpul războiului și
ajutîndu-i să se întoarcă în Ucraina și în Rusia, iar pe de altă parte, îmbunătățind starea
materială a lucrătorilor rămași în sistem. În acest scop și pentru alte nevoi ale domeniului,
ministerului i-a fost alocată o sumă inițială de 830 000 de ruble3.
Dar sarcina întreținerii și dezvoltării căilor de comunicație, mai cu seamă a transportului
feroviar, depășea posibilitățile financiare ale Republicii Moldovenești, de aceea guvernul a
propus Parlamentului semnarea unei convenții cu una din țările vecine, care ar fi fost intere-
sată de căile ferate basarabene, pentru exploatarea în comun a acestora. Întrucît în acel mo-
ment alt partener de nădejde, în afară de România, nu s-a găsit, a fost propusă semnarea con-
venției cu guvernul român. O astfel de decizie era cu atît mai motivată cu cît, începînd de la
15 decembrie 1917, Comandamentul suprem al trupelor ruse de pe Frontul Român ceda-
se armatei române controlul asupra căilor ferate basarabene4. Evident, deputații minoritari
s-au opus cu îndîrjire propunerii guvernului, dar în ședința din 7 martie 1918, în care a fost
examinată această chestiune, Parlamentul a adoptat totuși textul convenției cu 70 de voturi
pentru și 46 împotrivă5. Această decizie era cu atît mai justificată, cu cît în condițiile în care
războiul încă nu se terminase, căile ferate basarabene prezentau un interes deosebit pentru
Puterile Aliate. În ultimele zile ale anului 1917, generalul Henri Berthelot se angajase să dea,
din partea Misiunii militare franceze din România, pentru căile ferate rusești legate direct
cu Frontul Român aproape un milion de ruble6. Mai devreme, pe la mijlocul lunii decembrie,
el îi dăduse lui Șcerbacev, pentru căile ferate basarabene trei milioane de lei7. Iar la 10 februa-
rie 1918 generalul nota: „Sir Barclay vine împreună cu Watson (ambasadorul Marii Britanii
și, respectiv, colonel englez în România – a) să îmi spună că se pot oferi imediat 300 000
de franci pentru căile ferate basarabene, dar că este necesar să supunem chestiunea atenției
guvernelor aliate”8.

obținut din vînzarea vinului constituia 14 mil.: Ibid., dosar 55, f. 249.
1
Ibid., f. 249.
2
Ibid., f. 250v.
3
Ibid., f. 341v.
4
AMR, fond 949, dosar 934, f. 237.
5
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, ff. 40–43.
6
H. Berthelot, p. 299.
7
Ibid., p. 289.
8
Ibid., p. 317.

38
 Sfatul Țării și guvernul său, Consiliul Directorilor Generali, au avut o serie de inițiative
de mare impact public pentru redresarea stării generale a economiei și realizatea unui larg pro-
gram social, între care, de ex., reducerea considerabilă a impozitelor indirecte și introducerea
impozitului pe venit, ceea ce ar fi ameliorat foarte mult starea finanțelor publice. De altfel, asu-
pra unei măsuri similare mai mulți deputați din diferite fracțiuni insistaseră și atunci cînd ce-
ruseră ca Instrucția agrară să prevadă excluderea plății de arendă pentru folosirea pămîntului
și introducerea impozitului către stat, astfel ca banii să nu ajungă în buzunarele boierilor (zi-
cea, de ex., G. Buciușcan), ci să intre în vistieria țării. În diferite momente, ca de ex. în ședința
din 18 aprilie 1918, a fost propusă elaborarea unui set de legi cu caracter social pentru fixarea
unui plafon al salariului, reglementarea duratei zilei de muncă, protecția muncii, asigurarea de
stat a oamenilor muncii ș.a.1 Evident că realizarea unor astfel de măsuri ținea de un timp de cel
puțin cîțiva ani, pe care însă Sfatul Țării nu l-a avut. A reușit, în schimb, mult mai bine să-și
dovedească crezul și eficiența în domeniile învățămîntului și culturii. Am văzut mai sus cît de
mult au insistat unii deputați din Blocul Moldovenesc ca limba rusă să cedeze locul, ca limbă
oficială, limbii române, și efectele pozitive ale acestei politici nu au întîrziat să apară. Tendința
irezistibilă de a scoate ținutul de sub orice fel de dominație rusească s-a manifestat, mai ales,
în dorința de a crea în Basarabia o școală națională proprie, în care predarea disciplinelor de
studiu să se facă în limba majorității populației, fără să fie impuse restricții învățămîntului în
limbile minorităților naționale. S-au evidențiat pe acest tărîm, mai ales, P. Erhan și Șt. Cioba-
nu, ca miniștri ai educației, cel dintîi și ca prim-ministru pînă la mijlocul lunii ianuarie 1918,
precum și Andrei Scobioală în funcția de viceministru al școlilor.
În viziunea guvernului, problema învățămîntului viza două sarcini fundamentale: 1) redre-
sarea și reorganizarea lui sub toate aspectele, după lunga perioadă de dominație rusească și în
urma războiului și a revoluției în care școala fusese dată uitării; 2) naționalizarea învățămîntu-
lui, adică organizarea acestuia astfel ca limba română să constituie principalul său instrument
de funcționare: în această limbă să se facă pregătirea cadrelor de pedagogi, ea să fie limba de
predare a disciplinelor de studiu și, totodată, limba de comunicare în mediul școlar. Fiind so-
licitat de către deputați să arate ce urmărea să facă guvernul în problema învățămîntului, mi-
nistrul P. Erhan prezentă, în ședința din 28 ianuarie 1918 a Paramentului un program amplu
de măsuri, printre care dezvoltarea rețelei de școli medii și primare, mai ales în mediul rural,
elaborarea manualelor proprii și pregătirea cadrelor de învățători, atragerea diferitor factori
sociali la organizarea și promovarea învățămîntului, inclusiv zemstvele, comitetele de părinți
ș.a. Realizarea acestui program solicita cca 10 mil. ruble pe an, greu de găsit în acele condiții2.
Mai tîrziu, îndată după Unire, noul premier, P. Cazacu, prezentîndu-și programul de guverna-
re în fața deputaților, insista, mai ales, asupra necesității pregătirii pedagogilor în seminarele
pentru învățători, în Institutul învățătoresc din Chișinău și în cadrul cursurilor organizate
special în acest scop, anunța apoi trecerea treptată la implementarea învățămîntului profesio-
nal începînd chiar din școala primară, iar într-o perspectivă nu prea îndepărtată – introducerea
învățămîntului primar obligatoriu, sarcină care era impusă de faptul că, mai ales, în mediul
rural știința de carte era foarte scăzută3. Cît privește naționalizarea învățămîntului, aceasta
viza derusificarea școlii, fenomen care urma să fie realizat, în școala primară, chiar din anul
de studii 1918/1919, iar în școala medie pe etape, începînd de la primele clase. Acest proces
decurgea însă extrem de greu, și nu doar din cauza rezistenței multor factori cu predispoziții
antiromânești, inclusiv în Sfatul Țării, ci, așa cum observa Erhan, și pentru că realizării acestei

1
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, ff. 166–166v.
2
Ibid., dosar 21, partea a II-a, f. 231–231v.
3
Ibid., dosar 55, f. 159v.–160.

39
sarcini de importanță vitală pentru Basarabia se opuneau în unele locuri chiar țăranii1. Au fost
luate măsuri concrete pentru îndeplinirea sarcinilor asumate. Conform raportului prezentat
de A. Scobioală în Parlament, la 14 aprilie 1918, în vara acelui an urmau să frecventeze cursu-
rile de învățători, în trei etape, 2 700 de persoane, dintre care moldoveni cca 1 500, iar restul
minoritari. Pentru realizarea acestei activități, deputații au aprobat suma de aproape 900 mii
de ruble. Unele zemstve județene, ca cele din Bălți și Soroca, se angajau să aloce fiecare cîte 152
mii de ruble. Era preconizată trimiterea de cursanți la Kiev, București, Iași și în alte orașe din
afara Basarabiei2.
În atmosfera incertă și plină de neajunsuri din acel moment starea învățămîntului era ex-
trem de grea. Învățătorii nu-și primeau salariile mai multe luni la rînd, iar asta îi determina să
părăsească școala, în căutarea unor alte surse de existență. S-au luat măsuri pentru depășirea
acestei situații, atît cît se putea în acele condiții. Miniștrii Șt. Ciobanu și P. Erhan au solicitat
în repetate rînduri bani pentru plata pedagogilor sau pentru întreținerea cursurilor de pregă-
tire a învățătorilor, ca de ex. în ședințele din 26 februarie și 21 mai 1918, și, de regulă, cererile
lor de fiecare dată erau satisfăcute3, în pofida faptului că bugetul republicii era destul de sărac.
Luînd cuvîntul pe marginea solicitării din 21 mai a lui Șt. Ciobanu, deputatul V. Lunev obser-
va că dacă pînă la revoluție în Basarabia erau alocate anual pentru învățămînt 1,8 mil. de ruble,
în anul 1918, numai în primele patru luni, fuseseră cheltuite în acest scop 1,6 mil.4 (ținîndu-se
cont însă de faptul că între timp rubla se devalorizase foarte mult).
Fiind, întîi de toate, reprezentantul populației majoritare a ținutului, al moldovenilor, care
sub ocupația țaristă au fost ținuți la distanță de viața culturală, în manifestările ei mai ele-
vate, Sfatul Țării a văzut o datorie a sa de a crea condițiile necesare pentru lichidarea acestei
nedreptăți. La începutul anului 1918, ministrul de atunci al învățămîntului, P. Erhan, venise
în Parlament cu inițiativa de a transmite Sala de conferințe „A.S. Pușkin” Societății cultu-
rale „Făclia” pentru a fi transformată, cu susținerea financiară a guvernului, în teatru în care
spectacolele să aibă loc în limba română5. În acel moment însă reprezentanții minorităților au
opus rezistență înverșunată ca această frumoasă intenție să nu poată fi realizată. Ba aceștia au
avut și susținerea unor moldoveni din fracțiunea țărănească, de felul lui P. Cocîrlă6. Chesti-
unea a fost readusă în ședința din 14 martie 1918 a Parlamentului, și datorită intervențiilor
energice ale deputaților P. Erhan. V. Cijevschi, I. Buzdugan, N. Bosie-Codreanu, N. Bivol,
V. Gafencu, E. Sinicliu, Gh. Buruiană, E. Alistar și T. Ioncu, propunerea guvernului a fost
acceptată, fiind, totodată, alocați și banii necesari pentru reparația și reconstrucția clădirii în
corespundere cu noua ei destinație7. Astfel, în primăvara anului 1918, în Chișinău a fost creat
teatrul național care în acel moment se afla sub autoritatea Societății culturale „Făclia”.
Una dintre preocupările de bază ale Sfatului Țării a constituit-o organizarea puterii de
stat în afara Chișinăului, în județe și în orașele de provincie, și asigurarea unei conlucrări
eficiente între organele centrale și cele locale ale puterii. O colaborare armonioasă cu vechile
structuri ale puterii, cum erau dumele și zemstvele, nu era ușor de realizat, în ciuda faptului
că acestea erau considerate instituții democratice, deoarece în ele dominau minoritarii care
făceau tot ce puteau pentru obstrucționarea activității Sfatului Țării. Mai existau și organe
administrative create în timpul războiului, ca de ex. direcțiile alimentare sau pentru provizii

1
Ibid., dosar 21, partea a II-a, f. 231.
2
Ibid., dosar 55, ff. 173–175.
3
Ibid., dosar 21, f. 339; dosar 55, f. 248.
4
Ibid., dosar 55, f. 249.
5
Ibid., dosar 21, partea a II-a, f. 289v.
6
Ibid., dosar 55, f. 41v.
7
Ibid., ff. 99–104.

40
(prodovol’stvennye upravy), care după demobilizarea trupelor ruse de pe Frontul Român, deci
practic de la sfîrșitul anului 1917, nu mai aveau nicio justificare. În ședința din 31 ianuarie
a Sfatului Țării, viceministrul de interne, Gh. Buruiană, propunea lichidarea acestora1. La
începutul lunii februarie 1918, în Parlament a intrat un proiect de lege cu privire la desfiin-
țarea direcțiilor alimentare2. Dar în acele condiții, cînd războiul încă nu se terminase, iar
Parlamentul și guvernul Basarabiei nu exercitau un control deplin asupra întregului teritoriu
și în toate sferele vieții publice, lichidarea vechilor structuri ale puterii și înlocuirea lor cu
altele noi era greu de realizat. Astfel că atîta timp cît vechile structuri au existat, Sfatul Țării
nu numai că nu le-a neglijat, ci a colaborat cu ele, fie că era vorba de direcțiile alimentare3, de
Comisia de demobilizare condusă, de altfel, de deputatul G. Schtern, ca să nu mai vorbim
de comitetele agrare, care, așa cum am mai spus, fuseseră create de Guvernul Provizoriu și
care mai erau necesare pentru reglementarea relațiilor funciare. S-a reușit mai ușor lichidarea
unei serii întregi de instituții rămase din perioada țarismului, precum Cîrmuirea Gubernială
(Gubernskoe Pravlenie), tot felul de consilii administrative din cadrul acesteia, demnitățile
de membri permanenți și membri indispensabili (nepremennîe cilenî) în variate societăți și
instituții, de mareșali ai nobilimii, așa-zisele birouri de prezență (prisutstvija) etc. În ceea
ce privește atitudinea față de dume și zemstve, noua putere de stat a Basarabiei intenționa
să le lichideze. Dar la început s-a încercat o reformare a acestora astfel ca ele să poată activa
sub autoritatea guvernului. Îndată după instituirea Consiliului Directorilor Generali, pre-
ședintele acestuia, P. Erhan, cerea Parlamentului „să fie creată de urgență o comisie pentru
elaborarea unui proiect de reorganizare a zemstvei”4. Dar această intenție nu s-a materializat,
așa încît mai tîrziu, în ședința din 31 ianuarie 1918 a Sfatului Țării, ministrul de interne
V. Cristi vorbea despre necesitatea desființării zemstvei, care, zicea el, „nu mai este viabilă
odată cu consolidarea la noi a regimului republican și cu existența Parlamentului și a Consi-
liului de Miniștri”. Mai adăuga că în acest scop fusese creată o comisie specială și, totodată,
urma să fie convocat un congres al reprezentanților tuturor județelor pentru a elabora pro-
iectele corespunzătoare care urmau să fie prezentate în Sfatul Țării5. Însă realitatea avea să
se dovedească mai tare decît voința guvernului. Întrucît dumele și zemstvele reușiseră să se
impună, mai cu seamă în perioada de după revoluție, ca organe ale autoadministrării locale,
Sfatul Țării, care nu reușise să devină o putere necontestată pe tot cuprinsul Basarabiei, a
preferat să continue a colabora cu ele, iar la 27 martie 1918 a cerut chiar ca acestea să fie
păstrate în continuare ca o condiție a unirii. În general, puterea centrală nu avea o cooperare
suficient de strînsă și de permanentă cu organele puterii locale, reprezentată de comisarii
județeni, dumele orășenești, zemstvele județene și de voloste și de comitetele sătești, mai ales
în perioada de pînă la intrarea trupelor române în Basarabia, dar o anumită vreme și după
aceea, în special în cazul județelor din nordul și sudul ținutului. În ședința din 31 ianuarie
1918, ministrul de interne, V. Cristi, observa că „centrul continuă să fie rupt de periferie,
ca urmare a întreruperii comunicării telefonice și telegrafice… Dintre județele în care a fost
întronată ordinea, pot fi menționate Chișinău, Orhei, Bălți, Cahul și Ismail. Dar în județele
Akkerman și Soroca situația este, cu părere de rău, foarte grea”6.

1
Ibid., dosar 21, partea a II-a, f. 242.
2
Ibid., ff. 250, 267.
3
Ibid., dosar 21, partea I, f. 16.
4
Ibid., f. 113.
5
Ibid., partea a II-a, ff. 242v.–243.
6
Ibid., partea a II-a, f. 242.

41
 Caracterul puterii
După semnalarea acestor fapte, am ajuns la subiectul cel mai sensibil al istoriei Sfatului
Țării: caracterul puterii sale, mai precis, cît era de reală această putere, care era autoritatea sa în
calitate de organ suprem de stat al Basarabiei. Fenomenul respectiv a fost tratat oarecum gene-
ros în scrierile istorice care au manifestat interes față de evenimentele politice basarabene din
anii 1917–1918. Istoriografia a reținut, mai ales, două atitudini. Una dintre aceste atitudini,
prorusă sau/și prosovietică, și desigur antiromânească, s-a căznit să demonstreze că, de vreme
ce era antirusesc, Sfatul Țării nu putea avea nicio putere, pentru că nu era susținut de popula-
ția basarabeană. Atitudinea contrară, exprimată în cea mai mare parte în unele scrieri istorice
românești, pornea de la cu totul altceva, și anume de la faptul că, indiferent cîtă susținere avea
din partea basarabenilor, în situația instabilă și extrem de periculoasă din acea vreme, Sfatul
Țării oricum nu era în stare să stăpînească ținutul, sarcina căreia putea să-i facă față doar o
forță din afară, care în acel moment nu putea fi alta decît armata română și care, astfel, dădea
startul realizării unei mari misiuni istorice, aceea de unificare a tuturor provinciilor istorice
românești și de creare a României Mari. Scrierile de acest gen sugerează, de obicei mai mult sau
mai puțin voalat, dar și destul de explicit uneori, că Sfatul Țării nici nu avea îndreptățirea să
hotărască destinul istoric al provinciei românești Basarabia, sarcină ce-i revenea doar guvernu-
lui României. În unele scrieri, cum sînt, de ex., memoriile lui Argetoianu, această convingere,
la care voi reveni mai jos, este exprimată cît se poate de tranșant, aproape brutal1. Există și o a
treia atitudine, formulată însă timid și confuz, care poate fi urmărită în cîteva lucrări istorice
basarabene. Aceasta afirmă legitimitatea Sfatului Țării și rolul său hotărîtor în realizarea Uni-
rii, dar împărtășește convingerea că împrejurările nefavorabile în care i-a fost dat conducerii
Republicii Democratice Moldovenești să activeze erau mai puternice decît ea2. Era și firesc ca
această atitudine să exprime, deși nu o afirmă tranșant, legitimitatea transferului de autoritate
de la Sfatul Țării, încă înainte ca acesta să fi fost lichidat, la guvernul român și înlocuirea struc-
turilor administrative basarabene cu administrație militară și civilă românească.
Să vedem ce zic despre asta principalele documente ale Sfatului Țării.
Am menționat de cîteva ori mai sus că momentul în care Parlamentul basarabean și-a des-
chis lucrările era caracterizat de contemporani, inclusiv de primele persoane din conducerea
politică a Basarabiei, ca fiind îngrozitor («въ грозный часъ засѢдаетъ Сфатулъ Цэрій»).
Factorii care făceau ca acel moment să fie periculos pentru ordinea publică din ținut și chiar
pentru Sfatul Țării i-am menționat repetat în rîndurile de mai sus. Unele detalii vor fi semna-
late în continuare. Statutul politic real al Sfatului Țării poate fi înțeles corect dacă este exami-
nat sub două aspecte. Primul aspect îl făceau climatul politic și atmosfera de lucru din interi-
orul său, altfel spus, cît reușea de bine conducerea lui să-i organizeze lucrările și să conlucreze
cu grupurile parlamentare de diferită orientare politică și cu interese divergente. Al doilea,
mult mai important pentru subiectul luat în dezbatere aici, îl constituie relația Sfatului Țării
cu restul lumii politice din Basarabia, în special cu forțele care îi erau ostile și care, de cele mai
multe ori, aveau orientare rusească sau bolșevică, dar și cu alți factori foarte influenți, ca de ex.
marii proprietari funciari sau, după 13 ianuarie 1918, autoritățile militare române din ținut.
Primul factor care a lucrat împotriva autorității Sfatului Țării s-a aflat chiar în sînul său.
Atît cît a existat, în interiorul lui s-a dat o luptă de neîmpăcat între moldovenii care erau hotă-
rîți să pună capăt odată și pentru totdeauna dominației străine în Basarabia și reprezentanții
minorităților naționale, care au fost așezate aici de țarism, fapt pentru care acestea îi erau recu-
noscătoare și au rămas pentru totdeauna fidele Rusiei, poate doar cu excepția minorității polo-

1
C. Argetoianu, Memorii, vol. V, p. 54, 56.
2
Vezi, de ex., Gh. Cojocaru, Sfatul Țării, p. 61.

42
neze, care avea motivele ei foarte întemeiate să nu iubească Rusia. Tocmai din acest motiv, mi-
noritățile au preferat să rămînă pentru totdeauna complet străine față de populația majoritară
autohtonă, nedorind să-i cunoască limba, cultura, istoria, tradițiile, în timp ce reprezentanții
lor mai influenți și mai bogați, pe lîngă faptul că au avut un mare interes de a-și aranja propriile
afaceri cît mai bine, inclusiv în detrimentul localnicilor, au ajutat țarismul, atît cît li s-a cerut
și nu arareori chiar mai mult, să țină această populație în supunere, în sărăcie și întuneric. Era
evident că, fiind întruniți în Parlament, reprezentanții celor două mari grupuri naționale –
moldovenii și minoritarii – nu aveau cum să acționeze ca un corp politic unitar.
Reprezentanții minorităților au ținut să-și arate rezerva față de Sfatul Țării chiar din mo-
mentul înființării lui, atrăgîndu-i mereu atenția, mai ales, la necesitatea de a face tot posibilul
ca Basarabia să rămînă în componența Rusiei și a nu admite afirmarea drepturilor moldo-
venilor pînă acolo încît să afecteze cumva interesele celorlalte comunități etnice. Astfel, luînd
cuvîntul la deschiderea lucrărilor legislativului, N. Dobrovol’ski, reprezentantul Sovietului de
deputați ai soldaților și muncitorilor în Parlament, declara că Sfatul Țării putea conta pe spri-
jinul Sovietului numai dacă rămînea fidel principiilor revoluției ruse1. Primarul Chișinăului,
A. Schmidt, desemnat și el ca deputat, sforțîndu-se, probabil, să tempereze pornirile antiru-
sești ale moldovenilor, atenționa deputații să nu uite că, după revoluție, toate națiunile erau
stăpînitoare2. M. Kogan, unul dintre numeroșii deputați evrei, avertiza că Sfatul Țării nu avea
mai mult decît funcțiile unei instituții provizorii ce urma să activeze doar pînă la convocarea
Adunării Constituante a Rusiei, subliniind totodată că erau „inadmisibile orice tentative de
naționalizare a ținutului în favoarea unei națiuni oarecare din cele care locuiesc în Basarabia”,
cerînd egalitate deplină pentru toate limbile vorbite în ținut și autonomie pentru toate națio-
nalitățile, inclusiv autonomie personală pentru etniile fără teritoriu3. N. Grinfeld, deputat din
partea aceleiași comunități, declara tranșant că Sfatul Țării putea fi susținut numai în măsura
în care urmărea păstrarea integrității Rusiei4. Un alt deputat din aceeași tabără, S. Kovarski,
mergea încă mai departe, afirmînd: „În componența sa actuală, Sfatul Țării nu corespunde,
după părerea noastră, reprezentării corecte, proporționale, a tuturor naționalităților din Basa-
rabia, de aceea trebuie reformat în mod corespunzător. Fiind, așa cum se arată astăzi, un organ
provizoriu, Sfatul Țării trebuie să fie sancționat mai întîi de Adunarea Constituantă a Basa-
rabiei, apoi și de cea a întregii Rusii”5. Cam aceleași au fost și „hiritisirile” din partea altor re-
prezentanți ai minorităților, fie greci, armeni, ucraineni, bulgari sau ruși. Aceste avertizări nu
erau de bun augur. Ele arătau foarte clar că Sfatul Țării pornea la un drum extrem de anevoios.
Norocul cel mare al moldovenilor a fost însă că chiar de la început ceva le-a luminat cuge-
tul și i-a îndemnat să ia inițiativa creării organului suprem al Basarabiei în mîinile lor, îngrijin-
du-se, totodată, ca majoritatea în acest organ să le aparțină, astfel ca planurile și acțiunile lor să
nu poată fi zădărnicite de unii factori care ar fi avut cu totul alte interese. Astfel au reușit, prin
intermediul Congresului militarilor moldoveni și apoi al Biroului de organizare a Sfatului
Țării, să trimită în Parlament 70 la sută din membrii acestuia. Drept urmare, în raport cu de-
putații minoritari, ei au obținut un ascendent chiar din start și acesta a fost principalul factor
care a asigurat o anumită stabilitate Sfatului Țării și i-a permis să funcționeze neîntrerupt și
cu o destul de bună eficiență, pentru mediul și vremea în care a activat. Și totuși colaborarea
cu minoritarii a fost destul de anevoioasă.

1
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, f. 4.
2
Ibid., f. 3v. Ulterior, după unirea definitivă a Basarabiei cu România, acesta avea să devină unul dintre cei mai
activi denigratori ai Sfatului Țării și contestatari ai legalității Unirii.
3
Ibid., ff. 4v.–5v.
4
Ibid., f. 5v.–6.
5
Ibid., f. 7–7v.

43
 Ce urmăreau, de fapt, reprezentanții minorităților și de ce au acceptat să intre în Sfa-
tul Țării? Răspunsul este simplu: ei nu puteau admite ca moldovenii, care pînă atunci fu-
seseră talpa săracă și lipsită de drepturi a Basarabiei, să ajungă în situația de a deține prin-
cipalele pîrghii ale puterii și a decide soarta ținutului, de aceea, contrar temerilor unor
lideri politici moldoveni că minoritățile vor putea boicota întemeierea Sfatului Țării prin
neparticipare la lucrările lui, acestea, dimpotrivă, nu numai că s-au grăbit să-și trimită re-
prezentanții lor în Parlament, dar au cerut fiecare și cu toate împreună să aibă acolo o pre-
zență cît mai mare. Deosebit de activi au fost, mai ales, evreii, care au trimis delegați de la
o mulțime de partide înființate în grabă după revoluție, unele dintre ele, dacă nu chiar
toate, fiind doar pe hîrtie. Așa cum am menționat în treacăt mai sus, unul dintre obiecti-
vele urmărite permanent de către deputații minoritari, indiferent că împărtășeau sau nu
ideile bolșevice, era să reprezinte în Parlament interesele Rusiei. Astfel în timp ce în ședin-
ța din 27 noiembrie 1917 se discuta chestiunea participării delegației basarabene la trata-
tivele de la Kiev în vederea formării noului guvern al Rusiei federative, deputații Spivak și
N. Grinfeld insistau ca „Rusia să fie reprezentată la această consfătuire cu un număr mult mai
mare (de delegați – a.) decît presupunea să-i acorde Rada Centrală”1. În momentul discutării, la
1 decembrie 1917, a Declarației Sfatului Țării, căreia îi revenea rolul de document constituant
al Republicii Democratice Moldovenești, aceeași N. Grinfeld insista ca textul documentului să
„sublinieze cît mai puternic unitatea (Basarabiei – a.) cu Republica Democratică Federativă Rusă
și relația Sfatului Țării cu Guvernul Central”, drept care propunea ca textul să fie completat cu
fraza „După formarea Guvernului Central, Sfatul Țării va activa în strînsă unitate cu acest gu-
vern”2. Întrucît nu puteau schimba reprezentarea în Parlament în favoarea lor, deși au contes-
tat-o mereu, minoritarii au recurs tot timpul o altă stratagemă pentru a încerca să modifice
raportul real de forțe în legislativ și în guvern prin aplicarea așa-zisului principiu al parității,
adică al reprezentării egale a tuturor etniilor în cele două structuri ale puterii. De fapt, atunci
cînd urmăreau să conteste ponderea moldovenilor în organele puterii, reprezentanții minori-
tăților aplicau variate strategii, fie insistînd ca acestea să fie construite pe temeiuri democra-
tice, nu naționale, fie, dimpotrivă, inversînd preferințele în sensul ca în structurile puterii să
fie reprezentate toate etniile și nu oarecum, ci pe criteriul egalității depline. De ex., în timpul
discutării Regulamentului cu privire la administrarea Basarabiei, deputatul V. Kurdinovski,
susținut de alți minoritari, afirma că guvernul trebuia să fie constituit pe baze paritare, aceasta
avînd „pentru minoritățile naționale, zicea el, o importanță cardinală”3. Pretențiile acestora
mergeau pînă acolo, încît cereau să fie create secții naționale în fiecare departament guver-
namental, oricît de mic, ceea ce, evident, presupunea instituirea unui haos în guvernare și
cheltuieli nejustificate.
Adeseori, nemulțumiți că nu li se satisfăceau cerințele, deputații minoritari recurgeau la
șantaj, punînd la îndoială legitimitatea Sfatului Țării. În cadrul acelorași dezbateri asupra vi-
itorului sistem administrativ al Basarabiei, N. Grinfeld declara că adevărat „parlament va fi
numai acela care va fi reprezentat de Adunarea Populară Constituantă a Basarabiei”4. Chiar
în situația extrem de periculoasă din ultimele zile ale anului 1917, cînd anarhia amenința să
distrugă totul, inclusiv să pună capăt Repubicii, un grup de deputați minoritari au prezentat
în legislativ o cerere prin care insistau să fie constituită de urgență o comisie pentru pregătirea
alegerilor în Adunarea Constituantă, ceea ce însemna, de fapt, lichidarea Sfatului Țării. Cu
mare greu Blocul Moldovenesc a izbutit să dejoace acest scenariu, trimițînd această cerere, la

1
Ibid., f. 41.
2
Ibid., f. 62v.
3
Ibid., f. 39.
4
Ibid., f. 40.

44
propunerea lui Buzdugan, pentru a fi examinată în fracțiuni1, reușindu-se astfel excluderea su-
biectului de pe ordinea de zi a Parlamentului. Cîteva zile mai tîrziu, un alt minoritar, A. Ale-
xandrov, mergea mult mai departe, cînd în ședința din 3 ianuarie 1918 susținea că Sfatul Țării
era un organ burghez, care, pînă la convocarea Adunării Constituante a Basarabiei, urma să fie
înlocuit de un nucleu constituit din delegați ai Congresului III al ţăranilor, de reprezentanți
ai muncitorilor, soldaților și ai diferitor organizații democratice și socialiste2. Poziția mereu re-
fractară a minoritarilor în raport cu politica promovată de Sfatul Țării făcea ca ei să nu se poa-
tă înțelege cu majoritatea parlamentară. Dînd vina pe practica țaristă de învrăjbire națională,
N. Grinfeld declara, în ședința din 27 noiembrie 1917, vizîndu-i, de fapt, pe colegii din Blocul
Moldovenesc: „Noi nu avem încredere unii în alții: noi nu avem încredere în dumneavoastră,
iar dumneavoastră nu aveți încredere în noi”3. Se ajunsese pînă la situația tragic-ridicolă în care
deputatul Spivac propunea, în aceeași ședință, ca atunci cînd președintele Parlamentului va
discuta la telefon cu conducerea Radei ucrainene, „neapărat să fie prezent și un reprezentant al
minorităților naționale”4. Opoziția permanentă a minoritarilor reducea mult eficiența activi-
tății parlamentare, crea mari dificultăți și pentru funcționarea guvernului.
Momentul critic al confruntării dintre cele două mari grupuri parlamentare – Blocul Mol-
dovenesc și minoritarii – s-a produs în ședințele din 28 și 29 decembrie 1917. Motivul care a
încins spiritele atunci a fost hotărîrea deputaților de a invita trupe din afara Basarabiei pentru
a pune capăt anarhiei care devenise de nestăpînit și încercării bolșevicilor de a-și instaura pu-
terea în ținut. Teoretic, erau vizate efective din Ucraina, unități militare rusești de pe Frontul
Român și trupe românești, dar, de fapt, în acel moment Ucraina nu dispunea de astfel de forțe,
iar cele rusești erau complet dezorganizate, astfel că se putea conta doar pe armata română.
Istoriografia rusă și sovietică și, în general, scrierile istorice cu predispoziții mai mult sau mai
puțin antiromânești au susținut mereu că apariția trupelor române în Basarabia la începutul
anului 1918 ar fi fost rodul tendințelor mai vechi ale guvernelor României de a ocupa Basa-
rabia5. Vom observa însă la locul potrivit că nici chiar unii martori oculari cu mare autoritate
care, din dorința de a vedea Rusia salvată de bolșevism și readusă în tabăra Antantei, nu priveau
cu simpatie la perspectiva unirii Basarabiei cu România, relatează că decizia de a trimite trupe
române peste Prut fusese luată în comun de înaltul comandament aliat de pe Frontul Român
și de guvernul României, și prin realizarea ei se urmărea atît paza căilor ferate și a depozitelor
militare aliate amplasate în Basarabia, cît și satisfacerea cererilor repetate ale Sfatului Țării
de a fi ajutat să restabilească ordinea în ținut6. Această decizie a stîrnit o adevărată furtună în
Sfatul Țării. Deși la 20 decembrie 1917 Parlamentul îi oferise guvernului libertatea de a decide
ce trupe să cheme pentru a face ordine, deputații minoritari se opuneau cu înverșunare ca în
Basarabia să vină unități militare românești. Cei mai intransigenți se arătau deputații evrei.
Punctul culminant al confruntării a fost atins în momentul în care Nadejda Grinfeld, care se
declara membru al partidului social-democrat rus (menșevic), a pronunțat fraza rămasă istori-
că, pe care am menționat-o mai sus: „Pot veni orice trupe, numai nu române”7. În ședința de a
doua zi, din 29 decembrie, deputatul V. Gafencu a zis că pentru moldoveni această declarație
era extrem de ofensatoare8, adăugînd că Grinfeld făcea parte din categoria deputaților bogați

1
Ibid., ff. 127–128.
2
Ibid., f. 149.
3
Ibid., f. 40v.
4
Ibid., f. 41.
5
I.E. Levit, p. 217 sqq.; Очерки политической истории Румынии, p. 184.
6
H. Berthelot, p. 289, 291, 298, 301–302.
7
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, f. 136.
8
Ibid., f. 142v. («Для нас молдаван, кровная обида, это очень прискорбно»).

45
care purtau masca de socialiști. Cîțiva deputați din Blocul Moldovenesc au preluat această
remarcă, subtilizînd-o, și atunci Buzdugan a aruncat fraza, rămasă și ea istorică, „Socialiști de
sute de mii”1. Drept urmare, deputații evrei, care își ziceau socialiști, au părăsit Parlamentul.
Dar acest incident nu a pus capăt confruntărilor dintre deputații moldoveni și minoritari. În
ședința din 14 marte 1918, cînd minoritarii respingeau cu toții propunerea guvernului de a
transforma Sala de conferințe „A.S. Pușkin” în teatru național pentru moldoveni, deputatul
Gh. Buruiană făcea următoarea observație: „În Parlamentul nostru a existat întotdeauna lup-
ta dintre partide, dar astăzi ea a trecut orice limită. Minoritățile naționale merg împotriva
renașterii naționale (a moldovenilor – a.); trebuie să ținem minte că teatrul nu este distracție,
ci școală, o mare operă de luminare a țării. Poporul nostru a zăcut întotdeauna în întuneric.
Și, dacă vreți să știți, șovini nu sînt moldovenii care tind spre ceea ce le aparține de drept, ci voi
cei care vă opuneți acestor revendicări corecte și legitime”2.
Indiscutabil, comportamentul obstrucționist al minoritarilor în Sfatul Țării a dăunat mult
activității acestuia și a guvernului, și, în general, bunului mers al treburilor publice în Republica
Democratică Moldovenească. Și totuși Sfatul Țării s-a confruntat cu pericole și mai mari. E vorba
de anarhia care pusese stăpînire pe Basarabia după revoluție și, mai cu seamă, în urma bolșevizării
armatei ruse de pe Frontul Român și a revărsării ei în ținut, după ce la 23 decembrie 1917 Cartierul
General al Frontului Român dăduse ordinul de retragere a trupelor ruse din România. Dar situația
cea mai periculoasă apăruse în momentul în care bolșevicii amenințau să preia întreaga putere în
Basarabia.
Lipsa oricărei continuități instituționale între puterea reprezentată de Sfatul Țării și ve-
chea administrație țaristă, noutatea noii puteri cu toată gama ei de lipsuri și neajunsuri, dis-
funcționalitățile și haosul din sistemul administrativ provincial cauzat de război și revoluție,
apariția unei puzderii de organizații care își disputau rolul de organe ale puterii populare, plus
vecinătatea extrem de deranjantă a frontului și prezența în ținut, poate încă mai supărătoare,
a unui mare contingent de trupe rusești etc. – toate acestea făceau ca puterea reală a Sfatului
Țării și a guvernului său – Consiliul Directorilor Generali – să fie pusă mereu sub semnul
întrebării. La numai o săptămînă de la formarea guvernului, prim-ministrul P. Erhan se arăta
foarte îngrijorat de această situație. „Nu demult, la deschiderea Sfatului Țării, le mărturisea
el deputaților, noi eram plini de speranță, dar acum parcă nu mai este nimic… La 10 verste de
la noi au loc incendieri, jafuri și noi nu putem face nimic, nu putem lua măsuri… Nu putem
lupta cu o bandă oarecare din 10 oameni.” Apoi, după descrierea detaliată a situației grave
în care se afla republica și guvernul, conchide: „Trebuie să vă spun, domnilor deputați, că pe
teritoriul Republicii Democratice Moldovenești puterea nu s-a afirmat în așa măsură încît să
putem realiza în viață inițiativele pe care ni le dorim”. După care cere disperat ajutor: „Rog
Sfatul Țării să găsească toate forțele necesare pentru a putea organiza tot ce este necesar,
altfel totul va lua forma unor acțiuni pe hîrtie și eu voi ședea în cancelarie și voi distribui
hîrtiile către directori. Dacă nu sînt forțe și posibilități de a ne organiza activitatea, atunci
să plecăm de aici”3. Chiar dacă premierul dramatiza întru cîtva situația reală, totuși în linii
generale ceea ce spunea el corespundea realității. Referindu-se în special la anarhia care deve-
nise de nestăpînit, Inculeț observa, în ședința din 20 decembrie 1917, că Sfatul Țării încă nu
deținea toată puterea în ținut, că se afla încă în stadiul organizării acestei puteri4.

1
«Стотысячные социалисты». Deputatul Ion Codreanu, țăran din Ștefănești, jud. Soroca, a întrebat-o pe
Grinfeld: „Eu sînt țăran de la plug și aș vrea să știu ce venit anual ar trebui să am pentru a mă înscri în partidul
socialist”: Ibid., f. 143.
2
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, f. 102.
3
Ibid., dosar 21, partea I, ff. 112v–113v.
4
Sfatul Țării, 22 decembrie 1917.

46
 Problema cea mai mare a puterii reprezentată de Sfatul Țării consta în faptul că acesta nu
avea suficiente forțe militare proprii, deși el însuși a fost, mai ales, rodul inițiativei militarilor
și cu toate că a avut grijă chiar de la început să-și formeze contingente de oameni instruiți să
lupte cu arma în mînă. În pofida acestor inițiative, nu a reușit mare lucru. Nu e loc aici pentru o
analiză detaliată a acestui fenomen deosebit de relevant pentru ceea ce înseamnă puterea reală
a Sfatului Țării. Voi invoca doar cîteva fapte. Cei care au cercetat cu oarecare atenție subiectul
respectiv au putut constata că în decembrie 1917 Parlamentul basarabean avea susținerea ur-
mătoarelor unități militare; regimentul 1 moldovenesc, bateriile 1 și 2 moldovenești, cohortele
moldovenești, cîteva escadroane de cavalerie, precum și un număr de soldați, marinari și ofițeri
din Novocerkassk, Sevastopol și din flotele staționate în porturile din Marea Neagră și Marea
Baltică1. Se pare însă că un sprijin mai mult sau mai puțin sigur prezentau doar regimentul I
moldovenesc și cohortele, care la început, atunci cînd fuseseră formate sub conducerea lui
A. Crihan, erau în număr de 16, fiecare avînd cîte 100 de oameni. Atît cît a existat, Sfatul Țării
s-a îngrijit de instruirea și întreținerea formațiunilor sale militare. Cu această muncă au fost
însărcinați militari de carieră, cei mau mulți din ei fiind și deputați, printre care V. Cijevschi,
G. Pîntea, A. Crihan, D. Bogos, T. Cojocaru, V. Prahnițchi, Brăescu. Pentru întreținerea și dez-
voltarea contingentelor sale militare, Parlamentul a votat de mai multe ori, pe parcursul a mai
puțin de un an, sume importante de bani, ca de ex. în ședințele din 26 februarie și 2 aprilie 19182.
Însă aceste eforturi nu au dat rezultatele scontate – Sfatul Țării nu a reușit să-și creeze o
adevărată forță militară. În discursul menționat mai sus, Erhan observa: „Noi avem 15 mii de
oameni. Dar unde este această putere? Dacă militarii nu vor să ne ajute, atunci să-i chemăm pe
civili”3. Inutilitatea trupelor moldovenești, iar uneori chiar ostilitatea lor față de autoritățile de
stat ale Republicii Democratice Moldovenești au ieșit la iveală în timpul evenimentelor de la
începutul anului 1918. La 6 ianuarie, în timp ce regimentul de cavalerie bolșevizat Zaamursk
atacase eșalonul cu transilvăneni care venea de la Kiev și se oprise în gara din Chișinău, soldații
din regimentul I moldovenesc, în loc să-i apere pe cei atacați, s-au alăturat atacatorilor. Inculeț
povestea, în ședința din 8 ianuarie 1918 a Sfatului Țării, că în momentul în care el, împreună
cu premierul Erhan și cu comandantul garnizoanei Chișinău, Levenzon, ajunseseră la gară și
le-a ordonat „gloatelor de soldați moldoveni” să se încoloneze și să stea pe loc, aceștia nu numai
că nu s-au supus, ci dimpotrivă, „s-au repezit ca niște smintiți spre platforma căii ferate”4. În
aceeași ședință, directorul militar G. Pîntea observa: „Ce s-a întîmplat cu unitățile noastre
militare? Soldații cumpărați cu vin și scrumbie au ieșit pe poziție cu armele și cu toată muniția,
fără nicio comandă. Ei au înaintat pe poziție fără comanda mea, ca o turmă de oi”5. El mai
adăuga că soldați din unitățile moldovenești veniseră să-l aresteze chiar și pe el, fusese arestat
și T. Cojocaru, primul director militar al Republicii Moldovenești. Aceeași situație o semnala
și V. Prahnițchi, un alt militar cu rang înalt: „Pe mine au vrut să mă aresteze moldovenii. Ei
nu zic că burghezia și moșierii au trădat norodul, ci susțin că așa face Sfatul Țării”6. Tot atunci
Inculeț constata cu întristare: „Vina este a noastră că nu am creat unități militare care ne-ar fi
ascultat”. Deputatul D. Lungu, care era membru al Comitetului central militar moldovenesc,
făcea următoarea propunere: „Trebuie să scoatem urgent unitățile militare moldovenești din
oraș pentru a le izola de agitația (bolșevică – a.). În caz contrar, sîntem pierduți”7. Problema

1
I.E. Levit, p. 68.
2
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, a 2-a, f. 339–339v.; dosar 55, ff. 139v.–140.
3
Ibid., dosar 21, partea I, f. 113v.
4
Ibid., f. 164v.
5
Ibid., f. 166v.
6
Ibid., f. 168.
7
Ibid., f. 168v.

47
armatei moldovenești nu a putut fi soluționată nici după aceste evenimente. V. Cijevschi, care o
vreme fusese comisar militar al Sfatului Țării, observa, în ședința din 31 ianuarie 1918: „Tru-
pele noastre, molipsite de otrava bolșevică, reprezintă pentru Republică nu doar un element
inutil, ci chiar periculos”1. Din acest motiv, unitățile militare ale Republicii Democratice Mol-
dovenești nu puteau fi folosite pentru asigurarea ordinii interne și cu atît mai mult nu erau în
stare să apere țara împotriva eventualelor tendințe de acaparare din afară. După ce Ucraina își
anunțase, spre sfîrșitul lunii februarie 1918, dorința de a pune stăpînire cel puțin pe părțile
nordică și sudică ale Basarabiei, premierul D. Ciugureanu constata cu amărăciune, în ședința
din 16 martie a Sfatului Țării: „De obicei, împotriva unor astfel de pretenții se dă lupta cu forțe
armate. Dar noi nu avem astfel de forțe”2.
Caracterul real al puterii Sfatului Țării și a Consiliului Directorilor Generali s-a văzut cel
mai bine în timpul gravei crize politice de la sfîrșitul lunii decembrie 1917 și începutul lunii ia-
nuarie 1918, așa cum în parte demonstrează și comportamentul trupelor moldovenești în acel
moment. Viața politică din această perioadă, cu numeroasele ei evenimente de cea mai variată
origine, este extrem de încurcată. În ceea ce privește Sfatul Țării și guvernul său, situația lor
a fost puternic influențată, mai ales, de două fenomene: pe de o parte, pătrunderea treptată a
trupelor române în Basarabia pînă la intrarea lor în Chișinău, la 13 ianuarie 1918, iar pe de altă
parte, și în același timp, încercarea bolșevicilor de a acapara întreaga putere în ținut. Nici ceea
ce s-a scris pînă acum despre aceste fenomene și nici chiar documentele Sfatului Țării nu reu-
șesc să ofere o imagine clară asupra acestui subiect. Și unele, și altele se contrazic frecvent și în
toate aspectele principale referitoare la realitățile din acele vremuri tulburi. De aceea voi evita
detaliile pentru a încerca să scot la lumină esențialul despre criza politică din acel moment și
despre pericolul înlăturării Sfatului Țării de la putere.
La etapa lor inițială, cele două fenomene au luat naștere și au evoluat independent unul de
celălalt. Dezmățul anarhiei făcuse ca, la două-trei săptămîni de la înființarea sa, Sfatul Țării
să nu poată avea putere reală, așa cum am văzut că declara primul ministru P. Erhan, nu că să
mai fi fost în stare a ține sub control întreg ținutul. Drept urmare, așa cum vom vedea mai jos,
sînt trimiși emisari la Iași pentru a trata cu Cartierul General al Frontului Român, cu Aliații
și cu guvernul român posibilitatea de a fi trimise trupe pentru a reîntrona ordinea în Basara-
bia. Aceste tratative au fost făcute în secret, de aceea la Chișinău despre asta știau doar cîteva
persoane. Despre ele avea să se afle abia peste o săptămînă, dar nici atunci nu se știa destul de
limpede ce anume s-a discutat și ce trupe urmau să vină. La 21 decembrie 1917 lua naștere la
Odesa așa-zisul Front-Otdel, un fel de secție în cadrul organizației militare bolșevice Rum-
cerod3, căreia guvernul lui Lenin îi încredințase sarcina de a prelua puterea pe Frontul Român
și a scoate trupele rusești de acolo. La 28 decembrie, secția se stabilește la Chișinău, ceea ce
duce la o oarecare consolidare a poziției Sovietelor bolșevice și a unităților militare bolșevizate
de aici. Din acest moment, situația Sfatului Țării se înrăutățește foarte mult. În ședința din
acea zi a Parlamentului, Erhan îi atenționa pe deputați asupra acestei situații: „În Chișinău se
află cartierul general al bolșevicilor care vor să ia puterea pe front și trebuie să ținem cont de
acest fapt”4. Punctul critic a fost atins în zilele de 5 și 6 ianuarie 1918, cînd, folosind drept pre-
text intrarea trupelor române în Basarabia, Front-Otdelul, Sovietul bolșevic și cele cîteva uni-
tăți militare bolșevice au încercat să înlăture Sfatul Țării și să preia toată puterea în mîinile lor.
Slăbiciunea Sfatului Țării și a guvernului său s-a văzut, mai ales, în ziua de 6 ianuarie cînd nu

1
Ibid., partea a 2-a, f. 240v.
2
Ibid., dosar 55, f. 113.
3
Abreviere de la denumirea rusească Центральный исполнительный комитет Советов Румынского
фронта, Черноморского флота и Одессы.
4
Ibid., dosar 21, partea I, f. 136v.

48
au putut face nimic împotriva regimentului bolșevic Zaamursk, care, fiind susținut, așa cum
am observat mai sus, de unități militare moldovenești, a atacat în gara Chișinău eșalonul de
transilvăneni ce mergea de la Kiev spre Iași, i-au dezarmat și i-au arestat1. Erhan le mărturisea
deputaților că în acele zile reprezentanții Front-Otdelului i-au „declarat că puterea supremă
aparține Rumcerodului în componența sa actuală și mi-au propus să fac publică o hotărîre
în numele Consiliului Directorilor Generali prin care guvernul Republicii Moldovenești re-
cunoaște Rumcerodul ca singura putere în partea de sud”2. În afară de bolșevici, autoritatea
Sfatului Țării începea să fie contestată de unele comitete și organe ale puterii locale. Am mai
menționat că o astfel de pretenție avea Congresul III al ţăranilor care în acel moment se pre-
gătea să-și deschidă lucrările3. În ședința din 10 ianuarie 1918, deputatul K. Misirkov vorbea
despre faptul că duma orașului Chișinău se pregătea să convoace un congres al reprezentan-
ților dumelor și zemstvelor „în vederea reconstrucției Sfatului Țării sau chiar pentru crearea
unui nou organ al puterii în ținut”4. Procesele-verbale ale ședințelor Sfatului Țării din 3, 8, 9,
10 și 13 ianuarie 1918 arată cît se poate de limpede că în momentul acela organele superioare
de stat ale Republicii Democratice Moldovenești erau practic lipsite de putere reală. Vorbind
în ședința din 8 ianuarie despre evenimentele care avuseseră loc în Chișinău două zile mai
devreme, Inculeț era nevoit să recunoască: „Puterea a căzut din mîinile noastre, noi nu avem
pe ce ne sprijini…, puterea s-a deplasat pe alt taler al cîntarului”5. Iar după alte cîteva zile avea
să precizeze că puterea trecuse la „comitete”6, avîndu-se, de fapt, în vedere, mai întîi, Sovie-
tul bolșevic din Chișinău de deputați ai soldaților și muncitorilor, apoi Sovietul, mai loial, al
țăranilor și, în al treilea rînd, cel al militarilor moldoveni. Această situație i-a determinat pe
Inculeț și Erhan, mai puțin pe unii lideri politici nu tot atît de importanți ai Sfatului Țării,
să ia parte la ședințele acestor „comitete”, căutînd să se arate cît mai binevoitori cu ele, mai
cu seamă față de bolșevici, cîștigîndu-le încrederea și reușind, astfel, să salveze Sfatul Țării.
„Pe parcursul a trei zile (6, 7 și 8 ianuarie – a.), zicea Inculeț în ședința din 13 ianuarie 1918,
activitatea lui Erhan și Ciumacenko a decurs în comitete, deoarece puterea era acolo. Dacă a
putut fi evitată izgonirea Sfatului Țării și arestarea deputaților și nu au avut loc linșaje, aceasta
se datorează mie, lui Erhan și lui Pîntea.”7 Printre cedările făcute acestor „comitete” au fost
trimiterea unei telegrame de protest împotriva introducerii trupelor române în Basarabia8 și
decizia de a demite cîțiva directori generali, bănuiți de bolșevici că ar fi participat la chemarea
acestor trupe. Dincolo de explicația pe care o dădea Inculeț deputaților, în ședința din 13 ia-
nuarie a Sfatului Țării, cît de importantă fusese activitatea sa și a lui Erhan în aceste comitete,
avem observația lui Prahnițchi, care în ședința din 14 ianuarie zicea: „În săptămîna aceasta
groaznică, în care au fost atîtea provocări, Erhan multora le-a deschis ochii, fără să-i fi fost frică

1
Contrar zvonurilor răspîndite atunci de bolșevici, cărora le-au căzut jertfă militarii moldoveni dezinformați,
detașamentele de ardeleni care veneau de la Kiev nu aveau nicio legătură cu evenimentele politice de la Chișinău
și nu erau trimise să lupte împotriva bolșevicilor de aici. Dovadă este scrisoarea din 14.12.1917 a ministrului de
război al României, A. Iancovescu, trimisă generalului C. Coandă, la Kiev: „Rog comunicați colonel Pietraru
să expedieze imediat la Iași pe toți voluntarii ardeleni aflați la Kiev, echipați de iarnă și armați. Comandanții
eșaloanelor ne vor anunța telegrafic din Bender și Chișinău de sosirea la Iași”: AMR, fond MCG, dosar 789,
f. 76. Afirmația lui Gh. Buruiană, după care detașamentul de ardeleni ar fi fost condus de Vladimir Cazacliu și
Dimitrie Bogos (Gh. Buruiană, O amintire, Patrimoniu 1993, 2, p. 129) nu pare să corespundă deloc realități-
lor, de aceea trebuie tratată, cel puțin deocamdată, cu suspiciune.
2
Ibid., f. 173.
3
Ibid., f. 149.
4
Ibid., partea a 2-a, f, 177v.
5
Ibid., partea I, f. 165–165v.
6
Ibid., partea a 2-a, f. 184–184v.
7
Ibid., p. 185v.
8
În afară de această telegramă, Erhan ar fi organizat o comisie din reprezentanții diferitor comitete care urma să
plece la Iași cu misiunea de a opri trimiterea de trupe române în Basarabia: Ibid., partea I, f. 171.

49
de linșaje, și dacă nu ar fi fost el cu energia lui, nu știu dacă noi am mai fi rămas aici. Între 6
și 13 ianuarie a fost un interval mare în care au putut foarte ușor să ne distrugă”1. Premierul
însuși a făcut, tot atunci, următoarea remarcă: „Eu vreau să vorbesc aici despre activitatea
Comitetelor, a acelor Comitete care în zilele acestea s-au arătat la înălțimea lor și au salvat
Republica, ceea ce nu ar fi putut face nici Sfatul Țării și nici Directoratul General”2.
Astfel, contrar unor scrieri istorice tendențioase sau insuficient informate3 și chiar în po-
fida unor declarații ale liderilor politici basarabeni, Sfatul Țării a reușit să depășească mo-
mentul extrem de periculos pentru el din prima jumătate a lunii ianuarie 1918. O dovadă
sigură în acest sens sînt chiar ședințele sale care s-au ținut regulat în acel moment, indiferent
că Inculeț și Erhan au putut sau nu participa la ele. Dar norocul cel mare care a ajutat Sfatului
Țării să supraviețuiască pericolului la care fusese supus atunci s-a aflat în afara lui, în tabăra
adversarilor săi de moarte, a bolșevicilor. Chiar autori care nu-și ascund simpatiile rusești și
atitudinea foarte critică față de Sfatul Țării, împinsă uneori pînă la ură, sînt nevoiți să consta-
te că organizațiile bolșevice din Chișinău nu dispuneau de puterea cu care ar fi putut lichida
Republica Democratică Moldovenească. Este citat, de ex., comandantul trupelor bolșevice din
Basarabia, E. Venediktov, care constata, la 1 ianuarie 1918, că după ce guvernul basarabean lu-
ase în stăpînire Banca de Stat, fusese oprită eliberarea de bani pentru aceste trupe. „Sovietele,
unitățile militare, cartierul general revoluționar nu au mijloace.”4 Din lipsa acestor mijloace,
dar și din alte motive, bolșevicii nu au reușit să întemeieze în Basarabia o putere reală. Forma-
țiunile lor care existaseră pînă în acel moment fie dispăruseră fără să le fi fost de vreun folos,
fie, dacă mai existau, nu dispuneau de mijloace pentru a se afirma, în timp ce Front-Otdelul
abia se întemeia. Cele cîteva unități militare ale Sovietelor erau caracterizate de Venediktov
astfel: „Cu părere de rău, din aceste unități nu a putut fi alcătuit un detașament combativ,
drept care ele nu sînt bune pentru organizarea unei ofensive de luptă în comun”5. Dovada cea
mai convingătoare a slăbiciunii forțelor bolșevice o oferă faptul că la intrarea în Chișinău, la
sfîrșitul zilei de 13 ianuarie 1918, trupele române nu au întîlnit practic nicio rezistență6, iar în
următoarele cîteva zile au ajuns la Nistru fără ciocniri violente.
Sfatul Țării avea foarte puțină putere, dar nici bolșevicii din Chișinău nu aveau mai multă.
Cele două puteri reprezentau o balanță a neputinței, nici una nu era în stare, de una singură, să
o anihileze pe cealaltă – pentru asta trebuia să apeleze la o forță din afară. Este important de
reținut această constatare fondată pe starea de fapt a lucrurilor, deoarece atît scrierile istorice
despre Sfatul Țării, cît și unele documente, cunoscute sau încă needitate, lasă să se înțeleagă
sau chiar afirmă explicit că puterea reală aparținea unuia sau altuia din cei doi factori. În cu-
vîntarea menționată mai sus, ținută în parlamentul român după Unire, Inculeț zicea că dacă
trupele române „ar fi întîrziat cel puțin o zi, poate nu aș fi avut fericirea să fiu aici să vorbesc
în fața d-voastre, căci starea în Chișinău era așa că peste o zi, două, trebuia să fie arestate toate
inteligențele, trebuia să fie alungat Sfatul Țării…”7. Am văzut că situația reală nu presupunea
o astfel de perspectivă, cel puțin nu era de așteptat să se fi produs într-un timp foarte apropiat.

1
Ibid., partea a 2-a, p. 193.
2
Ibid., f. 187v.
3
De ex., I. Nistor menționează în completă disonanță cu starea reală de lucruri: „În 5 ianuarie 1918, bolșevicii
cuprinseseră Chișinăul. Deputații din Sfatul Țării fugiră care încotro; unii fură arestați, iar alții osîndiți la
moarte. Membrii Consiliului Directorilor se împrăștiară în toate părțile”: op. cit., p. 284. Vezi unele afirmații
neconforme cu realitatea și în Istoria Basarabiei de la începuturi pînă în 1994, București, 1994, p. 111.
4
I.E. Levit, p. 208.
5
Ibid, p. 210.
6
Generalul Berthelot avea să-și noteze a doua zi: „Chișinăul a fost ocupat ieri fără nicio dificultate de trupele
române”: op. cit., p. 307.
7
Ideologie și structuri comuniste…, p. 465–466.

50
Inculeț altera realitatea intenționat, așa cum avea să o facă de multe ori, știind foarte bine ce
le-ar fi plăcut cel mai mult să audă de la el cei care îl ascultau. Pentru a obține un astfel de rezul-
tat, el era dispus să minimalizeze oricît s-ar f cerut rolul Sfatului Țării și chiar propriile merite.
În ianuarie 1918, bolșevicii din Chișinău nu au putut primi ajutorul necesar din partea
guvernului lui Lenin. Sfatul Țării, dimpotrivă, avea, din acest punct de vedere, o poziție avan-
tajoasă și s-a grăbit să beneficieze de ea.

Chemarea armatei române

Scrierile istorice care tratează și chestiunea intrării trupelor române în Basarabia, în ianu-
arie 1918, au lăsat neelucidate o serie de aspecte principiale, printre care momentul în care s-a
luat decizia asupra acestei acțiuni, scopul ei, felul cum a reacționat populația basarabeană la in-
trarea acestor trupe în ținut și, mai ales, relația acestui fapt cu actul Unirii din 27 martie 1918.
Am mai spus că atunci cînd în Sfatul Țării a început să se pună problema invitării unor
trupe din afara ținutului pentru a pune capăt anarhiei, de vreme ce unitățile militare moldo-
venești nu puteau fi folosite în acest scop, s-a optat pentru cîteva variante: forțe de la Carti-
erul General al Frontului Român, din Ucraina, chiar unele unități poloneze, cehe sau sîrbe.
Situația reală era însă de așa natură că despre ajutor, în acest sens, din partea Ucrainei și, mai
ales, al unor forțe despre care nu se știa nimic sigur, ca cele ale polonezilor, cehilor sau sîrbilor,
nu putea fi vorba. De aceea Sfatul Țării și-a îndreptat atenția spre România, mai precis, spre
Iași, unde se afla Cartierul General al Frontului Român, împreună cu misiunile diplomatice
și militare ale aliaților. Probabil, judecînd și după unele surse la care mă voi referi mai încolo,
în acel moment liderii politici de la Chișinău încă nu știau pe cine puteau conta în mod sigur.
Așa cum arată aceleași surse, nu încape nicio îndoială că nu-și puneau scopul să invite trupe
române, deoarece își dădeau seama că o astfel de decizie ar fi complicat enorm situația, și așa
destul de grea, a Sfatului Țării. Faptul că ulterior, după Unire, unii politicieni basarabeni,
aveau să declare că ar fi avut din capul locului intenția de a chema anume trupe române nu
trebuie luat în serios, deoarece astfel de declarații țineau exclusiv de interesul lor politic din
momentele respective, nu de realități. Chiar la primele ședințe ale Parlamentului, văzînd că
lichidarea anarhiei cu forțele care se aflau în Basarabia era cu neputință, unii deputați propu-
neau să fie cerut ajutorul comandantului suprem al Frontului Român, măcar pentru a fi scoase
din ținut unitățile militare ruse care se dedau la jafuri și pogromuri1. Cît timp Sfatul Țării nu
luase măsuri în acest sens, adresări direct la Stavka făceau unele uprave județene2. Prin urma-
re, chiar dacă Sfatul Țării nu putea avea mare încredere în generalul Șcerbacev și în armatele
sale, el nu putea să-l ignore, de aceea dacă dorea să rezolve problema anarhiei, era nevoit să
solicite și sprijinul lui. Dar problema putea fi rezolvată numai dacă reprezentanții noii puteri
de la Chișinău mergeau la Iași, deoarece numai acolo puteau vedea clar pe cine se putea conta.
Evident, aceasta nu se putea întîmpla decît numai după proclamarea Republicii Democratice
Moldovenești și formarea guvernului acesteia.
Aflăm din unele surse sigure că primele tratative dintre reprezentanții Sfatului Țării și unii
factori de autoritate de la Iași au avut loc în zilele de 13 și 14 decembrie 19173. Deși s-a spus că

1
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, ff. 21v.–22.
2
Ibid., f. 92–92v.
3
I. Nistor susține, fără să arate pe ce baze, că aceste tratative ar fi început chiar a doua zi după formarea guvernului,
la 8 decembrie: op. cit., p. 283. E adevărat că afirmația sa pare să fie susținută cumva de amintirile lui I. Pelivan.
Gh. Cojocaru (op. cit., p. 65) crede că decizia de a trimite o delegație la Iași a fost luată în ședința secretă a Sfatului
Țării din 19 decembrie 1917. De fapt, în acea zi Parlamentul nu s-a întrunit. Ședința secretă a avut loc la 20 de-
cembrie 1917.

51
emisarii Sfatului Țării s-ar fi întîlnit atunci și cu generalul Șcerbacev1, în realitate se pare că nu
există nicio informație sigură despre o astfel de întrevedere. Ținînd cont de evoluția ulterioară
a evenimentelor și de o relatare a generalului Berthelot pe care o menționez mai jos, se pare că o
astfel de întîlnire nu a avut loc, și chiar dacă s-a produs, nu a dat niciun rezultat. O informație
demnă de toată încrederea despre ce au făcut aceștia la Iași oferă două relatări diferite ale luii
Berthelot care se completează și se confirmă reciproc. La 13/26 decembrie 1917, generalul nota
în jurnalul său: „Doi membri ai Sfatului Țării de la Chișinău, Pelivan și Cristei (sic!), vin să
mă roage să-mi folosesc influența pentru a-i ajuta să reinstaleze ordinea în Basarabia, mai ales
în ceea ce privește căile ferate. Mă duc să-i vorbesc despre asta lui Șcerbacev și-i pun imediat la
dispoziție trei milioane de lei”2. Iar în ziua următoare adaugă, cu referire la acesta: „Îi solicit
să acționeze împotriva bolșevicilor din Basarabia cu ajutorul unităților moldovenești”3. Peste
alte două zile, la 16/29 decembrie, notează, referindu-se desigur la aceeași emisari: „Vizita a
doi reprezentanți basarabeni, cu care sînt întru totul de acord în privința pazei depozitelor de
alimente și a supravegherii căilor ferate. Dar nu pot face nimic de unul singur”4. Amintirile
lui Pelivan confirmă întîlnirea cu Berthelot, dar nu spun nimic de Șcerbacev5. La 15/28 de-
cembrie 1917, ambasadorul american în România, Ch. Vopicka, raporta secretarului de stat
al SUA că în acea zi a fost solicitat de miniștrii basarabeni Cristi și Pelivan. Menționează că
aceștia l-ar fi informat despre „noua republică basarabeană numită Moldova” care lupta îm-
potriva bolșevicilor și era prietena Aliaților, dar nu spune dacă au cerut ajutor american6. Este
evident însă că nu au putut să nu ceară ajutor, odată ce aceasta fusese misiunea lor la Iași, așa
cum Berthelot arăta foarte clar. De la Pelivan aflăm că timp de o săptămînă cît au stat la Iași,
au mai avut întrevederi cu Saint Aulaire, Barclay și Fasciotti, ambasadorii Franței, Angliei și
Italiei, care însă îi îndreptau cu toții la Berthelot. S-au întîlnit și cu primul ministru român
I.I.C. Brătianu, dar nu au obținut de la nimeni nimic7.
Pe parcursul următoarelor două săptămîni nu aflăm nimic concret despre tratativele cu
privire la ajutorul militar solicitat de Sfatul Țării, în timp ce la Chișinău atmosfera deveni-
se incendiară din cauza zvonului că guvernul și majoritatea parlamentară vînduseră Basarabia
României8. Abia la 31 decembire/12 ianuarie 1918 Berthelot notează că în acea zi a avut loc
o ședință comună la ministerul român de război cu participarea reprezentanților Puterilor
Aliate, la care s-a hotărît să fie trimise trupe peste Prut pentru paza „liniei ferate Ungheni–

1
Vezi, de ex., I.E. Levit, p. 180.
2
H. Berthelot, p. 289. Este greu de crezut că emisarii basarabeni s-ar fi putut arăta interesați „mai ales de căile
ferate”. Desigur, nu întîmplător generalul zice că după întîlnirea cu aceștia trebuia să-i vorbească despre cererea
lor lui Șcerbacev, deoarece, în viziunea aliaților, Basarabia mai era încă pămînt rusesc și, prin urmare, pentru li-
chidarea anarhiei de acolo erau necesare, sau măcar preferabile, trupe rusești. De fapt, el nu părea să fi fost foarte
interesat de tot ce ținea de anarhia din Basarabia, ci, în primul rînd, de starea căilor ferate, ceea ce explică de ce
zice că cei doi basarabeni erau neliniștiți „mai ales în ceea ce privește căile ferate”. În ședința din 29 decembrie
1917 a Sfatului Țării, V. Cristi declara, între altele: „Eu am fost printre cei care, nu din proprie inițiativă, ci prin
mandatul Consiliului Directorilor Generali, am plecat la Iași…”: ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I,
f. 141v. Observăm că, pe lîngă confirmarea faptului că a participat la tratativele de la Iași, Cristi pare să sugereze
că, în afară de el și Pelivan, din delegație ar mai făcut parte încă cineva.
3
H. Berthelot, p. 290.
4
Ibid., p. 291.
5
I. Pelivan, Amintiri, în Patrimoniu, 1992, 2, p. 121
6
Papers relating to the foreign relations of the United States 1917. Supplement 2, The World War, vol. II, Washin-
gton 1932, p. 707. Vezi și I.E. Levit, p. 180, 459. Acest autor citează greșit sursa, ceea ce arată că nu a cunoscut-o
direct. În cartea sa Secrets of the Balkans (Chicago, 1921), Vopicka nu spune nimic despre această întîlnire.
7
I. Pelivan, p. 122. Trezește însă nedumeriri faptul că dacă despre discuțiile cu Berthelot, Pelivan dă unele de-
talii, chiar dacă acestea nu sînt confirmate întru totul de notele generalului francez, despre ce au discutat la
celelalte întîlniri nu spune mai nimic.
8
ANRM, fond 727, dosar 21, partea I, ff. 131, 165v., 173.

52
Chișinău–Bender și a depozitelor românești din Basarabia”1. La 3/16 ianuarie această de-
cizie este confirmată printr-o hotărîre a guvernului român. Generalul Șcerbacev cere și el lui
Berthelot „să obțină trimiterea imediată de trupe române în Basarabia, unde se semnalează
în fiecare zi acte de jaf”2. Trebuie să reținem și mărturia unei alte surse avizate, generalul rus
N. de Monkevitz, un colaborator apropiat al lui Șcerbacev, care avea să noteze puțin mai tîrziu:
„Călcîndu-și pe inimă și conștient de tot răul ce produce această măsură, din punct de vedere
politic, generalul Șcerbacev s-a văzut constrîns de a ruga guvernul român să trimită trupele sale
în Basarabia; guvernul Republicii Moldovenești a făcut aceeași cerere”3. Constatăm, așadar, că
deși în acțiunea de trimitere a ajutorului militar Republicii Democratice Moldovenești se impli-
caseră mai mulți factori, alte forțe militare decît cele române nu au putut fi trimise din simplul
motiv că altele nu existau, iar ele au avut încuviințarea și sprijinul aliaților și al fostului coman-
dant suprem al Frontului Român. Erhan declara, în ședința din 8 ianuarie 1918 a Sfatului Ță-
rii, că guvernul Republicii Democratice Moldovenești discutase cu Stavka, adică cu Șcerbacev,
posibilitatea ca aceasta să trimită un număr de unități militare pentru apărarea căilor ferate și a
depozitelor și pentru stîrpirea pogromurilor și a prădăciunilor4. Dar Stavka astfel de unități nu
avea, astfel că rezolvarea acestor sarcini a revenit în întregime armatei române. Este evident, prin
urmare, că aserțiunea promovată cu obstinație mai ales de istoriografia rusă cum că decizia de a
trimite trupe peste Prut ar fi fost o acțiune unilaterală a României prin care aceasta ar fi realizat
planul său mai vechi de ocupare a Basarabiei nu corespunde deloc realității. Este adevărat că
ulterior, pe măsură ce trupele române s-au așezat temeinic în ținut și au luat totul sub controlul
lor, guvernul român a început să-și schimbe atitudinea, dar asta este o chestiune care ține de
evoluțiile ulterioare. Dimpotrivă, cercetarea fenomenului duce la concluzia că pînă spre sfîrșitul
anului 1917, și în orice caz, pînă la începutul dezagregării armatei ruse de pe Frontul Român,
România nu se arăta interesată de Basarabia. Ba se pare că, din cauza stării extrem de grele în
care se aflau țara și armata, nici aceasta nu le-a îndemnat să-și facă vreun fel de planuri cu privire
la provincia românească de peste Prut și reorientarea a intervenit doar în momentul în care ger-
manii și austriecii au început să trezească interesul românilor pentru Basarabia în scopul de a-i
convinge să renunțe la Dobrogea pe care intenționau să o dea aliatei lor, Bulgaria. Marghiloman
își nota la 19 decembrie 1917 că într-o discuție avută în ziua aceea cu mareșalul Mackensen,
acesta i-ar fi spus că românii aveau nevoie „de gurile Dunării și cel puțin de vechile județe din
Basarabia”, după care ar mai fi adăugat că în partea aceasta, adică la est de Prut, România „putea
avea compensații însemnate” care s-ar fi putut întemeia pe „constituirea revoluționară a unei Ba-
sarabii independente, care nu poate exista între România și Ucraina”5. E în afara oricărei îndoieli
însă că în acel moment nu se știa nimic sigur despre viitoarea relație a Basarabiei cu România.
Astfel, începînd cu primele zile ale lunii ianuarie 1918, trupele române încep marșul orga-
nizat spre Chișinău6, unde vor intra la sfîrșitul zilei de 13 ianuarie. Se știe că înainte ca aceste
forțe, numite de Berthelot „trupe de etape”, să ajungă în capitala Basarabiei, cîteva detașa-
mente românești mai mici se aflau în ținut de mai multă vreme, unele încă de la sfîrșitul lunii
noiembrie 1917, avînd sarcina de a apăra depozitele armatei române. Aflăm din amintirile
lui Pelivan că în momentul crizei politice din ianuarie, un detașament ceva mai numeros se

1
H. Berthelot, p. 298. Această relatare este confirmată și de A. Averescu: Notițe zilnice din răsboi (1914–1918),
București, 1938, p. 209.
2
H. Berthelot, p. 302.
3
N. de Monkevitz, La décomposition de l’armée Russe, Paris, 1919, p. 162.
4
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, f. 177v.
5
A. Marghiloman, vol. III, p. 54.
6
Divizia a 11-a a generalului Broșteanu, cea care avea să intre în Chișinău, a primit ordinul de plecare la 6 ianua-
rie, iar la 9 ianuarie era la Ungheni.

53
găsea în vecinătatea Chișinăului, între localitățile Ghidighici, Cojușna și Durlești. Conform
aceleiași surse, acesta ar fi fost un batalion de ardeleni trimis de la Iași (bineînțeles, altul decît
cel arestat la 6 ianuarie în gara Chișinău) din inițiativa comandamentului român și a lui Șcer-
bacev sub comanda unui ofițer rus (Pelivan zice că era general), ca urmare a cererii înaintate la
22 decembrie 1917 de miniștrii basarabeni P. Erhan, I. Pelivan și V. Cristi1. Indiferent cît este
de conformă cu realitatea această relatare, nu există nicio îndoială că anumite unități militare
românești se aflau în vecinătatea Chișinăului, pînă la sosirea „trupelor de etape”, fapt confir-
mat de isteria antiromânească declanșată în capitală în a doua jumătate a zilei de 6 ianuarie
1918 sub influența propagandei bolșevice, care a dus la mobilizarea trupelor bolșevice și chiar
a celor aflate formal la dispoziția Sfatului Țării2. La 9 ianuarie, deputatul V. Chiorescu, rapor-
ta că o comisie parlamentară condusă de el, care avea sarcina că cerceteze ce trupe române se
aflau în Basarabia, a întîlnit la sud de Chișinău, în localitatea Gura Galbenă, un detașament
cu 200 de militari români, care avea ordin să apere pîinea cumpărată în Basarabia pentru front
și nu era informat asupra evenimentelor din Chișinău și nici despre relațiile dintre guvernul
basarabean și cel de la Iași3. Nu avem destulă informație asupra pătrunderii în acest moment,
adică pînă la mijlocul lunii ianuarie 1918, a trupelor române în sudul ținutului și în partea sa
nordică. Aflăm dintr-o relatare a lui Berthelot că la 12/25 ianuarie „Bolgradul a fost ocupat
de un detașament român”4. De asemenea, o telegramă a lui I. Antonescu, șeful Biroului ope-
rațiuni din cadrul Marelui Cartier General, trimisă la 8 ianuarie 1918 armatei I-a, ne face să
știm că imediat după 9 ianuarie divizia a 11-a urma să ocupe Leova cu un batalion de recruți5.
Cîteva documente militare ne informează că la 11 ianuarie un batalion de ardeleni al maioru-
lui Cernea, cu 20 de ofițeri și 750 de soldați, se afla la Căinari, dar din neglijența superiorilor,
care nu au ținut legătura cu el și nu au organizat aprovizionarea, ceea ce a făcut ca soldații să

1
I. Pelivan, p. 126. Referitor la cerere: Șt. Ciobanu, p. 222. Nu se știe cum a ajuns această cerere la ministerul
român de război la data de 22 decembrie, deoarece Pelivan nu spune că ar fi călătorit în acel moment la Iași.
E posibil să fi fost trimisă prin intermediul lui Iancovici, menționat de Pelivan, după care acesta ar fi interme-
diat unele contacte dintre Consiliul Directorilor Generali și guvernul de la Iași. Autenticitatea acestei cereri nu
trezește îndoieli. În ședința din 11.01.1918 a Sfatului Țării, ministrul N.N. Codreanu spunea că o telegramă de
solicitare a ajutorului militar exista din 20 decembrie 1917, fusese scrisă de ministrul adjunct al agriculturii
P.V. Ciumacenko și purta semnătura sa și pe cele ale lui Inculeț și Erhan. Ministrul M. Savenko susținea, tot
atunci, că Ciumacenko ar fi alcătuit telegrama împreună cu Pelivan: v. pr.-v. 29, nota 8. Nu este foarte clară re-
lația dintre cele două documente, dar remarca lui Savenko sugerează că ar putea fi vorba de o singură telegramă
care, în cele din urmă, a fost semnată de Erhan, Pelivan și Cristi. Cît privește relatarea despre detașamentul
dislocat în vecinătatea Chișinăului, aceasta trebuie receptată cu rezervele impuse de necesitatea de a fi verificată
pe baza altor surse. Din relatările memorialistice ale lui Gh. Buruiană reiese că un regiment de infanterie român
se afla la Ciuciuleni, după ce se retrăsese pe la 5-6 ianuarie de la Ghidighici. Nu spune însă că ar fi fost alcătuit
din ardeleni: op. cit., p. 131.
2
Aflăm din cuvîntările lui Inculeț și Misirkov, ținute în Parlament la 8 ianuarie 1918, că în urmă cu două zile
directorul militar Gh. Pîntea dăduse ordin unităților armatei moldovenești, comandate de colonelul M. Popa,
să pornească împotriva românilor (ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, ff. 165, 167v.) Ulterior, în ziua
în care divizia a XI-a a generalului Broșteanu se apropia de Chișinău, Inculeț avea să mărturisească deputaților:
„Atunci noi am comis o mare greșeală care s-a exprimat prin faptul că Pîntea, Erhan și cu mine am dat ordin
trupelor să iasă pe poziție”. După care explică de ce s-a procedat așa: „Ordinul a fost dat din motivul că soldații
erau foarte porniți împotriva ofițerilor, deoarece aceștia din urmă nu ieșiseră pe poziție împreună cu noi și, fiind
înfuriați, soldații anunțaseră deja ziua răfuirii cu ei” (ibid., partea a 2-a, f. 186). De fapt, această explicație era
doar parțial conformă cu realitatea. Ordinul dat unităților moldovenești de a ieși împotriva românilor trebuie
văzut în contextul comportamentului general al lui Inculeț și Erhan din acele zîle, cînd, sub presiunea comite-
telor mai mult sau mai puțin bolșevizate, ei au fost nevoiți să dezmintă orice legătură cu guvernul român și să
trimită la Iași telegrama prin care protestau împotriva intrării trupelor române în Basarabia. De aici nu rezultă
deloc că cei doi lideri politici ar fi fost antiromâni, cum s-a afirmat greșit uneori, ci e vorba de o stratagemă de
moment, poate nu tocmai fericit inspirată, dar care a avut contribuția ei la protejarea și salvarea Sfatului Țării.
3
ANRM, fond 727, inv. 2, partea I, ff. 173v.–174.
4
H. Berthelot, p. 306.
5
AMR, fond 949, dosar 805, f. 113.

54
îndure foame multe zile la rînd, întregul efectiv, cu excepția cîtorva care au reușit să evadeze,
a fost arestat de bolșevici și dus la Bender. Un alt detașament, condus de maiorul Ulian, a fost
arestat la Romanovca, lîngă Comrat1.
Acestea sînt principalele fapte care atestă cînd, cum și în ce condiții s-a produs intrarea
trupelor române în Basarabia în primele două săptămîni ale anului 1918.
O chestiune principială legată de acest fenomen este relația militarilor români care trecu-
seră atunci la est de Prut cu populația basarabeană. Evident, nu există o părere unanimă în
acest sens. Tot ce s-a fondat pe predispoziții antiromânești a susținut mereu categoric că ba-
sarabenii, indiferent de naționalitate, s-au opus cu îndîrjire pătrunderii românilor în ținutul
lor. De partea cealaltă, autorităților române de atunci, la fel ca și scrierilor care s-au văzut în-
demnate să elogieze acest fenomen, le-a plăcut să creadă că totul s-a petrecut într-o atmosferă
de mare jubilație și de înălțător entuziasm patriotic. Ambele păreri sînt greșite deopotrivă. Nu
se cunosc niciun fel de fapte care ar demonstra că românii basarabeni, în marea lor majoritate
țărani de la plug, ar fi opus o rezistență organizată și îndîrjită intrării trupelor române în Basa-
rabia. A existat o oarecare rezistență, destul de slabă, de altfel, cum am mai spus, dar aceasta a
fost rezistența bolșevicilor, aproape toți originari din afara acestui ținut. Cît privește cealaltă
părere, voi menționa, mai întîi, cîteva afirmații. Astfel, după consumarea evenimentului de la
13 ianuarie, comunicatul oficial al guvernului român anunța: „Trupele noastre, chemate de
Comandamentul rus și de Sfatul Țării Republicii Moldovenești, au intrat la 13/26 ianuarie,
ora 6 p.m., în mijlocul aclamației populației, în Chișinău”2. Amintirile lui Pelivan sînt deo-
sebit de generoase cu manifestările de entuziasm ale chișinăuienilor din momentul intrării
oastei lui Broșteanu în oraș. La bariera Sculeni, zice el, „o mulțime de lume a ieșit pentru în-
tîmpinarea armatei…, care venea să o scape de grozăviile bolșevice. Chiar ruși, evrei strigau
«Trăiască România!», «Trăiască armata română!»… Tot drumul, din șoseaua Sculeni pînă
în strada Alexandrovskaja și spre gară, trotoarele erau ticsite de lume. Femei, copii, bătrîni,
soldați, civili – cu toții ieșiseră să vadă. În automobile și trăsuri care staționau, cocoane și
domni, în o stare de grozavă emoție, strigau: «Ura, trăiască România!», «Trăiască Republi-
ca!»…”3 Unele scrieri istorice românești au depășit entuziasmul tîrziu al lui Pelivan. Astfel,
I. Nistor scria că în momentul în care intra în Chișinău, divizia lui Broșteanu era „primită de
populație cu un entuziasm indescriptibil. Plîngea lumea de bucurie la privirea ostașului român
care… își făcea intrarea triumfală în capitala Basarabiei…”4. Unii martori oculari care au scris
despre acest eveniment au fost mult mai reticenți5. Documentele Sfatului Țării sînt departe de
a prezenta idilic relația dintre populația pașnică basarabeană și trupele române. Întrebîndu-i
pe militarii din detașamentul întîlnit la 9 ianuarie 1918 în Gura Galbenă, dacă aveau știre de

1
Ibid., dosar 979, ff. 190, 225. Despre detașamentul de la Căinari, vorbea și T. Ioncu în ședința din 11.01.1918 a
Parlamentului: Sfatul Țării, 13 ianuarie 1918.
2
A. Marghiloman, p. 72.
3
I. Pelivan, p. 134. Aceste relatări par destul de stranii. Trebuie însă reținute două lucruri. Primul, că amintirile
respective au fost scrise, de fapt, de soția sa, Maria Pelivan, de aceea nu avem siguranța că I.P. ar fi vorbit chiar
așa. Al doilea, procesele-verbale ale Sfatului Țării menționează că pe parcursul mișcării lor spre Chișinău, tru-
pele române au fost întîmpinate doar de primele persoane din conducerea RDM: la Călărași le-a întîlnit Inculeț
împreună cu cîțiva reprezentanți ai „comitetelor” din Chișinău, iar la Strășeni și la bariera Sculeni – Erhan, care
e posibil să fi fost însoțit de cineva, despre care însă el nu vorbește, ba dimpotrivă: afirmă explicit că la intrarea în
oraș anume el le-a întîlnit. Deci trebuie să deducem că Pelivan nu a fost prezent la acea întîlnire. Gh. Buruiană
se referă și el la aceste evenimente, confirmîndu-l pe alocuri pe Pelivan, dar intrînd, în general, în contradicție
cu mărturiile din procesele-verbale ale Sfatului Țării: op. cit., p. 132.
4
I. Nistor, p. 284. Vezi o altă apreciere entuziastă, dar totuși mai reținută: Istoria Basarabiei, p. 111.
5
Șt. Ciobanu, p. 62; O pagină din istoria Basarabiei, p. 243. Pare totuși straniu că studiul lui Ciobanu, care este
una dintre cele mai echilibrate lucrări despre evenimentele basarabene din anii 1917–1918, apreciază intrarea
trupelor române în Basarabia ca fiind un „act revoluționar…, o consecință logică a revoluției rusești” (p. 61).

55
atitudinea ostilă a populației Basarabiei față de trupele române, Comisia parlamentară a lui
V. Chiorescu avea să-i audă pe aceștia spunînd că au simțit această atitudine atunci cînd au sosit
în satul acela1. Variate informații venite de la ofițeri români însărcinați cu ținerea la curent a
superiorilor militari și a guvernului asupra stării de spirit din Basarabia observau repetat cu în-
grijorare că „poporul de jos”, dezinformat și instigat de anumite elemente antiromânești, destul
de numeroase în ținut, privea cu nemulțumire (uneori vorbesc chiar de ură) pe români2. Cît pri-
vește momentul intrării trupelor române în Chișinău, premierul Erhan menționa îndată după
aceea, în ședința din aceeași zi a Parlamentului: „Seara, la ora 6,30, eu i-am întîlnit la bariera
Sculeni pe românii care intrau în oraș. Intrarea lor nu a avut loc fără împușcături provocatoa-
re, iar în unele locuri сhiar au țăcănit mitralierele. Noi ne-am neliniștit pentru urmările care
puteau fi rezultatul acestor împușcături, dar, slavă Domnului, românii nu le-au acordat mare
atenție”3. Nicio remarcă despre prezența locuitorilor Chișinăului la acea întîlnire, cu atît mai
mult despre entuziasm și aclamații. De altfel, în acel moment era deja noapte, și știm din alte
surse că pe atunci umblatul noaptea pe străzile orașului era foarte periculos.
Am văzut că în momentul în care s-a hotărît trimiterea trupelor române în Basarabia, toți
factorii care au participat la luarea acestei decizii – guvernul român, reprezentanții Aliaților și
Stavka – susțineau că obiectivul acestei acțiuni era să asigure mai cu seamă paza căilor ferate și a
depozitelor militare, dar și să contribuie la curmarea anarhiei în ținut. Solicitările Sfatului Țării
și ale guvernului RDM adresate acestor factori vizau cu precădere lupta împotriva anarhiei,
ceea ce însemna, de fapt, izgonirea bolșevicilor, și de fiecare dată deputații și miniștrii care s-au
pronunțat asupra acestei chestiuni în ședințele Parlamentului insistau ca unitățile militare care
urmau să sosească aici să fie puse la dispoziția guvernului moldovenesc. Astfel, în ședința din
27 decembrie 1917, premierul Erhan declara că întrucît „Stavka a anunțat că își asumă inițiati-
va apărării populației basarabiene”4, Consiliul Directorilor Generali „trebuie să ceară ca planul
dislocării trupelor să fie elaborat de directoratul de război, astfel ca unitățile militare să se afle la
dispoziția directorului. Consiliul Directorilor mai poate cere ca trupele să se afle (aici – a.) atît
cît va crede necesar”. După care adaugă: „Sfatul Țării trebuie să acorde Consiliului Directorilor
mandatul de a solicita de la toate Puterile Aliate și de la Ucraina garanții reale și valabile că
tînăra noastră republică, care dorește să intre în familia republicilor, nu va fi ocupată și alipită
la alt stat. Numai în aceste condiții Consiliul Directorilor crede că poate să țină în mîini soarta
republicii, altfel nimeni nu poate fi stăpînul teritoriului nostru. Reprezentanții puterilor aliate
ne dau garanțiile cele mai reale”5. În ședința de a doua zi, pornind de la constatările și sugestiile
premierului, Inculeț avea să declare: „Nouă ne propun să ne apere, țin cont de noi, se tem că
nu va mai rămîne pîine deloc, și noi trebuie să luăm astfel de măsuri pentru ca pașii care se fac
în această direcție să ne fie de folos. Folosul este acela că unitățile care ni se trimit vor fi sub
controlul nostru atît din punctul de vedere al numărului, cît și al naționalității. Este necesar să
obținem de la aliații noștri garanție deplină în scris că dacă ne vor apăra, atunci trupele trebuie
să se afle la dispoziția directorului nostru militar și vor fi scoase de aici la prima noastră cerere,
și să mai avem garanția că, indiferent ce împrejurări vor fi, autonomia republicii noastre se va
păstra și nimeni nu se va amesteca în viața noastră internă”6. Poziția majorității parlamentare

1
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, f. 174.
2
AMR, fond 949, dosar 955, ff. 4, 14, 16, 18–19, 25, 29, 37; dosar 964, f, 48–49, 128–129.
3
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea a 2-a, f. 188v.
4
Era știut că Stavka, adică Șcerbacev, nu avea trupe cu care ar fi putut face față acestei sarcini. Evident, Erhan
pune această inițiativă pe seama Stavkăi pentru a nu stîrni nemulțumirea deputaților minoritari care se opu-
neau categoric ca această operațiune să fie realizată cu trupe române.
5
Ibid., partea I, f. 131. Prin fraza „familia republicilor” era vizată desigur viitoarea Republică Federativă Rusă.
6
Ibid., f. 134.

56
asupra acestei chestiuni a fost exprimată tot atunci de I. Păscăluță: „Exprimînd deplină încre-
dere Consiliului Directorilor Generali și fiind conștient de situația grea a republicii, Blocul
Moldovenesc propune directorilor să folosească toate forțele locale, să ia toate măsurile ce de-
pind de el pentru a concentra trupele moldovenești la apărarea țării natale, și numai dacă astfel
nu va reuși, se va adresa la Stavka, căreia să-i pună condiția obligatorie: supunerea completă a
trupelor trimise directorului militar al Republicii Moldovenești și garanția deplină a Aliaților
și a Radei Centrale de neamestec în treburile interne ale Republicii Moldovenești și scoaterea
trupelor la prima cerere a Consiliului Directorilor Generali ai Republicii Moldovenești”1. Ob-
servăm că poziția Blocului era extrem de precaută: se admitea solicitarea – condiționată – a
ajutorului din afară, dar numai după constatarea că anarhia nu putea fi lichidată cu forțe pro-
prii. Această atitudine pare paradoxală, deoarece delegația guvernului deja fusese la Iași după
ajutor, dar în realitate conducerea republicii nu putea proceda altfel, în situația în care puterea
sa era contestată de minoritarii din Parlament și de forțele bolșevice din ținut. În următoarele
două-trei săptămîni deputații și miniștrii basarabeni vor repeta mereu condiția ca trupele străi-
ne ce urmau să vină în Basarabia să fie puse sub ascultarea guvernului local și să nu intervină în
treburile interne ale republicii.
În momentul intrării trupelor române în Basarabia, comandanții acestor unități dă-
deau asigurări că nu vor interveni în treburile interne ale ținutului, inclusiv în administra-
rea lui, sarcina lor fiind să anihileze bolșevicii care constituiau un pericol pentru căile fera-
te și depozitelor necesare frontului. În ședința din 13 ianuarie 1918, Inculeț povestea că
atunci cînd la Călărași a întrebat despre scopul sosirii acestor trupe, generalul Broșteanu
„a răspuns că scopul sosirii detașamentului său este dictat de necesitatea apărării căilor ferate
și a pîinii cumpărate pe teritoriul Republicii Moldovenești și în regiunile rusești învecinate. El
ne-a dat asigurarea că nu se va amesteca în viața noastră internă, pe care noi putem să ne-o aran-
jăm așa cum dorim, și că în momentul în care vom fi în stare să asigurăm ordinea noi înșine,
detașamentul român va pleca”2. Aceleași asigurări i-a dat generalul și lui Erhan în momentul în
care s-au întîlnit la Strășeni. „Ne-au declarat, zicea premierul, că trupele române nu vor cauza
niciun necaz Basarabiei, și dacă nu li se vor aduce neplăceri, se vor purta cum nu se poate mai
bine. Totodată, ne-au asigurat că nu au scopul să intervină în viața politică a țării și că au venit
doar pentru a apăra căile ferate de dezordinile provocate de bolșevici. Iar căile ferate le trebuie
pentru legăturile cu Ucraina.”3 Fiind invitat la ședința din 15 ianuarie a Sfatului Țării, genera-
lul Broșteanu le-a spus deputaților că oastea română venise în Basarabia să apere depozitele de
pîine pentru armată și a încheiat cuvîntarea sa astfel: „Trupele care au venit acum sînt puse de
guvernul român la dispoziția dumneavoastră. Trimiteți-le acolo unde aveți nevoie. Dispuneți
de ele cum găsiți de cuviință și ele cu drag vor veni în ajutor”4. Acesta a fost singurul caz în care
basarabenii au putut auzi că trupele venite de peste Prut erau puse la dispoziția lor. Bineînțeles
că nimeni nu a crezut – nici cel care a vorbit și nici cei care l-au auzit.
Dar asigurări că unitățile militare române nu vor interveni în viața internă a Basarabiei au
fost mai multe, și nu numai din partea comandanților acestor unități, cum au fost, de ex., or-
dinele și proclamațiile lui Broșteanu sau ale superiorilor săi Prezan, Istrati ș.a.5, ci și din partea
reprezentanților Puterilor Aliate. Generalul Berthelot se arăta mulțumit de Prezan, comandan-
tul armatei române, care le declara basarabenilor că „oastea română nu dorește decît, ca prin
rînduiala și liniștea ce aduce, să vă deie putința să vă statorniciți și să desăvîrșiți autonomia și slo-

1
Ibid., f. 134v.
2
Ibid., partea a 2-a, f. 186v.
3
Ibid., f. 188.
4
Ibid., f. 199.
5
Vezi, de ex., Șt. Ciobanu, p. 224–225, 229–236.

57
bozenia voastră, precum veți hotărî voi singuri. Oastea română nu va obijdui pe niciun locuitor
din Republica Moldovenească, oricare ar fi neamul și credința lui. De îndată ce se va statornici
rînduiala și liniștea și va fi chezășie că prădăciunile, tîlhăriile și omorurile nu vor mai începe, os-
tașii români se vor întoarce acasă”1. Berthelot: „Îl aprob în totalitate”2. Probabil, tocmai pentru
a se asigura că aceste promisiuni vor fi îndeplinite, el a trimis la Chișinău pe maiorul d’Albiat
„să intermedieze relația dintre Consiliul Director Moldovenesc și comandamentul trupelor de
etape român”3. În ședința din 22 ianuarie 1918, Erhan dădea citire scrisorii ambasadorului fran-
cez în România, Saint-Aulaire, în care se spunea că, la cererea Consiliului Directorilor Generali
de a da o explicație și o garanție în numele său și al celorlalți reprezentanți ai aliaților referitor la
scopul introducerii trupelor române în Basarabia, cel solicitat declara următoarele: „Toți colegii
mei, ambasadori ai puterilor aliate, împreună cu mine, sîntem mandatați oficial și în deplină
înțelegere să declarăm că introducerea trupelor române este o acțiune exclusiv militară care are
drept scop să asigure funcționarea normală a spatelui frontului ruso-român în corespundere cu
regulile și legile stabilite pentru toate statele beligerante. Astfel, introducerea trupelor române
nu poate să influențeze nici situația politică internă a țării și nici viitorul politic al Basarabiei”4.
După citirea scrisorii, Erhan adăuga de la sine: „Eu cred, domnilor deputați, că acest document
ne dă toată garanția în privința inviolabilității Republicii Moldovenești și aduce, totodată, do-
vada aflării cu intenții prietenești a trupelor române pe teritoriul Republicii. Sînt sigur, de ase-
menea, că atunci cînd acest document va apărea în presă, spiritele populației neliniștite se vor
calma defintiv”5.
Așadar, toți factorii implicați în deplasarea trupelor române în Basarabia – conducerea
Republicii Democratice Moldovenești, Stavka, reprezentanții Puterilor Aliate, șeful misiunii
militare franceze în România și, în sfîrșit, guvernul român – păreau să împartă convingerea că
după ce va fi atins obiectivul fixat, adică restabilirea ordinii în ținut, aceste trupe urmau să se
întoarcă acolo de unde plecaseră.
Obiectivul stabilit pentru unitățile militare trimise peste Prut era, pe cît de real, pe atît
de important. Era, mai precis, o sarcină deosebit de grea și deci de mare responsabilitate,
care nu viza nici pe departe doar salvarea Republicii Moldovenești, ci urmărea, întîi de toate,
să întroneze ordinea în ținut astfel ca Frontul Român să aibă aici o bază sigură în care ar fi
putut conta pe căi ferate funcționale și ar fi putut păstra depozitele cu produse alimentare,
furaje, muniții și alte materiale necesare continuării operațiunilor militare. Sînt mărturii
numeroase și cît se poate de edificatoare în acest sens, din care nu voi putea invoca decît doar
cîteva. Am observat mai sus că încă în decembrie 1917 Comandamentul rus a fost impus de
împrejurări să renunțe la controlul asupra căilor ferate basarabene, ceea ce a făcut ca acestea
să fie lăsate pe seama armatei române, sarcină pe care, cît timp se afla în război, guvernul ro-
mân era pur și simplu dator să o onoreze. Apoi, odată intrate în Basarabia, trupele române au
constatat existența importantelor depozite și resurse care puteau fi de mare folos frontului.
La 27 ianuarie 1918, generalul Lupescu, șeful adjunct al Statului-Major al armatei române,
semnala Ministerului de Război următoarea situație: „Am onoarea a vă face cunoscut că în
multe localități din Basarabia (Bender, Chișinău, Bălți etc.) se găsesc depozite rusești cu di-

1
Ibid., p. 232.
2
H. Berthelot, p. 307.
3
Ibid., p. 299.
4
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea a 2-a, ff. 213–213v. O formulă aproape la fel găsim și la Vopicka:
„This is purely a military measure, as its only object is to guarantee the normal functioning of service for the
Russo-Roumanian front, in conformity with the rules established in beligerent countries. This can not affect
in any way the actual or future politics of Bessarabia”: Secrets of the Balkans, Chicago, 1921, p. 159–160.
5
Ibid., f. 213v.

58
ferite provizii și materiale. Dată fiind lipsa la noi în țară de provizii și materiale, și cum acele
depozite ruse nu mai reaprovizionează nici trupele rusești, deoarece cea mai mare parte din
aceste trupe au trecut în Rusia, vă rog să binevoiți a lua dispozițiuni pentru ca acele depozite
rusești să fie predate pentru armata română în contul datoriei ce o are armata rusă la noi în
țară”1. Drept urmare, în instrucțiunile date la 8 februarie 1918 trupelor din Basarabia, Sta-
tul-Major a dispus formarea a opt comisii pentru tot atîtea zone, începînd de la Soroca și pînă
la Dunăre (județul Hotin era ocupat de austrieci), care să evidențieze și să gestioneze toate
depozitele și resursele din ținut2. Aceste măsuri s-au dovedit a fi foarte necesare, deoarece
trupele române intrate în Basarabia au constatat că „depozitele armatei ruse sînt furate sau
vîndute fără niciun fel de control”3.
Constatăm, prin urmare, că necesitatea apărării căilor ferate și a depozitelor nu fusese doar
un pretext pentru introducerea trupelor române în Basarabia, care ar fi camuflat intențiile
reale de cucerire a acestui teritoriu, cum s-a insinuat întotdeauna într-o anumită categorie
de scrieri istorice. Acestea sînt două lucruri diferite. Nu dispunem de date sigure că guvernul
român ar fi intenționat chiar de la început, adică îndată după lovitura de stat bolșevică și deza-
gregarea armatei ruse de pe Frontul Român, să pună stăpînire pe Basarabia. Înainte însă de a
încerca să lămurim această chestiune, trebuie să observăm că dacă a existat o astfel de intenție,
ea nu poate fi calificată drept una de cucerire, de vreme ce Basarabia era parte integrantă a
spațiului etnic și istoric românesc. Un efort de restabilire a teritoriului național era în egală
măsură firesc și legitim, cu condiția obligatorie să se fi făcut cu acordul și cu participarea măcar
a populației românești a ținutului, dacă nu chiar a tuturor locuitorilor lui.
Știm deja că exact în momentul în care la Iași se afla prima delegație a Sfatului Țării, care
căuta să obțină ajutor în lupta împotriva anarhiei bolșevice din Basarabia, comandantul su-
prem al trupelor germane din România, mareșalul Mackensen, îi sugera lui Marghiloman că
românii ar fi trebuit să își lărgească teritoriul la răsărit de Prut4. Iar ministrul austriac de exter-
ne, O. Czernin, îi declara regelui Ferdinand: „Noi (Puterile Centrale – a.) sîntem gata să acor-
dăm României sprijinul nostru diplomatic pentru anexarea Basarabiei, astfel că România ar
cîștiga mai mult decît ar pierde”5. Însă această încurajare trebuia plătită destul de scump: dacă
ar fi acceptat sprijinul Germaniei în acest demers, România ar fi urmat să cedeze bulgarilor
Dobrogea. Din memoriile lui Marghiloman mai reținem că după ce trupele române trecuseră
Prutul și îi alungaseră pe bolșevici dincolo de Nistru, în cercurile conducătoare ale Români-
ei se discuta despre „interesul superior al luării Basarabiei”, văzută bine de rege și cu multă
satisfacție de germani, care, observa Marghiloman, o înțelegeau (greșit) ca pe un „schimb al
Dobrogei pentru Basarabia, pe care am cucerit-o cu ajutorul lor!”6.
După eliberarea Chișinăului, sînt luate măsuri pentru consolidarea poziției militare a Ro-
mâniei în spațiul dintre Prut și Nistru. Dincolo de interesele politice, la care voi reveni mai jos,
aceste măsuri erau cerute de misiunea extrem de grea și de complicată pe care armata română
o avea în Basarabia. Pe lîngă obiectivele de bază, stabilite încă înainte de a trece Prutul, și
anume apărarea căilor ferate, a depozitelor și anihilarea influenței bolșevicilor, mai trebuiau
să supravegheze trecerea prin ținut spre Rusia a trupelor ruse demobilizate. Astfel, la 12 ianu-
arie 1918, deci chiar în momentul în care divizia a 11-a înainta spre Chișinău, iar alte unități

1
AMR, fond 949, dosar 968, f. 37. Importante cantități de cele mai variate produse fuseseră găsite, mai ales, în
depozitele de la Bălți și Bender, dar și la Ismail și Chilia: Ibid., ff. 58, 71, 88.
2
AMR, fond 949, dosar 767, ff. 30–33; și dosar 968, ff. 160–163.
3
Ibid., 964, f. 129.
4
A. Marghiloman, vol. III, p. 54.
5
Destăinuirile contelui Czernin, București, 1918, p. 359.
6
A. Marghiloman, p. 66, 69–71.

59
erau în stadiu de pregătire pentru a se deplasa peste Prut în sudul Basarabiei, apăruse ordinul
MCG prin care trupele române erau atenționate asupra necesității de a veghea cu mare aten-
ție și cu participarea corespunzătoare la această retragere1. Mai tîrziu, comandantul corpului
VI armată, generalul Istrati, avea să observe că „odată cu gonirea bandelor (bolșevice – a.),
trupele noastre au avut de trecut peste Nistru în același timp atît formațiunile ruse, foarte
numeroase, aflate în Basarabia, care mai toate făceau cauză comună cu bandele, cît și toate
trupele și coloanele ce ni se trimeteau din Moldova pentru a fi trecute în Ucraina”2. Aceste
eforturi solicitau întărirea prezenței militare românești în ținut. La 17 ianuarie 1918 divizia
a 13-a primea ordinul MCG ca în ziua următoare să treacă Prutul în sudul Basarabiei pentru
a se stabili în zona Bolgradului. Acestei unități îi mai era atașat detașamentul colonelului
Dragu, care, susținut la nevoie de trupele din Deltă și de flota Dunării, avea sarcina să ocupe
orașul Ismail3. Unul dintre obiectivele principale fixate pentru aceste unități era „să se pună
populația, avutul ei și al ținutului la adăpost de jafuri și distrugeri”4. La 21 ianuarie, I divizie
de cavalerie a generalului M. Schina trecea Prutul, iar peste două zile intra în orașul Bălți,
după o slabă rezistență a bolșevicilor5. La 24 ianuarie este format corpul VI armată, destinat
special pentru Basarabia, cu următoarele sarcini: „să respingă trupele și bandele ruse care ar
încerca să treacă în Basarabia fără ordinul Comandamentului rus al Frontului, să asigure ordi-
nea și circulația regulată pe căile ferate, să facă ordine în tot ținutul, punîndu-se viața și avutul
locuitorilor la adăpost împotriva jafurilor și crimelor”6. Conform situației de la 18 februarie
1918, corpul VI armată, care între timp își stabilise postul de comandă la Chișinău, avea cinci
divizii (1 și 2 cavalerie, 1 vînători, 11 și 13 infanterie) și regimentul 5 călărași7. O hartă a dislo-
cării trupelor pe tot frontul, de la aceeași dată, arată că în partea de sud a ținutului, de la linia
Cărpineni-Copanca în jos pînă la Dunăre și mare, erau dislocate unități din divizia a 13-a,
divizia a 2-a cavalerie, divizia a 2-a vînători (în zona Cimișliei, brigada a 5-a, probabil, tot din
divizia a 13-a). În centru, inclusiv la Chișinău, Bender, Orhei și la Ustia, în fața Dubăsarilor,
erau amplasate unități din divizia a 11-a, divizia a 2-a vînători, iar la nord, inclusiv la Fălești,
Bălți, puțin mai jos de Ocnița și la Rezina, unități din divizia 1 cavalerie și divizia 1 vînători8.
De regulă, unitățile nu erau stabilite în aceste locuri permanent și pe o durată lungă, ci erau
mereu completate, uneori fiind deplasate spre alte obiective sau înlocuite cu alte unități. Ast-
fel, prin ordinul din 14 februarie 1918 al MCG, cîteva unități din divizia a 13-a au fost trimise
la Cetatea Albă pentru a-i alunga pe bolșevicii care se mai mențineau acolo9. În același scop,
efectivele corpului VI armată au fost întărite în sudul Basarabiei cu divizia a 14-a care a fost
amplasată în zona cuprinsă între Prut, Dunăre, brațul Sf. Gheorghe, Vîlcov, lacul Chitai și
rîul Chirghiz-Chitai10. La 2 martie a fost trimisă la est de Prut și divizia a 8-a din armata a 2-a
dislocată în regiunea Bacăului11.
Toate eforturile acestea demonstrează că guvernul român urmărea să-și afirme autoritatea
în Basarabia complet și pentru totdeauna. Această predispoziție venea din convingerea pe care
o constatăm la unii oameni politici români din acea vreme, după care Basarabia a devenit parte

1
AMR, fond 949, dosar 873, f. 46.
2
Ibid., dosar 981, f. 263v.
3
Acesta avea să fie ocupat la 21 ianuarie: Ibid., dosar 964, f. 129.
4
AMR, fond 949, dosar 805, ff. 197–198.
5
M. Schina, p. 11, 23.
6
AMR, fond 949, dosar 981, f. 263.
7
Ibid., dosar 873, f. 22.
8
Ibid., dosar 805, f. 351.
9
Ibid., f. 305. Orașul a fost eliberat de bolșevici la 23 februarie 1918: Ibid., dosar 981, f. 263.
10
Ibid., f. 398.
11
Ibid., dosar 851, f. 42.

60
componentă a României în momentul în care trupele române au trecut Prutul1. Aceeași con-
vingere o constatăm și la șefii de guvern Averescu și Marghiloman. Cel din urmă își nota, la
13/24 februarie 1918, că înmînîndu-i condițiile de pace cu Centralii și atenționîndu-l că Româ-
nia pierdea Dobrogea, contele I. Csaky a mai adăugat: „În schimb veți lua Basarabia, care e mai
mare decît ce pierdeți. Pentru o țară care e la pămînt, e mai mult decît se putea spera”. Drept
răspuns, Marghiloman l-a întrebat: „Dar ce zice Ucraina privitor la Basarabia?” Răspunsul a
fost: „Nu are nimic de spus”2. După ce Marghiloman devine prim-ministru, reprezentantul
Centralilor, J. von Kriege, avea să-i spună între altele: „Cum aveți Basarabia, să nu vă plîngeți.
Mulțumiți lui Dumnezeu că ați scăpat atît de ușor; pot să vă asigur că, urmînd un proiect care
se hotărîse, erați definitiv împărțiți: Rusia avea Moldova și Austria România (adică Muntenia
–a.)”3. Premierul român nu a obiectat, ci a cerut ca austro-germanii să-i lase „mînă liberă în
Basarabia” și să adere la proiectele sale asupra acestui teritoriu4. Averescu credea că Basarabia a
intrat în componența României chiar din momentul în care guvernul Brătianu luase hotărîrea
de a trimite trupe în acest ținut, căutîndu-se ca această acțiune „să fie dezbrăcată de orice carac-
ter politic”5. Evident că acele scrieri istorice care au susținut că după ce trupele române trecuseră
Prutul „guvernul român nu se putea gîndi la unirea Basarabiei” pentru a nu „provoca bănuieli
din partea rușilor”6 nu erau bine informate.
Sursele cunoscute – mărturii ale unor contemporani ai evenimentelor și documente din
arhive – permit să înțelegem că o astfel de orientare a politicii românești avea două motivații
total diferite una de alta. Cea dintîi și cea mai importantă pornea de la faptul că Basarabia
era pămînt românesc și că, prin urmare, guvernul român se vedea îndreptățit să trimită arma-
ta pentru a-l alipi la restul teritoriului național. Bineînțeles că această motivație era perfect
justificată, cu condiția ca românii din Basarabia să fi împărtășit aceeași convingere. A doua
motivație ținea de starea extrem de gravă în care se afla România după ce Puterile Centrale
ocupaseră trei sferturi din teritoriul țării – o împingere a frontierei spre răsărit pînă la Nistru
îmbunătățea considerabil poziția strategică a armatei române, resursele materiale ale țării și, nu
în ultimul rînd, starea de spirit a armatei, a populației și a clasei politice. Susținută și încurajată
de Centrali, această atitudine nouă a autorităților române a trezit mai întîi nedumerirea și apoi
nemulțumirea reprezentanților Puterilor Aliate, care nu puteau admite schimbarea statutului
teritorial-politic al Rusiei, cît timp mai contau pe o refacere democratică a acesteia și pe o con-
tinuare împreună a războiului împotriva inamicilor comuni. Este cît se poate de relevantă în
acest sens reacția lui Berthelot la tendința ce devenea tot mai evidentă a României de a pune
stăpînire pe Basarabia. Și trebuie să reținem că generalul era un mare prieten al românilor, care
prin propriile sale eforturi și cu mijloace franceze a pus pe picioare armata română, făcînd-o
să devină combativă și să reziste pînă la sfîrșitul războiului. La două săptămîni de la instalarea
trupelor române între Prut și Nistru, generalul făcea o observație cu caracter general, care viza
ieșirea unor regiuni naționale, ca Ucraina și Basarabia, din componența Rusiei: „Interesul nos-
tru este de a avea în estul Europei o Rusie mare și puternică, pentru a contrabalansa imperiile
centrale”. După care adaugă: „În ceea ce privește Basarabia, nici eu nu sînt mulțumit de felul în

1
C. Argetoianu, p. 52; I.G. Duca, Memorii, vol. IV, Războiul. Partea a II-a (1917–1919), București, 1994,
p. 61–62. Relatările acestor memorialiști trebuie tratate cu minimul necesar de rezervă, deoarece nu sînt in-
formații directe din timpul și de la locurile respective, ci au fost scrise mai tîrziu sub influența intereselor de
moment și a surselor de care s-au folosit. Multe din afirmațiile lor nu sînt confirmate de sursele documentare.
2
A. Marghiloman, p. 87.
3
Ibid., p. 116.
4
Ibid., p. 117–118.
5
Ideologie și structuri comuniste…, p. 459.
6
P. Cazacu, Moldova dintre Prut și Nistru (ed. 1992), p. 387. La fel credeam și eu cînd publicam un studiu la
această temă în Revista de istorie a Moldovei (1993, 3).

61
care procedează generalul Broșteanu. Nu mai este vorba despre o operațiune de poliție milita-
ră, ci de o influență politică a cărei vreme nu a sosit încă. Sigur că fondul populației este moldav
și că locuitorii par a se orienta către România, dar să vrei să culegi para înainte de a fi coaptă,
înseamnă să riști s-o mănînci stricată1. Iar în altă parte opinează că, la fel „ca toți oamenii slabi,
românii sînt gata să-și diminueze pierderile pe seama Basarabiei… La adăpostul măsurilor de
ordine și poliție, românii caută să întreprindă o acțiune politică care tinde spre anexare. Or, eu
nu pot admite asta, cu atît mai mult cu cît își vor crea dificultăți pe viitor, care se vor tot adînci,
pentru că niciun rus, fie el bolșevic sau țarist, nu va putea accepta ca România să-și mărească
teritoriul în defavoarea Rusiei”2.
Pentru România însă luarea Basarabiei era o miză extrem de mare care în acel moment
echivala, pînă la un punct, cu propria sa salvare. Multă vreme, în special pînă la lovitura bolșe-
vică, comandamentul rus, susținut uneori chiar de unii aliați (nu și de Berthelot), a exercitat
presiuni asupra României să-și evacueze trupele și guvernul în Rusia, ceea ce putea avea drept
urmare chiar dispariția țării. Am menționat puțin mai sus înțelegerea secretă dintre austrieci
și ruși, conform căreia România urma să fie împărțită între Austria și Rusia3. Un pericol și
mai mare prezenta presiunea militară a austro-germanilor care ocupaseră cea mai mare parte
a teritoriului național și căutau să impună guvernului român o pace înrobitoare. Generalul
Averescu nota, spre sfîrșitul anului 1917, că România se afla în situația de a opta pentru una
dintre trei soluții dezastruoase: „retragerea în Rusia; dizolvarea armatei; tratativele cu duș-
manul”4. Evident, luarea în stăpînire a Basarabiei oferea șansa nesperată mai devreme de a
evita catastrofa. Tocmai de aceea același Averescu zicea, în ședința Consiliului de coroană
din 3 martie 1918, că „pacea sub orice condiții se impune, pentru că începîndu-se rezistența,
se compromite și chestia Basarabiei”5. Un concurs favorabil de împrejurări a creat condițiile
necesare pentru ca evenimentele să evolueze anume pe acest făgaș. Pe de o parte, semnarea cu
Centralii a armistițiului de la Focșani, din 26 noiembrie (9 decembrie) 1917, a oferit guvernu-
lui român posibilitatea de a folosi în acest scop atîtea forțe militare cîte s-ar fi cerut, iar pe de
altă parte, pericolul prezentat de bolșevicii din Basarabia pentru securitatea căilor ferate și a
depozitelor militare a îndemnat comandamentul rus și pe aliați să susțină trimiterea de trupe
române peste Prut. Gestul aparent straniu al Centralilor de a-i susține și chiar de a-i încuraja
pe români, pentru care erau inamici, să ia Basarabia ascundea, de fapt, un calcul bine gîndit:
mai important decît cedarea Dobrogei către bulgari, în schimbul ținutului dintre Prut și Nis-
tru, era faptul că prin această stratagemă ei deveneau, indirect, stăpîni și pe Basarabia6, unde
puteau achiziționa produse alimentare și furaje și pe unde puteau trimite trupe în Ucraina.
Preliminariile de pace de la Buftea, semnate la 20 februarie/5 martie 1918, prevedeau, între
altele, că „guvernul român se obligă să înlesnească pe cît îi stă în putință transportul de trupe
ale Puterilor Aliate (adică Centrale – a.) prin Moldova și Basarabia la Odesa, pe căile fera-
te”7. Dar bineînțeles că austro-germanii nu aveau niciun interes ca Basarabia să intre pentru

1
H. Berthelot, p. 309.
2
Ibid., p. 316.
3
A. Marghiloman, p. 116.
4
A. Averescu, p. 183. Vezi și 197.
5
Apud V. Liveanu, Caracterul antisovietic și antipopular al tratatului de la Buftea (5 martie 1918), în Studii și
materiale de istorie contemporană, vol. I, București, 1956, p. 47.
6
Se pare că germanii aveau un plan aparte referitor la Basarabia, care însă ținea de perspectivă și la care nu pot
zăbovi aici. Menționez doar că într-un buletin informativ, din 20 aprilie 1918, al corpului VI armată se spune,
între altele: „Trupele acestui detașament (german – a.), în trecerea prin Basarabia, ar fi răspîndit știrea prin[tre]
locuitori că alipirea Basarabiei la România este provizorie, căci tot germanii vor ajunge stăpînitorii acestei regi-
uni”: AMR, fond 949, dosar, 981, f. 139v.
7
Documente privind evoluția situației politice-teritoriale a provinciilor istorice românești, vol. 8, București, 1974,
p. 228. Aflăm din notițele lui Averescu că trupele germane au început mișcarea de la Reni spre Tighina îndată

62
totdeauna în componența României, de vreme ce o altă clauză a acestui tratat stabilea că, din
moment ce litigiul româno-rus va fi aplanat, toate diviziile române urmau să fie demobilizate,
ceea ce presupunea că tot teritoriul românesc, inclusiv Basarabia, rămînea sub controlul Pute-
rilor Centrale.
Documentele Sfatului Țării nu lasă nicio îndoială că după ce trupele române luaseră în
stăpînire Basarabia, o întoarcere la situația anterioară stabilirii lor aici nu mai era posibilă. Re-
gimul astfel stabilit în ținut era caracterizat chiar de autorități, de ex., de comisarul guvernului
român de aici, D. Zamfirescu, ca „ocupație militară”1 și la fel îl constatăm în rapoartele co-
mandanților de unități. Această administrație intervine cu titlu de control și reglementare în
toate sferele vieții ținutului și o face întotdeauna cu o suficiență și cu o duritate care nu aveau
nicio explicație rezonabilă. Unul dintre fenomenele care au lăsat o impresie deprimantă asupra
societății basarabene, și în special asupra Sfatului Țării și a guvernului Republicii Moldove-
nești, a fost arestarea și împușcarea deputaților N. Grinfeld, V. Rudiev, V. Prahnițchi, I. Pan-
țîri, P. Ciumacenko și T. Cotoros2. Toți aceștia fuseseră deputați foarte activi și eficienți, unii
dintre ei, ca de ex. Grinfeld, Prahnițchi și Ciumacenko, aveau bună pregătire intelectuală și se
bucurau de multă stimă din partea corpului legislativ. E adevărat că aproape toți au protestat
împotriva intrării armatei române în Basarabia, dar împușcarea lor fără măcar un simulacru
de judecată și fără ca Parlamentul să fi fost informat despre asta a șocat întreg ținutul. Deose-
bit de dureros avea să fie acest comportament pentru acei lideri politici și activiști ai mișcării
naționale basarabene care așteptau ca armata română să dea dovadă de cele mai frumoase sen-
timente frățești, risipind bănuielile că ar fi venit ca o oaste cuceritoare și contribuind, astfel, la
creșterea simpatiei populare pentru România și la realizarea prin larg consimțămînt popular
a unirii ținutului cu regatul român. Dacă reținerea și împușcarea tuturor acestor deputați
a fost un cat barbar care nu a avut nicio justificare, atunci uciderea lui Ciumacenko și a lui
Prahnițchi, pe lîngă aceasta, a fost un gest complet iresponsabil. Cel dintîi, care a activat și în
guvern, ca bun cunoscător al problemelor agrare, a fost unul dintre deputații care au participat
la redactarea cererilor pentru chemarea trupelor care să lupte împotriva anarhiei bolșevice din
ținut, și tot el, în timpul periculoasei crize politice din ianuarie 1918, a lucrat în comitetele
revoluționare împreună cu Inculeț și Erhan, contribuind, astfel, la salvarea Republicii Mol-
dovenești3, iar Prahnițchi, unul dintre cei mai buni ofițeri moldoveni, s-a evidențiat printre
organizatorii și animatorii Congresului militar moldovenesc, a fost membru al Biroului de
organizare a Sfatului Țării, membru al Blocului Moldovenesc, a participat activ la lucrările
Parlamentului, manifestîndu-se, între altele, ca unul dintre criticii cei mai redutabili și mai
înzestrați ai manevrelor obstrucționiste ale deputaților minoritari. Evident, arestarea și îm-
pușcarea deputaților, indiferent care erau convingerile lor politice, este cel mai relevant indiciu
asupra atitudinii cercurilor diriguitoare și bogate din România față de Sfatul Țării – pentru
acestea el era deopotrivă inutil și periculos.
În general, administrația militară românească, la fel ca guvernul român și ca întreaga clasă
politică din regat, avea o atitudine negativă față de Sfatul Țării și guvernul Republicii Moldove-

după semnarea preliminariilor și odată cu plecarea spre Rusia, prin Chișinău și Tighina, a misiunii militare
franceze.
1
D. Zamfirescu, În Basarabia, în Îndreptarea, I (Iași), nr. 24 din 11 mai 1918: vezi și Revista de istorie și teorie
literară (București), XL, 1992, nr. 3–4; I. Țurcanu, Bessarabiana, Chișinău, 2012, p. 96.
2
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea a 2-a, ff. 210-211; dosar 55, ff. 171, 251. Fiind întrebat de premierul
Ciugureanu dacă, prin arestarea deputaților, nu a fost încălcată inviolabilitatea persoanei acestora și dacă o
astfel de acțiune nu înseamnă cumva amestec în treburile interne ale Republicii Moldovenești, generalul Broș-
teanu, la prima întrebare, a răspuns că deputații basarabeni nu au inviolabilitate pentru că nu au constituție, iar
la cea de-a doua a zis că el nu intenționează în niciun caz să intervină în afacerile interne ale Republicii.
3
Ibid., dosar 21, partea a 2-a, f. 185–185v.

63
nești, pe care le considera organe revoluționare, deci oarecum bolșevice, și de asemenea față de
țăranii basarabeni care nu pretindeau altceva decît să aibă pămînt pentru a-l munci și care pro-
testau împotriva abuzurilor din partea marilor proprietari susținuți de armata română, care,
la rîndul ei, se deda la tot felul de abuzuri: confiscarea de terenuri agricole pentru necesități
militare, achiziționarea produselor agricole de la țărani pe prețuri derizorii sau chiar rechiziți-
onarea lor, pedepsirea aspră, în cel mai fericit caz cu bătaia, a celor care nu erau mulțumiți de
un astfel de comerț, sub motiv că erau bolșevici, controlul alegerilor locale, lichidarea organe-
lor autoadministrării locale etc., etc. Deputații își arătau adeseori indignarea că guvernul basa-
rabean nu era în stare să se opună acestor fărădelegi. E adevărat că guvernul obținuse în cîteva
rînduri din partea comandamentului militar asigurarea că, în ceea ce ținea de măsurile luate
împotriva populației locale, acesta era interesat doar de pedepsirea bolșevicilor, în rest sancțio-
narea oricăror fapte ținea de competența administrației ținutale1, dar în fapt deciziile de acest
gen erau luate numai de unitățile militare. Din păcate, fiind vorba de fenomene permanente și
foarte răspîndite, mărturiile despre aceste realități, care evident că nu au putut fi ignorate nici
de autoritățile militare, sînt foarte numeroase. Nu e posibil să zăbovesc, în acest studiu la ele.
Voi cita doar cîteva crîmpeie din raportul la care m-am mai referit al comandantului corpu-
lui VI armată către MCG. Despre deputații și miniștrii basarabeni, de ex., citim: „Aceste per-
soane, ajunse într-o situațiune oarecum privilegiată și dominantă din simpli țărani, învățători
și soldați..., duc o luptă îndîrjită pentru apărarea autonomiei, care, în fond, pentru majoritate
este apărarea situațiunilor personale și teama de a nu le pierde în viitor. Mare parte sînt propa-
gandiști revoluționari ostili armatei noastre și furnizează reclamațiuni contra ei”2. Atitudine
disprețuitoare și față de plugarii basarabeni ce degradează ușor în ură: „Țăranii, amețiți de
frigurile revoluției, îmbogățiți de jafuri și prădăciuni și de hîrtiile monedă lăsate de armatele
ruse de ocupație și în trecere, își închipuiau că au numai drepturi și nicio îndatorire: dreptul
de a lua pămîntul proprietarilor cît vrea și mai mult decît le trebuie, și fără plată; dreptul de
a lua averea mișcătoare, uneltele și mașinile agricole ale proprietarilor și a le împărți între ei;
dreptul de a tăia pădurile, de a-și face singuri dreptate și a avea deputați în Sfatul Țărei”3. Cu
aceștia, mărturisește raportorul, „trupele noastre s-au purtat mai bine decît în 1907, pe timpul
potolirei răscoalelor din țară”4, adică nu s-a mers chiar pînă acolo încît să se tragă cu tunurile
în țărani și să se șteargă sate întregi de pe fața pămîntului, dar în rest s-a putut face orice: re-
chiziții delaolaltă a tot ce cădea sub mînă, bătaie din tot sufletul și permanentă pentru toată
lumea și din cînd în cînd execuții.
Această situație era cunoscută autorităților de la Iași care o considerau un fenomen nor-
mal. Din păcate, nu se arătau alarmați nici conducătorii Republicii Moldovenești. Povestind
în Parlament despre convorbirile cu regele și cu guvernul României în timpul călătoriei pe care
a avut-o la Iași împreună cu Inculeț, la sfîrșitul lunii februarie și începutul lunii martie 1918,
premierul Ciugureanu făcea următoarea observație: „Conflictele care au loc la noi în legătură
cu ocuparea Republicii noastre de trupele române acolo sînt cunoscute, dar ei se uită la ele ca
la fenomene inevitabile în astfel de situații”5. Inculeț, care a înțeles mai repede decît alții că
intrarea armatei române în Basarabia a pus capăt autonomiei ținutului, s-a grăbit să-și arate
loialitatea față de noua stăpînire. Asistînd, de astă dată în calitate de ministru în guvernul
român, la una dintre ultimele ședințe ale Sfatului Țării, la care fuseseră semnalate și astfel de
fenomene, el a ținut să le dea propria sa apreciere: „S-a vorbit aici despre multe încălcări. Dar

1
Ibid., ff. 242v., 243v.–244.
2
AMR, fond 949, dosar 981, ff. 266v.–267.
3
Ibid., f. 266.
4
Ibid., f. 263.
5
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, f. 38.

64
eu trebuie să spun că aceste încălcări se fac de către oamenii mici, și cu cît statutul funcționa-
rilor este mai mic, cu atît ei atentează mai mult la autonomia noastră. În sferele înalte așa ceva
nu există, acolo nimeni nu are de gînd să atenteze la autonomia noastră”1. Această atitudine
avea s-o mărturisească puțin mai tîrziu și în fața deputaților și a miniștrilor români, unde știa
bine că avea mai multă înțelegere și aprobare. Referindu-se la maltratările la care erau supuși
țăranii, mai ales în timpul rechizițiilor, el observă că „au fost multe greșeli care s-au făcut în
multe locuri, și iarăși, domnilor, sînt vinovați aici nu cei mari. Constat că nu sînt vinovați nici
de un fel guvernul, generalii, coloneii, dar sînt vinovați cei mici, cei care execută, care se duc la
țară și fac rechizițiuni cu bătăi și silnicii”2.

Proclamarea independenței
Declarația de independență a Republicii Democratice Moldovenești constituie unul din-
tre principalele acte politice ale Sfatului Țării. Ea a fost văzută diferit și atunci cînd s-a produs
și la fel este prezentată în studiile istorice. Fiind concepută aproape întotdeauna în conexiune
și în raport de cauzalitate cu proclamarea independenței Ucrainei la 9 ianuarie 1918, nu i s-a
acordat semnificația unui important fenomen istoric național, în orice caz așa a fost tratată în
unele circumstanțe și în anumite manifestări istoriografice.
Pentru prima dată, Sfatul Țării a luat atitudine în această chestiune în ședința din 22 ia-
nuarie 1918. Erhan, care aproape întotdeauna prezenta poziția guvernului în Parlament, chiar
și după ce nu mai era prim-ministru, de astă dată, după ce se pronunță asupra faptului procla-
mării independenței Ucrainei, trage concluzia ce rezultă de aici pentru Basarabia. „După ce
Ucraina s-a declarat independentă, noi sîntem complet izolați de Rusia, căreia trebuie să ne
adresăm peste capul Ucrainei. Toți au înțeles că avem o singură ieșire – odată ce Ucraina este
independentă, Republica Moldovenească trebuie să fie și ea independentă, și nimeni nu poate
să stea în calea acestei tendințe (explozie de aplauze). Ea trebuie să fie independentă, deoarece
în caz contrar se vor stărui să o alipească la cineva.” După care adaugă că „împrejurările din
ultima vreme și, de asemenea, dispozițiile congresului (țăranilor – a.) ne-au putut convinge că
fără declararea independenței, Republica Moldovenească nu poate exista”3.
Așadar, independența Basarabiei a fost determinată, în viziunea deputaților Sfatului Țării,
de faptul proclamării independenței Ucrainei. De obicei, așa este explicat fenomenul și în cele
mai multe scrieri istorice4. Această explicație nu pare însă întru totul convingătoare. Chiar
dacă atitudinea întîrziată a basarabenilor a putut fi cauzată și de faptul că decizia ucrainenilor
a fost luată în momentul în care Republica Moldovenească trecea printr-o gravă criză politică5,
totuși faptul că Sfatul Țării nu a reacționat imediat6 trezește niște semne de întrebare, de ex.,

1
Ibid., dosar 21, partea a 2-a, f. 262v.
2
Ideologie și structuri comuniste…, p. 470.
3
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea a 2-a, f. 214–214v. Erhan opina greșit că ideea independenței regiu-
nilor naționale ale Rusiei era împărtășită și de „reprezentanții Puterilor Aliate, care consideră că cea mai bună
soluție pentru Rusia este o federație de republici independente, un fel de State Unite”. În mod straniu, repro-
ducînd cuvîntarea lui Erhan, Ciobanu nu-i dă numele, ci zice „unul din miniștrii Republicii”: op. cit. p. 64.
4
Vezi, de ex., Gh. Cojocaru, p. 75; I.E. Levit, p. 269.
5
Ucraina și-a proclamat independența prin cel de-al IV-lea Universal, anunțat la 9 și adoptat la 11 ianuarie 1918.
(În unele scrieri basarabene, această dată este indicată greșit: la Șt. Ciobanu – 2 ianuarie; la Gh. Cojocaru – 13
ianuarie.)
6
Din luările de cuvînt ale lui Erhan și Misirkov în ședința din 22 ianuarie, aflăm că la Chișinău s-a aflat despre
proclamarea independenței Ucrainei dintr-o copie a unei telegrame a lui Șcerbacev, pe care acesta o trimisese
la Kiev, probabil, îndată după 9 sau 11 ianuarie. Prezidiul Sfatului Țării și Consiliul Directorilor Generali s-au
întrunit pentru a lua atitudine la 15 ianuarie (așa pare să rezulte din relatarea lui Misirkov), iar ședința Parla-
mentului în această chestiune a fost convocată abia peste o săptămînă.

65
în ce măsură conducerea Basarabiei și deputații erau convinși de necesitatea proclamării in-
dependenței. Dar dincolo de aceasta mult mai important este faptul în sine cît de justificată
era o astfel de decizie în acel moment. Basarabia nu se putea compara cu Ucraina sub niciun
aspect. După dislocarea trupelor române în Basarabia, Sfatul Țării și guvernul său nu aveau
nicio putere și nu puteau decide nimic referitor la statutul politic al ținutului și la viitorul lui.
Republica Democratică Moldovenească nu avea nicio legătură directă cu Rusia cu mult pînă
la data de 24 ianuarie 1918, practic încă de la proclamarea ei, la 2 decembrie 1917, astfel că afir-
marea independenței putea să vizeze doar cele două țări vecine, Ucraina și România. Probabil,
tocmai șansa de a uza de declarația de independență pentru a obține retragerea românilor din
Basarabia a și determinat unanimitatea cu care deputații au acceptat această idee, ceea ce era
firesc în cazul minoritarilor, dar e mai puțin de înțeles de ce tot atît de entuziasmați au fost
moldovenii, cînd unii dintre ei erau cel puțin loiali față de armata română. În entuziasmul
general, care nu avea nicio justificare, se întrezăresc totuși și unele îndoieli și temeri, chiar dacă
acestea se manifestă ezitant și confuz. După votarea Declarației de independență, Inculeț avea
să atenționeze deputații: „Nu trebuie să închidem ochii la faptul în ce condiții proclamăm noi
această independență. Prin voința destinului istoric, noi sîntem forțați să ne declarăm inde-
pendența aflîndu-ne între două state”1. Era o aluzie clară la faptul că independența Republicii
Moldovenești avea de înfruntat atitudinea Ucrainei și a României. E posibil ca acest politician
abil să fi avut în vedere ceva mai mult decît atît și mai concret, de ex., imposibilitatea afirmării
independenței sub controlul trupelor române, dar, ca întotdeauna, el nu merge pînă acolo
unde nu avea interesul. Teama și neîncrederea în valabilitatea acestei decizii este exprimată
ceva mai limpede în luarea de cuvînt a deputatului Gh. Buruiană, unul dintre liderii Blocului
Moldovenesc. „Domnilor deputați, zicea el, atunci cînd a venit armata română, noi aveam cri-
ză a puterii, și cînd ne-au întrebat unde ne este puterea, am fost nevoiți să recunoaștem că n-o
aveam. Băgați de seamă, domnilor, ca o astfel de întrebare să nu ne pună și Ucraina. Dacă ea va
vedea că nu avem putere reală, ar putea dori să pună stăpînire pe ținutul nostru. Domnilor de-
putați, pasul nostru trebuie să fie mare și precaut, pentru a nu fi blestemați de copiii și nepoții
noștri.”2 Din păcate, caracterul foarte comprimat al procesului-verbal a făcut ca această luare
de atitudine să fie redusă la cîteva elemente, și totuși se vede bine neîncrederea deputatului,
exprimată, în special, în ideea că, prin lipsa de putere reală, Basarabia se afla în dependență
totală de România, și aceeași situație o putea face să fie într-o relație similară cu Ucraina. În
orice caz, în raport cu șansa afirmării unei independențe reale, concluzia este destul de des-
curajantă. Și desigur că Buruiană nu era singurul deputat care vedea fața reală a lucrurilor.
Tocmai de aceea e firesc ca entuziasmul manifestat la votarea Declarației de independență
să trezească nedumeriri. Este evident că faptul în sine al proclamării independenței Ucrainei
măcar sugera, dacă nu impunea, necesitatea repetării acestui gest în Basarabia, numai că în
situația în care Republica Democratică Moldovenească nu era stăpînă pe sine, un astfel de gest
nu putea avea o relevanță practică.
Aceste observații induc concluzia că proclamarea independenței Ucrainei nu a fost cauza
adevărată a repetării aceluiași ritual și în Basarabia, în orice caz nu singura cauză – aceasta
a putut să fie mai degrabă doar un pretext. Mai ales că Ucraina, fiind ocupată de austro-ger-
mani, independența ei nu putea fi un model care să stîrnească admirație și să incite la imi-
tație. Reamintesc că pe 15 decembrie 1917, deci pînă la intrarea trupelor române în Basa-
rabia (dar discuții și tratative în acest sens existau), Mackensen îi sugera lui Marghiloman
că România putea lua Basarabia, după ce aceasta își va fi proclamat independența (evident,

1
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea a 2-a, f. 218v.
2
Ibid., f. 215.

66
față de Rusia), ceea ce însă nu o putea ajuta să supraviețuiască, anume ca formațiune de sine
stătătoare, între România și Ucraina. Deci germanii ofereau României ținutul de peste Prut,
în schimbul Dobrogei care urma să fie cedată Bulgariei, dar cu condiția ca acest ținut să nu
mai aparțină, formal, nimănui. Această propunere – luarea în stăpînire a Basarabiei inde-
pendente – nu ar merita poate cine știe ce atenție, dacă ideea nu am întîlni-o la oamenii de
stat români din acea vreme. Astfel, fiind criticat în ședința din 23 iunie 1918 a parlamentului
român că nu a făcut unirea ținutului cu regatul îndată după ce trupele române trecuseră
Prutul, Averescu a răspuns: „Basarabia era o parte dintr-o republică, care și dînsa se constitu-
ise în mod revoluționar (Rusia – a.). În astfel de condițiuni, am crezut că cel dintîiu pas era
de a regula situațiunea acestei noi republici, și anume a lichida moștenirea de războiu între
dînsa și Puterile Centrale și apoi de a afirma individualitatea ei ca stat de sine stătător și în
drept de a dispune de sine cum credea”. Apoi adaugă cîteva detalii la fel de relevante: „Acest
punct de vedere a fost explicat reprezentanților Puterilor Centrale și Puterile Centrale s-au
arătat favorabile și au acceptat să ne dea sprijin în acest sens… Am pus atunci pe comisarul
nostru general de la Chișinău să consilieze Sfatul Țării ca… să se adreseze la toate puterile să
ceară recunoașterea independenței Republicii Moldovenești”1. Evident recunoașterea nu pu-
tea avea loc înaintea proclamării independenței. Că aceasta nu era o declarație politicianistă
de moment, o demonstrează faptul că generalul vorbea despre necesitatea „recunoașterii, de
fapt, a suveranității Basarabiei” încă la începutul anului 1918, în calitate de prim-ministru al
României2. Deci se vede foarte bine că ideea proclamării independenței Basarabiei, ca treaptă
necesară pentru cuprinderea ei în statul român, apăruse în România încă la mijlocul lunii
decembrie 1917 și apoi a fost promovată de guvernul român, împreună cu Centralii, pînă
avea să fie realizată prin votul Sfatului Țării. S-a putut observa însă că ea nu urmărea nici pe
departe să creeze un stat de sine stătător între Prut și Nistru, ci a fost promovată, la început,
din rațiuni diplomatice și, totodată, de realizare a unei înțelegeri între Puterile Centrale și
România, care, de fapt, avea caracter de dictat al celor dintîi pentru cea din urmă. Apoi,
guvernul român primind oferta, a transformat-o în propriu obiectiv politic, afirmîndu-și au-
toritatea deplină asupra Basarabiei, astfel că în perioada așa-zisei independențe a Republicii
Democratice Moldovenești acesta nu numai că ținea tot ținutul sub controlul trupelor sale,
dar mai dispunea și de toate resursele de aici: căile ferate, depozitele, pîinea, furajele etc. De
ex., la 22 martie/5 aprilie 1918, Marghiloman își nota: „Acord bulgarilor autorizația să ia din
Basarabia (Bolgrad) 11.000 tone de cereale”3.
Cît timp această situație nu este cunoscută, pare stranie acea prevedere a Declarației, după
care Basarabia va putea avea „legături de unire cu alte state (subl. a.), dacă aceasta o va cere binele
popoarelor Republicii noastre”4. Ea însă nu se mai arată stranie dacă e pusă în contextul compli-
cat al evenimentelor politice și militare de pe Frontul Român și din Basarabia și dacă, în plus,
mai ținem cont și de ce spune acel document despre aflarea armatei române în Basarabia: „Prin
venirea oștilor frățești române pe pămîntul republicii noastre s-a întocmit o stare prielnică pen-
tru munca harnică și orînduită pe toate ogoarele vieții… Toate zvonurile cum că românii au venit
să ne cuprindă țara și să ne stăpînească, nu se potrivesc cu adevărul și se împrăștie de dușmanii
Republicii noastre”5. Așadar, Declarația de independență anunța următorul pas, Unirea. Tocmai
de aceea afirmația lui Inculeț, în ședința pe care am mai menționat-o a parlamentului român, că

1
Ideologie…, p. 460.
2
A. Averescu, Notițe zilnice…, p. 234.
3
A. Marghiloman, p. 122.
4
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea a 2-a, f. 218.
5
Ibid., f. 218. Traducerea în română, după Șt. Ciobanu, p. 199.

67
„declarația de la 24 ianuarie… ne ducea direct la alipirea cu România”1 nu era politicianistă, chiar
dacă, luată în întregime, cuvîntarea lui era anume așa. În ședința din 22 ianuarie, a fost creată o
comisie pentru redactarea textului Declarației de independență, din care făceau parte deputații
P. Erhan. P. Halippa, A. Crihan, V. Ciorăscu, I. Buzdugan, I. Costin, N. Alexandri, A. Gropa,
M. Starenki, V. Kurdinovski, S. Botnariuk, F. Dutkevici, K. Misirkov, R. von Lesch, și N. Co-
dreanu2. Dar unele dintre faptele menționate mai sus arată că ideea despre un astfel de document,
iar apoi și unele formulări de principiu, ca „legăturile de unire”, precum și referirile la „oștile
frățești”, au putut veni din altă parte, fiind, probabil, opera „consilierii”, după cum sugera Ave-
rescu în răspunsul său menționat mai sus, din partea comisarului general al guvernului român în
Basarabia, adică a lui Zamfirescu, sau a altcuiva ori și a altora. Prin urmare, decizia de a proclama
independența Basarabiei nu fusese determinată de actul similar al Ucrainei și nu a fost inițiativa
conducerii de la Chișinău.
Declarația de independență a Republicii Democratice Moldovenești a fost votată în
noaptea de 23 spre 24 ianuarie 1918. Nu se știe de ce nu au existat niciun fel de dezbateri
asupra textului acestui document, cînd, de fapt, pînă atunci în Sfatul Țării orice act cît de
cît important, mai ales dacă avea caracter politic, era discutat îndelung și însoțit de polemici
aprige. Așa s-a discutat și aprobat Declarația din 2 decembrie 1917. De data aceasta însă
a fost citit textul, în română și rusă, după care cîțiva deputați au ținut discursuri foarte
entuziaste și au avut felicitări reciproce. E foarte posibil ca lipsa dezbaterilor să aibă ex-
plicația în faptul că în societatea basarabeană și în mediul deputaților să nu se fi simțit
nevoia proclamării independenței. Anunțînd că, din acest moment, Republica Democratică
Moldovenească este liberă și independentă și că numai ea este în drept să-și decidă viitorul,
Declarația stabilea ca sarcini prioritare participarea la încheierea grabnică a unei păci demo-
cratice, asigurarea slobozeniilor cîștigate prin revoluție, convocarea neîntîrziată a Adunării
Constituante care să hotărască asupra formei de guvernare și a viitorului țării și, în sfîrșit,
să rezolve „treaba pămîntului”, adică să dea pămîntul la plugari, așa cum prevedea Decla-
rația din 2 decembrie 1917. Evident, toate promisiunile acestea adiau a revoluție, dar au fost
lăsate așa, pe de o parte, ca să creeze impresia de continuitate în viața politică și socială a
Basarabiei, de susținere a tradiției locale de luptă pentru prefaceri radicale în societate, iar
pe de altă parte, pentru că nu prezentau niciun pericol, de vreme ce nu existau condițiile
necesare pentru realizarea lor.
Și totuși, deși complet inofensivă, Declarația a picat rău pentru oligarhia românească. Ne
putem închipui cîtă „plăcere” trebuie să fi făcut promisiunea Sfatului Țării, de a da pămîn-
tul la plugari fără plată, lui Brătianu și Averescu sau familiei regale, care în 1907 au omorît
mii de țărani români numai pentru că aceștia îndrăzniseră să protesteze împotriva exploatării
crîncene la care erau supuși pe pămînturile care odinioară le aparținuseră. Nu putea să placă,
desigur, nici lui Marghiloman sau lui Argetoianu, mari proprietari funciari și aceștia, drept
care în cărțile lor de consemnări și amintiri independența Basarabiei este trecută cu vederea.
Bineînțeles că pentru cercurile diriguitoare din România provocau nemulțumiri și pretențiile
Sfatului Țării de a participa la tratativele de pace, ca și angajările de a asigura slobozeniile cîști-
gate prin revoluție și a hotărî asupra formei de guvernare a țării, cînd, prin dislocarea trupelor
române în ținut, referitor la toate problemele acestea Parlamentul basarabean nu mai putea
avea nimic de spus.
Evident, Republica Democratică Moldovenească, în calitate de stat independent, nu putea
deveni un subiect pe agenda dezbaterilor internaționale care vizau teritoriul dintre Prut și

1
Ideologie…, p. 464.
2
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea a 2-a, f. 215v.

68
Nistru, drept care nu a fost menționată nici în cadrul tratativelor preliminare de pace de la
Buftea și București și nici ale celor dintre România și bolșevici, care au avut loc concomitent
la Odesa, ambele înțelegeri fiind semnate de primul ministru Averescu în aceeași zi, la 20 fe-
bruarie/5 martie 19181. Așa cum demonstrează și unele procese-verbale ale Sfatului Țării2,
guvernul român, în persoana lui Averescu, a propus Sfatului Țării să-și trimită reprezentanții
săi la tratativele preliminare de pace3. Evident, prin acest gest se urmărea scopul de a demon-
stra că Basarabia era stat independent care putea lua orice decizie privind viitorul său, numai
că nu era deloc clar ce ar fi putut discuta și negocia reprezentanții Basarabiei cu cei ai Puterilor
Centrale4. Partea care lipsește a explicației o găsim la Ciugureanu, care împreună cu Inculeț,
discutaseră cu Averescu chestiunea participării la acele tratative. Mai tîrziu, la întrebarea lui
M. Minciună, deputat și redactor la ziarul Sfatul Țării, de ce delegația basarabeană nu a mai
ajuns la București, premierul avea să răspundă: „Noi putem să luăm parte la încheierea păcii
numai alături de România… și deci n-am putut merge singuri”5. Prin urmare, rostul partici-
pării delegației basarabene la tratativele de pace dintre România și Centrali era să demonstreze
întregii lumi că Republica Democratică Moldovenească era independentă, dar că ea nu putea
decide nimic fără România, de vreme ce teritoriul ei era stăpînit de trupele române. Nicolae
Iorga nota, în amintirile sale, că scrisese „un memoriu în limba germană pentru învederarea
drepturilor noastre asupra Basarabiei, ca să fie presintat de șefii basarabenilor la negocierile de
la București”6.

1
Vezi referitor la aceasta din urmă I.E. Levit, p. 331–333. Nu zăbovesc aici la convenția româno-sovietică sem-
nată la această dată, întrucît, dincolo de faptul că nu are legătură directă cu Sfatul Țării, ea nu a avut nici pe
departe importanța pe care i-a acordat-o istoriografia rusă și sovietică, fiind, din partea României, o reușită
stratagemă diplomatică, mai degrabă decît o dovadă a recunoașterii drepturilor Rusiei asupra Basarabiei, impu-
să de necesitatea de a evita o confruntare militară cu bolșevicii, în momentul extrem de dificil în care aveau loc
tratativele preliminare de pace cu Centralii și cînd nu se definitivase încă procesul de organizare a administra-
ției militare românești în ținut.
2
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea a 2-a, f. 333–333v.; dosar 55, f. 36v.
3
A. Averescu, p. 235. Deci tratatul academic greșește cînd susține că „România a refuzat să discute problema
Basarabiei în cadrul tratativelor de pace cu Puterile Centrale”, dar are dreptate cînd afirmă că acestea nu aveau
„un interes special în această privință”: Istoria românilor, p. 487. Contrar mărturiilor lui Averescu și ale unor
procese-verbale ale Sfatului Țării, Argetoianu pare să suțină că Inculeț și Ciugureanu ar fi plecat la Iași din pro-
prie inițiativă: „Principalul scop al venirii lor la Iași era să obție prin noi de la nemți dreptul de a trimite delegați
la București, pentru a negocia pacea paralel cu România” (op. cit., p. 29, subl. lui C.A.). În unele studii istorice
poate fi întîlnită afirmația cum că guvernul RDM ar fi cerut de la Centrali, printr-o telegramă, să permită repre-
zentanților săi să participe, alături de România, la aceste tratative de pace (I.E. Levit, p. 329). E vizată, se vede,
telegrama din 11/24 februarie 1918, semnată de premierul D. Ciugureanu și ministrul de externe I. Pelivan.
Însă documentul respectiv nu se referea la tratativele de la Buftea și București, ci solicita Puterilor Centrale „să
recunoască Republica Moldovenească ca stat suveran și independent”, arătînd dorința guvernului basarabean
de a participa, în general, la orice convorbiri de pace cu Puterile Centrale, așa cum încercase, nereușit, de a lua
parte la tratativele de la Brest-Litovsk, la începutul lunii ianuarie 1918, dintre guvernele acestor țări și cele de la
Petrograd și Kiev: Documente…, vol. 9, p. 99–100.
4
Procesele-verbale nu conțin niciun fel de informație relativ la programul cu care reprezentanții Basarabiei, In-
culeț și Ciugureanu, urmau să se prezinte la tratative. Un astfel de document a existat totuși, fiind elaborat,
probabil, de ministerul de Externe al RDM și intitulat „Instrucțiuni date delegaților guvernului Republicii
Democratice Moldovenești care pleacă la București pentru a participa la conferința păcii”. Cele patru puncte
ale acestui program se rezumă, de fapt, la o singură cerință: ca viitorul tratat de pace să recunoască Republica
Moldovenească în calitate de stat independent: Șt. Ciobanu, p. 210. Acest document atît de sumar, precum și
faptul că în ședința din 22 februarie 1918, la care s-a decis trimiterea delegației la Iași, nu s-a discutat nimic re-
lativ la mandatul acesteia, arată că Parlamentul și guvernul RDM nu aveau o idee clară cu ce urma să se prezinte
Basarabia la tratativele de pace.
5
Sfatul Țării, 8 martie 1918.
6
N. Iorga, O viață de om așa cum a fost, II, Lupta, Chișinău, 1991, p. 301. Bineînțeles că Centralii, care le pro-
puseseră românilor Basarabia, nu aveau nevoie de un astfel de memoriu. Cu el, basarabenii ar fi forțat niște uși
deschise.

69
 Cînd cei doi parlamentari basarabeni au sosit la Iași1, la 24 februarie, au trebuit să audă
chiar de la cel care îi invitase că participarea lor la tratative nu era posibilă, deoarece între timp
ucrainenii trimiseră tuturor părților participante la tratative o notă în care pretindeau că „Ba-
sarabia formează o unitate indivizibilă cu teritoriul Ucrainei”, drept care viitorul Basarabiei
poate fi discutat „numai cu participarea și consimțămîntul reprezentanților guvernului ucrai-
nean”2. Argetoianu, principalul negociator al României la tratative, informîndu-l pe Averescu
despre acest incident, adăuga că Kühlmann, reprezentantul Centralilor la negocieri, i-ar fi spus
că pretențiile ucrainenilor au creat o nouă situație, în care dacă basarabenii vor participa la
tratative, asta înseamnă că vor trebui acceptați și ucrainenii, ceea ce nu era de dorit3. Basarabia
nu avea cum să fie subiect al negocierilor teritoriale în cadrul preliminariilor de la Buftea și, de
asemenea, aceste tratative nu îi vizau deloc pe ucraineni – acolo se discutau doar relațiile Ro-
mâniei cu învingătorii ei, Puterile Centrale, care își puseseră la punct afacerile cu Ucraina mai
devreme, prin semnarea cu aceasta, la 9 februarie 1918, a unui tratat aparte. Deci motivul că ba-
sarabenii nu puteau participa la tratative, deoarece în acest caz trebuiau acceptați și ucrainenii,
nu avea niciun temei rezonabil. Adevărul era că în acel moment austro-germanii și aliații lor nu
aveau ce discuta cu reprezentanții Republicii Democratice Moldovenești, mai bine zis, nu aveau
ce discuta și nici cu cine discuta, întrucît Basarabia nu era stăpînă pe destinul ei.
Din motivele arătate mai sus, deși erau frați de arme și susținători ai României în război,
reprezentanții Puterilor Aliate, mai cu seamă francezii, nu au agreat deloc independența Basa-
rabiei. Spre sfîrșitul anului 1917, Berthelot își nota: „Nu trebuie ca Aliații să poată fi acuzați că
au pus umărul la dezmembrarea Rusiei”4. Iar la 7 februarie 1918 (st.n.) scria: „Ieri, Sfatul Țării
ar fi proclamat independența Basarabiei. Să fie acesta preludiul realipirii la România? Sigur e
că țăranul este moldovean și că tratatele din 1812 și 1878 au integrat Basarabia în Rusia nu alt-
fel, ci folosindu-se de dreptul celui mai puternic”. Dar, adăuga el, românii trebuiau să rămînă
în limitele declarației lui Prezan către basarabeni5.
Observăm, așadar, că chestiunea independenței Republicii Democratice Moldovenești
este un fenomen destul de confuz și, în orice caz, nu are nici pe departe importanța care i se
atribuie de multe ori. Fiind lipsită de temeiurile necesare, proclamarea independenței nu le-a
putut da satisfacție nici celor care – probabil nu foarte mulți – au crezut că, prin ea, Basarabia
într-adevăr se va putea transforma într-un stat suveran, dar nici celor mult mai puțini care își
închipuiau că independența putea fi folosită ca o treaptă necesară pentru realizarea unei uniri
avantajoase a ținutului cu regatul român. Și unii, și alții rătăceau – probabil, din plăcere –
pentru că Unirea deja era în stadiu de realizare, cu sau fără participarea lor. E în afara oricăror
îndoieli că majoritatea membrilor Sfatului Țării au înțeles că, în acele condiții, o Basarabie
independentă era de neînchipuit. Din două variante, cu Ucraina sau cu România, bineînțeles
că mai atractivă era cea de-a doua, în orice caz, pentru deputații moldoveni, dar și pentru unii
minoritari, care nu puteau avea încredere în Rada ucraineană, fie pentru pretențiile ei națio-

1
Halippa susține că ar fi fost și el împreună cu aceștia (Documente…, vol. VI, p. 234), dar procesele-verbale ale
Sfatului Țării arată că el rămăsese la Chișinău: Vezi pr.-v. 55, 56, 57. Gh. Andronachi susține că Inculeț și
Ciugureanu ar fi fost însoțiți de Em. Catelli (vezi Albumul Basarabiei în jurul marelui eveniment al Unirii,
Chișinău, 1933, p. 209), ceea ce nu poate fi adevărat, deoarece, pe lîngă faptul că despre asta nu se spune nimic
în documentele Sfatului Țării, numele său nu este trecut nici pe meniul semnat de Argetoianu și de invitații
săi la masa pe care acesta a dat-o în onoarea delegației basarabene și unde Catelli nu avea cum să fie trecut cu
vederea: C. Argetoianu, p. 287.
2
Documente…, vol. 8, p. 246–247. Contrar unei afirmații din Istoria românilor (p. 487–488), nota ucrainenilor
nu se referea la participarea basarabenilor la negocieri.
3
C. Argetoianu, p. 27–28, 242, 261. El mai zice: „Kühlmann mi-a explicat că Germania a rămas la punctul ei
prim de vedere și că întreaga Basarabie va fi alipită României” (p. 28).
4
H. Berthelot, p. 274.
5
Ibid., p, 315.

70
naliste asupra Basarabiei, fie pentru că în acel moment aceasta era complet aservită intereselor
austro-germanilor.

Cine a f ăcut Unirea?

În tot ce s-a scris pînă acum despre Sfatul Țării este promovată ideea că principalul eve-
niment legat de el și principala sa contribuție a fost realizarea unirii Basarabiei cu România.
Aici cele două curente adversare în istoriografie se întîlnesc, fără să se împace, pentru că una
elogiază Unirea necondiționat, pe cînd cealaltă o condamnă cu orice preț. Ambele atitudini
sînt motivate exclusiv politic, ceea ce la face să se țină la distanță de ceea ce s-a întîmplat în
mod real1. Despre acest fenomen s-a scris și s-a vorbit mult, au scris și cei care, ca specialiști,
aveau datoria să scrie, mai bine zis, să cerceteze, și cei foarte mulți care au văzut în a scrie și,
mai ales, a vorbi despre Unire o datorie patriotică sau pur și simplu un divertisment, dacă nu
un mijloc de șlefuire a propriei imagini. În amalgamul acesta al luărilor de atitudine, ideile
dominante au fost, de cele mai multe ori, două: inițiativa populară, adică dorința arzătoare a
moldovenilor de a se uni cu frații lor de dincolo de Prut, și votul pentru unire care s-a dat în
Sfatul Țării. Două procese-verbale ale Sfatului Țării, din 16 și 27 martie 1918, par să susțină
aceste idei, numai dacă nu sînt confruntate cu alte surse, inclusiv cu alte documente ale Parla-
mentului basarabean.
Principala întrebare care se pune la examinarea acestei chestiuni este: care a fost factorul
sau factorii ce au determinat realizarea Unirii. În prefața scrisă pentru culegerea de documen-
te editată de Șt. Ciobanu la zece ani de la producerea acestui eveniment, C. Giurescu zicea:
„Unirea Basarabiei cu Vechiul Regat trebuia să se întîmple ca o necesitate istorică”2. Ciobanu
credea și el că Unirea fusese opera unei forțe ce se afla deasupra oamenilor, numai că, fiind
cumva mai imun la tentațiile mistice, nu se referă la o lege oarbă a istoriei, ci la ceea ce el nu-
mește „logica revoluției ruse”, care a dus, mai întîi, la autonomia Basarabiei, apoi la chemarea
armatei române și, în final, la realizarea Unirii3. De altfel, această convingere era împărtășită
și de unii membri ai Sfatului Țării. Chiar în ședința din ziua istorică de la 27 martie 1918, Ion
Buzdugan zicea că „unirea Basarabiei cu România este actul cel mai revoluționar al poporului
nostru mult pătimit”4. Astfel de abordări minimalizează rolul factorului uman în realizarea
acestui eveniment, inducînd ideea total deplasată că Unirea s-ar fi realizat oricum, indiferent
de circumstanțe, de oameni și de înlănțuirea faptelor. Vom vedea îndată că realitățile basara-
bene din anul 1918 nu le confirmă deloc.
Variate scrieri, de diferit gen și de diferită ținută științifică și cărturărească, insistă asu-
pra rolului maselor în unire, și în special a conștiinței naționale a moldovenilor. Încă în aju-
nul acestui eveniment, Averescu, prim-ministru al României în acel moment, zicea că unirea
Basarabiei „se datorește acelei puteri de atracțiune care, în cursul veacurilor, face ca părțile
răzlețe ale unui neam să se apropie din ce în ce unele cu altele și, cînd momentul a sosit, să
se unească într-un tot”5. În studiul său, în general echilibrat, din cartea cu documente des-
pre Unire, Șt. Ciobanu zice: „Populația era pregătită pentru acest act, se aștepta numai mo-

1
Îndrăznesc să afirm că o primă încercare de a examina fenomenul detașat și imparțial, pornind exclusiv de la
datele furnizate de sursele istorice, a fost făcută într-un studiu pe care l-am publicat în urmă cu aproape un
sfert de veac: Unirea condiționată a Basarabiei cu România la 27 martie (9 aprilie) 1918, în Revista de istorie a
Moldovei, 1994, 1.
2
Șt. Ciobanu, p. 11.
3
Ibid., p. 61–65, 70.
4
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, f. 130v.
5
Ideologie…, p. 459.

71
mentul oportun”. Și în altă parte: „Unirea era dorită, se simțea în aer”1. Astfel de aprecieri
ale stării de spirit a basarabenilor sînt foarte multe2, dar ele nu au confirmare în documen-
tele Sfatului Țării sau în cele emanate de trupele române din Basarabia și nici în evocări-
le multor martori oculari care au urmărit mai ales mentalitatea și predispozițiile populației
basarabene în ajunul Unirii. De obicei, atunci cînd se aduc dovezi în acest sens, se invocă
hotărîrile adunărilor de zemstvă din Bălți și Soroca, din 3 și, respectiv, 13 martie 19183. Aces-
te „rugăminți pentru unire”4 sînt considerate mărturiile cele mai spectaculoase privind
starea de spirit dominantă din acel moment în ținut, fiind „dorința întregii țări de unire
cu patria-mamă”5. Din păcate însă, toți cei care le-au văzut anume așa, nu au încercat să
le examineze cu minimul necesar de atenție pentru a se convinge că se poate avea încre-
dere deplină în ele, în sensul că într-adevăr ar putea fi expresia sigură a voinței maselor
largi ale populației basarabene. O astfel de părere era respinsă categoric chiar de faptul că, ex-
ceptînd un grup foarte subțire de intelectuali, moldovenii din Basarabia erau complet străini
ideii de unitate națională cu românii de peste Prut, fapt demonstrat de numeroase observații
făcute în preajma Unirii și după realizarea ei. În urmă cu peste douăzeci de ani, a fost exprimată
părerea că inițiativele de la Bălți și Soroca au fost, de fapt, una singură, care nu venea însă de
la masele populare, ci era lucrarea administrației militare românești și, poate, a Blocului Mol-
dovenesc din Sfatul Țării6. Pentru susținerea acestei opinii, au fost invocate trei argumente:
formulări identice în cele două texte, asumarea de către generalul Schina, comandantul divi-
ziei I de cavalerie care era dislocată și activa în județele Bălți și Soroca, a sarcinii de a transmi-
te regelui cele două hotărîri, precum și menționarea cîtorva persoane în ambele documente.
Concluzia la care ajunsesem atunci era că, deși nu se știa foarte bine care a fost contribuția
la realizarea Unirii a tuturor factorilor implicați în acest proces, un lucru rămînea sigur: „La
această etapă a cercetării, un lucru devine limpede: masele populare trebuie excluse din lista
acestor factori”7. Însă în acel moment nu dispuneam de suficiente date care ar fi demonstrat cui
aparținuse totuși inițiativa de la Bălți și Soroca. Doar cercetarea arhivelor militare avea să dea,
în sfîrșit, dezlegarea.
În raportul pe care l-am mai menționat, din 2 mai 1918, al comandantului corpului VI ar-
mată către Marele Cartier General se află următoarea observație: „Votările succesive de unire
cu România, proclamate de zemstve, prin grija armatei (subl. a.) și cu toate protestările guver-
nului republicii și ale Sfatului Țării, care amenința zemstvele cu darea în judecată, învesteau
(cuvînt evident greșit – după sens ar fi ruinau, anulau – a.) încetul cu încetul citadela Sfatului

1
Șt. Ciobanu, p. 67, 69. Tratatul de Istorie a românilor susține că „curentul care cerea unirea era de nestăvilit”
(p. 480).
2
Vezi, de ex., I. Țurcanu, p. 119–121. Cf. I. Agrigoroaei, Opinie publică și stare de spirit în vremea războiului de
întregire și a Marii Uniri, Iași, 2004, p 157.
3
Șt. Ciobanu, p. 247–249, 254–256.
4
A. Boldur, Istoria Basarabiei, București, 1992, p. 506.
5
I. Nistor, p. 285. Sub presiunea voinței populare, citim în unele scrieri istorice, a „curentului foarte mare pen-
tru unire” (Șt. Ciobanu, p. 68), „conducerile județelor din Basarabia, începînd cu Bălți și Soroca, au cerut tot
mai insistent unirea cu România (Istoria Basarabiei, 1994, p. 115). M. Schina, martor ocular și participant
la acest eveniment, care în calitate de militar mînat de ură împotriva lui Stere și a lui Marghiloman, avea tot
interesul să minimalizeze rolul acestora, ca și al deputaților basarabeni, în realizarea acestui act istoric, susți-
ne că „unirea Basarabiei s-a făcut în sate de întreaga țărănime moldovenească… cu atîta putere și entuziasm,
încît chiar dacă Sfatul Țării ar mai fi întîrziat votarea, ar fi fost copleșit și tîrît de curentul poporului moldo-
venesc”. Pe alocuri, această convingere îmbracă strai mistic: „Țăranul basarabean a avut cel dintîi intuițiunea
momentului istoric al Unirei. Țăranul basarabean a simțit clocotind în vinele lui sîngele Patriei Sale”: op. cit.,
p. 34. Vezi și observațiile mai reticente ale lui Gh. Cojocaru: op. cit., p. 91–92.
6
I. Țurcanu, Unirea condiționată a Basarabiei cu România la 27 martie (9 aprilie ) 1918, Revista de istorie a
Moldovei, 1994, 1, p. 8–9. Vezi și Idem, Unirea Basarabiei…, p. 170–171.
7
Idem, Unirea condiționată..., p. 9.

72
Țării. Știindu-se aleși într-o zi de revoluție și proclamați deputați unii pe alții, le era teamă
de rezoluțiile de unire ale zemstvelor și de o eventuală dizolvare a Sfatului Țării. La Bălți,
Soroca și Orhei se proclamase Unirea; la Bender, în loc de anexiune la Ucraina, cum doreau
unii, s-a ales un consiliu favorabil Unirii, iar la Ismail și Akkerman, ca și la Chișinău, măsurile
luate asigurau proclamarea prin zemstve. Ce putea reprezenta un asemenea Sfat al Țării față
de voința adunărilor naționale ale zemstvelor?”1. Așadar, hotărîrile de unire, luate de adună-
rile de zemstvă din Bălți și Soroca, fuseseră organizate de trupele române din această zonă.
Mărturisirile lui Schina, comandantul acestor unități, completează informația de mai sus.
Referindu-se tocmai la astfel de implicări ale militarilor, el zice: „am fost adesea siliți să dăm
dezlegări multor chestiuni ce nu erau de resortul nostru”, și anume de a „crea acea atmosferă
națională românească care a întărit voința de unire și care în mod spontan a fost proclamată
în primele zile din martie de către zemstvele județelor Bălți, Soroca și Orhei”2. Și pentru a-și
sublinia meritul, precizează că unirea „a pornit de la nord în jos”3, adică din zona unde se afla
divizia sa spre restul teritoriului basarabean. În unison cu documentul citat mai sus, el caută să
demonstreze că votul deputaților nu a avut cine știe ce însemnătate, deoarece realmente Uni-
rea a fost făcută de masele populare (îndemnate de armată): „Unirea Basarabiei cu Patria-Mu-
mă nu trebuia să fie, pentru congresul păcei, numai votul discutat a celor 100 ce compuneau
Sfatul Țării de la Chișinău, ci voința unanimă a poporului, ceea ce, de fapt, a fost”4. Nu încape
însă nicio îndoială că la Bălți și Soroca adevărate adunări populare care ar fi votat rezoluții de
unire cu România nu au putut avea loc în momentul în care influența bolșevicilor în acea zonă
încă nu dispăruse cu totul5 și în situația în care armata intervenea în relațiile dintre țărani
și moșieri, ceea ce stîrnea marea nemulțumire a plugarilor. Arhivele, inclusiv cele militare,
abundă în informații despre astfel de manifestări. La 26 ianuarie 1918, serviciul de siguranță
al armatei informa MCG că în Basarabia „poporul de jos, îndeosebi, privește cu o ură nemai-

1
AMR, fond 949, dosar 981, ff. 266v.–267. În pofida faptului că documentul conține unele inexactități, ca de
ex. referirile la membrii Sfatului Țării sau afirmația că zemstva din Orhei ar fi adoptat o rezoluție de unire,
această informație este cît se poate de relevantă prin faptul că arată clar că rezoluțiile adunărilor de zemstvă
cu privire la unire au fost organizate de trupele române, acțiuni ce urmăreau să țină Sfatul Țării la distanță
de procesul unirii, astfel ca tot meritul pentru realizarea lui să revină armatei. Afirmația cum că la Akker-
man, Chișinău și Ismail zemstvele ar fi fost pregătite pentru a cere unirea nu corespund deloc realității; din
Akkerman, de ex., bolșevicii au fost alungați abia la 23 februarie 1918 (AMR, fond 949, dosar 981, f. 263) și
evident că aici, ca și la Ismail, nu au avut de unde să apară foarte repede predispoziții românești, în situația
în care populația românească de aici era în minoritate. Să mai reținem că zemstvele nu puteau fi „adunări
naționale”, adică românești, cum se spune în acest document, deoarece erau dominate de alogeni, iar în jude-
țele din extremitățile nordică și sudică ale ținutului erau alcătuite aproape în exclusivitate de reprezentanți
ai minorităților.
2
M. Schina, p. 45. Deși demonstrează destul limpede că armata s-a implicat în pregătirea acestor acțiuni, genera-
lul se vede îndemnat să susțină, totodată, că unirea s-a făcut „în mod spontan”. Această afirmație contradictorie
urmărea să sugereze, probabil, ideea unității dintre popor și armată, dar și să pună la îndoială aportul Sfatului
Țării în realizarea Unirii. P. Halippa susține, într-o variantă a amintirilor sale, că o declarație de unire ar fi
făcut și zemstva județului Orhei (Documente…, vol. VI, p. 238). O informație similară fusese publicată în ziarul
România Nouă din 27.03.1918, după care acolo o astfel de decizie s-ar fi luat la 25.03.1918 (de fapt, ziarul nu
cunoștea fenomenul, nu știa, de ex., ce se petrecuse la Soroca). Nu există însă niciun document care să confirme
aceste afirmații.
3
M. Schina, p. 33–34.
4
Ibid., p. 31. Bineînțeles, cînd zicea „voință unanimă a poporului”, generalul avea în vedere adunările de zemstvă și
alte manifestări similare, însă afirmația cum că ar fi existat o astfel de voință e mult prea departe de ceea ce a avut
loc de fapt.
5
În ședința din 20 februarie 1918 a Sfatului Țării, deputatul G. Turcuman, care se întorsese dintr-o călătorie,
cu mari peripeții și pericole pentru viața sa, din județul Soroca, aducea o serie de fapte care demonstrau că
multe sate din acest județ se aflau sub stăpînirea bolșevicilor: ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, ff. 317v.–318.
La 16 martie, premierul Ciugureanu informa Parlamentul că Rada ucraineană exercita controlul asupra unor
așezări din acest județ: Ibid., f. 112–112v.

73
pomenită pe români. Pătura mijlocie și intelectualii, înotînd în apele tulburi ale socialismului,
arată o foarte mare indiferență pentru mișcările naționale”1. Mai există încă un argument
imbatabil că astfel de adunări nu au fost posibile în această zonă. La 30 ianuarie 1918, același
serviciu informa că „în ținutul Bălți și în special Soroca, deși masele moldovenești sînt în
proporție covîrșitoare, se observă curentul ucrainean și curentul bolșevic, care predomină”2.
Aceeași sursă informa că nu doar la Bălți și Soroca, ci peste tot dumele și zemstvele erau domi-
nate de nemoldoveni, drept care se cerea dizolvarea lor și făcute noi alegeri3. Iar încît privește
zona nordică, trebuie avut în vedere faptul că, încă pînă la semnarea preliminariilor de pace
de la Buftea și după aceea, în tot spațiul acesta, de la Hotin și aproape de linia ce leagă orașul
Bălți de Rezina, austriecii aveau o prezență care nu putea fi neglijată4 și evident că ei nu aveau
interesul să încurajeze predispozițiile proromânești ale localnicilor. Prezența lor aici, ca și a
germanilor în sudul ținutului, era prevăzută de tratatul preliminar de pace, pe care autorită-
țile militare române erau nevoite să-l respecte. Prin urmare, rezoluțiile adunărilor de zemstvă
de la Bălți și Soroca, care într-adevăr au existat, nu pot fi o dovadă că au avut loc și adunările
vizate în acele documente. Și, în sfîrșit, nu trebuie să trecem cu vederea nici faptul principial
că nu există niciun fel de informație că adunările de la Bălți și Soroca ar fi fost organizate de
personalități basarabene sau, mai precis, că zisele moțiuni ale zemstvelor ar fi fost inițiate și
redactate de astfel de persoane. Bineînțeles că dacă aceste acțiuni ar fi fost inițiate de oameni
politici basarabeni, eventual, membri ai Sfatului Țării sau ai guvernului, activiști cunoscuți ai
mișcării naționale românești din ținut, acest fapt nu ar fi putut trece neobservat, iar în ședința
din 16 martie 1918, la care s-a vorbit cu multă participare despre cazul de la Bălți și Soroca, ar
fi fost rostite numele acestor persoane. Evident, astfel de persoane nu au existat5, chiar dacă
procesul-verbal al aceleiași ședințe lasă să se înțeleagă că unii deputați din Blocul Moldovenesc
aveau știre de acest caz și nu erau dispuși să condamne rezoluțiile pentru unire.
Așa cum demonstrează sursele citate mai sus, faptul că trupele române au avut o oarecare
implicare în pregătirea și realizarea Unirii nu poate fi pus la îndoială. Din motive lesne de
înțeles, comandanții de rang înalt, care făceau parte din cercurile conducătoare sau măcar
erau foarte aproape de acestea, nu au ezitat să-și asume rolul de realizatori ai Unirii, fie direct,
pe cale militară, fie, dacă aceasta nu era indicată, prin intermediul unor acțiuni politice, ca
adunările de zemstvă menționate mai sus. Ei nu voiau să cedeze această onoare activiștilor
de la partide, care ar fi realizat-o prin ample și zgomotoase manifestații politice, ci urmăreau
să o facă ei înșiși, dar întrucît armata nu putea decreta unirea, nu aveau altă soluție decît să o
făcă prin vocea poporului, așa cum au fost gîndite „adunările populare” din județe. Se pare că
anume o astfel de unire avea în vedere Averescu pe cînd era prim-ministru. Fiind însă imobi-
lizat de presiunea extrem de mare a Puterilor Centrale, el nu s-a grăbit, așteptînd momentul
cînd armata, fiind pregătită și asigurîndu-și sprjinul populației basarabene, va reuși să facă
unirea. O jumătate de an mai tîrziu, el avea să observe, în cadrul unei dispute parlamentare,
că unirea Basarabiei nu a fost opera lui Brătianu, Marghiloman și nici a liderilor politici ba-
sarabeni, ci rezultatul eforturilor românilor basarabeni în colaborare cu frații lor din Româ-
nia6. Deci el nu excludea că armata trebuia să aibă un rol important în realizarea Unirii, dar

1
AMR, fond 949, dosar 964, f. 118.
2
Ibid., f. 128.
3
Ibid., f. 127.
4
Buletinele informative ale corpului VI armată abundă în astfel de date: de ex., ibid., dosar 981, ff. 160, 307.
5
În rezoluțiile celor două adunări figurează unele nume cunoscute, dar nu e deloc sigur, ba dimpotrivă, că aceștia
ar fi participat la astfel de acțiuni. E în afara oricărei îndoieli că, de ex., Vasile Stroescu nu avea cum să fie în acel
moment la Soroca, deoarece se afla la Odesa: Documente…, vol. VI, p. 228.
6
Ideologie…, p. 459.

74
aceasta nu putea să facă față de una singură unei sarcini de o responsabilitate atît de mare –
pentru asta mai era necesară și participarea basarabenilor1. În fond, anume așa avea să proce-
deze Marghiloman.
Dar nu toți politicienii gîndeau la fel. Argetoianu, de ex., care habar nu avea de realitățile
basarabene și care, de fapt, nici nu-l interesau, criticîndu-l pe Marghiloman pentru felul cum s-a
implicat în realizarea Unirii Basarabiei, zicea: „Cu armata română pe care o avea la dispoziție și
cu nemții pe care îi avea la Odesa, cărora putea trimite spre păstrare pe toți conducătorii ovreilor
și ai rușilor, toți bolșevizați și românofobi, nici nu trebuia să ia contact cu pușlamalele din Sfatul
Țării. Un ministru român și hotărît n-avea decît un gest de făcut: să dizolve Sfatul Țării, ilegal
ales și ilegal constituit. După aceea să proclame Unirea Basarabiei cu Patria-Mumă, fără nicio
condiție”2. Bineînțeles că această viziune arogantă asupra Basarabiei, din care au izvorît toate
fărădelegile care au dăunat enorm imaginii României în afara țării și relațiilor guvernelor româ-
ne cu populația basarabeană, presupunea cea mai proastă și mai periculoasă cale pe care s-ar fi
putut realiza Unirea. Era posibilă, desigur, o decretare a unirii doar pe cale armată, „anexiune”,
cum îi amenința ministrul Arion pe fruntașii basarabeni în ședința din 23 martie a guvernului
de la Iași3, situație la care avea să se refere și Stere în ședința din 27 martie a Sfatului Țării4, nu-
mai că, nefiind expresia unei largi voințe populare sau măcar a unei reprezentanțe a populației
basarabene, aceasta ar fi anulat șansele României de a-și justifica drepturile asupra Basarabiei
la Conferința Internațională a Păcii. În pofida acestor realități, părerea privind rolul hotărîtor
al armatei române în realizarea Unirii a fost și rămîne încă foarte răspîndită în cele mai variate
scrieri despre acest fenomen, și nu doar în cele care consideră că la 27 martie 1918 a avut loc, de
fapt, cucerirea ținutului de către armata română5, idee dominantă cu precădere în istoriografia
rusă și sovietică și care ilustrează o atitudine ușor de înțeles și de aceea oarecum firească, dar și în
cele care caută să sublinieze rolul statului român în acest proces6. Bineînțeles că, fiind motivate
exclusiv politic, ambele tipuri de scrieri exagerează.
Chestiunea cea mai importantă relativ la inițiativele unirii e faptul în ce măsură a fost
implicat Sfatul Țării în astfel de acțiuni. La 28 februarie 1918, Averescu făcea următoarea
însemnare în zilnicul său: „Acum cîteva zile a venit la mine dl Inculeț, președintele republi-
cei, să-mi spuie că Parlamentul lor (Sfatul Țării) este aproape în unanimitate pentru unirea
cu România. Cînd voim să venim, se va face imediat, căci ei sînt gata”7. După Unire, Inculeț
avea să confirme această relatare. În ședința menționată a parlamentului român din 25 iunie

1
E posibil ca o dovadă că Averescu intenționa să realizeze Unirea să fie și prezența la dejunul dat de guvern lui In-
culeț și Ciugureanu, la 28 februarie, a lui Petre Cazacu, viitor prim-ministru basarabean după 27 martie 1918,
precum și a lui Gh. Murgoci, care avea să activeze în directoratul de agricultură de la Chișinău, și a lui D.M. Că-
dere, viitor activist pe tărîmul cultural și educațional din Basarabia, care, așa cum avea să spună el însuși într-o
scrisoare trimisă mai tîrziu lui Gh. Pîntea, „a luat parte activă la pregătirea marelui act de la 27 martie de alipire
a Basarabiei la Țara-mamă”: Vezi și A. Averescu, p. 234; C. Argetoianu, p. 287.
2
C. Argetoianu, p. 56.
3
A. Marghiloman, p. 121.
4
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, f. 127v.
5
I.E. Levit, p. 336, 373; M. Mel’tiuhov, p. 52–55. В.Н. Виноградов и др., Бессарабия на перекрестке
европейской дипломатии. Документы и материалы, Moscova, 1996, p. 182–185.
6
Sînt edificatoare în acest sens mai ales atitudinile acelor politicieni care erau adversari ai lui Marghiloman și
Stere. Tache Ionescu, de ex., zicea, în 1920, în cadrul unor fricțiuni parlamentare: „Știam cu toții că armata se
trimitea în Basarabia pentru a înfăptui, atunci cînd se va putea și cum numai se va putea, actul definitiv al unirii
Basarabiei. Acesta-i adevărul” (Dezbaterile adunării deputaților. Sesiunea ordinară 1920–1921, nr. 27, p. 617).
Amintirile lui Pelivan arată că acest politician a fost, de fapt, împotriva trimiterii armatei în Basarabia pe motiv
că rușii erau aliații României: Documente…, vol. VII, p. 214–215. I.G. Duca avea să susțină și el, în cartea sa de
amintiri, că, în momentul în care trupele române trecuseră Prutul, „unirea devenise un fapt împlinit…” (Memo-
rii, vol. IV, București 1994, p. 62).
7
A. Averescu, p. 234.

75
1918 el zicea: „La noi, în Sfatul Țării, Unirea era pregătită de la 24 ianuarie”1. Iar mult mai
tîrziu, dorind, așa cum mărturisea chiar el, să arate că fusese „cu toată inima pentru Unire”,
avea să evoce acest moment astfel: „propusesem, împreună cu Ciugureanu, Unirea, generalu-
lui Averescu, care însă, de teamă să nu piardă Dobrogea în tratativele de la Buftea, ne sfătuise
să rămînem mai departe ca Republică Independentă”2.
Aceste relatări nu au însă confirmare nici în documentele Sfatului Țării și nici în evoluția
evenimentelor legate de Unire. Nu există nicio sursă documentară care ar confirma ceea ce
zice Averescu că ar fi auzit de la Inculeț. În procesele-verbale nu se întîlnește nicio declarație
în acest sens, nici a plenului Parlamentului și nici a vreunui grup de deputați. Evident că,
neavînd în spate o astfel de atitudine, Inculeț, care era un politician calculat și foarte abil,
nu și-ar fi permis niciodată să facă o propunere de așa natură, dar, din același motiv, putea
să o facă foarte ușor după Unire, cînd Basarabia era parte a României, iar el făcea parte din
guvernul român. Vom vedea mai încolo, că afirmațiile după care Inculeț ar fi cerut unirea
sînt dezmințite și de observațiile lui Marghiloman din timpul discuțiilor sale cu politicianul
basarabean. Povestind deputaților despre plimbarea pe care a avut-o împreună cu Inculeț la
Iași, Ciugureanu făcea următoarea remarcă: „La întrebarea pe care i-am dat-o generalului
Averescu, care este atitudinea guvernului român față de noi, generalul a răspuns că guvernul
recunoaște independența noastră, nu se gîndește la niciun fel de anexare, și că Republica
Moldovenească poate conta oricînd pe susținerea poporului român care e de același neam
cu noi”3. Deci este cît se poate de clar că Sfatul Țării nu era pregătit să facă unirea cu regatul
român. Nu există nicio mărturie că vreun deputat sau ministru ori vreun grup de politicieni
moldoveni ar fi purtat în acel moment tratative cu guvernul român în acest sens. Dimpotrivă,
în ședința din 16 martie 1918, deci chiar în ajunul Unirii, deputații au adoptat o decizie care
condamna orice declarație de unire cu alte state, ce ar fi fost făcută de vreo autoritate publică,
fiind vizate mai cu seamă rezoluțiile zemstvelor de la Bălți și Soroca4. Așadar, deși exista un
grup de deputați basarabeni care doreau în mod sigur unirea cu România, pînă la 27 martie
1918 Sfatul Țării nu a luat nicio măsură în acest sens și nu a autorizat niciun deputat să între-
prindă astfel de acțiuni. Tocmai de aceea, contrar uzanțelor care au fost respectate tot timpul
în Sfatul Țării, nu a fost înființată o comisie parlamentară care să se fi ocupat de pregătirea
Unirii, inclusiv să fi redactat textul Declarației de Unire. Să mai adaug că niciun deputat nu
a lăsat mărturii despre felul cum s-a lucrat în Parlament pentru pregătirea și realizarea acestei
acțiuni, și dacă exceptăm cîteva referiri fugare și lapidare5, fără valoare documentară reală,
sînt practic inexistente relatările lor despre momentul votării Unirii, ceea ce se arată destul
de straniu.
Chestiunea paternității inițiativei în privința unirii Basarabiei începe să prindă contururi
clare abia în momentul în care facem cunoștință cu însemnările lui Marghiloman referitoare la
acest subiect6. Știm, din unele referințe anterioare, că venind în fruntea guvernului la începutul
lunii martie, acesta cerea de la germani să-i „lase mînă liberă în Basarabia”, pentru care, zicea

1
Ideologie…, p. 466.
2
Documente…, vol. VI, București, 1975, p. 251.
3
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, f. 37.
4
Ibid., f. 121.
5
Vezi, de ex., E. Alistar, Amintiri din anii 1917/1918, Patrimoniu, 1991, 3, p. 117. E straniu că Pelivan nu spune
nimic despre asta, deși el a fost prezent la ședință, fiind ovaționat de către deputați și publicul prezent în sală,
ceea ce arată că amintirile sale au fost scrise după moartea sa în baza unor materiale rămase de la el. Nici în
amintirile lui Halippa nu se spune mai nimic despre ziua de 27 martie 1918: v. Povestea vieții mele, Patrimoniu,
1990, 1, p. 38.
6
Vezi și I. Țurcanu, Unirea condiționată…, p. 8–13; Idem, Unirea…, p. 171–176.

76
în notele sale, avea niște proiecte1. De fapt, așa cum am văzut din datele referitoare la perioada
de așa-zisă independență a Republicii Democratice Moldovenești, proiectele sale în privința
Basarabiei erau unul singur, acela de a afirma dominația deplină a regatului român asupra ți-
nutului. Prima informație datează din ziua de 20 martie/2 aprilie 1918, cînd Marghiloman își
nota: „Lungă întrevedere cu membrii delegației Basarabiei: Inculeț, prezidentul Sfatului Țării,
doctor Ciugureanu, prezident al Consiliului de Ministri, și Halippa2, viceprezident al Sfatului
Țării. Teza mea: Basarabia prea slabă pentru a trăi singură și despărțită – ucrainenii pîndesc
nordul și litoralul mării; nici bani, nici armată. Unirea le-ar face un singur serviciu: să oprească
dezmembrarea. Inculeț – ex-agent al lui Kerenski – nu vrea decît unire cu autonomie deplină;
ceilalți doi unirea. Le vorbesc de egalitate de drepturi, de miniștri luînd loc printre noi etc.”3
Peste o zi chestiunea Basarabiei a fost discutată în ședința guvernului de la Iași, iar la 23 mar-
tie/5 aprilie, din nou: „La ora 11 Consiliu de Miniștri, la care iau parte Inculeț, Ciugureanu
și Halippa. Stere, sosit dimineața..., asistă la ședință. Recapitulez ceea ce expusesem delegației:
neputința pentru un stat mic în formare de a păstra integritatea sa între Ucraina, Austria și
România și condițiile ce le consimt în cazul Unirii proclamate de ei. Inculeț, după ce reamin-
ti amenințarea lui Arion: că dacă nu va fi unire, va fi anexiune, întreabă dacă este siguranță
pentru Basarabia ca să nu sufere vreo amputare în caz de unire. Vorbesc de asigurările verbale,
confirmate din partea lui Kühlmann, de a avea «mînă liberă», în caz că dăm vasele noastre (în
stăpînire germană la Dunăre și la mare – a.). Discuție aprinsă: ceilalți delegați nu spun nimic
înțelept, Stere vorbește mult, dar cu căldură și bun-simț. Inculeț se apără ca un slav, viclean și
liniștit. Nu știi cum să-l apuci. La sfîrșit, pune întrebări: «Se va păstra Sfatul Țării? Se va păstra
un Guvern? Care va fi administrația?» Și Halippa adaugă: «Care va fi dreptul electoral, și dacă
femeile își vor păstra votul?» Răspund: «Sfatul Țării va fi dizolvat, căci Camera și Senatul, din
care ei vor face parte, reprezintă Națiunea». Nu va mai fi Guvern, fiindcă delegații Basarabiei
vor face parte din Consiliul de Miniștri, ca miniștri români. Dacă se cere un comitet consul-
tativ, un fel de Consiliu de Stat, îl vom da. Regimul agrar stabilit de ei va fi respectat pînă la
Constituantă (română – a.) și chiar nu se va atinge de el nimeni, dacă primesc indemnitate
prealabilă pentru pămînturile expropriate. Regimul provincial neatins, și admit ca pentru con-
siliile județene femeile să-și păstreze votul. Strîngeri de mînă. Felicitări. Dar nu s-a fixat nimic
ca program; și Inculeț e tot nedumerit. Stere pleacă mîine cu ei”4.
Am reprodus integral cele două note ale lui Marghiloman, întrucît acestea sînt extrem de
relevante în ceea ce privește inițiativele Unirii și rolul factorilor care au avut cea mai mare
implicare în acest proces. Din ele pare să rezulte că acest subiect a fost discutat de cele două
părți încă înainte de 20 martie, poate încă în ultima săptămînă a lunii februarie, cînd In-
culeț și Ciugureanu s-au aflat la Iași la invitația lui Averescu, poate puțin mai tîrziu, doar
cu Halippa, dacă admitem că acesta s-a putut afla la Iași încă de la mijlocul lunii martie. De
asemenea, este normal să presupunem că au putut exista, mai devreme, discuții în acest sens
între liderii basarabeni și comisarul guvernului român la Chișinău, D. Zamfirescu5. În orice
caz, este evident că discuția cu Marghiloman nu a pornit abrupt, pe nepregătite. Dar mult
mai importantă este constatarea că inițiativa unirii a aparținut premierului român: am văzut

1
A. Marghiloman, p. 117–118.
2
Halippa nu a fost prezent la ședințele din 14 și 16 martie ale Sfatului Țării (pr.-v. 62 și 63), ceea ce sugerează că
de la 14 martie sau chiar mai devreme s-ar fi putut afla la Iași. Această probabilitate este confirmată de faptul că
înainte de 20 martie, el dăduse un interviu unei publicații periodice de la Iași: v. Istoria românilor, p. 490.
3
A. Marghiloman, p. 119.
4
Ibid., p. 121
5
E adevărat că eficiența acestuia era îndoielnică, deoarece, așa cum semnalau unii contemporani, avea o atitudine
arogantă față de basarabeni, fapt pentru care a fost solicitată retragerea lui din Basarabia: O. Ghibu, Pe barica-
dele vieții. În Basarabia revoluționară (1917–1918). Amintiri, Chișinău, 1992, p. 540–542.

77
că acesta a trebuit să insiste repetat pentru a-i convinge pe liderii Sfatului Țării că Basarabia
nu putea exista ca stat independent. Inculeț, deși nu respingea ideea unirii, nu se grăbea s-o
accepte, și în orice caz dorea ca Basarabia să-și păstreze autonomia în cadrul regatului român
– explicațiile lui Marghiloman de ce aceasta nu era cu putință l-au lăsat „tot nedumerit”.
Astfel, ne convingem încă o dată că afirmațiile lui Averescu și propriile mărturii de mai tîrziu
ale lui Inculeț, cum că ar fi propus el însuși unirea încă la 24 februarie 1918, nu corespund
realității. A doua concluzie importantă ce rezultă din aceste note e că principalele condiții
de unire care aveau să fie votate de Sfatul Țării la 27 martie au fost formulate de Marghi-
loman în ședința din 23 martie a guvernului român: soarta parlamentului și a guvernului
Basarabiei, administrația locală, problema agrară, participarea basarabenilor în parlamentul
și guvernul României ș.a.
„Nedumerirea” lui Inculeț avea să fie atenuată întru cîtva de reprezentanții Puterilor Alia-
te. Se pare că după plecarea din România a Misiunii militare franceze în frunte cu Berthelot,
atitudinea Aliaților față de încorporarea Basarabiei în cadrul Regatului Român s-a schimbat.
În amintirile sale evocate zece ani mai tîrziu, Inculeț povestește că a vizitat pe toți ambasa-
dorii țărilor aliate, și cu excepția lui Fasciotti, reprezentantul Italiei, ceilalți l-ar fi asigurat că
susțineau ideea unirii Basarabiei cu România. Saint-Aulaire chiar i-ar fi spus: «Faites l’ union
le plus tôt possible».1 Această relatare este în consens cu observațiile unora dintre ambasadorii
aliaților aflați atunci la Iași. Vopicka, de ex., avea să noteze că, pornind de la faptul că Czernin
declarase că Puterile Centrale aprobaseră unirea, iar de aici luînd în calcul necesitatea de a nu
admite ca austro-germanii să-și aroge meritul de a fi contribuit la realizarea unirii, „noi, zicea
ambasadorul american, o vom recepta cu simpatie, cu atît mai mult cu cît această aplicare a
principiului național, aprobat de o adunare liberă, se arată în conformitate cu programul An-
tantei. Evenimentul pare să fie, de asemenea, și în conformitate cu interesele noastre, deoarece
fiind prea slabă ca să-și poată asigura independența cu propriile sale mijloace și totodată fiind
ruptă de Rusia, Basarabia nu are altă alternativă decît să se alipească la România sau Ucraina,
care devine benevol o colonie a Germaniei”2.

Unirea „a păpat” revoluția

Actul principal al Sfatului Țării, votarea Unirii, este descris în cîteva surse din epocă, din-
tre care cele mai importante sînt procesul-verbal al ședinței din 27 martie 1918 și notele lui
Marghiloman; celelalte cîteva, aproape toate relatări memorialistice, pe lîngă că sînt sumare,
mai sînt și subiective, din cauza atitudinii neloiale față de principalii actori ai acestui proces3.
Așa cum am mai spus, deputații nu au lăsat mărturii despre tot ce au văzut în Sfatul Țării
la 27 martie, de aceea practic sîntem limitați la informația pe care o oferă cele două surse, și
în special procesul-verbal al ședinței din ziua aceea. Am descris în detaliu această ședință în
studiul menționat mai sus4; aici voi reține doar ceea ce pune în lumină faptul cine a jucat rolul
determinant în realizarea Unirii, inclusiv în redactarea Declarației de Unire.
Cei trei lideri basarabeni au revenit la Chișinău, împreună cu Stere, la 24 martie 1918, iar
ședința Sfatului Țării, la care urma să fie votată Unirea, a început la 27 martie, ora 4.15. E de
presupus că în cele trei zile cei care își asumaseră sarcina de a-i convinge pe deputați să susțină

1
Documente..., vol. VI, p. 252–253. Cît erau de interesați Aliații de Basarabia avea să arate atitudinea ambasado-
rului englez, G. Barlclay, care la un moment dat l-ar fi întrebat pe Inculeț: „Dar, propriu-zis, unde-i Basarabia
asta?”
2
Ch. Vopicka, p. 196.
3
Vezi o astfel de mostră: M. Schina, p. 31–33.
4
I. Țurcanu, Unirea condiționată…, p. 15–17; Idem, Unirea…, p. 179–182.

78
această idee au avut foarte mult de lucru. După unele mărturii, Blocul Moldovenesc, căruia
îi revenea rolul hotărîtor în toată acțiunea aceasta, a putut fi adunat abia în seara zilei de
26 martie1. Sosit la Chișinău la 26 martie, Marghiloman își aduce și el contribuția, căutînd
mai ales să-i atragă pe marii proprietari cărora le dă o masă în frumoasa casă a lui Herța. Cît
privește însă mersul dezbaterilor, în general, el avea să observe: „Constat că toată lumea se
agită, dar nimeni nu face nimic lămurit și mai ales nu par a înțelege că timpul e lucru de preț.
Oare țarismul i-a făcut așa? Nicio voință și, mai ales, un tembelism mai mult decît oriental,
dacă e cu putință”2. Prin urmare, afirmațiile cum că Sfatul Țării ar fi fost pregătit să facă uni-
rea mult mai devreme sînt pur și simplu fabulații. La fel este gratuită și părerea lui Șt. Ciobanu,
cum că „se știa dinainte că unirea va fi votată cu marea majoritate de voturi ale deputaților”3.
Emoția mare pe care o avea Marghiloman în așteptarea votului din Parlament arată cît se
poate de bine că nu exista o siguranță deplină în rezultatul dorit. În realitate, majoritatea în
favoarea Unirii a fost posibilă numai după eforturile depuse de Stere4 și de liderii Sfatului
Țării în cele cîteva zile care au precedat ședința din 27 martie și, de asemenea, după dezbina-
rea fracțiunii țărănești și trecerea unei părți a acesteia, în frunte cu deputatul Vasile Bîrcă, de
partea Blocului5, mișcare care s-a produs în atmosfera încărcată de refuzul reprezentanților
minorităților de a susține ideea Unirii.
Deschizînd ședința din 27 martie, după cîteva cuvinte introductive, Inculeț a zis: „Da-
ți-mi voie să-i propun domnului prim-ministru Marghiloman să ia cuvîntul ca să ne spună
cu ce scop a venit la noi”6. Era cunoscut însă că scopul venirii primului ministru român
la Chișinău nu era un secret. Citim în amintirile E. Alistar că „cu cîteva zile înainte de
27 martie, au început a se purta vorbe în mod serios despre actul Unirii”7. Președintele Sfa-
tului Țării voia totuși să impună impresia, în special pentru reprezentanții minorităților, că
nu știa pentru ce venise Marghiloman la Chișinău. Cel poftit la tribună8 menționează, mai
întîi, două lucruri, și anume că a venit aici după ce la tratativele de la București au fost cla-
rificate împrejurările în care era posibilă păstrarea integrității și indivizibilității Basarabiei,
apoi că era necesară o unire a Basarabiei cu România „în condițiile păstrării particularități-
lor locale ale ținutului”9. După această scurtă prefață, repetă condițiile pe care le anunțase
liderilor basarabeni în ședința din 23 martie guvernului român, adăugînd de astă dată alte
cîteva. Aceste condiții, în total 11, erau: păstrarea Sfatului Țării actual pînă la realizarea
reformei agrare, și a unui organ executiv local, ambele urmînd să asigure autonomia provin-
cială a ținutului, apoi formarea armatei locale pe principiu teritorial, păstrarea (provizorie)
a legilor existente și a organelor administrației locale, păstrarea drepturilor minorităților,
doi reprezentanți ai Basarabiei în guvernul român, participarea basarabenilor la alegerile

1
România Nouă, 27 martie 1918. Din relatarea acestei surse, care trebuie însă receptată cu rezerve, știindu-se că
ziarul nu era totdeauna destul de atent și de corect cu ce publica, se vede că discuțiile nu au conținut elemente
noi, axîndu-se pe condițiile formulate de Marghiloman. Totodată, se constată că nu s-a fixat nimic în scris,
altfel spus, discuțiile nu au urmărit să propună Parlamentului o rezoluție proprie a deputaților în chestiunea ce
urma să fie examinată în ședința din 27 martie.
2
A. Marghiloman, p. 124.
3
Șt. Ciobanu, p. 69.
4
Din ziarul România Nouă (27.03.1918) și de la D. Bogos (La răspîntie. Moldova de la Nistru (1917–1918), ed. a
2-a, Chișinău, 1998, p. 168–169) aflăm că, la Chișinău, Stere a fost primit cu mult interes și cu tot atîta admi-
rație, fapt ce a făcut ca agitația sa în favoarea Unirii să aibă mult succes.
5
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, f. 130.
6
Ibid., f. 125.
7
E. Alistar, p. 116.
8
În procesul-verbal se spune că în momentul în care se îndrepta spre tribună, Marghiloman era „întîlnit cu
aplauze furtunoase” (ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, f. 125), dar ziarul România Nouă reținuse că, de fapt,
fusese salutat doar de către deputații din Blocul Moldovenesc, ceea ce era firesc: România Nouă, 29 martie 1918.
9
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, p. 125v.

79
în Parlamentul României, alegeri egale, directe și secrete, asigurarea tuturor libertăților
democratice (a persoanei, cuvîntului, presei, conștiinței, adunărilor), amnistierea tuturor
încălcărilor de lege pe motive politice1.
După ce dăduse citire acestor condiții, Marghiloman se retrase împreună cu suita sa, al-
cătuită aproape numai din militari, după care Stere, ales membru al Sfatului Țării la propu-
nerea lui Cijevschi, ține un lung și înflăcărat discurs în română și rusă pentru a-i convinge pe
deputați să voteze unirea care, zicea el, va da o șansă istorică extraordinară Basarabiei și prin
care va fi realizat nu numai dreptul național al românilor basarabeni, dar și dreptatea socială,
și întîi de toate rezolvarea problemei pămîntului pentru țărani. Căutînd, probabil, să flateze
mîndria de revoluționari a membrilor Sfatului Țării, el i-a mai îndemnat pe aceștia să voteze și
pentru a contribui la democratizarea regimului oligarhic din România. Acum, zicea el, sînteți
chemați să duceți flacăra sfîntă a revoluției „dincolo de Prut ca să-i luminați și pe frații voștri
și să rupeți lanțurile nedreptății seculare, întorcînd astfel datoria fraților voștri care v-au venit
în ajutor în cel mai greu moment istoric”2. Apoi reprezentanții fracțiunilor parlamentare și ai
grupurilor etnice au fost invitați să se pronunțe asupra chestiunii dacă acceptă ideea unirii și
sub ce formă. Țîganko, președintele fracțiunii țărănești, și reprezentanții minorităților, cu ex-
cepția polonezului Dudkevicz, nu au aprobat ideea Unirii, sub motiv că nu aveau mandat din
partea celor care i-au trimis în Parlament3. Buzdugan și Cijevschi au dat citire, în română și
rusă, rezoluției Blocului Moldovenesc, în care, după cunoscuta introducere ce declara Unirea,
urmau cele 11 puncte enunțate de Marghiloman4.
Așadar, chiar procesul-verbal al ședinței istorice din 27 martie 1918 arată cît se poate de
limpede că rolul Sfatului Țării în pregătirea și realizarea Unirii a fost foarte modest, misiunea
lui fiind, de fapt, alta decît aceea de a fi luat decizia de principiu în această privință și de a fi
pregătit el însuși actul Unirii. Intenția de a proclama Unirea nu i-a aparținut, iar Declarația
de Unire, împreună cu condițiile corespunzătoare, a fost prezentată în Parlament de către
Marghiloman, deputaților revenindu-le sarcina de a le prelua, a le da drept operă proprie și a
le vota. Această realitate se vede foarte bine din procesul-verbal al ședinței, fiind confirmată și
de alte surse. Ghibu, de ex., avea să relateze că de îndată ce ajunsese la Chișinău, Marghiloman
„a prezentat Blocului Moldovenesc propunerile României privitoare la Unire”5. Iar prim-mi-
nistrul român își nota că, după ce Stere i-a întors textul Declarației cu propunerile redactate
cumva de către deputați, el le-a acceptat, „modificîndu-le puțin”6. Bineînțeles că acestea nu
erau „împrumutate din ideologia revoluționată”, cum credea Șt. Ciobanu7, ci au fost rezul-
tatul unui compromis, așa cum, de altfel, arată foarte bine discuțiile care s-au purtat la Iași.

1
Discursul lui Marghiloman, împreună cu condițiile formulate de el, este trecut cu vederea în majoritatea scrie-
rilor despre Sfatul Țării, inclusiv în Istoria românilor (v. p. 491), ceea ce este cu atît mai regretabil, cu cît acesta
e cheia înțelegerii corecte a caracterului Unirii.
2
Ibid., ff. 126v.–128. O. Ghibu, care a asistat la această ședință, avea să scrie mai tîrziu că în ziarul său, România
Nouă, cenzura a șters cuvinte „Prut” și „tiranie”: op. cit., p. 565. Cuvîntul „tiranie” lipsește și în procesul-verbal al
ședinței, ceea ce arată că textele de acest gen erau supuse unui anumit control. Referitor la flatarea revoluționară a
deputaților, citim la Marghiloman următoarea remarcă: „Stere… îmi spune: «Trebuie să fac pe nebunul cu nebu-
nii, și pentru unii revoluționari să mă arăt mai aprins ca ei. E un pas de trecut: îi vom pune în 6 luni la același nivel
cu restul țării»”: op. cit., p. 124.
3
În studiul din Istoria românilor (p. 495) se spune că din partea românilor transnistreni ar fi luat cuvîntul de-
putatul Toma Jalbă, dar în procesul-verbal al ședinței acest nume nu se întîlnește. De fapt, statutul lui Jalbă, ca
deputat, nu este deloc sigur: v. anexa 3, nota 31.
4
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, f. 128v.–129.
5
Ghibu nu este o sursă suficient de sigură, dar în cazul de față afirmațiile sale sînt confirmate de unele documen-
te, inclusiv de procesul-verbal al ședinței.
6
A. Marghiloman, p. 124.
7
Șt. Ciobanu p. 70.

80
Dar tocmai pentru că în ele se simțeau cumva efectele mișcării sociale din timpul revoluției,
au trezit multă nemulțumire în cercurile conducătoare din România. Generalul Schina, care
făcea parte din suita primului ministru român, avea să observe, e adevărat că mult mai tîrziu,
că acestea erau „condițiuni fără rost”1, iar Argetoianu, criticul neîndurător al lui Marghilo-
man și, mai ales, al lui Stere și Inculeț, avea să noteze în amintirile sale „faimoasele 11 condiții,
din care una (reforma agrară) a ruinat țara, iar celelalte au anarhizat-o și au dus-o aproape de
prăpastia comunistă”2.
Spre sfîrșitul ședinței, în urma unei pauze după care V. Bîrcă anunță că o parte a depu-
taților (cinci persoane) s-a desprins din fracțiunea țărănească pentru ca „împreună cu toți
moldovenii din Sfatul Țării să facem unirea cu frații noștri de sînge din România”3, rezoluția
Blocului Moldovenesc este supusă votului deschis, care dă următoarele rezultate: 86 voturi
pentru, 3 împotrivă și 36 de abțineri, în lipsa a 13 deputați4. Pînă să revină în ședință Mar-
ghiloman, căruia îi fusese adus la cunoștință rezultatul votului, Inculeț, înainte de a anunța
aceste date, ținu un discurs, care, chiar dacă procesul-verbal l-a comprimat, este cît se poate de
relevant pentru ceea ce a fost Sfatul Țării pînă la acea dată și pentru ce avea să fie după aceea.
El zicea, între altele: „Dumneavoastră m-ați ales unanim în fruntea Sfatului Țării, și eu am
lucrat cinstit în folosul norodului, ca un adevărat revoluționar și democrat. În fracțiunea ță-
rănească am auzit astăzi că nu aș face ceea ce trebuie, că nu am lucrat îndeajuns. Domnilor, eu
de la vîrsta de 15 ani am fost țăran și interesele țărănimii îmi sînt scumpe. Fiecare pas al meu
este pătruns de dragoste pentru țărănime și fiecare pas l-am măsurat cu interesele și nevoile
țărănimii, întotdeauna am fost pentru ea, nu am părăsit-o niciodată, nu m-am lăsat de ea nici
în momentul acesta greu. …Tot ce se petrece acum, se face în interesele țărănimii noastre…
Și iată, cu sufetul împăcat vă zic că actul de față al Unirii se realizează în folosul țărănimii, și
conștiința mea, ca ales al ei, este curată”5.
După ce Marghiloman revine în sală, Buzdugan citește Declarația de Unire cu condițiile
corespunzătoare. Înainte de asta, el rosti un entuziast discurs patriotic, în care ținu să subli-
nieze că Unirea era fapta cea mai revoluționară a Sfatului Țării. „Eu zic cea mai revoluționa-
ră, deoarece numai în zilele adevăratei revoluții a putut fi pusă problema națională în toată
amploarea ei – unirea popoarelor pe criterii etnice și rasiale. Și făcînd acest pas, adică votînd
unirea Basarabiei cu România, la care avem tot dreptul istoric și național, noi astfel ducem la
sfîrșitul ei logic revoluția noastră națională.”6 Fiind invitat din nou la tribună, Marghiloman a
fost foarte scurt: „În numele poporului român și al regelui Ferdinand I declar Basarabia unită
cu România acum și pentru totdeauna. Trăiască România Mare!”7 În notele sale însă consta-
tăm că, în afară de aceste cuvinte, reținute de procesul-verbal, el ar mai fi adăugat o propoziție
care ar fi conținut și aceste cuvinte: „Să salutăm adînc pe acești oameni (arătînd pe cei de la

1
M. Schina, p. 32.
2
C. Argetoianu, p. 56.
3
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, f. 130. În arhivă s-a păstrat și originalul declarației semnate de cei cinci
deputați care părăsiseră fracțiunea țărănească: Ibid., dosar 19, f. 267.
4
Ibid., dosar 55, f. 131v.
5
Ibid. Referitor la rolul său în votarea Unirii, există o informație foarte curioasă, dacă nu cumva chiar calomni-
oasă, furnizată de unul din neprietenii săi, C. Argetoianu, care susținea, în memoriile sale, că Inculeț „a ciupit
două milioane de lei sub Marghiloman ca să voteze în Sfatul Țării unirea Basarabiei de patria-mamă… Banii
i-au fost numărați la Hôtel de Londres, la Chișinău, prin deputații dr. Pilescu și Andrei Corteanu, a căror de-
clarație o posed”: Argetoianu, p. 29, vezi și p. 56. Bineînțeles că, fiind lansată de un adversar politic care pur și
simplu îl ura pe Inculeț, această informație extrem de compromițătoare nu trebuie receptată ca un adevăr, cît
timp nu a fost confruntată cu alte surse care să o confirme.
6
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, f. 130v.
7
Ibid., f. 132.

81
Guvern), care fără preocupări egoiste, putînd să rămînă conducătorii unui Stat, au voit mai
bine să fie servitorii unei națiuni”1.
Ultima mențiune în caietul său de note despre acest eveniment este următoarea: „La ora 9,
în sala Cazinoului, dau un prînz de 220 tacîmuri Sfatului Țării și notabililor orașului. Toată
lumea, inclusiv proprietarii mari, au primit cu grabă invitația mea”2. El nu descrie cum a de-
curs banchetul3. Aflăm unele detalii din evocările Elenei Alistar, M. Schina și On. Ghibu. În
toastul său, pe lîngă insistența asupra importanței faptului Unirii, Ciugureanu a ținut să sub-
linieze rolul cu totul deosebit al revoluției ruse, care, zicea el, a dat multe lucruri bune „pe care
le vom duce cu noi în țara noastră a tuturor. Am în vedere, domnilor, ideile democrației care ne
stăpînesc pe noi și a căror largă întruchipare în viața întregului nostru neam ne este idealul”4.
În cuvîntul său, Inculeț a ținut să sublinieze din nou că Unirea s-a făcut cu țăranii și pentru ei.
Marghiloman, contrar impresiei descurajante pe care o lăsase asupra sa deputații basarabeni,
a ținut să aducă un omagiu acestora, adăugînd: „M-am încredințat că sînteți un popor matur
și chibzuit, care poate să aducă un aflux puternic în țara nouă”5. După relatările lui Schina, el
ar fi făcut o remarcă ce avea să ridice mai tîrziu nori de indignare și proteste politice împotriva
sa. „Unirea Basarabiei, a ținut să precizeze primul ministru, s-a făcut la București”6, adică în
cadrul negocierilor cu austro-germanii. De fapt, Marghiloman repeta ceea ce spusese mai puțin
tranșant la prima sa luare de cuvînt în Sfatul Țării. Și bineînțeles că spunea un adevăr, deoarece
fără permisiunea și blagoslovirea austro-germanilor, nu numai primul ministru, dar nici armata
română nu ar mai fi ajuns în Basarabia7. Marghiloman a luat un exemplar al Declarației de Uni-
re, semnate de președintele, vicepreședintele și un secretar al Sfatului Țării, pentru a-l prezenta
regelui. Căutînd, probabil, să-și arate și el credința față de rege, Inculeț îi trimitea acestuia în
aceeași zi următoarea telegramă: „M.S. Regelui – Iași. În numele Sfatului Țării, care reprezin-
tă poporul românesc din Basarabia dezrobit de jugul secular, aduc Majestății Voastre expresia
credinței neclintite a întregului popor românesc din România Răsăriteană, care în unirea cu ța-
ra-mamă vede chezășia dezvoltării sale libere, cale neîmpiedicată spre cultura națională și drep-
tatea socială. Al Majestății Voastre prea plecat servitor, Ion Inculeț, președintele Sfatului Țării
din Basarabia”8.
Astfel, după examinarea etapelor parcurse de ideea unirii Basarabiei și făcînd cunoștin-
ță îndeaproape cu principalele surse documentare și memorialistice despre acest fenomen,
putem deduce că au existat doi factori determinanți în readucerea ținutului în componența
statului român: guvernul român împreună cu armata română. Sfatul Țării și, în special, li-
derii săi au avut rolul lor, minor, desigur. Acești lideri au făcut legătura dintre factorii deter-
minanți și corpul de deputați. Sfatului Țării i-a revenit misiunea pasivă și formală, și totuși
importantă, de a da legitimitate acestui act. Citite cu atenție, documentele arată că toată
lumea înțelegea că proclamarea Unirii, atît de necesară și atît de jinduită, însemna mai mult
decît sfîrșitul autonomiei basarabene – însemna apusul frumoaselor speranțe de a crea între

1
A. Marghiloman, p. 125.
2
Ibid., p. 126.
3
On. Ghibu enumeră cele zece articole ale bucatelor: mîncăruri, salate, înghețată, rachiuri, vinuri, cafea: op. cit.
p. 571.
4
On. Ghibu, p. 572.
5
Ibid., p. 573.
6
M. Schina, p. 33.
7
Din invidie și din spirit de concurență politică, Argetoianu dezminte afirmația lui Marghiloman că acesta ar fi
obținut sprijinul austro-germanilor pentru luarea Basarabiei, „care desigur că în acele vremuri nu s-ar fi putut
săvîrși fără voia lor”, pretinzînd, la rîndul său, că acest privilegiu ar fi fost cîștigat de „guvernul Averescu în
tratativele sale cu Puterile Centrale”: op. cit., p. 53.
8
Cit. după A. Marghiloman, p. 479.

82
Prut și Nistru o societate clădită pe dreptate socială și pe cele mai largi transformări demo-
cratice. Iată de ce Inculeț, Ciugureanu, Buzdugan și alți lideri basarabeni vorbeau în acele
clipe cu atîta însuflețire despre idealurile revoluției, pe care însă erau nevoiți să le reducă,
cu un ciudat amestec de resemnare și nădejde, la binefacerile sperate ale Unirii. Odată cu
realizarea Unirii, revoluția basarabeană a luat sfîrșit. Din acel moment, Basarabia pornea pe
un nou făgaș istoric.
După Unire, mulți membri ai Sfatului Țării se vor arăta nemulțumiți, nu neapărat pentru
faptul că s-a făcut Unirea, cît pentru felul cum s-a făcut și, mai ales, din cauză că unirea nu a
creat condițiile necesare pentru o conlucrare eficientă, cu adevărat frățească, armonioasă între
populația basarabeană, cu modul ei de viață, cu mentalitatea sa și cu instituțiile ei tradițio-
nale, și noua administrație românească. Și-au exprimat nemulțumirea și multe personalități
din România, cu cele mai variate preocupări – militari, oameni politici, oameni de cultură
etc. – care, de obicei, au invocat motivul că unirea a fost grăbită, că nu a fost lăsat un răgaz de
rodnică conlucrare frățească, din care unirea ar fi răsărit de la sine, ca fructul care s-a copt și
trebuie cules. Mulți erau neliniștiți deoarece nu erau siguri că pacea înrobitoare cu Puterile
Centrale nu va afecta negativ și unirea Basarabiei1. Ulterior avea să se spună, atît în Răsărit,
cît și în Apus, și chiar în România, în special de unii critici ai lui Marghiloman, dar și de alții,
că cel mai mare neajuns al actului de la 27 martie 1918 a fost că votul Sfatului Țării nu a fost
confirmat printr-un plebiscit. Bineînțeles că aceasta ar fi putut să fie soluția ideală pentru a
pune capăt odată și pentru totdeauna speculațiilor politice asupra apartenenței de drept a
Basarabiei, numai că, așa cum observa pe bună dreptate I.I.C. Brătianu la Conferința de Pace
de la Paris, răspunzînd anume la astfel de întrebări, puse de Lloyd George, primul ministru
britanic, și de R. Lansing, secretarul de stat al SUA, că un plebiscit în Basarabia, în acele con-
diții, ar fi însemnat ca ținutul să fie lăsat pradă bolșevicilor2. De vreme ce plebiscitul ar fi putut
duce la pierderea Basarabiei, României nu-i rămînea altă cale decît să-și afirme autoritatea în
ținut prin două mijloace (continuînd, în paralel, lupta pentru recunoașterea internațională a
Unirii Basarabiei cu România și căutînd să ajungă la o înțelegere cu sovieticii): pe de o parte,
asigurîndu-și aici o suficientă prezență militară pentru menținerea ordinii și zădărnicirea ten-
tativelor bolșevice de a trece Nistrul, iar pe de altă parte, de a face tot posibilul pentru a cîștiga
respectul și simpatia întregii populații basarabene. Primul obiectiv a constituit o preocupare
permanentă a guvernelor României în anul 1918 și în următoarele două decenii, dar cel de-al
doilea a fost ignorat.

„Suf letul a zburat”

Vorbind în ședința din 23 mai 1918 despre starea lucrurilor în Basarabia și despre relația
ținutului cu Vechiul Regat, Inculeț își exprima nemulțumirea despre felul cum lucra Parla-
mentul basarabean, zicînd: „Sfatul Țării nu mai este cel care a fost odată”, la care cineva dintre
deputați a replicat: „Sufletul a zburat”3. Această replică este cît se poate de relevantă relativ la
statutul Sfatului Țării după Unire și la caracterul activității sale.
Declarația de Unire a fost gîndită astfel ca să lase deputaților speranța că, în componen-
ța României, Basarabia își va păstra autonomia, bucurîndu-se, pe de o parte, de protecția
statului român împotriva pretențiilor anexioniste ale bolșevicilor sau ale Ucrainei, iar pe de

1
De ex., regina Maria se întreba dacă nu cumva din acest eveniment „vor izvorî necazuri noi” pentru România:
Povestea vieții mele, vol. III, trad. de M. Miller-Verghi, București, 1991, p. 402.
2
Sh.D. Spector, România la Conferința de Pace de la Paris, trad. S. Pârvu, Iași, 1995, p. 110–111, 128, 169–171.
3
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, f. 264v.

83
altă parte, păstrînd rînduielile și insituțiile stabilite prin revoluție și modul tradițional de
trai al ținutului. Declarația stabilea că Sfatul Țării care votase Unirea urma să fie lichidat,
după ce ar fi adoptat legea agrară, dar adăuga îndată că „Basarabia își păstrează autonomia
provincială și va avea o Dietă (Sfatul Țării), aleasă prin vot universal, direct, egal și secret,
un organ executiv și administrație proprie”1. Altfel spus, Sfatul Țării, ca instituție de stat ce
întruchipa statutul autonom al Basarabiei, urma să funcționeze o perioadă nedeterminată.
Dar după ce deputații îi trimiseseră pe Inculeț și Ciugureanu să facă parte din guvernul
român, în calitate de miniștri fără portofoliu, și votaseră un nou guvern, care va reveni la
vechea denumire de Consiliu al Directorilor Generali, în frunte cu doctorul Petre Cazacu,
fostul președinte al Sfatului Țării, luînd cuvîntul în Parlament pe marginea programului de
guvernare prezentat de noul premier, a ținut chiar de la început să atragă atenția deputaților
la faptul că Basarabia era parte inseparabilă a României, după care a adăugat: „Știu că mulți
dintre dumneavoastră, domnilor, speră că soarta Basarabiei se va schimba. Dar în zadar.
Astfel de gînduri trebuie aruncate. De bună seamă, cine ar putea schimba soarta Basarabiei?
Poate Rusia? Eu cred cu toată tăria că Rusia va renaște, dar, domnilor, asta nu va fi în curînd,
pentru asta se cere timp, sînt necesare forțe, iar acum Rusia este prea slabă ca să poată schim-
ba destinul Basarabiei. Poate că Ucraina ar fi interesată de soarta Basarabiei? Dar, prin sine
însăși, ea nu poate face nimic, trebuie să apeleze la ajutor din altă parte, iar pe un astfel de
ajutor nu poate conta, pentru că Germania și Franța au recunoscut alipirea Basarabiei la Ro-
mânia. De aceea, domnilor deputați, eu pot să spun cu toată încrederea că soarta Basarabiei
este hotărîtă pentru totdeauna”2. De fapt, această declarație era un răspuns și o avertizare
dată în special fracțiunii țărănești, care cerea guvernului să ia toate măsurile necesare pen-
tru păstrarea și dezvoltarea autonomiei ținutului: propriu sistem financiar, armată proprie,
dezvoltarea industriei locale, realizarea reformei agrare, consolidarea administrației locale
ș.a. E adevărat că în cuvîntul său de mai sus, Inculeț nu vorbește direct de autonomie, dar
bineînțeles că anume aceasta avea în vedere, odată ce răspunde celor care se arătau nemulțu-
miți de noul regim politic al Basarabiei. La o altă ședință a Sfatului Țării el avea să observe
că dacă autonomia ținutului nu era așa cum ar fi trebuit, de vină erau basarabenii înșiși care
nu aveau cunoștințe și nu voiau să muncească, în timp ce micii funcționari boicotau autoad-
ministrarea. De aceea, conchidea el, trebuie de renunțat la orice critică și trebuie de lucrat3.
Așadar, chestiunea autonomiei nu putea face obiectul discuțiilor, iar deputații, ca și toți
ceilalți, trebuiau să-și vadă de munca lor, să nu facă politică. După Unire, activitatea Sfatului
Țării avea să se schimbe mult. Fiind înlăturat de la rezolvarea marilor probleme de stat, el a fost
forțat să se închidă în cercul unor preocupări mărunte. E adevărat că avea să înceapă a lucra la
reforma agrară, a inițiat – paradoxal – chiar și elaborarea unei constituții a Basarabiei, dar în
general ședințele sale erau consacrate unor subiecte minore: de cele mai multe ori, acordarea
de credite anumitor domenii, instituții și categorii de lucrători, apoi organizarea cursurilor de
învățători, validarea mandatelor de deputat, drepturile deputaților și remunerarea lor ș.a. Nici
activitatea guvernului nu avea să fie mai spectaculoasă. Programul pe care premierul Cazacu
l-a prezentat în ședința din 11 aprilie a Parlamentului conținea o serie de măsuri destul de am-
bițioase, printre care realizarea unei largi autonomii locale, eliminarea amestecului puterilor
militare în viața civilă, reglementarea sistemului financiar, afirmarea legalității, naționalizarea
învățămîntului și a bisericii, dezvoltarea industriei și comerțului și multe altele4. În realitate,
cele mai multe din aceste măsuri nu țineau de competența pe care guvernul basarabean o avea

1
Ibid., dosar 64, f. 128v.
2
Ibid, f. 167v.
3
Ibid., ff. 262v., 264v.
4
Ibid., ff. 158v.–160v.

84
de fapt. De ex., el nu avea cum să înlăture imixtiunea în viața societății a autorităților militare
care exercitau controlul asupra a tot și a toate și deci guvernul nu era în stare să rezolve nici
problema autonomiei ținutului.
De fapt, relația organelor de stat basarabene cu autoritățile militare române era pro-
blema principală a Basarabiei de după Unire. Și nu era vorba doar de chestiunea statutului
incert al acestor organe, fenomen grav și el prin sine însuși, ci de faptul că nerezolvarea
problemei privind relația dintre cei doi factori de putere mențineau o anumită confuzie și
un deficit de organizare în gestionarea treburilor publice, care, fiind corelată cu alte fenome-
ne, ca prezența austriecilor și a germanilor în anumite zone ale ținutului, dar și multe alte
chestiuni nerezolvate (neacceptarea noilor realități politice din partea anumitor grupuri de
populație, o propagandă antiromânească mai mult sau mai puțin discretă, mulți foști mili-
tari ruși rămași aici, rechiziții de mari proporții, tensiuni dintre țărani și marii proprietari
și multe altele), mențineau în ținut o atmosferă de haos.
În momentul intrării lor în Basarabia, trupele române nu au fost întîmpinate peste tot
cu urale și cu flori, pe alocuri ele au avut de înfruntat o rezistență care în unele cazuri lua
forme violente, chiar dacă aceasta nu a fost, așa cum am mai spus, organizată la scară largă,
fapt semnalat destul de des chiar de autoritățile militare superioare. Astfel, comandantul
corpului VI armată, dislocat în ținut, raporta superiorilor săi, în mai 1918, că „numărul ță-
ranilor prinși cu arma în mînă luptînd contra trupelor noastre a fost foarte mare”, aceștia
fiind instigați, informează aceeași sursă în continuare, de anumite elemente cu predispoziții
antiromânești1. Devenise evident că situația în care ținutul era stăpînit de o autoritate care
se impusese prin forța armei, în timp ce instituțiile locale, legitime, ale puterii erau aproape
inexistente, nu putea să dăinuie. Nu întîmplător chiar comandanții trupelor, îngrijorați de
numeroasele conflicte avute cu basarabenii, cereau să fie „urgent restrînse raporturile dintre
armată și populație”, și întrucît „Basarabia este și astăzi lipsită de autoritățile necesare pentru
ca viața de stat și cea particulară să se desfășoare în mod normal și legal”2, trebuie asigurată
„așezarea în Basarabia a unui regim definitiv și stabil”3. Luarea de măsuri era cerută, bine-
înțeles, și de autoritățile de stat ale RDM, acestea fiind nemulțumite de faptul că armata le
îndepărtase cu totul de la luarea deciziilor cu privire la viața cetățenilor și la toate problemele
mari ale societății. Conflictul trebuie să fi devenit destul de acut, de vreme ce pe la începutul
lunii iunie, îndată după încheierea primei sesiuni a Sfatului Țării, Stere, care formal mai
deținea funcția de președinte al acestuia, dar nu frecventa ședințele încă de la începutul lunii
aprilie4, îi telegrafia lui Marghiloman: „Atitudinea autorităților militare impune o grabnică
soluțiune, altfel mergem spre anarhie. Rog numirea proiectată spre a pune capăt neregulei și
agitațiunii. At fi bine ca totul să fie rezolvat chiar mîine”5. Despre ce fel de „grabnică soluți-
une” și „numire proiectată” era vorba, aflăm din adresarea de la 6 iunie 1918 a primului mi-
nistru către rege în care cerea numirea generalului Artur Văitoianu în funcția de „Inspector

1
AMR, fond 949, dosar 981, ff. 263v., 266.
2
Ibid., ff. 265v., 267–267v.
3
Ibid., f. 48. Cum vedem, comandamentul militar nu recunoștea Sfatul Țării și guvernul RDM ca organe ale
puterii, de aceea mereu semnalează că „lipsa de autorități legal constituite pînă acum a produs aici în Basarabia
o stare haotică, sursa tuturor nemulțumirilor”: Ibid., f. 267.
4
C. Stere a condus ședințele Sfatului Țării de la 2 pînă la 7 aprilie 1918. Mai tîrziu, la 28 mai, avea să revină
pentru cîteva ore la Chișinău ca să anunțe încetarea activității Sfatului Țării, iar la 25 noiembrie va trimite o
telegramă prin care anunța că își dădea demisia din funcția de președinte al legislativului basarabean. Nu este
cunoscută cauza autosuspendării sale din această funcție îndată după ce o obținuse. Se pare că nu poate fi altă
explicație decît că el a înțeles chiar de la început că după instalarea administrației militare românești, Sfatul Ță-
rii, ca și guvernul său, nu putea avea putere reală și că, prin urmare, nu avea rostul să se pună în situația ridicolă
a șefului unei instituții aproape inexistente.
5
AMR., fond 443, dosar 20, f. 8.

85
al corpului de ocupațiune din Basarabia cu sarcina de a da o temeinică organizare militară
teritorială Basarabiei și de a stabili legăturile speciale între armata de ocupațiune și autorită-
țile locale, organizare care trebuie să țină seama, pînă la un punct oarecare, de tradițiunile și
obiceiurile locale”1. A doua zi premierul îl informa pe ministrul de război, C. Hîrjeu: „Am
avut o conferință ieri cu dl Inculeț, colegul nostru, și cu dl Stere, prezidentul Sfatului, care
sînt de acord cu propunerea ce v-am comunicat în consiliu din partea dlui Cazacu, preziden-
tul Directorilor”. Apoi arată care urmau să fie atribuțiile persoanei numite în noua funcție:
„În principal, guvernatorul va face legătura între administrația civilă și organele armatei,
coordonînd colaborația lor astfel ca să nu mai fie ciocniri între aceste două organisme. Guver-
natorul va fi în directe raporturi cu fiecare departament ministerial de la care ar atîrna ultima
rezolvare a unei chestiuni. Guvernatorul va guverna în Basarabia prin directorii existenți sau
alții care i-ar înlocui și care vor rămîne ca șefi ai diferitelor servicii de stat… Guvernatorul
va căuta să fie în raporturi cu Președintele Sfatului Țării și să ia avizul lui în chestiunile cele
mari de organizare”2.
Astfel, Basarabia intra într-un nou regim administrativ. Generalul Văitoianu, sosit la Chi-
șinău și instalat în Palatul Pronin, care fusese stăpînit pînă atunci de Sfatul Țării, își anunța
preluarea funcției de guvernator militar al Basarabiei, numit uneori și comisar general, la 18
iunie 1918, dată la care, „însoțit de statul său major, a mers la Consiliul Directorilor”, unde,
„într-o cuvîntare scurtă dar bine simțită, a arătat cum înțelege a face operă administrativă în
Basarabia cu sprijinul și prin Directorii basarabeni”3. La 20 iunie 1918 dădea o proclamație
către populația ținutului, în care anunța că îndatorirea sa „cea mai însemnată” era să asigure
ca dispozițiile autorităților civile și militare „să meargă mînă în mînă pentru binele public”4.
În funcția de guvernator al Basarabiei, generalul Văitoianu, prin naștere, basarabean, ca și
Averescu, energic, responsabil, avea să demonstreze bune capacități de administrator, ocupîn-
du-se personal de toate problemele care îl vizau, oricît de mărunte. Atît cît a depins de el, s-a
arătat corect cu populația locală, îndepărtînd din administrația civilă și trimițînd înapoi în
regat funcționari care se arătau aroganți sau violenți, sancționînd uneori dur militarii care se
dedau la fărădelegi. Dispozițiile principale erau date prin ordonanțe, dar activitatea de rutină
includea corespondența și ordinele date în scris și prin viu grai. S-a implicat activ în rezolva-
rea unui ciclu imens de probleme: relațiile dintre unitățile militare și populație, dintre țărani
și proprietari, rechizițiile, prețurile la articolele de primă necesitate, specula, contrabanda,
paza frontierei, comerțul interior și exterior, relațiile cu austriecii și germanii, cu militarii
ruși rămași în Basarabia, propaganda antiromânească, propaganda în folosul statului român,
transportul, presa, activitatea culturală, biserica, administrația locală și multe altele. În ge-
neral însă, după înființarea Comisariatului General al Basarabiei, regimul administrativ al
ținutului, chiar dacă a devenit întru cîtva mai riguros și mai eficient, a rămas în fond același,
adică unul aproape exclusiv militar, cu stare de asediu, puterea de decizie aparținînd în toate
cazurile guvernatorului care se executa prin intermediul trupelor aflate în subordine și al po-
liției. Cu Sfatul Țării sau cu Consiliul Directorilor Generali se consulta foarte rar, iar atunci
cînd o făcea, consultările erau pur formale. Conform instrucțiunilor primite de la primul
ministru, trebuia să guverneze prin intermediul directorilor, dar înainte de asta i se atrăgea
atenția la faptul că era dator să aibă contact direct cu departamentele corespunzătoare din
guvernul român, „de care atîrna ultima rezolvire a oricărei chestiuni”. Deci, practic, directo-
ratele erau excluse, chiar prin dispoziția guvernului român, de la luarea deciziilor, indiferent

1
Ibid., f. 4v.
2
Ibid., f. 6.
3
Ibid., dosar 2, f. 245.
4
Ibid., dosar 46, f. 717.

86
de chestiunile vizate. Ministerele din guvernul român aveau în directoratele corespunzătoare
din Basarabia cîte un consilier tehnic, și guvernatorul lucra anume cu consilierii tehnici, nu cu
directorii. Astfel, de ex., atunci cînd V. Chiorescu, directorul industriei și comerțului, s-a plîns
guvernatorului că nu reușește să ia legătura cu ministerul român de profil, ministrul i-a scris
generalului: „Dispozițiunile ce vom lua relativ la comerț și industrie se vor aduce la cunoștința
Sfatului Directorilor din Basarabia prin intermediul Dvs. și al consilierului tehnic, dl. inginer
I. Balbareu”, după care a adăugat că aceste reguli erau „stabilite odată și pentru totdeauna”1. În
corespundere cu indicațiile menționate ale primului ministru, îndată după preluarea funcției,
guvernatorul a ordonat șefilor de poliție din județe ca toate informațiile referitoare la ordinea
și siguranța generală să fie trimise consilierului tehnic R.P. Voinescu din directoratul de inter-
ne2. Prin urmare, directoratele nu aveau nicio implicare reală în viața de stat a Basarabiei, ca și,
bineînțeles, în rezolvarea problemelor populației. Absolut toate sferele vieții publice se aflau la
dispoziția guvernatorului care le controla și administra cu ajutorul trupelor. Chiar la începu-
tul activității în noua sa funcție, Văitoianu primea un memoriu interesant de la un oarecare
Gh. Negoescu, care activa de cîteva luni ca avocat în Chișinău și care observa, între altele: „În
Basarabia o autonomie fără restricțiuni nu e admisibilă”3. Această observație, deși formulată
de un particular, exprima cum nu se putea mai bine adevărata față a autonomiei basarabene
după proclamarea Unirii.
Există o consistentă informație documentară care ilustrează cu lux de amănunte această
situație. Pe lîngă felul cum funcționa, în general, Comisariatul General al Basarabiei, ea de-
monstrează că relațiile dintre populația basarabeană și administrația românească, rămasă după
Unire în fond neschimbată, nu au înregistrat niciun progres, în orice caz, nu unul notabil: la fel
rechiziții, la fel cenzură, la fel proteste, care uneori degradau în ciocniri violente. Biroul de infor-
mații al Comisariatului constata că instituirea funcției de guvernator al Basarabiei era văzută de
o parte a populației drept „violare a actului de alipire și tentativă de lichidare a libertăților popo-
rului basarabean, cîștigate prin revoluția rusească” și „introducere a vechiului sistem românesc
de oprimare a păturii de jos și înăbușire a democrației basarabene”4. Una dintre problemele cele
mai complicate o constituiau relațiile dintre țărani și marii proprietari. Au fost semnalate multe
cazuri în care trupele române îi forțau pe țărani să satisfacă pretențiile, uneori foarte mari, ale
moșierilor. Despre acest fenomen a relatat în ședința din 2 mai 1918 a Sfatului Țării un grup de
deputați care umblaseră prin mai multe sate. D. Gropa, de ex., povestea că în satul Văscăuți din
jud. Soroca, moșierul Caterinici a forțat țăranii, cu ajutorul căpitanului Stanopulo din regi-
mentul 7 călărași, la plata unei contribuții de 60 mii de ruble, dar țăranii, săraci, nu au putut
strînge mai mult de 11 mii. După relatările deputatului Gh. Brinici, în volostea Zăbriceni,
moșierul, folosindu-se de un escadron de cavalerie, a înconjurat satul și i-a bătut crunt pe să-
teni, pentru că aceștia îi distrusese conacul. Deputatul T. Selitrari povestea că a urmărit cum
în unele sate din sudul ținutului, moșierii, susținuți de trupe, pretindeau țăranilor sume mari
pentru a le permite să-și adape vitele la iazurile cuprinse în raza moșiilor, și neavînd atîțea bani,
țăranii erau forțați să vadă cum cădeau vitele din picioare însetate. După ce deputații făcuseră
cunoștință cu mai multe fapte de acest fel, V. Țanțu avea să observe cu durere: „Noi nu trebuie
să închidem ochii la ceea ce se întîmplă în țara noastră. Frații noștri nu ne înțeleg. Noi sîntem
bucuroși cînd auzim tot ce se spune frumos despre dînșii, dar cînd aflăm despre necazurile
pe care ei le fac populației, avem o mare tristețe în suflet”5. On. Ghibu, directorul ziarului

1
Ibid., dosar 20, ff. 94–95.
2
Ibid., dosar 2, f. 368.
3
Ibid., f. 340v.
4
Ibid., dosar 7, f. 153.
5
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, ff. 185v.–190.

87
România Nouă, trimitea guvernului o informație, în care, între altele, se spunea: „Din neferici-
re, armata s-a amestecat și se amestecă încă, și acum, uneori în forme cu totul greșite, în cearta
dintre proprietari și țărani, luînd partea proprietarilor (boierilor), ceea ce potențează resenti-
mentul mulțimii față de România”1. Moșierii pretindeau un preț de arendă de 50 de ruble la
desetina de pămînt2, ceea ce depășea cu mult prețurile fixate de guvernator, care erau de la 50
de lei, pentru județele sudice, pînă la 70 de lei, în zona nordică3, avînd în vedere că raportul
rublă-leu era de cel puțin 1:1,6.
Mult au prejudiciat relațiile administrației cu populația rechizițiile. În ședința menționată
mai sus a Sfatului Țării, au fost semnalate, între multe altele, cazurile din satele Brătușeni și
Fîntîna Nouă, jud. Soroca, unde țăranilor li se lua trei din cinci puduri de pîine care erau plă-
tite mai mult simbolic. Se întîmpla ca unor țărani foarte săraci să li se confiște tot furajul, fără
plată, astfel că vitele lor rămîneau fără hrană. Erau rechiziționate păsări, vite și alte bunuri cu
prețuri de zece ori mai mici decît cele reale4.
Arhivele militare sînt pline cu documente ce relatează despre astfel de fapte. La 25 iunie,
Comisarul general primea de la Directoratul de interne o sesizare cu „11 cópii de pe diferite
plîngeri și rapoarte ale primăriilor din jud. Cahul relativ la rechiziționarea produselor de către
organele militare”5. Ziarul Sfatul Țării semnala mai devreme cu o îngrijorare împinsă poate
pînă la exagerare că „trupele române smulg de la țărani totul, pînă la ultimul grăunte”6. În afară
de trupele române, importante rechiziții făceau și germanii împreună cu austriecii. La scurtă
vreme după Unire, Marghiloman vorbea de 12,5 mii vagoane de cereale cedate germanilor în
Basarabia. „Sînt surprins de jecmăneala din ce în ce mai mare! În provincie se ia tot…, se luase
angajamentul să se lase țăranilor hrană pe iunie–iulie; li se lasă un sac pentru un an.”7 Situația
devenise extrem de grea, unele sate începeau să fie bîntuite de foamete. Era semnalată lipsa de
hrană în regiuni producătoare de pîine, ca de ex. jud. Bălți8. Rapoartele comandanților de uni-
tăți militare către guvernator semnalau plîngeri că militarii au „adunat toate produsele lăsînd
populația să moară de foame”9. Sadoveanu, care a urmărit atent relația militarilor români cu
țăranii basarabeni, constata că au fost unii ofițeri care reușiseră să cîștige recunoștința basara-
benilor, dar au mai fost destui militari care prin comportamentul lor „au dezonorat ici-colo
întîlnirea frățească după mai bine de o sută de ani de despărțire… Aceștia zvîrleau cuvîntul bol-
șevic, ca pe o palmă, în dreapta și în stînga, înaintînd ca într-o țară inamică; aceștia veneau cu o
înaltă știință a nomenclaturii sfinților din calendar; acești copii ai tîrgurilor lepădeau cam des
bonuri de rechiziție pe petice de hîrtie, iscălite invariabil Popescu, nume devenit fantastic între
Prut și Nistru” 10. Era firesc să fi fost semnalate multe proteste, sub diferite forme, din partea
țăranilor, unele destul de violente11.
Deși autoritățile, mai întîi cele locale, apoi și Comisariatul, au fixat prețuri maximale la
primele produse de consum, întii de toate, la pîine, totuși specula era extrem de mare, aproape
imposibil de învins, ceea ce avea efecte negative pentru traiul populației de rînd. În aceste
operațiuni erau extrem de activi și inventivi mai ales comercianții evrei, dar erau implicați

1
O. Ghibu, Pe baricadele vieții, p. 541.
2
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, f. 187.
3
AMR, fond 443, dosar 46, f. 722.
4
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, ff. 186, 187.
5
AMR, fond 443, dosar 7, f. 76.
6
Sfatul Țării, 8, 13 februarie 1918.
7
A. Marghiloman, p. 138.
8
AMR, fond 443, dosar 20, f. 212.
9
Ibid., dosar 2, f. 91.
10
M. Sadoveanu, Orhei și Soroca, p. 86–87.
11
Ibid., fond 443, dosar 6, f. 44; dosar 8, f. 327; dosar 32, ff. 71, 77.

88
și mulți alții, inclusiv funcționari în administrația locală și unii comandanți de unități mi-
litare. Bineînțeles că agitatorii antiromâni, mai mult sau mai puțin discreți, nu pregetau să
arunce vina pentru creșterea scumpetei pe autoritățile române. Însă populația de rînd nu
trăgea concluzii politice din această situație, ci doar constata că autoritățile nu o apărau de
cei care o exploatau. Anume o astfel de impresie rezultă din observațiile ofițerilor biroului de
informații al Comisariatului. „Nu vrem numaidecît pe țarul sau republică, le-ar fi spus cei
cu care aceștia ar fi discutat, dar vrem un stăpîn căruia să-i fie milă de noi și care să ne facă
dreptate față de cei care ne sug sîngele, avînd pîine și alte alimente de primă necesitate în mîna
lor, ne silesc să plătim prețuri nemaiauzite și care trec peste putințele noastre, căci acasă ne
plîng copiii de foame, iar cînd deznădejdea ne va împinge să ne facem singuri dreptate, atunci
dumneavoastră ne veți împușca, iar pe cei care se îmbogățesc din sudoarea și din nenorocirea
noastră îi veți apăra, pentru că țineți cu ei și nu cu noi, pentru că nu cu noi ați făcut înfrățirea,
ci cu ei.”1 Această observație este deosebit de relevantă pentru înțelegerea caracterului ade-
vărat al relațiilor dintre populația basarabeană și autoritățile române: aceste relații nu aveau
culoare etnică sau politică, ele erau bune sau rele nu pentru că autoritățile erau reprezentate de
români veniți de dincolo de Prut, pe cînd populația era alcătuită din români de dincoace de
Prut sau moldoveni, cum își ziceau, de obicei, aceștia, precum și din minoritățile basarabene,
ci adevărata lor față se vedea numai în măsura în care doreau cu adevărat sau nu să se pună în
serviciul acestei populații.
Din păcate însă, instituind un regim dur, care desconsidera interesele și nevoile basa-
rabenilor, administrația militară românească a fost mult prea departe de a cîștiga simpa-
tia acestora. Șeful biroului de propagandă al Comisariatului General nota la 18 noiembrie
1918: „Impresia generală ce am căpătat este că publicul basarabean, atît din clasa cultă,
cît și masele populare, primesc cu mare neîncredere tot ce vine din regat”2. Pentru a dimi-
nua efectele negative ale administrării cu metode și mijloace militare, s-a decis înființarea,
încă de la începutul lunii martie 1918, a unui serviciu de propagandă, condus la început
de către delegatul tehnic al Directoratului pentru învățămînt, D.M. Cădere3. Unul dintre
cei care au contribuit la realizarea acestei inițiative, C.R. Munteanu, explica astfel utilita-
tea ei: „Basarabia dezrobită și reunită cu patria-mamă, a rămas cu sufletul tot înstrăinată.
Pentru consolidarea definitivă a unirii politice este nevoie urgentă de a se face propagandă
națională intensivă, ca să se facă și unirea sufletească între frați”4. În această activitate au
fost atrași mai ales învățători cu experiență și cu bun nume din Regat. S-au implicat activ
și multe personalități politice și culturale din Basarabia și de peste Prut, printre care s-au
evidențiat, în special, Ștefan Ciobanu, Ion Costin, Pan. Halippa, Vasile Țanțu, Elena Alis-
tar, Ion Buzdugan, Gurie Grosu, Ion Nistor, George Tofan, Tudor Pamfile, Apostol Culea,
Leon Mrejeriu, Onisifor Ghibu, Nicolae Dunăreanu, Mihail Sadoveanu, George Enescu
ș.a. Dar, după o scurtă perioadă de avînt, mișcarea aceasta atît de necesară a început a se
stinge, învățătorii chemați nu mai veneau, iar personalitățile culturale se arătau tot mai
rar. Un memoriu al siguranței generale a statului din Basarabia semnala multe neajunsuri
în organizarea propagandei în mediul rural, la care se adăuga și „lipsa de tact a jandarmilor
care, cu puține excepții, bat, înjură, și batjocoresc sătenii”, fapte care „nu se mai potrivesc
cu spusele conferențiarilor”5. În noiembrie, cu puțin timp înainte de ultima ședință a Sfa-
tului Țării, Comisarul General observa cu mult regret, într-o scrisoare trimisă, probabil, la

1
Ibid., dosar 7, f. 153.
2
Ibid., dosar 20, f. 203.
3
Ibid., f. 213.
4
Ibid., f. 215.
5
Ibid., dosar 10, f. 41.

89
guvern, că „acțiunea de propagandă începută în cursul lunii martie nu a putut da nici toate
roadele așteptate, nici tot rezultatul necesar”, cerînd ca această activitate să fie reluată cu
mai multă insistență și cu mijloace mai consistente1.

În loc de epilog
Realitățile basarabene semnalate mai sus, mai ales cele cu caracter politic și administrativ,
arată că după Unire autonomie reală în Basarabia nu exista, ceea ce făcea ca instituțiile de stat
locale, Sfatul Țării și Consiliul Directorilor Generali, născute de revoluție, să nu mai aibă
niciun rost. Întreaga evoluție a ținutului mergea spre integrarea lui completă și în toate sferele
în regatul român. La scurtă vreme după actul istoric de la 27 martie, deputații basarabeni
ajunseseră să înțeleagă foarte bine cu toții că realizarea articolului 2 al Declarației de Unire,
care prevedea că în ținut va activa și în viitor un Sfat al Țării, de astă dată ales prin vot univer-
sal, egal, direct și secret, nu mai era cu putință. Tocmai de aceea cineva dintre ei îl întreba pe
Inculeț, în ședința din 21 mai a Parlamentului basarabean, cînd va fi lichidat Sfatul Țării. S-a
văzut și din răspunsul acestuia că Sfatul Țării avea zilele numărate2.
După ședința din 25 mai în care s-a lucrat ca de obicei, timp de peste patru ore, fără să
fi fost luate decizii foarte importante, și pe parcursul căreia au avut loc și cîteva izbucniri
scandaloase, peste o zi ziarul Sfatul Țării avea să anunțe că la 28 mai Parlamentul urma să
se întrunească din nou în plen, avînd pe agenda de lucru trei chestiuni, în fond de același
caracter rutinar, ca și majoritatea celor care avuseseră loc în ultimele două luni3. Dar a doua
zi, deputații au fost anunțați pe neașteptate să se adune într-o ședință neprogramată. De
fapt, ședință ca atare nu a avut loc, ci deputații pur și simplu au fost adunați pentru ca Stere,
reapărut în funcția de președinte al legislativului basarabean după aproape două luni lipsă, să
înștiințeze deputații că la 22 mai regele semnase, la cererea lui Marghiloman, un decret care
anunța încheierea sesiunii Sfatului Țării4. În realitate, nu era vorba de închiderea unei sesi-
uni, ci strict vorbind, acesta era sfîrșitul activității acestei importante instituții basarabene,
pentru că redeschiderea ei în noiembrie pentru două zile, în scopul adoptării cîtorva proce-
duri formale, nu avea să mai fie sesiune. Că pentru autoritățile de la Iași ceea ce s-a întîmplat
cu Sfatul Țării la 28 mai nu prezenta niciun interes, dovadă stă faptul că Marghiloman nu
zice nimic despre asta în notele sale.
Împrejurările lichidării autonomiei, în fond, inexistente, a Basarabiei și a dispariției
Sfatului Țării nu sînt cunoscute suficient, deși dispunem de o serie de mărturii sigure
despre asta. Judecînd după unele informații, din păcate, incomplete, deputații basarabeni
intenționau să-și continuie activitatea așa cum era prevăzut de Declarația din 27 martie.
La 14 octombrie 1918, ședința comună a fracțiunii țărănești și a reprezentanților minori-
tăților decisese să ceară prezidiului Sfatului Țării să convoace plenul legislativului pentru
data de 1 noiembrie5. Această cerere, posibil și alte acțiuni ale minoritarilor, au determinat
arestarea, la 29 octombrie 1918, a deputaților Stanevici, Starenki, Osmolovski, Misirkov,
Ponomariov, Krivorukov și Kurdinovski și expulzarea lor peste Nistru, împreună cu alte
persoane considerate, probabil, suspecte sau chiar periculoase. La întrebarea vicepreședin-
telui legislativului, Pan Halippa, și a primului secretar, Boris Epure, cine a decis ca astfel

1
Ibid., f. 33.
2
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, f. 264.
3
Sfatul Țării, 27 mai 1918.
4
Sfatul Țării, 2/15 iunie 1918.
5
Sfatul Țării, 17/30 noiembrie 1918. Există în arhivă un document intitulat „Ședință solemnă a Sfatului din
30 septembrie 1918”, dar, de fapt, nu e vorba de o ședință ca atare, ci pur și simplu Halippa adunase cîțiva depu-
tați pentru a-l asculta pe deputatul român Gr.L. Trancu-Iași.

90
să fie încălcată grav legea din 26 ianuarie 1918 a Sfatului Țării cu privire la inviolabilitatea
persoanei deputatului, adjunctul lui Văitoianu, colonelul Manolescu a răspuns că s-a făcut
„prin dispoziția autorităților militare”1. Epure, care relatează pe larg și cu mult regret despre
acest caz, conchide la urmă, referindu-se, în special, la datoria pe care o avea în acel moment
conducerea Republicii Moldovenești*: „Datoria noastră este să declarăm cinstit, public… că,
în general, acum noi nu avem nicio putere pentru a întreprinde ceva, că în Basarabia totul se
face fără noi, că importanța Sfatului Țării este redusă în fapt la zero și că ne declinăm respon-
sabilitatea pentru tot ce se întîmplă”2.
De fapt, referitor la Sfatul Țării, guvernul avea planurile sale, de cu totul altă natură. În-
vingerea Puterilor Centrale în război a creat premisele favorabile pentru unirea Bucovinei și
Transilvaniei cu Regatul Român, fenomen care avea să se producă la 15/28 noiembrie și, res-
pectiv, 18 noiembrie/1 decembrie 1918. Pregătirea unirii Ardealului, precum și apropierea
alegerilor în Parlamentul României, au sugerat guvernului necesitatea lichidării condițiilor
de unire a Basarabiei, cu atît mai mult cu cît în România acestea nu fuseseră luate în serios
de nimeni. Aflăm dintr-o scrisoare a lui I. Păscăluță că la 16 noiembrie Inculeț i-a telefonat
lui Epure și i-a cerut să anunțe deputații că la 21 noiembrie va fi convocat legislativul3. Nu
era cunoscut alt motiv al convocării, decît necesitatea adoptării legii agrare, dar deputații ști-
au că, odată cu aceasta, se proiecta anularea unirii condiționate și dizolvarea Parlamentului,
intenție pe care cei mai mulți dintre ei nu o puteau aproba. O parte a Blocului Moldovenesc
susținea intenția guvernului, dar o altă parte, împreună cu fracțiunea țărănească și cu deputa-
ții minoritari, o respingea categoric. În ajunul datei anunțate pentru redeschiderea lucrărilor
Parlamentului, un grup de deputați a redactat un memoriu pentru guvern, în care era dată o
foarte scurtă analiză a situației politice a Basarabiei și se înaintau o serie de cerințe, printre
care asigurarea libertăților democratice, inviolabilitatea persoanei deputaților și a cetățenilor
basarabeni, anularea stării de asediu, toată puterea să aparțină Sfatului Țării și Consiliului
Directorilor Generali realese, lichidarea Comisariatului General ș.a.4 Inițial, documentul a
fost semnat de 13 deputați, inclusiv șapte semnatari ai Declarației de Unire, iar ulterior au mai
aderat la el încă 40 de deputați5.
Întrucît, pe de o parte, deputații nu puteau fi adunați foarte repede, iar pe de altă parte,
dezacordul unei părți a acestora cu intenția guvernului crea anumite inconveniente, redeschi-
derea a fost amînată cu cîteva zile, timp pe care Văitoianu, Inculeț, Ciugureanu și partea ce
îi susținea a Blocului Moldovenesc l-au folosit pentru a atrage pe unii deputați protestatari
de partea lor. Ședința a fost deschisă la 25 noiembrie de guvernatorul militar al Basarabiei,
fapt cît se poate de semnificativ relativ la caracterul regimului politic al ținutului și la autori-
tatea reală a Parlamentului basarabean. După ce generalul a citit decretul regal de convocare
a legislativului, Halippa, ca vicepreședinte, și din acest moment, președinte al Sfatului Țării,

1
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 70, f. 30v.
* Pentru rezolvarea acestui caz, Epure solicitase și concursul lui Cazacu, președintele Consiliului Directorilor
Generali, și pe cel al lui Costin, directorul de interne, care însă aveau să se arate tot atît de neajutorați, ca și cei
din conducerea Sfatului Țării.
2
Ibid., f. 34.
3
Ibid., dosar 80, ff. 47–52. Această informație este confirmată și de altă sursă: Cuvînt Moldovenesc, 22 noiembrie/
5 decembrie 1918.
4
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 71, ff. 1–3.
5
Vezi și I. Țurcanu, Unirea…, p. 293. În afară de cei 13 deputați care au semnat inițial documentul, Halippa mai
numește, în amintirile sale, încă vreo șapte, adăugînd „și alți cîțiva”: Documente..., vol. 6, p. 246. Cea de-a treia
cerință a documentului avea următorul conținut: „Întoarcerea deputaților exilați, fără de care niciun proiect
de lege nu poate fi examinat de Sfatul Țării”. Evident că, în afară de cei șapte deputați, arestați și exilați la
29 octombrie 1918, fuseseră și alții, despre care deocamdată nu știm nimic.

91
dădu citire telegramei lui Stere, care își exprima regretul că nu putea fi prezent la Chișinău1 și
gratitudinea că deputații îi încredințaseră funcția de președinte al Parlamentului basarabean,
anunțînd că se retrage din această funcție. Și tot Halippa mai citi o telegramă adresată regelui
Ferdinand, în care Sfatul Țării își exprima credința, dragostea și devotamentul de nezdrunci-
nat pentru Tron, angajîndu-se să ridice „un zid de apărare” în jurul dinastiei. De fapt, Parla-
mentul și-a reluat activitatea propriu-zisă abia a doua zi, mai precis, în seara zilei de 26 noiem-
brie, cînd a început examinarea în principiu, la modul foarte general, a legii de reformă agrară.
Ședința s-a desfășurat într-o atmosferă extrem de încordată. Probabil, pentru a preîntîmpina
eventuale provocări, Palatul Parlamentului a fost pus sub pază militară, ușa de la intrarea în
sala de ședințe era supravegheată de cîțiva oameni înarmați. Din păcate, nu dispunem de o
informație exactă despre numărul și numele deputaților care au participat la acea ședință și
care au votat unirea necondiționată. După mărturiile lui Păscăluță, la această ședință ar fi fost
prezenți doar cca 40 de deputați, dar datele lui nu par a fi credibile. Conform surselor oficiale,
la ședință au participat 92 de deputați, din 140, cîți erau considerați în acel moment membri
ai Sfatului Țării2. Examinarea comparativă a listei cu deputații prezenți împreună cu alte liste
și cu unele documente din acel moment demonstrează că din cei 92 de deputați, care după
datele oficiale au votat pentru unire necondiționată, trebuie excluse 10 persoane care în acel
moment nu aveau mandat confirmat de plenul legislativului și cel puțin alte zece din rîndul
celor care au protestat împotriva acelei decizii a Sfatului Țării, ceea ce înseamnă că rămîn cca
70 de deputați3. S-au păstrat două fotografii din acel moment, una făcută în sala de ședințe
și alta afară, la intrarea în Palatul Sfatului Țării. În ele figurează în jur de 90 de persoane, și
chiar dacă 20-25 din ele erau din afara corpului legislativ, oricum rămîn între 65 și 70 de de-
putați, deci mai puțin de jumătate din numărul total, dar mai mult de jumătate din cei care
frecventau regulat ședințele. Avînd în vedere faptul că, în afara cazurilor speciale, ca cel din
27 martie 1918, prezența medie la ședințe era de 80-90 de deputați, atunci trebuie să admitem
că ședința din 26/27 noiembrie 1918 nu poate fi considerată neregulamentară și nici hotărîrile
ei întru totul nevalabile. E adevărat că, sub aspect constituțional, avînd în vedere importanța
rezoluțiilor adoptate, ar fi fost necesară o prezență mult mai mare, preferabil de cel puțin 2/3
din numărul total al deputaților.
După examinarea sumară a legii agrare în fracțiuni, aceasta a fost prezentată de noul preșe-
dinte al Comisiei agrare, A. Crihan, în plen, într-o atmosferă „serios-festivă” și votată dintr-o
dată în trei lecturi, „într-un entuziasm general și cu exclamații de bucurie”4. A urmat alegerea

1
Înfrîngerea Puterilor Centrale și, drept urmare, înlocuirea guvernului filogerman al lui Marghiloman cu guver-
nul Coandă, avea să atragă căderea în dizgrație a lui Stere, anume acesta fiind motivul pentru care el nu a putut
veni (sau mai degrabă nu i s-a permis să vină) la Chișinău.
2
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 75, ff. 167–172. Datele oficiale sînt contradictorii. Uneori sînt indicate 91 sau
92 de persoane prezente la ședință. Este greu de înțeles de ce la ședința din 25.11.1918 pe lista de deputați figu-
rau 153 de persoane: Ibid., ff. 147–160.
3
Nu există siguranță că această cifră ar fi reală, deoarece, în afară de cele două categorii menționate (deputații
fără mandat confirmat și cei care au protestat împotriva anulării condițiilor de unire), lista oficială a celor care
ar fi votat mai conține și numele unor persoane care demult nu mai erau în Sfatul Țării, ca de ex. P. Picior Mare
(Chicerman), numele căruia a fost menționat pentru ultima dată în ședința din 21 mai 1918 (pr.-v. 80) printre
deputații care fuseseră arestați și executați.
4
Tîrziu de tot, într-o scrisoare trimisă la 22 mai 1968 lui Anton Crihan, Halippa mărturisea că nu putea înțelege
„de ce o reformă așa de mare, asupra căreia s-a lucrat în Comisia agrară mai bine de o jumătate de an, a putut să
fie votată într-o singură ședință, care a ținut de la 8 seara pînă la 4 dimineața (atît a ținut toată ședința, dar legea
de reformă agrară a fost examinată într-un timp mult mai scurt și la ora 2 a fost votată în cea de-a treia lectură
– a.). Eu rămîn nedumerit cum am putut noi să neglijăm latura frumoasă a unei reforme care îi făcea pe țăranii
Basarabiei stăpîni ai pămîntului ei (de fapt, țăranilor nu le revenea tot pămîntul – a.), și legea agrară s-a făcut ca
în secret, noaptea, de unde trebuia să se voteze ziua și în prezența a cel puțin 5 sau 10 mii de țărani”: Revista de
istorie a Moldovei, 4, 1994, 1, p. 63.

92
unui consiliu administrativ numit „Casa Noastră”, în sarcina căruia cădea realizarea reformei
agrare, și o Comisie de lichidare a Sfatului Țării, precum și adoptarea unei hotărîri de majora-
re a dietei deputaților, drept recompensă pentru treaba făcută. Apoi Halippa a dat citire rezo-
luției Parlamentului de anulare a condițiilor de unire din Declarația de la 27 martie, în care se
spune, între altele, că în urma unirii cu România a Bucovinei, Transilvaniei, Banatului și a ți-
nuturilor ungurești locuite de români, „Sfatul Țării declară că Basarabia renunță la condițiile
de unire stipulate în actul de la 27 martie, fiind încredințată că în România tuturor românilor
regimul curat democratic este asigurat pe viitor”1. Cel care a scris informația despre acest eve-
niment pentru ziarul Sfatul Țării, menționa: „Rezoluția a fost adoptată cu un entuziasm de
nedescris”2. După care în sală a apărut generalul Văitoianu pentru a da citire decretului regal
de dizolvare a Sfatului Țării. Astfel, „într-un entuziasm de nedescris”, și-a încheiat existența
una dintre cele mai interesante, mai originale și mai discutate instituții politice ale Basarabiei.

* * *
Maniera în care a fost lichidat Sfatul Țării impune o reflecție stăruitoare asupra relațiilor
pe care Basarabia le-a avut cu autoritățile române în anul 1918. Din păcate, istoricii români,
din variate motive, au ignorat această sarcină – unii din necunoaștere, alții din indiferență, iar
cei mai mulți dintr-un patriotism ieftin și fals. În schimb, nu au pregetat să vorbească despre
asta – mereu, peste tot și cu orice ocazie – toți cei care au avut tot interesul să conteste dreptul
imprescriptibil al României asupra ținutului românesc dintre Prut și Nistru.
Cele mai luminate minți ale românilor basarabeni, acei băștinași ai locului care își cunoș-
teau bine originea și știau că făceau parte din neamul tuturor românilor, au nutrit întotdeau-
na speranța că la un moment dat, într-o îngemănare fericită a întîmplărilor, pe care istoria
va binevoi să o ofere, vor avea norocul să revină la matca străbună. Acest moment sperat,
dar nebănuit ca vreme precisă, avea să-l ofere Primul Război Mondial și produsul acestuia,
revoluția rusă. Entuziasmat de idealurile revoluției, un grup de intelectuali basarabeni, care
a reușit să atragă de partea sa numeroși reprezentanți ai maselor populare, în special militari
moldoveni din armata rusă, molipsindu-i cu generoase idei sociale și înălțătoare obiective
naționale, s-a angajat într-o luptă pe cît de temerară, pe atît de riscantă pentru edificarea în
spațiul dintre cele două rîuri a unei societăți bazate pe echitate și dreptate, al cărei rost urma
să fie tocmai realizarea acestor idei și obiective. Pe atunci cînd s-au angajat în lupta vieții
lor cu toată convingerea și cu toată ardoarea, cei mai mulți dintre acești revoluționari nați-
onaliști nu pledau pentru o unire apropiată a ținutului lor cu România, fie pentru că acolo
domnea un regim oligarhic și monarhic, în timp ce ei erau aproape toți oameni de condiție
modestă și chiar săraci, precum și antimonarhiști neînduplecați, fie pur și simplu pentru fap-
tul că necunoașterea realităților de la frații lor de dincolo de Prut îi îndemna să aștepte clipa
potrivită. Clipa s-a arătat în momentul în care complotul bolșevic a compromis revoluția,
după care construirea societății jinduite pe pămînt basarabean nu mai era posibilă. Și din acel
moment bunii fii ai Basarabiei s-au întors cu fața spre România, în speranța că norocul lor și
fericirea scumpei lor moșii strămoșești ar putea veni de acolo. Romanticii revoluționari basa-
rabeni erau siguri, cel puțin unii dintre ei, ca de ex. Ion Buzdugan, Daniel Ciugureanu, Ioan
Pelivan, Anton Crihan, Vasile Gafencu, Pan. Halippa, Vasile Țanțu, Elena Alistar, Nicolae
Bivol, Elefterie Sinicliu, că în cazul unirii Basarabiei cu Regatul Român prefacerile radicale
care au avut loc în ținut, ca rod al revoluției ruse, nu numai că nu vor fi anulate, ci chiar vor
putea fi continuate într-un climat mai prielnic, de ordine socială și de conlucrare fructuoasă

1
Sfatul Țării, 29 noiembrie/12 decembrie 1918.
2
Ibid.

93
cu autoritățile de stat. Ba mai mult decît atît, unii chiar credeau că, unindu-se cu România,
vor contribui la democratizarea acestei țări, așa cum căuta să-i convingă Stere sau Inculeț, și
vor face, astfel, un serviciu enorm poporului român1. Acesta trebuia să fie darul revoluției
ruse pentru români, adus de fiii credincioși ai Basarabiei din marea lor dragoste pentru nea-
mul din care făceau parte. Însă relațiile pe care aceștia aveau să le aibă cu autoritățile statului
român au ignorat complet frumoasele idealuri revoluționare.
Trei momente din istoria acestor relații aveau să pună foarte bine în lumină caracterul
lor. Primul a fost intrarea, în ianuarie 1918, a trupelor române în Basarabia. Venirea lor a
fost solicitată repetat de principalele instituții politice ale ținutului – Sfatul Țării și guvernul
acestuia, Consiliul Directorilor Generali. Chemarea lor era de a lichida anarhia, a întrona
ordinea și a salva, astfel, Republica Democratică Moldovenească de la pieire. În realitate,
instalîndu-se aici definitiv, ceea ce nu a fost deloc rău, aceste trupe nu au mai ținut cont de
interesele basarabenilor. Pentru ele, Sfatul Țării și guvernul său nu aveau nicio valoare, păre-
rile acestora și deciziile lor nu contau deloc, ba nu conta deloc nici chiar viața deputaților și a
miniștrilor, care puteau fi oricînd arestați și chiar împușcați. Dacă acest fenomen a fost cît se
poate de rău, încă mai nefaste au fost rechizițiile și răfuielile cu populația de rînd, cu țăranii.
Astfel, chiar de la această etapă, chiar de la primele lor contacte cu Basarabia, în loc să facă
tot posibilul ca să cîștige simpatia maselor populare de aici pentru ca acestea să ajungă a dori
o cît mai grabnică și cît mai temeinică unire a ținutului lor cu România, autoritățile române,
dimpotrivă, au depus toate eforturile ca să compromită această șansă.
Din nenorocire, anume în această nesănătoasă atmosferă sociopsihologică s-a ajuns la cel
de-al doilea moment al relațiilor basarabenilor cu regatul român, cel care tradițional este con-
siderat cel mai spectaculos: Unirea din 27 martie 1918. Atitudinea rezervată a multor deputați
față de ideea Unirii, relația mult prea departe de a fi idilică a autorităților militare române din
ținut, care pretindeau de a-și însuși inițiativa realizării acestui act, cu populația și chiar cu
deputații au anulat din start posibilitatea ca aceasta să fie rodul unei mari mișcări populare.
Drept urmare, față de Transilvania, unde în mișcarea pentru Unire aveau să fie angajate toa-
te așezările locuite de români, în Basarabia masele populare au fost complet străine de actul
Unirii și nici chiar deputații nu au participat la pregătirea lui, aflînd ei înșiși despre asta abia
în ajunul votării Unirii, cînd jocurile fuseseră în mare parte făcute, din păcate, în secret și de-
parte în afara Sfatului Țării. De aceea era firesc ca, așa cum constatau birourile de informații
ale armatei române și siguranța statului la două-trei luni de la data de 27 martie 1918, în unele
locuri, mai cu seamă în sudul Basarabiei, populația să nu știe nimic despre ceea ce se întîm-
plase la Chișinău în ziua aceea. E oare întîmplător că în amintirile lor liderii Sfatului Țării nu
spun aproape nimic sau chiar nimic, ca în cazul lui Inculeț, despre ședința din 27 martie 1918?
Al treilea moment, și ultimul, a fost anularea condițiilor de unire în ședința din noaptea
de 26/27 noiembrie 1918. Trecînd peste viciile de procedură, peste cvorumul problematic,
peste formalismul cinic ce a făcut ca o lege agrară, care este un document juridic deosebit
de complex și cu o mare încărcătură socială, să fie examinată și votată definitiv în cîteva
ore, acea ședință a fost ea însăși, prin felul cînd s-a făcut și cum s-a făcut, o mare eroare, pe
care ulterior toți neprietenii României au exploatat-o cu mult profit. În pofida faptului că
anularea condițiilor de unire erau pentru Basarabia de o importanță capitală și că numeroși
inamici ai Unirii abia așteptau comiterea unor greșeli și ilegalități pentru a obține argumen-

1
Căutînd să-i flateze pe naivii revoluționari basarabeni, astfel de asigurări le dădeau chiar și unii oameni po-
litici din România care erau mult prea departe de idealurile revoluției ruse și de nevoile oamenilor muncii.
Astfel, ținînd, la 30 septembrie 1918, un discurs în fața unui grup de membri ai Sfatului Țării, deputatul
român G.L. Trancu-Iași zicea: „Noi trebuie să venim în mijlocul Dvs. mai des, pentru a ne întări în lupta care
trebuie să o ducem pentru înălțarea claselor muncitoare ale țărei”: ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 19, f. 207.

94
tele de care aveau nevoie ca să o conteste în numele populației basarabene la Conferința de
Pace de la Paris, autoritățile române nu s-au sinchisit să o pregătească temeinic și să o reali-
zeze cu cea mai mare grijă. Nu doar că nu a venit primul ministru să ia act de această decizie
istorică, dar nu s-au prezentat nici măcar miniștrii Basarabiei în guvernul român, Inculeț
și Ciugureanu. S-a considerat că era suficient să se dea un telefon la Chișinău prin care să
se ceară convocarea deputaților pentru a renunța la condițiile de unire, după care generalul
Văitoianu să-i anunțe că Sfatul Țării și-a dat obștescul sfîrșit. Caracterul artificial și neseri-
os al „unirii necondiționate” a fost înțeles corect chiar și de unii dintre cei care au participat
activ la realizarea ei, drept care în amintirile lor evită să se refere la ea sau, în cel mai fericit
caz, o menționează fugar. Astfel, Halippa, care a condus ședința din 26/27 noiembrie unde
s-a jucat această tristă bufonadă, dorind să pună în lumină rolul pe care l-a avut în activi-
tatea Sfatului Țării, avea să zică mai tîrziu că Inculeț a făcut Unirea, iar el a făcut reforma
agrară. Afirmația sa este însă total greșită – Inculeț nu a făcut unirea, după cum Halippa
nu a făcut reforma agrară; aceasta din urmă avea să se facă numai după adoptarea legii co-
respunzătoare în parlamentul României, la 11 martie 1918. Dar ceea ce e mai important
în zicerea lui Halippa e că el evită să menționeze principalul act realizat de Sfatul Țării la
27 noiembrie 1918 sub conducerea sa – votarea unirii necondiționate –, fiind conștient că
nu avea motive să se mîndrească cu el1.
Evident, după ce facem cunoștință cu gafele uriașe și cu neglijențele de proporții produse
pe parcursul consumării celor trei momente semnalate mai sus, ne pomenim în fața între-
bării: cum au putut fi posibile aceste fapte? Am văzut că pentru unele fapte, nu pentru cele
mai importante, este adevărat, în orice caz, nu pentru cele de ordin politic, vinovații au fost
căutați și identificați încă pe atunci, în momentul săvîrșirii lor. Care erau aceștia, a spus-o
cît se poate de răspicat – și repetat – Inculeț: „Constat că nu sînt vinovați nici de un fel gu-
vernul, generalii, coloneii, dar sînt vinovați cei mici, cei care execută, care se duc la țară și fac
rechizițiuni cu bătăi și silnicii”2. Dar sigur că nu amărîții aceștia au fost cei care au dat ordine
armatei române, nu ei au hotărît cînd și cum să se facă cele două uniri ale Basarabiei. Cine,
dar, poartă întreaga răspundere pentru aceste fapte? Bineînțeles că cei care alcătuiau condu-
cerea țării, oamenii politici. Din păcate, așa cum constatau unii contemporani imparțiali, ba
chiar buni prieteni ai României, liderii politici și militari pe care îi avea țara în acel moment
deosebit de dificil nu erau, cu foarte puţine excepții, la înălțimea chemării lor. Berthelot sem-
nalează frecvent această situație, iar Saint-Aulaire, ministrul Franței în România, vorbind
despre incapacitatea lui Brătianu de a organiza armata, observă: „Personalul politic român
este atît de mediocru, că nu poate fi găsit un prim-ministru mai vrednic”3. Astfel ajungem să
înțelegem cum a fost posibil ca, după ce își asumase nobila și extrem de anevoioasa sarcină
de a face din Basarabia un ținut al ordinii, dreptății și al bunăstării, cîștigînd înțelegerea și
susținerea multor categorii ale populației basarabene cu variată condiție socială și de diferită
origine etnică, Sfatul Țării a ajuns, după chemarea armatei române, în situația tragică de a nu
putea rezolva nicio problemă și a nu mai fi de niciun folos celor care pînă atunci vedeau în el
adevăratul și singurul lor salvator.
Ion ŢURCANU

1
Abia în scrisoarea pe care i-a trimis-o lui Crihan în 1968, Halippa avea să facă această curioasă mărturisire:
„Acum noi cei care am votat la 27 noiembrie 1918 am hotărît să explicăm printr-o expunere documentată moti-
vele care ne-au îndemnat să renunțăm la autonomia Basarabiei” (Revista de istorie a Moldovei, V, 1994, 1, p. 63).
Tîrziu, mult prea tîrziu!
2
Ideologie și structuri comuniste…, p. 470.
3
Apud Jean Nouzille, Le calvaire des prisonniers de guerre roumains en Alsace-Lorraine, 1917–1918, București,
1991, p. 180–181.

95
 NOTĂ ASUPR A EDIȚIEI

Problema editării documentelor de bază ale Sfatului Țării, procesele-verbale ale ședințelor
sale în plen, are istoria ei aparte1. Nevoia realizării acestei opere, s-a simțit mult întotdeauna,
chiar și în perioada sovietică, deși pe atunci a cunoaște istoria adevărată a Sfatului Țării nu era
voie. Accesul la materialele ce îl vizau era extrem de limitat, era obținut cu mare greu și puteau
beneficia de el doar persoanele în care regimul avea deplină încredere. Din 1990 și mai cu sea-
mă de la proclamarea independenței Republicii Moldova, aceste restricții au fost anulate. Dar
în pofida speranței că, în sfîrșit, cele mai importate documente ale Sfatului Țării vor putea
vedea lumina tiparului, aceasta nu s-a întîmplat, în orice caz, pînă la apariția cărții de față nu
a fost editată nicio culegere cît de cît cuprinzătoare cu astfel de materiale.
Bineînțeles că, epizodic, pe parcursul anilor, unele mărturii documentare referitoare la Sfa-
tul Țării au mai apărut. Primele le-a reprodus Petre Cazacu în cartea sa Moldova dintre Prut și
Nistru, alte cîteva au fost editate de Șt. Ciobanu în 1929 într-o culegere de documente despre
mișcarea națională din Basarabia în ajunul Unirii, unele materiale de acest gen au apărut în 1933
în albumul lui Gh. Andronachi2. După război, multă vreme editarea unor astfel de informații
nu s-a făcut nici în România și nici în fosta republică sovietică moldovenească. Abia la mijlocul
anilor ’70 la București a apărut o culegere de uz restrîns în mai multe volume cu titlul Docu-
mente privind evoluția situației politice teritoriale a provinciilor istorice românești, care în anii
’80 avea să fie editată cu genericul 1918 la români și care conține și unele documente referitoare

1
La 27 decembrie 1918, Consiliul de Miniștri al României adopta o hotărîre specială referitoare la Sfatul Țării și la patri-
moniul său documentar, în care se spunea, între altele: „Avînd în vedere natura lucrărilor făcute de Sfat și interesul ca ele
să fie lichidate și rînduite astfel ca să se poată păstra în Arhivele Statului ca mărturie a actelor înălțătoare ale neamului să-
vîrșite prin acest Sfat”, se decide înființarea la Chișinău a unei Comisii de lichidare a lucrărilor fostului legislativ basara-
bean, a cărei primă sarcină era: „să sistematizeze actele și documentele Sfatului Țării pentru a se preda Arhivei Statului”:
ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 77, f. 45. Urmare a acestei decizii, la 18 februarie 1919, fosta conducere a Parlamentului
Basarabiei transmitea Comisiei de lichidare toate documentele de care dispunea (ibid., f. 52). La rîndul ei, Comisia
purcede la executarea hotărîrii guvernului, în care scop îl însărcinează pe Ion Buzdugan să redacteze procesele-verbale
(ibid., f. 34) și, totodată, tratează cu Tipografia „România Nouă” posibilitatea editării acestora, odată cu o schiță istorică
despre Sfatul Țării (ibid., ff. 59v.–62). Dar, din motive necunoscute, intenția de a edita cele două materiale nu a mai fost
realizată. Ba mai mult, prețioasa arhivă a Sfatului Țării a fost lăsată de izbeliște, multe documente valoroase au dispărut,
printre care mai toate materialele Consiliului Directorilor Generali. Situația devenise atît de gravă și de revoltătoare,
încît, conform relatărilor unor martori oculari, chiar procesele-verbale ale Sfatului Țării ajunseseră pe mîinile diferitor
persoane, inclusiv ale unora care nu avuseseră nicio legătură cu această instituție. Din fericire, cazul a ajuns să-i fie cunos-
cut lui Șt. Ciobanu, de la care sau prin intermediul căruia documentele au fost cumpărate de Academia Română, ceea ce
explică de ce acestea poartă pecetea ovală a înaltului for științific al României (vezi pr.-v. 1, nota 1; pr.-v. 57, nota 1). După
ce la sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial rușii ocupaseră România, aceste documente, împreună cu multe altele
emise de Sfatul Țării, au fost confiscate, probabil, pe la începutul anilor ’50, duse la Moscova și depozitate în Arhiva
Centrală de Stat a Revoluției din Octombrie (ЦГАОР СССР), apoi, după o anumită prelucrare, despre care nimeni nu
știe ce caracter a avut, și dacă nu cumva o parte a documentelor a fost pur și simplu aruncată, au fost aduse la Chișinău și
depozitate în Arhiva Centrală de Stat a RSSM. Vezi și O pagină din istoria Basarabiei, p. 8–11.
2
Gh. Andronachi, Albumul Basarabiei în jurul marelui eveniment al Unirii, Chișinău, 1933.

97
la Sfatul Țării, acestea fiind reluate, în cea mai mare parte, din volumul lui Șt. Ciobanu, dar
și cîteva inedite. După 1990, editarea documentelor Sfatului Țării s-a făcut posibilă și în
Basarabia. Intermitent, anumite documente au fost reluate, mai rar publicate pentru prima
dată, în unele cărți editate de V. Moisuc și I. Calafeteanu, I. Țurcanu, I. Colesnic, A. Chiriac,
A. Bobeică, A. Berciu-Drăghicescu și L. Brînceanu, V. Popovschi. La începutul anilor ’90 a
fost întreprinsă prima tentativă de a edita un grupaj amplu de documente vizînd ședințele în
plen ale Sfatului Țării. În 1990, revista de lectură istorică Patrimoniu, înființată chiar atunci,
a publicat procesul-verbal al primei ședințe a Parlamentului basarabean, după care a găzduit în
fiecare număr, pînă la dispariția publicației, în 1993, o parte a stenogramelor ședințelor din zi-
arul Sfatul Țării, ultima fiind cea din 8 ianuarie 1918. În același an, subsemnatul, în calitate de
director al Editurii „Universitas”, am inițiat editarea proceselor-verbale ale ședințelor Sfatului
Țării care se păstrează în Arhiva Națională a Republicii Moldova. Acestea au fost traduse în
română, redactate și pregătite pentru tipar, dar în 1996 editura a fost lichidată. Am încredin-
țat aceste documente redactorului care avusese grijă de ele pînă atunci, în speranța că într-un
viitor nu prea îndepărtat vor putea fi editate. Persoana respectivă s-a angajat cu serviciul la
Institutul de Istorie al Academiei și, dorind, probabil, să se facă cumva mai apreciat, a dat
toată munca aceea făcută de un întreg colectiv de oameni competenți și responsabili pe mîna
celui care în acel moment era director al Institutului, dar pe care materialele acestea deosebit
de prețioase nu-l interesau. Astfel, documentele au dispărut. E adevărat că în 1998 am dat de
urma lor într-o cărțulie intitulată Sfatul Țării. Itinerar. În ea se făcea trimitere la documentele
dispărute, fără să fie reproduse, dar întrucît traducerea acestora nu păstra paginația proceselor-
verbale din arhivă, autorul cărții, necunoscînd originalele, nu a putut indica precis locurile la
care el se referea (fond, dosar, filă), ci doar numerele proceselor-verbale, fără să știe că nume-
rația lor de arhivă nu este exactă, deoarece unele procese s-au păstrat doar în varianta ziarului
Sfatul Țării. În fond, acest incident nu are nicio importanță, era stabilit că, chiar dacă cineva
a folosit cumva acea traducere, documentele ca atare, în varianta tradusă de noi, rămîneau
pierdute, de vreme ce nu au fost editate.
Cartea de față pentru prima dată propune toate procesele-verbale ale ședințelor în plen ale
Sfatului Țării. Alcătuitorul ediției, împreună cu editura, au considerat motivat și util să edi-
teze documentele în original, reieșind din specificul cu totul aparte al acestora. Și nu e vorba
doar de faptul că stilul și limbajul lor redau spiritul și culoarea epocii în care au fost concepute.
Mult mai important este faptul că cele petrecute în ședințe care au ținut cîte 4-5 ore sînt
redate în cîteva pagini. Altfel spus, textele sînt extrem de condensate, iar asta înseamnă că este
important să fie citite cu mare atenție fiecare frază și chiar fiecare cuvînt pentru a putea reți-
ne o informație cît mai completă și cît mai exactă. Textul tradus reduce mult această șansă1.
Ediția de față păstrează ortografia rusă de la vremea respectivă, cu utilizarea corespunzătoare
a unor semne grafice care nu se mai întîlnesc în limba rusă contemporană, ca de ex. ѣ, i, sau
ъ la sfîrșitul anumitor cuvinte, a terminațiilor adjectivale la genitiv singular, masculin și ne-
utru, агo, яго, ыя, ія, a prenumelor posesive ея, нея sau a literei з, în loc de c, ca în cuvîntul
возсоединеніe. Din păcate, textele originale nu au urmat cu strictețe regulile scrierii anumi-
tor categorii de cuvinte, astfel că de multe ori aceleași nume comune sînt scrise cu majuscule
și cu minuscule, ca de ex. în cazul cuvintelor министръ, комиссiя, комитетъ, депутатъ,
секретарь, народъ, дiета, дума, земство, съѣздъ, молдаванъ, румынъ ș.a. La fel, nu a existat
o abordare univocă în ceea ce privește utilizarea semnelor de punctuație, mai cu seamă în ca-

1
În fondul de arhivă al Sfatului Țării există un set de procese-verbale în limba română, începînd cu cel din data de
27.03.1918 (ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 19), dar pe lîngă faptul că acestea nu cuprind toate ședințele care au
avut loc de la acea dată și pînă la sfîrșitul activității Sfatului Țării, sînt, de fapt, traduceri după originalele dresate
în limba rusă.

98
zul vorbirii directe, a aplicării ghilimelelor, a semnelor de întrebare și exclamare etc. Evident
că, reproducînd aceste texte, a trebuit să operăm o minimă ajustare ortografică.
După cum am menționat mai sus, ședințele Sfatului Țării sînt descrise în două variante de
text: procesele-verbale ce se păstrează în Arhiva Națională a Republicii Moldova și rapoartele
publicate în ziarul Sfatul Țării, care era organul de presă al Parlamentului basarabean. Fiind scri-
se de persoane diferite, acestea, cu puține excepții, nu coincid, ceea ce a făcut ca unele fapte ce se
găsesc într-o variantă, să lipsească în cealaltă, și viceversa. De aceea alcătuitorul volumului a con-
fruntat cele două variante de fiecare dată, și în notele care se fac la sfîrșitul fiecărui proces-verbal
din arhivă, acesta se completează, acolo unde este necesar, cu informația din ziar. Nevoia de a
ține cont de informația din ziar s-a impus și pentru că, așa cum am mai spus, procesele-verbale
din arhivă nu conțin informație despre toate ședințele în plen. Ședința din 20 decembrie 1917,
de ex., este descrisă doar în ziar. În plus, unele procese-verbale din arhivă, ca de ex. cel din
data de 11 ianuarie 1918, sînt mult prea sumare, comparativ cu relatarea din ziar despre ședința
respectivă.
În arhivă, unele procese-verbale ale ședințelor în plen ale legislativului sînt însoțite, în
anexă, de anumite documente (proiecte de legi și de hotărîri, rapoarte, interpelări, devizuri de
cheltuieli etc.) care au fost discutate în ședințele respective. Întrucît însă obiectivul volumului
îl fac procesele-verbale, pe cînd anexele la ele, mai ales în cazurile în care nu au fost votate de
către deputați, nu modifică semnificativ imaginea legislativului ce rezultă din procesele-ver-
bale, am considerat inutilă reproducerea lor, limitîndu-ne doar la cîteva documente, de natură
diferită, pentru a nuanța, astfel, caracterul activității Sfatului Țării.
Procesele-verbale, în maniera în care au fost dresate, oferă o informație mult prea suma-
ră despre membrii Sfatului Țării. Nu există niciun material al acestei instituții ce ar conține
o caracterizare, oricît de succintă, a celor care au făcut parte din ea, oferindu-ne niște date
biografice despre fiecare dintre ei, astfel ca să avem o idee măcar aproximativă relativ la ceea
ce reprezenta primul Parlament al Basarabiei ca fizionomie umană și ca potențial uman.
Din păcate, nefiind rodul unor spirite suficient de instruite și de elevate, memoriile și au-
tobiografiile rămase de la cîțiva membri ai Sfatului Țării nu pot acoperi ceea ce nu găsim
în procesele-verbale: sînt sărace, schematice sau chiar tăcute în ceea ce interesează cel mai
mult, iar în rest – serbede și fără personalitate. De aceea am considerat necesar că anexăm
la aceste documente și cîteva liste cu nume ale acestora și cu o serie de date despre ei. Este
adevărat că astfel de liste s-au mai publicat, dar la fel de adevărat este și faptul că, avînd
aproape întotdeauna o informație mult prea restrînsă, fiecare dintre ele conține numeroase
inexactități și evident că se contrazic unele cu altele.
Volumul de față conține trei liste inedite cu nume ale foștilor deputați, însoțite de cîteva date
cu caracter biografic: vîrstă, loc de naștere, stare socială, pregătire profesională, ocupație de muncă,
loc de trai, apartenență partinică, afiliere politică în Parlament, încadrare în viața publică, originea
mandatului, funcții deținute în perioada mandatului. Cele trei materiale sînt inedite. Primul din-
tre ele l-am alcătuit în baza anchetelor completate de aproape toți deputații care aveau mandat în
prima jumătate a anului 1918. Cel de-al doilea a fost întocmit de Comisia de lichidare a Sfatului
Țării la începutul anului 1919. Ultima Anexă a fost de asemenea concepută și realizată de alcătui-
torul volumului de față. Fiecare dintre cele trei materiale se deosebește mult de celelalte două, astfel
că acestea se completează unele pe altele și împreună oferă o informație foarte instructivă.
Specificul și valoarea primului tabel constau în faptul că în el se operează cu date furnizate
chiar de către deputați. El conține cea mai multă informație referitoare la biografia acestora.
Însă completarea expeditivă și de multe ori chiar neglijentă a anchetelor personale induce o
anumită nebulozitate în tabloul general rezultat din îmbinarea datelor din documentele re-
spective. Alcătuitorul a căutat să ordoneze toată suma aceasta de date disparate și de multe ori
99
contradictorii și inexacte, făcînd lămuririle necesare cu ajutorul notelor și comentariilor de la
sfîrșitul tabelului.
Al doilea tabel a fost întocmit, cum am mai spus, de secretariatul Sfatului Țării la scurt timp
după dizolvarea legislativului. Specificul și valoarea lui se regăsesc în datele referitoare la manda-
tele deputaților, inclusiv la originea și perioada de valabilitate a acestora, precum și în informația
despre funcțiile și ocupațiile pe care aceștia le-au avut pe durata aflării lor în Parlament. În pofida
faptului că era de așteptat să fie cît mai complet și cît mai exact, pentru că fusese alcătuit chiar de
cei care aveau la îndemînă toate datele corespunzătoare, acest tabel, dimpotrivă, la fel ca anche-
tele, conține numeroase inexactități și, în plus, instrumentează un limbaj inadecvat, chiar ușor
agramat, care lasă o impresie descurajantă. Evident, și în acest caz notele și comentariile alcătuito-
rului au rostul de a atrage atenția la inexactitățile și neclaritățile din document, punînd în lumină
valoarea reală a informației pe care acesta o conține.
Caracterul inedit al celui de-al treilea tabel îl face faptul că a fost întocmit exclusiv din date
culese de alcătuitor din procesele-verbale ale ședințelor în plen ale Sfatului Țării. Așa cum se
specifică în prima notă de sub tabel, nevoia alcătuirii lui a fost dictată de faptul că toate listele
de deputați, cunoscute pînă acum, sînt incomplete și contradictorii, din care cauză nu se știe
care este numărul măcar pe aproape exact al acestora, anume al acelora care realmente au
activat în Sfatul Țării. Pentru că în anumite cărți și chiar în unele liste care au fost publicate
pe parcursul anilor se întîlnesc nume de persoane despre care se știe în mod cert că nu au fost
deputați, ca de ex. Șt. Ciobanu, Gurie Grosu, On. Ghibu, E. Bădărău, D. Bogos, E. Catelli,
A. Krupenski, A. Văleanu1 ș.a. Acest efort anevoios ar fi fost poate de prisos, dacă în arhivă
s-ar fi păstrat condicile de prezență a deputaților de la toate ședințele în plen. Din păcate,
drept urmare a faptului că documentele Sfatului Țării nu s-au bucurat niciodată de atenția și
grija pe care o impune valoarea lor inestimabilă, ca sursă istorică, condicile, deosebit de preți-
oase prin ele însele, dincolo de faptul că de multe ori sînt executate neglijent, mai sînt și dispa-
rate, împrăștiate prin diferite dosare și, principalul, nu sînt complete, adică o parte lipsesc. Dar
chiar dacă ar fi complete, nu ne-ar ajuta prea mult ca să precizăm numărul deputaților. Și asta
deoarece condicile erau semnate de toți cei prezenți la ședințe, inclusiv de persoanele care nu
aveau mandat confirmat de Parlament și deci nu aveau statut de deputat. Iată de ce s-a impus
sarcina de a urmări cu atenție fiecare proces-verbal pentru a semnala prezența deputaților la
ședințe și a întocmi, în baza acestor date, un tabel special. Acesta, chiar dacă nu pretinde că
nu a scăpat niciun nume, de vreme ce au fost și deputați care nu s-au făcut remarcați la nicio
ședință, în orice caz i-a semnalat pe toți cei care au manifestat o cît de modestă activitate,
altfel spus, pe lîngă faptul că oferă o listă certă de membri ai Sfatului Țării, acest tabel este și
o oglindă a activismului întregului corp legislativ. Astfel, datele tehnice din Anexele 1 și 2 sînt
suplimentate cu informația mult mai prețioasă privind profesionalismul și angajarea civică a
deputaților. I.Ţ.

1
Înainte de deschiderea Sfatului Țării, acesta fusese recomandat de Asociația „Făclia”, dar nu a mai ajuns în
Parlament: ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 41, f. 139. În acest dosar sînt multe documente cu nume de persoane
care obținuseră mandate din partea diferitor organizații și instituții, dar a căror situație nu a ajuns să facă obiec-
tul examinării din partea Comisiei de validare a Sfatului Țării, în orice caz, nu a fost supusă atenției plenului
Parlamentului.

100
 PROCESELE-V ER BA LE
A LE ŞEDINŢELOR ÎN PLEN
 ПРОТОКОЛЪ № 11
Засѣданія Бессарабскаго Краевого Органа – Сфатулъ Цэрій,
состоявшагося въ г. Кишиневѣ 21-го ноября 1917 года при участіи
избранныхъ депутатовъ и представителей разныхъ общественныхъ,
военныхъ, политическихъ и національныхъ организацій

Засѣданіе открывается въ 12 часовъ дня.

Надъ дворцомъ «Сфатулъ Цэрій» развѣвается флагъ Бессарабіи. Предъ началомъ
засѣданія въ домовой церкви, находящейся въ этомъ же Дворцѣ, въ лѣвой его части,
было совершено торжественное молебствіе на молдавскомъ языкѣ Управляющимъ
Бессарабской Епархіей Преосвященнымъ Гавріиломъ, Епископомъ Аккерманскимъ,
который въ концѣ обратился къ собравшимся со слѣдующими словами на молдав-
скомъ языкѣ: «Поздравляю молдаванъ съ автономіей2. Богъ въ помощь. Да здрав-
ствуетъ Сфатулъ Цэрій на многія лѣта!»
Послѣ этого присутствующіе вышли изъ церкви и направились въ залъ засѣданій,
куда нѣсколькими солдатами былъ внесенъ національный стягъ молдавскаго полка.
Этотъ стягъ былъ Преосвященнымъ Гавріиломъ окропленъ святой водой. Хоръ Про-
тоіерея Березовскаго3 исполнилъ національный гимнъ «Очнись Румынія!»4 и «На
нашемъ знамени начертано единеніе».
Публика воодушевленно восклицала: «Ура!», «Да здравствуетъ!». Затѣмъ публика
выходитъ на балконъ, чтобы наблюдать церемоніальное шествіе молдавскаго
полка и другихъ войскъ, пришедшихъ оказать должную честь «Сфатулъ Цэрій».
Въ 2 часа дня депутаты и публика занимаютъ мѣста въ большомъ залѣ, гдѣ
должно произойти открытіе засѣданій Сфатулъ Цэрій. Первые два ряда стульевъ
предназначены для депутатовъ; остальные для публики.
По правую и лѣвую стороны Предсѣдательскаго мѣста двѣ скамейки для представи-
телей прессы. Среди нихъ находятся и бѣженцы изъ Трансильваніи, Буковины и Румыніи.

Старѣйшій изъ депутатовъ, Н.Н. Александри, занявъ предсѣдательское мѣсто,

обращается къ присутствующимъ со слѣдующими словами: «Господа депутаты.
Объявляю засѣданіе Сфатулъ Цэрій открытымъ». Какъ по условленному знаку
всѣ депутаты и публика встаютъ и, бурно аплодируя, восклицаютъ: «Да здрав-
ствуетъ Автономная Бессарабія! Да здравствуетъ Демократія! Да здравствуетъ
Молдавская Республика!»5.

102
 Хоръ снова исполняетъ гимнъ: «Очнись Румынія!» На глазахъ многихъ
видны слезы, другіе рыдаютъ. Бѣженцы закрываютъ свои лица платками. Пред-
сѣдательствующій, закусивъ губу, пытается остановить свои слезы. Архимандритъ
Гурій, депутатъ Пеливанъ, г-жа депутатъ Алистарь и другіе плачутъ, как дѣти.
По прошествіи этой бури восторга, слезъ и поздравленій, Предсѣдательствую-
щій предлагаетъ Сфатулъ Цэрій избрать посредствомъ баллотировки Предсѣдателя.
Предсѣдатель Бессарабскаго Губернскаго Исполнительнаго Комитета кре-
стьянскихъ депутатовъ и депутатъ Сфатулъ Цэрій П.В. Ерханъ предлагаетъ въ
предсѣдатели Сфатулъ Цэрій И.К. Инкульца.
Произведшейся баллотировкой, въ которой принимаютъ участіе 95 депута-
товъ, по подсчетѣ голосовъ, объявляется, что депутатъ Иванъ Константиновичъ
Инкулецъ избранъ единогласно 6.
Это заявленіе покрыто громомъ аплодисментовъ.
Депутатка г-жа д-ръ Алистарь7, одѣтая въ національный костюмъ, одѣваетъ
предсѣдателю черезъ плечо красивую трехцвѣтную національную ленту. Снова
раздаются возгласы: «Ура!» и аплодисменты.
Когда водворилось спокойствіе, предсѣдатель обратился къ собранію со слѣдую-
щей рѣчью, сначала на молдавскомъ, а затѣмъ на русскомъ языкѣ: «Граждане депу-
таты. Благодарю Васъ за ту высокую честь, которую Вы оказали мнѣ, избраніем ъ на
постъ предсѣдателя Перваго Бессарабскаго Парламента, который такъ долго ожи-
дали лучшіе сыны нашего края. Въ грозный моментъ мы собрались. Россійская Респу-
блика находится въ огромной опасности. Отсутствіе власти въ центрѣ и анархія8,
охватившая всю страну, угрожаютъ гибелью всему государству. Единственное спасе-
ние Республики – въ организаціи отдѣльныхъ частей будущей великой федерации.
Историческимъ ходомъ событій создалось такое положеніе, что только отдѣль-
ныя части Республики могутъ создать организованную силу, [совмест]*1но съ та-
кими же организованными частями Республики, удержать Гос[ударст]во отъ пол-
наго развала и сохранить завоеванія революціи.
И Бессарабія должна быть организована. При чемъ, кто знаетъ, быть [мо]жетъ
въ ближайшемъ будущемъ, въ цѣляхъ установленія Государстве[нна]го порядка и
во имя осуществленія завоеваннаго русской революціей принципа полнаго само-
опредѣленія народовъ, Бессарабія должна будетъ стать Демократической Респу-
бликой, составляющей нераздѣльную часть Великой Россійской Федеративной
Демократической Республики.
Впредь же до созыва Бессарабскаго Учредительнаго Собранія и до установ-
ленія принциповъ Федераціи Общероссійскимъ Учредительнымъ Собраніемъ
Верховной властью въ Бессарабіи долженъ стать Сфатулъ Цэрій, составленный
изъ представителей демократическихъ организацій, органовъ самоуправленія,
политическихъ партій и представителей національностей, населяющихъ терри-
торію Бессарабіи.
Огромной важности задачи стоятъ предъ Сфатулъ Цэрій.
Прежде всего онъ все свое вниманіе долженъ будетъ обратить на усиливающу-
юся изо дня въ день анархію въ краѣ. Вы знаете, что уже бóльшая часть Хотинскаго
уѣзда разгромлена. И погромная волна начинаетъ охватывать прилегающія части
другихъ уѣздовъ.
Сфатулъ Цэрій долженъ охранить край отъ окончательнаго разгрома. На обя-
занности Сфатулъ Цэрій должна лежать неотложная задача подготовить и созвать

* Între parantezele pătrate se reproduc părţi ale cuvintelor care lipsesc în textul original.

103
Бессарабское Учредительное Собраніе, выбранное на основѣ всеобщаго, равнаго,
прямого и тайнаго голосованія9.
Мы глубоко вѣримъ, что насталъ уже тотъ моментъ, когда вся земля и вся воля
должны быть предоставлены трудящемуся народу. Святыя слова: „Земля и Воля”10,
которыя были на устахъ всѣхъ друзей демократіи и которыя глубоко засѣли въ
сердцѣ каждаго крестьянина, – на порогѣ своего полнаго осуществленія. Впредь
до выработки законопроекта, устанавливающаго способы перехода земли трудяще-
муся народу, Сфатулъ Цэрій долженъ поставить себѣ задачей – устраненіе земель-
ной анархіи, когда братъ встае[тъ] на брата, и охраненіе лѣсовъ отъ расхищенія.
Далѣе, въ настоящее время, когда странѣ и арміи грозитъ голодная смерть, Сфа-
тулъ Цэрій долженъ взять на себя организацію правильнаго распредѣленія пище-
выхъ продуктовъ и мануфактуры. Въ ожиданіи демобилизаціи, когда возвращаю-
щіеся съ фронта голодные и холодные солдаты могутъ все снести на своемъ пути,
Сфатулъ Цэрій долженъ заняться немедленной организаціей питательныхъ пун-
ктовъ на путяхъ возвращенія демобилизованной арміи, гдѣ бы измученныя люди
могли получить пищу и одежду. Равнымъ образомъ, Сфатулъ Цэрій долженъ принять
мѣры, чтобы вся земля которая осталась осенью еще не засѣянной, была обсѣменена.
Горе намъ, если мы изъ-за продовольственнаго вопроса потеряемъ съ такимъ тру-
домъ добытую свободу, а Вы знаете, что въ Бессарабіи, одной изъ самыхъ богатыхъ
хлѣбомъ губерній, къ февралю уже можетъ не хватить хлѣба. Сфатулъ Цэрій долженъ
гарантировать полную свободу работы органамъ общественнаго самоуправленія,
выбраннымъ на основѣ всеобщаго избирательнаго права, принявъ вмѣстѣ съ тѣмъ
на себя заботу, чтобы на этой же основѣ были выбраны и стали правильно функціо-
нировать всѣ оставшіеся еще не демократизированными органы самоуправленія.
На Сфатулъ Цэрій лежитъ священная обязанность направить жизнь края в
русло закона, ибо не можетъ быть порядка безъ соблюденія законовъ. Но вмѣстѣ
съ тѣмъ Сфатулъ Цэрій долженъ стремиться къ тому, чтобы законодательныя
мѣропріятія стали въ необходимое соотвѣтствіе съ народнымъ правосознаніемъ.
Гарантируя свободу слова, личности, совѣсти, собраній, неприкосновенность
жилища, Сфатулъ Цэрій долженъ принять всѣ мѣры къ дѣйствительной охранѣ
этихъ благъ гражданской жизни.
Права національныхъ меньшинствъ должны быть также гарантированы. Въ
свободной Бессарабіи не должно быть мѣста державнымъ націямъ.
Граждане депутаты. Къ вамъ, и черезъ Ваши головы и ко всѣмъ живущимъ на
территоріи Бессарабіи, обращаюсь я.
Въ настоящій грозный моментъ, когда мы всѣ стоимъ на краю бездны анархіи,
братскаго кровопролитія, нищеты, голода и холода, я братски приглашаю всѣхъ
Васъ установить единый революціонный фронтъ, сплотиться дружными усиліями
вокругъ своего Верховнаго Краевого Органа – Сфатулъ Цэрій и забыть на время
всѣ мелочные и эгоистическіе интересы, тогда спасемъ нашъ край и удержимъ отъ
окончательной гибели нашу общую родину – Великую Демократическую Россій-
скую Федеративную Республику и сво[ю]11 съ такимъ трудомъ завоеванныхъ наро-
домъ, никому и никогда не отдадим»12 .
Далѣе слово было предоставлено представителю Молдавской Національной
партіи П.Н. Халиппѣ, который произнесъ слѣдующую рѣчь13: «Господа члены
Высокаго Собранія. На мою долю выпало счастье быть представителемъ Молдав-
ской Національной партіи въ этомъ Высокомъ Собраніи. Въ созданіи этой партіи
я вижу воплощеніе всѣхъ національныхъ идеаловъ молдавскаго народа. /Бурные
аплодисменты/. Господа депутаты. Когда 8 мѣсяцевъ тому назадъ всѣ колеба-
лись, когда всѣ увлекались болѣзненнымъ интернаціонализмомъ, порожденнымъ
104
русской революціей, мы первые подняли національный флагъ, служащій путе-
водной звѣздой идеи любви къ родинѣ, т.е. нашей молдавской землѣ. Эту идею
мы горячо восприняли и немедленно, съ полной увѣренностью въ успѣхъ своего
дѣла, начали распространять ее по всѣмъ уголкамъ нашей страны отъ Прута до
Днѣстра.
Работать было очень тяжело, потому что, съ одной стороны, народъ страдалъ,
окочѣневши отъ цѣпей рабства, а съ другой – мы сознавали, что эти цѣпи нужно
пилить очень долго. Еще въ самомъ началѣ нашей работы нашлось очень много
молдаванъ, которые говорили намъ, что мы напрасно работаемъ, потому что
народъ еще пребываетъ въ невѣжествѣ. И если мы сегодня видимъ что тяжелыя
цѣпи рабства пали, и нашъ народъ воспрянулъ къ новой жизни, то я долженъ засви-
дѣтельствоватъ, что въ этомъ есть извѣстная доля заслуги и національной партіи,
представители которой много способствовали паденію этихъ цѣпей. Національ-
ная партія разбила желѣзныя рѣшетки темницы, въ которой стоналъ нашъ народъ
и въ настоящій моментъ наша родина свободна и автономна, – и быть можетъ,
въ недалекомъ будущемъ обстоятельства приведутъ насъ къ Республикѣ. Могу
засвидѣтельствовать, что объ этомъ мечтаетъ и національная партія. Но для этого
необходимо единодушное объединеніе всей націи, а также и полное взаимное
пониманіе между различными народами, ибо только черезъ національное само-
опредѣленіе отдѣльныхъ народовъ и черезъ федерацію этихъ единицъ возможно
спасеніе великой русской республики. Національная партія не преслѣдуетъ шови-
нистическихъ цѣлей, но она желаетъ войти въ тѣсный контактъ со всѣми осталь-
ными малыми націями края, чтобы совмѣстно съ ними работать для восозданія
страны на новыхъ началахъ. /Аплодисменты/.
Мы желаемъ жить въ братскомъ согласіи со всѣми народностями и поэтому
предлагаемъ имъ съорганизоваться. Заявляю, что національная партія представ-
ляетъ молдавскую націю. /Аплодисменты/. Но въ то же время добавляю что мы
далеки отъ мысли подчинить себѣ другихъ, – напротивъ, желаемъ работать въ
Сфатулъ Цэрій для благоденствія всѣхъ націй Бессарабіи, которыя имѣютъ пол-
ное право жить на ея гостепріимной землѣ. Съ этой мыслью я восклицаю: „Да
здравствуетъ Сфатулъ Цэрій!”. „Да здравствуетъ свободная Бессарабія въ Демо-
кратической Федеративной Россійской Республикѣ!” /Продолжительные апло-
дисменты/. Затѣмъ предсѣдатель Бессарабскаго Губернскаго Исполнительнаго
Комитета Крестьянскихъ Депутатовъ П.В. Ерханъ говоритъ слѣдующее:
– Въ этотъ часъ великаго счастья крестьяне Бессарабіи уполномочили меня
привѣтствовать почтенное Собраніе. Нѣтъ другого класса населенія на голову
котораго обрушилось бы несчастья съ такой силой и въ такомъ обиліи, какъ кре-
стьяне. Крестьянство и трудящіеся массы переносятъ всѣ трудности строитель-
ства Бессарабіи. Крестьянство несло этотъ крестъ съ перваго дня революціи и оно
надѣется, что только Демократическая Бессарабская Республика въ единеніи съ
Россійской Федеративной Демократической Республикой дастъ благо всѣмъ. Кре-
стьяне увѣрены, что Сфатулъ Цэрій, поставитъ своей первой цѣлью – миръ ско-
рый, почетный, на принципѣ самоопредѣленія всѣхъ націй. Изъ цѣпей рабства,
изъ глубины народнаго невѣжества возгорѣлся міровой пожар и крестьянство
будетъ бороться съ невѣжествомъ, такъ какъ оно знаетъ, что только народнымъ
образованіемъ и культурой оно поведетъ страну свою къ богатству и счастью.
Земля только трудящемуся народу. Борьба будетъ проведена закономѣрная, пла-
номѣрная и упорная, чтобы всѣ богатства земли были только въ распоряженіи
народа. Но въ единеніи сила, и для крестьянства Бессарабіи нѣтъ различія между
молдаванами и немолдаванами, и въ этомъ Парламентѣ крестьяне, какъ одинъ
105
человѣкъ, будутъ выступать и отстаивать интересы всѣхъ крестьянъ и всей Бесса-
рабіи. Благословенъ часъ, когда крестьянство впервые собралось, чтобы идти по
пути свободы, равенства и братства. Въ добрый часъ.
Представитель Бессарабскаго Объединеннаго Губернскаго Исполнитель-
наго Комитета Совѣта солдатскихъ и рабочихъ депутатовъ поручикъ T.В. Кото-
росъ привѣтствуетъ открытіе Сфатулъ Цэрій – истиннаго хозяина Бессарабіи: –
Открытіе Сфатулъ Цэрій, какъ уже было подчеркнуто предыдущими ораторами,
совпадаетъ съ тяжелымъ моментомъ и это должно убѣдить насъ, что открытіе
его вполнѣ своевременно, – особенно теперь когда на карту поставлена не только
жизнь Россіи и Бессарабіи, но и судьба свободы, и власть захватываетъ въ свои
руки компанія Ленина.
Только народъ самъ и именно народъ, обособленный территоріально, можетъ
руководить своей страной, а не группа безотвѣтственныхъ лицъ. Задача Сфатулъ
Цэрій идти по пути свободы, равенства и братства; это его высшая и священная
обязанность. Сфатулъ Цэрій, выдвинутый изъ демократическихъ и революціон-
ныхъ элементовъ, долженъ стоять на стражѣ интересовъ трудящихся массъ, дол-
женъ дать землю и волю.
Кишиневскій городской голова А.К. Шмидтъ привѣтствуетъ Сфатулъ Цэрій
и все собраніе отъ имени Губернскаго, а съ настоящаго времени, можетъ быть, и
столичнаго города Бессарабіи. Ораторъ въ сознаніи своей отвѣтственности предъ
всѣми остальными городами привѣтствуетъ зарождающійся теперь Сфатулъ
Цэрій – Высшій Краевой Органъ Бессарабіи, который выведетъ страну изъ того
ужаснаго положенія въ которомъ очутилась она и Россія. Ораторъ помнитъ при-
сягу, данную имъ Русской революціи и онъ убѣжденъ, что Сфатулъ Цэрій не забу-
детъ великихъ завѣтовъ Революціи, что всѣ націи державны.
Предсѣдатель организаціоннаго бюро Сфатулъ Цэрій и депутатъ, подпору-
чикъ Цанцу привѣтствуетъ Краевой Совѣтъ въ слѣдующихъ словахъ: «Господа
Депутаты Высокаго Собранія. Я несказанно счастливъ, видя нашъ идеалъ вопло-
щеннымъ. Поздравляю Сфатулъ Цэрій отъ имени тѣхъ героевъ молдаванъ, кото-
рые вдали отъ родины носили въ своей груди идею о Сфатулъ Цэрій. Сражаясь
на фронтѣ, долго мы мечтали объ этомъ органѣ и ждали его съ нетерпѣніемъ, но
онъ не появлялся. Тогда мы военные рѣшили прибыть въ Кишиневъ, чтобы начать
борьбу за это великое дѣло.
Съ незначительными силами мы начали борьбу подобно отважному моряку,
пускающемуся въ бушующее море на своей утлой ладьѣ съ надеждой вернуться къ
своимъ роднымъ берегамъ. Сегодня, съ Божьей помощью, мы достигли своей цѣли
и, сдѣлавъ все возможное для созданія этого органа, мы передаемъ кормило въ Ваши
руки, чтобы Вы благополучно привели ладью къ тѣмъ берегамъ, гдѣ ее съ нетер-
пѣніемъ ждутъ истинные сыны родины. Съ нашей стороны мы желаемъ успѣха Сфа-
тулъ Цэрій въ трудахъ на пользу Бессарабіи, чтобы наши братья на фронтѣ видѣли
свой родной край избавленнымъ отъ тѣхъ несчастій, которыя въ настоящій моментъ
свирѣпствуютъ на всемъ его протяженіи». /Продолжительные аплодисменты/.
Представитель Губернскаго Исполнительнаго Комитета Совѣта солдатскихъ и
рабочихъ депутатовъ Добровольскій, привѣтствуя Сфатулъ Цэрій, говоритъ, что въ
исторіи русской революціи Совѣтамъ солдатскихъ и рабочихъ депутатовъ будетъ
отведено, несомнѣнно, почетное мѣсто и что Сфатулъ Цэрій, занимающій отнынѣ,
какъ центральная крестьянская власть центральное мѣсто, долженъ всемѣрно
поддерживать и проводить тѣ мѣропріятія, которыя соотвѣтствуютъ демократи-
ческой платформѣ совѣта рабочихъ и солдатскихъ депутатовъ. Являясь предста-
вителемъ соціалистической мысли, Сфатулъ Цэрій долженъ отстаивать лозунги и
106
принципы, провозглашенные русской революціей, и только при этомъ условіи онъ
можетъ расчитывать на поддержку совѣта рабочихъ и солдатскихъ депутатовъ.
Представитель Бессарабскаго Комитета по охранѣ революціи въ своемъ
привѣтствіи высказалъ надежду, что Сфатулъ Цэрій будетъ бороться съ анархіей
и причинами, ее порождающими, и что онъ направитъ свою работу на улучшеніе
быта темнаго Бессарабскаго крестьянства.
Представитель Одесской войсковой Рады докторъ Луценко, указавъ, что поли-
тическіе идеалы Бессарабіи и Украины совпадаютъ, привѣтствуетъ Бессарабскій
народъ отъ имени Украинской Центральной Рады, Одесской войсковой Рады и
всего украинскаго народа.
Предсѣдатель Кишиневскаго Окружнаго Суда Лузгинъ привѣтствуетъ
открытіе Сфатулъ Цэрій, который призванъ для устраненія разрухи и анархіи въ
краѣ. Патріотическій подъемъ въ сердцѣ каждаго долженъ быть продиктованъ
любовью къ отечеству. Сфатулъ Цэрій необходимо опираться на законъ, а такъ какъ
судъ является оплотомъ законности и порядка, то поэтому судъ будетъ поддержи-
вать Сфатулъ Цэрій. Заканчиваетъ ораторъ свою рѣчь пожеланіемъ, чтобы въ бла-
гословенной Бессарабіи, имъ горячо любимой, взошло солнце счастья навсегда.
Представитель Кишиневскаго Исполнительнаго Комитета совѣта солдат-
скихъ и рабочихъ депутатовъ докторъ Нисельсонъ указываетъ, что Сфатулъ Цэрій
предстоитъ трудная и отвѣтственная работа.
Обращаясь къ предсѣдателю И.К. Инкульцу, ораторъ говоритъ, что свободная
Бессарабія – плодъ русской революціи, и ему какъ предсѣдателю Высшаго Крае-
вого Органа, придется сталкиваться съ темными силами, которыя будутъ пося-
гать на завоеванную свободу, и что стѣна зданія, въ которомъ помѣщается Сфатулъ
Цэрій, никогда не слыхала такихъ обязательствъ, какія давали сегодня, а эти обя-
зательства – векселя должны быть непремѣнно оплачены.
Ораторъ принимаетъ протянутую предсѣдателемъ черезъ голову депу[та]та
руку и желаетъ найти достойныхъ дѣятелей, чтобы въ тѣсномъ контакте съ ними
проводить возвышенные революціонные начала въ жизнь.
Представитель Центральнаго Молдавскаго Комитета14 Пынтя привѣтствуя
открытіе Сфатулъ Цэрій, вѣритъ, что Сфатулъ Цэрій создастъ розу изъ Бессара-
біи: Да здравствуетъ свободная автономная Бессарабія и всѣ націи великой Феде-
ративной Россіи!
Представитель Украинской Рады Кишиневской Просвіты Мицкевичъ при-
вѣтствуя первый законодательный органъ свободной республиканской Бессара-
біи, увѣренъ въ томъ, что Сфатулъ Цэрій будетъ неуклонно проводить въ жизнь
принципы, провозглашенные революціонной демократіей.
Представитель партіи соціалистовъ революціонеровъ М.Я. Коганъ указавъ въ
своей рѣчи на то, что всѣ народы равноправны, огласилъ нижеслѣдующую декла-
рацію второго Бессарабскаго Губернскаго Съѣзда партіи соціалистовъ революціо-
неровъ по вопросу объ отношеніи къ организаціи Краевого Совѣта въ Бессарабіи.
Партія соціалистовъ-революціонеровъ, исходя изъ принциповъ самоо-
предѣленія и полноправія національностей, видя въ этомъ одно изъ условій,
необходимыхъ для естественнаго развитія народовъ и ихъ соціалистическаго
сознанія, поддерживаетъ всякое національное движеніе, направленное къ рас-
крѣпощенію живыхъ силъ трудового народа въ его борьбѣ за соціальную спра-
ведливость. Наилучшей формы сожительства народовъ Россіи партія считаетъ
федеративную демократическую республику съ территоріальной національной
автономіей въ предѣлахъ этнографическаго раздѣленія национальностей и съ
обезпеченіемъ основными законами страны, какъ правъ національныхъ мень-
107
шинствъ въ мѣстностяхъ со смѣшаннымъ населеніемъ, такъ и вообще публичныхъ
правъ для всѣхъ языковъ, на которыхъ говорятъ трудящіеся массы Россіи.
Принимая во вниманіе разноплеменный составъ Бессарабіи, 2-ой Бессараб-
скій Губернскій съѣздъ партіи соціалистовъ-революціонеровъ будетъ отстаивать
предоставленіе національнымъ меньшинствамъ, а также національностямъ безъ
территорій, права на образованіе персонально-автономныхъ единицъ съ полной
самостоятельностью въ культурно-національныхъ предѣлахъ. Основываясь на
этихъ положеніяхъ, 2-ой Бессарабскій Губернскій съѣздъ партіи соціалистовъ-ре-
волюціонеровъ разсматриваетъ Краевой Совѣтъ въ его нынѣшней конструкціи,
какъ временное учрежденіе, призванное подготовить созданіе постояннаго Кра-
евого Совѣта, избраннаго всеобщимъ, прямымъ, равнымъ и тайнымъ голосо-
ваніемъ на основахъ пропорціональнаго представительства.
До созданія такого правильно образованнаго Органа, выражающего волю
всѣхъ національностей Бессарабіи, 2-ой Бессарабскій Губернскій Съѣздъ партіи
соціалистовъ-революціонеровъ считаетъ недопустимыми всякія попытки всякой
націонализаціи края въ угоду какой-нибудь одной изъ населяющихъ Бессарабію
національностей, равно какъ и одностороннее расходованіе на эти цѣли област-
ныхъ средствъ. Одновременно 2-ой Бессарабскій Губернскій Съѣздъ настаиваетъ
на полномъ равноправіи всѣхъ мѣстныхъ языковъ. 2-ой Бессарабскій Губернскій
съѣздъ считаетъ, что основныя положенія будущихъ федерацій, ихъ связь между
собою, ихъ отношеніе къ центральному управленію, права этого центральнаго
управленія, какъ въ области внутренней, такъ и внѣшней политики, – должны
быть опредѣлены Всероссійскимъ Учредительнымъ Собраніемъ, выражающимъ
волю всѣхъ народовъ, населяющихъ Россію.
2-ой Бессарабскій Губернскій Съѣздъ подчеркиваетъ, что возрожденіе націо-
нальностей къ свободной жизни явилось однимъ изъ главныхъ завоеваній Рос-
сійской революціи, что дальнѣйшій успѣхъ національнаго самоопредѣленія тѣсно
связанъ съ успѣхами революціи, и поэтому только въ единеніи революціонной
демократіи Бессарабіи съ революціонными демократіями всѣхъ національностей
Россіи возможно осуществленіе національныхъ идеаловъ и надеждъ всѣхъ націо-
нальностей, населяющихъ Бессарабію.
Партія соціалистовъ-революціонеровъ явилась первой соціалистической
партіей въ Россіи, провозгласившей принципъ федеративнаго устройства Россіи и
постоянно поддерживавшей національныя движенія въ странѣ, и потому 2-ой Бес-
сарабскій Губернскій съѣздъ партіи соціалистовъ-революціонеровъ привѣтствуетъ
возрожденіе націй въ Бессарабіи и дѣло созданія Бессарабскаго Краевого Совѣта.
Представительница женской молдавской лиги, женщина-врачъ Е.В. Алистарь,
указавъ на роль женщины въ дѣлѣ воспитанія будущихъ поколѣ[ний] увѣрена, что
Сфатулъ Цэрій осуществитъ всѣ тѣ задачи, которыя провозглашены Предсѣдате-
лемъ и депутатами.
Отъ имени солдатъ-молдаванъ Румынскаго фронта подпоручикъ Г. Маре
сказалъ слѣдующее: «Братья депутаты! Исторія нашего народа показываетъ, что
сотни лѣтъ народъ преслѣдовали и порабощали мног[ія] чужія націи. Мы испы-
тали нашествіе гунновъ, татаръ, турокъ и другихъ племенъ, которыя насъ грабили
и притѣсняли. Но Богъ помогъ намъ, по[слѣ] тяжкихъ страданій, дожить до насто-
ящего, самаго знаменательнаго въ исторіи нашего народа. Сегодня г.г. депутаты,
Вы полагаете основаніе счастью народа и Вы должны доказать, что Вы рѣшили
управляться самостоятельно и устроить жизнь по Вашему усмотрѣнію. Но вы
должны помнить, что нужно еще много бороться для закрѣпленія завоеванныхъ
свободъ. Сегодняшній день такъ великъ, что и солнце глядитъ на Вас.
108
 Будьте же и Вы, какъ солнце, на которое весь народъ смотритъ с вѣрой и наде-
ждой. Будьте воодушевлены двумя чувствами, которые считаются самыми свя-
тыми: любовью къ матери и націи. Мы должны дать клятву, чтобы отнынѣ лучше
вовсе не существовать, нежели, чтобы другіе нами управляли, пили нашу кровь
и держали насъ въ рабствѣ». /Продолжительные аплодисменты/. Предсѣдатель-
ница Россійской Соціалъ-Демократической партіи рабоч[ихъ] Н.Е. Гринфельдъ
проводитъ параллель между прежней Россіей и нынѣшней свободной и раскрѣпо-
щенной и говоритъ, что всѣ тяжести экономическ[ія] и соціальныя, къ которымъ
примѣшивался также и политическій гнетъ, ложились прежде всего на бѣдноту.
Бессарабіи особенно памятенъ царь при которомъ край служилъ ареной крова-
выхъ событій, и молдаване, а [с] ними вмѣстѣ и евреи лишены были правъ имѣть
свою школу и говорить на своемъ языкѣ.
Открытіе Сфатулъ Цэрій – Высшаго Краевого Органа, можно привѣт-
ство[вать] по стольку, поскольку онъ будетъ проводить свою программу въ стро-
г[омъ] соответствіи съ завоеваніями революціонной демократіи. Рабочій кла[ccъ]
заинтересованъ въ сохраненіи единой Россіи и, создавая центръ мѣст[ной] жизни,
необходимо ограждать интересы всѣхъ національностей, населяющихъ Бессара-
бію, такъ какъ осуществленіе всѣхъ стремленій молдаванъ и прочихъ національ-
ностей тѣсно связано съ лучшими чаяніями и завѣтами русской революціи, благо-
даря которой мы получили возможность здѣсь собраться. Да здравствуетъ единая
Россія и свободная Бессарабія!
Представитель польской національности Поморскій привѣтствуетъ Сфатулъ
Цэрій, увѣренный въ томъ, что интересы всѣхъ живущихъ въ Бессарабіи націо-
нальностей будутъ всемѣрно ограждены.
Представитель греческой національности П.В. Синадино привѣтствуетъ въ
слѣдующихъ выраженіяхъ Сфатулъ Цэрій:
«Г. Предсѣдатель и г.г. члены Верховнаго Совѣта Бессарабіи – Сфатулъ Цэрій.
Я счастливъ, что на меня возложена обязанность привѣтствовать васъ отъ имени
Бессарабскихъ грековъ, которые издавна пользовались въ нашемъ прекрасномъ
краѣ полнымъ равноправіемъ, наравнѣ съ остальнымъ кореннымъ населеніемъ.
Я высказываю чувство всѣхъ мѣстныхъ грековъ, выражая надежду, что Сфа-
тулъ Цэрій водворитъ на нашей родной землѣ порядокъ, законность и миръ, кото-
рые охранятъ жизнь, свободу и имущество всѣхъ тѣхъ, которые будутъ имѣть высо-
кую честь жить подъ сѣнью Бессарабской свободы.
Возникновеніе идеи и проведеніе въ жизнь Бессарабскаго Верховнаго Совѣта
свидѣтельствуетъ о горячей любви къ своей родинѣ мѣстнаго молдавскаго насе-
ленія, которое видя общую разруху на Руси, не могло не понять, что одна изъ
основныхъ причинъ этого мірового нашего несчастья заключается въ томъ, что
великое желаніе родины было низведено въ Россіи до предѣла ничтожества. Мы
видимъ залогъ успѣха трудовъ вашихъ въ дружномъ сотрудничествѣ съ осталь-
ными народами, населяющими Бессарабію, и только въ этомъ зиждется твердое
основаніе процвѣтанія и мощи всей нашей родины. Да здравствуетъ свободная
Государственная автономная Бессарабія!»
Представитель болгаро-гагаузскаго населенія Бессарабіи М.С. Стоянов обра-
тился къ Собранію съ слѣдующей рѣчью:
«Всколыхнулось безграничное русское народное море. Русская революція разо-
рвала всѣ самодержавные канаты и освободила всѣ народные корабли отъ долгой ихъ
зимовки. На бурливомъ русскомъ морѣ понеслись свободные народные корабли. Но
буря крѣпла все сильнѣй и сильнѣе, не многіе корабли очутились во власти бури: въ
109
ихъ числѣ и нашъ корабль родная и дорогая Бессарабія. Команда нашего корабля,
оставшись безъ капитана, смѣло и увѣренно взяла въ свои руки управленіе судномъ.
Не убоявшись жестокихъ ударовъ житейскихъ волнъ, твердо повела дорогой корабль
къ спокойной бухтѣ. Въ настоящій день нашъ Бессарабскій корабль прибылъ истер-
занный въ гавань Сфатулъ Цэрій. Я счастливъ привѣтствовать Верховный Краевой
Совѣтъ Сфатулъ Цэрій отъ имени Болгаро-гагаузскаго народа».
Представитель партіи еврейскаго пролетаріата «Бунда» Коварскій огласилъ
слѣдующее привѣтствіе:
«Въ трагическій и грозный для всей Россіи часъ выступаетъ Сфатулъ Цэрій на
арену Государственнаго творчества. Отсутствіе центральной власти, признанной
всей демократіей, уничтожаетъ тѣ государственные скр[?], которыя однѣ могли
бы организовать нашу страну, истомившуюся трехлѣтней войной съ ея тяжелыми
послѣдствіями – продовольственной и хозяйственной разрухой. Волны анархіи,
широко разлившіяся въ послѣднее время, грозятъ потопитъ всѣ культурныя и
матеріальныя цѣнности, которыя созданы столѣтіями народнаго труда и должны
явиться необходимой основой дальнѣйшаго прогресса. Все это неизбѣжно коле-
блетъ и наше международное положеніе въ ряду великихъ державъ, что въ свою
очередь, чревато вес[ьма] тяжелыми и опасными послѣдствіями. Но чѣмъ слож-
нѣе, чѣмъ грознѣе политическая, экономическая и международная обстановка
сегодняшняго дня, тѣмъ больше отвѣтственности падаетъ на тотъ органъ, кото-
рый беретъ на себя иниціативу государственнаго строительства. Чтобы явиться
государственнымъ центромъ, который призванъ организовать власть снизу, Сфа-
тулъ Цэрій сразу долженъ создать для себя авторитетъ въ широкихъ массахъ всѣхъ
національностей, которыхъ историческая судьба объединила въ предѣлахъ Бесса-
рабіи. Въ этомъ отношеніи мы представители партіи еврейскаго пролетаріата –
„Бунда” – полагаемъ, что привлечь вниманіе и сочувствіе трудовыхъ слоевъ воз-
можно только сохраненіемъ всѣхъ демократическихъ идеаловъ, принциповъ и
правъ, которые провозглашены великой Русской Революціей, которые отчасти
осуществлены въ законодательствѣ, послѣдовавшемъ послѣ переворота, и кото-
рые пустили глубокіе корни въ самую толщу народа, легли въ основу его правового
сознанія. Въ полномъ соотвѣтствіи съ парті[йной] программой мы будемъ доби-
ваться для каждой національности права на свободное развитіе ея культурныхъ
особенностей, для чего необходимы: полное равноправіе языковъ, автономія Бес-
сарабіи, какъ мѣстности, отличавшейся экономическими, бытовыми и національ-
ными особенностями и п[олная] гарантія правъ національныхъ меньшинствъ въ
видѣ персональной культу[рной] національной автономіи. Съ неменьшей настой-
чивостью мы, въ интересахъ правильнаго хозяйственнаго развитія и единства
классовой борьбы, будемъ добиваться, чтобы въ Бессарабіи, какъ въ автономной
части нераздѣльной свободной Россіи, не были введены какія-то ни было полити-
ческія и экономическія ограниченія, какъ для частей населенія самой Бессарабіи,
такъ и для нѣкоторыхъ элементовъ, живущихъ внѣ Бессарабіи. Мы полагаемъ, что
такія ограниченія въ настоящее время немыслимы и не допустимы, какъ мѣры
реакціонныя, которыя могутъ только задержать культурное и экономическое раз-
витіе области. Мы подчеркиваемъ это, ибо политическія и экономическія огра-
ниченія особенно тяжелымъ ударомъ явились бы для еврейскаго пролетаріата,
интересы коего мы призваны отстаивать. Послѣ погромовъ 1903 и 1905 г.г. зна-
чительная часть еврейскаго пролетаріата и при томъ часть наиболѣе предпріим-
чивая, энергичная и сознательная эмигрировала изъ Бессарабіи въ Америку и
Европу, чѣмъ вызвано было ослабленіе соціалистическаго движенія, лишивша-
гося своихъ корней. По окончаніи войны эти массы возвратятся обратно на свою
110
родину, и всякія ограниченія лишили бы ихъ возможности приложить свои силы,
знанія и опытъ, чѣмъ несомнѣнно былъ бы задержанъ культурный и матеріаль-
ный прогрессъ Бессарабіи, въ которомъ особенно заинтересованъ пролетарітъ
видящій въ наиболѣе полномъ развитіи производительныхъ и культурныхъ силъ
страны необходимую предпосылку для осуществленія своего конечнаго идеала –
соціализма. Вмѣстѣ съ тѣмъ „Бундъ”, какъ партія еврейскаго пролетаріата ясно
сознаетъ общность исторической судьбы рабочихъ всѣхъ частей Россіи, общность
ихъ интересовъ и классовой борьбы, и поэтому мы будемъ добиваться признанія
единаго рабочаго законодательства, которое будетъ проведено въ Учредитель-
номъ Общероссійскомъ Собраніи, призванныхъ осуществить всѣ идеалы вели-
кой русской революціи. Эти идеалы отчасти осуществлены въ революціонномъ
законодательствѣ Временнаго Правительства, во всеобщемъ избирательномъ
правѣ и всѣхъ учрежденіяхъ, созданныхъ на основѣ его, каковыми являются
органы мѣстнаго самоуправленія. Эти органы мѣстной власти вмѣстѣ съ другими
революціонными демократическими – рабочими и военными организаціями,
стоящими на стражѣ идеаловъ революціи, являются несомнѣннымъ завоеваніемъ
революціонной демократіи, и мы полагаемъ поэтому, что дѣятельность Сфатулъ
Цэрій должна протекать въ полномъ контактѣ съ этими учрежденіями. Помимо
этого мы находимъ, что какъ учрежденіе, организующее новую свободную Бес-
сарабію, Сфатулъ Цэрій долженъ быть построенъ на основѣ правильно выявлен-
ной воли народовъ. Въ нынѣшнемъ своемъ составѣ Сфатулъ Цэрій, по нашему
мнѣнію, не соотвѣтствуетъ правильному пропорціональному представительству
всѣхъ національностей, населяющихъ Бессарабію, и потому долженъ быть соот-
вѣтственно преобразованъ. Являясь, такимъ образомъ, въ своемъ настоящемъ
видѣ органомъ времен[ным], Сфатулъ Цэрій долженъ быть санкціонированъ сна-
чала Бессарабскимъ, а затѣмъ и Общероссійскимъ Учредительнымъ Собраніемъ.
Таковы наши намѣренія и взгляды и надежды, таковы наши задачи – задачи рево-
люціоннаго еврейскаго пролетаріата. Мы хотимъ вѣритъ, что Молдавскій народъ,
на себѣ испытавшій всю тяжесть политическаго и національнаго гнета, пойдетъ
по пути политической и національной свободы. Мы надѣемся, что народъ, осво-
божденный русской революціей, пойдетъ по пути закрѣпленія и осуществленія
ея гуманныхъ идеаловъ. Только на этомъ пути возможно спасеніе Бессарабіи и
Россіи отъ анархіи и гибели. Только на этомъ пути Сфатулъ Цэрій соберетъ
распыленную сейчасъ народную волю и создастъ вокругъ себя тотъ творческій
энтузіазмъ, который необходимъ для созданія свободной Демократической Бес-
сарабіи въ свободной демократической Россіи».
Отъ имени перваго молдавскаго національнаго полка выступилъ поручикъ
Казакъ съ слѣдующей рѣчью: «Первый Молдавскій полкъ въ Бессарабіи шлетъ
свои поздравленія Сфатулъ Цэрій, самое искреннее пожеланіе приносимъ мы на
алтарь отечества. И мы клянемся на могилѣ нашихъ предковъ, что будемъ сра-
жаться до послѣдней капли крови за права, завоеванныя съ такимъ трудомъ и
послѣ столькихъ лѣтъ рабства. /Бурные аплодисменты/. Мы больше не допустимъ,
чтобы кто либо сѣялъ между нами раздоръ». /Продолжительные аплодисменты/.
Представитель партіи народныхъ соціалистовъ – д-ръ Штернъ – привѣтств[уетъ]
открытіе Сфатулъ Цэрій, взявшій на себя огромный трудъ по осуществленію задачъ,
поставленныхъ революціонной демократіей. Объявляется перерывъ на 15 минутъ.
По возобновленіи засѣданія, слово было предоставлено представителю отъ
Болградской молдавской національной партіи Ивану Пеливану, который про-
изнесъ слѣдующую рѣчь: «Глубокоуважаемые депутаты Высокаго Собранія.
Сегодня самый знаменательный день въ исторіи молдавскаго народа. Былъ
111
обреченъ на гибель этотъ народъ, но сегодня онъ возродился; былъ похоро-
ненъ –, но сегодня воскресъ изъ мертвыхъ. Всѣ молдаване испытали невырази-
мую радость, когда увидѣли національный флагъ развѣвающимся надъ этимъ
Дворцомъ. Сегодня воплощаются идеалы нашихъ предковъ и надежды всѣхъ
руководителей нашего народа, сошедшихъ въ могилу съ бол[ью] въ сердцѣ. Но
разрѣшите мнѣ въ этотъ историческій моментъ вернуться нѣсколько назадъ и
коснуться исторіи нашего народа, исторіи полной скорби и слезъ. Въ 1812 году
мы были оторваны отъ Молдавіи и присоединены къ Русскому Государству. Въ
прошлой жизни нашего народа всегда такъ случалось: когда дрались между собой
два разбойника – русскій и турокъ, то ни одинъ изъ нихъ не страдалъ, а только
несчастный нашъ молдавскій народъ. Такъ было и въ 1812 году, когда Бессарабію
оторвали отъ ея тѣла – Румыніи, чтобы отдать ее русскому царю. Тогдашніе руко-
водители народа пришли въ ужасъ, ибо хотя Молдавія была подъ протекторатомъ
Турціи, все же она была свободна. Правда, турокъ бралъ съ народа десятую долю
со всѣхъ продуктовъ, но турокъ былъ честенъ; онъ насъ грабилъ, но не врыв[ал]ся
въ своихъ грязныхъ сапогахъ въ нашу душу. /Аплодисменты/. Турокъ разрѣшалъ
намъ молиться Богу на нашемъ языкѣ и въ нашихъ церквахъ, которы[хъ] онъ не
касался. Турокъ оставилъ наши школы въ такомъ видѣ, въ какомъ онѣ перешли къ
намъ отъ дѣдовъ съ преподаваніемъ на родномъ языкѣ; онъ не принуждалъ насъ
учиться по турецки. Также было и въ области суда и управленія. Мы имѣли свои
законы, по которымъ управлялись, мы имѣли своихъ судей-молдаванъ, которыхъ
выбирали мы сами по правиламъ, унаслѣдованны[мъ] отъ предковъ. Правители
пользовались любовью народа, потому что они были удостоены этой чести изъ
среды народа. И было хорошо такъ. Вотъ почему, когда въ 1812 году выяснилось,
что самая плодородная часть Молдавіи должна отойти къ Россіи, предки наши
переполошились. Они знали, что въ Россіи крестьяне находятся въ рабствѣ,
что ими торгуютъ, какъ скотомъ. Гораздо большей свободой пользовались кре-
стьяне въ Молдавіи, чѣмъ въ Россіи. Правда, Императоръ Александръ I-ый „бла-
гословенный” даровалъ намъ въ 1818 году автономію, но спустя 10 лѣтъ, въ 1828
году, Императоръ Николай I-ый, который былъ врагомъ свободы, отобралъ ее
обратно. Съ этого времени начинается періодъ страданій нашего народа. Слуги
русскаго царизма стремились подавить національный духъ, изгнать нашъ родной
языкъ изъ церкви, школы, администраціи, чтобы его совершенно уничтожить.
Жестокіе русскификаторы опозорил[и] имя молдаванина, затоптавъ его въ грязъ
и приравнявъ его къ названію „волъ”. Эти слуги уничтожили пѣснь о Румыніи въ
которой оплакивалась судьба молдаванъ, каковые вслѣдствіе несогласія дошли
до подвластнаго положенія. Вспоминаю я также и другого сына нашей родины
Д. Морузи, который написалъ книгу: Скитальцы въ отторгнутой странѢ– сво-
его рода Евангеліе для молдаванъ; эту книгу долженъ бы прочесть каждый изъ
насъ. Благодаря этимъ писателямъ еще сохранялся нашъ національный духъ и
была надежда на избавленіе. Понадобилось, чтобы мы страдали продолжитель-
ное время, и едва въ 1905 году начинается съ упованіемъ національное молдавское
движеніе. Тогда была сдѣлана попытка пропа[ганды] языка нашихъ предковъ. До
тѣхъ поръ считалось большимъ позоромъ говорить по молдавски и съ болью въ
сердцѣ приходилось слышать, что сами молдаване заявляли, что не красиво гово-
рить по молдавски, такъ какъ молдавскѣй языкъ – простонародный. Нужно было
сохранить въ нашей странѣ все, что могло напоминать о нашемъ прошломъ, однако
слуги русскаго царизма исковеркали наши фамиліи, измѣнили даже названія
городовъ, [селъ] и всѣхъ вещей, которые могли служить доказательствомъ, что
здѣсь жилъ самостоятельный народъ. И все же идея объ автономіи нашего народа
112
не могла быть совершенно уничтожена, потому что оставались древнія хартии и
свидетельства: рукописи Маврокордата и законы Донича, изъ которыхъ видно,
что нѣкогда въ этихъ мѣстахъ была самостоятельная Молдавія, управляющая при
помощи своихъ законовъ и обычаевъ. Кромѣ того исторія свидѣтельствуетъ, что
идея автономіи сохранилась въ книгахъ писателей бессарабцевъ, которые сдѣлали
бы честь любому народу, какъ, напримѣръ, кавалеръ Стамати, Доничь, Сырбу,
Хыждеу и др. Можетъ быть вы слыхали о великомъ нашемъ писателѣ Алеко Руссо,
который предсказалъ, что прійдетъ эта великая революція и провозгласитъ, что и
мы имѣемъ право на національное самоопрѣделеніе.
Эта идея была воспринята нашими солдатами и они распространяли ее
повсюду, съ рвеніемъ работая для ея осуществленія. Имена ихъ должны быть
записаны золотыми буквами въ книгѣ исторіи нашего народа. /Бурные апло-
дисменты/. Если бы не было ихъ военный конгрессъ въ октябрѣ, который про-
возгласилъ автономію Бессарабіи, не состоялся бы. Если бы не было ихъ, господа
депутаты, вы сегодня не собрались бы здѣсь, въ Сфатулъ Цэрій. /Возгласы: Браво!
Ура!/ Эти наслѣдники Стефана Великаго взяли на себя тяжелую обязанность
отвоевать наши права, которыя мы потеряли. Не забудемъ же, что мы – молда-
ване, если бы мы забыли нашъ языкъ, то мы [были] бы стерты съ лица земли. Бла-
годаря языку жили мы и только благодаря [ему] будемъ жить и далѣе. Нашему
народу въ прошломъ не оставалось иного утѣшенія, кромѣ церкви. Но во времена
царизма онъ долженъ былъ слушать богослуженіе на чужомъ языкѣ, на которомъ
ничего не понималъ. Нужно, чтобы во всѣхъ молдавскихъ селахъ богослуженіе
совершалось на молдавскомъ языкѣ. До вчерашнего дня наши дѣти были при-
нуждены заниматься въ чужой школѣ, какъ случилось и со мной. Какая культура
могла быть воспринята въ этихъ школахъ. Наша душа воспитывалась въ духѣ,
чуждомъ нашему народу. Если мы не будемъ обучать нашихъ дѣтей на молдав-
скомъ языкѣ, напрасны всѣ принципы свободы. Только посредствомъ Молдав-
ской школы нашъ народъ будетъ выведенъ изъ рабства къ свѣту и счастью. Не
только обученіе, но и правосудіе совершалось на чужомъ языкѣ, чуждыми нашему
народу судьями. Избави Богъ отъ этакихъ Судей. Поэтому я восклицаю: соз-
дайте новые, хорошіе и святые законы, которые находились бы въ соотвѣтствіи
съ традиціей, съ жизнью и съ исторіей нашего молдавскаго народа. Рекрутскій
наборъ совершался по варварскому способу. Дѣти наши были уведены за триде-
вять полей, за тридевять земель, чтобы тамъ искалѣчить ихъ души и заставить
забыть свой народъ. Отнынѣ и впредь наши герои будутъ нести военную службу,
здѣсь, въ своей странѣ, чтобы въ случаѣ нужды мы имѣли бы своихъ защитни-
ковъ страны, а не чужихъ. /Продолжительные аплодисменты/. Не забудьте же,
господа, что народъ всю свою надежду возлагаетъ на васъ. Поэтому я обращаюсь
къ Вамъ отъ всего сердца: не ссорьтесь, а работайте въ согласіи, потому что этому
насъ училъ нашъ поэтъ, когда говоритъ: Кто одинъ въ бѣдѣ, въ несчастьи борется,
тотъ не успѣетъ; гдѣ жъ борьба идетъ въ согласіи, тамъ навѣрно одолѣютъ»15.
/Бурные продолжительные аплодисменты/.
Послѣ рѣчи депутата Пеливана, представитель газеты Кувынтъ Молдовенескъ
В. Харя обратился къ собранію со слѣдующими словами: «Господа члены Высо-
каго Собранія. На мою долю выпало счастье привѣтствовать Сфатулъ Цэрій
отъ имени газеты Кувынтъ Молдовенескъ. Мы очень счастливы, что наблюдаемъ
сегодня осуществленіе нашей идеи, которую мы проповѣдывали посредствомъ
газеты. И если мы до сихъ поръ говорили, что молдаванамъ необходимъ Сфатулъ
Цэрій, который бы управлялъ ими, то съ настоящаго момента мы призываемъ къ
работѣ депутатовъ; и мы глубоко убѣждены, что благодаря Вашимъ стараніямъ
113
народъ будетъ счастливъ. Да здравствуетъ Сфатулъ Цэрій! Да здравствуетъ наша
Бессарабія!» /Аплодисменты/.
Представитель Кишиневской войсковой Украинской Рады Шевченко, привѣ-
тствуя Сфатулъ Цэрій, говоритъ, что торжество молдаванъ – торжество украин-
скаго народа въ Бессарабіи, осуществившаго идеи, провозглашенныя 300 лѣтъ
назадъ, когда Богданъ Хмѣльницкій вошелъ въ союзъ съ Молдавскимъ Государ-
ствомъ и объявилъ, что всѣ народы должны соединиться, какъ вільній съ віль-
німъ, равный съ равнымъ. «Пока Украина существуетъ, пока она не раздавлена,
идея федераціи не умретъ. Вѣримъ, что молдаване покажутъ свой латинскій геній
и что не болѣе, чѣмъ черезъ четверть вѣка народы живущіе по обѣимъ сторонамъ
Днѣстра, достигнутъ высокаго культурнаго состоянія».
Представитель объединенной соціалистической еврейской партіи Эйгер огла-
шаетъ на русскомъ языкѣ декларацію, привѣтствующую Сфатулъ Цэрій и стрем-
ленія Молдавской демократіи въ автономіи. По просьбѣ Предсѣдателя и всего
Собранія ораторъ привѣтствуетъ Сфатулъ Цэрій и на еврейскомъ языкѣ. Декла-
рація гласитъ слѣдующее: «Товарищи и граждане. Отъ имени объединенной
еврейской соціалистической рабочей партіи и соціаль-демократической рабочей
партіи я привѣтствую молдавскую демократію въ ея стремленіи къ національной
автономіи и всѣ національности, населяющія Бессарабію въ ихъ стремленіяхъ къ
территоріальной автономіи. Стремясь къ территоріальному решѣнію еврейской
эмиграціонной проблемы, еврейскіе соціалисты всегда признавали и признаютъ
право территоріальной автономіи для національностей, населяющихъ массами,
какую-нибудь территорію. Но при построеніи этой автономіи не должны быть
принесены въ жертву національности меньшинствъ. Ихъ интересы должны быть
рѣшены единственнымъ правильнымъ рѣшеніемъ – это, „персональная націо-
нальная автономія”. Такую автономію мы требуемъ для евреевъ, населяющихъ
свободную Бессарабію. Базой этой національной автономіи должна быть еврей-
ская община и еврейскій сеймъ16, созданный на демократическихъ началахъ. Въ
компетенцію этой новой демократической еврейской общины должны войти всѣ
вопросы, касающіеся еврейской жизни, какъ напримѣръ, вопросы еврейской куль-
туры, еврейскаго общественнаго призрѣнія, еврейской колонизаціи и эмиграціи,
еврейской статистики и т. д. Только при такомъ рѣшеніи вопроса національности
меньшинствъ не будутъ угнетаемы, и трудящіеся массы съумѣютъ удовлетворить
свои національныя нужды. – Не лишнимъ считаю также напомнить, что мы тре-
буемъ свободу языковъ, право обучаться и обращаться на своемъ родномъ языкѣ
во всѣ учрежденія края. Такъ, для евреевъ мы требуемъ признанія разговорнаго
еврейскаго языка. Мы присовокупляемъ, что только совмѣстно со своей соціа-
листической демократіей великой Россіи, на основахъ Федеративно-Демократи-
ческой Россійской Республики съ персональной автономіей для національныхъ
меньшинствъ мы съумѣемъ построить ту базу, которая необходима для дальнѣй-
шаго развитія нашихъ идей и для скорѣйшаго достиженія нашей конечной цѣли –
соціализма. Да здравствуетъ Федеративная Демократическая Россійская Респу-
блика! Да здравствуетъ Демократическая Свободная Бессарабія!»
Представитель Присяжной Адвокатуры Г.К. Киркоровъ, привѣтствуя Выс-
шій Краевой Органъ, оглашаетъ декларацію Бессарабской Присяжной Адвока-
туры слѣдующаго содержанія:
«Присяжная адвокатура вообще и Бессарабская въ частности всегда были на
передовыхъ позиціяхъ въ борьбѣ за народныя права, за твердый законъ и поря-
докъ и когда палъ самодержавный режимъ у адвокатуры явилась увѣренность, что
борьбѣ за право народа, за твердый законъ и порядокъ приходитъ конецъ. Но судьбѣ
114
угодно было рѣшить иначе. Прошло восемь мѣсяцевъ со дня переворота и идеалы
адвокатуры, вслѣдствіе охватившей всю Россію анархіи отдалились еще дальше.
Анархія угрожаетъ смести не только всѣ революціонные достиженія народа, не
только весь правопорядокъ и культуру народа, но и самый народъ и Республику, и въ
такіе моменты какъ никогда является необходимость въ твердой власти на мѣстахъ,
такъ какъ связь мѣстной власти съ центральной при исключительно частой смѣнѣ
центральныхъ представителей ея вызываетъ шатаніе. Съ точки зрѣнія адвокатуры
единственнымъ средствомъ для поддержанія и укрѣпленія завоеванія революціи
и для удержанія государства отъ полнаго распада есть непремѣнное усиленіе вла-
сти на мѣстахъ въ рукахъ людей культурныхъ, стойкихъ, политически честныхъ,
чуждыхъ пріемовъ демагогіи и опирающихся на слои демократіи и на всѣ обще-
ственныя и національныя организаціи. Только такая власть, прекращая разруху на
мѣстахъ, будетъ имѣть возможность содѣйствовать образованію крѣпкаго общаго
государства. Во всѣхъ этихъ видахъ образованіе Краевого Органа является крайне
спѣшнымъ и необходимымъ для охраны жизни и имущества населенія и всѣхъ его
природныхъ и культурныхъ богатствъ. Только подъ сѣнью Краевого Органа, осно-
ваннаго на избирательномъ правѣ населенія Бессарабіи по 4-хъ членной формулѣ,
возможно полное свободное самоопредѣленіе всѣхъ населяющихъ Бессарабію
національностей съ пропорціональнымъ ихъ представительствомъ въ Краевомъ
Органѣ. Весь собранный Краевымъ Органомъ матеріалъ по вопросу о политиче-
ской автономіи Бессарабіи по всестороннемъ его обсужденіи на мѣстахъ, долженъ
быть представленъ въ Учредительное Собраніе, которое закрѣпитъ здоровую часть
здоровой Республиканской Россіи».
Слово дается представителю союза Бессарабскихъ журналистовъ И.Я. Гер-
ману, который произноситъ слѣдующую рѣчь:
«Въ дни скорби народной, въ глубокой тоскѣ, когда еще недавно, оживившее
насъ своими лучами солнце свободы хочетъ, кажется надъ нами померкнуть, когда
мы стоимъ у анархіи, на сей разъ безпощадно бросившей брата на брата и въ крови
ихъ желающей утопить всю страну, – я думаю, что выражу общую мысль, когда
скажу, что жить такъ долѣе нельзя, что мы съ трудомъ переживаемъ захватъ внѣш-
ними врагами земли, что трудно становится уже дышать, когда желѣзной пятой
своей врагъ наступаетъ на грудь, истекающаго кровью народа. И въ эти тяжелые
дни, среди ужасовъ жизни, когда казалось, всякая энергія насъ оставляетъ, когда
интересъ общественности сталъ угрожающе падать, когда стали меркнуть общече-
ловѣческіе идеалы, – кому, какъ не печати – этому великому пѣвцу народной сво-
боды и носителю общечеловѣческихъ идеаловъ, явиться съ сердечнымъ привѣт-
ствіемъ новорожденному Сфатулъ Цэрій и пожелать ему поскорѣе и покрѣпче
сплотить всѣ народныя силы и отстоять идеалы добра и чести и плоды революціи
– свободу, равенство и братство среди всѣхъ населявшихъ Бессарабію народовъ и
національностей.
Я счастливъ, что на меня возложена Бессарабской печатью высокая честь привѣт-
ствовать отъ имени союза журналистовъ г. Предсѣдателя, г.г. депутатовъ и все высо-
кое собраніе. Печать, милостивые государи, давно уже являя собою важнѣйшее
выраженіе общественной мысли, являясь сильнѣйшимъ орудіемъ политической
борьбы за счастье и права народа, представляя собою могучій факторъ прогресса на
поляхъ мирной борьбы среди содружества народовъ, а не братоубійства; заслужила
причисленіе къ великимъ державамъ міра. Эта печать, какъ я уже сказалъ, вели-
чайшій факторъ прогресса, какъ держава міра явилась привѣтствовать зарождаю-
щуюся частицу Федеративной Россійской Республики, глубоко вѣря, что Краевой
Органъ автономной Бессарабіи всѣ достиженія революціоннаго народа, всѣ чаянія
115
и надежды демократическихъ массъ и всѣ идеалы, за которые боролся народъ и кото-
рые вмѣстѣ съ нимъ несли на своихъ плечахъ и печать, пронося ихъ черезъ скорпіоны
(?) и костры царскаго Правительства – осуществитъ во всѣхъ своихъ начинаніяхъ.
Печать вѣритъ, что Сфатулъ Цэрій, создавая автономію замѣнитъ мертвящую
механическую связъ со всей Россіей живымъ съ ней единеніемъ во имя общей
цѣли; печать сознаетъ тяжесть труда, принимаемаго на себя Сфатулъ Цэрій;
печать не скрываетъ, что злая анархія на путяхъ колоссальной работы краевого
Органа посѣяла много соблазновъ. Но совѣсть народная, честная и крѣпкая
власть найдетъ въ себѣ силы обойти эти отравленныя соблазномъ мѣста, памятуя
великія слова Священнаго Писанія: „Горе странѣ отъ соблазна и двойное горе
тому, кто въ страну этотъ соблазнъ внесетъ”. Да укрѣпитъ Господь силы новоро-
жденнаго, и пусть наши дѣти и все ближайшее потомство наше, пользуясь пло-
дами неустаннаго труда Сфатулъ Цэрій и всего сплоченнаго вокругъ него народа,
имѣютъ право сказать: они любили свою родную Бессарабію, но любили крѣпко
и родимую мать свою, единую неразрывную Россію, съ протянутой рукой жду-
щею помощи отъ ея дѣтей».
Послѣ оставленія И.Я. Германомъ трибуны, Предсѣдатель Собранія провоз-
глашаетъ: «Да здравствуетъ свободная печать! Пусть насилія никогда не коснутся
печати».
Представитель Севастопольскихъ моряковъ лейтенантъ Прахницкій, привѣт-
ствуя Собраніе говоритъ, что Сфатулъ Цэрій – единственная гавань гдѣ мы спа-
саемся отъ той бури, которая происходитъ вокругъ и что забота о крестьянахъ
должна проходить красной нитью въ работахъ Сфатулъ Цэрій.
Представитель союза служащихъ Бессарабскаго Губернскаго Земства инже-
неръ Мужичковъ оглашаетъ слѣдующее привѣтствіе:
«Въ стремленіи найти выходъ изъ безпорядка, анархіи и развала нашей
родины, наиболѣе здоровые элементы ея невольно должны были прійти къ
одному, въ чемъ еще можно найти спасеніе – къ объединенію отдѣльныхъ націо-
нальностей на демократической основѣ самоопредѣленія народовъ. Земскіе слу-
жащіе, какъ истинно демократическая интеллигенція, не могутъ не радоваться,
присутствія при организаціи такового объединенія и вѣрятъ въ то, что органъ
олицетворяющій здѣсь идею самоопредѣленія, спасетъ насъ отъ разрухи, устано-
витъ порядокъ въ наш[ем] краѣ и претворитъ въ жизнь такъ долгожданные и съ
такимъ трудомъ добытые начала свободы.
Привѣтствуя отъ всей души Краевой Совѣтъ, мы земскіе служащіе и впредь
будемъ отдавать Бессарабскому Краю и свою творческую мысль и силы признанія
и Краевой Совѣтъ всегда можетъ расчитывать на наше полное содѣйствіе въ работѣ
на благо и пользу Бессарабіи».
Послѣ привѣтствія инженера Мужичкова на трибуну всходитъ редакторъ
румынской газеты Ардеалъ О. Гибу. Депутаты и публика привѣтствовали его
продолжительными аплодисментами, на которыя онъ отвѣтилъ слѣдующими
словами: «Господа депутаты и братья молдаване и бессарабцы. Отъ всего сердца
благодарю Васъ за тотъ радушный пріемъ, который вы оказали мнѣ. Такой пріемъ
доказываетъ, что вы не считаете меня чужимъ здѣсь, въ Бессарабіи, несмотря на
то, что я не рожденъ въ Бессарабіи. /Аплодисменты/. Но и я также не считаю себя
чужимъ здѣсь, въ странѣ, населенной моими братьями – молдаванами /Бурные
аплодисменты и возгласы: Браво! Ура!/ Когда въ этотъ моментъ, я имѣю честь
говорить здѣсь, въ Сфатулъ Цэрій Бессарабіи, какъ представитель газеты, которая
носитъ имя моей дорогой и многострадальной родины, я убѣжденъ, что вы чув-
ствуете также, какъ и я могучій голосъ этой страны, который не могли заглушить
116
даже страданія въ теченіе 1000 лѣтъ. Я увѣренъ, что и вы также глубоко любите
Ардеалъ, какъ и мы, жители Ардеала, которые въ числѣ свыше 100000 уже болѣе
года принуждены скитаться по территоріи Россіи, испытывая страданія. Любите
же эту страну, потому что Ардеалъ – колыбель не только всего нашего народа,
но и ваша колыбель, ибо оттуда молдаване пришли сюда 600 лѣтъ тому назадъ17
/Продолжительные аплодисменты/. Голосъ страданій нашей родины не можетъ
не оказывать извѣстнаго дѣйствія на васъ, даже въ этотъ самый радостный денъ въ
вашей жизни. Вы страдали 100 лѣтъ и теперь вы видите, что Ваши надежды осу-
ществились. Мы страдаемъ 1000 лѣтъ и сегодня еще не слышимъ, чтобы пробилъ
великій часъ Вѣчной Правды. 1800 лѣтъ прошло съ тѣхъ поръ, какъ Императоръ
Траянъ разсѣлялъ насъ въ нынѣшней странѣ и въ теченіе всего этого времени мы
боролись съ варварскими народами, которые разорили насъ совершенно, оста-
вивъ намъ только жизнь. Исторія наша написана кровью и слезами. Благодаря
нашимъ страданіямъ создались тѣ знаменитыя пѣсни, которыя зазвучали сегодня
здѣсь, въ залѣ; отъ насъ былъ услышанъ сначала кличъ: „Очнись Румынія!”18 и
„На нашемъ знамени начертано единеніе”. Ибо несмотря на всѣ наши страданія
мы сохранили въ своей душѣ вѣру, что рано или поздно и мы должны достигнуть
свободы. И сегодня, когда я говорю въ Кишиневѣ, въ Сфатулъ Цэрій Бессарабіи,
я уношусъ мыслью далеко туда за Прутъ и за Карпаты; мысль моя витаетъ надъ
столицей нашей страны Alba-Iulia19, гдѣ долженъ быть воздвигнутъ побѣдный
трехцвѣтный флагъ всего нашего народа /Продолжительные аплодисменты и воз-
гласы: „Да здравствуетъ Ардеалъ! Да здравствуютъ трансильванцы!”/
Часъ правды для всего нашего народа долженъ пробить.
Я счастливъ г.г. депутаты и братья, что Богъ удостоилъ меня быть между вами
въ эти дни воскресенія Бессарабіи. И если въ газетѣ Ардеалъ я до сихъ поръ писалъ
только со слезами скорби о моихъ несчастныхъ братьяхъ, я радъ, что съ настоящаго
момента я смогу со слезами радости писать о новой жизни моихъ братьевъ-молда-
ванъ. Въ этотъ день великой радости, которой вы достигли, я отъ имени Ардеала
отъ всей души восклицаю: „Да здравствуетъ Бессарабія! Да здравствуетъ Сфатулъ
Цэрій! Да здравствуетъ Федеративная Республика!”»
Когда г. Гибу окончилъ свою рѣчь депутаты и публика встали и долго аплодиро-
вали ему, возглашая: «Да здравствуетъ Ардеалъ! Да здравствуетъ свободная Тран-
сильванія! Да здравствуютъ трансильванцы! Да здравствуетъ румынскій народъ!»
Представитель союза Народныхъ учителей и земскихъ служащихъ Кишинев-
скаго Уѣзднаго Земства прапорщикъ Подлѣсный оглашаетъ резолюцію, вынесен-
ную Исполнительнымъ Комитетомъ Земскихъ служащей, слѣдующаго содержанія:
«Молдавскій народъ, какъ имѣющій право на полное и самостоятельное само-
опредѣленіе, долженъ, особенно при создавшемся положеніи, имѣть свое само-
управленіе въ видѣ высшаго органа для управленія краемъ въ цѣляхъ защиты
народнаго достоянія отъ темныхъ силъ анархіи и согласованія дѣятельности всѣхъ
Государственныхъ и общественныхъ учрежденій. Комитетъ союза земскихъ служа-
щей надѣется, что Сфатулъ Цэрій обезпечитъ правильность и законность выборовъ
въ Учредительное Собраніе, приметъ рѣшительное участіе въ устройствѣ Федера-
тивной Россійской Республики и возстановитъ всѣ гражданскія свободы для всѣхъ
безъ исключенія жителей края. Исходя отъ этого, Комитетъ, привѣтствуя Высшій
Органъ Бессарабскаго Края, проситъ принятъ къ свѣдѣнію, что союзъ Земскихъ
служащей всегда будетъ идти, навстрѣчу, требованіямъ и желаніямъ Сфатулъ Цэрій
и приноситъ посильную помощь въ культурно-созидательной его работѣ».
Затѣмъ отъ имени народныхъ учителей ораторъ Подлѣсный говоритъ:
«Да будетъ Сфатулъ Цэрій первымъ камнемъ того фундамента, на которомъ
117
построятся счастье, благополучіе и свобода всѣхъ народовъ, населяющихъ Бесса-
рабію. Да будетъ благословенно имя того или имена тѣхъ, которымъ пришла въ
голову величайшая мысль – созданіе Краевого Органа. Будьте благословенны и
Вы, избранники, принявшіе на себя въ такое чрезвычайно ужасное время такое
трудное, великое дѣло спасенія родного края. Этотъ моментъ пусть будетъ момен-
томъ восходящаго спокойствія и такъ долгожданнаго періода святой троицы: кре-
стьянина, солдата и рабочаго. Въ добрый часъ».
Предсѣдатель Собранія И.К. Инкулецъ провозглашаетъ: «Да здравствуетъ
нашъ несравненный и дорогой народный учитель!»
Представитель союза кооперативовъ деп. Бурьяновъ20 обращается къ собранію
съ слѣдующими словами: «Какъ сынъ Молдавіи, я очень счастливъ что дожилъ
до этого дня. Многіе боролись до сихъ поръ, стремясь носить въ нашихъ душахъ
любовь къ родинѣ, но они ничего не достигли, вотъ теперь изъ этой борьбы вспых-
нуло большое и красивое пламя. Ко[опе]раторы-молдаване, которые до сихъ поръ
несли свѣтъ въ народъ, счаст[ливы], что великое дѣло увѣнчалось успѣхомъ и
отнынѣ судьба Бессарабіи находится въ ея собственныхъ рукахъ. Да поможетъ же
Богъ Сфатулъ Ц[эрій] сохранить Бессарабію свободной».
Предсѣдатель Кишиневскаго Уѣзднаго Исполнительнаго Комитета Г.К. Кір-
коровъ21, привѣтствуя Сфатулъ Цэрій на молдавскомъ языкѣ, оглашаетъ привѣт-
ственныхъ телеграммъ отъ волостныхъ комитетовъ Кишиневскаго уѣзда и
Оргѣевскаго Уѣзднаго Исполнительнаго Комитета.
Представитель молдавской газеты «Солдатул молдован» солдатъ Минчуна
привѣтствуя Сфатулъ Цэрій говоритъ, что сегодняшній день «день великаго торже-
ства для всѣхъ Бессарабцевъ вообще, но для молдаванъ это – праздникъ изъ празд-
никовъ – наша Пасха. Мы перешли черезъ море б[ѣдъ] и ужасовъ. Но избавляясь
теперь отъ Египетской тьмы царизма, сбрасыв[ая] тяжкое иго рабства, мы не захо-
тимъ переложить это иго на другія нац[іи] нашего края, которыя вмѣстѣ съ нами
страдали. Молдавскій народъ все[гда] самый кроткій, покорный и гостепріимный,
не захочетъ обидѣть теперь своихъ братьевъ, которыхъ судьба выбросила въ сто-
рону его предковъ. Мы молдаване, широко открываемъ двери нашего дома и со
слезами счаст[ья] встрѣчаемъ всѣхъ, кто переступаетъ нашъ порогъ. Войдите. Домъ
нашъ великъ, столъ обиленъ, приходите всѣ на праздникъ жизни. Да здравствуетъ
молдавскій народъ! Да здравствуетъ любовь и братство между всѣми на[ро]дами,
населяющими Бессарабію! Да здравствуетъ согласіе между всѣми народами!»
Затѣмъ делегатъ солдатъ-молдаванъ сѣвернаго фронта привѣтствуетъ Собраніе
въ слѣдующихъ словахъ: «На мою долю выпала честь присутствовать на открытіе
Сфатулъ Цэрій и принести вамъ поздравленія отъ им[ени] солдатъ молдаванъ сѣвер-
наго фронта. Они давно съ нетерпѣніемъ ждутъ радостной вѣсти о землѣ и волѣ. Без-
условно солдаты завоюютъ всѣ пр[ава] народа и окажутъ поддержку Сфатулъ Цэрій.
Они всѣ единогласно воск[ли]цаютъ: „Да здравствуетъ автономная Бессарабія!”»
Делегатъ солдатъ молдаванъ Крымскаго полуострова привѣтствуетъ Сфатулъ
Цэ[рій] и высказываетъ пожеланіе, чтобы было осуществлено все то, что здѣ[сь]
говорилось по поводу двухъ вопросовъ: о землѣ и волѣ. Въ заключен[ие] онъ
привѣтствуетъ Бессарабскую Республику и Федеративную Россійскую Республику.
Послѣ этого слово предоставляется матросу В. Гафенко22 , представителю
Исполнительнаго Комитета солдатъ-молдаванъ г. Одессы.
«Одесскій комитетъ, – сказалъ деп. Гафенко, – еще съ первыхъ дней рево-
люціи началъ усердно работать на пользу молдавскаго народа. Онъ объединилъ
всѣхъ офицеровъ и солдатъ молдаванъ гарнизона гор. Одессы и организовалъ 18
апрѣля великолѣпное торжество, въ которомъ принимали участіе 12 000 солдатъ
118
молдаванъ и которые поклялись предъ національнымъ стягомъ быть вѣрными
національной идеѣ и способствовать осуществленію программы молдавской
партіи. Онъ организовалъ затѣмъ солдатъ Румынскаго фронта гор. Севастополя,
Екатеринослава и многихъ другихъ городовъ; онъ направилъ на добрый націо-
нальный путь офицеровъ-молдаванъ; онъ создалъ Кишиневскій Центральный
Комитетъ, который затѣмъ организовалъ молдавскіе когорты и въ послѣднее
время Молдавскіе полки. Сегодня, когда стараніемъ солдатъ открывается Сфатулъ
Цэрій, Одесскій Комитетъ считаетъ себя счастливымъ, что можетъ передать всю
отвѣтственность за будущее народа въ руки Сфатулъ Цэрій, которому онъ будетъ
оказывать всевозможную поддержку. Въ заключеніе ораторъ отъ имени Одесскаго
Комитета желаетъ Сфатулъ Цэрій согласія и успѣха.
Затѣмъ студентъ Валуца, делегатъ Одесскаго Студенческаго Общества «Воз-
рожденіе» обращается къ Собранію съ слѣдующими словами: «Господа депу-
таты Перваго Бессарабскаго Парламента. Я привѣтствую Васъ отъ имени студен-
товъ-молдаванъ, которые несказанно рады, что получили возможность видѣть
собственными глазами въ этотъ великій день, какъ наша страна организуется на
началахъ, о которыхъ такъ долго мечтали лучшіе сыны нашего народа. Студен-
ты-молдаване отлично сознаютъ тѣ тяжелые обязанности, которыя вы взяли на
себя и съ своей стороны обѣщаютъ приложить всѣ усилія, чтобы привести нашу
дорогую Бессарабію къ счатью». Въ заключеніе ораторъ отъ имени Одесскаго Сту-
денческаго Общества «Возрожденіе» возглашаетъ: «Да здравствуетъ Сфатулъ
Цэрій! Да здравствуетъ Бессарабія!»
Послѣ это слово было предоставлено архимандриту Гурію, представителю
молдавскаго духовенства. Появленіе его на трибунѣ было встрѣчено аплодисмен-
тами. Его Высокопреподобіе обратилось къ собранію съ слѣдующими словами:
«Г. Предсѣдатель и г.г. депутаты. Приношу Вамъ свои искреннія поздравленія.
Депутаты-молдаване… какое красивое новое слово, незнакомое до сихъ поръ.
/Аплодисменты/. Какъ представитель духовенства я отъ души желаю Вамъ всего
наилучшаго. Молдавское духовенство подвергалось большимъ притѣстненіямъ
въ прошломъ; оно больше страдало отъ царизма нежели другіе классы. Священное
Писаніе говоритъ, что слово Божье должно быть свободно, но въ Россіи оно было
не свободно для духовенства. Мы изучали въ школахъ не тотъ языкъ, который
долженъ былъ насъ спасти, но тотъ, который велъ насъ къ рабству. Шестнадцать
лѣтъ мы учились и когда затѣмъ отправлялись въ села, чтобы просвѣщать народъ,
мы убѣждались, что у насъ нѣтъ полезныхъ знаній. Тѣ, которые стремились быть
полезными народу, должны были начать учиться сначала. Свобода, равенство и
братство, эти христіанскіе принципы, въ дѣйствительности въ жизни цервки до
сихъ поръ не ощущались. Я надѣюсь, что съ настоящаго момента духовенство
сможетъ быть истиннымъ руководителемъ народа. Сфатулъ Цэрій, въ кото-
ромъ сегодня безконечное число разъ мы слышали обращеніе къ Богу, поможетъ
укрѣпить власть въ странѣ, установить благодѣтельный миръ и истинно христіан-
скую жизнь». Эти пожеланія выражаетъ не только духовенство, но и семинарія
и всѣ бессарабскія духовныя школы, отъ имени которыхъ архимандритъ Гурій
желаетъ успѣха Бессарабіи и Сфатулъ Цэрій.
Послѣ это произноситъ рѣчь на молдавскомъ языкѣ представитель желѣзнодо-
рожныхъ служащихъ, заявляя, что служащіе Бессарабіи окажутъ Сфатулъ Цэрій
всевозможную поддержку въ дѣлѣ организаціи молдавской націи и заключаетъ
словами: «Да здравствуетъ Бессарабія, воскресшая изъ мертвыхъ! Да здравству-
етъ Сфатулъ Цэрій!»
119
 Далѣе слѣдуетъ рѣчь делегата партіи соціалистовъ-революціонеровъ молда-
ванъ, деп. И. Буздугана, который говоритъ: «Сегодня воскресеніе изъ мертвыхъ
нашего молдавскаго народа. Болѣе ста лѣтъ мы страдали подъ игомъ царизма, но
сегодня и въ нашей жизни засіяло солнце свободы. Отнынѣ оно будетъ сіять вѣчно.
Въ теченіе цѣлаго вѣка мы не имѣли ни одного дня, похожаго на сегодняшній.
Сегодня денъ введенія во храмъ. Сегодня наша Бессарабія, какъ невинный мла-
денецъ входитъ, какъ во храмъ, въ новую эру своей жизни. Царизмъ изгналъ нашъ
языкъ, искалѣчивъ нашу душу; въ церкви и школахъ нашъ языкъ притѣснялся, но
вотъ теперь вѣчная правда воскресла, потому что духъ не можетъ быть закованъ
въ цѣпи. Языкъ нашъ не былъ истребленъ и духъ нашъ не былъ умерщвленъ. Онъ
сохранился въ нашихъ элегіяхъ, въ нашихъ народныхъ легендахъ и ск[аз]кахъ; онъ
сохранился въ нашихъ обращеніяхъ къ Богу. Когда сегодня въ церкви я услышалъ
богослуженіе на нашемъ древнемъ языкѣ23 и увидѣлъ тамъ возвышающимся нашъ
національный флагъ, я подумалъ: отнынѣ и наша звѣзда возсіяла и будетъ сіять
вѣчно; языкъ же нашъ не будетъ подвергаться преслѣдованіямъ, какъ раньше. Ибо,
поистинѣ, нашъ народъ былъ до сихъ поръ подобенъ заступу, о которомъ поэтъ
Гога говоритъ: „Ты гнулся землю всѣхъ копая, землей своей не обладая”24. Будемъ
же отнынѣ мы самостоятельно руководить своей жизнью и своей судьбой. И да
поможетъ Богъ нашимъ заднѣстровскимъ и закарпатскимъ братьямъ увидѣть
свою мечту и автономію осуществленными, какъ сегодня мы видимъ свою. Мы
должны войти въ тѣсное единеніе съ заднѣстровскими братьями; мы не должны
допустить ихъ гибели, но должны оказать имъ помощь. Пусть насъ не устрашаютъ
тѣ трудности, которыя намъ встрѣтятся; мы должны быть, какъ кремень, который
при ударѣ о немъ стали даетъ искру. Будемъ же работать, чтобы быть свѣтомъ для
всѣхъ народовъ, съ которымъ живемъ вмѣстѣ и съ которыми должны жить въ вза-
имномъ пониманіи. Если мы будемъ такъ поступать, то наша страна будетъ счаст-
ливой страной. Отъ искренняго сердца желаю ей блестящаго будущаго. Да здрав-
ствуетъ Сфатулъ Цэрій и всѣ національности, представленныя въ немъ!»
Штабсъ-Капитанъ Богосъ25, делегатъ Военнаго молдавскаго комиссаріата при
Сфатулъ Цэрій обращается къ Собранію съ слѣдующими словами: «Брат[ья].
Сегодня съ нашихъ глазъ спала послѣдняя пелена. Теперь нашъ взоръ яс[енъ]. Съ
сегодняшняго дня мы спасены отъ тяжелаго вѣкового рабства царизма. Въ сей день
душа молдаванина заиграла лучами свѣта драгоцѣенныхъ камн[ей]. Драгоцѣнныя
камни – это вы, г.г. депутаты. Отъ имени Военнаго комиссарі[ата] возглашаю: Мно-
гія лѣта. Мы, временный комиссаріатъ, до сихъ поръ заботились о солдатахъ-мол-
даванахъ, которые приходили къ намъ и просили пріютить ихъ. До сихъ поръ мы
защищали много другихъ странъ; теперь мы хотимъ защищать свою родину, кото-
рая намъ дороже всего. Этихъ желанныхъ солдатъ для защиты страны отъ опас-
ности мы собрали подъ національнымъ флагомъ въ молдавскіе полки. Отнынѣ
высокая обязанность собиранія всѣхъ молдаванъ со всей Россіи въ молдавскіе
національные полки переходитъ въ руки Сфатулъ Цэрій. Вы должны осуществить
всѣ мечты нашего народа. Пріймите спѣшныя мѣры къ созыву всѣхъ молдаванъ
на родину. Вѣдь такъ долго они мечтали видѣть свой народъ свободный. Отнынѣ
мы свободны. Отнынѣ вашъ голось долженъ зазвучать по всему свѣту, призывая:
Слетайтесь витязи родные, свободы солнце возсіяло. И знамя взвилося бойцовъ
въ сей день великій возрожденья… Слетайтесь всѣ со всѣхъ концовъ. Чтобъ вновь
отчизнѣ возвратить, что намъ по праву надлежитъ26. Собирайтесь же братья, со
всей Россіи, собирайтесь и помогите намъ [за]воевать свободу молдавской куль-
туры, которой мы не видимь до сихъ [поръ]».
Рѣчь Штабсъ-Капитана Богоса была покрыта бурными аплодисментами.
120
 Послѣднимъ изъ ораторовъ выступилъ г. Трофимъ, который произнесъ рѣчь
отъ имени крестьянскаго съѣзда Бѣлецкаго уѣзда, состоявшагося 19 ноября с.г.:
«Я уполномоченъ, братья, сообщить, что крестьяне возлагаютъ большія надежды
на Сфатуль Цэрій. Эта надежда создастъ счастье народа. До сихъ поръ въ Россіи
было очень скверно; отнынѣ должно быть иначе: мы всѣ должны нести тяжести
политической и экономической жизни. Идеи права и справедливости должны
быть осуществлены Сфатулъ Цэрій. Съ своей стороны мы окажемъ ему всевоз-
можную поддержку. Но онъ долженъ непремѣнно прійти на помощь крестьянамъ,
которые находятся въ крайне тяжеломъ положеніи. Въ Бѣлецкомъ уѣздѣ есть два
казацкихъ полка, которые въ своихъ комитетахъ вынесли резолюцію, что до тѣхъ
поръ не прекратятъ творить безобразія, пока ихъ не отпустятъ домой. Что оста-
нется отъ нашихъ крестьянъ, если мы ихъ оставимъ въ когтяхъ враговъ. Въ насто-
ящій моментъ всѣ ждутъ помощи отъ Сфатулъ Цэрій. Помогите же имъ, братья, въ
ихъ большой бѣдѣ и не забывайте объ нихъ и потомъ. Посвѣщайте ихъ и вы будете
имѣть въ нихъ самую большую силу, которая приведетъ Бессарабію къ счастью».
По окончаніи привѣтствій Предсѣдатель И.К. Инкулецъ предложилъ почтить
вставаніемъ память прежнихъ борцовъ за блага народа и въ числѣ ихъ бессарабцевъ
Мурафу и Годорожу, погибшихъ отъ рукъ злодѣевъ. Всѣ присутствующіе встали.
Въ заключеніе Предсѣдатель обратился къ Собранію съ рѣчью, въ которой ука-
залъ, что Сфатулъ Цэрій началъ свою дѣятельность при счастливомъ предзнамено-
ваніи: «Солнце намъ свѣтило цѣлый день. Да не потухнетъ этотъ свѣтъ для насъ
никогда. Мы слышали привѣтствія отъ различныхъ группъ и организацій и въ
этихъ привѣтствіяхъ сквозило желаніе работать совмѣстно съ нами. Всѣ воодушев-
лены желаніемъ поддержать насъ. Будемъ же вмѣстѣ работать и добьемся своего.
Послѣ этого Предсѣдатель объявляетъ первое засѣданіе Сфатулъ Цэрій закры-
тымъ. Засѣданіе закрывается въ 8 часовъ 15 минутъ вечера.

Председатель: Ив. Инкулец

[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, ff. 1–14v.]

Note și comentarii

1 Pe coperta veche a dosarului cu nr. 21 din fondul 727 (inv. 2) al Arhivei Naționale a Republicii
Moldova, care conține prima parte a proceselor-verbale ale Sfatului Țării, sînt făcute cu mîna
următoarele însemnări. Sus: „19 Maiu 1929”. La mijloc: „Dosar cu Procesele-verbale ale Sfatului
Țării moldovenești din Chișinău”. Și jos: „Cumpărat prin d-l Șt. Cioban, la 22 Maiu 1929”. Se
observă însă foarte bine că cuvîntul „prin” a fost scris peste cuvîntul „dela”, ceea ce sugerează că
documentele au putut să nu fie cumpărate direct de la Șt. Ciobanu, cum s-a susținut uneori, el
rămînînd a fi considerat doar intermediar între cel care le-a vîndut și care rămîne un necunoscut,
și Academia Română care le-a cumpărat. În cartea-document O pagină din istoria Basarabiei, ai
cărei autori nu se cunosc cu exactitate și pot fi doar presupuși, citim că în momentul în care s-a
adunat informația pentru scrierea ei, adică în prima jumătate a anului 1919, acest proces-verbal
se afla în dosarul cu nr. 3 (vol. I, partea I). Prin urmare, primul proces-verbal al ședințelor în plen
ale SŢ era precedat de alte două dosare, care, probabil, conțineau documentele Congresului mili-
tarilor moldoveni și ale Biroului de organizare a SȚ, chiar dacă în aceeași sursă procesele-verbale
ale Biroului sînt uneori citate aparte.

121
 2 Aceste cuvinte ale episcopului Gavriil arată că ideea autonomiei Basarabiei se afirmase în opinia
publică a ținutului încă înainte de convocarea SŢ, de vreme ce chiar și un stîlp al vechiului regim
țarist, cum fusese acest ierarh, era nevoit să vorbească despre ea.
3 E vorba de Mihail Berezovschi, preot, compozitor și dirijor, care în momentul deschiderii SŢ era
conducător al corului catedralei arhiepiscopale din Chișinău.
4 Imnul nu vizează România, ci pe român, și adevăratul său titlu este „Deșteaptă-te, române!”.
5 În scurta relatare despre acest eveniment, publicată cu titlul „Primul parlament popular al Basara-
biei” în primul număr al ziarului Sfatul Țării, organul de presă oficial al noului organ de stat,
aceste cuvinte nu sînt reproduse, ci se conține doar fraza succintă: „Deschide Sfatul Țării deputa-
tul cel mai în vîrstă dintre moldoveni, N.N. Alexandri”: Sfatul Țării, 24 noiembrie 1917.
6 În cartea-document O pagină din istoria Basarabiei se spune că Inculeț a fost „ales cu o sută cinci
glasuri” (p. 175), de unde deducem că la acea ședință nu au fost prezenți toți cei 150 de deputați
desemnați de Biroul de organizare a Sfatului Țării. De altfel, nu avem nicio mărturie sigură că
Parlamentul ar fi întrunit în vreo ședință 150 de deputați. Unele scrieri preocupate de istoria SȚ
sugerează că Biroul ar fi contat, pentru prima ședință, pe cca o sută de deputați (V. Popovschi,
Biroul…, p. 46), dar în procesul-verbal din 10 noiembrie 1917 al instituției, la care se face trimi-
tere, această cifră este menționată nu ca una absolută, în sensul că mai mulți deputați nu ar fi
putut fi prezenți, ci în calitate de condiție minimă pentru ca SŢ să-și fi putut deschide lucrările:
v. I. Țurcanu, Unirea…, p. 94–96. Se știe că 105 fusese numărul stabilit de Biroul de organizare a
SȚ doar pentru moldovenii care urmau să facă parte din parlamentul basarabean (ibid., p. 90), ceea
ce ne face să presupunem că alcătuitorii cărții O pagină… au confundat această cifră cu numărul
total ai membrilor SȚ. În unele studii se dă cifra de 98 de deputați prezenți la prima ședință a SȚ:
I. Levit, Moldavskaja respublika…, p. 22 (se face trimitere la fondul 727). I. Inculeț menționează
95 de deputați: O revoluție trăită, p. 109.
7 Informația din ziar relatează astfel acest moment: „Deputata femeilor moldovence, E.V. Alis-
tar-Balan, îi pune o frumoasă panglică națională tricoloră”: Sfatul Țării, 24 noiembrie 1917.
8 Cuvîntul „anarhie” se referă la pogromurile la care se dedau în acea vreme în Basarabia soldații
din armata rusă și care, sub influența propagandei revoluționare bolșevice, dezertau în masă de pe
Frontul Român. Anarhie însemna jafurile și dezordinile provocate de aceste mase de soldați, peste
tot pe unde treceau și unde staționau, precum și instigarea țăranilor la ocuparea și distrugerea
marilor proprietăți funciare. Vezi și procesele-verbale ale ședințelor din 22 și 23 noiembrie 1917.
9 Deși Sfatul Țării fusese convocat, în condițiile unei situații revoluționare extrem de tensionate, pe
largi baze democratice, fiind reprezentate în el toate categoriile sociale ale populației, toate etniile,
formațiunile politice, grupurile profesionale etc., totuși în acel moment predomina convingerea că
legitimarea sa deplină urma să se afirme prin realizarea unui larg scrutin popular, în temeiul căruia
SŢ, devenit organ de stat permanent, urma să obțină statut de adunare constituantă. Cuvîntarea
lui Inculeț tinde să exprime această stare de spirit a societății basarabene din acel moment.
10 Denumire și, totodată, slogan al unei foarte cunoscute organizații revoluționare narodniciste
rusești din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, care avea drept obiective fundamentale realiza-
rea libertăților democratice și împroprietărirea țăranilor cu pămînt. Preluarea acestei frazeologii
de revoluția rusă din 1917, inclusiv de revoluționarii basarabeni, căuta să sublinieze, așa cum face
și Inculeț în această cuvîntare, tradiția revoluționară orientată cu precădere spre satisfacerea dole-
anțelor țărănimii care constituia majoritatea zdrobitoare a populației fostului imperiu rus.
11 Adică Republica Democratică Moldovenească sau Republica Democratică a Basarabiei, cum se
exprimă oratorul puțin mai sus.
12 Discursul lui Inculeț a fost reprodus integral în ziar: Sfatul Țării, 24 noiembrie 1917. Examinat în
raport cu întreaga activitate a SŢ, pe toată durata existenței acestuia, discursul său, deși nu e foarte
mare, se arată magistral, și nu doar pentru definirea sarcinilor care stăteau atunci în fața deputați-
lor, ci mai cu seamă pentru relația primului legislativ basarabean cu contextul său istoric.

122
13 Ziarul Sfatul Ţării nu reproduce celelalte discursuri, în schimb publică integral declarațiile și
„hiritisirile” unor formațiuni politice, ostășești, etnice, organizații profesionale, instituții, socie-
tăți etc. care activau pe atunci în Basarabia, dar și ale`altora din afara ținutului, mai ales în cazul
militarilor, și care exprimă atitudinea pozitivă sau chiar entuziastă, după caz, a acestora față de SŢ.
14 E vorba de Comitetul Central Militar Moldovenesc, cel care o lună mai devreme organizase Con-
gresul militarilor moldoveni care avea să adopte hotărîrea de a convoca Sfatul Țării.
15 Traducere liberă, nu tocmai exactă, a versurilor lui Alecsandri: Unde-i unul nu-i putere/ La nevoi
și la durere./ Unde-s doi puterea crește/ Și dușmanul nu sporește.
16 Acest cuvînt sugerează că evreii basarabeni care operau cu astfel de noțiuni erau veniți aici din
Polonia, poate și din unele regiuni învecinate acesteia.
17 Aluzie la faptul că întemeietorii Moldovei erau veniți din Ardeal. Reacția asistenței la această
aluzie, formulată dezinvolt și, în fond, greșit, este relevantă pentru climatul intelectual, ideologic
și politic din Sfatul Țării. Bineînțeles, aserțiunea cum că moldovenii ar fi originari din Ardeal
este complet eronată. Merită însă a fi reținut faptul că, în mod paradoxal, această afirmație a fost
întîlnită cu „aplauzele prelungite” ale unei asistențe eterogene, compuse, în afară de moldoveni cu
sentimente românești, de mulți minoritari manifest refractari la ideea românească. Evident, cei
dintîi o făceau din conștiința originii lor comune cu ceilalți români, ignorînd, fără să știe sau fără
să-și dea seama, că nu veniseră de nicăieri, ci erau originari la ei acasă, pe cînd minoritarii, în orice
caz, o parte a acestora, salutau ideea că moldovenii din Basarabia nu erau autohtoni și că își aveau
originea în afara acestui teritoriu.
18 Vezi nota 4.
19 Menționarea orașului transilvănean Alba-Iulia, ca loc unde la 1 decembrie 1918 urma să fie ridicat
tricolorul tuturor românilor, cu ocazia încheierii procesului de unire a provinciilor istorice româ-
nești la sfîrșitul Primului Război Mondial, pare să fie o mărturie sigură că, în forma lor definitivă,
procesele-verbale au fost redactate după acea dată. După dispariţia Sfatului Ţării, Comisia de
lichidare a acestuia i-a încredinţat lui Ion Buzdugan redactarea proceselor-verbale ale ședinţelor în
plen ale SŢ (ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 77, f. 34), ceea ce poate presupune că textele respective
au putut fi „ajustate” pe alocuri în corespundere cu realităţile momentului redactării, precum și cu
convingerile și interesele redactorului.
20 Numele adevărat este Gheorghe Buruiană.
21 Acest nume se întîlnește mai sus și se referă la o altă organizație. Evident, e o greșeală a alcătuito-
rului procesului-verbal.
22 În text e scris greșit И. Гафенко.
23 Conform variantei în română a acestui proces-verbal, publicată de Șt. Ciobanu, Buzdugan a
folosit expresia „limba noastră veche”: Șt. Ciobanu, Unirea Basarabiei, p. 176. Aici, termenul
rusesc «древний» poate crea confuzii. Vezi și O pagină…, p. 177.
24 Versurile în original ale lui Goga: Te-ai frînt de glia tuturora,/ Dar n-ai săpat moșia ta. După toate
aparențele, traducerea lor în rusă a fost făcută de Buzdugan.
25 E vorba de Dimitrie Bogos, nu de fratele său, Vlad, student, care avea să devină membru al SŢ mai
tîrziu.
26 Iată aceste versuri în original, de la începutul poemului La arme al lui Șt. Octavian Iosif: Veniți,
viteji apărători ai țării,/ Veniți că sfînta zi a răsărit,/ E ziua mare a reînălțării/ Drapelului de
gloanțe zdrențuit./ Veniți din toate unghiurile zării/ Să cucerim ce-avem de cucerit.

123
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 22-го ноября 1917 года № 2

Засѣданіе открывается въ 12 час. 30 минутъ подъ предсѣдательствомъ

И.К. Инк улец а при секретарѣ С. Голбанѣ1.
Въ началѣ засѣданія слово предоставляется нѣкоторымъ представителямъ орга-
низацій и членамъ Сфатулъ Цэрій для привѣтствія и внѣочередныхъ заявленій.
Представитель 6-ой арміи, солдатъ Кобасовъ привѣтствуетъ Сфатулъ Цэрій отъ
имени 6-ой арміи и, желая ему дружной, плодотворной работы, обращается къ Сфа-
тулъ Цэрій, какъ Высшему Краевому Совѣту Бессарабіи съ просьбой помочь 6-ой арміи
продовольствіемъ, такъ какъ она изъ центра Россіи ничего не получаетъ, а довольству-
ется только тѣмъ, что достаетъ въ районѣ Измаильскаго и Кагульскаго уѣздовъ.
Ораторъ находитъ, что если Сфатулъ Цэрій пошлетъ своихъ агитаторовъ въ эти
уѣзды, несомнѣнно крестьяне дадутъ 6-ой арміи продовольствіе, въ которомъ она
такъ нуждается.

Губернскій Комиссаръ Временнаго Правительства, Кристи горячо привѣт-

ствуетъ Сфатулъ Цэрій и подчиняется ему.
Затѣмъ проситъ назначить особую Комиссію, которой поручить принять
рѣшительно всѣ мѣры къ тому, чтобы прекратить анархію въ сѣверной части Бес-
сарабіи.
Комиссаръ Временнаго Правительства Бѣлецкаго уѣзда присоединятеся къ
заявленію Губернскаго Комиссара и подробно описываетъ ужасное анархическое
состояніе сѣверной части Бессарабіи; также убѣдительно проситъ Сфатулъ Цэрій
принять всѣ мѣры къ прекращенію анархіи.
Комиссаръ Временнаго Правительства Кишиневскаго уѣзда всецѣло присое-
диняется къ заявленіямъ предыдущихъ комиссаровъ.
Онъ проситъ принять мѣры къ урегулированію жизни въ уѣздѣ, указывая на
то, что въ Кишиневскомъ уѣздѣ недоразумѣнія происходятъ, главнымъ образомъ,
на земельной почвѣ; онъ проситъ разрѣшить земельный вопросъ, какъ его предрѣ-
шили революціонно-демократіческія организація, т.е., чтобы земля была передана
въ руки земельныхъ Комитетовъ.
Далѣе представитель Сорокскаго Земства привѣтствуетъ Сфатулъ Цэрій.
Внѣочередное заявленіе дѣлаетъ членъ Сфатулъ Цэрій, представитель болга-
ро-гагаузовъ Новаковъ, который говоритъ, что болгаро-гагаузы организуютъ, съ
разрешенія Штаба Одесскаго Военнаго Округа, конныя сотни и спрашиваетъ,
какъ имъ быть дальше съ этимъ вопросомъ.
Предсѣдатель разъясняетъ, что болгаро-гагаузскія войсковыя части должны
войти въ сношеніе съ Главнымъ молдавскимъ Военнымъ Комиссаріатомъ.
Главный Комиссаръ по военнымъ дѣламъ2 заявляетъ представителю болга-
ро-гагаузовъ, что этотъ вопросъ рѣшится 23-го ноября въ Комиссаріатѣ.
Затѣмъ выясняется, что въ Главный Военно-Молдавскій Комитетъ войдутъ
представители и другихъ національностей.
Засѣданіе переходитъ къ обсужденію программы дня.
На очереди выборы остальныхъ членовъ временнаго Президіума.
124
 Представитель евреевъ, Коварскій заявляетъ отъ имени соціалъ-революціон-
ныхъ еврейскихъ организацій, что, въ виду того, что еще не всѣ евреи3 избраны въ
Сфатулъ Цэрій, они временно воздерживаются отъ участія въ Президіумѣ.
Вопросъ о предоставленіи мѣста въ Президіумѣ болгаро-гагаузамъ временно
оставленъ открытымъ.
Схема конструкціи Президіума, составленная Организаціоннымъ Бюро, при-
нимается: предсѣдатель – молдаванинъ, 1-й товарищъ предсѣдателя – украинецъ,
2-й товарищъ предсѣдателя – молдаванинъ, 1-й секретарь – молдаванинъ, 2-й –
еврей, 3-й – великоросъ, 4-й – малыхъ національностей и 5-й – молдаванинъ4.
Всѣ 8 членовъ Президіума пользуются правомъ рѣшающаго голоса.
Выборы 2-го секретаря отъ евреевъ отложены до 23-го ноября.
Н.Н. Кодрянъ единогласно избранъ архитекторомъ Дворца и распорядите-
лемъ зала засѣданій.
Всѣхъ секретарей наименовать секретарями, а не помощниками секретаря и
различать по номерамъ.
Выборы 1-го товарища отъ украинцевъ отложены на 23-е ноября.
Избранными въ члены Президіума оказались: вторымъ товарищемъ пред-
сѣдателя – П.Н. Халиппа, /76 избират. и 2 неизбират./ 1-мъ секретаремъ –
Б.М. Епури, /78 избират. и 1 неизбират./ 4-мъ секретаремъ – Мисирковъ /73 изб. и
4 неизб./ и 5-мъ секретаремъ – И.А. Буздуганъ /73 изб. и 3 неизб./5.
Избранные члены Президіума вступаютъ въ исполненіе своихъ обязанностей.
Сегодня вечерняго засѣданія постановлено не устраивать.
Украинская фракція и меньшинства просятъ въ программу слѣдующаго
засѣданія поставить первымъ пунктомъ вопросъ о борьбѣ съ анархіей и о продо-
вольствіи Бессарабіи. Предложеніе принимается.
Далѣе Собраніе переходитъ къ вопросу о комиссіяхъ6 и постановляетъ, что
въ комиссіяхъ, кромѣ избранныхъ членовъ, могутъ принимать участіе съ правомъ
совѣщательнаго голоса всѣ депутаты Сфатулъ Цэрій; комиссіи имѣютъ право при-
глашать экспертовъ.
23-го ноября комиссіи засѣдаютъ съ 11 час. утра.
По вопросамъ о борьбѣ съ анархіей и о продовольствіи должны выступить
опредѣленные ораторы отъ фракцій.
Избраны: Которосъ, Кристи, Криганъ, Домусчи, Новаковъ – въ комиссі[яхъ]
для обобщенія матеріала по вопросамъ о борьбѣ съ анархіей и о продовольствіи.
Санкціонирована редакціонная комиссія Организаціоннаго Бюро, въ кото-
рую входятъ: Александри, Халиппа, Могилянскій, Костинъ, Алистаръ и допол-
нительно избраны: Криганъ, Мисирковъ, Прахницкій и Курдиновскій.
При разсмотрѣніи вопроса о продовольствіи рѣшено пригласить на засѣданіе
Г. Мими7, членовъ Продовольственной Управы8 и представителей Кассъ Мелкаго
Кредита.
Въ другія комиссіи были избраны слѣдующія лица:
Въ мандатную: Прахницкій, Кодрянъ, Кіорескулъ, Караушъ, Полятынчукъ,
Ботнарюкъ, Синадино, Киркоровъ, Дуткевичъ, Альмендингеръ, Новаковъ и
Домусчи.
Въ декларативную и статутную: Цанцу, Ерханъ, Халиппа, Пеливанъ, Криганъ,
Буруянъ, Суручанъ, Костинъ, Iонко, Маре, Александри, Кожокарь, Буздуганъ,
Кочаръ, Кристи, Комендантъ, Ботнарюкъ, Старенькій, Дуткевичъ, Киркоровъ,
Синадино, Лешъ, Новаковъ, Мисирковъ, одинъ отъ великоросовъ /не избранъ/
и два отъ еврейской націи /не избраны/.
125
 Въ административную: Гроппа, Пеливанъ, Ерханъ, Iонко, Суручанъ, Старень-
кій, Никитюкъ, Синадино, Киркоровъ, Дуткевичъ, Стояновъ, Карра, Лешъ, 1 ве-
ликоросъ /не избранъ/, 1 еврей /не избранъ/.
Въ наказную: Буздуганъ, Буруянъ, Пеливанъ, Кодрянъ Петръ.
Слѣдующее засѣданіе назначено на 23-е ноября въ 17 часовъ. Засѣданіе закры-
вается въ 16 часовъ 50 минутъ9.

Предсѣдатель Сфатулъ Цэрій: Ив. Инкулец

Секретаръ Сфатулъ Цэрій: Б. Епури
I. Buzdugan
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, ff. 15–16v.]

Note și comentarii

1 Ștefan Holban era secretar al Biroului de Organizare a SŢ, de aceea, pînă la alegerea Prezidiului, a
îndeplinit și funcțiile de secretar al Parlamentului.
2 E vorba de Dimitrie Bogos.
3 Evident, sînt vizate toate organizațiile evreiești, nu toată populația evreiască.
4 Întrucît această informație nu se află în procesele-verbale ale Biroului de organizare a SŢ, e de pre-
supus că Biroul a activat și după data de 21 noiembrie 1917, așa cum rezultă, în parte, și din acest
proces-verbal.
5 Aceste date par să sugereze că la ședință au participat aproximativ 80 de deputați, din 150, acesta
din urmă fiind numărul stabilit de Biroul de organizare a SŢ în ședința sa din 6 noiembrie 1917.
6 Sînt avute în vedere comisiile de lucru ale parlamentului, inclusiv trei provizorii, dintre care două
urmau să examineze chestiunea anarhiei și a aprovizionării Basarabiei cu produse alimentare, iar
cea de-a treia viza activitatea Biroului de organizare a SŢ.
7 K.A. Mimi, moșier, fost Comisar al Guvernului Provizoriu în Basarabia, președinte al Comitetu-
lui gubernial pentru aprovizionare cu produse alimentare.
8 Upravele alimentare au fost înființate de Guvernul Provizoriu în martie 1917 pentru asigurarea
armatei și a orașelor cu produse de hrană pe timp de război.
9 Conținutul procesului-verbal din arhivă este aproape identic cu cel publicat în ziarul Sfatul Țării
(26.11.1917), ceea ce ne face să presupunem că notițele despre ședință au fost luate de o singură
persoană, care le-a transmis spre publicare. Este exclus ca procesul-verbal din arhivă să fi fost copiat
ulterior după materialul din ziar, deoarece documentul de arhivă este semnat de președintele
I. Inculeț și de secretarii B. Epure și I. Buzdugan.

126
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 23-го ноября 1917 года № 3

Засѣданіе началось въ 5 час. 55 мин. вечера1 подъ предсѣдательствомъ

И.К. Инкулеца и при слѣдующемъ составѣ президіума: второмъ товарищѣ пред-
сѣдателя П.Н. Халиппѣ, первом секретарѣ Б.М. Епури, четвертомъ секретарѣ
К.П. Мисирковѣ и пятомъ И. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
1. Борьба съ анархіей и
2. Продовольственный вопросъ.

Въ началѣ засѣданія слово было предоставлено гражданину Пальчиковскому,

который, какъ бывшій военный комисаръ Временнаго Правительства, отъ имени
Комиссаріата привѣтствовалъ Сфатулъ Цэрій и пожелалъ ему успѣшной дѣятельно-
сти. Затѣмъ предсѣдатель заявляетъ, что, хотя заявленія, не поставленныя предвари-
тельно на повѣстку, не допускаются и не разсматриваются собраніемъ, онъ долженъ
сдѣлать исключеніе для ротмистра Чижевскаго, вносящаго срочный законопроектъ
о реорганизаціи военнаго Комиссаріата. Ротмистръ Чижевскій всходитъ на трибуну
и знакомитъ собраніе съ мотивами, вызывающими реорганизацію военнаго Комис-
саріата, сообщаетъ общій духъ реформы и постатейно передаетъ содержаніе законо-
проекта. Онъ говоритъ, что работа Комиссаріата, которая состоитъ исключительно
въ технической организаціи формируемыхъ войсковыхъ частей, ни въ коемъ случаѣ
не можетъ быть колегіальной, а потому Комиссаріатъ находитъ подобную работу
непродуктивной, медленной и безотвѣтственной. По прочтеніи докладчикомъ тек-
ста, открываются пренія по законопроекту въ его цѣломъ.
Членъ Сфатулъ Цэрій Прахницкій горячо отстаиваетъ преобразованіе Комис-
саріата и необходимость подчиненія его одному учрежденію Сфатулъ Цэрій,
иначе, если комиссаріатъ будетъ подчиненъ не одному учрежденію, а десяти орга-
низаціямъ, то и работа дѣлается невозможной и отвѣтственность распыляется.
Деп. Скобіола разъясняетъ предлагаемый Чижевскимъ законопроектъ и ука-
зываетъ на необходимость единоличнаго, а не коллегіальнаго исполнительнаго
органа.
Поступаетъ предложеніе о прекращеніи преній по общему законопроекту и
переходѣ къ постатейному его разсмотрѣнію.
Деп. Спивакъ предлагаетъ продлить пренія и дать возможность высказаться
всѣмъ желающимъ по столь важному вопросу.
Деп. Халиппа высказывается за прекращеніе преній и за переходъ къ постатей-
ному чтенію.
Деп. Ерханъ противъ прекращенія преній.
Деп. Кристи поддерживаетъ необходимость реформы Комиссаріата, но гово-
ритъ, что не слѣдуетъ выдѣлять эту реформу отъ реформированія всего управленія
Бессарабіи; онъ находитъ, что нужно поставить всѣхъ Директоровъ2 въ одинако-
выя правовыя условія и высказывается противъ избранія военнымъ комиссаромъ
себѣ помощниковъ.
127
 Поступило предложеніе о прекращеніи записи ораторовъ. Принято.
Деп. Паскалуца поддерживаетъ проектъ, считая, что исполнитель, персо-
нально отвѣтственный предъ Сфатулъ Цэрій, – въ настоящее время единствен-
ный выходъ изъ тяжелаго положенія.
Деп. Ерханъ считаетъ, что Комиссаріату придется существовать не 1-2 дня, а
минимумъ недѣли двѣ, три, т.е. до тѣхъ поръ, пока не будутъ учреждены органы
управленія3. «Нечего бояться, говоритъ ораторъ, единовластія. Въ часъ спасенія
Бессарабіи не время совѣтоваться, а нужно дѣйствовать. Прошло время выносить
большевистскія резолюціи. Не на мѣсяцъ, на годъ вручимъ власть лицу, которое
поддержитъ порядокъ, все объединить. Мы всѣ /національности/ должны объе-
диниться; пора покончить съ товариществомъ».
Деп. Маре предлагаетъ не бояться единоличности военнаго комиссара: – Мы,
военные, передаемъ военную власть одному изъ нашей среды, именно тому, кото-
раго считаемъ наиболѣе достойнымъ и вмѣняемъ ему въ обязанность установить
порядокъ и спокойствіе въ странѣ, а если онъ перестанетъ идти по намѣченному
нами пути, то мы его этой власти лишимъ.
Деп. Комендантъ считаетъ, что всѣмъ ясно что коллегіальность въ военномъ
дѣлѣ не цѣлесообразна. Въ проектѣ, по его мнѣнію, нѣтъ указаній, нѣтъ пункта,
который указывалъ бы, на какихъ началахъ строится молдавская армія, нѣтъ ука-
заній, что армія строится на демократическихъ началахъ.
Поступаетъ предложеніе о прекращеніи преній и переходѣ къ постатейному
разсмотрѣнію законопроекта – принято.
Докладчикъ ротмистръ Чижевскій читаетъ п. 1: «Сфатулъ Цэрій избираетъ
главнаго военнаго комиссара временно, до созданія военнаго Директоріата и пер-
сонально отвѣтственнаго только передъ верховнымъ органомъ Бессарабіи, отъ
котораго онъ получаетъ директивы въ своей деятельности».
Деп. Спивакъ спрашиваетъ, каковы будутъ взаимоотношенія между комисса-
ромъ Сфатулъ Цэрій и комиссаромъ Временнаго Правительства или центральной
властью.
Предсѣдатель отвѣчаетъ, что на вопросъ Спивака сейчасъ, до сконструиро-
ванія органовъ мѣстной власти, отвѣта невозможно дать.
Деп. Спивакъ предлагаетъ измѣнить п. 1 въ томъ смыслѣ что военный комис-
саръ Сфатулъ Цэрій по общимъ вопросамъ долженъ быть подчиненъ не только
Сфатулъ Цэрій, но и начальнику фронта4.
Деп. Чижевскій считаетъ излишнимъ измѣнять редакцію 1-го пункта въ виду
существованія добрыхъ взаимоотношеній между комиссаромъ Сфатулъ Цэрій и
румынскимъ фронтомъ.
Деп. Ерханъ заявляетъ что нынѣшнія отношенія между комиссаромъ Сфатулъ
Цэрій и румынскимъ фронтомъ могутъ измѣниться, и тогда военный комиссаръ
долженъ быть тѣмъ лицомъ, которому должны подчиняться всѣ, а онъ въ свою
очередь, будетъ подчиненъ Сфатулъ Цэрій. Предлагаетъ слѣдующую поправку:
«Главнымъ военнымъ комиссаромъ Бессарабіи является военный комиссаръ
Сфатулъ Цэрій и ему должны быть подчинены остальные комиссары».
Деп. Паскалуца, возражая противъ поправки, считаетъ, что военный комис-
саръ Сфатулъ Цэрій – главный комиссаръ Бессарабіи, работающій въ полномъ
контактѣ съ комиссаромъ Россійской Республики.
Деп. Шмидтъ предлагаетъ стенографировать рѣчи депутатовъ, чтобы ора-
торы были отвѣтствѣнными за свои слова. Указавъ на неопредѣленность и
128
расплывчатость такихъ словъ, какъ «контактъ» и т. п., онъ требуетъ точности
редактированія 1-го пункта, вполнѣ поддерживая принципъ единоличной отвѣт-
ствѣнности. Онъ за отвѣтственность главнаго военнаго комиссара передъ Сфатулъ
Цэрій, но въ вопросахъ общихъ, какъ, напримѣръ, транспортированіе войскъ,
военный комиссаръ долженъ быть отвѣтственнымъ предъ центральной властью.
Деп. Чижевскій поясняетъ, что законопроектъ имѣетъ въ виду власть органи-
заціонную.
Деп. Скoбіола полагаетъ, что вопросы объ отношеніи къ комиссару и общей
военной власти – академическіе и рѣшать ихъ сейчасъ не время. Если главный
военный комиссаръ Бессарабіи является въ роли военнаго министра, то онъ под-
чиняется Сфатулъ Цэрій: – Военный комиссаръ – это нашъ военный министръ;
функціи же военнаго комиссара Временнаго Правительства другія. Если наши
части должны принимать участіе въ какомъ либо дѣйствіи, то этотъ вопросъ
рѣшаетъ Сфатулъ Цэрій. Нельзя Сфатулъ Цэрій подчинять командующему фрон-
томъ – это абсурдъ.
Деп. Новаковъ говоритъ, что и Сфатулъ Цэрій возникъ потому, что нѣтъ цен-
тральной власти. Болгаро-Гагаузскій комитетъ искалъ въ Одессѣ власти, которая
взяла бы организацію защиты страны, но ее не оказалось. Необходимо предоста-
вить военному комиссару единоличную власть, необходима организація націо-
нальныхъ отрядовъ, сотенъ, національнаго войска, нужно спасать страну.
Деп. Буздуганъ предлагаетъ поменьше говорить, взяться за дѣло, придержи-
ваться проекта, въ рѣчахъ касаться лишь его и принять 1 п. безъ дополненій.
Предсѣдатель ставитъ не голосованіе предложеніе о прекращеніи преній,
которое принимается большинствомъ.
Деп. Шмидтъ считаетъ обсуждаемый вопросъ слишкомъ важнымъ, а между
тѣмъ пренія прекращены; и, т.к. этимъ нарушены, вопреки всѣмъ парламентскимъ
обычаямъ, права лицъ, желающихъ высказаться, онъ, какъ желавшій высказаться,
отъ голосованія воздерживается.
Предсѣдатель возражаетъ оратору и указываетъ, что наказа Сфатулъ Цэрій
еще нѣтъ.
Ставится на баллотировку п. 1, который принятъ 56 голосами при 18 воздер-
жавшихся.
Деп. Чижевскій читаетъ поправку, предложенную Ерханомъ.
Деп. Спивакъ полагаетъ, что это не поправка, а новая редакція 1 пункта и
предлагаетъ подвергнуть ее подробному обсужденію.
Деп. Ерханъ проситъ внести его поправку въ видѣ отдѣльнаго пункта.
Вносится вторая поправка, предлагающая исключить изъ п. 1 слово «только».
Докладчикъ Чижевскій высказывается противъ исключенія.
Вторая поправка ставится на голосованіе и отвергается 48 голосами при 19
голосовавшихъ за поправку и 3 воздержавшихся.
Докладчикъ Чижевскій читаетъ п. 2.
«Главный военный комиссаръ является высшей военной властью, которой
подчиняются всѣ національныя войсковыя части на территоріи Бессарабіи».
Деп. Кодрянъ предлагаетъ исключить изъ п. 2 слово «національныя».
Деп. Пынтя указываетъ, что Молдавскому военному комиссару могутъ быть
подчинены національныя территоріальныя войска нами организовываемыя, а
войска русскія на территоріи Бессарабіи ему не подчиняются.
129
 Деп. Мисирковъ поддерживаетъ редакцію п. 2, гдѣ говорится о созданіи націо-
нальныхъ частей, которыя являются началомъ организующимъ и сильнымъ. 2 п.
принимается въ редакціи проекта – 61 голосомъ при 5 воздержавшихся.
Деп. Курдиновскій предлагаетъ ко второму п. слѣдующее примѣчаніе: «Комис-
саръ распоряжается всѣми національными войсками, какъ-то молдавскими, укра-
инскими, болгарскими, гагаузскими и т. д.
Докладчикъ Чижевскій, возражая предыдущему оратору, указываетъ, что
національныхъ полковъ не будетъ, а будутъ территоріально-національные полки,
куда войдутъ всѣ національности, населяющія Бессарабію.
Деп. Мисирковъ указываетъ докладчику, что его заявленіе мѣняетъ смыслъ п. 2.
Деп. Чижевскій заявляетъ, что цѣль формированія территоріально-націо-
нальныхъ полковъ – защита территоріи Бессарабіи.
Деп. Комендантъ полагаетъ, что будутъ территоріально-національныя войска
изъ мѣстныхъ уроженцевъ, а команда на мѣстномъ командномъ языкѣ5.
Деп. Курдиновскій поправку свою снялъ.
Докладчикъ Чижевскій читаетъ 3 пунктъ.
«Комиссару дается право выбирать себѣ по своему усмотрѣнію помощниковъ,
назначать представителей своихъ, по соглашеніи съ молдавскими войсковыми
организаціями при штабахъ и управленіяхъ, а также создавать въ управлніи тотъ
или другой порядокъ работы».
Деп. Мисирковъ предлагаетъ измѣнить п. 3 въ смыслѣ предоставленія мѣстъ
главнымъ національностямъ.
Деп. Рабиновичъ, возражая Мисиркову, стоитъ на принципѣ равноправія націо-
нальностей и высказывается противъ дѣленія ихъ на главныя и второстепенныя.
Деп. Пынтя, считая проектъ временнымъ, предлагаетъ не вдаваться въ под-
робности, а скорѣе приступить къ дѣлу.
Деп. Новаковъ спрашиваетъ, имѣютъ ли право національности: болгары, гага-
узы, нѣмцы организовывать національныя части и не встрѣтятъ ли они проти-
водѣйствія со стороны военнаго комиссаріата.
Докладчикъ Чижевскій привѣтствуетъ созданіе отдѣльно по національно-
стямъ войсковыхъ частей.
Деп. Маре считаетъ, что всѣ націи должны организовывать свои воинскія
части.
Предсѣдатель ставитъ на баллотировку 3 п., который принимается едино-
гласно.
Деп. Ботнарюкомъ предложена слѣдующая поправка къ п. 2 – комиссару под-
чинены всѣ полки, но каждая нація имѣетъ право организовывать свои полки
отдѣльно, съ командой на родномъ языкѣ.
Поправка принимается 45 голосами противъ 9, при 9 воздержавшихся.
Докладчикъ Чижевскій оглашаетъ п. 4: «Всѣ чины комиссаріата назначаются
комиссаромъ изъ всѣхъ свободныхъ солдатъ и офицеровъ, уроженцевъ Бессарабіи
и могущихъ своими знаніями и опытомъ быть полезными дѣлу».
Деп. Кристи противъ вставки слова «уроженцевъ», т.к. можетъ случиться, что
для работы могутъ быть нужны лица и не уроженцы Бессарабіи и предлагаетъ
приглашать дѣльныхъ людей и не бессарабцевъ.
Деп. Синиклій противъ поправки предыдущаго оратора, т.к. считаетъ, что
никто не можетъ защищать интересы Бессарабіи лучше уроженцевъ Бессарабіи.
130
 Деп. Ерханъ, возражая депутату Синиклію, указываетъ, что не бессарабцы
будутъ приглашаться только въ нѣкоторыхъ случаяхъ, если не будетъ своихъ мѣст-
ныхъ силъ.
Деп. Туркуманъ считаетъ, что въ Бессарабіи найдется необходимое количе-
ство опытныхъ людей.
Деп. Прахницкій, поддерживая депутата Синиклія и Туркумана, говоритъ,
что нашихъ бессарабскихъ силъ хватитъ: – Намъ не нужны лица, пріѣхавшія въ
запломбированныхъ вагонахъ6.
Ставится на голосованіе поправка Кристи объ исключеніи слова «уроженцы»,
которая большинствомъ 27 противъ 24, при 10 воздержавшихся отклоняется.
Докладчикъ Чижевскій читаетъ п.п.:
«5/ Всѣ чины комиссаріата подчиняются непосредственно комиссару и безъ
его вѣдома и согласія не предпринимаютъ никакихъ самостоятельныхъ дѣйствій
по службѣ въ Комиссаріатѣ.
6/ Всѣ чины Комиссаріата не должны нести другихъ обязанностей и должно-
стей, кромѣ тѣхъ, которыя связаны съ работой въ Комиссаріатѣ.
7/ Въ составъ Комиссаріата входятъ военные представители другихъ бессараб-
скихъ національныхъ частей съ подчиненіемъ ихъ главному Комиссару. П.п. 5, 6,
7 принимаются единогласно.
8/ Сфатулъ Цэрій принадлежитъ право контроля служебныхъ дѣйствій Комис-
сара, который подчиненъ ему одному».
П. 8 принимается единогласно при 1 воздержавшемся.
9/ «Комиссаръ и чины Комиссаріата никакого добавочнаго содержанія по
службѣ въ Комиссаріатѣ, впредь до выработки штатовъ не получаютъ, за исклю-
ченіемъ служебныхъ поѣздокъ и командировокъ, которыя оплачиваются сум-
мой 5-10 руб. въ сутки изъ аванса, выданнаго для этой цѣли изъ суммъ Сфатулъ
Цэрій». Пунктъ принимается при 2 воздержавшихся.
Ставится на голосованіе законопроектъ въ цѣломъ, который принимается при
7 воздержавшихся.
Предсѣдатель предлагаетъ фракціямъ намѣтить кандидата въ военные комис-
сары и членовъ въ военную и продовольственную комиссіи.
Объявляется перерывъ на 30 минутъ.
Послѣ перерыва происходятъ выборы военнаго комиссара. Единогласно
избраннымъ оказывается ротмистръ Чижевскій.
Ротмистръ Чижевскій, взойдя на кафедру, благодаритъ депутатовъ за оказан-
ную ему избраніемъ въ военные комиссары честь и дѣлаетъ заявленіе о сложеніи съ
себя, въ виду избранія въ комиссары полномочій депутата Сфатулъ Цэрій.
Въ военную комиссію избраны слѣдующіе депутаты: Кожокарь, Цанцу, Прах-
ницкій, Пынтя, Синиклій, Палій, Осоянъ, Пугачевъ, Златовъ, Новаковъ, Комен-
дантъ, Эйгеръ, Лешъ.
Въ Продовольственную комиссію избраны: Драгомиръ, Кожокарь, Бурьяновъ,
Коробчанъ, Суручанъ, Гросу Пав., Панцыръ, Кодрянъ Петр, Iонко, Могилянскій,
Никитюкъ, Влавчевъ, Альмендингеръ, Рабиновичъ и Гринфельдъ.
Предсѣдатель заявляетъ, что Продовольственная комиссія будетъ засѣдать въ
Губернской Земской Управѣ съ 11 часовъ.
Предсѣдатель предлагаетъ перейти къ разсмотрѣнію 2-го пункта повѣстки,
именно къ вопросу о борьбѣ съ анархіей.
Докладчикомъ по вопросу выступаетъ депутатъ Кристи, который, предста-
вивъ рядъ офиціальныхъ сообщеній съ мѣста, поступившихъ за послѣднія сутки,
131
всѣ проявленія анархіи раздѣлятъ на двѣ категоріи: 1/ на происходящія стихійно
въ сѣверныхъ уѣздахъ Бессарабіи, гдѣ воинскія части, отбившіяся отъ главныхъ
силъ, или состоящія изъ дезертировъ разоряютъ населеніе и 2/ на происходя-
щія повсемѣстно въ Бессарабіи. Изъ телеграммъ комиссаровъ видно, что анархія
имѣетъ не классовый характеръ, а направлена и противъ крестьянъ. Борьба съ
анархіей въ сѣверныхъ уѣздахъ требуетъ принятія немедленно рѣшительныхъ
военныхъ мѣръ. Уговариванія ни къ чему не приведутъ. На сѣверъ Бессарабіи
могутъ быть посланы 10 когортъ молдавской милиціи во главѣ съ выборнымъ
офицеромъ, которому должны быть даны самыя широкія полномочія. Детальная
разработка клана военныхъ дѣйствій въ сѣверныхъ уѣздахъ должна быть поручена
военному Комиссаріату.
Каторосъ заявляетъ, что вопросъ о борьбѣ съ анархіей разсматривался также
въ Комитетѣ Защиты Революціи, гдѣ была высказана мысль о желательности
прибѣгнуть сперва къ мѣрамъ увѣщеванія а затѣмъ лишь къ военнымъ мѣрамъ.
Ораторъ, раздѣляя точку зрѣнія Комитета Защиты Революціи предлагаетъ
послать въ сѣверные уѣзды смѣшанную трехчленную увѣщательную комиссію,
въ которой было бы по одному представителю отъ: 1/ Революціоннаго Комитета,
2/ соціалъ-революціонеровъ и соціаль-демократовъ и 3/ Сфатулъ Цэрій. «Необ-
ходимо считаться съ тѣмъ, – говоритъ ораторъ, – гдѣ ликвидируются беспорядки.
Если въ прифронтовой части, то положеніе осложняется тѣмъ, что тамъ не только
мародеры и грабители, но и войсковыя части, которыя, если и не принимали
участія въ грабежахъ, то могутъ оказать противодѣйствіе». Ораторъ предлагаетъ
сначала оказать моральное воздѣйствіе. Физическая сила, по его мнѣнію, должна
находиться въ рукахъ моральной силы и ею пользоваться нужно очень осторожно
и осмотрительно. Предлагаетъ отправить вмѣстѣ съ физической силой надежнаго
руководителя. Отказаться отъ этой мѣры и сразу примѣнять физическую силу онъ
считаетъ рискованнымъ.
Спеціальный уполномоченный по Сорокскому уѣзду Поповичъ-Попазу зна-
комитъ собраніе со своими впечатленіями отъ пребыванія въ Сорокскомъ уѣздѣ,
указываетъ на находящихся тамъ агитаторовъ, взывающихъ къ безпорядкамъ и
захватамъ. Такъ въ селѣ Телешовкѣ Комитетъ села съ Комитетомъ гусаръ рѣшили
захватить инвентарь и имущество помѣщика. Однако 2 офицера воспрепятство-
вали. Разгромлено имѣніе помѣщика Строеско. Участвующіе въ погромахъ это не
граждане, а грабители и дезертиры. Противъ такихъ лицъ ораторъ предлагаетъ
принять быстрыя и рѣшительныя мѣры.
Предложеніе оратора сводится къ слѣдующему: – Необходима сильная власть
/комиссары и судебные комиссары/, могущая прекратить грабежи и расхищеніе
лѣсовъ и инвентаря, которые будутъ необходимы послѣ перехода всей земли тру-
дящемуся народу.
Внесено предложеніе объ ограниченіи времени ораторовъ 10-ти минутами,
которое принято.
Деп. Ерханъ, указывая на то, что избранной Комиссіи было предложено раз-
работать мѣры, заявляетъ: «Мы знаемъ, кого, какъ и когда слушаютъ наши кре-
стьяне. Сухой докладъ не можетъ дать и приблизительнаго представленія о томъ,
что дѣлается. Какъ представитель крестьянства, онъ предлагаетъ принять экс-
тренныя мѣры къ спасенію Хотинскаго, Сорокскаго и Бѣлецкаго уѣздовъ. Нужно
использовать примѣръ Бендерскаго, Аккерманскаго и Измаильскаго уѣздовъ,
которые, имѣя болѣе состоятельное населеніе, уже съорганизовались и имѣютъ
кавалерійскія сотни для самозащиты. Предлагаетъ: 1/ экстренно обратиться
132
къ военнымъ властямъ на фронтѣ о предоставленіи въ наше распоряженіе силъ,
2/ предпринять рядъ мѣръ, о которыхъ мѣстные дѣятели не позаботились, для
снабженія нашихъ войскъ обувью, продовольствиемъ и т. п. Предлагаетъ составить
комиссію изъ трехъ человѣкъ, которая должна добиваться завтра же все это получить.
Деп. Прахницкій: – Время словъ прошло; долго ли мы будемъ сентименталь-
ничать и заниматься убѣжденіями. Противъ грабителей и убійцъ не нужны боль-
шія силы; нужна не большая, но организованная сила. Кромѣ того, у насъ есть 800
человѣкъ; ихъ немедленно отправить и убрать чужую охрану.
Предсѣдатель проситъ избѣгать рѣзкихъ выраженій. Ораторъ предлагаетъ
поручить военному комиссару образовать изъ 1-го молдавскаго полка возможно
больше когортъ и отправить ихъ на мѣста безпорядковъ.
Деп. Комендантъ: – 800 человѣкъ ничего не могутъ сдѣлать. Нужно быть дипло-
матичнѣе; можетъ начаться гражданская война съ Россіей. Организуя спѣшно
свои полки, нужно войти въ соглашеніе съ Украиной7. Нужно пустить въ ходъ всѣ
мѣры, но не нужно дразнить слона краснымъ платкомъ; 800 человѣкъ ничего не
смогутъ сдѣлать противъ корпуса – двухъ противъ цѣлаго фронта. Нужно избѣ-
гать вмѣшательства Румыніи, чтобы Бессарабія не погибла.
Деп. Гафенко: – Въ Бѣлецкомъ уѣздѣ лѣса расхищаются имѣнія, дома, ставы
разрушаются. Ораторъ предлагаетъ принять мѣры, предложенныя депутатомъ
Прахницкимъ – послать когорты, но не для боя, а для водворенія порядка.
Когорты, по мнѣнію оратора, необходимо имѣть по всей Бессарабіи, – когорты
всѣхъ національностей, населяющихъ Бессарабію; назначеніе ихъ – защищать
свои уѣзды.
Деп. Зубакъ: – всецѣло присоединяясь къ мнѣнію деп. Прахницкаго, высказы-
вается противъ когортъ. «Мнѣ, говоритъ ораторъ, достаточно 50 человѣкъ, чтобы
разогнать неорганизованную банду грабителей въ нѣсколько разъ большую. Пора
взяться за умъ. Бѣдный крестьянинъ больше переносить ужасовъ не можетъ».
Деп. Тудосъ указываетъ, что разгромы бываютъ двухъ родовъ: чинимые
крестьянами и солдатами; сообразно этому и мѣры нужно примѣнить соотвѣт-
ствующія. На мѣстахъ необходимо имѣть людей, соотвѣтствующихъ своему
назначенію. Сила можетъ принести неисчислимыя бѣдствія; лучше дѣйствовать
словомъ. Соглашаясь съ мнѣніемъ предыдущихъ ораторовъ, что когорты нужно
послать, считаетъ, что дѣйствовать они должны лишь тогда, когда слова не помо-
гутъ. «Въ Сорокскомъ уѣздѣ, говоритъ въ заключеніе ораторъ, крестьяне понятія
не имѣютъ о предстоящей соціализаціи земли, почему грабятъ и производятъ
захваты земель».
Деп. Паскалуца: – «Анархія будетъ здѣсь черезъ двѣ недѣли. Генералъ Щерба-
чевъ не можетъ ни расформировать, ни вывести войска изъ Бессарабіи. Ораторъ
предлагаетъ запросить отвѣтственныхъ лицъ, почему въ Бессарабіи допущена
анархія и требовать гарантій, что страна будетъ въ цѣлости. – Не нужно посылать
когорты, не нужно распылять силъ; нужно сформировать полки, нужна завѣса,
черезъ которую не смогутъ пройти возвращающіяся толпы войскъ. Нужна сила
здѣсь, нуженъ порядокъ здѣсь. Въ будущемъ за анархіею отвѣтимъ мы, если не при-
мемъ мѣръ». Ораторъ предлагаетъ не разсуждать, а предложить военному Комис-
саріату въ 10-ти дневный срокъ создать силу, достаточную для защиты страны.
Деп. Черней предлагаетъ въ цѣляхъ борьбы съ анархіей: 1/ Уводъ войскъ изъ
Хотинскаго уѣзда, правда трудно осуществимый, 2/ посылку делегацій, но ею
нельзя ограничиваться, 3/ организовать физическую силу. «Нужно, – говоритъ
ораторъ, – подобно болгарамъ, организовать на мѣстахъ мѣстные отряды, которые
133
вмѣстѣ съ войсками поддержатъ порядокъ. Уѣзднымъ Комиссарамъ необходимо
дать широкія полномочія, а отряды снабдить оружіемъ и всѣмъ необходимымъ».
Деп. Голбанъ полагаетъ, что посылка делегацій не достигнетъ цѣли. Необ-
ходима посылка когортъ, такъ какъ, пока организуются роты изъ полка, можетъ
быть будетъ поздно. Ораторъ считаетъ нужнымъ предоставить Комиссару послать
необходимое число когортъ; заявленіе о томъ, что грабятъ организованные кор-
пуса, считаетъ ошибочнымъ; не организованные части грабятъ, а банды по
нѣсколько человѣкъ, которыя при появленіи когортъ, разбѣгутся и когорты, нѣко-
торое время спустя, не будутъ имѣть чего дѣлать.
Деп. Кодрянъ указываетъ, что населеніе, въ смыслѣ охраны, дѣлаетъ очень
много, но принимаемыя населеніемъ мѣры недостаточны. Высказываясь про-
тивъ уговоровъ, ораторъ считаетъ необходимымъ посылку когортъ не только съ
охранительными функціями, но и съ карательными, т.к., въ противномъ случаѣ,
безцѣльно ихъ посылать. Грабежами занимаются дезертиры, отступающія части
и крестьяне.
Деп. Новаковъ заявляетъ, что болгаре и гагаузы дадутъ войска, дайте имъ
сѣдла и оружіе. Конкретныя предложенія оратора слѣдующія: 1/ Роспускъ тыло-
выхъ частей, 2/ Созданіе національныхъ сотенъ, 3/ Немедленный отпускъ необ-
ходимаго вооруженія болгарскимъ частямъ. Въ заключеніе ораторъ предлагаетъ:
въ каждомъ селѣ поставить взводъ національнаго войска во главѣ съ офицеромъ.
Деп. Шмидтъ, соглашаясь съ депутатомъ Катаросомъ, высказывается противъ
карательныхъ функцій когортъ, считая, что трудно одновременно быть админи-
страторомъ и судьей. «Важна, – говоритъ ораторъ, – не тяжесть, а непосредствен-
ность наказанія. При извѣстныхъ условіяхъ наказанія не возобновятся, а созда-
дутъ впечатлѣніе, что властъ есть». Ораторъ предлагаетъ поддерживать порядокъ
сначала въ городѣ, а потомъ въ деревнѣ. Посылку когортъ считаетъ нужной, но
дѣйствовать ими рекомендуетъ осторожно.
Деп. Старенькій полагаетъ, что о нравственномъ воздѣйствіи говорить не при-
ходится, – противъ звѣрей нужна сила.
Деп. Катаросъ: – Когда организованными массами приходится дѣйствовать
противъ организованныхъ же массъ, необходимо быть очень осмотрительнымъ.
Приводя статистическія свѣдѣнія о томъ, кто въ уѣздѣ производитъ безпорядки,
ораторъ указываетъ, что въ большинствѣ случаевъ крестьяне, и поэтому совѣту-
етъ осторожность. Предлагаетъ физическую силу послать, но во главѣ обязательно
долженъ быть человѣкъ, который будетъ обращаться съ ней очень осторожно.
Деп. Цанцу предлагаетъ поручить Военной комиссіи выработать и предста-
вить не утвержденіе Сфатулъ Цэрій планъ дѣйствій.
Докладчикъ Кристи указываетъ, что въ Хотинскомъ уѣздѣ единственно воин-
скія части виновны въ анархіи. Съ 6-го ноября онъ получаетъ телеграммы о раз-
громѣ уѣзда. «Что касается Сорокскаго уѣзда, то здѣсь, – говоритъ ораторъ, –
обычная анархія и лишь отдѣльныя отбившіяся части принимаютъ участіе въ раз-
громѣ.» Предлагаетъ проектъ резолюціи.

Заслушавъ докладъ Комиссіи по борьбѣ съ анархіей, глубоко потрясенный полу-

ченными свѣдѣніями, рисующими полное разореніе сѣверной части Бессарабіи,
Сфатулъ Цэрій постановилъ:
1/ Поручить Молдавскому военному комиссару въ кратчайшій срокъ снарядить
10 когортъ въ сѣверную Бессарабію для прекращенія безпорядковъ.
134
 2/ Предложить Молдавскому военному комиссару поставить во главѣ каждой
когорты наиболѣе надежнаго и сознательнаго офицера, а общее руководство пору-
чить облеченному полнымъ довѣріемъ и самыми широкими полномочіями лицу.
3/ Просить Верховнаго Главнокомандующаго Румынскимъ фронтомъ о выводѣ
всѣхъ частей изъ Бессарабіи.
4/ Приступить немедленно къ организаціи пѣшихъ и конныхъ мѣстныхъ отря-
довъ самообороны.
5/ Предложить всѣмъ административнымъ властямъ и продовольственнымъ
органамъ оказывать полное содѣйствіе военному молдавскому комиссару при
организаціи воинскихъ частей.
Резолюція собраніемъ принята.

Деп. Голбанъ предлагаетъ поручить Губернскому Комиссаріату быть болѣе

бдительнымъ.
Деп. Ерханъ предлагаетъ выбрать Комиссію изъ трехъ лицъ, которая занялась
бы обмундированіемъ молдавскихъ частей.
Деп. Коробчанъ считаетъ, что обмундированіе слѣдуетъ поручить не комиссіи,
Комиссаріату.
Деп. Скобіола предлагаетъ поручить комиссару немедленно приступить къ
организаціи мѣстныхъ отрядовъ.
Предсѣдатель проситъ имѣть въ виду, что разсматриваются лишь мѣры борьбы
въ Хотинскомъ уѣздѣ.
Деп. Халиппа, указавъ на то, что организованно-учиненныя преступленія не
наказуются, примѣромъ чего является безнаказанность убійцъ Мурафы, требуетъ
учрежденія летучихъ революціонныхъ отрядовъ.
Деп. Маре считаетъ, что необходима кавалерія, т.е. она можетъ быстро пере-
двигаться съ мѣста на мѣсто.
Деп. Курдиновскій предлагаетъ обратиться къ Украинской Центральной
Радѣ, чтобы, по вопросу о борьбѣ съ анархіей въ Хотинскомъ уѣздѣ, сформирован-
ные въ Подольской губерніи полки вошли въ контактъ съ нашими частями.
Деп. Ерханъ высказывается противъ предложенія, чтобы не осложнять отно-
шеній; нужно полагаться лишь на свои силы, а нашихъ братьевъ-украинцевъ оста-
вить пока въ покоѣ; у нихъ и дома есть свои заботы; обратимся къ нимъ тогда, когда
въ этомъ будетъ крайняя необходимость.
Деп. Кристи присоединяется къ предложенію Ерхана и, указавъ, что въ
моментъ засѣданія союзнической конференціи въ Парижѣ8 не нужно обращаться
къ Украинской Радѣ, тѣмъ болѣе, что у украинцевъ и дома много дѣла, предлагаетъ
использовать пока свои силы.
Деп. Курдиновскій указываетъ, что его предложенія не поняли, т.к. онъ пред-
лагалъ лишь освѣдомить Центральную Раду.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе предложеніе – отложить вопросъ объ
обращеніи къ Центральной Радѣ до слѣдующаго засѣданія, которое принимается.
Деп. Ерханъ указываетъ на то, что вино Удѣльнаго Вѣдомства9 увозится въ Ека-
теринославскую губернію, и милліоны уходятъ изъ страны.
Предсѣдатель предлагаетъ запросить у Продовольственной Управы по этому
вопросу разъясненія. Баллотировкой предложеніе принимается.
135
 Деп. Ерханъ считаетъ нужнымъ сдѣлать постановленіе о предварительномъ
пріостановленіи вывоза вина и предлагаетъ вынести резолюцію о предваритель-
номъ запрещеніи вывоза винъ Удѣльнаго Вѣдомства впредь до представленія
матеріаловъ.
Деп. Спивакъ, указывая на борьбу съ пьянствомъ, предлагаетъ не выносить
опредѣленнаго рѣшенія по такому сложному вопросу, безъ предварительнаго раз-
смотрѣнія его въ цѣломъ.
Деп. Ерханъ отстаиваетъ свою точку зрѣнія.
Деп. Новаковъ считаетъ, что рѣшеніемъ вопроса можно обождать, такъ какъ
наступившіе морозы временно помѣшаютъ вывозу и разсмотрѣть этотъ вопросъ
можно по полученіи необходимыхъ матеріаловъ.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе предложеніе Ерхана, которое собраніемъ
принимается.
Въ 12 часовъ 10 минутъ ночи засѣданіе закрывается.

Предсѣдатель Сфатулъ Цэрій: Ив. Инкулец

Секретаръ Сфатулъ Цэрій: Б. Епури
I. Buzdugan
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, ff. 17–23v.]

Note și comentarii

1 Cu începere din această zi, toate ședințele în plen ale Parlamentului, cu foarte rare excepții, ca cea
din 27.03.1918, precum și alte cîteva din luna februarie 1918, petrecute de două ori pe zi, vor avea
loc seara, de regulă, între orele 21.00 și 24.00.
2 Pare a fi o referire la viitorii membri ai guvernului basarabean, care urmau să se numească direc-
tori, ceea ce înseamnă că ideea Republicii Democratice Moldovenești exista cu mult pînă la data
proclamării ei.
3 E vorba de Comisariatul militar moldovenesc condus de D. Bogos, în locul căruia urma să fie
instituită o conducere militară permanentă, conform proiectului lui Cijevschi.
4 Chiar de la primele ședințe ale SŢ, se va vedea foarte clar tendința reprezentanților minorităților,
practic fără excepție, de a nu admite afirmarea puterii reale a administrației autonome a Basarabiei.
5 În ziar, după ultimul cuvînt urmează fraza „adică moldovenizarea tuturor naționalităților”: Sfatul
Țării, 28 noiembrie 1917. Deci era exprimat un dezacord al minoritarilor ca limba română (mol-
dovenească) să obțină statut de limbă de comandă în unitățile militare. În general însă, textul din
ziar al acestui proces-verbal coincide cu cel din dosarul de arhivă: Sfatul Țării, 26 și 28 noiembrie
1917. Pe atunci, cele două variante de proces-verbal nu se deosebeau nici după conținut și nici după
structură: în ambele surse, în afară de ziua ședinței, este arătată vremea desfășurării acesteia, com-
ponența prezidiului ședinței, ordinea de zi, după care urmează descrierea mersului ședinței. Este
evident că pe atunci textul procesului-verbal se făcea în baza notelor luate de o singură persoană,
și acest text era trimis la ziar, ceea ce se putea face cu atît mai ușor, cu cît redacția se afla în palatul
Parlamentului. Cel care lua notele nu putea fi altcineva decît un deputat care avea această înda-
torire din partea redacției ziarului. În acel moment, personajul respectiv era Gheorghe Tudor, cel
care, împreună cu alți cîțiva deputați, fusese mandatat de Biroul de organizare a Sfatului Țării să
se ocupe de înființarea ziarului (I. Țurcanu, Unirea…, p. 100). Însă ceea ce făcea el nu era proces-
verbal ca atare, ci o relatare succintă redactată în baza unor „notițe particulare” pe care o semna

136
 cu o abreviere a numelui scris în rusește (Г.Т.). Este evident însă că „notițele particulare” nu erau
totuna cu procesul-verbal propriu-zis. Cînd însă astfel de notițe nu se făceau și procesul-verbal era
trimis la redacția ziarului, aceasta a putut face ca în unele cazuri în secretariatul Parlamentului să
nu rămînă niciun exemplar al documentului.
6 Aluzie la Lenin și la bolșevici.
7 Referire la faptul că, după formarea Republicii Populare Ucrainene (7/20.11.1917), și mai cu
seamă în condițiile în care mari teritorii ucrainene se aflau sub controlul Puterilor Centrale, tru-
pele rusești de pe Frontul Român și din Basarabia practic rămăseseră izolate de Rusia.
8 Conferința reprezentanților Marii Britanii, Franței și Italiei își deschisese lucrările la 16/
29 noiembrie 1917 și avea drept obiectiv măsurile ce trebuiau luate în legătură cu lovitura de stat
din Rusia (revoluția bolșevică) și ieșirea acestei țări din război.
9 Instituție de stat în Imperiul Rus, care avea în custodie pămînturile, țăranii și bunurile ce
aparțineau statului.

137
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 25-го ноября 1917 года № 4

Засѣданіе открывается въ 7 час. вечера подъ предсѣдательствомъ И.К. Инку-

леца и при слѣдующемъ составѣ Президіума: второмъ товарищѣ предсѣдателя
П.Н. Халиппѣ, первомъ секретарѣ – Б.М. Епури, пятомъ секретарѣ – И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
1. Анархія въ краѣ и борьба съ ней.
2. Предоставленіе военному комиссару права реквизиціи.
3. Дополнительные выборы секретарей и перваго товарища предсѣдателя.
4. Смѣта содержанія дворца Сф. Цэрій и
5. Проектъ административнаго управленія Бессарабіи.

Предсѣдатель предоставляетъ слово для внѣочереднаго заявленія депутату

Сфатулъ Цэрій Н.Н. Александри.
Н.Н. Александри: – 7-го ноября исполнилась 7-ая годовщина смерти Л.Н. Толстого.
Предсѣдатель предлагаетъ почтить память великаго писателя земли русской,
Л.Н. Толстого, вставаніемъ /всѣ депутаты встаютъ/.
Н. Александри предлагаетъ кромѣ того почтить память великаго учителя
составленіемъ и чтеніемъ доклада о Л.Н. Толстомъ, для чего удѣлить одинъ часъ
свободнаго отъ занятій времени въ Сфатулъ Цэрій, а составленіе и чтеніе доклада
поручить одному изъ депутатовъ.
Деп. Ерханъ указываетъ на то, что иниціатива чествованія великихъ людей
должна принадлежать Краевому Совѣту, но считаетъ необходимымъ, чтобы
собраніе о Л.Н. Толстомъ носило частный характеръ.
Предсѣдатель предлагаетъ деп. Александри составить докладъ о Л.Н. Толстомъ.
Предложеніе собраніемъ принято.
Предсѣдатель оглашаетъ заявленіе военно-польской организаціи объ открытіи
26-го ноября с/г, въ польскомъ домѣ Съѣзда военнослужащихъ поляковъ Румынскаго
фронта, на каковое торжество приглашается делегатъ отъ Сфатулъ Цэрій и предла-
гаетъ избрать одного изъ депутатовъ для привѣтствія Съѣзда военныхъ поляковъ.
Деп. Кодрянъ предлагаетъ уполномочить делегата не только привѣтствовать,
но и разъяснять цѣли Сфатулъ Цэрій, если [бу]дутъ предложены вопросы.
На военно-польскій съѣздъ делегатами избираются лейтенантъ Прахницкій и
инженеръ Кодрянъ.
Докладчикомъ по вопросу объ анархіи въ краѣ выступаетъ комиссаръ Кристи1:
– Анархическое движеніе на мѣстахъ, въ селахъ, деревняхъ – есть движеніе стихій-
ное. Безпорядки, грабежи, убійства и разбой шаекъ дезертировъ разростаются
съ каждымъ днемъ. Деревенское населеніе лойяльно – оно по своей природѣ не
анархическое, но благодаря окружающимъ обстоятельствамъ военнаго времени и
анархическому выступленію вооруженныхъ бандъ дезертировъ и крестьянство до
нѣкоторой степени также заражается въ нѣкоторыхъ случаяхъ этимъ стихійнымъ
движеніемъ, носящимъ въ большинствѣ случаевъ аграрный характеръ – захватъ
земли. Хищенія лѣсовъ также носятъ стихійный характеръ. Со всѣмъ этимъ зломъ
138
необходима борьба, но борь[ба] осторожная планомѣрная. Нужно замѣтить, что
съ наступленіемъ морозовъ, когда земля замерзла и возможность озимой вспашки
земли уменьшилась и захваты земель крестьянами также уменьшились. Кромѣ всего
вышесказанного нужно указать на дезорганизованность дѣйствій милиціи. Мили-
ція не на высотѣ современнаго положенія. Она по старому беретъ взятки и дѣйству-
етъ совершенно разрозненно, по инструкціямъ, совершенно не походящимъ другъ
на друга. Поэтому милицію нужно реорганизовать на новыхъ началахъ. Инструк-
ціи для всей милиціи должны быть общими, а не разрозненными, какъ это было до
сихъ поръ. Должны быть организованы общія школы подготовки милиціи. Но эти
подробныя и полныя инструкціи губернской милиціи будутъ выработаны лишь по
утвержденіи Сфатулъ Цэрій положенія о генеральныхъ директорахъ. Комплекто-
ваніе милиціи должно быть изъ солдатъ – уроженцевъ Бессарабіи.
Неопределѣнное положеніе суда въ виду происходящихъ событій также печально,
ибо получается впечатлѣніе, что судъ бездѣйствуетъ и вообще положеніе нашей страны,
особенно въ виду ея близости къ фронту и, быть можетъ, къ демобилизаціи въ высшей
степени тяжелое. Я бы предложилъ слѣдующія конкретныя предложенія: 1/ Выпустить
обращеніе къ населенію на молдавскомъ и русскомъ языкахъ отъ имени Сфатулъ Цэрій
съ разъясненіемъ населенію своей точки зрѣнія на всѣ эти вопросы. 2/ Необходимо
подтвержденіе тѣхъ мѣроприятій и инструкцій Временнаго Правительства, которыя
внесутъ нѣкоторое умиротвореніе въ умы крестьянъ, 3/ Реорганизація милиціи на
болѣе здоровыхъ началахъ порядка и законности; пополненіе ея лучшими элементами
изъ солдатъ уроженцевъ Бессарабіи и введеніе бóльшаго однообразія въ управленіи
милиціей, 4/ Упорядоченіе слѣдственнаго дѣла и суда, для чего необходимо скорѣйшее
направленіе до 10-ти судебныхъ слѣдователей и 4 прокуроровъ уроженцевъ Бессарабіи
въ вѣдѣніе мѣстной власти, 5/ Въ вопросѣ о лѣсахъ необходимо выработать способъ
таксировки всѣхъ лѣсовъ Бессарабіи, для чего обратиться въ комитетъ по топливу съ
предложеніемъ представить выработанную имъ инструкцію и таксы на лѣса.
Деп. Которосъ – комиссаръ по Кишиневскому уѣзду: – Принятіе мѣръ по
борьбѣ съ порубкой лѣса я выдвигаю въ первую очередь, какъ вопросъ первосте-
пенной важности. Для борьбы съ этимъ зломъ необходимо установленіе таксы на
дрова и, вообще, лѣсной матеріалъ, для чего, я вполнѣ согласенъ, что необходимо
предложить комитету по топливу возможно скорѣе представить выработанный
имъ проектъ таксы на лѣса на утвержденіе Сфатулъ Цэрій. Что касается борьбы съ
порубкой лѣса, необходимо принять экстренные мѣры, ибо лѣсъ уже рубится не
для своихъ личныхъ надобностей, а для продажи и просто расхищается.
1. Одна изъ кардинальныхъ мѣръ борьбы съ этимъ зломъ – это запрещеніе мас-
совой порубки лѣса.
2. Милиція должна составить протоколы тѣмъ, кто производитъ порубку.
Далѣе обратиться къ населенію съ воззваніемъ не производить хищенія и порубки
лѣсовъ, ибо они являются общенароднымъ достояніемъ и, какъ таковое, должно
быть охранено отъ хищенія.
3. Принять срочныя мѣры къ реорганизаціи администраціи на мѣстахъ. Органъ
администраціи имѣетъ право контроля земельныхъ продовольственныхъ и другихъ
комитетовъ и управъ. Но для этого административная власть должна быть на высотѣ
своего положенія, интересоваться дѣлами комитетовъ и контролировать ихъ.
Обсудивъ положеніе по пунктамъ, Собраніе выяснило, что прежде всего необ-
ходимо:
Выработать обращеніе къ населенію Бессарабіи на молдавскомъ и русскомъ язы-
кахъ съ разъясненіемъ населенію точки зрѣнія Сфатулъ Цэрій на всѣ эти вопросы;
139
просмотрѣть всѣ распоряженія и мѣропріятія Временнаго Правительства для
выбора изъ нихъ соотвѣтствующихъ духу правосознанія и обычаямъ мѣстнаго
населенія Бессарабіи, для чего необходимо избрать комиссію изъ 5-ти человѣкъ.
Деп. Ерханъ: – Комиссія должна намѣтить еще и тѣ стороны жизни, которыя
возбуждаютъ безпорядки и анархію и тѣмъ осложняютъ и запутываютъ современ-
ную жизнь. Это необходимо для того, чтобы предупредить анархію и безпорядки
въ будущемъ.
Деп. Н. Суручанъ: – Всякій органъ власти можетъ обращаться къ населенію съ
успѣхомъ лишь тогда, когда онъ будетъ извѣстенъ населенію, когда органъ власти
правильно намѣтитъ и разъяснитъ свои цѣли населенію; а это можетъ произойти
лишь тогда, когда Сфатулъ Цэрій объявитъ свою декларацію2 .
Деп. Кристи вполнѣ соглашается съ этимъ указаніемъ депутата Суручана.
Деп. Пантелеймонъ Халиппа: – Я нахожу, господа, что Сфатулъ Цэрій не
только долженъ декларировать свои задачи, но и указать населенію, какъ населеніе
должно относиться къ различнымъ распоряженіямъ, какъ Временнаго Прави-
тельства, такъ и Сфатулъ Цэрій. Поэтому, я думаю, что эта комиссія должна рабо-
тать въ направленіи разъясненія населенію путемъ печати и освѣщать народу все,
что полезно для его народной жизни.
Деп. Унку предлагаетъ обратиться къ духовенству Бессарабіи, какъ пользующе-
муся еще среди крестьянства авторитетомъ, чтобы оно всѣ обращенія, какъ Сфа-
тулъ Цэрій, такъ и Временнаго Правительства разъясняло съ церковной кафедры.
Деп. Тудосъ предлагаетъ прекратить разговоры, ибо вопросъ вполнѣ ясенъ, и
выбрать Комиссію.
Предсѣдатель И.К. Инкулецъ дѣлаетъ разъясненія, что, т.к. провозглашена
свобода совѣсти, онъ не находитъ возможнымъ обращаться отъ имени Высокаго
Правительственнаго Учрежденія – Сфатулъ Цэрій къ духовенству, тѣмъ вовлекая
церковь въ государственную политику.
Деп. Рабиновичъ вноситъ поправку, предлагая обратиться къ народнымъ учи-
телямъ и кооперативамъ Бессарабіи съ воззваніемъ, чтобы они разъяснили насе-
ленію всѣ распоряженія и воззванія, исходящія отъ Сфатулъ Цэрій.
Поправка члена Рабиновича принимается.
Деп. Цанцу проситъ перерыва на 15 минутъ для совѣщанія фракцій по всѣмъ
вышеуказаннымъ вопросамъ.
Деп. Ерханъ высказывается противъ перерыва.
Объявляется перерывъ на 10 минутъ.
Послѣ перерыва Цанцу дѣлаетъ внѣочередное заявленіе отъ имени Мол-
давскаго соціалистическаго блока, внося слѣдующую резолюцію: «Молдавскій
Блокъ полагаетъ, что до формированія Генеральнаго Директоріата, по вопросу о
борьбѣ съ анархіей, Сфатулъ Цэрій можетъ только высказать пожеланіе о коорди-
нированіи дѣйствій Военнаго комиссара съ гражданскими властями; детальное
же обсужденіе этого вопроса снять съ очереди».
Резолюція принята единогласно.
Внесенный на разсмотрѣніе вопросъ о разрѣшеніи Комиссаріату реквизиро-
вать необходимое для него3, въ виду того, что Комиссаріатъ пользуется правомъ
самостоятельной реквизиціи, снимается съ очереди.
Внесенный вопросъ объ избраніи Секретаря отъ еврейской національности
отложенъ за несоглашеніемъ фракцій.
Вопросъ объ избраніи Товарища Предсѣдателя отъ украинцевъ откладыва-
ется за неприсутствіемъ всѣхъ членовъ этой фракціи.
140
 Докладъ коменданта Сфатулъ Цэрій прапорщика Паскалуцы4 о смѣтѣ расхо-
довъ на охрану и оборудованіе Дворца Сфатулъ Цэрій. /Смѣта приложена/5.
Деп. Цанцу предлагаетъ детальное обсужденіе смѣты расходовъ на охрану
и оборудованіе Дворца Сфатулъ Цэрій отложить до другого засѣданія, выдавъ
коменданту авансъ въ размѣрѣ 1000-2000 рублей подъ отчетъ.
Послѣ обмѣна мыслей за и противъ обсужденія смѣты въ сегодняшнемъ
засѣданіи ставится на баллотировку вопросъ объ отложеніи обсужденія смѣты.
Рѣшено обсуждать смѣту теперь же. Смѣта, по обсужденіи, ставится на баллоти-
ровку цѣликомъ. Принимается большинствомъ голосовъ со внесенными во время
обсужденія поправками. /Смѣта приложена/6.
Далѣе слѣдуетъ докладъ Iонко, предсѣдателя Административной комиссіи, «о
проектѣ положенія объ Административномъ управленіи Бессарабіи». /Проектъ
приложенъ/7.
Докладчикъ читаетъ весь проектъ.
Открываются пренія по вопросу о проектѣ положенія объ административ-
номъ управленіи Бессарабіи.
Деп. Кодрянъ защищаетъ общія положенія проекта за исключеніемъ §6, кото-
рый, по его мнѣнію, не долженъ былъ бы входить въ проектъ.
Деп. Кристи разъясняетъ, что п. 6 введенъ въ виду того, что Президіумъ Сфатулъ
Цэрій предлагаетъ извѣстному лицу сформированіе Кабинета Генеральныхъ Дирек-
торовъ, а потому должна быть извѣстна конструкція Президіума Сфатулъ Цэрій.
Деп. Халиппа: – Впервые въ нашей родной землѣ будетъ наша власть изъ людей
родныхъ этой землѣ. Они должны власть взять въ свои руки и нужно вести дѣло
по пути государственнаго краевого строительства.
Деп. Рабиновичъ вносится поправка къ §1 проекта: «проектъ временнаго
положенія» вмѣсто «проектъ положенія»8 и «учредительнаго» вмѣсто «народ-
наго». Обѣ эти поправки отклонены.
Къ §2 вносится поправка: «отвѣтственный передъ Сфатулъ Цэрій» и добав-
леніе: «Народнымъ Собраніемъ». Послѣднее отвергнуто.
Деп. Халиппа предлагаетъ въ §4 вычеркнуть слова: «или, если его не приметъ
Сфатулъ Цэрій».
Деп. Паскалуца говоритъ, что §4 необходимо совершенно вычеркнуть, такъ
какъ достаточно объяснены функціи Директоріата въ §3.
Пугачевъ говоритъ то же самое.
Деп. Комендантъ, говоря о пунктѣ 12, спрашиваетъ, кѣмъ будутъ утверждены
инструкціи, Сфатулъ Цэрій или Совѣтомъ Генеральныхъ Директоровъ. По его
мнѣнію, таковыя должны издаваться Сфатулъ Цэрій.
По окончаніи преній по проекту въ цѣломъ, поступаетъ предложеніе перейти
къ постатейному чтенію проекта. – Предложеніе принимается.
Докладчикъ Iонко читаетъ п. 1 проекта: «Верховная власть въ Бессарабіи принадле-
житъ краевому органу – Сфатулъ Цэрій до созыва Бессарабскаго народнаго Собранія».
Деп. Мисирковъ говоритъ, что необходимо указать, когда полагаютъ созвать Учре-
дительное Собраніе, почему называется оно «Народнымъ» и кто долженъ созвать его.
Деп. Iонко говоритъ, что о срокѣ созыва Бессарабскаго Народнаго Собранія
до утвержденія статута автономіи Бессарабіи не можетъ быть и рѣчи.
Деп. Кодрянъ: – Мы обсуждаемъ пока только проектъ объ административномъ
управленіи Бессарабіи, поэтому упоминаніе о немъ здѣсь носитъ только декларатив-
ный характеръ; что же касается названія слова «народное», то оно употреблено для
народныхъ массъ въ отличіе отъ общерусскаго Учредительнаго Собранія.
141
 Баллотировкой п. 1 принимается въ редакціи проекта. Поправки отклоняются.
Пунктъ 2: «Исполнительнымъ органомъ Сфатулъ Цэрій является Совѣтъ
Генеральныхъ Директоровъ, отвѣтствѣнный въ своихъ дѣйствіяхъ и распоря-
женіяхъ только передъ Сфатулъ Цэрій».
Деп. Паскалуца спрашиваетъ, почему отвѣтственность Совѣтъ Генеральныхъ
Директоровъ несетъ только передъ Сфатулъ Цэрій.
Деп. Кодрянъ отвѣчаетъ Паскалуцѣ, что отвѣтственность можно нести только
передъ чѣмъ-либо организованнымъ, а таковымъ является Сфатулъ Цэрій, пред-
ставляющій собою народъ.
Деп. Халиппа тоже спрашиваетъ, почему только передъ Сфатулъ Цэрій.
Деп. Iонко: – Чтобъ не быть отвѣтственнымъ передъ Г. Ленинымъ9.
Пунктъ принимается при 1 воздержавшемся; п. 3 принимается единогласно.
П. 4 вызываетъ массу возраженій со стороны многихъ членовъ Парламента.
Указываютъ на недемократичность этого пункта, д[опускается] [воз]можность
Правительству принимать мѣры, которыя [?]10 Правительствомъ по 87 ст.
Предлагаются слѣдующія поправки къ § 4:
Деп. Ботнарюкъ къ п. 4: «Во время прекращенія занятій Сфатулъ Цэрій Совѣтъ
Генеральныхъ Директоровъ подъ свою отвѣтствѣнность можетъ осуществлять въ
законодательномъ порядкѣ такія мѣропріятія, которыя будутъ вызваны чрезвычай-
ными обстоятельствами и которыя не могутъ терпѣть никакого отлагательства».
Поправка Коменданта: «Въ случаѣ прекращенія занятій Сфатулъ Цэрій его
замѣняетъ Президіумъ съ прибавленіемъ къ нему 8-ми человѣкъ пропорціонально
національностямъ».
Деп. Паскалуца предлагаетъ совершенно вычеркнуть п. 4. Деп. В. Гринфельдъ
предлагаетъ слѣдующую поправку къ п. 4: «Дѣйствіе этой мѣры прекращается, если
Малый Сфатулъ Цэрій состоящій изъ Президіума, лидеровъ фракцій, національ-
ныхъ и партійныхъ найдутъ эту мѣру неудачной и поэтому подлежащей отмѣнѣ».
Всѣ вышеприведенныя поправки при баллотировкѣ отвергнуты. Вносится
послѣдняя поправка къ п. 4: «Если во время перерыва сессій Сфатулъ Цэрій чрез-
вычайныя обстоятельства вызовутъ необходимость въ экстренныхъ мѣрахъ, не
предусмотрѣнныхъ законами, Совѣтъ Генеральныхъ Директоровъ можетъ осуще-
ствить эти мѣры въ административномъ порядкѣ подъ свою отвѣтствѣнность, но
съ непремѣннымъ условіемъ, чтобы, по возобновленіи сессіи, былъ имъ внесенъ
въ теченіе нѣсколькихъ дней /7/ соотвѣтствующій законопроектъ. Если же тако-
вой Совѣтомъ Генеральныхъ Директоровъ не будетъ внесенъ, или будетъ Сфатулъ
Цэрій отвергнутъ, то дѣйствія принятыхъ мѣръ прекращаются. Поправка прини-
мается въ качествѣ матеріала для передачи въ редакціонную комиссію для согла-
сованія ея съ п. 4 при окончательной редакціи пункта.
Принимается безъ возраженій и единогласно п. 5 въ редакціи Комиссіи.
Дальнѣйшее обсужденіе проекта за позднимъ временемъ переносится на слѣ-
дующее засѣданіе Сфатулъ Цэрій.
Засѣданіе закрывается въ 1 часъ 20 минутъ ночи.

Предсѣдатель: Ив. Инкулец

Секретарь: Б. Епури

142
 Приложеніе къ протоколу отъ 25 ноября 1917 года за № 4

ПРОЕКТЪ
Положенія объ административномъ управленіи Бессарабіи

1. Верховная власть въ Бессарабіи принадлежитъ краевому органу Сфатулъ

Цэрій до созыва Бессарабскаго Народнаго Собранія.
2. Исполнительнымъ органомъ Сфатулъ Цэрій является Совѣтъ Генераль-
ныхъ Директоровъ, отвѣтственный въ своихъ дѣйствіяхъ и распоряженіяхъ толь-
ко предъ Сфатулъ Цэрій.
3. Совѣту Генеральныхъ Директоровъ принадлежитъ вся исполнительная
власть и онъ дѣйствуетъ на основаніи утвержденныхъ Сфатулъ Цэрій положеній
и инструкцій.
4. Во время прекращенія занятій Сфатулъ Цэрій, если чрезвычайныя обсто-
ятельства вызовутъ необходимость въ такой мѣрѣ, которая требуетъ обсужденія
въ порядкѣ законодательномъ, Совѣтъ Генеральныхъ Директоровъ можетъ осу-
ществить эту мѣру подъ свою отвѣтственность. Дѣйствіе этой мѣры прекращает-
ся, если подлежащимъ генеральнымъ директоромъ не будетъ внесенъ въ Сфатулъ
Цэрій въ теченіе семи дней послѣ возобновленія его занятій соотвѣтствующій
принятой мѣрѣ законопроектъ, или если его не приметъ Сфатулъ Цэрій.
5. Взаимныя сношенія между Сфатулъ Цэрій и Центральнымъ Правитель-
ствомъ происходитъ черезъ Совѣтъ Генеральныхъ Директоровъ.
6. Вр. Президіумъ Сфатулъ Цэрій состоитъ изъ предсѣдателя, 2-хъ товарищей
и 5-ти секретарей, избираемыхъ на срокъ не болѣе 2-хъ недѣль изъ состава налич-
ныхъ членовъ Сфатулъ Цэрій въ началѣ его сессіи. Не позже двухъ недѣль Сфатулъ
Цэрій избираетъ постоянный Президіумъ въ томъ же составѣ, который сохраня-
етъ свои полномочія до сформированія по четырехчленной формулѣ Бессарабска-
го Народнаго Собранія.
7. Совѣтъ Генеральныхъ Директоровъ состоитъ изъ генеральнаго директо-
ра-предсѣдателя и изъ генеральныхъ директоровъ по слѣдующимъ вѣдомствамъ:
1) По внутреннимъ дѣламъ,
2) По народному образованію,
3) По земледѣлію и землеустройству,
4) По финансовымъ дѣламъ,
5) Путей сообщенія, почтѣ, телеграфовъ и телефоновъ,
6) По военнымъ и морскимъ дѣламъ,
7) Юстицій и исповѣданій,
8) По торговлѣ труда и промышленности,
9) По національнымъ дѣламъ и
10) Генеральный контролеръ.
8. Дѣлами Совѣта Генеральныхъ Директоровъ управляетъ генеральный се-
кретарь, назначаемый предсѣдателемъ Совѣта Директоровъ, участвующій въ за-
сѣданіяхъ Совѣта съ правомъ совѣщательнаго голоса.
9. Составъ Совѣта Генеральныхъ Директоровъ формируется лицомъ, полу-
чившимъ на то предложеніе Президіума Сфатулъ Цэрій. Въ случаѣ выраженнаго

143
Сфатулъ Цэрій недовѣрія, Совѣтъ Генеральныхъ Директоровъ частично или пол-
ностью подаетъ въ отставку.
10. Товарищи генеральныхъ директоровъ и управляющіе особыми отдѣлами
избираются каждымъ генеральнымъ директоромъ по своему вѣдомству и по его
представленію утверждаются Совѣтомъ Генеральныхъ Директоровъ.
11. При каждомъ генеральномъ директорѣ и при генеральномъ контролерѣ
состоятъ подъ его предсѣдательствомъ особыя распорядительныя совѣщанія изъ
его товарищей и всѣхъ управляющихъ дѣлами каждаго отдѣла директоріата. Въ
случаѣ отсутствія генеральнаго директора его замѣняетъ въ особомъ совѣщаніи и
въ совѣтѣ Генеральныхъ Директоровъ одинъ изъ его товарищей.
12. Для осуществленія лежащихъ на каждомъ изъ генеральныхъ директоровъ
правъ и обязанностей учреждаются подъ непосредственнымъ завѣдываніемъ его то-
варищей и отвѣтственностью управляющихъ дѣлами особые отдѣлы, дѣйствующіе
на основаніи утвержденныхъ Совѣтомъ Генеральныхъ Директоровъ инструкціи.
13. Директоріатъ по каждому вѣдомству составляетъ:
1) Генеральный директоръ,
2) Товарищи генеральнаго директора,
3) Особое совѣщаніе при генеральномъ директорѣ,
4) Управляющіе дѣлами особаго совѣщанія и особыхъ отдѣловъ при генераль-
номъ директорѣ и
5) Особые отдѣлы.
14. По вѣдомству Внутреннихъ Дѣлъ учреждаются слѣдующіе особые отдѣлы:
а) по дѣламъ общаго управленія и личнаго состава,
б) по дѣламъ мѣстнаго хозяйства,
в) продовольствія,
г) по дѣламъ народной милиціи,
д) по дѣламъ народнаго здравія,
е) по дѣламъ о воинской повинности, призрѣнія воиновъ и ихъ семействъ,
ж) статистическій отдѣлъ.
15. По вѣдомству Народнаго Образованія учреждаются слѣдующіе отдѣлы:
а) Отдѣлъ общій,
б) Учебно-административный низшихъ школъ,
в) Учебно-административный среднихъ, высшихъ начальныхъ и техниче-
скихъ училищъ,
г) Отдѣлъ финансовый.
16. По вѣдомству Земледѣлія и Землеустройства учреждаются слѣдующіе осо-
бые отдѣлы:
а) Отдѣлъ личнаго состава и общихъ дѣлъ,
б) Земельный, землеустроительный и лѣсной отдѣлъ,
в) Агрономическій отдѣлъ,
г) Отдѣлъ по Управленію національными землями (казенными, монастырски-
ми и др.) и
д) Животноводство, ветеринарія; рыбные и др. промыслы.
17. По вѣдомству Финансовъ учреждаются слѣдующіе особые отдѣлы:
а) Отдѣлъ личнаго состава и общихъ дѣлъ,
б) Отдѣлъ налоговъ, сборовъ и пошлинъ,

144
 в) Отдѣлъ казначействъ,
г) Отдѣлъ кредитный.
18. По вѣдомству Путей Сообщенія, Почтъ, Телеграфовъ и Телефоновъ учре-
ждаются слѣдующіе особые отдѣлы:
а) Отдѣлъ личнаго состава и общихъ дѣлъ,
б) Тарифный и статистический отдѣлъ,
в) Желѣзнодорожный отдѣлъ,
г) По управленію шоссейными и водными путями,
д) Отдѣлъ почтъ, телеграфовъ и телефоновъ.
19. По Военнымъ и Морскимъ Дѣламъ учреждаются слѣдующіе отдѣлы:
а) Отдѣлъ личнаго состава и общихъ дѣлъ,
б) Строевой отдѣлъ,
в) Инструкторскій отдѣлъ,
г) Оперативный отдѣлъ,
д) Мобилизаціонный отдѣлъ,
е) Военно-санитарный отдѣлъ.
20. По вѣдомству Юстиціи и Исповѣданій учреждаются слѣдующіе особые от-
дѣлы:
а) Отдѣлъ личнаго состава и общихъ дѣлъ,
б) Юрисконсультскій отдѣлъ,
в) По Управленію мѣстами заключеній,
г) По наблюденію за дѣятельностью судебныхъ установленій,
д) Отдѣлъ исповѣданій.
21. По Вѣдомству Торговли, Труда и Промышленности учреждаются слѣдую-
щіе особые отдѣлы:
а) Отдѣлъ личнаго состава и общихъ дѣлъ,
б) Отдѣлъ торговли и промышленности,
в) Отдѣлъ труда,
г) Отдѣлъ торговыхъ портовъ и пристаней,
д) Страховой отдѣлъ.
22. По Вѣдомству Національныхъ Дѣлъ учреждаются слѣдующіе особые от-
дѣлы:
а) Отдѣлъ личнаго состава и общихъ дѣлъ,
б) Отдѣлъ внутреннихъ сношеній,
в) Отдѣлъ внѣшнихъ сношеній,
г) Отдѣлъ архивовъ.
23. По Вѣдомству Генеральнаго Контролера учреждаются слѣдующіе особые
отдѣлы:
а) Отдѣлъ личнаго состава и общихъ дѣлъ,
б) Отдѣлъ желѣзнодорожной отчетности,
в) Отдѣлъ отчетности финансоваго вѣдомства,
г) Отдѣлъ ревизіи отчетности Дир. Вн. Дѣлъ мѣстнаго хозяйства,
д) Отдѣлъ военно-морской отчетности,
е) Отдѣлъ отчетности прочихъ вѣдомствъ.
24. Впредь до изданія законовъ Края въ Бессарабіи сохраняетъ свою силу всѣ
неотмѣненные Временнымъ Правительствомъ или Сф. Цэрій законы Государства
145
Россійскаго съ существующими для мѣстнаго Края изъятіями, а также всѣ законо-
положенія, изданныя Временнымъ Правительствомъ послѣ 1-го марта 1917 года и
распубликованныя Сенатомъ.

Предсѣдатель Административной комиссіи Сфатул Цэрій: Θ.Г. Iонко

Секретарь11
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, ff. 27–32]

Note și comentarii

1 V. Cristi încă mai era considerat Comisar al Guvernului Provizoriu, dar evident că după lovitura
de stat bolșevică de la Petrograd această funcție realmente nu mai exista, însă întrucît nu putea fi
lichidată, cum nu fuseseră lichidate nici comisariatele județene cît timp Basarabia mai era conside-
rată, formal, gubernie a Rusiei și deci pentru a nu sugera ruperea de Rusia, i se spunea pur și simplu
Comisar al Basarabiei. Vezi și pr.-v. 6.
2 Este vizată Declarația privind constituirea Republicii Democratice Moldovenești și de afirmare a
autonomiei Basarabiei.
3 Nu este clar ce rechiziții erau vizate.
4 I. Păscăluță fusese numit comandant al Palatului printr-o decizie a Biroului de Organizarea SŢ,
din 1 noiembrie 1917: I. Țurcanu, Unirea…, p. 88.
5 Această anexă nu se reproduce.
6 Lipsește această redacție a documentului.
7 Prima variantă a acestui proiect fusese elaborată și discutată încă în cadrul Biroului de organizare
a SŢ: I. Țurcanu, Unirea…, p. 100–101; V. Popovschi, Biroul…, p. 136.
8 Tendință evidentă de a contesta necesitatea existenței unei puteri de stat în Basarabia, autonome
sau chiar independente în raport cu Rusia.
9 Răspunsul ironic al lui T. Ioncu subliniază dorința liderilor moldoveni din Sfatul Țării de a se ține
la distanță de regimul bolșevic al lui Lenin.
10 Documentul este, în acest loc, deteriorat.
11 Fără semnătură.

146
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 27-го ноября 1917 года № 5

Засѣданіе открывается въ 7 час. вечера подъ предсѣдательствомъ И.К. Инку-

леца, въ составѣ Президіума: товарища предсѣдателя П.Н. Халиппы и секретарей
Б.М. Епури и И.А. Буздугана.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Продолженіе обсужденія проекта Положенія объ административномъ управ-
леніи Бессарабіей1.

Слово для внѣочереднаго заявленія предоставляется представителю мол-

даванъ Заднѣстровья г. Жалоба 2 , который, привѣтствуя отъ имени Заднѣстров-
скихъ молдаванъ братьевъ-молдаванъ Бессарабіи, говоритъ, что Заднѣстровскіе
молдаване послали его сказать одно, что молдаване Заднѣстровья желаютъ жить
вмѣстѣ со своими братьями – молдаванами Бессарабіи, составляя съ ними одно
нераздѣльное цѣлое, какъ по крови, культурѣ и обычаямъ, такъ и по своей терри-
торіи, прилегающей къ Бессарабіи.
Далѣе слѣдуетъ продолженіе обсужденія проекта положенія объ администра-
тивномъ Управленіи Бессарабіи.
Докладчикомъ выступаетъ Iонко.
Обсуждается §6 проекта.
Деп. Гринштейнъ указываетъ, что въ §6 сказано «до сформированія по 4-хъ
членной формулѣ Бессарабскаго Народнаго Собранія», а онъ предлагаетъ внести:
«по 5-ти членной формулѣ», прибавляя слово «пропорціанальный».
Деп. Комендантъ согласенъ съ этимъ предложеніемъ и поддерживаетъ его.
Деп. Прахницкій предлагаетъ установить представительство въ Бессарабское
Народное Собраніе по національнымъ куріямъ3.
Деп. Коварскій защищаетъ поправку Гринштейна о пропорціональномъ пред-
ставительствѣ въ Парламентѣ Бессарабіи.
Деп. Спивакъ вноситъ поправку о выборахъ въ Молдавское Учредительное
Собраніе «на такихъ же основаніяхъ, какъ и во Всероссійское Учредительное
Собраніе».
Гринштейнъ, соглашаясь съ поправкой Спивака, снимаетъ свою поправку по
«пропорціональной» системѣ.
Ставится на голосованіе поправка Спивака «выборы въ Молдавское Народ-
ное Собраніе на такихъ же основаніяхъ, какъ и во Всероссійское Учредительное
Собраніе»4.
Въ связи съ этимъ депутатъ Ерханъ проситъ слова по мотивамъ голосованія.
Онъ мотивируетъ свое воздержаніе отъ голосованія тѣмъ, что поправка Спивака
въ Комиссіи не обсуждалась, а она имѣетъ огромное принципіальное значеніе
въ виду того, что выборы въ Бессарабское Народное Собраніе должны сообра-
зоваться съ мѣстными условіями и интересами мѣстнаго населенія Бессарабіи, а
также въ виду того, что въ настоящее время на территоріи Бессарабіи находится
большое количество русскихъ войскъ, которыя, принимая участіе въ выборахъ въ
147
Молдавское Учредительное Собраніе, совершенно могутъ отклонить законода-
тельное русло въ нежелательную для мѣстнаго населенія Бессарабіи сторону.
Параграфъ 6 принимается съ поправкой Гринштейна. Поправка Спивака
отвергнута.
Далѣе обсуждается §7 по пунктамъ.
Гринштейнъ вноситъ поправку къ §7, п. 9, гласящему: «Директора по націо-
нальнымъ дѣламъ», прибавляя къ нему слова: «и товарищей отъ крупныхъ націо-
нальностей».
Спивакъ предлагаетъ въ §7 въ пунктѣ 6 исключить слова «морскимъ дѣламъ»;
въ пунктѣ 8 «труда и промышленности выдѣлить особо; въ пунктѣ 9 «по націо-
нальнымъ дѣламъ» прибавить еще необходимое число товарищей по національ-
ностямъ, для крупныхъ національныхъ меньшинствъ; въ п. 7 исключить слово
«исповѣданій», въ п. 5 – этотъ пунктъ «путей сообщенія, почтъ, телеграфовъ и
телефоновъ» совершенно исключить по принціпиальнымъ соображеніямъ, счи-
тая, что мы такъ тѣсно связаны съ Россіей, что нѣтъ возможности, да и надобности,
выдѣлять желѣзно-дорожный и почтовотелеграфный директоріатъ5.
Деп. Прахницкій высказывается противъ предложеній двухъ предыдущихъ
ораторовъ, предлагавшихъ исключенія или прибавленія къ тѣмъ или инымъ
пунктамъ параграфа 7. Онъ предостерегаетъ и отъ назначенія многочисленныхъ
товарищей Директоровъ, ибо, «если мы ихъ назначимъ всех директорами, това-
рищами и подтоварищами, то тогда всѣ будутъ только служить, а некому будетъ
работать. Поменьше начальства и побольше работниковъ и работы»6.
Деп. Паскалуца указываетъ на то, что раньше у насъ не было директоровъ ни
желѣзныхъ дорогъ, ни почтъ, ни телеграфовъ. Предлагаетъ раздѣлить отъ путей
сообщенія – отдѣльно почту, телеграфъ и др. учрежденія.
Вносится предложеніе о прекращеніи преній.
Спивакъ, высказываясь противъ прекращенія преній, говоритъ что лучше не
прекращать пренія, а для удобства сокращать время ораторовъ.
Пренія баллотировкой прекращены.
Докладчикъ Iонко высказывается противъ исключенія вѣдомства исповѣданій
изъ директоріата юстиціи. Далѣе онъ указываетъ, какъ напримѣръ на Украину7,
гдѣ при директоріатѣ по національнымъ дѣламъ имѣются не отдѣльные товарищи
генеральныхъ секретарей, а національные столы. Высказывается также и противъ
остальныхъ поправокъ, внесенныхъ Гринштейномъ и Спивакомъ.
Голосуются слѣдующія поправки къ §7:
1/ Къ п. 6: «Выдѣлить морское вѣдомство въ отдѣльную дирекцію – поправка
отвергнута.
2/ Выдѣлить въ особую дирекцію: а/ по торговлѣ и промышленности, б/ по
дѣламъ труда; в/ Въ директоріатѣ по національнымъ дѣламъ создать колегіальный
директоріатъ съ равноправнымъ въ немъ представительствомъ директоровъ отъ
каждой крупной національности Бессарабіи.
Баллотировкой предложеныя поправки отвергнуты.
3/ Предложено совершенно исключить «исповѣданій» и «морскимъ вѣдом-
ствомъ» у соотвѣтствующихъ директоровъ.
Поправка отвергнута.
4/ Вѣдомство исповѣданій отнести къ народному образованію. Поправка
отвергается.
5/ Въ п.п. 5 и 6: исключить созданіе директоріатовъ по вѣдомству путей сооб-
щенія, почтъ, телеграфовъ и телефоновъ, а также военное и морское вѣдомство.
Поправка отвергнута.
148
 6/ Къ п. 2: По вѣдомству народнаго образованія должны быть товарищи
директора отъ крупныхъ національностей. Поправка отвергнута.
7/ Въ п. 6 по военно-морскимъ дѣламъ: – Морское вѣдомство временно пере-
дать въ вѣдѣніе военнаго, въ виду того, что военныхъ судовъ пока у насъ очень
мало, а расходы по вѣдомству потребуются большіе.
Поправка отвергнута.
8/ Въ пунктѣ 7: Вѣдомство исповѣданій выдѣлить и предоставить духовенству
и другимъ религіямъ устраивать свое управленіе самостоятельно.
Поправка отвергается.
Ставится на голосованіе параграфъ 7 цѣликомъ въ редакціи Административ-
ной комиссіи.
Деп. Комендантъ заявляетъ протестъ противъ того, что директоріатъ народ-
наго образованія не устанавливается на коллегіальныхъ началахъ, какъ онъ это
предложилъ.
Слѣдуетъ обсужденіе параграфа 8.
Деп. Комендантъ возражаетъ противъ назначенія генеральнаго секретаря
предсѣдателемъ Совѣта Директоровъ, говоря, что генеральный секретарь дол-
женъ выбираться отъ Сфатулъ Цэрій.
Деп. Ерханъ, возражая Коменданту, говоритъ, что, если мы будемъ придержи-
ваться послѣдовательности, высказанной предыдущимъ ораторомъ, то мы дой-
демъ до того, что будемъ выбирать и швейцаровъ въ учрежденіяхъ, поэтому онъ
рѣшительно стоитъ за назначеніе генеральнаго секретаря предсѣдателемъ Совѣта
Директоровъ, который отвѣчаетъ за свои директоріаты.
Деп. Синиклій вполнѣ поддерживаетъ депутата Ерхана и проситъ параграфъ 8
принять цѣликомъ въ редакціи комиссіи.
Деп. Гринфельдъ говоритъ, что такъ какъ генеральный секретарь – весьма важ-
ное и отвѣтственное лицо, то долженъ быть избираемъ Сфатулъ Цэрій.
Деп. Кристи указываетъ на то, что онъ не знаетъ случая гдѣ бы секретарь
министровъ выбирался Парламентомъ, а отвѣтственными за него являлись бы
министры. Поэтому онъ долженъ быть назначенъ непрѣменно предсѣдателемъ
Генеральныхъ Директоровъ, который является отвѣтственнымъ передъ Парла-
ментомъ за всѣхъ своихъ служащихъ въдиректоріатахъ.
Деп. Кодрянъ вноситъ поправку: Не называть «генеральнымъ секретаремъ а
называть секретаремъ Генеральнаго Директоріата».
Ставятся на голосованіе слѣдующія поправки къ § 8:
1/ Генеральный секретарь Совѣта Генеральныхъ Директоровъ выбирается
Сфатулъ Цэрій.
Большинствомъ голосовъ поправка отвергается.
2/ Генеральный секретарь участвуетъ въ Совѣтѣ Генеральныхъ Директоровъ
съ правомъ рѣшающаго голоса. Поправка отвергнута.
3/ Генеральнаго секретаря назвать секретаремъ Генеральнаго Директоріата».
Поправка отвергается.
Ставится на голосованіе § 8, каковой принятъ въ редакціи Административной
комиссіи.
Деп. Курдиновскій проситъ слова для внѣочереднаго заявленія.
Курдиновскій отъ имени украинской группы проситъ сдѣлать на 10 минутъ
перерывъ для обсужденія нѣкоторыхъ вопросовъ.
Объявляется перерывъ на 10 минутъ.
149
 Черезъ 10 минутъ засѣданіе возобновляется. Послѣ перерыва Спивакъ отъ
имени Соціалъ-демократіческой партіи и національныхъ меньшинствъ дѣлаетъ
внѣочередное заявленіе о томъ, что національныя меньшинства и Соціалъ-демо-
кратическая партія внесутъ къ слѣдующему засѣданію мотивированное заявленіе
противъ нѣкоторыхъ пунктовъ /п. 2 и 9/ принятаго параграфа 7.
Деп. Курдиновскій заявляетъ отъ лица украинской фракціи8, что относи-
тельно параграфа 9 они вносятъ поправку къ нему въ томъ смыслѣ, что составъ
Совѣта Генеральныхъ Директоровъ формируется не лицомъ, а Согласительной
комиссіей, составленной на паритетныхъ началахъ представителями отъ націо-
нальностей, ибо этотъ пунктъ для національныхъ меньшинствъ является карди-
нальнымъ9.
Деп. Гринфельдъ, разъясняя это предложеніе, также поддерживаетъ его.
Деп. Ерханъ, указывая на то, что прежнія правительства, какъ, напримѣръ,
правительство Керенскаго именно сдѣлало тѣ ошибки, которыхъ мы должны
бояться, а именно: созданіе различныхъ соглашательныхъ комиссій, яркимъ
доказательствомъ каковой политики является слѣдствіе прихода Министерства
Народныхъ Комиссаровъ, воспользовавшихся раздвоенной политикой Мини-
стерства соглашательства, все-таки до конца не достигшей соглашенія. То же самое
можетъ случиться и у насъ. Путь соглашенія – путь скользкій, а Россія – лучшій
примѣръ всѣхъ этихъ соглашательныхъ комиссій. Поэтому Президіуму, который
пользуется довѣріемъ Парламента и образованнаго также на паритетныхъ нача-
лахъ, должно быть предоставлено право выбора лица, на кого возложить форми-
рованіе состава директоріатовъ, поэтому онъ проситъ параграфъ 9 вотировать въ
редакціи Административной комиссіи.
Деп. Прахницкій, указывая на то, что даже Русское соціалистическое мини-
стерство, составленное изъ 4-хъ соціалистовъ – меньшевика, большевика, праваго
и лѣваго с.-р., несмотря на то, что оно было однородно соціалистическимъ, все-
таки 4 человѣка придерживались пяти разныхъ направленій.
Деп. Синиклій проситъ помнить всегда прежде всего свои національные инте-
ресы, а затѣмъ все прочее, почему проситъ вотировать за § 9 цѣликомъ.
Деп. Кристи проситъ помнить, что и Керенскій, какъ идеалистъ, подходилъ
къ жизни со своей готовой теоріей, желая втиснуть въ нее реальную жизнь, а не
согласовывалъ свою теорію съ реальной дѣйствительностью. Отсюда и развалъ его
политики. Жизнь не прощаетъ ошибокъ и мститъ за нихъ жестоко. Вотъ почему
нужно помнить, что единственный путь реальной политики – это объединеніе
однородныхъ силъ, подъ руководствомъ одного лица, выбраннаго Президіумомъ,
который сформированъ на паритетныхъ началахъ.
Нигдѣ никакое правительство не выбирается согласительными комиссіями,
поэтому сформированіе правительства должно быть поручено Презідиумомъ
одному лицу.
Деп. Халиппа говоритъ, что Парламентъ долженъ явиться зеркаломъ, отра-
жающимъ настроеніе большинства демократической массы, а правительство, въ
свою очередь, должно отражать линію певеденія большинства Парламента.
«Президіумъ, являясь отраженіемъ Парламента и будучи сформированъ на
паритетныхъ началахъ, представляетъ собою лучшую Комиссію и наисправедли-
вую, которой можно поручить выборъ одного лица для сформированія правитель-
ства. Національныя меньшинства не столковались на томъ, кого изъ своихъ пред-
ставителей они пошлютъ въ Президіумъ Сфатулъ Цэрій, а уже хотятъ создать еще
новую комиссію, которой поручить выборъ лица для сформированія Директоріата.
150
Дайте намъ, г. представители національныхъ меньшинствъ, своего представителя
въ Президіумъ, а затѣмъ начнете говорить о созданіи новыхъ комиссій и подкомис-
сій. /Аплодисменты/. Еще разъ говорю, что наилучшей комиссіей, которой можно
поручить такое отвѣтственное дѣло, какъ выборъ лица, коему поручится сформи-
рованіе Директоріата, является только Президіумъ Сфатулъ Цэрій».
Деп. Паскалуца говоритъ, что, можетъ быть, выходъ былъ бы таковъ изъ этого
положенія, чтобъ предоставить выборъ лица, коему поручить сформированіе пра-
вительства, самому Сфатулъ Цэрій.
Деп. Буръяновъ проситъ не заниматься «говорильней», ибо вопросъ выяс-
нился и предлагаетъ приступить скорѣе къ дѣлу.
Деп. Штернъ проситъ о такихъ важныхъ вещахъ говорить, какъ можно спо-
койнѣе въ интересахъ самаго дѣла. Онъ думаетъ, что самое важное дѣло – это стро-
ить свою мѣстную жизнь совмѣстно. Строить Министерство нельзя предлагать
каждому и назначать своего министра. Преміеръ-министръ долженъ быть такой
человѣкъ, который былъ бы пріемлемъ для всѣхъ, а для этого его кандидатура
должна быть обсуждена въ Согласительной комиссіи, которую нужно создать.
Деп. Гринфельдъ: – Здѣсь и г. Кристи и г. Прахницкій ссылались на западныхъ
нашихъ сосѣдей, но они забыли слѣдующіе три элемента: первое – существованіе
Парламента, ибо онъ будетъ только въ лицѣ бессарабскаго Народнаго Учреди-
тельнаго Собранія; второе – преемственность власти, каковой у насъ тоже нѣтъ,
ибо власть у насъ только нарождается; и третье – новая форма жизни требуетъ и
новыхъ силъ для нея.
Царизмъ раньше натравливалъ одну національность на другую почему и суще-
ствовала вражда между различными національностями. Мы еще не жили сво-
бодно, а только начинаемъ жить. Единенія у насъ не было, а мы должны придержи-
ваться того мнѣнія, что намъ нужно единеніе. Мы не довѣряемъ другъ другу: мы не
довѣряемъ вамъ, вы не довѣряете намъ; /Прахницкій съ мѣста – неправда/ а намъ
нужно довѣрять другъ другу и идти къ единенію. Намъ важна Согласительная
комиссія для соглашенія между собой. Вотъ почему мы ее такъ поддерживаемъ.
Курдиновскій отъ имени украинцевъ также поддерживаетъ необходимость
созданія Согласительной комиссіи.
Деп. Комендантъ: – Мы, товарищи, уступаемъ позицію за позиціей. Нужно
помнить: не сдавать позицій, а защищать ихъ до конца.
Деп. Ерханъ дѣлаетъ внѣочередное заявленіе объ отложеніи голосованія
параграфа 9 – «положенія объ административномъ управленіи» до слѣдующаго
засѣданія для совѣщанія по этому вопросу.
Голосованіе параграфа 9 откладывается.
Предсѣдатель Сфатулъ Цэрій оглашаетъ телеграмму Украинской Централь-
ной Рады съ обращеніемъ къ правительству Автономной Молдавіи, о посылкѣ
своихъ делегатовъ въ Центральную Украинскую Раду для сформированія объеди-
неннаго правительства Россійской Федеративной Республики10.
Молдавскій Блокъ предлагаетъ устроить перерывъ для обсужденія прочитан-
ной телеграммы. Собраніе съ этимъ соглашается.
Послѣ этого объявляется перерывъ на 1/2 часа для совѣщанія фракцій и Мол-
давскаго Блока, по вопросу о посылкѣ делегатовъ отъ автономной Молдавіи.
Засѣданіе возобновляется въ часъ ночи.
Деп. Ерханъ отъ имени Молдавскаго Блока заявляетъ, что Блокъ находитъ
возможнымъ делегировать своихъ представителей на Украину для переговоровъ
151
съ Украинской Радой, по вопросу о сформированіи Россійскаго Правительства на
слѣдующихъ основаніяхъ:
1/ Вопросъ о войнѣ и мирѣ должен быть разрѣшенъ согласно демократиче-
скимъ началамъ безъ анексій и контрибуцій на основѣ полнаго самоопредѣленія
національностей.
2/ Въ вопросѣ о федераціи руководствоваться наказомъ Парламента.
3/ Составъ Правительства долженъ быть однородно-соціалистическимъ съ
предоставленіемъ въ немъ полнаго представительства съорганизованныхъ окра-
инъ и имѣющихъ право на полное сомоопредѣленіе и территоріально-политиче-
скую сомостоятельность11.
Деп. Спивакъ: – Вопросъ о посылкѣ делегатовъ еврейской фракціей и другими
національными меньшинствами рѣшенъ въ положительномъ смыслѣ. Но націо-
нальныя меньшинства на своемъ фракціонномъ засѣданіи высказали пожеланіе,
переходящее въ требованіе, что меньшинства желаютъ, чтобы Россія была пред-
ставлена на этомъ совѣщаніи въ большемъ количествѣ12 , чѣмъ и предполагалось ей
дать Центральной Радой.
Вопросъ же о количествѣ представителей, какъ и относительно ихъ кандида-
туръ отложенъ до завтрашняго дня.
Деп. Гринфельдъ вноситъ конкретное предложеніе: сообщить Центральной
Радѣ о томъ, что Сфатулъ Цэрій присылаетъ своихъ делегатовъ, а на завтра назначить
засѣданіе фракцій отъ 6-ти до 9-ти часовъ, а въ 9 часовъ начать пленарное засѣданіе.
Деп. Н.Е. Гринфельдъ отъ имени соціалъ-демократовъ-меньшевиковъ гово-
ритъ, что у насъ не должно быть половинчатости. Нужно опираться на опредѣлен-
ную массу; ибо, какъ, напримѣръ, Петроградская и Московская Думы, совер-
шенно не будутъ представлены. Большевики опираются на штыкъ, но пусть они
знаютъ, что мы тоже опираемся на силу, а именно: примѣнимъ по отношенію къ
нимъ терроръ. Поэтому нужно телеграфно заявить Радѣ, что необходимо пригла-
сить большее количество представителей Россіи отъ соціалъ-демократической
фракціи меньшевиковъ.
Деп. Спивакъ дѣлаетъ заявленіе, чтобы при разговорѣ Предсѣдателя Сфатулъ
Цэрій по прямому проводу13 съ Радой непременно присутствовалъ и представи-
тель національныхъ меньшинствъ.
Деп. Ерханъ говоритъ, что требовать отъ Рады, чтобы на созываемое ею совѣ-
щаніе были представлены болѣе полно представители соціалъ-демократовъ отъ
Россійской Республики, не основательно, ибо должны быть приглашены предста-
вители всѣхъ соціалистическихъ партій.
Деп. Буздуганъ дѣлаетъ внѣочередное заявленіе о необходимости приступить
къ обсужденію въ завтрашнемъ засѣданіи деклараціи Сфатулъ Цэрій, выработан-
ной Комиссіей14.
Голосованіемъ предложеніе отвергнуто.
Спивакъ говоритъ о необходимости распредѣленія комнатъ между парламент-
скими фракціями, а также о необходимости устройства буфета при Сфатулъ Цэрій.
Деп. Паскалуца, комендантъ дворца, даетъ разъясненія по этому поводу въ
томъ смыслѣ, что все это на дняхъ будетъ сдѣлано.
Деп. Голбанъ обращается къ членамъ Мандатной комиссіи съ просьбой чле-
намъ собраться на засѣданіе Комиссіи 29-го ноября въ 11 час. дня.
Предсѣдателемъ читаются полученныя съ мѣстъ изъ Сорокъ, Киліи, молдав-
ской кавалерійской дивизіи привѣтственныя телеграммы, обѣщающія свою под-
держку Сфатулъ Цэрій.
152
 Читается также резолюція солдатъ молдаванъ Крымскаго полуострова, гото-
выхъ поддержать Сфатулъ Цэрій своими вооруженными силами.
Засѣданіе въ 2 часа ночи закрывается.

Предсѣдатель Сфатулъ Цэрій: Ив. Инкулец

Секретаръ Сфатулъ Цэрій: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, ff. 37–41v.]

Note și comentarii

1 Cu începere de la această dată, structura documentului de arhivă nu mai coincide cu textul publicat
în ziar, în care nu mai este menționat nici prezidiul ședinței, nici vremea desfășurării ei și nici ordi-
nea de zi. Conținutul procesului-verbal, de asemenea, este diferit: Sfatul Țării, 29 noiembrie 1917.
2 În ziar, în locul lui Toma Jalbă, figurează numele subofițerului Ștefan Bulat: Ibidem. Ziarul repro-
duce cuvîntarea emoționantă și relativ întinsă a acestuia în care este adusă la cunoștința deputa-
ților o serie de fapte din viața moldovenilor transnistreni din acel moment, între care se spune
despre crearea unui comitet care pe 12 decembrie urma să organizeze un congres al moldovenilor
la Tiraspol, despre nevoia realizării unui amplu program cultural vizînd rolul limbii moldovenești,
dezvoltarea școlii naționale, înființarea bibliotecilor, apoi a reprezentării moldovenilor în organele
puterii de stat, și încă mai important, problema care îi interesa cel mai mult – „unirea noastră cu
Basarabia”. Oratorul transnistrean își termină astfel pledoaria sa: „Eu cred, fraților, că noi sîntem
cu toții crengi ale aceluiași copac, cu o singură tulpină și cu o singură rădăcină, de unde sîngele
nației moldovenești vine și circulă către toate crengile. Dacă noi, fraților, nu vom păzi tulpina, va
veni dușmanul și va lovi fără milă cu toporul în tulpină, iar noi, crengile acestui copac, ne vom
usca și vom fi aruncați în focul care ne va arde. Copacul se hrănește prin rădăcină, fraților, din
pămînt, dar se mai hrănește și prin frunze, cu aer. Dacă vom lăsa Ucraina să taie o creangă, iar
mîine va apare altcineva și va tăia altă creangă, va rămîne din copacul nostru numai o buturugă, și
aceea se va usca. Iată de ce, fraților, comitetul nostru vă roagă să-l ajutați cu tot ce puteți, ca noi să
putem găsi umbra dorită sub copacul nației moldovenești. Dați-ne posibilitatea să lucrăm împre-
ună pentru îmbunătățirea vieții noastre. Las, să se știe că noi sîntem o nație iubitoare și sufletește
puternică”. După ce această patetică pledoarie luă sfîrșit, președintele Inculeț răspunse: „Cred că
nu voi greși dacă voi spune reprezentantului fraților noștri transnistreni că în curînd vom merge
împreună cu ei pe același drum”. Profitînd de situație, deputatul V. Kurdinovski, din partea ucrai-
nenilor, ceru să fie grăbită convocarea Adunării Constituante a Basarabiei, insinuînd, astfel, că
Sfatul Țării nu avea competența să rezolve astfel de probleme.
3 În ziar, după acest cuvînt, urmează fraza „pentru ca fiecare nație să poată avea reprezentantul său”:
Ibidem.
4 Încercare vădită de a pune viața politică și de stat a Basarabiei în dependență de realitățile din
Rusia și de interesele acesteia.
5 Vezi nota precedentă.
6 În ziar, observația rezonabilă a lui Prahnițchi arată cu totul diferit, fiind prezentată într-o alură
burlescă: „Dacă îl trimiți pe cineva undeva, atunci numaidecît trebuie să fie însoțit de o duzină de
reprezentanți – tovarăși (aici sensul de tovarăși e cel de adjuncți – I.Ț.) de la diferite naționalități…
Dacă toți vor deveni tovarăși, nu va mai avea cine lucra”: Ibidem.
7 Această mențiune arată că elaborarea Regulamentului cu privire a administrarea Basarabiei s-a
inspirat și din realitățile ucrainene.
8 Denumire convențională – oficial, nu a existat niciodată o astfel de fracțiune.

153
 9 Astfel se manifestă dorința minoritarilor de a controla guvernul, ceea ce presupunea ca puterea să
fie mereu amenințată de pericolul disensiunilor etnice, tendință pe care unii deputați, ca Erhan și
Cristi, o combat cu argumente solide, iar Prahnițchi o tratează cu umor distrugător.
10 Este vorba de faptul că, după lovitura de stat bolșevică de la Petrograd, organizarea Rusiei demo-
cratice pe baze federative, așa cum începuse după revoluția antițaristă din februarie 1917, nu se mai
putea face la Petrograd sau Moscova și în general în Rusia, de aceea ucrainenii își asumă această
sarcină. Vezi și procesul-verbal nr. 23.
11 Vezi și pr.-v. 23, inclusiv nota 13.
12 O altă manifestare a dragostei minoritarilor, în special a evreilor, față de Rusia.
13 Evident, referire la convorbirea telefonică directă dintre președintele Sfatului Țării și conducerea
Radei Centrale de la Kiev.
14 Bineînțeles că era avută în vedere Declarația privind proclamarea Republicii Democratice
Moldovenești.

154
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 28-го ноября 1917 года № 6

Засѣданіе открывается въ 9 часовъ 10 мин. вечера. Предсѣдательствуетъ това-

рищъ предсѣдателя Халиппа; присутствуютъ: первый секретарь Б.М. Епури, 4-ый
секретарь К.П. Мисирковъ и 5-ый секретарь И.А. Буздуганъ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Продолженіе разсмотрѣнія проэкта Положенія объ административномъ упра-
вленіи Бессарабіи.

Слово предоставляется представителю фронтового съѣзда военнослужащихъ

поляковъ, который привѣтствуетъ образованіе Молдавской Республики и заяв-
ляетъ, что поляки и молдаване найдутъ почву для взаимнаго пониманія1: – Въ
18 в. Польша потеряла свободу, поэтому поляки понимаютъ, что значитъ обрѣсти
свободу. Поляки пользуются гостепріимствомъ въ Бессарабіи. Польскія войска
не принимаютъ участія въ грабежахъ, наоборотъ они всюду боролись съ анархіей.
Польскія войска будутъ формироваться на Молдавской землѣ и будутъ охраной
порядка. Рука ваша всегда встрѣтитъ руку польскаго народа въ дѣлѣ защиты
народныхъ правъ2 .
Предсѣдательствующій П.Н. Халиппа благодаритъ оратора и проситъ пере-
дать польскому народу привѣтъ отъ молдавскаго народа. Бессарабія является
частью Молдавіи, отторгнутую отъ нея. – Мы, молдаване, провозгласивъ Молдав-
скую Республику, ограничиваемся завоеваніемъ своихъ правъ между Днѣстромъ
и Прутомъ. Конечной цѣлью народовъ является объединеніе народностей; объе-
диненіе – это дѣло будущаго; а мы пока будемъ на стражѣ порядка. Еще разъ прошу
передать польскому народу привѣтъ молдавскаго народа.
Продолжается обсужденіе проэкта Положенія объ административномъ
управленіи Бессарабіи.
Деп. Ерханъ дѣлаетъ внѣочередное заявленіе отъ имени Молдавскаго Блока
о томъ, что въ § 4 проэкта Положенія объ административномъ управленіи Бес-
сарабіи, гласящій: «Во время прекращенія занятій Сфатулъ Цэрій, если чрезвы-
чайныя обстоятельства вызоветъ необходимостъ къ такой мѣрѣ, которая требуетъ
обсужденія въ порядкѣ законодательномъ, Совѣтъ Генеральныхъ Директоровъ
можетъ осуществить эту мѣру подъ свою отвѣтственность. Дѣйствіе этой мѣры
прекращается, если подлежащимъ генеральнымъ директоромъ не будетъ внесенъ
въ Сфатулъ Цэрій въ теченіе семи дней послѣ возобновленія соотвѣтствующій
этой мѣрѣ законопроэктъ, или, если его не приметъ Сфатулъ Цэрій», какъ не
соотвѣтствующій духу всего положенія, необходимо исключить.
Большинствомъ всѣхъ, при двухъ воздержавшихся, § 4 исключается.
Переходя къ обсужденію § IX, /съ исключеніемъ § 4, ставшего § 8/ гласую-
щаго: «Составъ Совѣта Генеральныхъ Директоровъ формируется лицомъ, полу-
чившимъ на то предложеніе Президіума Сфатулъ Цэрій. Въ случаѣ выраженнаго
Сфатулъ Цэрій недовѣрія, Совѣтъ Генеральныхъ Директоровъ частично или пол-
ностью подаетъ въ отставку.
155
 Деп. Ерханъ предлагаетъ измѣнить редакцію первой половины этого пара-
графа въ томъ смыслѣ, что не одинъ Президіумъ Сфатулъ Цэрій выбираетъ
лицо, имѣющее образовать Совѣтъ Генеральныхъ Директоровъ, а Президіумъ
изъ восьми человѣкъ долженъ быть дополненъ Совѣтомъ старѣйшинъ въ семь
человѣкъ: четырехъ отъ молдаванъ и трехъ от національныхъ меньшинствъ, съ
рѣшающимъ голосомъ. Образованная такимъ образомъ Согласительная комиссія
будетъ способствовать единенію всѣхъ націй.
Избранный ею предсѣдатель Совѣта Генеральныхъ Директоровъ долженъ
быть утвержденъ Сфатулъ Цэрій. Ораторъ выражаетъ пожеланіе, чтобы предсѣда-
тель былъ молдаванинъ.
Деп. Кристи добавляетъ, что предсѣдатель Совѣта Генеральныхъ Директоровъ
долженъ составить списокъ генеральныхъ директоровъ и обсуждать его вмѣстѣ съ
составомъ Согласительной комиссіи.
Деп. Мисирковъ поддерживаетъ предложеніе деп. Ерхана но съ условіемъ,
чтобы директоромъ по національнымъ дѣламъ былъ бы не молдаванинъ3.
Деп. Спивакъ считаетъ пріемлемымъ, чтобы премьеромъ былъ молдаванинъ,
но находитъ болѣе правильнымъ сконструированіе Министерства на принципѣ
строгой демократичности, а не на принципѣ національномъ; съ этой точки зрѣнія
онъ возражаетъ противъ предложенія Мисиркова о національности министра
по національнымъ дѣламъ. Онъ предлагаетъ составить Комиссію изъ десяти
человѣкъ на паритетныхъ началахъ по пяти соціалистовъ и несоціалистовъ /мол-
давскаго блока/. Въ Согласительную комиссію также долженъ войти и Прези-
діумъ Сфатулъ Цэрій.
Деп. Ерханъ заявляетъ, что, какъ ему извѣстно, Молдавскій Блокъ настаива-
етъ на томъ, чтобы Президіумъ непремѣнно вошелъ въ Согласительную комиссію
потому, что Блокъ считаетъ необходимымъ, чтобы національныя меньшинства,
наконецъ, дали въ Президіумъ своихъ представителей, какъ отвѣтственныхъ лицъ
своихъ фракцій: – Мы согласны на то, чтобы Комиссія выбирала всѣхъ директо-
ровъ въ томъ случаѣ, если Предсѣдателю будетъ дано право отвода нежелатель-
ныхъ кандидатовъ. Министерства не могутъ быть коллегіальными, ибо, развивая
эту мысль до конца, можно дойти до абсурда, т.е. мы въ концѣ концовъ должны
были бы и предсѣдателя составить коллегіально 4.
Деп. Курдиновскій, какъ представитель украинской группы, вполнѣ удовлет-
воренъ заявленіемъ депутата Ерхана. Право отвода – неотъемлемое право пред-
сѣдателя, такъ какъ иначе можно лишить послѣдняго отвѣтственности за дѣятель-
ность кабинета.
Деп. Синикліевъ5: – Здѣсь говорилось, что наши директора должны быть плотью
отъ плоти и костью отъ костей Россійской демократіи; я вамъ говорю, что директора
наши должны быть плотью отъ плоти, костью отъ кости нашей Молдовы. Поэтому я
присоединяюсь вполнѣ къ заявленію, сдѣланному товарищемъ Ерханомъ.
Деп. Прахницкій: – Здѣсь говорилось, что директора должны быть по націо-
нальности, а я полагаю, что они должны быть истинно демократы прежде всего и я
думаю, что это вполнѣ пріемлемо для всѣхъ истинныхъ демократовъ.
Деп. Мисирковъ думаетъ, что національный вопросъ, какъ весьма важный
нельзя замѣнить демократичностью, и національные интересы нуждаются въ осо-
бомъ представительствѣ въ Директоріатѣ. Правда, въ Бессарабіи, какъ это сказалъ
деп. Ерханъ, живутъ семнадцать народностей, но не всѣ они равны по численности,
по культурной роли и по значенію своему въ разныхъ частяхъ Бессарабіи и въ ея
цѣломъ. Есть въ Бессарабіи національности, составляющія 0,5% всего населенія и
156
даже менѣе. Само собой разумѣется, что представительство отъ такихъ народно-
стей въ Совѣтѣ Директоровъ едва ли необходимо. Другое дѣло – народностей болѣе
многочисленныхъ. Такъ, напримѣръ, болгаро-гагаузы и нѣмцы въ трехъ южныхъ
уѣздахъ Бессарабіи вмѣстѣ составляютъ одну треть всего населенія этихъ уѣздовъ;
эти народности тамъ являются вмѣстѣ съ тѣмъ наиболѣе культурнымъ элементомъ
края. Ясно, что они имѣютъ право на одно мѣсто въ Совѣтѣ Директоровъ. Мѣсто,
предоставляемое въ Директоріатѣ не украинцамъ и евреямъ, а остальнымъ мень-
шинствамъ по праву должно быть замѣщено болгариномъ-гагаузомъ или нѣмцемъ.
Деп. Кристи: – Главные принципы составленія Согласительной комиссіи и
Совѣта Генеральныхъ Директоровъ въ рѣчи депутата Ерхана изложены исчер-
пывающимъ образомъ. Ораторъ съ чувствомъ глубокаго удовлетворенія привѣт-
ствуетъ достигнутое единеніе. Предсѣдателя Совѣта Генеральныхъ Директоровъ
намѣчаетъ и утверждаетъ Сфатулъ Цэрій, и онъ составляетъ списокъ директо-
ровъ. Генеральный директоръ по національнымъ дѣламъ съумѣетъ защитить
права всѣхъ національностей. Ораторъ полагаетъ, что будутъ отдѣлы, гдѣ будутъ
представители всѣхъ національностей. Въ общемъ, принципъ національный мы
должны оставить, а принять демократическій.
Деп. Гринштейнъ: – Прежде всего намъ нужно бы говоритъ о IX пунктѣ, а гово-
рятъ сразу и о VII; и я тогда буду говорить тоже по обоимъ этимъ пунктамъ сразу.
Предсѣдатель проситъ оратора говорить только по поводу § IX.
Деп. Ерханъ заявляетъ, что деп. Гренштейнъ запутался въ своихъ силлогиз-
махъ и напрасно бросаетъ упреки предсѣдателю.
Деп. Гринштейнъ предлагаетъ передать пунктъ въ Согласительную комиссію.
Вносится предложеніе о прекращеніи преній, которое принимается.
Деп. Ерханъ сперва читаетъ примѣчаніе къ пункту IX параграфа VII, гласящее:
«Въ генеральный директоріатъ по національнымъ дѣламъ входятъ Товарищи
Генеральнаго Директора по національнымъ дѣламъ, избранные національными
фракціями Сфатулъ Цэрій по одному отъ каждой національности, составляющій
не менѣе 10% населенія и одинъ отъ малыхъ національностей, – причемъ гене-
ральный директоръ имѣетъ право персональнаго отвода».
Голосованіемъ примѣчаніе принято.
Затѣмъ Деп. Ерханъ читаетъ новую редакцію § IX, гласящаго: «Совѣтъ Гене-
ральныхъ Директоровъ формируется лицомъ, получившимъ на то предложеніе
Согласительной комиссіи въ составъ которой входятъ: а/ Весь Президіумъ Сфа-
тулъ Цэрій изъ восьми человѣкъ; б/ семь старѣйшинъ: четыре отъ молдавской
національности и три отъ остальныхъ національностей.
Всѣ члены согласительной Комиссіи участвуютъ въ ней съ правомъ рѣшаю-
щаго голоса. Предсѣдатель Совѣта Генеральныхъ Директоровъ утверждается
Сфатулъ Цэрій, послѣ чего онъ единолично составляетъ Совѣтъ Генеральныхъ
Директоровъ, – причемъ Согласительной комиссіи принадлежитъ право персо-
нальнаго отвода. Въ случаѣ выраженнаго Сфатулъ Цэрій недовѣрія, Совѣтъ Гене-
ральныхъ Директоровъ частично или полностью подаетъ въ отставку».
Параграфъ IX принятъ 52 голосами.
Докладчикъ Iонко читаетъ § 10, который принятъ единогласно.
§§ 11, 12 и 13 приняты единогласно. Въ § 14 депутатъ Н.Н. Кодрянъ предлага-
етъ внести особый отдѣлъ строительный.
Докладчикъ заявляетъ, что предложеніе депутата Кодряна содержится въ
отдѣлѣ по дѣламъ мѣстнаго хозяйства, поэтому въ особомъ строительномъ отдѣлѣ
нѣтъ нужды.
157
 Поправка депутата Кодряна отвергнута.
§ XV. – Деп. Спивакъ спрашиваетъ, почему отдѣлъ финансовый по вѣдомству
народнаго образованія выдѣляется.
Деп. Ерханъ говоритъ, что въ настоящее время идетъ работа по переустрой-
ству школъ по національному принципу. Уже въ Губернскомъ Земствѣ есть осо-
бый финансовый отдѣлъ для народнаго образованія и такой же отдѣлъ нужно вве-
сти и въ директоріатъ народнаго образованія.
Деп. Рабиновичъ, ссылаясь на принципъ національнаго самоопредѣленія,
предлагаетъ раздѣлить генеральный директоріатъ народнаго образованія не на
отдѣлы: общій, низшихъ школъ и среднихъ, высшихъ начальныхъ и техническихъ
училищъ, а на національные школьные отдѣлы. Вмѣстѣ съ тѣмъ онъ предлагаетъ
замѣнить слово «техническихъ» словомъ «спеціальныхъ»6.
Деп. Ерханъ поясняетъ, что директоріатъ народнаго образованія раздѣленъ на
отдѣлы низшихъ и среднихъ школъ, а не на молдавскій, украинскій, еврейскій и
т.п. отдѣлы, потому что низшіе и средніе школы въ настоящее время существуютъ,
а школъ украинскихъ, болгарскихъ, гагаузскихъ пока нѣтъ, но принципъ націона-
лизаціи школъ черезъ два года будетъ проведенъ и тогда будутъ созданы и націо-
нальные школьные отдѣлы.
Деп. Мисирковъ предлагаетъ раздѣлить вѣдомство народнаго образованія на
національные отдѣлы со столами низшихъ, среднихъ и высшихъ учебныхъ заве-
деній. Принципъ самоопредѣленія народа долженъ получить полное осущест-
вленіе въ дѣлѣ народнаго образованія. Руководство дѣломъ народнаго образо-
ванія должно находиться въ рукахъ каждой національности.
Деп. Ерханъ утверждаетъ, что въ самомъ скоромъ времени вѣдомство народ-
наго образованія будетъ разбито на національные подотдѣлы и въ ближайшее
время будутъ организованы автономные національные столы.
Деп. Курдиновскій вноситъ слѣдующую поправку въ видѣ примѣчанія къ
§ XV: «Ближайшею задачею директора народнаго образованія является широкая
націонализація школы по автономному принципу, съ какою цѣлью учреждаются
національные автономные столы въ главномъ директоріатѣ».
Поправка депутата Курдиновскаго отвергнута послѣ заявленія депутата
Ерхана, что въ докладѣ примѣчаніе содержится, а также и пунктъ VII деклараціи о
томъ же говоритъ. § XV принятъ единогласно.
Предсѣдатель И.К. Инкулецъ занимаетъ предсѣдательское мѣсто и дѣлаетъ
внѣочередное заявленіе о переговорахъ по прямому проводу съ Центральной
Радой по вопросу о посылкѣ делегатовъ въ Кіевъ для организаціи власти. Пред-
сѣдатель говоритъ, что вчера ему было поручено переговорить по прямому про-
воду о посылкѣ делегатовъ въ Кіевъ, но удалось переговорить только сегодня вече-
ромъ.
Читаетъ ленту переговоровъ съ Генеральнымъ Секретаремъ по національ-
нымъ дѣламъ Украины – Поршемъ7: «У аппарата Комиссаръ Центральной Рады.
Что угодно? – У аппарата Предсѣдатель Высшаго органа Бессарабіи – Сфатулъ
Цэрій – Инкулецъ. Прошу васъ передать Генеральному Комиссаріату, что вер-
ховный органъ Автономной Бессарабіи – Сфатулъ Цэрій – постановилъ послать
делегацію въ Кіевъ по вопросу объ организаціи Правительства на приглашеніе
Рады; будутъ въ Кіевѣ къ 1-му декабря. Отвѣтьте, какъ отозвались на приглашеніе
Петроградъ и Крымъ. Какъ съ отвѣтомъ – ждать его сейчасъ или потомъ?
– Когда переговорю съ Секретаріатомъ. Вашъ разговоръ передамъ Секре-
таріату. Комиссаръ Центральной Рады».
158
 Послѣ этого заявленія И.К. Инкулецъ покидаетъ передсѣдательское мѣсто;
предсѣдательствуетъ вновь товарищъ предсѣдателя П.Н. Халиппа.
Деп. Кіореско, въ виду неопредѣленности вопроса о посылкѣ делегатовъ въ
Кіевъ высказывается за продолженіе обсужденія законопроэкта объ администра-
тивномъ управленіи Бессарабіи.
Деп. Бурьяновъ поддерживаетъ предложеніе предыдущаго оратора.
Деп. Спивакъ предлагаетъ, не дожидаясь иниціативы изъ Кіева, послать деле-
гатовъ для участія ихъ въ организаціи собранія, а Предсѣдателю предлагаетъ зав-
тра переговорить по этому вопросу съ Кіевомъ по прямому проводу.
Предсѣдательствующій Халиппа предложеніе депутата Спивака считаетъ
вполнѣ пріемлемымъ и предлагаетъ перейти къ обсужденію законопроэкта объ
административномъ управленіи Бессарабіи.
Докладчикъ Iонко читаетъ § XVI, который принятъ съ поправкой о замѣнѣ слова
«винодѣлія» словомъ «виноградарства». Параграфы XVII и XVIII приняты.
Параграфъ XIX. – Деп. Игнатюкъ предлагаетъ поправку: перенести «отдѣлъ
по управленію водными путями» въ § XIX.
Голосуется поправка; 1 за8, 26 противъ, 1 воздержался.
За отсутствіемъ кворума объявляется перерывъ.
По возобновленіи засѣданія Предсѣдатель читаетъ телеграмму Генеральнаго
Секретаря Украины Порша: «Предсѣдателю Высшаго Краевого Органа – Сфа-
тулъ Цэрій. Кишиневъ. Генеральный Секретарь Поршъ передаетъ, чтобы вы
ждали извѣщенія относительно сформированія власти и срокъ укажу. Передалъ
комиссаръ Украинской Рады Дорошенко9».
Затѣмъ Собраніе переходитъ къ обсужденію проэкта.
Деп. Игнатюкъ предлагаетъ учредить новый отдѣлъ: «Морской и строитель-
ства портовъ».
Голосованіемъ предложеніе депутата Игнатюка принято.
Ставится на голосованіе параграфъ XIX съ поправками.
Голосованіемъ параграфъ XIX принятъ.
Докладчикъ депутатъ Iонко читаетъ § XX:
«По вѣдомству юстиціи и исповѣданій учреждаются слѣдующіе особые
отдѣлы:
а/ отдѣлъ личнаго состава и общихъ дѣлъ,
б/ юрисконсульскій отдѣлъ,
в/ по управленію мѣстами заключенія,
г/ по наблюденію за дѣятельностью судебныхъ установленій,
д/ отдѣлъ исповѣданія».
Деп. Коганъ предлагаетъ исключить пунктъ г, такъ какъ наблюденіе за дѣя-
тельностью органовъ судебныхъ установленій возлагается на Сенатъ.
Деп. Рабиновичъ предлагаетъ «отдѣлъ исповѣданій» перенести въ «Отдѣлъ
по національнымъ дѣламъ».
Деп. Савенко: – Созданіе отдѣла по наблюденію за дѣятельностью судебныхъ
установленій не нужно, такъ какъ все это составляетъ компетенцію «Отдѣла
общихъ дѣлъ».
Ставится на голосованіе весь § ХХ съ поправкой депутата Когана, который
принимается.
Докладчикъ депутатъ Iонко читаетъ параграфъ ХХI:
«По вѣдомству торговли, труда и промышленности учраждаются слѣдующіе
особые отдѣлы:
159
 а/ отдѣлъ личнаго состава и общихъ дѣлъ,
б/ отдѣлъ торговли и промышленности,
в/ отдѣлъ труда,
г/ отдѣлъ торговыхъ портовъ и пристаней,
д/ страховой отдѣлъ».
Деп. Кіореско предлагаетъ создать еще «отдѣлъ коопераціи».
Деп. Прахницкій предлагаетъ исключить отдѣлъ г.10
Голосованіемъ предложеніе депутата Кіореско принимается, а депутата Прах-
ницкаго отвергается.
Деп. Комендантъ: – У насъ мало портовъ. Создавать два отдѣльныхъ учреж-
денія, когда нѣтъ портовъ, нѣтъ необходимости.
Голосованіемъ § ХХI принятъ съ поправкой деп. Кіореско.
Докладчикъ деп. Iонко читаетъ § ХХII:
«По вѣдомству національныхъ дѣлъ учреждаются слѣдующіе отдѣлы:
а/ отдѣлъ личнаго состава и общихъ дѣлъ,
б/ отдѣлъ внутреннихъ сношеній,
в/ отдѣлъ внѣшнихъ сношеній,
г/ отдѣлъ архивовъ».
Деп. Спивакъ предлагаетъ исключить пунктъ в.
Деп. Гринфельдъ предлагаетъ создать вмѣсто «отдѣла внѣшнихъ сношеній» –
«отдѣлъ межнаціональныхъ сношеній».
Деп. Буздуганъ: – Намъ вѣдомство нужно и вычеркивать пунктъ «в» не слѣду-
етъ; предлагаю вотировать за пунктъ «в».
Деп. Коганъ заявляетъ, что хотя онъ представляетъ партію отрицающую цен-
трализмъ, но увѣренъ, что единства Россія не потеряетъ: Россія не погибла, а орга-
низмъ ея лишь переродился11. Въ автономной Бессарабіи не можетъ быть междуна-
родныхъ сношеній; она не можетъ заключать отдѣльные договоры и т. п. Ораторъ
предлагаетъ, ссылаясь на «Украинскую Раду», «отдѣлъ внѣшнихъ сношеній»
замѣнить отдѣломъ «межнаціональныхъ сношеній». «Вы», говоритъ ораторъ,
«создаете юридическій актъ, гдѣ должна быть точность и опредѣленность; необ-
ходимо обдумать каждый штрихъ; поправка необходима».
Деп. Панцыръ: – Намъ нужно будетъ заключить союзъ съ народами, поэтому
одѣлъ «в» нуженъ; можетъ быть придется вступить въ переговоры и на дняхъ.
Поступаетъ предложеніе прекратить пренія по поводу параграфа ХХII.
Предложеніе собраніемъ принимается.
Деп. Буздуганъ съ мѣста: – У Рады есть «отдѣлъ внѣшнихъ сношеній».
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе поправку деп. Гринфельда: пунктъ «в»
«межнаціональныхъ сношеній».
Большинствомъ 36 противъ 18 поправка отвергнута.
Голосованіемъ § ХХII принятъ въ редакціи докладчика большинствомъ 41
противъ 11 и 2-хъ воздержавшихся.
Докладчикъ читаетъ § ХХIII:
«По вѣдомству генеральныхъ контролеровъ учреждаются слѣдующіе особые
отдѣлы:
а/ отдѣлъ личнаго состава и общихъ дѣлъ,
б/ отдѣлъ желѣзнодорожной отчетности,
в/ отдѣлъ отчетностей финансоваго вѣдомства,
г/ отдѣлъ ревизіи отчетности директоріата внутреннихъ дѣлъ и учрежденій
мѣстнаго хозяйства,
160
 д/ отдѣлъ военно-морской отчетности,
е/ отдѣлъ отчетности прочихъ вѣдомствъ».
Голосованіемъ § ХХIII принятъ въ редакціи докладчика.
Докладчикъ деп. Iонко читаетъ § ХХIV:
«Впредь до изданія законовъ края въ Бессарабіи сохраняютъ свою силу всѣ
неотмѣненные Временнымъ Правительствомъ или Сфатулъ Цэрій законы Госу-
дарства Россійскаго съ существующими для мѣстнаго края изъятіями, а также всѣ
законоположенія, изданныя Временнымъ Правительствомъ послѣ 1 марта 1917
года и распубликованныя Сенатомъ».
Деп. Коганъ: – Принятіе проэкта въ цѣломъ вопросъ кардинальной важности,
поэтому я предлагаю сегоднящнее засѣданіе на этомъ закончить и не разсматри-
вать § ХХIV.
Деп. Буздуганъ предлагаетъ разсмотрѣть въ этомъ же засѣданіи законопро-
эктъ до конца, т.е. и § ХХIV-ый.
Деп. Комендантъ считаетъ, что спѣшить съ принятіемъ законопроэкта не слѣ-
дуетъ.
Деп. Буздуганъ предлагаетъ § ХХIV-ый вычеркнуть по тѣмъ соображеніямъ,
что въ прошлыхъ русскихъ законахъ есть много стараго, много рухляди, которую
нужно выкинуть.
Деп. Ерханъ: – Меня еще пока не убѣдили въ томъ, что законы революціонной
совѣсти всегда чисты. Весьма возможно, что послѣ перекраски краска не достигла
сердца. Предлагаю: недѣлая изъятія для мѣстнаго края изъ законовъ Государства
Россійскаго вообще, сдѣлать таковыя въ отноше[ніи] законовъ, изданныхъ Вре-
меннымъ Правительствомъ послѣ 1-го марта 1917 года.
Деп. Коганъ предлагаетъ разсмотрѣніе § ХХIV-го отсрочить, такъ какъ нельзя
сказать, соотвѣтствуетъ ли онъ требованію юридической логики.
Сфатулъ Цэрій нынѣшняго состава не вправѣ отмѣнять законы; это сможетъ
сдѣлать лишь Бессарабское Учредительное Собраніе.
Предсѣдательствующій П.Н. Халиппа высказывается за сохраненіе § ХХIV
въ редакціи докладчика, видя въ этомъ средство уменьшенія существующей въ
странѣ анархіи. Сфатулъ Цэрій будетъ разсматривать отдѣльно каждый законъ и
если тотъ или иной существующій законъ будетъ создавать анархію, то онъ будетъ
отмѣненъ.
Деп. Спивакъ считаетъ, что кромѣ Учредительнаго Собранія никто не можетъ
измѣнять или отмѣнять законы; Сфатулъ Цэрій на это также не уполномоченъ и
насъ будутъ обвинять въ томъ, что мы узурпировали часть правъ Россійской Феде-
ративной Республики12 . Въ заключеніе ораторъ предлагаетъ въ § ХХIV слова:
«или Сфатулъ Цэрій» исключить.
Деп. Паскалуца: – Почему-то боятся отмѣны законовъ. Закономъ установлена
смертная казнь. Какъ быть? Мы, выразители воли народа, и если законъ для насъ
непріемлемъ, то какъ мы должны поcтупить? Если мы законъ не уничтожимъ, то
законъ насъ уничтожитъ. Невыгодный законъ мы должны отмѣнить, создавая
вмѣсто него новый. Параграфъ ХХIV предлагаю принять въ редакціи докладчика.
Деп. Панцырь: – Если законъ причиняетъ явный ущербъ, то защищать его
нѣть надобности. Административное отдѣленіе мѣстнаго суда издало, напримѣръ,
судебный приказъ, который ввелъ анархію. Развѣ можетъ такой приказъ оста-
ваться въ силѣ?
Деп. Коганъ: – Если въ Бессарабіи законы сохраняютъ обязательную силу, то
для чего тогда издавать объ этомъ законы? § ХХIV совершенно излишній.
161
 Деп. Ерханъ предлагаетъ сегодня же разсмотрѣть § ХХIV и вноситъ слѣдую-
щую поправку: выраженіе «существующими для мѣстнаго края изъятіями» пере-
нести въ конецъ параграфа.
Голосованіемъ § ХХIV большинствомъ 37 противъ 10 при 3 воздержавшихся
принятъ съ поправкой деп. Ерхана.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе законопроэктъ въ цѣломъ.
По мотивамъ голосованія получаетъ слово деп. Спивакъ, который говоритъ,
что законопроэктъ въ цѣломъ не долженъ быть голосованъ. «Необходимо, гово-
рить ораторъ, второе чтеніе, такъ какъ при первомъ чтеніи возможны ошибки.
Времени второе чтеніе займетъ немного, такъ какъ на многихъ пунктахъ останав-
ливаться совершенно не будемъ. Вчера нами по поводу § VII сдѣлано опредѣленное
заявленіе, но не подано пока мотивированнаго заявленія, такъ какъ телеграмма
Украинской Рады помѣшала». Въ заключеніе ораторъ настаиваетъ на необходи-
мости второго чтенія проэкта и предлагаетъ не голосовать въ цѣломъ, а присту-
пить ко второму чтенію.
Деп. Буздуганъ: – Мы должны законопроэктъ баллотировать и принять въ
цѣломъ, а при второмъ чтеніи мы внесемъ поправки.
Деп. Рабиновичъ, замѣтивъ, что въ законопроэктѣ нѣтъ указаній на взаимоот-
ношенія Сфатулъ Цэрій и Директоріата, и указавъ, что ничего не сказано о правѣ
запросовъ, считаетъ, что въ цѣломъ законопроэктъ голосовать нельзя.
Деп. Iонко заявляетъ, что о правѣ запросовъ будетъ указано въ Конституціи.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе: разсматривать ли законопроэктъ и во
второмъ постатейномъ чтеніи.
Большинствомъ 30 противъ 18 при 2-хъ воздержавшихся рѣшено при второмъ
чтеніи законопроэктъ обсуждать постатейно.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе законопроэктъ въ цѣломъ, каковой боль-
шинствомъ 40 противъ 2-хъ, при 9-ти воздержавшихся принимается13.
Деп. Ерханъ дѣлаетъ внѣочередное заявленіе о томъ, что въ проэктѣ упущены
изъ виду вопросъ о правѣ запросовъ и времени для отвѣта, поэтому проэктъ
вышелъ однобокій.
Предсѣдатель предлагаетъ сдѣлать это заявленіе при второмъ чтеніи проэкта.
Послѣ этого Предсѣдатель объявляетъ засѣданіе закрытымъ въ 1 часъ
35 минутъ ночи.

Предсѣдатель
Секретарь14
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, ff. 43–49]

Note și comentarii

1 În notițele din ziar ale lui Gh. Tudor se spune că, înainte de a se deschide ședința în plen și a se
da cuvîntul reprezentantului unităților militare poloneze de pe Frontul Român, fracțiunile au
discutat în Palatul Parlamentului art. 6 și 9 din Regulamentul cu privire la administrarea Basa-
rabiei și chestiunea cine să facă parte din delegația care urma să fie trimisă la Kiev (v. și pr.-v. 5,
nota 10) „pentru a participa la ședința reprezentanților republicilor rusești”, dar fenomenul cel
mai interesant a fost o întîlnire a membrilor fracțiunii eserilor moldoveni cu eserii minoritarilor

162
 din legislativ, care „și-au exprimat bucuria și dorința ca în viitor să lucreze împreună, apărînd
frontul comun și unit revoluționar”: Sfatul Țării, 1 decembrie 1917.
2 Ziarul menționează că în acea ședință au vorbit doi reprezentanți ai militarilor polonezi: Ibidem.
3 Textul din ziar precizează că Misirkov a cerut ca „cel de-al nouălea portofoliu de director să
aparțină minorităților, ceea ce este susținut și de către germani”: Ibidem.
4 Ziarul pretinde că citează literalmente acest punct de vedere al lui Erhan: „Premierul formează
cabinetul din candidați propuși de către o comisie de seniori din 7 oameni, folosindu-se de dreptul
de a respinge candidatul sau candidații nepotriviți”: Ibidem.
5 Elefterie Sinicliu.
6 Această propunere arată cît de lipsite de constructivitate erau dezbaterile care nu porneau de la
obiectivele generale de stat, ci urmăreau satisfacerea intereselor înguste ale grupurilor entice. Se
creează, astfel, impresia că acest gen de pretenții urmărea compromiterea activității instituțiilor
de stat ale Basarabiei autonome.
7 N.V. Porș, ministru în guvernul Radei Centrale de la Kiev. În 1918 a trecut de partea Sovietelor și
a fost arestat de către Petliura.
8 Evident, greșeală în document – nu putea să voteze „pentru” doar un singur deputat. Din păcate,
relatarea din ziar nu ne ajută să îndreptăm greșeala, deoarece nu conține astfel de date. Totuși
inexactitatea poate fi corectată, deoarece în paginile următoare se arată clar că în acea ședință au
fost 51 de deputați. Prin urmare au votat „pentru” 23 de deputați.
9 D.I. Doroșenko, în 1917 membru al Secretariatului General al Radei Centrale de la Kiev, iar în
1918 – ministru în guvernul lui Skoropadskij.
10 Desigur, e vorba de punctul «г».
11 Observăm din nou cum reprezentanții minorităților se zbăteau pentru reducerea competențelor
autorităților de stat ale Basarabiei în speranța că aceasta va rămîne totuși parte a Rusiei.
12 Și aici, aceeași tendință de a pune la îndoială autoritatea Sfatului Țării și aceeași strădanie de a
demonstra că Basarabia era parte a Rusiei.
13 Regulamentul cu privire la conducerea administrativă a Basarabiei a fost publicat în ziarul Sfatul
Țării din 1 decembrie 1917, făcîndu-se specificarea că documentul fusese adoptat în ședința din
29 noiembrie, cînd vedem că, de fapt, a fost adoptat la 28 noiembrie 1917.
14 Fără semnături.

163
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 29-го ноября 1917 года № 7

Засѣданіе началось въ 8 час. 30 м. подъ предсѣдательствомъ И.К. Инкульца и при

слѣдующемъ составѣ Президіума: второмъ товарищѣ предсѣдателя П.Н. Халиппѣ,
первомъ секретарѣ Б.М. Епури, второмъ секретарѣ В.Н. Гринфельдѣ, четвертомъ
секретарѣ К.П. Мисирковѣ и пятомъ секретарѣ И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Проектъ Положенія объ административномъ управленіи Бессарабіи.

Предсѣдатель: – Сегодня къ намъ явились представители Центральнаго Бюро

Профессіональнаго Союза служащихъ въ общественныхъ и государственныхъ
учрежденіяхъ съ просьбой послать нашихъ делегатовъ на предстоящее въ четвергъ
засѣданіе въ Городскомъ Банкѣ, чтобы выяснить, что такое Сфатулъ Цэрій.
Предложеніе принимается. Делегируются депутаты: Бурьяновъ и Савенко.
Предложеніе Спивака о делегированіи Предсѣдателя снимается самимъ Спивакомъ.
Предсѣдатель: – Поступило заявленіе отъ служащихъ Государственнаго Банка
въ связи съ полученной ими телеграммой изъ Петрограда. Служащіе просятъ Сфа-
тулъ Цэрій высказать свое отношеніе. Предлагаютъ послать комиссаровъ. Пред-
ложеніе принимается безъ преній.
Делегируется депутат Iонко /при 5-ти воздержавшихся/ и въ помощники
Которосъ /единогласно/1.
Предсѣдатель: – Мы постановили послать вооруженную силу въ Хотинскій
уѣздъ. Комитетъ по охранѣ революціи рѣшилъ пока послать 2-хъ делегатовъ. Отъ
Сфатулъ Цэрій нужно послать еще 2-хъ делегатовъ.
Предложеніе принимается.
Предсѣдатель: – Президіумъ еще не соорганизовался, нѣтъ представителей
отъ всѣхъ меньшинствъ.
Курдиновскій: – Украинцы намѣтили въ товарищи предсѣдателя Савенко.
Спивакъ: – Мы предлагаемъ въ секретари отъ евреевъ депутата Гринфельда.
Баллотировка: Савенко – 62 избират. и 1 неизбират.
Гринфельдъ – 48 избират. и 1 неизбират.
Савенко: – Низко кланяюсь за оказанную мнѣ честь. Приложу всѣ силы и все
знаніе, чтобы оправдать Ваше довѣріе.
Гринфельдъ: – Г.г. депутаты. Благодарю за избраніе. Разрѣшите всего нѣсколько
словъ: Хочу вѣрить, что въ Бессарабіи, гдѣ такъ сильна была вражда между отдѣль-
ными національностями, благодаря Сфатулъ Цэрій удастся внести миръ между
народностями. /Аплодисменты/.
Предсѣдатель: – Привѣтствую отъ имени Сфатулъ Цэрій вновь избранныхъ
членовъ Президіума.
Предсѣдатель: – Поступило нѣсколько заявленій отъ депутатовъ Сфатулъ
Цэрій. Прошу выслушать ихъ. Заявленіе за подписью Новакова и другихъ гла-
ситъ: /Читаетъ заявленіе. Заявленіе въ приложеніи/2 .
Новаковъ: – Обращаю вниманіе депутатовъ въ связи съ поданнымъ мною заяв-
леніемъ, что Бендерское Казначейство выдаетъ денежные знаки въ ограниченномъ
164
количествѣ и на предполагаемое пониженіе твердыхъ цѣнъ на хлѣбъ съ 1 декабря.
То и другое грозитъ полной разрухой и угрожаетъ фронту. Нужно сегодня же при-
нять рѣшеніе.
Бурьяновъ: – Предлагаетъ избрать комиссію, т.е. сегодня не возможно рѣшеніе
этого вопроса.
Новаковъ настаиваетъ на немедленномъ разрѣшеніи вопроса. «Намъ грозитъ
отсутствіе хлѣба».
Предсѣдатель предлагаетъ продовольственной комиссіи собраться завтра и
рѣшить этотъ вопросъ.
Предложеніе Предсѣдателя принимается.
Приступаютъ ко второму чтенію проекта объ административномъ управленіи
Бессарабіи.
Пункты: 1, 2, 3, 5 и 6 принимаются единогласно.
Пунктъ 4-ый исключается большинствомъ голосовъ при 2-хъ воздержавшихся.
Пунктъ 7-ой.
Спивакъ: – По поводу § 9 п. 7 разрѣшите огласить заявленіе. Заявленіе: «Ди-
ректоріатъ по національнымъ дѣламъ необходимо организовать на слѣдующихъ
основаніяхъ: 1/ Учреждается должность Директора по національнымъ дѣламъ;
2/ каждая изъ большихъ національныхъ группъ, населяющихъ Бессарабію, имѣетъ
свое автономное управленіе, во главѣ котораго должно быть лицо, выдвинутое
соотвѣтствующей фракціей Сфатулъ Цэрій и входящее въ Совѣтъ Директоровъ на
правахъ товарища директора3; 3/ меньшія національныя группы, по взаимному
между ними соглашенію, поручаютъ веденіе своихъ національныхъ дѣлъ одному
изъ представителей этихъ группъ, входящему въ Совѣтъ Директоровъ также на
правахъ товарища директора. Директору принадлежить право отвода».
Спивакъ: – Мнѣ вчера указывали, что я ошибаюсь, будто въ Украинѣ устроено
такъ, какъ я предлагаю: генеральный секретарь по межнаціональнымъ дѣламъ и
генеральные секретари для каждой отдѣльной національности. Я не ошибаюсь: въ
Украинѣ проведено то, что я говорилъ; имѣется межнаціональный генеральный
секретарь Шульгинъ, отдѣльный для поляковъ, украинцевъ, евреевъ, каждый съ
правомъ рѣшающаго голоса въ Генеральномъ Секретаріатѣ.
Докладчикъ Iонко: – Деп. Спивакъ сегодня предлагаетъ не то, что вчера. Мы
сейчасъ не говоримъ о товарищахъ директора по національнымъ дѣламъ. Это уже
дѣло внутренняго распорядка каждаго вѣдомства, чего мы сейчасъ не обсуждаемъ.
Поэтому сказанное деп. Спивакомъ не относится къ пункту 7 § 9. Предлагаю оста-
вить весь пунктъ въ редакціи проекта.
Егеръ /Отъ Сіон. Соц./: – Рѣчъ идетъ объ автономныхъ національныхъ еди-
ницахъ и о соглашеніи между послѣдними. Поэтому, прежде всего, должно быть
сказано: «Генеральный директоръ по межнаціональнымъ дѣламъ». Товарищи
директора входятъ, какъ представители автономныхъ единицъ.
Кристи: – Деп. Спивакъ вполнѣ правъ въ своей схемѣ. Но думаю, что схема
эта будетъ подробно зафиксирована, когда мы будемъ обсуждать вопросъ объ
инструкціяхъ по отдѣльнымъ вѣдомствамъ. Я также думаю, что каждая націо-
нальность должна имѣть своего представителя и по тому принципіально поддер-
живаю предложеніе деп. Спивака.
Мисирковъ /отъ Болгаръ/: – Я вчера первый обратилъ вниманіе на этотъ пара-
графъ 7 пункта. Присоединяюсь къ мнѣнію деп. Спивака: необходимо реконстру-
ировать весь Директоріатъ, а не только дать какія-то спеціальныя инструкціи. Не
слѣдуетъ откладывать, какъ предлагаетъ деп. Кристи.
165
 Рабиновичъ /Бундъ/: – Необходимо пойти навстрѣчу пожеланіямъ національ-
ностей. Одно лицо не можетъ знать нуждъ всѣхъ населяющихъ Бессарабію націо-
нальностей. Необходимъ директоръ по межнаціональнымъ дѣламъ, отдѣльный
отъ директора народнаго образованія.
Кодрянъ: – Если генеральному директору навяжутъ трехъ директоровъ, то онъ
работать не будетъ. Фактически директоръ не станетъ выбирать для себя помощ-
никовъ, которые не будутъ не высотѣ своего положенія въ дѣлѣ защиты правъ
отдѣльныхъ національностей. Генеральный директоръ, силой вещей, чтобы не
имѣть оппозиціи внутри, выберетъ хорошихъ помощниковъ. Генеральный дирек-
торъ самъ долженъ избрать для себя помощниковъ, т.к. онъ за нихъ отвѣчаетъ. Весь
пунктъ нужно оставить въ силѣ. Коррективъ мы внесемъ при обсужденіи Декла-
раціи.
Бурьяновъ: – Хочу спросить депутатовъ изъ меньшинствъ, желаютъ ли они
работать въ другихъ Директоріатахъ. Нѣтъ данныхъ предполагать, что мы ста-
немъ игнорировать Ваши интересы. Не пойму, какимъ образомъ директоръ
будетъ работать, если Вы ему навяжете помощниковъ. Не представляю себѣ, чтобы
по вопросамъ національнымъ представители господствующей національности не
приняли во вниманіе интересовъ отдѣльныхъ національностей.
Егеръ: – Въ національныхъ дѣлахъ нѣтъ вопросовъ общихъ въ томъ смыслѣ,
какъ, напримѣръ, въ дѣлахъ внутреннихъ. Школы, общины должны быть дѣломъ
каждой національности.
Мисирковъ: – Въ этомъ пунктѣ должно быть допущено исключеніе, т.к. націо-
нальный вопросъ – наиболѣе острый.
Тудоръ: – Просилъ бы депутатовъ меньшинствъ не задерживать насъ на этомъ
вопросѣ, т.к. увѣренъ, что будущій директоръ непремѣнно пригласитъ въ свое
вѣдомство помощниковъ изъ представителей меньшинствъ. Если мы говоримъ
«автономная школа», то этимъ уже сказано все.
Поступаетъ предложеніе прекратить пренія.
Спивакъ: – Я противъ прекращенія преній, т.к. для меня очевидно, что мы
еще не поняли другъ друга. Рѣчь идетъ о національно-персональной автономіи.
Увѣренъ, что наши противники не разобрали, въ чемъ центръ тяжести. Вопросъ
не выясненъ, а между тѣмъ онъ крайне важенъ для національныхъ меньшинствъ.
Рѣшено продолжать пренія.
В. Гринфельдъ /Бундъ/: Наши противники опростили этотъ глубоко прин-
ципіальный вопросъ и свели его къ вопросу одной только тактической линіи
поведенія. Больше того, намъ предлагаютъ строитъ будущее многоплеменной Бес-
сарабіи на довѣріи и только. Въ политикѣ нѣтъ мѣста сентиментальности, благо-
творительности и довѣрію, еще не подтвержденному дѣйствіемъ.
Въ политической жизни идетъ жестокая борьба и побѣждаетъ тотъ, кто всемѣрно
умѣетъ отстоять свои позиціи и кто не отступаетъ предъ натискомъ своихъ против-
никовъ. Вы говорите о довѣріи, но почему Вы строите зданіе Сфатулъ Цэрій?4 Вѣдь
вы же довѣряете демократической, республиканской Россіи, а все же требуете авто-
номной Бессарабіи. Именно потому, что принципъ автономіи долженъ отлиться
въ опредѣленныя правовыя и юридическія нормы и рамки. И мы того же хотимъ:
чтобы принципъ и идея равноправія всѣхъ національностей въ Бессарабіи отли-
лась въ опредѣленныя формы. Мы, конечно, вѣримъ большинству, но мы въ то же
время помнимъ, какъ жестоко страдали евреи въ Бессарабіи, не по вашей и нашей
винѣ, а по винѣ Самодержавія. Евреи были гонимые изъ гонимыхъ. Мы, предста-
вители еврейскаго пролетаріата, въ лицѣ «Бунда» уже 20 лѣтъ ведемъ борьбу за
166
національно-культурную автономію. Насъ встрѣтили насмѣшкой и борьбой даже
въ рядахъ нашихъ братьевъ по оружію, въ рядахъ Россійской партіи5. И сейчасъ,
когда мы побѣдили, когда восторжествовала наша идея, мы ее не отдадимъ безъ боя.
Только на платформѣ нашей вы сумѣете построить зданіе Сфатулъ Цэрій и мирнаго
сожительства всѣхъ національностей. Да будутъ всѣ населяющіе Бессарабію націо-
нальности равны, да не будутъ между ними привелигированные и непривилегиро-
ванные. И я увѣренъ, что, если вы не согласитесь съ нами, то собственными руками
разрушите тотъ фундаментъ, на которомъ возводите постройку Сфатулъ Цэрій,
какъ органа автономной Бессарабіи въ единой Республиканской Россіи6.
Комендантъ: – Товарищи молдаване, почему вы спорите? Въ состояніи ли вы
сами, одинъ вашъ директоръ справиться съ дѣлами всѣхъ національностей? Кто
лучше будетъ кормить ребенка, мать или мачеха? Предлагаю: «автономные дирек-
тора при директорѣ по межнаціональнымъ дѣламъ».
Кристи: – Одинъ изъ ораторовъ говорилъ, что въ политической жизни идетъ
борьба и потому каждая національность должна имѣть своихъ автономныхъ пред-
ставителей. Но у насъ все должно строиться на мирѣ, а не на борьбѣ. Не представляю
себѣ директора, который хотѣлъ бы управлять безъ помощниковъ, представителей
другихъ національностей. Предлагаю разбирать этотъ вопросъ, когда зайдетъ рѣчь
о департаментахъ директоріата по національнымъ дѣламъ. Внесу конкретное пред-
ложеніе. Голосуется предложеніе Спивака и другихъ. За – 22, противъ 22, воздерж. 6.
Предложеніе деп. Спивака считается отвергнутымъ.
Поправка Кристи: Вмѣсто § 9 въ 7 п. сказать:
«Генеральный директоръ по межнаціональнымъ дѣламъ. При генеральномъ
директорѣ состоятъ товарищи по національнымъ дѣламъ отъ національностей,
коихъ не менѣе 10% въ Бессарабіи, а также одинъ помощникъ для меньшихъ
національностей, по ихъ соглашенію между собою. Каждаго товарища директора
выдвигаютъ національныя фракціи, при чемъ за генеральнымъ директоромъ по
межнаціональнымъ дѣламъ остается право персональнаго отвода помощниковъ
главнаго директора».
40 за; 4 противъ; 6 воздерж. Поправка Кристи принята.
Кристи: – Добавляю къ моей поправкѣ: «товарищи главнаго директора входятъ
въ большой Совѣтъ Министровъ на правахъ министровъ съ рѣшающимъ голосомъ».
Кодрянъ: – Прошу занести въ протоколъ поправку Кристи о большомъ и
маломъ совѣтахъ министровъ.
§ 10 п.п. 8 и 9 приняты единогласно.
Пунктъ 10 – принятъ.
Пункты: 11, 12, 13 и 14 – приняты.
Пунктъ 15. По вѣдомству народнаго образованія.
Егеръ: – Предлагаю такую схему:
а/ Общій административный хозяйственный отдѣлъ,
б/, в/, г/ по-прежнему,
д/ Отдѣлъ по украинскимъ школамъ,
е/ Отдѣлъ по еврейскимъ школамъ,
ж/ Отдѣлъ школъ національныхъ меньшинствъ /до 10%/.
Тудосъ: – Я просилъ бы не предъявлять требованій совершенно непріемле-
мыхъ для нѣкоторыхъ партій.
Мисирковъ: – 15-ый пунктъ необходимо измѣнить, т.к. будетъ производиться
націонализація школъ, то при сохраненіи этого пункта націонализація будетъ
167
производиться чиновниками. Каждая національность должна сама защищать
свои школы ею же избранными представителями.
Предложение Мисиркова:
По вѣдомству народнаго образованія учреждаются слѣдующіе отдѣлы:
а/ отдѣлъ общій, б/ отдѣлъ молдавскихъ школъ, в/ отдѣлъ украинскихъ, г/ отдѣлъ
еврейскихъ, д/ школъ національныхъ меньшинствъ, е/ отдѣлъ финансовый. Завѣ-
дующіе отдѣлами національныхъ школъ должны принадлежать къ той національ-
ности, школами которой они завѣдуютъ. Отдѣлы національныхъ школъ состоятъ
изъ подотдѣловъ: а/ низшихъ, б/ среднихъ, в/ высшихъ и г/ техническихъ школъ.
Курдиновскій: – О чемъ мы въ сущности споримъ? Вѣдь въ Земской Управѣ
уже имѣются отдѣлы по національностямъ. Вопросъ о томъ только, чтобы сдѣлать
то же въ нашемъ пунктѣ 15-омъ.
Поправка Миссиркова и Егера отклоняются 15 – за, остальные противъ.
Пункты: 16, 17, 18, 19, 20 и 21 приняты.
Пунктъ 22.
Егеръ: – Необходимо сделать вставку согласно поправки Кристи, уже приня-
той, т.е. въ замѣнъ: «Отдѣлъ внутреннихъ сношеній» – сказать «Отдѣлъ по мол-
давскимъ, отдѣлъ по еврейскимъ и т. д. дѣламъ».
Рабиновичъ присоединяется къ поправкѣ Егера.
Кодрянъ предлагаетъ оставить § 6 и вставить три подотдѣла: а/ по украин-
скимъ дѣламъ, б/ по еврейскимъ дѣламъ, в/ по дѣламъ мелкихъ національностей.
Буздуганъ предлагаетъ именовать: отдѣлъ внутренній съ подотдѣлами.
Предложеніе Кодряна принимается.
Пунктъ ХХIII – принятъ.
Пунктъ ХХIV.
Савенко: – Бессарабское чиновничество не знаетъ, что ему теперь дѣлать. Мы
должны, въ духѣ Центральной Рады, заявить, что всѣ Правительственныя Учреж-
денія сохраняются. Необходимо въ этомъ пунктѣ послѣ словъ: «Послѣ 1-го марта
1917 года» добавить «до 28 октября 1917 года, а равно»…7
Кодрянъ: – Присоединяюсь къ этой поправкѣ. Мы не пессимисты и не вѣримъ,
чтобы Ленинъ надолго воцарился. Временное Правительство еще будетъ суще-
ствовать; оно живетъ въ подпольи и имѣетъ право издавать законы.
Буздуганъ: – Пунктъ 24-ый внесетъ большія недоразумѣнія. Я думаю, что Вре-
менное Правительство не вернется. Намъ необходимо считаться съ нынѣшни[мъ]
настроеніемъ.
Кодрянъ: – Предлагаю оставить въ силѣ слова: «распубликованныя Сена-
томъ». Сенатъ8 публикуетъ законы лишь правильно изданные, независимо отъ
того, хороши ли они или плохи.
Поправка Савенко не принимается.
Пунктъ въ целомъ принятъ.
Рабиновичъ: – Въ проектъ предлагаю вставить: «Объясненія по запросамъ
должны даваться директорами въ 7-ми дневный срокъ. Запросы должны быть
подписаны не менѣе, чѣмъ 15 членами Сфатулъ Цэрій».
Кодрянъ: – Я думаю, что неправильно было бы предложеніе Рабиновича вклю-
чить въ проэктъ, хотя принципіально я за эту поправку.
Суручанъ: – Существуютъ запросы, существуютъ интерпеляціи и просто
вопросы. Обо всемъ этомъ нужно сказать, какъ о формахъ политическаго отвѣта.
Но эта поправка относится не къ проекту.
Поправка Рабиновича отвергнута.
168
 Голосуется весь проектъ въ цѣломъ. Единогласно принимается.
Предсѣдатель: – Имѣются свѣдѣнія, что въ Кишиневъ пріѣхалъ комиссаръ
Совѣта Комиссаровъ.
Пер еры в ъ. Совѣщаніе фракцій.
По с лѣ пер еры в а .
Отъ имени Молдавскаго блока вносится слѣдующее предложеніе: «Комис-
сары – Губернскій и Уѣздный признаются комиссарами Сфатулъ Цэрій».
Буздуганъ: – Моя поправка: только тѣ, которые работаютъ съ нами въ кон-
тактѣ: – Кристи, Кенигшацъ, Которосъ и Рудневъ.
Которосъ: – Логически несуразно, если мы часто комиссаровъ признаемъ,
часто не признаемъ. Въ такомъ случаѣ тамъ, гдѣ комиссары окажутся не признан-
ными, всякій сможетъ назначить своего комиссара.
Поправка Буздугана отвергнута.
Принимается въ такой редакціи: «Сфатулъ Цэрій признаетъ своими комисса-
рами, губернскими и уѣздными, тѣхъ, которые находятся сейчасъ при исполненіи
своихъ обязанностей»9.
Принято всѣми противъ 7.
Н.Е. Гринфельдъ предлагаетъ въ циркулярѣ, которымъ будутъ оповѣщены
комиссары о рѣшеніи Сфатулъ Цэрій, выдвинуть мотивъ, что сдѣлано это потому,
что нѣтъ Временнаго Правительства и что Сфатулъ Цэрій назначаетъ Васъ комис-
сарами по формально-юридическимъ причинамъ.
Паскалуца: – Предлагаю: безъ всякой формулировки.
Инкулецъ: Мы назначаемъ комиссаровъ для подавленія анархіи, а не больше-
виковъ.
Принято: послать циркуляръ безъ формулировки.
Iонко: – Предлагаю поторопиться съ избраніемъ недостающихъ чиновъ Пре-
зидіума.
Предсѣдатель: – Предлагаю Президіуму собраться завтра въ 12 часовъ дня.
Штернъ: – Сегодня въ военной комиссіи поднятъ вопросъ о подготовкѣ къ
правильной демобилизаціи. Военная комиссія предлагаетъ Сфатулъ Цэрій взять
дѣл[о] это въ свои руки. Предложеніе Военной комиссіи принимается.
Паскалуца: – Предлагаю выслушать инструкцію для коменданта, такъ какъ
послѣднему приходится сталкиваться съ военнымъ комиссаромъ.
Инкулецъ предлагаетъ инструкцію выработать совмѣстно съ военнымъ
комиссаромъ.
Буздуганъ: – Дѣйствія военнаго комиссара и коменданта должны быть коор-
динированы. Поэтому предложеніе Инкульца совершенно правильно.
Бурьяновъ: – Не дѣло самаго Сфатулъ Цэрій заниматься такими инструк-
ціями.
Принимается предложеніе Буздугана.
Кодрянъ: – Заявляю, что мандатная комиссія фактически не существуетъ, т.к.
собираются въ лучшемъ случаѣ 8 человѣкъ.
Прахницкiй. – Заявляю, что военной комиссіи приходится очень много рабо-
тать и членовъ ея нужно освободить отъ работъ въ другихъ комиссіяхъ.
Предсѣдатель: – Предложеніе Прахницкаго непріемлемо, т.к. присутствіе
нѣкоторыхъ депутатовъ необходимо въ нѣсколькихъ комиссіяхъ.
Штернъ предлагаетъ не назначать засѣданій въ день очереднаго засѣданія
Думы, по четвергамъ. Принимается.
169
 Буздуганъ предлагаетъ сегодня же приступить къ чтенію деклараціи: – Мы
не сдѣлали еще самаго главнаго; не обратились къ населенію съ деклараціей; не
сдѣлали того, что обязаны были сдѣлать въ день открытія Сфатулъ Цэрій. Будемъ
работать даже всю ночь, но пусть сегодня же закончимъ чтеніе деклараціи10.
Курдиновскiй и другiе указываютъ, что такой серьезный вопросъ, какъ обсуж-
деніе деклараціи, нельзя разсматривать послѣ работы въ теченіе нѣсколькихъ
часовъ. Отложимъ до пятницы.
Предложеніе Курдиновскаго принимается.
Засѣданіе назначается въ пятницу 1 декабря въ 4 часа.
Послѣ этого Предсѣдатель объявляетъ засѣданіе закрытымъ въ 12 часовъ
10 минутъ ночи.

Предсѣдатель: Ив. Инкулец

Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, ff. 51–55]

Note și comentarii

1 Relatarea din ziar despre acest fenomen este mai concretă, îl lămurește complet și este cît se poate
de relevantă sub raportul relației Basarabiei autonome cu regimul bolșevic de la Petrograd: „O
cerere de la comitetul funcționarilor Băncii de Stat informează că a fost primită o telegramă de la
Petrograd în care se spune că Sovietul Comisarilor Norodnici a numit un comisar pentru controlul
asupra acțiunilor filialei locale a Băncii de Stat. Adunarea generală a funcționarilor roagă Sfatul
Țării să trimită un comisar din partea sa. Comisari ai Sfatului Țării pe lîngă Banca locală de Stat
sînt numiți deputatul subofițer Cotoros și deputatul Ioncu. Adunarea îi felicită pe primii depu-
tați-comisari și îi aplaudă îndelung”: Sfatul Țării, 2 decembrie 1917.
2 Acest document lipsește. Сonținutul lui poate fi dedus din luarea de cuvînt a deputatului
A. Novakov.
3 Această propunere, dacă s-ar fi realizat, ar fi dus la înființarea în sînul guvernului Basarabiei a tot
atîtea miniguverne, cîte etnii „mai mari” erau, ceea ce, în final, ar fi dat un aparat administrativ
imens, mereu ros de bătălii interne, fără coordonare și deci complet ineficient.
4 Aluzie la lupta moldovenilor de a avea propria lor organizație statală.
5 Probabil, referire la social-democrația rusă de pînă la scindarea acesteia în bolșevici și menșevici
(1903), cînd și unii, și alții au respins pretenția „Bund”-ului că ar fi unicul reprezentant al proleta-
riatului evreiesc.
6 Această cuvîntare a lui V. Grinfeld este cît se poate de semnificativă pentru poziția minoritarilor
și explică mult relativ la statutul real al Sfatului Țării și la perspectivele istorice ale Basarabiei din
anii 1917–1918.
7 Propunerea lui Savenko pare să fi fost întreruptă sau nu a fost reținută în întregime de stenograf.
8 Instituție de stat în Rusia țaristă cu prerogative excepționale, învestită cu autoritatea de organ
judiciar suprem și de control asupra instituțiilor statului și a funcționarilor.
9 În redacția ziarului, această decizie face lucrurile mult mai clare, deoarece procesul-verbal din
arhivă nu precizează pe care comisari îi avea în vedere – ai bolșevicilor sau cei care existau încă din
martie 1917: „Toți comisarii Guvernului Provizoriu sînt recunoscuți drept comisari ai Sfatului
Țării”: Sfatul Țării, 2 decembrie 1917.
10 Evident, Buzdugan avea în vedere Declarația Sfatului Țării cu privire la autonomia Basarabiei.
Vezi și pr-v. 4 și 5.

170
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 1-го декабря 1917 года № 8

Засѣданіе открывается въ 7 1/2 часовъ вечера подъ предсѣдательствомъ

И.К. Инкулеца и при слѣдующемъ составѣ Президіума: 1-мъ товарищѣ предсѣдателя
М.Г. Савенко, 2-мъ товарищѣ предсѣдателя П.Н. Халиппѣ, 1-мъ секретарѣ И.А. Буздуганѣ1.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Первое чтеніе Деклараціи Сфатулъ Цэрій.

Объявивъ засѣданіе открытымъ2 , Предсѣдатель сказалъ: «Г.г. депутаты.

Сегодня намъ предстоитъ разрѣшить очень важные вопросы, предстоитъ, такъ
сказать, выявить наше лицо, поэтому прошу отнестись къ вопросамъ, затрону-
тымъ Деклараціей, со всей серьезностью и вниманіемъ». Послѣ этихъ словъ
Предсѣдатель предоставилъ слово докладчику Ф.Г. Iонко3; послѣдній оглашаетъ
Декларацію на русскомъ языкѣ, съ поправками, внесенными въ нее Молдавскимъ
Блокомъ. /Декларація въ приложеніи/.
Затѣмъ П.Н. Халиппа читаетъ Декларацію на молдавскомъ языкѣ.
Послѣ чтенія всей Деклараціи, Собраніе переходитъ къ обсужденію отдѣль-
ныхъ пунктовъ Деклараціи.
Депутатъ Комендантъ высказывается противъ слова «единой» въ выраженіи:
«Въ составъ Единой Россійской Федеративной Демократической Республики»,
такъ какъ оно является лишнимъ.
Депутатъ Гринфельдъ4 предлагаетъ внести рядъ поправокъ, вполнѣ пріемле-
мыхъ и дополняющихъ недомолвки Комиссіи, выработавшей Декларацію5.
Такъ, ораторша находитъ необходимымъ добавить: предъ концомъ 1-го абзаца
послѣ слова «странѣ» выраженіе: «Обезсиленной предъ лицомъ внѣшняго
врага», вначалѣ 2-го абзаца – выраженіе: «Въ настоящій грозный историческій
моментъ» и въ серединѣ того же абзаца слово «и сплоченіи» послѣ слова «Въ
организаціи». Кромѣ того, ораторша, возражая депутату Коменданту, настаива-
етъ на сохраненіи слова «единой», болѣе сильно подчеркивающаго единеніе съ
Россійской Федеративной Демократической Республикой и отношенія между
Сфатулъ Цэрій и Центральнымъ Правительствомъ, рекомендуя выразить это сло-
вами: «По образованіи Центральнаго Правительства, Сфатулъ Цэрій будетъ дѣй-
ствовать въ единеніи съ этимъ Правительствомъ»6. Ораторша утверждаетъ, что
принятіе этихъ поправокъ вполнѣ возможно, какъ съ точки зрѣнія литературной
и юридической, такъ и стилистической.
Деп. Коварскій, высказываясь противъ чтенія Деклараціи съ поправками
Молдавскаго Блока, настаиваетъ на сохраненіи слова «единой».
Депутатъ Кристи противъ поправокъ Н.Е. Гринфельдъ, такъ какъ взаимо-
отношенія между Сфатулъ Цэрій и Центральнымъ Правительствомъ будутъ
опредѣляться такимъ образомъ: «Сфатулъ Цэрій совершенно свободный въ законо-
дательномъ отношеніи органъ и только черезъ свою исполнительную власть – Гене-
ральныхъ Директоровъ будетъ сноситься съ Центральнымъ Правительствомъ».
Депутатъ Халиппа тоже противъ послѣдней поправки Н.Е. Гринфельдъ,
такъ какъ можетъ статься, что образуется центральная монархическая власть,
171
и Сфатулъ Цэрій ни въ какомъ случаѣ не сможетъ дѣйствовать въ контекстѣ съ
такимъ правительством. «Мы не можемъ авансомъ давать довѣрія Центральному
Правительству», заканчиваетъ свою рѣчь ораторъ.
Депутатъ Прахницкій, обращаясь къ депутату Гринфельду, спрашиваетъ,
намѣрена ли она снимать свою поправку или нѣтъ. «Нѣтъ надобности», про-
должаетъ ораторъ, «принимать поправки, предложенныя Г-жей Гринфельдъ,
такъ какъ безразлично, какова будетъ центральная власть, и намъ до этого нѣтъ
никакого дѣла. Если будетъ выгодно, то мы пойдемъ за этимъ Правительствомъ.
Отношеніе Центральнаго Правительства къ молдавской національности ярко
выразилось въ томъ, что Керенскій, глава этого Правительства, не разрѣшилъ
военнаго съѣзда молдаванъ. Политика не требуетъ сентиментальности. Намъ
рекомендуютъ поправку: «По образованіи Центральнаго Правительства». Бла-
годарю покорно. До какихъ же поръ прикажете ожидать этого образованія?7 Въ
заключеніе ораторъ проситъ не принимать никакихъ поправокъ.
Деп. Мисирковъ спрашиваетъ, почему объявляется Молдавская, а не Бесса-
рабская Республика и останавливается на историческихъ данныхъ, свидѣтель-
ствующихъ, по его мнѣнію, что только часть Бессарабіи в продолженіе 4-хъ вѣковъ
называлась Молдавіей, поэтому нѣтъ исторической основы для наименованія
Бессарабіи Молдавской Республикой, а должна быть Бессарабская Республика.
Далѣе ораторъ требуетъ, чтобы въ обращеніи Деклараціи были бы названы всѣ
народы Бессарабіи. «Почему такая привилегія молдаванамъ», спрашиваетъ ора-
торъ, «что обращаются только къ нимъ, а всѣ остальныя народности названы
общимъ именемъ „братскіе”?»
По его мнѣнію, это есть первый признакъ націонализма господствующей
народности.
Деп. Ерханъ говоритъ, что молдаване никогда не согласятся, чтобы Республика
называлась бы именемъ какого-то Господаря Молдавскаго, маленькаго Само-
держца Бессараба8.
Ораторъ находитъ, что историческія данныя, приведенныя депутатомъ
Мисирковымъ, не вѣрны. «Намъ нечего скрывать своего имени», продолжаетъ
ораторъ. «Если при прежнемъ режимѣ насъ высмѣивали, какъ молдаванъ, то
теперь мы можемъ съ гордостью заявить, что мы молдаване. Названіе Республики
мы должны дать того народа, который является господствующимъ въ Бессарабіи».
Ораторъ предлагаетъ далѣе не говорить о перемѣнѣ слова и мнѣніе, высказанное
представителемъ болгаръ, считать единоличнымъ, полагая, кромѣ того, что у него,
Мисиркова, не хватитъ нравственной дерзости проводить сказанное въ жизнь9.
Ораторъ также стоитъ на сохраненіи слова «единой», какъ выражающаго
сильнѣе стремленіе и желаніе народа. Что же касается послѣдней поправки
деп. Гринфельдъ о томъ, чтобы яснѣе формулировать взаимоотношенія Сфатулъ
Цэрій и Центральнаго Правительства, то депутатъ Ерханъ усматриваетъ въ этомъ
расшаркиваніе предъ Центральнымъ Правительствомъ.
Деп. Гринфельдъ съ мѣста: – «Это не расшаркиваніе».
Деп. Мисирковъ называетъ шантажемъ сказанное депутатомъ Ерханомъ. Воз-
гласы: «Что за выраженіе?»
Предсѣдатель призываетъ депутата Мисиркова къ порядку.
Деп. Кодрянъ говоритъ, что Украинская Республика обратилась къ Молдавіи,
а не къ Бессарабіи, а потому ни одинъ украинецъ не будетъ противъ названія
Республики Молдавской.
172
 Деп. Комендантъ подходитъ къ вопросу иначе и находитъ, что не въ названіи
дѣло, а въ томъ, какъ мы будемъ строить нашу жизнь.
Деп. Пеливанъ, возражая депутату Мисиркову, настаивающему на названіи
нашей Республики Бессарабской, а не Молдавской говоритъ, что она должна
называться Молдавской по слѣдующимъ соображеніямъ:
1/ До 1812 года Бессарабіей называлась только третья часть нашей губерніи
– нынѣшніе Измаильскій и Аккерманскій уѣзды. Средняя и сѣверная части
нашей губерніи назывались Молдавіей10. Присоединивъ въ 1812 году къ Россіи
часть Молдавіи, лежащую между Прутомъ и Днѣстромъ, Царское Правительство
совершенно произвольно перенесло названіе «Бессарабія» и на остальные уѣзды
этой части.
Поэтому названіе Республики «Молдавской» имѣетъ историческое осно-
ваніе. Въ названіи Республики тѣмъ или инымъ именемъ именно должно быть
указаніе на народъ, который на ея территоріи составляетъ большинство населенія.
Въ основаніе этого названія долженъ лежать принципъ національный, а не
географическій. Украинцы назвали свою Республику Украинской, а не Кіевской
или Полтавской. Въ основаніи названія автономіи лежитъ національный, а не гео-
графическій принципъ. Украинцы и поляки всегда называли нашу страну Мол-
давской, а не Бессарабской.
Такъ, голова Одесской Украинской Рады, докторъ Луценко, а также и предста-
витель «Бунда», привѣтствуя Сфатулъ Цэрій, назвали нашу страну не Бессара-
біей, а Молдавіей11.
Деп. Гринфельдъ, возражая депутату Мисиркову, говоритъ, что слово «брат-
скіе» никогда не было синонимомъ угнетенія. Ораторша далѣе настаиваетъ на
своихъ поправкахъ, имѣющихъ, по ея мнѣнію, громадное политическое значеніе,
такъ какъ есть два пути къ автономіи: путь Украйны и путь Финляндіи12 .
«Мы должны подчеркнуть, что цѣль наша заключается въ сохраненіи Россіи и
что мы никогда не пойдемъ сепаратнымъ путемъ, по примѣру Финляндіи»13.
Депутатъ Курдиновскій не видитъ въ Деклараціи тѣхъ золотыхъ словъ, кото-
рыя произносились въ первый день открытія Сфатулъ Цэрій, что нѣтъ держав-
ныхъ націй. «Я этихъ словъ не вижу», восклицаетъ ораторъ. «Честь и хвала
молдавскому народу, организовавшему Сфатулъ Цэрій. Я увѣренъ, что, если въ
Декларацію были бы включены эти золотыя слова то о державныхъ народахъ не
было бы и разговора».
Деп. Дуткевичъ: – Г.г., я вступилъ на эту кафедру, чтобы заявить, что польское
общество въ полной солидарности съ Молдавскимъ Народомъ. Молдаване, какъ
и Польша, въ теченіе долгаго времени тяготѣлись ярмомъ, наложеннымъ Петро-
градомъ. И мы, угнетенные поляки, съ особеннымъ удовлетвореніемъ привѣтству-
емъ зарожденіе автономнаго края Молдавіи.
Далѣе депутатъ Дуткевичъ говоритъ, что ему понятно было бы возраженіе
противъ названія Республики «Молдавской», если нужно было бы защищаться
отъ подавляющаго своей культурой большинства, но этого вѣдь нѣтъ и единствен-
нымъ народомъ обездоленныхъ и загнаннымъ былъ всегда молдавскій народъ, не
имѣвшій даже своей школы. Ораторъ раздѣляетъ естественное возмущеніе депу-
татовъ, отстаивающихъ Молдавскую республику, какъ и онъ возмущался бы, если
бы Польскую Республику предложили бы назвать Привислинской14.
«Я горячо привѣтствую Молдавскую Республику», заканчиваетъ не безъ вол-
ненія ораторъ, «и превозглашаю: Да здравствуетъ Молдавская Республика!».
/Аплодисменты/.
173
 Пренія закончены, и Предсѣдатель голосуетъ поправку деп. Гринфельдъ о
добавленіи къ 1-му абзацу выраженія: «странѣ». Затѣмъ голосуется 2-ая поправка
о добавленіи предъ словомъ «единственный» выраженія: «Въ настоящій гроз-
ный историческій моментъ» и 3-я о добавленіи послѣ слова «организваціи» и
«сплоченіи».
Голосованіемъ всѣ три поправки принимаются единогласно.
Предсѣдатель голосуетъ всю вступительную часть Деклараціи /до п. 1-го/,
которая принимается единогласно15.
Объявляется перерывъ на 20 минутъ.
Послѣ перерыва Собраніе переходитъ къ обсужденію отдѣльныхъ пунктовъ
Деклараціи.
П. I. – Деп. Комендантъ предлагаетъ замѣнить выраженіе «Народное
Собраніе» – «Учредительнымъ Собраніемъ» и настаиваетъ на опредѣленіи
срока созыва Молдавскаго Народнаго Собранія.
Деп. Курдиновскій предлагаетъ п. Х соединить съ I, такъ какъ, по его мнѣнію,
заключеніе мира является первѣйшею историческою необходимостью, и норми-
ровка и судьба нашей политико-экономической и соціальной жизни находится
въ самой тѣсной связи съ вопросомъ о мирѣ. Что же касается опредѣленія срока
созыва Народнаго Собранія, то онъ считаетъ возможнымъ назначить таковой къ
15 февраля 1918 года.
Деп. Ерханъ говоритъ, что наше Учредительное Собраніе названо народнымъ
Собраніемъ въ отличіе отъ русскаго Учредительнаго Собранія.
Деп. Прахницкій не считаетъ возможнымъ опредѣлить срокъ выборовъ и
созыва Народнаго Собранія Молдавской республики, ибо, по его мнѣнію, въ
срокъ, предложенный депутатомъ Курдиновскимъ, не будетъ даже физической
возможности произвести выборы.
Пренія по вопросу о 1-мъ п. Деклараціи закончены, и Предсѣдатель ставитъ
на голосованіе весь 1-ый п., который принимается безъ поправокъ.
Пунктъ 2. – Деп. Кодрянъ отъ имени Молдавскаго Блока вноситъ слѣдующую
поправку къ п. 2: «Вся земля безъ исключенія, не обрабатываемая личнымъ тру-
домъ, со всѣмъ живымъ и мертвымъ инвентаремъ подлежитъ вѣдѣнію Краевого
Земельнаго Комитета».
Деп. Ерханъ: – Я вполнѣ присоединяюсь къ мнѣнію представителя Мол-
давскаго Блока, что вся земля должна подлежать вѣдѣнію и контролю Главнаго
Земельнаго Комитета, который займется разрѣшеніемъ аграрной проблемы
въ смыслѣ дѣйствительной реализаціи вѣковыхъ чаяній народа: – «получить
землю безъ выкупа». Необходимо позаботиться о скорѣйшемъ сконструированіи
Земельнаго Комитета и выработкѣ для него опредѣленной инструкціи. По моему
мнѣнію, этотъ Комитетъ долженъ слѣдить за обсѣмененіемъ полей, чтобы ни одно
поле не осталось не вспаханнымъ. Реорганизацію земельныхъ комитетовъ предла-
гаю поручить Совѣту Генеральныхъ Директоровъ.
Деп. Комендантъ, дополняя рѣчь предыдущаго оратора, говоритъ, что все
достояніе и богатство уѣздовъ должно находиться въ вѣдѣніи Уѣздныхъ Коми-
тетовъ во избѣжаніе скопленія богатствъ въ центрѣ. Такимъ образомъ, по его
мнѣнію, каждый уѣздъ долженъ имѣть свой земельный комитетъ, который подчи-
няется Главному Земельному Комитету.
Вносится предложеніе ограничить время ораторовъ 3 минутами.
Предложеніе принимается единогласно.
174
 Деп. Гринфельдъ, возражая депутату Коменданту, предлагаетъ разрѣ-
шить аграрный вопросъ по программѣ соціалистовъ-революціонеровъ, точно
опредѣляющихъ способъ перехода земли и ихъ распредѣленіе, и вноситъ слѣдую-
щую поправку къ п. 2 послѣ слова: «инструкцію» – «точно опредѣляющую, какъ
способы передачи земелъ въ вѣдѣніе земельныхъ комитетовъ, такъ и порядокъ рас-
поряженія ими».
Съ возраженіемъ противъ поправки деп. Коменданта выступаетъ деп. Ер-
ханъ, который говоритъ слѣдующее: «Если держаться принципа, внесеннаго
комендантомъ, то въ результатѣ неминуема анархія и безпорядки на почвѣ
земельнаго вопроса. Разрѣшеніе этой проблемы требуетъ весьма большой осто-
рожности и знанія. Я предлагаю учредить Главный Земельный Комитетъ, кото-
рому поручить справедливое распредѣленіе всего богатства и средствъ въ краѣ.
Абсурдно проводить границы между уѣздами и вовсе не значитъ, что Главный
Земельный Комитетъ, обладая громадными функціями, будетъ стремиться выка-
чивать богатства изъ уѣздовъ».
Деп. Арманъ вноситъ поправку въ томъ смыслѣ, чтобы земля немедленно
перешла въ руки трудового народа со всѣмъ живымъ и мертвымъ инвентаремъ.
Деп. Коганъ предлагаетъ добавить въ абзацѣ первомъ послѣ слова «трудового
народа» выраженіе «На началах уравнительнаго пользованія», безъ чего Деклара-
ція, по его мнѣнію, въ отношеніи аграрнаго вопроса осталась бы не договоренной.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе поправку деп. Когана: «На началах
уравнительнаго пользованія».
Голосованіемъ поправка принимается 24 голосами противъ 17 при 8 воздер-
жавшихся.
Затѣмъ Предсѣдатель ставитъ на голосованіе поправку, внесенную отъ имени
Молдавскаго Блока: «вся безъ исключенія не обрабатываемая личнымъ трудомъ,
съ живымъ и мертвымъ инвентаремъ переходитъ въ вѣдѣніе земельныхъ комите-
товъ, реорганизованныхъ на демократическихъ началахъ».
Поправка голосованіемъ принимается при 6 воздержавшихся.
Поправка Н.Е. Гринфельдъ о добавленіи послѣ словъ: «подробную инструк-
цію» выраженія: «точно опредѣляющую, какъ способы перехода земель въ
вѣдѣніе земельныхъ комитетовъ, такъ и порядокъ распоряженія ими», принима-
ется 34 голосами противъ 21 при 9 воздержавшихся.
Отъ имени Молдавскаго Блока вносится еще одна поправка: добавить въ 3
абзацѣ п. 2 послѣ словъ: «лѣса, воды и нѣдра земли» выраженіе: «Опытныя поля,
питомники, свекловичныя плантаціи, а также помѣщичьи, монастырскіе, церков-
ные и удѣльные виноградники и сады и всѣ усадебныя постройки, какъ составля-
ющее общенародное достояніе, подлежатъ вѣдѣнію и контролю Главнаго Земель-
наго Комитета Молдавской Республики».
Поправка Молдавскаго Блока Предсѣдателемъ ставится на голосованіе.
Голосованіемъ поправка Блока принимается единогласно.
П. 3. – Деп. Н.Е. Гринфельдъ 2-й абзацъ этого пункта предлагаетъ замѣнить
болѣе общимъ выраженіемъ слѣдующаго содержанія: «Заблаговременную разра-
ботку детальнаго плана мѣропріятій, связанныхъ съ демобилизаціей арміи и про-
мышленности».
Голосованіемъ п. 3 принимается съ поправкой деп. Н.Е. Гринфельдъ.
П. 4 принимается съ поправкой деп. Котороса, который предлагаетъ послѣ
словъ: «органъ самоуправленія» добавить выраженіе: «еще не выбранные на
демократическихъ началахъ».
175
 П. 5. – Въ этомъ пунктѣ Н.Е. Гринфельдъ предлагаетъ добавить слова: «ста-
чекъ» и «свобода слова», на томъ основаніи, что въ программѣ партіи К.Д.16
стачки всегда исключались, а между тѣмъ, по мнѣнію ораторши, право стачекъ
является могущественнымъ орудіемъ политической и экономической борьбы
въ рукахъ рабочихъ. Далѣе ораторша настаиваетъ на внесеніи словъ: «свободы
совѣсти» и подчеркиваетъ, что свобода вѣры и совѣсти не одно и то же, такъ какъ
отсутствіе вѣры не исключаетъ свободной совѣсти.
Голосованіемъ 5 п. принимается съ поправками деп. Н.Е. Гринфельдъ.
П. 6 принятъ безъ поправокъ.
П. 7 принимается съ поправкой Н.Е. Гринфельдъ: добавить слово: «куль-
турно» послѣ слова «обезпеченія имъ».
П.п. 8 и 9 приняты безъ поправокъ.
П. 10. – Деп. Н.Е. Гринфельдъ вноситъ поправку къ этому пункту въ томъ
смыслѣ, что Молдавская Республика должна содѣйствовать немедленному заклю-
ченію мира. «Въ первоначальной редакціи», говоритъ она, «пунктъ не точенъ, такъ
какъ Россія переживаетъ на рѣдкость тяжелый моментъ и втянута большевиками
въ такую авантюру, что выраженіе «безъ анексій и контрибуцій въ данное время
весьма наивно. Нужно добиваться мира менѣе позорнаго, чѣмъ намъ предстоитъ».
Деп. В.И. Гринфельдъ не согласенъ съ предыдущимъ ораторомъ и утверждаетъ,
что программа, возвѣщаемая Деклараціей, есть программа максимума и такая про-
грамма принята въ виду царящей у насъ анархіи. «Мы не можемъ отступиться отъ
нея», говоритъ ораторъ, «такъ какъ мы декларируемъ то, что хотимъ. Осуществимо
это наше пожеланіе цѣликомъ, вопросъ другой, но мы выявляемъ свою физіономію».
Деп. Буздуганъ тоже противъ поправки деп. Н.Е. Гринфельдъ.
Деп. Коганъ говоритъ, что даже и въ томъ случаѣ, если мы на всемирную
конференцію17 пошлемъ депутата, то и тогда мы должны поставить точку надъ і;
или всѣ народы пойдутъ вразбродъ, или соединятся для общей защиты Россіи.
Когда будутъ говорить о немедленномъ заключеніи мира, всѣ народы сойдутся и
рѣшатъ этотъ вопросъ. И, если мы хотимъ, чтобы укрѣпилось наше положеніе и
наше самоопредѣленіе, то мы должны содѣйствовать немедленному заключенію
мира. «Есть», продолжаетъ ораторъ, «формулы, которыя никогда не умрутъ.
Можетъ быть умретъ Русская Революція, голодъ добьетъ ее, но мы, цѣпляющіеся
за обломки революціи, совершили бы величайшій грѣхъ противъ этой революціи
если бы отвергли историческую формулу о заключеніи мира безъ анексій и кон-
трибуцій. Мы не должны создавать своихъ позицій». Ораторъ поддерживаетъ
поправку: «Содѣйствовать заключенію мира».
Деп. Халиппа высказывается за замѣну словъ: «Безъ анексій и контрибуцій»,
выраженіемъ: «Общаго демократическаго мира».
Деп. Курдиновскій предлагаетъ 10 п. помѣстить первымъ пунктомъ въ Декла-
раціи, такъ какъ этотъ пунктъ содержитъ въ себѣ такія условія, которыя должны
предшествовать прочимъ.
Деп. Буръяновъ, возражая депутату Халиппѣ, говоритъ, что формула: «безъ
анексій и контрибуцій» является величайшей формулой, выдвинутой Русской
революціей, ибо она отрицаетъ право насильственной окупаціи и даетъ право
каждой національной группы самоопредѣленіе. Депутатъ стоитъ таже за поправку:
«Содѣйствовать заключенію немедленнаго мира».
Деп. Коганъ говоритъ, что ни одна область не сможетъ сейчасъ опредѣлить
своего будущаго, если всѣми не будетъ усвоенъ принципъ «безъ анексій и контри-
буцій».
176
 Деп. Н.Е. Гринфельдъ: – Тяжелымъ положеніемъ бывшей могучей Россіи, раз-
дирающейся теперь внутренними и внѣшними врагами, продиктовано мнѣ воз-
раженіе противъ этой формулы. Чувство горечи меня охватываетъ, когда я вижу,
что этотъ гигантъ стоитъ теперь обезсиленнымъ предъ лицомъ всего мира, но я
снимаю свою поправку.
Деп. Буздуганъ обращаетъ вниманіе депутатовъ, что Н.Е. Гринфельдъ гово-
ритъ часто подъ вліяніемъ охватившаго ее чувства и что ея рѣчи не изъ сферы
разума и логики.
Деп. Курдиновскій предлагаетъ вмѣсто поправки, внесенной деп. Гринфельдъ
– «содѣйствовать» болѣе рѣшительное выраженіе: «Принятіе всѣхъ возможныхъ
мѣръ къ заключенію мира».
Голосованіемъ поправка «содѣйствоватъ» Н.Е. Гринфельдъ отклоняется, а
принимается поправка деп. Курдиновскаго: «Принятіе всѣхъ возможныхъ мѣръ».
Н.Е. Гринфельдъ находитъ, что Декларація имѣетъ серьезный пробѣлъ; въ ней
отсутствуетъ указаніе на Всероссійское Учредительное Собраніе, срывъ котораго
подготовляется большевиками. Отъ Учредительнаго Собранія зависитъ судьба
Россіи. Ораторша предлагаетъ дополнить декларацію слѣдующимъ пунктомъ:
«Сфатулъ Цэрій призываетъ всѣ народы Бессарабіи къ всемѣрной поддержкѣ
и дѣйственной охранѣ Всероссійскаго Учредительнаго Собранія, памятуя, что
только оно можетъ заключить достойный Россіи миръ и закрѣпить для всѣхъ
народовъ Россійской Федеративной Республики завоеванія Революціи.
Слово беретъ деп. Буздуганъ, который говоритъ, что у него нѣтъ такого
наплыва чувствъ къ Кадетскому Учредительному Собранію, какой имѣется у
Н.Е. Гринфельдъ, «если бы оно было бы соціалистическимъ18», говоритъ ораторъ,
«то оно было бы хорошо; если же кадетское, то такъ должно быть, какъ больше-
вики хотятъ. Хорошо, что большевики устроили революціонный трибуналъ. Мы
не комитетъ и не надо вносить въ декларацію предложеннаго дополненія, похо-
жаго на комитетскую резолюцію».
Деп. Коганъ горячо отстаиваетъ Учредительное Собраніе и говоритъ, что
депутатъ Буздуганъ стоитъ на необъяснимой точкѣ зрѣнія. «Мы поддерживали
Учредительное Собраніе, какъ органъ, выражающій волю народа. Не должно
быть самодержцевъ ни отъ монархизма, ни отъ соціализма». Ораторъ рекоменду-
етъ не поддерживать большевиковъ.
Деп. В.И. Гринфельдъ, поддерживая предложеніе деп. Н.Е. Гринфельдъ, гово-
ритъ, что, если въ Учредительное Собраніе берутъ верхъ кадеты, то виноваты
большевики, которые держались такой линіи поведенія, которая обезпечивала
успѣхъ кадетамъ. Ораторъ напоминаетъ депутату Буздугану случай, когда въ
засѣданіи Городской Думы правый Синадино протянулъ руку большевикамъ, и
говоритъ, что деп. Буздугану не безызвѣстно, что гарнизонное собраніе приняло
рѣшеніе разогнать Сфатулъ Цэрій, и онъ, ораторъ, тогда же горячо протестовалъ
противъ этого. «Кто больше стоялъ», спрашиваетъ деп. Гринфельдъ, «за сохра-
неніе пресловутой 87 статьи? Припомните и увидите, что не кадеты. Нельзя слу-
жить одновременно и Богу и Ма[?]монѣ. Будьте послѣдовательны».
Деп. Буздуганъ: «Мы не довѣряемъ кадетамъ, такъ какъ они будутъ строить
свое счастье на нашихъ шкурахъ, какъ Николай 2-ый строилъ свое самодержавіе
на нашихъ спинахъ. Нужно хорошо подумать, прежде чѣмъ голосовать. Я предла-
гаю не голосовать за добавочный пунктъ объ Учредительномъ Собраніи».
177
 Голосованіемъ добавочный пунктъ объ Учредительномъ Собраніи отклоня-
ется 20 голосами противъ 18 при 8 воздержавшихся.
Деп. Гринфельдъ говоритъ, что Собраніе солидарно съ большевиками, кото-
рые хотятъ срыва Учредительнаго Собранія; и требуетъ поименнаго голосованія
ея предложенія.
Деп. Буздуганъ предлагаетъ голосовать поименно, не боясь.
Деп. Халиппа говоритъ, что русская демократія не считалась съ самоо-
предѣленіемъ націй.
Деп. Коганъ спрашиваетъ Халиппу, не грѣшитъ ли онъ. Русская Революція
объявила освобожденіе человечѣства и тѣмъ самымъ признала право націй на
самоопредѣленіе.
Предсѣдатель предлагаетъ поставить предложеніе Н.Е. Гринфельдъ не въ видѣ
отдѣльнаго пункта, а какъ придаточное предложеніе.
Деп. Н.Е. Гринфельдъ: – Если Украина обращается ко всѣмъ за поддерж-
кой Учредительнаго Собранія, то и мы должны это сдѣлать. Дѣло не въ партій-
ности Учредительнаго Собранія, а въ томъ, что оно является выраженіемъ воли
народовъ, населяющихъ Россію. Кто закрѣпитъ Россійскую Демократическую
Республику? Кто заключитъ мир? Если всѣ пойдемъ такъ дальше, то скоро ста-
нутъ кричать: «Долой Сфатулъ Цэрій, вся власть Совѣтамъ рабочихъ и солдат-
скихъ депутатовъ!» И въ этотъ важный моментъ остается только одинъ путь –
путь отстаиванія Учредительнаго Собранія. Нельзя поступать, какъ близорукіе
софистики, ибо, кто думаетъ безъ Учредительнаго Собранія создать Молдавскую
Республику, ошибается. Нельзя идти намъ сепаратнымъ путемъ, не забывайте, что
мы часть великой Россіи19.
Деп. Буздуганъ говоритъ, что не довѣряетъ Центральному Правительству и
настаиваетъ, чтобы слова объ Учредительномъ Собраніи были бы поставлены въ
обращеніи, но не въ видѣ отдѣльнаго пункта, а въ видѣ придаточнаго предложенія.
Деп. Н.Е. Гринфельдъ предлагаетъ внести слѣдующую поправку ко 2 абзацу:
«Сфатулъ Цэрій призываетъ всѣ народы Молдавской Республики къ всемѣрной
поддержкѣ и дѣйственной охранѣ Всероссійскаго Учредительнаго Собранія».
Голосованіемъ поправка Н.Е. Гринфельдъ принята 20.
Деп. Халиппа въ I абзацѣ обращенія предлагаетъ исключить слова: «Единный
революціонный фронтъ». Деп. спрашиваетъ: «Съ кѣмъ создать единный револю-
ціонный фронтъ? Съ большевиками и анархистами».
Поправка деп. Халиппы объ исключеніи словъ: «установить единный рево-
люціонный фронтъ» принимается единогласно.
Послѣ этого засѣданіе закрывается въ 12 часовъ ночи.

Предсѣдатель
Секретарь21

178
 Прилож. къ протоколу отъ 1 дек. 1917 года за № 8

ДЕКЛ АРАЦІЯ
Верховнаго Краевого Совѣта
Молдавской Республики Сфатулъ Цэрій

НАРОДЪ МОЛДАВСКІЙ И ВСѢ БРАТСКІЕ НАРОДЫ БЕССАРАБІИ!

Россійская Республика находится въ великой опасности. Отсутствіе власти въ
центрѣ и анархія во всей странѣ22 угрожаютъ гибелью всему государству.
Единственный23 путь спасенія Россійской Демократической Республики въ
организаціи ея народовъ на принципѣ государственнаго національнаго терри-
торіальнаго самоопредѣленія. Основываясь на этомъ принципѣ – въ цѣляхъ уста-
новленія государственнаго порядка и во имя закрѣпленій завоеваній Революціи,
– БЕССАРАБІЯ, въ силу своего историческаго прошлаго, объявляется отнынѣ
МОЛДАВСКОЙ НАРОДНОЙ РЕСПУБЛИКОЙ24, входящей, какъ равно-
правный членъ, въ составъ единой Россійской Федеративной Демократической
Республики. Впред[ь] до созыва Бессарабскаго Народнаго Собранія, избраннаго
на началахъ всеобщаго, равнаго, прямого и тайнаго голосованія по пропорціо-
нальной системѣ, ВЕРХОВНОЙ ВЛАСТЬЮ МОЛДАВСКОЙ НАРОДНОЙ
РЕСПУБЛИКИ ЯВЛЯЕТСЯ СФАТУЛЪ ЦЭРІЙ, составленный изъ предста-
вителей всѣхъ организованныхъ группъ революціонной демократіи отдѣльныхъ
народностей и органовъ мѣстнаго самоуправленія. Исполнительная власть въ
Молдавской Народной Республикѣ принадлежитъ Совѣту Генеральныхъ Дирек-
торовъ, отвѣтственныхъ только предъ Сфатулъ Цэрій. Являясь выразителемъ
воли народовъ, населяющихъ территорію Молдавской Республики, Сфатулъ
Цэрій ставитъ своею цѣлью:
I. Созывъ въ ближайшій срокъ, Бессарабскаго Народнаго Собранія, избран-
наго на началахъ всеобщаго, равнаго, прямого и тайнаго голосованія по пропор-
ціональной системѣ.
II. Переходъ всѣхъ земель безъ выкупа въ руки трудового народа. Впредь до
выработки закона о способахъ этого перехода, во избѣжаніе анархіи и расхищенія
народнаго достоянія, земля переходитъ въ распоряженіе Земельныхъ Комите-
товъ, реогранизованныхъ на демократическихъ началахъ25. Сфатулъ Цэрій выра-
ботаетъ подробную инструкцію относительно способовъ распоряженія землей
земельными комитетами. Лѣса, воды и нѣдра земли, какъ составляющіе общена-
родное достояніе, не подлежатъ вѣдѣнію земельныхъ комитетовъ.
III. Упорядоченіе производства и обезпеченіе всего населенія равномѣрнымъ
распредѣленіемъ продуктовъ продовольствія и предметовъ первой необходимо-
сти, обезпеченіе и урегулированіе труда рабочихъ и установленіе во всѣхъ пред-
пріятіяхъ восьмичасоваго рабочаго дня и государственнаго контроля надъ произ-
водствомъ и прибылью на территоріи Молдавской Республики.
Заблаговременную организацію питательныхъ пунктовъ на путяхъ возвра-
щенія демобилизованныхъ армій. Во избѣжаніе ужасовъ голода и его послѣдствій,
Сфатулъ Цэрій приметъ всѣ мѣры къ вспашкѣ и обсѣмененію всѣхъ свободныхъ
полей Бессарабіи.
IV. Организацію правильныхъ выборовъ на основѣ всеобщаго, равнаго, пря-
мого, тайнаго и пропорціональнаго голосованія въ мѣстные органы самоуправ-
ленія и полное обезпеченіе правильной работы послѣднихъ.
179
 V. Закрѣпленіе всѣхъ завоеванныхъ Революціей политическихъ свободъ:
слова, печати, вѣры, союзовъ, собраній и проч., обезпеченіе неприкосновенности
личности и жилища, а также и установленіе независимаго народнаго гласнаго и
равнаго для всѣхъ суда.
VI. Отмѣну смертной казни навсегда на территоріи Молдавской Республики.
VII. Полное равноправіе всѣхъ національностей, обитающихъ на территоріи
Молдавской Республики и обезпеченіе имъ національно-персональной автономіи.
VIII. Широкое строительство школы на началахъ автономіи и ея полной
націонализаціи для всѣхъ народовъ Молдавской Республики.
IХ. Немедленную организацію національно-территоріальныхъ воинскихъ
частей изъ уроженцевъ Бессарабіи для защиты народнаго достоянія отъ разгрома
во время демобилизаціи и спасенія Края отъ полной разрухи и анархіи.
Х. Немедленное заключеніе мира безъ анексій и контрибуцій съ чьей бы то
ни было стороны, на основѣ полнаго самоопредѣленія народовъ и въ согласіи
съ союзниками и всѣми народами Россійской Федеративной Демократической
Республики.
НАРОДЪ МОЛДАВСКІЙ И ВСѢ БРАТСКІЕ НАРОДЫ МОЛДАВСКОЙ
РЕСПУБЛИКИ! Въ настоящій грозный моментъ, когда мы всѣ стоимъ на краю
бездны, анархіи братскаго кровопролитья, нищеты, голода и холода, Верховный
Краевой Совѣтъ – Сфатулъ Цэрій призываетъ Васъ установить единый револю-
ціонный фронтъ, сплотиться вокругъ Верховнаго Краевого Органа и напречь всѣ
свои силы для рѣшительной борьбы со всякими безпорядками и анархіей.
СФАТУЛЪ ЦЭРІЙ призываетъ Молдавскій и всѣ братскіе народы Бесса-
рабіи къ общей дружной работѣ и строительству новой жизни на началахъ сво-
боды, равенства и братства. И только тогда мы спасемъ нашъ Край и удержимъ отъ
окончательной гибели нашу общую Родину – Великую Россійскую Федеративную
Демократическую Республику.

Вѣрно: Секретарь Сфатулъ Цэрій26

(ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, ff. 62–70)

Note și comentarii

1 Inexactitate în document: Buzdugan era al cincilea secretar al Sfatului Țării. Prim-secretar era
Boris Epure.
2 Relatarea din ziar, semnată de „referent” (nu știm dacă e Gh. Tudor sau altcineva), înainte de a
purcede la descrierea mersului ședinței, face următoarea remarcă: „Deși președintele Parlamen-
tului a cerut deputaților să se prezinte la ședințe cu punctualitate, totuși deputații manifestă o
atitudine complet inadmisibilă față de obligațiile lor, astfel că la ora șapte și jumătate cu mare greu
s-a adunat cvorumul pentru a putea deschide ședința”: Sfatul Țării, 2 decembrie 1917.
3 La nivelul actual al cercetărilor, nu se știe cine este autorul Declarației, care se arată a fi un text
elaborat cu multă competență și cu foarte mare atenție. De vreme ce textul a fost citit, la prima
lectură, de T. Ioncu, iar la cea de-a doua de I. Buzdugan, este normal să presupunem că anume
ei ar putea fi autorii, dar în mod sigur la scrierea și mai ales la redactarea finală au participat și
alții, după cum se vede și din procesul-verbal al acestei ședințe. Așa cum am menționat în studiul

180
 introductiv, a participat și I. Inculeț, de vreme ce unele fraze din discursul său la deschiderea lucră-
rilor Parlamentului se conțin aproape neschimbate în textul Declarației.
4 E vorba de Nadejda Grinfeld, așa cum rezultă și din rîndurile imediat următoare.
5 Mai tîrziu, în ședința din 29 decembrie 1917, I. Buzdugan avea să menționeze un fapt destul de
interesant, și anume că a existat și o altă variantă a Declarației, elaborată de menșevici (e vorba, se
vede, de o grupare din jurul Nadejdei Grinfeld), pe care el o numește „ciuntită” (куцая): ANRM,
fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, f. 144v.
6 Este reiterată, astfel, speranța minoritarilor că Basarabia va rămîne în componența Rusiei.
7 Ziarul a reținut că această observație a lui Prahnițchi a stîrnit ilaritate în sală: Ibidem.
8 Erhan raportează greșit numele dinastiei muntenești Basarab asupra Moldovei.
9 Ziarul menționează că această observație a lui Erhan a provocat un val de aplauze în sala de ședințe:
Ibidem.
10 Pelivan confundă termenii „Basarabia” și „Moldova”, prezentîndu-i ca fiind complet incompati-
bili, cînd, de fapt, Basarabia este parte a Moldovei istorice, chiar dacă numele ei este posibil să fie
mai vechi decît cel al Moldovei. În orice caz, este sigur că, înainte de 1812, denumirea de Basarabia
avea în vedere un teritoriu mai larg decît cel al județelor Ismail și Akkerman (Cetatea Albă).
11 Varianta de ziar a informației despre această ședință mai conține și remarca lui Pelivan că denumi-
rea de „moldovenească” era justificată și de faptul că primul care a propus crearea acestei republici
a fost Congresul militarilor moldoveni: Sfatul Țării, 3 decembrie 1917.
12 Referire la faptul că în acel moment, Ucraina încă se mai recunoștea formal parte a Rusiei federa-
tive, pe cînd Finlanda devenise independentă încă din vara anului 1917.
13 Vezi nota 6.
14 Sînt vizate guberniile poloneze din regiunea Vislei, care fuseseră acaparate în sec. XVIII de Rusia
și ulterior aveau să alcătuiască așa-zisul regat polonez (Królewstwo Polskie), integrat, prin hotă-
rîrile Congresului de la Viena, din 1815, în Imperiul Rus și numit de ruși cel mai des «Царство
Польское» sau «Привислянский край».
15 După această informație, în ziar urmează textul Declarației. Se pare însă că relatarea din ziar con-
ține o sincopă destul de întinsă în care a dispărut cea mai mare parte a textului Declarației (după
primele două alineate) și reluarea dezbaterilor asupra acestui document, pînă la locul unde începe
să fie examinat punctul 10 al Declarației: Ibidem.
16 Probabil, referire la cadeți.
17 Aluzie la un posibil Congres al Păcii după terminarea războiului.
18 În ziar, această frază se termină cu cuvîntul «большевистское», care, deși pare să fie o greșeală,
este totuși confirmat de mersul ulterior a dezbaterilor.
19 Această remarcă demonstrează că social-democrata menșevică N. Grinfeld era unul dintre cei mai
zeloși apărători ai Rusiei și ai intereselor rusești în Basarabia.
20 Adoptarea acestui amendament arată că în condițiile extrem de complicate în care activa, Sfatul
Țării era nevoit să facă unele cedări care veneau în conflict cu propriile sale interese și cu obiecti-
vele istorice ale Basarabiei.
21 Fără semnături.
22 În varianta definitivă, publicată în ziarul Sfatul Țării din 3 decembrie 1917, după acest cuvînt
urmează fraza „epuizată în fața inamicului extern”, propusă de deputatul Nadejda Grinfeld. În
anexa procesului-verbal este reprodus textul Declarației dinaintea dezbaterilor parlamentare, care
aveau să-i aducă mai multe modificări. Vezi varianta finală în numărul menționat al publicației
oficiale a Parlamentului.
23 În varianta aprobată în a doua și ultima lectură, acest cuvînt este precedat de formula „În momen-
tul istoric de față, îngrozitor” («В настоящий грозный исторический момент»), de asemenea
propusă de N. Grinfeld: Sfatul Țării, 3 decembrie 1917. Vezi nota precedentă. Textul în română,

181
 publicat în ziarul Cuvînt Moldovenesc din 6 decembrie 1917 și reluat mai tîrziu de Șt. Ciobanu
(Unirea…, p. 181–182) conține o serie de inexactități. În Parlament, varianta în română a Decla-
rației a fost citită de P. Halippa, ceea ce presupune că el ar fi tradus-o din rusă, eventual împreună
cu încă cineva.
24 Despre posibilitatea constituirii Republicii Democratice în Basarabia, I. Inculeț vorbea încă la
deschiderea Sfatului Țării, de unde se vede că această idee fusese discutată încă mai devreme:
ANRM, fond 727, inv. 2, doar 21, partea I, f. 2. Vezi pr.-v. 1.
25 Comitetele agrare existaseră pînă la adoptarea Declarației, fiind create printr-o dispoziție specială
a Guvernului Provizoriu, din martie 1917. Prin Declarația sa, Sfatul Țării a înființat Comitetul
agrar central al Republicii Democratice Moldovenești: Sfatul Țării, 3 decembrie 1917.
26 Fără semnătură.

182
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 2-го декабря 1917 года № 9

Засѣданіе открывается въ 9 часовъ вечера подъ предсѣдательствомъ

И.К. Инкульца и при слѣдующемъ составѣ Президіума: 1-мъ товарищѣ предсѣда-
теля – М.Г. Савенко, 2-мъ товарищѣ предсѣдателя П.Н. Халиппѣ и секретаряхъ:
Б.М. Епури и И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Второе чтеніе Dеклараціи Сфатулъ Цэрій.

Слово для внѣочереднаго заявленія получаетъ депутатъ Савенко, который

отъ имени Украинской фракціи заявляетъ, что во вчерашнемъ декларативномъ
выступленіи представителя польской національности деп. Дуткевича, фракція
усмотрѣла выпадъ по адресу фракцій меньшинствъ и, въ частности, фракціи укра-
инской. Этотъ выпадъ фракція характеризуетъ какъ стремленіе внести расколъ въ
дружную работу всѣхъ населяющихъ Бессарабію національностей.
«Украинская фракція, – говоритъ деп. Савенко, – имѣетъ національные
интересы», но эти интересы она, несомнѣнно, связываетъ съ благомъ Бессарабіи.
«Фракція всегда будетъ стоять на стражѣ украинскихъ интересовъ и напоминать
объ нихъ является ея долгомъ. Наша же цѣль и стремленіе пойти по тому пути,
который приводитъ къ идеалу, провозглашенному русской революціей, и всего
человѣчества: свободѣ, равенству и братству1».
Послѣ заявленія деп. Савенко Собраніе приступаетъ ко 2 чтенію Деклараціи2 .
Деп. Буздуганъ читаетъ Декларацію по пунктамъ3.
Деп. Коганъ беретъ слово по поводу веденія засѣданія и говоритъ, что чтеніе
Деклараціи по отдѣльнымъ пунктамъ является лишнимъ, такъ какъ соотвѣтству-
ющаго заявленія ни одна фракція не сдѣлала, и предлагаетъ перейти къ обсуж-
денію исключительно спорныхъ мѣстъ.
Деп. Панцырь вноситъ предложеніе по поводу пункта 5, въ которомъ онъ про-
ситъ сохранить слова: «Вѣры и совѣсти»4.
Деп. Коганъ предлагаетъ вставить слова «свободу совѣсти и свободу вѣро-
исповѣдыванія», но послѣ заявленія деп. Ерхана, который поддерживаетъ
деп. Панцыря въ его поправкахъ, деп. Коганъ снимаетъ внесенную имъ поправку.
Баллотировкой предложеніе Панцыря принимается.
Деп. Халиппа вноситъ поправку къ пункту 4 въ томъ смыслѣ, чтобы въ этомъ
пунктѣ указать на мѣропріятіе Правительства по реорганизаціи земства въ
Измаильскомъ уѣздѣ. Ораторъ полагаетъ, что это мѣропріятіе должно быть воз-
можно скорѣе реализовано, такъ какъ земства этотъ уѣздъ долго ждалъ отъ стараго
Правительства и не дождался. Къ тому же населеніе въ невыносимомъ положеніи
благодаря отсутствію на мѣстѣ демократическаго земства.
Деп. Буздуганъ возражаетъ деп. Халиппѣ и говоритъ, что въ Деклараціи,
имѣющей всеобъемлющій характеръ, нѣтъ смысла вводить частности.
Баллотировкой поправка деп. Халиппы отклоняется5.
183
 Деп. Курдиновскій вноситъ предложеніе о перемѣщеніи п. 10 на мѣсто 1-го.
Докладчикъ деп. Буздуганъ не согласенъ съ деп. Курдиновскимъ.
Деп. Которосъ поддерживаетъ деп. Курдиновскаго и говоритъ: «Война явля-
ется корнемъ всѣхъ золъ; благодаря ей невозможно строить ни одну сторону
Государственной жизни, ибо она вызываетъ экономическія катастрофы и народ-
[ныя] бѣдствія; поэтому прекращеніе войны должно быть первой заботой всякаго
народнаго правительства».
Деп. Ерханъ возражаетъ деп. Которосу и говоритъ, что, если принять его
поправку, то тѣмъ самимъ идея Деклараціи и ея единство нарушатся, такъ какъ ея
идея заключается въ единствѣ, сплоченіи, организаціи. И если перенести пунктъ
Х, то физіономія Деклараціи радикально измѣнится.
Голосованіемъ пунктъ Х оставляется на своемъ мѣстѣ.
Деп. Которосъ предлагаетъ поставить п.п. V и VI Деклараціи передъ Х пун-
ктомъ. Свое предложеніе онъ мотивируетъ слѣдующимъ образомъ: «Если исхо-
дить изъ положенія о томъ, что политическіе вопросы ставятся въ концѣ, то въ
цѣляхъ послѣдовательности п.п. V и VI, чисто политическіе, необходимо поста-
вить передъ пунктомъ Х».
Деп. Буздуганъ не соглашается съ предложеніемъ деп. Котороса, т.к. въ этомъ
не видитъ логическаго противорѣчія.
Голосованіемъ предложеніе деп. Котороса отклоняется.
Затѣмъ Декларація читается въ цѣломъ со всѣми внесенными и принятыми
поправками.
Голосованіемъ Декларація принята единогласно во 2-мъ чтеніи. /Декларація
въ приложеніи/6.
Объявляется перерывъ.
По возобновленіи засѣданія, слово получаетъ деп. Кристи, который привѣт-
ствуетъ молдавскій и всѣ братскіе народы Молдавской Республики и предла-
гаетъ послать привѣтственныя телеграммы всѣмъ свободнымъ народамъ, авто-
номнымъ Республикамъ Россійской Федеративной Республики, а также и всѣмъ
молдавскимъ и прочимъ національнымъ организаціямъ и партіямъ Молдавской
Республики7.
Деп. Буздуганъ обращается черезъ головы депутатовъ къ крестьянству и всему
населенію Бессарабіи съ привѣтствіемъ по поводу освобожденія трудового народа
отъ вѣкового ига царизма съ пожеланіемъ ему успѣха въ развитіи и культурѣ на
національныхъ началахъ.
Послѣ привѣтствій собраніе переходитъ къ обсужденію вопроса о борьбѣ съ
анархіей въ Бессарабіи8.
Деп. Которосъ: – Въ эти торжественныя минуты мы должны сказать свое
авторитетное слово тѣмъ, кто омрачаетъ эти великіе дни возрожденія Бессара-
біи. Предлагаю принять экстренныя и энергичныя мѣры для борьбы съ анархіей;
нужно бороться съ зачатками погромовъ.
Деп. Ерханъ: – Комиссія по борьбѣ съ анархіей ничего не сдѣлала. Обращаюсь
къ товарищамъ забыть партійные счеты и дружно приняться за работу 9.
Деп. Кіореско спрашиваетъ, что сдѣлала до сихъ поръ комиссія по борьбѣ съ
анархіей.
Деп. Кристи: – Всѣ мѣры, которыя можно было принять, мы приняли. Въ
Кагулъ предложено двинуться нашему Гусарскому полку; въ Хотинскій уѣздъ
184
послано 2 делегата отъ Военно-Революціоннаго Комитета и 2 депутата Сфатулъ
Цэрій: Морарь и Старенькій. Сила, на которую мы разсчитывали, не оправдала
нашихъ надеждъ. Въ комиссіи мало членовъ. Нѣтъ также физическихъ силъ.
Деп. Которосъ: – Комиссія по борьбѣ съ анархіей кончила свои полномочія.
Деп. Цанцу: – Комиссія ничего не сдѣлаетъ. Нужны люди и физическія силы.
Борьба съ анархіей – самое важное дѣло. Кольцо анархіи стягивается къ Киши-
неву10.
Деп. Которосъ предлагаетъ изъ слѣдующихъ лицъ комиссію для борьбы съ
анархіей: 1 представителя отъ фракціи меньшинствъ, 1 отъ молдаванъ и военнаго
комиссара.
Деп. Буздуганъ говоритъ, что нецѣлесообразно разрабатывать мѣры по борьбѣ
съ анархіей въ большомъ собраніи.
Онъ предлагаетъ создать комиссію для борьбы съ анархіей въ Бессарабіи изъ
слѣдующихъ лицъ: губернскаго комиссара, военнаго комиссара, украинскаго
комиссара, представителя военныхъ организацій и поручика Цанцу.
Деп. Которосъ предлагаетъ немедленно создать комиссію по борьбѣ съ
анархіей въ Бессарабіи.
Предложеніе деп. Котороса принято11.
Въ комиссію оказываются избранными депутаты: Кристи, Которосъ, Чижев-
скій, Прахницкій и Цанцу12 .
Деп. Коробчанъ: – Комиссіи мало. Сфатулъ Цэрій долженъ обратиться къ Вре-
менному Правительству13 и Генералу Щербачеву съ просьбой о томъ, чтобы солда-
ты-бессарабцы скорѣе были демобилизованы.
Послѣ предложенія деп. Коробчана предсѣдатель предлагаетъ представите-
лямъ фракцій сообщить, кто избранъ въ Согласительную комиссію.
Деп. Iонко сообщаетъ, что молдавскій блокъ избралъ въ Согласительную
комиссію слѣдующихъ депутатовъ: Прахницкаго, Котороса, Кодряна Н.Н. и
Пеливана и кандидатомъ Цанцу.
Отъ украинцевъ оказывается избраннымъ деп. Ботнарюкъ14.
Послѣ этого Предсѣдатель объявляетъ засѣданіе закрытымъ въ 12 час.
15 минутъ.

Предсѣдатель
Секретари: Б. Епури
I. Buzdugan
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, ff. 72–73v.]

Note și comentarii

1 În notițele din ziar ale referentului, cuvîntarea lui M. Savenko este mai întinsă și conține, între
altele, observația că în ședința precedentă reprezentantul polonezilor, prin ceea ce a spus, a „asmu-
țit o parte împotriva celeilalte”. Observația a trezit protestul sălii și al președintelui ședinței, dar
oratorul continuă să vorbească, făcînd la un moment dat remarca: „Deputatul Dudkevici a zis că
poporul moldovenesc a fost asuprit mai mult decît toate celelalte și poate că a fost сopleșit de către
o minoritate culturală”: Sfatul Țării, 5 decembrie 1917.

185
 2 Din procesul-verbal anterior, din data de 01.12.1917, nu rezultă că Declarația ar fi fost examinată
în prima lectură în întregime și, de asemenea, nu a fost votată integral.
3 Ziarul nuanțează semnificativ acest enunț: „Apoi deputatul Buzdugan citește Declarația cu toate
amendamentele adoptate la ședința precedentă, după care, la propunerea președintelui, aceasta
este citită în limba moldovenească de către P.N. Halippa”: Ibidem.
4 În varianta finală, publicată în ziar, cele două cuvinte sînt separate, probabil pentru a exclude con-
topirea lor semantică și a-i da, în schimb, fiecăruia un sens concret, aparte: Sfatul Țării, 3 decem-
brie 1917. Din aceeași sursă ar reieși că această modificare ar fi fost propusă chiar în Parlament,
după un îndelungat schimb de opinii și în urma cîtorva replici între deputații V. Prahnițchi și
M. Kogan.
5 În ziar, schimbul de replici dintre Buzdugan și Halippa, care, între altele, pare să confirme, indi-
rect, că cel dintîi ar fi putut fi unul din alcătuitorii textului Declarației, nu este reprodus. Dar cam
din acest loc, în ședință au urmat dezbaterile punctului II, referitor la împroprietărirea țăranilor cu
pămînt. În procesul-verbal din arhivă, aceste dezbateri nu se află. În schimb ziarul conține cîteva pro-
poziții despre acest subiect, destul de relevante pentru conținutul documentului și maniera în care
fusese discutat în Parlament: „Dezbateri încinse a provocat punctul II al Declarației care tratează
chestiunea trecerii tuturor pămînturilor, fără răscumpărare, în mîinile poporului truditor și conține
totodată prevederea despre punerea pămîntului la dispoziția Comitetului agrar central al ținutului.
Unii oratori consideră că partea a doua a punctului (punerea pămînturilor la dispoziția comitete-
lor agrare – I.Ț.) ar putea fi interpretată într-un sens сomplet defavorabil pentru țărani. Deputatul
Erhan protestează fierbinte și tăios împotriva argumentelor acestor oratori. Vorbitorul observă că
dacă acești oratori se conduc sincer de teoriile socialiste, atunci nu ar trebui să recurgă la tertipuri
care îi discreditează pe socialiști și dau la iveală lipsa de respect față de această frăție. Respingînd toate
motivele invocate de vorbitorii anteriori, deputatul zice: „Noi punem capul la bătaie că poporul nu
va mai fi exploatat și, prin urmare, nu avem de ce să ne temem că ar putea să apară cine știe ce metode
inadmisibile și inimaginabile de exploatare a poporului. Nu vor fi întreprinzători (bineînțeles că la
Erhan acest cuvînt avea sensul de capitaliști – I.Ț.) și nu vor fi moșieri, asta nu trebuie să uitați”, ter-
mină oratorul și propune ca punctul II să fie adoptat integral. Mai urmează cîteva propoziții la același
subiect, printre care propunerile ca plantațiile de sfeclă, cîmpurile experimentale și hergheliile de cai
să fie puse la dispoziția Comitetului agrar central: Sfatul Țării, 5 decembrie 1917.
6 Este anexată la procesul-verbal anterior, din data de 01.12.1917.
7 În ziar, intervenția lui V. Cristi nu este reprodusă, în schimb se află acolo o altercație dintre Panțîri și
Erhan privind situațiile în care deputații erau abilitați să vorbească în numele țăranilor și al fracțiunii
țărănești din Parlament. V. Prahnițchi intervine împăciuitor pentru a aplana conflictul: Ibidem.
8 În acest loc varianta de ziar a procesului-verbal conține următoarea informație: „Președintele
I.C. Inculeț citește o serie de telegrame despre pogromuri, omoruri și jafuri din Cahul și Edineț
și despre pogromurile antievreiești din Fălești, unde sînt morți și răniți. Știrile telegrafice despre
aceste orori exercită o impresie terifiantă asupra Adunării”: Ibidem.
9 În ziar, discursul acestuia este mai amplu și mult mai emotiv: „Deputatul Erhan adresează Adună-
rii un strigăt și o rugăminte de ajutor. El îndeamnă să fie date uitării răfuielile de partid și zice
că printre deputați sînt unii care dăunează activității productive din cauza calculelor lor egoiste.
Dar, termină vorbitorul, dacă aceste calcule nu vor înceta să frîneze activitatea noastră, atunci
noi îi vom forța să plece de aici și să cedeze locul altora, care vor dori să muncească pentru folosul
general”: Ibidem.
10 În ziar, intervenția aceasta este diferită: „Deputatul Țanțu constată ororile incredibile care au loc
în județul Bălți și zice că este necesară o activitate neîntreruptă și cît mai energică, altfel ținutul va
fi distrus”: Ibidem.

186
11 Între această frază și următoarea, ziarul reproduce o cuvîntare a unui soldat de pe Frontul Român,
care felicită Sfatul Țării și îl asigură că moldovenii basarabeni de pe front sînt gata în orice clipă să
vină in ajutorul lui: Ibidem.
12 În ziar, informația referitoare la această comisie pare a fi greșită: sînt menționați drept membri
ai comisiei de luptă împotriva anarhiei deputații Prahnițchi, Cataros, Codreanu, Pelivan și can-
didatul Țanțu, care, de fapt, în această componență, alcătuiau o altă comisie, aceea de conciliere,
formată în această ședință: Ibidem.
13 Această propunere a lui T. Corobceanu arată că unii deputați nu cunoșteau situația reală din Rusia
și de pe Frontul Român.
14 După această propoziție (completată cu fraza „iar la celelalte nații se vor face alegeri”), ziarul,
înainte de a menționa sfîrșitul ședinței, reproduce următoarea informație: „Președintele dă glas
unei telegrame a Dumei orășenești a Kievului care se adresează radei moldovenești cu un salut și
își exprimă încrederea că rada moldovenească va da riposta cuvenită sublocotenentului Krîlenko,
conducătorului bolșevicilor și tuturor uzurpatorilor puterii populare”: Ibidem.

187
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 3-го декабря 1917 года № 101

Засѣданіе началось въ 8 час. вечера подъ предсѣдательствомъ И.К. Инку-

леца и при слѣдующемъ составѣ Президіума: второмъ товарищѣ предсѣдателя
П.Н. Халиппѣ и пятомъ секретарѣ И. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Введеніе въ Измаильскомъ уѣздѣ земства.

Деп. Прахницкій заявилъ, что изъ военной фракціи выбылъ одинъ изъ ея чле-
новъ; проситъ предоставить это свободное мѣсто выборному отъ Молдавскаго
полка.
Деп. Паскалуца поддерживаетъ заявленіе депутата Прахницкаго, находя его
справедливымъ, т.к. въ полку болѣе 5-ти тысячъ человѣкъ.
Деп. Ерханъ также поддерживаетъ заявленіе депутата Прахницкаго, т.к., по
мнѣнію оратора, нѣтъ никакихъ формальныхъ препятствій предоставить это
мѣсто выборному отъ полка.
Вопросъ о предоставленіи мѣста выборному отъ 1-го молдавскаго запаснаго
полка на мѣсто выбывшаго депутата изъ военной фракціи ставится на голосованіе
и единогласно принимается.
Предсѣдатель обращается къ депутатамъ съ вопросомъ, выбраны ли канди-
даты отъ національныхъ меньшинствъ въ Согласительную комиссію и, если не
избраны, предлагаетъ избрать, какъ можно скорѣе.
Деп. Iонко находитъ нужнымъ поставить для выбора отъ національныхъ мень-
шинствъ депутатовъ въ Согласительную комиссію опредѣленный срокъ и, если къ
этому сроку, Депутаты не придутъ, то безъ нихъ работать.
Деп. Кодрянъ, возражая депутату Iонко, говоритъ, что безъ депутатовъ отъ
національныхъ меньшинствъ Согласительная комиссія не имѣетъ права работать.
Деп. Ерханъ протестуетъ противъ ультимативнаго требованія к меньшин-
ствамъ, ибо, говоритъ ораторъ, если среди наиболѣе многочисленной фракціи
молдаванъ нѣтъ организованности, часто бываетъ, что во фракціи нельзя собрать
кворума, то тѣмъ болѣе неорганизованность простительна меньшинствамъ, не
успѣвшимъ послать депутатовъ въ Согласительную комиссію.
Деп. Коганъ разъясняетъ, что меньшинства не могли дать своихъ представите-
лей въ Согласительную комиссію, въ виду того, что не было всѣхъ представителей
меньшинствъ въ сборѣ.
Предсѣдатель предлагаетъ меньшинствамъ послать своихъ представителей въ
Согласительную комиссію 4-го декабря вечеромъ.
Предложеніе Предсѣдателя принимается.
Предсѣдатель оглашаетъ текстъ отвѣтной телеграммы на телеграммы Украин-
ской Рады, Войскового круга, Уральской Республики и Мусульманской и на имя
Народныхъ Комиссаровъ по случаю объявленія Молдавіи Республикой. Текстъ
слѣдующій: «Деклараціей 2-го декабря Верховнаго Краевого Совѣта Сфатулъ
Цэрій Бессарабія объявлена Молдавской Народной Республикой, какъ равно-
правный членъ состава Россійской Федеративной Демократической Республики
188
(точка). Молдавская Республика доводитъ объ этомъ до свѣдѣнія (точка). До
созыва Учредительнаго Собранія Молдавской Республики Верховная власть Бес-
сарабіи принадлежитъ Верховному Совѣту «Сфатулъ Цэрій», который является
единственнымъ правомочнымъ органомъ Молдавской Республики (точка). Сфа-
тулъ Цэрій состоитъ изъ представителей солдатъ крестьянъ, рабочихъ соціали-
стическихъ партій и органовъ самоуправленія (точка). Номеръ.
На очереди вопросъ о введеніи земства въ Измаильскомъ уѣздѣ. Докладчикъ
Діаконовичъ.
Д. Діаконовичъ докладываетъ собранію, что въ Измаильскомъ уѣздѣ старые
законы2 . Законы по своему духу совсѣмъ не демократичны. Сильнѣе переживаютъ
гнетъ этихъ законовъ крестьяне, которые давно желаютъ ввести у себя земство. Но
отъ стараго Правительства они не могли ничего добиться, поэтому докладчикъ
предлагаетъ собранію разрѣшить этотъ вопросъ принципіально, а потомъ перей-
ти къ постатейному обсужденію законопроекта.
Деп. Комендантъ горячо настаиваетъ на принятіи законопроекта, ибо это
давно желаемый населеніемъ законъ. «Десять лѣтъ мы хотѣли ввести у себя зем-
ство», говоритъ ораторъ, «но отъ стараго правительства ничего не добились.
И, если Сфатулъ Цэрій этотъ демократическій законъ осуществитъ, то это безко-
нечно подниметъ его авторитетъ».
Деп. Никитюкъ вноситъ предложеніе раздѣлить уѣездъ на два уѣезда.
Деп. Діаконовичъ разъясняетъ, что управленіе Измаильскаго уѣзда сосредо-
точено въ такъ называемыхъ непремѣнныхъ земскихъ комитетахъ съ преобла-
даніемъ въ нихъ цензовыхъ элементовъ, благодаря старому выборному закону.
Такое положеніе, по его мнѣнію, недопустимо, ораторъ настаиваетъ и какъ можно
скорѣе ввести въ Измаильскомъ уѣздѣ выборное земство, построенное на демо-
кратическихъ началахъ.
Деп. Ерханъ говоритъ, что актомъ введенія самого демократическаго земства
создается популярность Сфатулъ Цэрій и вызоветъ благодарность со стороны
населенія. Но это задача чрезвычайно трудная, въ виду противодѣйствія со сто-
роны мѣстныхъ помѣщиковъ, агитирующихъ среди населенія не въ пользу демо-
кратическаго земства. Далѣе задача усугубляется тѣмъ, что этотъ обиженный
уѣздъ необходимо раздѣлить на два уѣзда и, какіе города имѣютъ право на уѣзд-
ные, для насъ неясно. Въ виду изложеннаго, депутатъ предлагаетъ внести законо-
проектъ на обсужденіе фракцій.
Деп. Пеливанъ замѣчаетъ, что законопроектъ о введеніи земства въ Измаиль-
скомъ уѣздѣ только въ томъ случаѣ долженъ быть принятымъ, если таково будетъ
желаніе самого народа, выраженное черезъ спеціально делегированную въ Сфа-
тулъ Цэрій комиссію изъ Измаильскаго уѣзда.
Деп. Тудосъ настаиваетъ на принятіи законопроекта, «ибо» говоритъ ора-
торъ, «законы до того стары, что новымъ формамъ жизни, провозглашеннымъ
Русской Революціей совершенно не соотвѣтствуютъ».
Деп. Кодрянъ очень жалѣетъ, что у депутатовъ нѣтъ законопроекта въ рукахъ.
По мнѣнію оратора, этотъ вопросъ раздѣл[я]ется на два: 1/ необходимо ли вве-
деніе въ Измаильскомъ уѣздѣ демократическаго земства. Для него въ такомъ
смыслѣ вопросъ безспоренъ; 2/ необходимо ли раздѣлить уѣездъ на два уѣзда –
для него этотъ вопросъ второй спорный. И потому онъ дѣлаетъ предложеніе пред-
варительно обсудить законопроектъ по фракціямъ.
Деп. Никитюкъ заявляетъ отъ имени крестьянъ, что народъ, живущій въ
Измаильскомъ уѣздѣ, земство приметъ.
189
 Деп. Коганъ говоритъ, что въ этомъ вопросѣ въ сущности нѣтъ никакого
вопроса, ибо безусловно необходимо введеніе земства въ Измаильскомъ уѣздѣ на
демократическихъ началахъ. Въ сферѣ законодательной тамъ дѣйствуютъ старые
законы Донича и Арменопуло, которые совсѣмъ отстали отъ жизни, что же каса-
ется административныхъ законовъ, то въ нихъ полнѣйшій хаосъ.
Деп. Комендантъ говоритъ, что желаніе населенія давно уже выражено въ тѣхъ
деклараціяхъ, которыя нѣсколько разъ посылались въ Петроградъ отъ имени
населенія для того, чтобы убѣдить старое Правительство въ необходимости зем-
ства. Протестуютъ противъ демократическаго земства только цензовые элементы,
въ рукахъ которыхъ сосредоточено управленіе краемъ. И тѣмъ легче теперь про-
извести выборы въ земство, что списки населенія по каждой комунѣ готовы. «Я
требую», говоритъ ораторъ, «чтобы завѣтная мечта кагульцевъ осуществилась».
Деп. Ерханъ предлагаетъ принятъ въ принципіальномъ смыслѣ желатель-
нымъ введеніе земства въ Измаильскомъ уѣздѣ, что же касается законопроекта,
то, говоритъ ораторъ, онъ выработанъ детально и построенъ на самыхъ демокра-
тическихъ началахъ, и только сложившіяся обстоятельства не дали возможности
Временному Правительству провести земство въ жизнь.
Деп. Кіореско вноситъ слѣдующее предложеніе: Признавая весьма желатель-
нымъ введеніе земства въ Измаильскомъ уѣздѣ, я тѣмъ не менѣе нахожу необходи-
мымъ передать законопроектъ въ Комиссію для окончательной разработки.
Деп. Пеливанъ говоритъ, что врядъ ли нашелся бы кто-нибудь, чтобы возра-
жалъ противъ введеніи земства, построеннаго на демократическихъ началахъ. И,
если намъ извѣстно, что въ Петроградъ ѣздили неоднократно делегаціи отъ кре-
стьянъ, тѣмъ не менѣе мнѣ извѣстно также, что въ Петроградъ ѣздили и зубры
мѣстной знати. И это обстоятельство заставляетъ меня задуматься. «Нельзя»,
говоритъ ораторъ, вводить законы, перестраивающіе жизнь населенія казен-
нымъ образомъ – однимъ росчеркомъ пера. Всякій таковой законъ долженъ
быть детально разсмотрѣнъ и обсужденъ. А потому я также предлагаю перенести
вопросъ изъ Cобранія въ комиссію».
Деп. Прахницкій высказывается въ томъ смыслѣ, что нельзя оставлять кре-
стьянъ въ рукахъ буржуазнаго земства, которое нисколько не заботится о кре-
стьянахъ; кромѣ подачекъ въ видѣ нищенскихъ школъ и грязныхъ больницъ – эти
несчастные крестьяне ничего не получаютъ отъ нихъ. Поэтому ораторъ находитъ
необходимымъ разрѣшеніе этого вопроса въ принципіальномъ смыслѣ, а также и
раздѣленіе уѣзда на два уѣзда – Кагульскій и Измаильскій.
Деп. Діаконовичъ категорически настаиваетъ на принятіи предложенія депу-
тата Прахницкаго.
Послѣ всѣхъ перечисленныхъ преній ставится на голосованіе рѣшеніе въ
принципіальномъ смыслѣ слѣдующихъ вопросовъ:
1/ О необходимости введенія демократическаго земства въ Измаильскомъ
уѣздѣ.
2/ О необходимости раздѣленія уѣзда на два уѣезда: на Измаильскій и Кагуль-
скій.
3/ О необходимости назначенія срока выборовъ въ земство.
4/ О необходимости Комиссіи, контролирующей выборы на мѣстахъ.
5/ О необходимости передачи законопроекта о введеніи земства въ Измаиль-
скій и Кагульскій уѣзды въ Административную комиссію Сфатулъ Цэрій съ
предоставленіемъ права участія въ этой Комиссіи двумъ представителямъ отъ
Измаильскаго и Кагульскаго уѣздовъ. Кромѣ того проситъ, чтобы Согласительная
190
комиссія по установленію границы между Измаильскимъ и Кагульскимъ уѣздами,
закончила работу, какъ можно скорѣе.
Всѣ пункты приняты единогласно.
Въ заключеніе деп. Дуткевичъ дѣлаетъ заявленіе, что меньшинства предлага-
ютъ въ кандидаты Согласительной комиссіи Д. Фонъ-Леша.

Предсѣдатель
Секретаръ3
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, ff. 76–78v.]

Note și comentarii

1 După toate aparențele, ziarul nu a relatat despre această ședință. Am văzut că în numărul din
5 decembrie se vorbește despre ședința din 02.12.1917, iar cel din 6 decembrie avea să descrie
dezbaterile din 04.12.1917.
2 Adică legile țariste, dar și unele legi locale, așa cum se poate vedea în continuare dintr-un pasaj al
procesului-verbal.
3 Fără semnături.

191
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 4-го декабря 1917 года № 11

Засѣданіе открывается въ 9 час. 15 м. подъ предсѣдательствомъ И.К. Инкулеца

и при слѣдующемъ составѣ Президіума: I товарищѣ предсѣдателя М.Г. Савенко,
II товарищѣ предсѣдателя П.Н. Халиппѣ, первомъ секретарѣ Б.М. Епури, четвертомъ
секретарѣ К.П. Мисирковѣ и пятомъ секретарѣ И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
1. Проектъ инструкціи коменданту Дворца Сфатулъ Цэрій.
2. Докладъ Мандатной комиссіи.
3. Докладъ о канцеляріи Сфатулъ Цэрій.

Съ докладомъ о проектѣ инструкціи коменданту дворца выступаетъ

деп. Н.Н. Кодрянъ, который говоритъ слѣдующее: «Въ виду неопредѣленныхъ
полномочій и обязанностей, связанныхъ съ комендатурой – коменданту Дворца
Сфатулъ Цэрій необходимо выработать инструкцію, точно опредѣляющую его обя-
занности и полномочія, т.к. отъ этого зависитъ порядокъ и безопасность Сфатулъ
Цэрій». Докладчикъ стоитъ на точкѣ зрѣнія, что-бы комендантъ былъ бы изъ чле-
новъ Сфатулъ Цэрій, а двое его помощниковъ обладали бы спеціальными знаніями.
Докладчикъ читаетъ 1 п. инструкціи:
«Во главѣ управленія дворцомъ и всѣми помѣщеніями и имуществомъ Сфа-
тулъ Цэрій стоитъ избираемый изъ числа членовъ Сфатулъ Цэрій комендантъ
Дворца, первый помощникъ и замѣститель коменданта, избираемый въ пленар-
номъ засѣданіи Сфатулъ Цэрій, вторымъ помощникомъ коменданта является
архитекторъ дворца».
Деп. Прахницкій находитъ необходимымъ, чтобы комендантъ былъ бы лицом,
назначаемымъ военнымъ комиссаромъ и утверждаемымъ Президіумомъ Сфатулъ
Цэрій1.
Деп. Буздуганъ возражаетъ деп. Прахницкому и настаиваетъ, чтобы комен-
дантъ Дворца былъ бы избираемъ изъ членовъ Сфатулъ Цэрій.
Деп. Пынтя заявляетъ, что комендантъ долженъ знать только одну обязан-
ность: охрану Дворца и потому онъ проситъ, чтобы комендатура была выборная.
Деп. Ерханъ проситъ назначить комендантомъ лицо, знакомое съ общимъ
положеніемъ дѣлъ Сфатулъ Цэрій.
Деп. Чижевскій говоритъ, что фактически охрану Дворца несетъ Военный
Комиссаріатъ; что же касается политической платформы коменданта, то, по его
мнѣнію, она должна быть одна, защита Сфатулъ Цэрій. Военный комиссаръ нахо-
дитъ совмещеніе обязанностей коменданта и депутата неудобнымъ по тѣмъ при-
чинамъ, что обязанности коменданта и безъ того очень сложны.
Деп. Паскалуца, комендантъ Дворца, говоритъ, что охрана, поставленная
Военнымъ Комиссаріатомъ, не выдерживаетъ никакой критики. – /Комиссаръ
съ мѣста: Дайте факты./ Ораторъ утверждаетъ, что военный комиссаръ не на
своемъ мѣстѣ и что онъ безсиленъ что-нибудь сдѣлать въ минуту необходимости.
«Не далѣе, какъ третьяго дня, – говоритъ ораторъ, – я послалъ 4 солдатъ по дѣлу, и
192
одинъ изъ нихъ велъ себя такъ, какъ ни одинъ большевикъ себя не ведетъ». – Ора-
торъ стоитъ на томъ, чтобы комендантъ былъ бы изъ числа депутатовъ.
Деп. Тодосъ находитъ такого рода заявленія неудобными и роняющими досто-
инство Сфатулъ Цэрій.
Деп. Н.Н. Кодрянъ заявляетъ, что нехорошо защищать свою точку зрѣнія,
нападая на другихъ. «Стоя на принципіальной точкѣ зрѣнія, мы должны при-
знать, – говорить ораторъ, – что комендантъ долженъ быть изъ нашей среды,
т.к. мы учрежденіе революціонное и должны организовать все своими силами,
и комендантъ долженъ подчиняться только Президіуму, а не Военному Комис-
саріату. Другіе парламенты могутъ послужить для насъ предостерегающими
примѣрами: комендантомъ Таврическаго Дворца, гдѣ происходили засѣданія
Государственной Думы, былъ баронъ Остенъ-Сакенъ, переодѣтый жандармскій
генералъ». Ораторъ находитъ вполнѣ возможнымъ совмѣщеніе обязанностей
депутата и коменданта.
Деп. Гафенко, возражая деп. Кодряну, не находитъ возможнымъ совмѣстить
обязанности депутата и коменданта, тѣмъ болѣе, что комендантъ долженъ быть
связанъ во всякое время съ военными силами.
Дем. Чижевскій: – Ясно и просто; кто хочетъ дѣлать 10 дѣлъ, тотъ ничего не
дѣлаетъ, а ходитъ въ иллюзіоны. Во имя дѣла, а не во имя политики комендантъ
долженъ совмѣщать и члена Сфатулъ Цэрій и коменданта дворца. Личныя нападки
противъ Военнаго Комиссаріата крайне недобросовѣстны. Ораторъ говоритъ,
что онъ никогда не встрѣчалъ коменданта, когда онъ ему нуженъ былъ и это тѣмъ
болѣе печально, что комендатуру, органъ военный, нельзя выдѣлить изъ компетен-
ціи Военнаго Комиссаріата.
Деп. Тудосъ находитъ необходимымъ на обязанность коменданта возложить
охрану безопасности дворца, а его помощнику поручить наблюденіе за внутрен-
нимъ порядкомъ.
Деп. Синиклій того мнѣнія, что депутатъ не можетъ быть и комендантомъ, т.к.
обязанности послѣдняго очень обширны и трудны.
Деп. Буздуганъ настаиваетъ на томъ, чтобы комендантъ былъ бы только изъ
среды депутатовъ, такъ какъ это чрезвычайно важно съ точки зрѣнія цѣлесообраз-
ности и финансовой. Смѣта на содержаніе комендантскаго управленія должна
быть сокращена и не надо создавать цѣлаго штата и тратить на это народныя
деньги. Что же касается знакомства коменданта съ внѣшнимъ миромъ, то, по
мнѣнію оратора, объ этомъ должны знать его товарищи.
Деп. Н.Н. Кодрянъ заявляетъ, что онъ согласенъ измѣнить свое предложеніе и
находитъ возможнымъ, чтобы комендатура была бы назначаема Комиссаріатомъ.
Далѣе докладчикъ вноситъ предложеніе разрѣшить этотъ вопросъ прин-
ципіально: выборна ли комендатура или нѣтъ.
Вопросъ ставится на баллотировку и большинствомъ голосовъ этотъ вопросъ
разрѣшается въ томъ смыслѣ, чтобы комендантъ былъ бы назначаемъ Военнымъ
Комиссаріатомъ.
Деп. Прахницкій объявляетъ собранію постановленіе военнаго отдѣла, кото-
рый послѣ долгихъ споровъ по этому вопросу остановился на слѣдующемъ: Воен-
ный Комиссаріатъ выдвигаетъ кандидатуру лицъ на должность коменданта Сфа-
тулъ Цэрій, а Президіумъ утверждаетъ, и проситъ постановленіе военнаго отдѣла
проголосовать.
Голосованіемъ постановленіе принято единогласно.
193
 Деп. Кодрянъ предлагаетъ передать проектъ инструкціи коменданту Дворца
Сфатулъ Цэрій въ военную секцію, т.к. только что принятое собраніемъ рѣшеніе о
комендантѣ Дворца измѣняетъ весь планъ и структуру инструкціи.
Предложеніе Кодряна принято.
Далѣе Предсѣдатель оглашаетъ постановленія 2 и 8 молдавскихъ когортъ:
«1917 г. декабря 3 дня собраніе солдатъ молдаванъ 2 молдавской когорты, ознако-
мившись съ деклараціей Органа Молдавской Народной Республики, какъ первое
Молдавское войско, взявшее на себя защиту прадѣдовой земли, клянется до послѣд-
ней силы и капли крови защищать Верховный Революціонный Органъ Молдавской
Республики Сфатулъ Цэрій противъ наглыхъ выходокъ продажныхъ личностей,
натравливающихъ трудового крестьянина молдавана одинъ на другого».
«1917 г. декабря 3 дня, общее засѣданіе 8 молдавской когорты, обсудивъ вза-
имоотношенія между первымъ молдавскимъ полкомъ и Верховнымъ Органомъ
Молдавской Республики, постановило: Поддерживать всѣми силами Верховный
Органъ и не пожалѣть свои силы для борьбы съ тѣми темными силами, которыя
вздумаютъ мѣшать святымъ начинаніямъ молдавскаго трудящагося народа и
братскихъ народовъ Молдавской Республики».
На очереди докладъ Мандатной комиссіи.
Предсѣдатель Мандатной комиссіи деп. Кодрянъ заявляетъ, что всѣ мандаты
Комиссіей раздѣлены на 4 категоріи: 1/ формально-правильные и не встрѣтившіе
возраженій /113/2 , 2/ формально-правильные, но встрѣтившіе принципіальные
возраженія со стороны членовъ мандатной комиссіи, 3/ мандаты съ формальной
точки зрѣнія неправильные, 4/ мандаты организацій, которымъ по схемѣ мѣсто
въ Сфатулъ Цэрій не предоставлено.
Мандаты 2, 3 и 4 категорій Комиссіей не приняты и подлежатъ обсужденію въ
пленарномъ засѣданіи.
Деп. Н.Н. Кодрянъ проситъ разрѣшенія огласить первую категорію мандатовъ.
Предсѣдатель заявляетъ, что, по прочтеніи всей первой категоріи мандатовъ,
онъ будетъ голосовать каждый мандатъ въ отдѣльности.
Деп. Гафенко противъ голосованія каждаго мандата въ отдѣльности, такъ какъ
постановленіе военнаго конгресса3 о делегированіи депутатовъ изъ своей среды въ
Сфатулъ Цэрій обязательно для послѣдняго.
Деп. Прахницкій говоритъ, что на Военномъ Конгрессѣ каждый депутатъ,
избранный делегатомъ въ Сфатулъ Цэрій, долженъ былъ сказать о своемъ полити-
ческомъ «credo» и поэтому не зачѣмъ голосовать каждый мандатъ въ отдѣльности.
Предсѣдатель, возражая депутату Прахницкому, говоритъ, что голосованіе
имѣетъ цѣлью обнаружить что-либо позорящее депутата4.
Затѣмъ Предсѣдатель ставитъ на голосованіе каждый мандатъ первой кате-
горіи въ отдѣльности.
Всѣ мандаты собраніемъ утверждаются.
/Списокъ мандатовъ въ приложеніи/5.
Затѣмъ Предсѣдатель заявляетъ, что заднѣстровскіе молдаване просятъ раз-
рѣшенія делегировать своего депутата въ Сфатулъ Цэрій.
Вопросъ о депутатахъ отъ заднѣстровскихъ молдаванъ передается въ Мандат-
ную комиссію.
Мандаты, не предусмотрѣнные схемой, передаются на разсмотрѣніе Прези-
діума и фракцій.
Мандаты, не утвержденные по принципіальнымъ основаніямъ, но формально
правильные, передаются на разрѣшеніе Президіума.
194
 Объявляется перерывъ на 30 минутъ.
Послѣ перерыва предсѣдательствуетъ старшій товарищъ предсѣдателя
Савенко.
Собраніе переходитъ къ обсужденію законопроекта объ устройствѣ канце-
ляріи Сфатулъ Цэрій. Докладчикомъ по этому вопросу выступаетъ деп. Іонко,
который читаетъ докладъ и даетъ объясненія.
Деп. Гринбергъ предлагаетъ учредить спеціальную Комиссію по національ-
нымъ дѣламъ и вноситъ слѣдующую поправку: «въ обезпеченіе равноправія
языковъ, при Главной комиссіи, признать за всякой національностью право
обращаться къ Сфатулъ Цэрій на своемъ родномъ языкѣ, для чего долженъ быть
учрежденъ при общей канцеляріи національный отдѣлъ».
Деп. Халиппа спрашиваетъ, почему Комиссія не выработала проекта относи-
тельно того, на какомъ языкѣ будутъ вестись дѣла въ Сфатулъ Цэрій.
Деп. Прахницкій, возражая Гринбергу, говоритъ, что мы не имѣемъ 30 мил-
ліоновъ, чтобы имѣть въ каждой канцеляріи служащихъ отъ всѣхъ національно-
стей и предлагаетъ языки: – молдавскій и русскій; первый, какъ государственный,
второй, какъ нейтральный; никакихъ другихъ языковъ больше не нужно.
Деп. Халиппа вноситъ предложеніе вести дѣла въ канцеляріяхъ на молдав-
скомъ языкѣ.
Деп. Гринбергъ говоритъ, что Прахницкій представилъ его предложеніе въ
каррикатурномъ видѣ, и настаиваетъ на предложенной имъ поправкѣ, обезпечи-
вающей меньшинствамъ право обращаться въ канцелярію Сфатулъ Цэрій на род-
номъ языкѣ.
Поправка деп. Прахницкаго принимается въ видѣ отдѣльнаго предложения.
Деп. Халиппа говоритъ, что претензіи національныхъ меньшинствъ справед-
ливы. Но другой вопросъ, на какомъ языкѣ будетъ отвѣчать канцелярія. Съ точки
зрѣнія легкости нужно признать два языка – русскій и молдавскій, какъ принято
собраніемъ.
Деп. Прахницкій, возражая Гринбергу, высказывается, что онъ никакой юмо-
ристики въ столь важный вопросъ, какъ національный, вводитъ не хотѣлъ. Но
онъ переноситъ вопросъ съ принципіальной стороны на техническую. Въ канце-
лярію, по мнѣнію оратора, нельзя вводить принципы. Принципіальная сторона
продемонстрирована была въ день открытія Сфатулъ Цэрій, когда представитель
еврейской соціалистической партіи, по просьбѣ собранія, говорилъ на еврей-
скомъ языкѣ. Къ чему такъ много языковъ? Получится канцелярщина, бюрокра-
тизмъ и милліонъ отдѣловъ. Еврейскій народъ весь грамотенъ и говорятъ по-рус-
ски чуть ли не 100%.
Деп. Iонко находитъ заявленія евреевъ правильными и говоритъ, что они
будутъ приняты къ свѣдѣнію.
Деп. Рабей заявляетъ, что онъ ничуть не посягаетъ на суверенитетъ молдавскаго
языка, но въ государственномъ дѣлѣ должно быть все ясно, ибо равноправіе націо-
нальностей не опредѣляется тѣмъ, что можно сказать рѣчь на еврейскомъ языкѣ.
Руссификація, проводившаяся при царизмѣ, должна быть молдаванамъ хорошо
памятна, такъ какъ и они на своихъ плечахъ вынесли всю тяжесть продѣлывавшихся
царскими чиновниками экспериментовъ и, несмотря на все это, каждая національ-
ность сохранила свое лицо. «О еврейской массѣ, продолжаетъ ораторъ, судятъ по
верхамъ, но это неправильно. Проникновеніе въ толщу массы убѣдило насъ въ томъ,
что огромное большинство еврейскаго населенія не знаетъ русскаго языка. Мы
близки къ еврейскимъ массамъ и просимъ принять внесенную нами поправку».
195
 Деп. Буздуганъ поддерживаетъ право евреевъ обращаться всюду и вездѣ на
своемъ языкѣ, даже если бы они и знали русскій языкъ. «Царизмъ много горечи
насадилъ, – говоритъ ораторъ, – и даже если бы національности не хотѣли бы
говорить на русскомъ языкѣ, то они тоже правы». Въ заключеніе онъ высказыва-
ется за предложеніе еврейской фракціи.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе предложеніе еврейской фракціи. Голосо-
ваніемъ предложеніе еврейской фракціи принимается единогласно.
Собраніе постановляетъ внести въ разсматриваемый проектъ слѣдующее
добавленіе къ VII секціи: «г/по національнымъ дѣламъ».
Затѣмъ ставится на голосованіе 1-ая часть проекта.
Голосованіемъ первая часть проекта принимается единогласно въ первомъ и
второмъ чтеніи.
Докладчикъ читаетъ вторую часть проекта о штатахъ.
Деп. Буздуганъ вноситъ предложеніе не разсматривать вопроса о штатахъ до
тѣхъ поръ, пока не будетъ извѣстна смѣта.
Деп. Халиппа предлагаетъ передать вторую часть проекта въ комиссію для
болѣе детальнаго обсужденія, въ частности для опредѣленія количества служа-
щихъ и жалованія имъ.
Деп. Панцырь настаиваетъ на томъ, чтобы избрать комиссію для опредѣленія
необходимаго на первыхъ порахъ количества служащихъ.
Деп. Ружина возражаетъ деп. Панцырю и говоритъ, что формированіе канце-
ляріи входитъ въ компетенцію президіума.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе предложеніе деп. Панцыря.
Голосованіемъ предложеніе Панцыря отклоняется.
Халиппа вноситъ поправку слѣдующаго содержанія: «Президіумъ Сфатулъ
Цэрій можетъ приглашать служащихъ въ канцелярію по положеннымъ штатамъ
по мѣрѣ надобности въ нихъ».
Голосованіемъ предложеніе деп. Халиппы принято единогласно.
Вопросъ о вознагражденіи депутатовъ и служащихъ6 переносится въ Комис-
сію для болѣе детальной разработки.
Засѣданіе закрывается въ 12 час. 15 м. ночи.

Предсѣдатель
Секретари: I. Buzdugan
Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, ff. 80–83]

Note și comentarii

1 Propunerea lui V. Prahnițchi rezulta, se vede, din faptul că el era unul dintre militarii cu rang
superior ai Sfatului Țării. Mai jos se va vedea că V. Cijevschi, comisarul militar al Sfatului Țării,
va propune, în fond, același lucru. La fel avea să procedeze și V. Gafencu. După toate aparenţele,
militarii cu funcții importante erau interesați ca persoana căreia i se încredința gestionarea trebu-
rilor Palatului Parlamentului să fie militar, dar să nu se supună direct Sfatului Țării.
2 Cifra 113 are în vedere, probabil, numărul de mandate ale deputaților din categoria respectivă.

196
3 Evident, e vorba de Congresul militarilor moldoveni care a avut loc la 21–25 octombrie 1917 și
care a delegat cel mai mare număr de deputați în Sfatul Țării.
4 În ziar, această replică este nuanțată semnificativ: „Președintele pune la vot fiecare mandat aparte,
lămurind în prealabil că dacă cineva are știre de ceva ce ar putea să-l dezonoreze pe deputat, tre-
buie să se pronunțe, și atunci va putea fi rezolvată problema dacă persoana respectivă merită sau
nu demnitatea de deputat”: Sfatul Țării, 6 decembrie 1917.
5 Această listă, cu 113 nume, care era un document de mare preț, avea să fie publicată în 1929 de
Șt. Ciobanu (op.cit., p. 184–186), după care o reproduc aici întocmai:
1. Aleși din partea primului Congres militar moldovenesc din toată Rusia:
a) Județul Hotin: Anatoli Morari, locot. Cernouțan, sub-locot. Mîrza Dimitrii, pra-
por. Morari Alexandru;
b) Jud. Soroca: Țurcan Leonida, Epuri Boris, Bolocan Ștefan, Ignatiuc Ion;
c) Jud. Bălți: Pîntea Gherman, Crihan Anton, Buzdugan Ion, Țanțu Vasile;
d) Jud. Orhei: Plătică Dimitrie, Sinicliu Elefterie, Buiuc Ilarion, Roșca Grigorii;
e) Jud. Chișinău: Pelivan Ion, Holban Ștefan, Tudor Gheorghe, Grosul Nicolae;
f) Jud. Tighina: Creangă Ion, Știrbeț, Silistrar Timofei, Chiriac Afanasie;
g) Jud. Ismail: Zubac Vitalie, Ciornei Nicolae, Sbierea Chiril;
h) Jud. Cetatea Albă: Prahnițchi Valentin, Ciobanu, Dragomir Dimitrie, Tudosă Ion.
2. Din partea societății juridice moldovenești: Teodor Gheorghe Trifon.
3. Comitetul reunit al deputaților moldoveni cavaleriști din garnizoana Novogheorghievsk: Palii
Eufimie.
4. Comitetul executiv moldovenesc al Consiliului deputaților soldați, ofițeri și marinari din gar-
nizoana Odesei: prapor. Păscăluță, Sacară și Osoian și marinarul Gafencu.
5. Comitetul executiv central militar moldovenesc: maiorul Cijevschi, subloc. Rugină și volunta-
rul Nicolae Suruceanu.
6. Comitetul executiv moldovenesc de pe Frontul Român: Andrei C. Scobiola, Grigorie Caza-
cliu, Gheorghe Mare.
7. Comitetul executiv moldovenesc al Consiliului deputaților soldați, marinari și ofițeri din
Peninsula Crimeei: prap. Spinei și Grigore Turcuman.
8. Comitetul executiv gubernial al Consiliului deputaților țărani: Arman, Afanasiev, Bacsan.
Dobuleac, Dimitrașcu, Ețcul, Inculeț, Panțîr, Budișteanu, Grosul, Cărăuș, Diaconovici, Carai-
man, Cocîrlă, Codreanu, O[n]cean, Pascalov, Bujniță, Pereteatcov, Rudiev, Stavriev, Talambuța,
Halippa, Hachii, Ciorescu, Iurco, Erhan, Cojocar, Cristi și Cotoros.
9. Uniunea profesorilor moldoveni: F.I. Neaga și Uniunea învățătorilor: Ștefan Atan. Cociar.
10. Organizația culturală moldovenească din Basarabia: Nicolae N. Alexandri.
11. Comitetul central al Ligii femeilor moldovence: doctorul Alistar.
12. Comitetul local moldovenesc al funcționarilor Căilor ferate din Basarabia din Uniunea Căi-
lor Ferate sud-vestice: Nicolae N. Bosie-Codreanu.
13. Comitetul Central al Partidului Național Moldovenesc: Alexandru I. Groppa, Ioan T. Costin
și Teofil Ioncu.
14. Consiliul Uniunii clerului Eparhiei Chișinăului: protoiereul A. Baltaga.
15. Societatea ucraineană „Prosvita”: Voculenco Vladimir Ant., Curdinovschi Gr. și Starenchi
Mihail F.
16. Fracțiunea ucraineană pe lîngă Comitetul executiv basarabean al Consiliului deputaților
țărani: Nichitiuc Teodor S., Budnicenco Nichita Gh., Comendant Macdonii I., Botnariuc Ștefan
Met.
17. Rada ucraineană a garnizoanei din Chișinău: Mihail Gh. Savenco.
18. Consiliul delegaților organizațiilor poloneze din Basarabia: Felix Dudchevici.

197
 19. Uniunea germanilor din Basarabia: Von Lesch.
20. Partidul muncitoresc social-democrat evreiesc „Poalei Țion” din Chișinău: N.A. Sadagurschi.
21. Organizația „Bund” din Chișinău: V.I. Grunfeld, S.L. Covarschi, L.S. Grunberg, N.S. Rabei,
A.Z. Rabinovici.
22. Uniunea tovărășiilor de credit din Basarabia: Vladimir C. Chiorescul, Teodor Corobcean și
Iurii I. Buruiană.
23. Uprava (direcția) Zemstvei jud. Soroca: Petre I. Bosie-Codreanu.
24. Comitetul executiv al Căilor Ferate de pe porțiunea Nădejda–Pîrlița: Andrei V. Grubschi.
25. Comitetul executiv al Direcției poștelor și telegrafului din Chișinău: Petre Poliatînciuc și Teo-
dor Uncu.
26. Partidul social-democrat muncitoresc rus: N.E. Grunfeld.
27. Comitetul gubernial al Partidului socialist revoluționar: Miron I. Cogan.
28. Comitetul executiv al Consiliului deputaților soldați și muncitori din guvernămîntul Basara-
biei: Dascal, Dobrovolschi și Grunștein.
29. Partidul muncitoresc basarabean al socialiștilor poporaniști: G.I. Ștern.
Lista aceasta foarte interesantă și chiar curioasă pe alocuri a meritat demult o analiză foarte atentă,
deoarece este cît se poate de semnificativă deopotrivă pentru climatul politic din Basarabia anului
1917 și pentru felul cum s-a constituit Sfatul Țării. La o examinare atentă, trezește și ea anumite
semne de întrebare: de ex., de ce nu sînt în această listă mulți deputați, ca de ex. F. Almendinger,
P. Sinadino, P. Codreanu, T. Cojocaru ș,a., care în cea de-a doua ședință a S.Ț., la 22,11.1917, au
fost aleși din variate comisii parlamentare, deci erau deputați cu acte în regulă.
6 Relativ la acest subiect, informația din ziar este mai nuanțată și mai concretă: „Chestiunea privind
remunerarea deputaților a provocat dezbateri îndelungate și în final Adunarea găsește necesar să o
transmită în comisie pentru o elaborare mai detaliată”: Sfatul Țării, 6 decembrie 1917. Din păcate,
subiectul nu a fost prezentat pe larg nici în ziar, ceea ce a făcut să nu fie cunoscute o serie întreagă
de date instructive privind condițiile în care activau deputații și funcționarii Parlamentului.

198
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 5-го декабря 1917 года № 12

Засѣданіе началось въ 11 час. 50 мин. подъ предсѣдательствомъ И.К. Инку-

леца и при слѣдующемъ составѣ Президіума: первомъ товарищѣ предсѣдателя
М.Г. Савенко, второмъ товарищѣ предсѣдателя П.Н. Халиппа, первомъ секретарѣ
Б.М. Епури, второмъ секретарѣ В.Н. Гринфельдѣ и пятомъ секретарѣ И. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Выборы Предсѣдателя Генеральныхъ Директоровъ.

Слово предоставляется для заявленія представителю отъ мѣстечка Леово

Аккерману1.
«Въ нашемъ уѣздѣ, – говоритъ ораторъ, – прошелъ ураганъ погромовъ и раз-
громовъ. Разгромлено въ теченіе 5-6-ти дней 28 экономій, расхищено 400 тысячъ
пудовъ хлѣба. Изъ уѣзда погромъ перешелъ въ г. Кагулъ съ цѣлью разгрома прави-
тельственныхъ и общественныхъ учрежденій, но Кагульская самооборона этому
помѣшала. Изъ Кагула движеніе пошло опять по уѣзду и на мѣстечко Баймаклія.
Въ Леовѣ, и вообще въ районѣ имѣется много складовъ, въ которыхъ хранится
фуражъ для румынской арміи2 . Чтобы спасти склады и заодно также и населеніе,
я ѣздилъ въ Яссы, гдѣ сдѣлалъ подробный докладъ Румынскому Генеральному
Штабу. Штабъ, учитывая настроеніе, принялъ сдѣланное ему предложеніе сна-
рядить воинскую охрану и расположить ее въ Леово, т.к. имѣющаяся въ Леово
казачья сотня вынуждена часто выѣзжать въ рйонъ для подавленія анархіи. Рас-
поряженіе штаба было немедленно же исполнено, но Леовскія демократическія
организаціи усмотрѣли, въ актѣ занятія румынскими войсками мѣстечка Леово,
актъ политическаго характера. Началось броженіе, которое вскорѣ вылилось въ
крайне дикую форму. Убитъ былъ одинъ румынскій офицеръ и двое румынскихъ
солдатъ ранено3. Этотъ кровавый актъ имѣлъ мѣсто тогда, когда эти три жертвы
переправлялись черезъ р. Прутъ, вступили уже на румынскую территорію и убиты
они были изъ засады, устроенной злодѣемъ-убійцей на русской сторонѣ Прута4.
Будучи хорошо знакомъ съ господствующимъ настроеніемъ въ Кагульскомъ
районѣ, я долженъ засвидѣтельствовать передъ вами, г.г. члены Сфатулъ Цэрій,
что среди зарева пожаровъ, охватившихъ насъ со всѣхъ сторонъ, среди зловѣщихъ
призраковъ дальнѣйшей кровавой анархіи, вырисовывающейся передъ нами въ
связи съ грядущей демобилизаціей, – вся надежда населенія безъ различія націо-
нальностей устремлена на Васъ. Наши граждане считаютъ органъ Сфатулъ Цэрій
достаточно правомочнымъ, авторитетнымъ и располагающимъ необходимыми
моральными и матеріальными силами не только для ликвидаціи грозной анархіи,
но и для положительнаго государственнаго строительства. Сохраните же нашу
вѣру и оправдайте наши надежды».
Слово предоставляется представителю отъ г. Кагула Г.С. Ставріеву. «Пошли
большіе безпорядки въ нашемъ уѣздѣ. – говоритъ ораторъ. – Въ теченіе 2-3 дней
разгромлено 28 имѣній и расхищено 400 тысячъ пудовъ хлѣба, предназначен-
наго для дѣйствующей арміи. Зажгли этотъ ужасный пожаръ провокаторскіе эле-
менты изъ среды демобилизованной русской арміи. Погромъ принялъ ужасающіе
199
размѣры, жители были буквально терроризированы и всѣ наши мольбы и просьбы
къ различнымъ организаціямъ военнаго характера ни къ чему не привели. Мы
обращались къ арміи, расположенной недалеко отъ насъ, но помощи не получили.
Всѣ наши надежды теперь устремлены на Сфатулъ Цэрій и на его солдатъ-молда-
ванъ, которымъ, можетъ быть, только и дорогъ нашъ край». Съ громаднымъ вол-
неніемъ авторъ продолжаетъ: «Все безжалостно предается огню и разгромленію.
Жертвы погрома остаются буквально на улицѣ. Не пощажены и постройки, кото-
рыя пытались отстоять, т.к. въ нихъ предполагалось открыть школы и больницы».
Ораторъ заканчиваетъ призывомъ къ Сфатулъ Цэрій о помощи.
Далѣе слово предоставляется помощнику губернскаго комиссара Е.К. Кениг-
шацу, который говоритъ, что въ Хотинскомъ уѣздѣ осталось только 11 экономій,
изъ нихъ 5 экономій, занятыхъ преждѣ нѣмцами. Послѣдніе не только щадятъ
имѣнія, но производятъ въ нихъ постройки и ремонтируютъ. Всюду погромы
начинаются при одинковыхъ условіяхъ, а именно съ поврежденія почтово-теле-
графныхъ учрежденій. Въ погромахъ, кромѣ солдатъ, дѣятельное участіе прини-
маютъ и крестьяне, которые являются къ мѣсту разгрома съ повозками для увоза
награбленнаго имущества. Никакая энергія остальныхъ лицъ ничего не можетъ
подѣлать. Хотинскій комиссаръ, полковникъ Никаноровъ, человѣкъ муже-
ственный и рѣшительный, принужденъ былъ отстрѣливаться изъ окруженнаго
разбойниками своего дома въ теченіе двухъ дней. Войсковыя части нисколько
не подавляютъ, а, напротивъ, сами часто помогаютъ и содѣйствуютъ разгром-
щикамъ. Погромъ перешелъ въ Бѣльцы, гдѣ начался разгромъ магазиновъ. Изъ
Бѣльцъ безпорядки перешли въ Оргѣевскій и Бендерскій уѣзды. Въ Комратѣ,
благодаря хитрости, удалось спасти винный складъ; населеніе же этого мѣстечка
мало пострадало, т.к. само населеніе сумѣло дать отпоръ. Сфатулъ Цэрій долженъ
напречь всѣ силы, чтобы спасти Бессарабію отъ разгрома. Нужно найти средства,
чтобы бороться съ этимъ зломъ. Только люди, любящіе Бессарабію, могутъ спасти
свой край. Если мы не примемъ мѣръ, то отдадимъ край на пожаръ и разграбленіе.
Всюду погибли колоссальные запасы, предназначенные для фронта.
Затѣмъ съ громаднымъ подъемомъ и волненіемъ говоритъ депутатъ Буздуганъ:
«Мы всѣ слышимъ одинъ вопль. Бендеры, Оргѣевъ, Хотинъ, Фалешты, Кагулъ,
Леово, Болградъ, Бѣльцы и множество селъ разгромлены и много людей въ нихъ
убито. Кто дѣлаетъ эти несчастья? Что это значитъ? Кто зачинщики погромовъ?
Провокаторы подкупленные и банды дезертировъ деморализован. русск. арміи,
уходящ. съ фронта. Обращаюсь къ вамъ, солдаты молдавскаго полка. Развѣ пред-
ставители г. Кагула и мѣстечка Леово не правду говорятъ? Разбойники громятъ
не только помѣщиковъ, но и бѣдныхъ крестьянъ. Братья молдаване! Скажите
своимъ братьямъ, что вы слышали здѣсь, чтобы и они поняли, что нужно защи-
щать нашъ край, который безъ защиты погибнетъ. Мы будемъ прокляты, если
не услышимъ вопіющаго голоса нашихъ братьевъ. И, если вы услышите голосъ,
молящій о защитѣ, то идите на помощь, чтобы не оплакивать могилы нашихъ
дорогихъ братьевъ»5.
Съ тѣмъ же волненіемъ говоритъ и Предсѣдатель. «Меня вызывали по
телефону изъ различныхъ городовъ, гдѣ идутъ погромы, жгутъ и разрушаютъ
все, рѣжутъ и убиваютъ безъ разбора. Въ этотъ ужасный моментъ, когда край
охваченъ пожаромъ, должны особенно сплотиться всѣ, кому край дорогъ, для
защиты. Только Правительство, опирающееся на поддержку всѣхъ, спасетъ
страну». «Согласительная Комиссія, – говоритъ предсѣдатель, – переходя къ
вопросу о премьерѣ Генеральныхъ Директоровъ, остановилась на депутатѣ
200
Ерханѣ, который, пользуясь довѣріемъ населенія, выведетъ страну изъ того
ужаснаго положенія, въ которомъ она находится».
Баллотировкой депутатъ Ерханъ избирается на постъ премьера. Собраніе
аплодируетъ6.

Предсѣдатель
Секретари: Б. Епури, И. Буздуганъ
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, ff. 92–93v.]

Note și comentarii

1 Ziarul conține date mai complete și mai precise referitoare la această persoană: „…îi dă cuvîntul
reprezentantului Upravei alimentare a județului Cahul, I.A. Akkerman”: Sfatul Țării, 8 decem-
brie 1917. În relatarea referentului de la ziar, cuvîntarea acestei persoane este mai întinsă și oferă
un tablou mai consistent al dezastrului provocat de soldații ruși în județul Cahul.
2 Întrucît, în urma ofensivei armatelor germane și austro-ungare din toamna anului 1916 și de la
începutul iernii, cea mai mare parte a teritoriului României fusese ocupat, rezervele de provizii ale
armatei române, în special cele de furaj, au fost retrase în Basarabia. Aici se aflau și multe depozite
cu variate materiale ale armatei ruse.
3 Referitor la acest subiect, informația din ziar este diferită: „Au fost omorîți un ofițer român și un
soldat, iar un alt soldat a fost rănit”: Ibidem.
4 În ziar, acest alineat se termină cu următorul pasaj: „În scurt timp, trupele române au părăsit
Leova care acum trece prin zile oribile ale anarhiei și trăiește ca pe un vulcan. E foarte posibil ca
localitatea, lipsită de orice apărare, să fie complet distrusă”: Ibidem.
5 Informația din ziar completează și pune unele accente în această luare de atitudine: „Ostașilor
moldoveni li se adresează și deputatul Buzdugan. Toate speranțele și încrederea noastră se îndreaptă
spre voi, zice deputatul, adresîndu-se soldaților care se află în sală. Apărați-vă țara de pogromurile
provocate de elementele întunecate și provocatorii cărora anarhia le convine”: Ibidem.
6 Este evident că în dosarul din arhivă sfîrșitul procesului-verbal lipsește. După această propoziție,
relatarea din ziar continuă astfel: „Președintele roagă ca premierul să fie susținut și ajutat să sal-
veze ținutul. Adunarea pregătește ceremonialul pentru 6 decembrie cînd trebuie să aibă loc adu-
cerea la cunoștința publică festivă a Declarației care proclamă Basarabia Republică Democratică
Moldovenească. Apoi președintele dă glas procesului-verbal al bateriei I moldovenească în care
este arătată încrederea deplină în Sfatul Țării și este exprimată dispoziția de a-l susține prin toate
mijloacele (aplauze). După aceasta este anunțată închiderea ședinței”: Ibidem.

201
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 7-го декабря 1917 года № 13

Засѣданіе открывается въ 2 ч. 50 м. ночи подъ предсѣдательствомъ И.К. Инку-

леца и при слѣдующемъ составѣ Президіума: второмъ товарищѣ предсѣдателя
П.Н. Халиппѣ и при первомъ секретарѣ Б.М. Епури и пятомъ секретарѣ И. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Выборы генеральныхъ директоровъ Молдавской Республики.

Предсѣдатель сообщаетъ собранію о сформированіи перваго Кабинета гене-

ральныхъ директоровъ Молдавской Республики, въ образованіи котораго прини-
мала участіе Согласительная комиссія Сфатулъ Цэрій совмѣстно съ премьеръ-ди-
ректоромъ П.В. Ерханомъ.
Слово предоставляется Ерхану, который, выразивъ благодарность собранію за
довѣріе ему въ такой тяжкій и грозный моментъ судьбы родного края, говоритъ, что
онъ – сынъ родной ему Бессарабіи, не считаетъ себя въ правѣ отказываться отъ той
работы, къ которой его избираетъ голосъ всего молдавскаго народа, и даетъ обѣ-
щаніе свято и честно исполнять свой долгъ предъ роднымъ ему молдавскимъ наро-
домъ и другими народами, населяющими Молдавскую Республику. Далѣе ораторъ
говоритъ объ отданіи всего себя великому дѣлу общественнаго служенія. Выразивъ
затѣмъ увѣренность въ существованіи у человѣчества высшихъ братскихъ чувствъ
правды и любви и надежду на осуществленіе намѣченной программы при помощи
избранныхъ имъ сотрудниковъ, ораторъ оглашаетъ составъ перваго кабинета гене-
ральныхъ директоровъ Молдавской Республики, вполнѣ сохранившаго національ-
ныя особенности: – отъ молдаванъ – 7 и отъ меньшинствъ – 3.
«По директоріату внутреннихъ дѣлъ генеральнымъ директоромъ избранъ, –
говоритъ ораторъ, – Владимиръ Григорьевичъ Кристи; по директоріату народ-
наго образованія – Степанъ Николаевичъ Чобанъ; по директоріату финансовъ –
Феофилактъ Георгіевичъ Іонко; по директоріату желѣзныхъ дорогъ, почты, теле-
графа и телефона – Николай Николаевичъ Кодрянъ1; по директоріату военнаго и
морского вѣдомствъ – Феодосій Петровичъ Кожохарь, по директоріату юстиціи
и исповѣданій – Михаилъ Григорьевичъ Савенко, [по] директораіту торговли и
промышленности – Веніаминъ Исааковичъ Гринфельдъ2 , по директоріату меж-
дунаціональныхъ дѣлъ – Ив[анъ] Григорьевичъ Пеливанъ, по директоріату зем-
ледѣлія и землеустройства – Пантелеймонъ Васильевичъ Ерханъ въ силу нѣкото-
рыхъ политическихъ соображеній съ одной стороны и вслѣдствіе настойчивыхъ
просьбъ избирателей – съ другой».
Заканчивая свою рѣчь, ораторъ Ерханъ высказываетъ свою надежду на радуш-
ный пріемъ народомъ коллегіи въ только что перечисленномъ составѣ и на то, что
законодательный органъ Молдавской республики въ этой дружной семьѣ найдетъ
ревностныхъ исполнителей своей воли.
Предсѣдатель Сфатулъ Цэрій привѣтствуетъ первыхъ генеральныхъ директо-
ровъ, первое народное правительство Молдавской Республики и въ концѣ возгла-
шаетъ: «Да здравствуетъ Молдавская Республика!»
202
 Генеральный директоръ межнаціональныхъ дѣлъ И.Е. Пеливанъ говоритъ о
грозности настоящаго момента еще не слыханнаго и чуждаго исторіи. «Теперь, –
говоритъ ораторъ, – когда вся страна охвачена пламенемъ пожаровъ, время вну-
тренняго разлада, время словъ прошло. Настало время дѣла. Необходима совмѣст-
ная, дружная, напряженная работа для спасенія родного края отъ погромовъ и
анархіи, которые имѣютъ сейчасъ у насъ мѣсто въ самомъ широкомъ масштабѣ.
Генеральные директора облеченные народнымъ довѣріемъ и поддерживаемые имъ,
исполнятъ свой гражданскій долгъ и доведутъ дѣло спасенія родины до конца».
Генеральный директоръ внутреннихъ дѣлъ – В.Г. Кристи –, видя въ своемъ
избраніи голосъ народа, говоритъ, что народъ этимъ самымъ показалъ, какъ
широко онъ смотритъ на протекающія нынѣ политическія событія, уничтожив-
шія всѣ классы и сословія и давшія человѣчеству равное братское гражданство.
Сознаніе такого широкаго міровоззрѣнія окрыляетъ его, Кристи, къ будущей пло-
дотворной работѣ, которой онъ отдастъ всѣ свои силы, всѣ свои стремленія.
Ген. директоръ юстиціи и исповѣданій М.Г. Савенко говоритъ о томъ, что его
кандидатура была выдвинута въ послѣдній моментъ и принялъ онъ ее лишь только
потому, что не считаетъ себя въ правѣ отказываться отъ обязанностей, возлагае-
мыхъ на него родной страной. Главнѣйшимъ принципомъ его программы, какъ
юриста, является: независимый судъ, судъ близкій народу, доступный ему. Неза-
висимость и доступность суда будутъ соблюдены въ томъ случаѣ, когда судъ будетъ
совершаться на понятномъ народу языкѣ, а потому судъ долженъ совершаться: въ
мѣстностяхъ съ молдавскимъ населеніемъ – на языкѣ молдавскомъ, а въ иныхъ на
языкѣ преобладающемъ.
Представитель И.К.С.С. и Р.Д.3 сообщаетъ тревожную вѣсть. «На дняхъ при-
былъ съ фронта секретарь 4-й арміи и заявилъ, что армія въ виду полной недо-
стачи фуража и продовольствія, принуждена оставитъ фронтъ и начать отходъ
въ тылъ. Къ продовольственному кризису присоединяется еще обостреніе отно-
шеній съ румынскими властями и Центральной Украинской Радой. Румынскія
власти говорятъ, установили контроль надъ фронтомъ, каковое обстоятельство
носитъ безусловно оскорбительный характеръ для чести арміи. Со стороны
Ц.У.Р.4 замѣчаются стремленія къ украинизаціи румынскаго фронта и, хотя
армія категорически отказалась исполнять приказы объ украинизаціи, вопросъ
этотъ остался открытымъ. Назначенный главнокомандующимъ отъ Украины
ген. Щербачевъ, поддерживаемый 3 ударными батальонами, 2 казачьими пол-
ками и частями румынскихъ войскъ, задерживаетъ грузы, напримѣръ, въ Яссахъ
стоятъ 500 вагоновъ съ продовольствіемъ и не отпускаются. Яссы являются проб-
кой, препятствующей дѣйствію транспорта, направляемаго съ тыла на фронтъ и
обратно. Итакъ, армія, лишенная продовольствія и вдобавокъ къ тому преслѣдуе-
мая эпидеміей тифа, начала отходъ, непремѣннымъ слѣдствіемъ котораго можетъ
быть гражданская война, если своевременно не будутъ приняты мѣры предосто-
рожности. Массы настроены большевистски. Армейскій съѣздъ 4 арміи вынесъ
большевистскую резолюцію, признающую выборное начальство, власть народ-
ныхъ комиссаровъ и т. д. 4 армія, открывъ своимъ отходомъ фронтъ, принудитъ
своихъ сосѣдей сдѣлать то же, и тогда начнется массовое отступленіе голодныхъ
войскъ, которыя могутъ снести все на пути. Бессарабіи первой грозитъ опасность
превратиться изъ цвѣтущей страны въ сплошную пустыню. Поэтому долгъ всего
народа сплотиться для предотвращенія общей опасности. Всѣ организаціи Мол-
давской Республики: Сфатулъ Цэрій, Городская Дума, Совѣтъ солдатскихъ, офи-
церскихъ и крестьянскихъ депутатовъ и т. д. – всѣ должны дать по 2 человѣка
203
для состава Комиссіи по предотвращенію надвигающей[ся] опасности. Задачи
этой комиссіи должны сводиться къ охранѣ [про]довольствія и фуража, къ орга-
низаціи транспорта, къ устройству питательныхъ пунктовъ, помѣщеній для оста-
новки войскъ и т. д. Въ общемъ, всѣ мѣры должны быть употреблены къ радушной
и гостепріимной встрѣчѣ отходящихъ голодныхъ войскъ. При томъ всѣ указан-
ныя мѣропріятія и запасы должны быть сконцентрированы по линіи р. Прута,
дабы не дать возможности хлынуть отступающей въ безпорядкѣ массѣ въ нашу
страну и безъ того тревожимую внутренними разгромами». «Теперь, – заканчи-
ваетъ докладчикъ, – не должно быть партійныхъ распрей, но всѣ должны дружно
взяться за работу и спасти страну».
Резюмируя затѣмъ рѣчи предыдущихъ ораторовъ, докладчикъ говоритъ,
что теперь насталъ экзаменъ для избранной новой власти и для народа. Для
одолѣнія такого экзамена необходимо объединеніе всѣхъ организацій и партій
всего народа и приложеніе всѣхъ силъ на борьбу со зломъ-мародерствомъ при
демобилизаціи арміи.
Директоръ Ерханъ всецѣло присоединяется къ сдѣланному заявленію и, счи-
тая своимъ гражданскимъ долгомъ дать необходимую поддержку, приглашаетъ
генеральныхъ директоровъ на экстренное засѣданіе по этому поводу 8 с.м. въ 12 ч.
дня въ зданіе Сфатулъ Цэрій.
Деп. Курдиновскій отъ имени украинской фракціи указываетъ на необходи-
мость послать представителей отъ Сфатулъ Цэрій въ Кіевъ для связи съ Централь-
ной Украинской Радой.
Предсѣдатель заявляетъ, что это долгъ директоровъ Молдавской Республики,
которые постараются сдѣлать все необходимое для блага родины.
Засѣданіе закрывается въ 3 ч. 40 м. ночи5.

Предсѣдатель
Секретари: Б. Епури
I. Buzdugan
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, ff. 94–95v.]

Note și comentarii

1 În ziar, N.N. Codreanu figurează ca director al căilor de comunicație: Sfatul Țării, 9 decembrie
1917.
2 Organul oficial al Paramentului informa că V.I. Grinfeld era controlor de stat: Ibidem.
3 Abrevierea vizează Comitetul Executiv al Sovietului de deputați ai soldaților și muncitorilor
(Исполнительный Комитет Совета солдатских и рабочих депутатов).
4 E vizată Rada Centrală a Ucrainei.
5 Ziarul conține o foarte scurtă informație despre această ședință, în care este menționată
componența guvernului: Ibidem.

204
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій
отъ 9-го декабря 1917 года № 14

Засѣданіе открывается въ 10 час. 30 мин. вечера подъ предсѣдательствомъ

И.К. Инкулеца и при слѣдующемъ составѣ Президіума: второмъ товарищѣ предсѣда-
теля П.Н. Халиппѣ и при секретаряхъ: Б.М. Епури, К.П. Мисирковѣ и И. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Законопроектъ о введеніи земства въ Измаильскомъ уѣздѣ и раздѣленіи его
на два уѣзда: Кагульскій и Измаильскій.

Предсѣдатель оглашаетъ рядъ привѣтственныхъ телеграммъ Комитета служа-

щихъ молдаванъ отъ гарнизона г. Романа: «Привириле ноастре тутурор молдо-
венилор службашь дин гарнизоана орашулуй Роман, ку лакримь де букуріе сынт
ындрептате кэтре Сфатул Цэрій а Басарабіей, доринду-й деплина избындэ ын
лукрэриле сале. Ничь о микы ындоялы ну авем, кэ Сфатул Цэрій, прин кондучеря
луй кумпэтатэ, не ва адуче нямул ностру ла о вьяцэ конштіентэ, сэнэтоасэ, приел-
никэ реынэлцэрій унуй ням реынвіят, сингуре мижлоаче, прин каре сфынта ноа-
стрэ царэ поате девени ла ун рынд ку челе май ыналте ши феричите цэрь де астэзь,
ши нямул молдовенеск, прин о астфель де віацэ, ва атинже чя май ыналтэ тряптэ
де дезволтаре ши ва девени ун попор де о вредничіе фэрэ пэреке. Яр ной молдо-
вений дин гарнизоана орашулуй Роман пе листеле вьецей ноастре, вом ынсемна
о ноуэ даторіе сфынтэ: сы ынтребуинцэм тоате мижлоачеле, де каре деспунем ка
сы рэспындим кыт май мулт ын суфлетул фіекэруй фрате молдован даторія де-ашь
юби нямул ши цара тынэры молдовеняскы; вом ынтребуинца тоате путериле ноа-
стре, спре а не уни ку кыт се поате май стрынс кот ла кот, ка ла о невое сэ фим
вредничь а не апэра дрептуриле капатате прин судоаря челор май де самэ барбаць
а нямулуй молдовенеск. Трэяскэ Сфатул Цэрій! Трэяскэ тынэра ноастрэ Басарабіе
слободэ! Ку ажуторул Домнулуй сэ не уним!»
Группы крестьянъ Хотинскаго уѣзда: «Съѣздъ крестьянъ Хотинскаго уѣзда
3-го декабря 1917 года постановилъ признать свои права на автономію со всей
губерніей, но при условіи, что эти права будутъ осуществляться у насъ нераздѣльно
со всей Россіей. Привѣтствуемъ Сфатулъ Цэрій».
Приватъ-доцента Петроградскаго Университета Болдырь. «Вэ пофтеск сэ
дучець де ла мине Сфатулуй Цэрій о бинекувынтаре ши доринцэ а фаче лукрул ын
фолосул тоць басарабений, ку маре исбіенцэ (?) а фошть рэспунзэтор имнул ымпле-
нирій автономій. Трэяскы юбире де паче, трэяскы дрептул мунчиторилор»1.
Молдавской Телефонной Команды изъ дѣйствующей арміи: «Примите
привѣтъ отъ нѣсколькихъ человѣкъ молдаванъ, находящихся въ дѣйствущей арміи
и въ настоящее время счастливыхъ тѣмъ, что многострадальная молдавская нація
наконецъ осуществила свою завѣтную мечту, имѣть свою центральную власть въ
лицѣ Сфатулъ Цэрій, гдѣ будутъ молдаване же, а не наемники, чуждые интересамъ
и стремленіямъ молдаванъ. Мы – молдаване, вѣрные сыны Бессарабіи, съ болью
слѣдимъ за тѣмъ, как Украина домогалась присоединенія нашей Бессарабіи къ
своей Украинѣ и страхъ нашъ еще увеличивался тѣмъ, что до насъ не доходятъ всѣ
205
вѣсти изъ дорогой Бессарабіи и вдругъ сегодня неожиданно читаемъ въ № 128 Кіев-
ской Мысли телеграмму о торжественномъ открытіи Верховнаго Краевого Органа
Бессарабіи Сфатулъ Цэрій. Хотя насъ здѣсь нѣсколько человѣкъ, но мы рѣшили
сообща поручить одному послать поздравленіе и завѣренія, что всѣ молдаване до
послѣдней капли крови защитятъ свое новое правительство въ лицѣ выборныхъ
молдаванъ, засѣдающихъ въ Сфатулъ Цэрій. Теперь Бессарабія не умретъ, не ста-
нетъ рабой русскихъ, а также другого народа, желающаго посягнуть на нашу сво-
боду. Г. Предсѣдатель. Вмѣсто красивыхъ словъ, какія слѣдовало писать въ этомъ
письмѣ, примите отъ насъ лучше клятву – признавать только власть Сфатулъ Цэрій
и защищать свою дорогую Бессарабію до послѣдней капли крови. Съ нетерпѣніемъ
ожидаемъ окончанія войны, дабы имѣть возможность пріѣхать домой и самимъ
принять участіе въ переустройствѣ своего края. Сэ трэяскы аутономia Басарабіей!»
Затѣмъ слово дается представителю отъ армянъ Бажбеукъ-Меликову, оглаша-
юшему декларацію Губернскаго съѣзда бессарабскихъ армянъ, избравшаго ора-
тора делегатомъ въ Сфатулъ Цэрій. «Губернскій съѣздъ бессарабскихъ армянъ, –
говоритъ ораторъ, – въ засѣданіи своемъ отъ 3-го декабря с.г. на основаніи предло-
женія организаціоннаго бюро Сфатулъ Цэрій почтилъ меня избраніемъ своимъ,
для участія въ молдавскомъ краевомъ органѣ въ качествѣ делегата и выразителя
воли и чаянія части многострадальнаго армянскаго народа, волею судебъ ото-
рваннаго отъ сердца Арменіи и въ теченіе нѣсколькихъ вѣковъ проживающихъ
въ Бессарабіи. Бессарабскіе армяне, составляя часть многострадальнаго армян-
скаго народа, населяющаго нѣкогда великую, а нынѣ растерзанную и истекающую
кровью Арменію, оторваны отъ нея только территоріально; въ искаяніяхъ же сво-
ихъ и достиженіяхъ руководимы одними общими идеалами, драгоцѣннѣйшимъ
изъ которыхъ считаемъ святое почитаніе историческаго прошлаго армянскаго
народа и его дальнѣйшее развитіе на началахъ свободнаго національнаго самоо-
предѣленія: Имѣя это своей путеводной звѣздой, Армянскій народъ, въ своемъ
историческомъ прошломъ и до настоящихъ дней, шелъ настойчиво впередь,
постоянно борясь со всякими преградами и препятствіями. Оглянитесь на прой-
денный армянами путь. Путь этотъ пропитанъ кровью и слезами страдальцевъ,
усѣянъ трупами бойцовъ за свободу народа, за его національную самобытность.
Свято чтя эти чувства въ самихъ себѣ, бессарабскіе армяне одинаково чтутъ его
и въ братскомъ молдавскомъ народѣ. Молдавскій народъ, являясь природнымъ
представителемъ бытовой жизни края, называвшагося до нынѣ Бессарабской
губерніей, по всей справедливости, свою національную территорію не только
можетъ, но и долженъ именовать Молдавской Народной Республикой. Вмѣстѣ
съ тѣмъ армяне увѣрены, что Сфатулъ Цэрій, провозглашая въ своей Деклараціи
принципы – нѣтъ державныхъ народовъ въ Бессарабіи, дастъ гарантію національ-
нымъ меньшинствамъ и дѣйствительно проведетъ въ жизнь великія начала сво-
боды, равенства и братства, памятуя, что для завоеванія этихъ драгоцѣннѣйшихъ
началъ человѣческаго существованія одинаково боролись и погибали, погибаютъ
и борются еще и сейчасъ лучшіе представители всѣхъ народовъ, населяющихъ
великую Россію. Мы полагаемъ, что ближайшими и неотложными задачами Сфа-
тулъ Цэрій должны быть 1/ Всемирное содѣйствіе открытію и способствованіе
планомѣрной работѣ Всероссійскаго Учредительнаго Собранія, 2/ Созывъ въ
ближайшій срокъ Народнаго Собранія Молдавской Руспублики, 3/ Организація
твердой краевой власти, опирающейся на національныя организованныя войска,
для борьбы съ анархіей, насиліями, грабежами и уничтоженіемъ всякаго имуще-
ства, находящегося въ предѣлахъ Молдавской Республики и составляющаго ея
206
народное богатство. Армяне вѣрятъ, что всѣ народы Россіи искусственно разроз-
ненные старымъ государсвеннымъ строемъ, нынѣ связанные теплымъ чувствомъ
братства, любви и общности интересовъ, независимые и сильные въ своемъ вну-
треннемъ самоопредѣленіи, создадутъ вмѣстѣ единую мощную Россійскую Феде-
ративную Демократическую Республику. Мы, армяне Бессарабіи, организовавъ
свой отдѣльный національный органъ „Накоба”, со всей своей организаціей, под-
держанные такими же національными организаціями всей Россіи и увѣренные,
что наши національныя чувства и интересы будутъ одинаково дороги и молда-
ванамъ и его Верховному органу Сфатулъ Цэрій, выражаемъ готовность грудью
отстоять стремленіе его въ дѣлѣ защиты края отъ гибели и разоренія и, исполнен-
ные лучшихъ чувствъ, провозглашаемъ „Да здравствуетъ Молдавская Народная
Республика и ея Верховный Краевой Органъ Сфатулъ Цэрій!”»
Послѣ этого, слово дается директору путей сообщенія Н.Н. Кодряну, кото-
рый докладываетъ собранію о маленькомъ культурномъ торжествѣ: «Закончена
постройка желѣзнодорожной линіи отъ Бѣльцъ до Унгенъ, соединяющей, такимъ
образомъ, сѣверную и южную часть Молдавіи. Заканчивается также послѣдній
участокъ 2 пути Бендеры–Унгены и 12 декабря послѣдуетъ открытіе участка».
Собраніе приступаетъ къ обсужденію законопроекта о введеніи земства и
городового положенія въ Кагульскомъ и Измаильскомъ уѣздахъ. Введеніе земства
въ этихъ 2 уѣздахъ Сфатулъ Цэрій принципіально призналъ нужнымъ и суще-
ственно необходимымъ, вслѣдствіе чего докладчикъ Деп. Діаконовичъ оглашаетъ
докладъ о городовомъ положеніи, а затѣмъ собраніе переходитъ къ постатейному
обсужденію проекта. Принимаются безъ преній 1 и 2 п.п. Оживленный обмѣнъ
мнѣній вызываетъ 3 п. проекта, требующій участія наравнѣ съ другими директо-
рами и директора по военнымъ дѣламъ въ разграниченіи территоріи, отдѣляющій
одинъ уѣздъ отъ другого.
Деп. Комендантъ высказывается противъ участія военнаго министра, у кото-
раго и безъ того много работы. Оратора поддерживаетъ деп. Мисирковъ, который
полагаетъ, что при разграниченіи уѣздовъ Измаильскаго и Кагульскаго должны
быть приняты во вниманіе культурно-національные интересы населенія смежныхъ
поселеній къ тому или другому культурному центру и, во избѣжаніе затрудненій въ
удовлетвореніе этихъ потребностей и недоразуменій въ будущемъ на этой почвѣ и
въ интересахъ согласія и сотрудничества національностей, необходимо произвести
разграниченіе сосѣднихъ населенныхъ пунктовъ по уѣздамъ на основаніи этногра-
фическаго принципа, съ каковой цѣлью необходимо включить въ Комиссію по раз-
граниченію представителя Директоріата по межнаціональнымъ дѣламъ.
Поправка Мисиркова принята.
Деп. Панцырь находитъ участіе военнаго директора необходимымъ съ точки
зрѣнія стратегической.
Деп. Кодрянъ находитъ возраженія ораторовъ продуктомъ недоразумѣнія или
шуткой. Ораторъ утверждаетъ, что съ какой бы точки зрѣнія ни подойти къ данному
вопросу, участіе военнаго директора необходимо. Нужно предвидѣть всѣ стороны
жизни данной страны. Въ заключеніе ораторъ предлагаетъ прекратить пренія.
Предложеніе принимается и на голосованіе ставится поправка деп. Комен-
данта объ исключеніи изъ Комиссіи военнаго директора; поправка отвергается,
а принимается другая о включеніи въ комиссію директора по межнаціональнымъ
дѣламъ. Голосованіемъ затѣмъ принимается и весь пунктъ, а также и п. 4.
П. 5. – Посадъ Вилково, Измаильскаго уѣзда и мѣстечко Леово, Кагульскаго
уѣезда переименовать въ города.
207
 По этому пункту происходятъ слѣдующія пренія:
Деп. Панцырь спрашиваетъ докладчика деп. Діаконовича, чѣмъ руководство-
валась Комиссія при введеніи городского самоуправленія въ мѣстечкѣ Леово и
посадѣ Вилково. «Мнѣ извѣстно, – говоритъ депутатъ, – что къ такому акту насе-
леніе относится отрицательно и считаю такой актъ преждевременнымъ».
Докладчикъ Діаконовичъ: – Крестьяне относятся враждебно къ введенію
городского самоуправленія въ мѣстечко Леово и посадъ Вилково, но ихъ отри-
цательное отношеніе къ такому акту основано на совершенно неправильномъ
представленіи, – они думаютъ, что съ введеніемъ городского самоуправленія, они
лишаются земли.
Деп. Буздуганъ вноситъ предложеніе въ томъ смыслѣ, чтобы пока воздержаться
отъ переименованія мѣстечекъ въ города до того времени, пока крестьяне этого
сами захотятъ. «Комиссія, – говоритъ ораторъ, – стоитъ на этой точкѣ зрѣнія».
Деп. Діаконовичъ, возражая депутату Буздугану, говоритъ что Комиссія сто-
яла какъ разъ на противоположной точкѣ зрѣнія. Она находила, что введеніе
городского положенія въ этихъ мѣстечкахъ нѣсколько повліяетъ въ смыслѣ раз-
витія умственнаго и культурнаго благосостоянія гражданъ-жителей2 .
Деп. Цанцу: – Городское самоуправленіе вводится на основаніи желанія
самихъ жителей-гражданъ и поэтому я предлагаю передать этотъ вопросъ на раз-
смотрѣніе жителей м. Леово и п. Вилково.
Деп. Панцырь настаиваетъ на отклоненіи этого пункта до момента, пока насе-
леніе не возбудитъ такового ходатайства и тогда лишь Сфатулъ Цэрій получитъ
право обсуждать этотъ вопросъ.
Деп. Коганъ находитъ требованіе деп. Панцыря совершенно не состоятель-
нымъ съ юридической точки зрѣнія и говоритъ, что въ данномъ случаѣ на лицо
вопросъ факта и вопросъ права. Именно съ точки зрѣнія юридической никто не
можетъ сказать Сфатулъ Цэрій, какъ вводить административное устройство мѣст-
ности. Это именно и есть право Сфатулъ Цэрій.
Докладчикъ говоритъ, что опредѣленная группа желаетъ видѣть эти мѣстно-
сти городами и этого достаточно, чтобы пунктъ былъ принятъ. Мѣстности, въ
которыхъ предполагается ввести городовое положеніе, разрослись и населеніе,
вполнѣ естест[ве]нно, требуетъ переименованія ихъ въ города, исходя изъ началъ
справедливости и государственнаго разума, нужно ввести городское самоуправ-
леніе и пунктъ долженъ быть принятъ цѣликомъ въ редакціи Комиссіи.
Деп. Паскалуца находитъ, что введеніемъ городового положенія жители
будутъ отягчены непомѣрными расходами и во имя справедливости этого дѣлать
не слѣдуетъ.
Ораторъ предлагаетъ отложить обсужденіе вопроса до возбужденія такового
ходатайства самимъ населеніемъ.
Премьеръ Ерханъ утверждаетъ, что вопросъ о землѣ въ этихъ двухъ мѣстахъ
довольно сложный и его нужно выдѣлить въ Комиссію для детальной обработки.
Ораторъ столкнулся два мѣсяца назадъ съ этимъ вопросомъ и убѣдился, что инте-
ресы крестьянъ сильно задѣваются въ связи съ вопросомъ, затронутымъ въ насто-
ящемъ засѣданіи; если м. Леово будетъ городомъ, то земельный вопросъ сильно
осложнится, и крестьянство очутится въ безвыходномъ положеніи3. Придется во
второй разъ развязывать завязавшійся узелъ. Ораторъ предлагаетъ поручить Комис-
сіи представить по вопросу о землѣ законопроектъ, иначе возможны эксцессы4.
Деп. Коганъ вноситъ предложеніе снять пунктъ и передать его въ Комиссію
для детальнаго разсмотрѣнія.
208
 Голосованіемъ принято предложеніе депутата Когана.
П.п. 6 и 7 снимаются въ виду того, что они находятся въ зависимости и въ
связи съ пунктомъ 5.
Пунктъ 8, трактующій о числѣ гласныхъ въ Измаильскомъ и Кагульскомъ
уѣздахъ, принимается. Принимается проектъ о городовомъ положеніи за исклю-
ченіемъ снятыхъ съ обсужденія пунктовъ.
Обсужденіе вопроса о введеніи земства отложено.
Засѣданіе закрывается въ 12 час. 40 мин. ночи.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, ff. 96–99]

Note și comentarii

1 Textul acestei telegrame e confuz. Nu l-am modificat. Cît privește autorul telegramei, se pare că
pe atunci acesta nu se afla la Petrograd, ci la Odesa. Judecînd după unele articole publicate de el
în vremea aceea în anumite ziare basarabene, nu era un susținător al autonomiei Basarabiei, cri-
tica aspru Partidul Național Moldovenesc și își etala atitudinea antiromânească: Vezi I. Țurcanu,
Unirea, p. 29. După Unire însă va avea o atitudine diametral opusă. Scrierile istorice realizate
de pe poziții rusești și sovietice în chestiunea Basarabiei îl citează copios: vezi, de ex., I.E. Levit,
p. 151–152, 155, 275–276.
2 În ziar, acest răspuns al lui Diakonovici e mai larg și scoate în prim-plan cîteva elemente care pun
în lumină complexitatea fenomenului aflat în discuție: „Raportorul lămurește că în timpul dez-
baterii acestui punct în comisie a fost luat în calcul faptul că 4/5 din populație (în Vîlkov și Leo-
va – I.Ț.) sînt evrei, element comercial, care și-a exprimat dorința de a schimba statutul localită-
ților menționate în orașe, dar restul populației, țăranii, sint împotrivă, deoarece se tem că schim-
barea denumirii în orașe ar putea să ducă la aceea ca această parte a populației să rămînă fără
pămînt”: Sfatul Țării, 12 decembrie 1917.
3 Această observație a lui Erhan, care coincide pînă la un punct cu concluziile comisiei, menționate
de Diakonovici, arată că într-adevăr transformarea localităților respective în orașe ar fi putut
afecta serios interesele țăranilor, însă nici procesul-verbal din arhivă și nici relatarea din ziar nu
invocă fapte concrete în acest sens.
4 Evident, se face aluzie la un posibil conflict violent între țărani și populația evreiască, ceea ce este
confirmat și de atitudinea deputaților evrei care renunță la insistența de la început de a li se acorda
acestor localități statut de oraș și cer ei înșiși ca proiectul respectiv de lege să fie trimis în comisia
de specialitate spre examinare suplimentară.

209
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 11-го декабря 1917 года № 15

Засѣданіе началось въ 9 час. 30 минутъ подъ предсѣдательствомъ второго това-

рища предсѣдателя П.Н. Халлипы и при слѣдующемъ составѣ Президіума: первомъ
секретарѣ Б.М. Епури, четвертомъ секретарѣ К.П. Мисирковѣ и пятомъ секретарѣ
И.А. Буздуганѣ

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Законопроектъ Генеральнаго Директора по Финансовымъ Дѣламъ.

Слово получаетъ депутатъ Коганъ, который заявляетъ, что во фракціяхъ націо-

нальныхъ меньшинствъ обсуждался вопросъ о неорганизованности засѣданій
Сфатулъ Цэрій и вынесено слѣдующее постановленіе: «Засѣданія Пленума Сфа-
тулъ Цэрій должны происходить по понѣдельникамъ, средамъ, пятницамъ, съ
8-ми часовъ вечера до 12-ти час. ночи. О предметахъ, подлежащихъ обсужденію въ
томъ или иномъ засѣданіи, Секретаріатъ Сфатулъ Цэрій сообщаетъ секретарямъ
фракцій за 2 дня до засѣданія, при чемъ проекты существенно важныхъ докладовъ
прилагаются къ повѣсткамъ; повѣстки же дня и доклады публикуются въ органѣ
Сфатулъ Цэрій, разсылаемомъ Депутатамъ безплатно».
Предсѣдатель заявляетъ, что Президіумомъ вынесено аналогичное поста-
новленіе.
Предложеніе депутата принимается.
Деп. Штернъ въ качествѣ товарища предсѣдателя Демобилизаціонной комис-
сіи докладываетъ Собранію о положеніи и работахъ этой Комиссіи, которая при-
знаетъ необходимымъ и существенно важнымъ устройство питательныхъ пун-
ктовъ, лавочекъ и организацію Госпитальныхъ учрежденій.
– Городская Дума сконструировала такую Комиссію, а Исполнительный
Комитетъ1 создастъ комиссію, объединяющую всѣ организаціи, участвующія въ
устройствѣ названныхъ выше пунктовъ2 .
Передъ нами лежитъ грандіозная задача государственнаго масштаба и труд-
ность разрѣшенія этой задачи осложняется тѣмъ, что въ этомъ вопросѣ Сфатулъ
Цэрій не самостоятеленъ. Связь съ центромъ и фронтомъ прервана.
Плана демобилизаціи нѣтъ. Что же касается запасовъ продовольствія, то хотя
ихъ и осталось немного, но вслѣдствіе ужаснаго положенія транспорта, хлѣбъ для
арміи доставить нѣтъ никакой возможности.
Мы переживаемъ финансовый крахъ, и прошу заняться въ спѣшномъ порядкѣ
вопросомъ о финансированіи Ликвидаціонной комиссіи.
Городская Дума открыла кредитъ въ 200 000 рублей для этой цѣли. Нужно
колоссальное напряженіе силъ, ибо голодъ не знаетъ никакихъ объясненій.
Ораторъ еще разъ настаиваетъ на необходимости въ спѣшномъ порядкѣ разо-
брать вопросъ о финансированіи Демобилизаціонной комиссіи.
Предсѣдатель предлагаетъ передать вопросъ на обсужденіе Совѣта Гене-
ральныхъ Директоровъ, такъ какъ безъ обстоятельнаго доклада въ пленарномъ
засѣданіи этотъ вопросъ не цѣлесообразно разбирать.
Предложеніе Предсѣдателя принято.
210
 Деп. Пынтя заявляетъ, что дѣло еще не такъ страшно и это онъ вывелъ изъ
бесѣды съ представителемъ 4-ой арміи.
Конечно, средства нужны, но не должно рисовать себѣ грозныхъ перспективъ.
Деп. Цанца говоритъ, что къ намъ собирается прибыть 14-ая Дивизія въ
составѣ 12 000 человѣкъ. Прибудетъ она на дняхъ. Идти будетъ она двумя колон-
нами, дистанція между колоннами – одинъ дневной переходъ.
Предсѣдатель въ заkлюченіе говоритъ, что больше по этому вопросу слова
никому не даетъ и предлагаетъ выпустить воззваніе съ цѣлью оповѣстить насе-
леніе о приходѣ войскъ, чтобы оно оказало войскамъ радушный пріемъ.
Слово для привѣтствія предоставляется представителю 116-го пѣхотнаго полка,
который, привѣтствуя депутатовъ, говоритъ, что онъ уполномоченъ разсказать имъ
о результатахъ дѣятельности чиновъ 116-го пѣхотнаго полка и ихъ нуждахъ.
«Со временъ революціи, говоритъ ораторъ, вслѣдствіе неорганизованности,
работа шла плохо, но потомъ работа наладилась и въ результатѣ мы образовали
свою 478 дружину. Но нѣтъ у насъ офицеровъ молдованъ. Все шло благополучно,
пока не пошли тренія между нами молдаванами и украинцами». /Предсѣдатель
останавливаетъ оратора и проситъ не касаться по некоторымъ соображеніямъ
этой стороны вопроса/. «Тогда, – говоритъ ораторъ, – я вамъ скажу, какъ обстоитъ
дѣло у насъ въ уѣздѣ.
Благодаря ужасамъ анархіи тамъ остались лишь груды развалинъ и пыль. Въ
Бѣльцахъ, Единцахъ и другихъ городахъ, банды, именующія себя большевиками,
устраиваютъ погромы, расхищаютъ все: живой и мертвый инвентарь, лѣса выру-
бливаютъ. Въ итогѣ на долю бѣднаго крестьянина ничего не остается».
Въ заключеніе ораторъ призываетъ объединиться вокругъ Сфатулъ Цэрій,
который одинъ можетъ избавить насъ отъ ужасовъ анархіи.
На очереди законопроектъ генеральнаго директора по финансовымъ дѣламъ.
Деп. Iонко: – Намъ нужны деньги; деньги имѣютъ источникъ, но вслѣдствіе
обстоятельствъ настоящаго времени этотъ источникъ прекратился. Банки не
получаютъ денегъ и не въ состояніи удовлетворить кліентовъ.
Публика напугала и не взноситъ вкладовъ. Чтобы предотвратить опасность
возможнаго банкротства, въ Одессѣ было издано постановленіе о томъ, чтобы
Банки не выдавали кліентамъ болѣе 1 000 рублей въ теченіи двухъ недѣль.
Узнавъ объ этомъ, мѣстная публика осаждаетъ Банки и требуетъ денегъ. Не
имѣя притока денегъ извнѣ, Банки несомнѣнно обанкротятся, если будутъ удов-
летворять требованія вкладчиковъ.
Поэтому я вношу законопроектъ, который прошу разобрать въ спѣшномъ
порядкѣ, о воспрещеніи Банкамъ выдавать кліентамъ Банка свыше тысячи рублей
въ двѣ недѣли:
1/ Временно, впредь до возстановленія нормальныхъ сношеній съ центромъ,
воспретить выдачи Банками, Банкирскими конторами, Обществами взаимнаго
Кредита, по переводамъ, чекамъ и всякаго иного рода требованіямъ свыше одной
тысячи рублей въ теченіе двухъ недѣль одному кліенту.
Деп. Паскалуца вноситъ предложеніе выдавать кліентамъ не тысячу, а пять-
сотъ рублей.
Деп. Синиклій поддерживаетъ предложеніе Паскалуцы. Голосованіемъ
поправка отклоняется.
Деп. Бурьяновъ вноситъ поправку: «Земскими кассами мелкаго кредита и
кооперативными учрежденіями послѣ словъ: Обществами взаимнаго кредита».
Послѣ баллотировки п. 1 принимается съ поправкой.
211
 2/ Выдача суммъ, превышающихъ въ п. 1 указанныя нормы, разрѣшаются для
нуждъ фронтовыхъ учрежденій, продовольствія населенія, уплаты рабочимъ и
т. п. по постановленію Особаго Комитета.
Этотъ пунктъ принимается безъ преній единогласно.
3/ Особый Комитетъ образуется изъ управляющаго мѣстнымъ Отдѣленіемъ
Государственнаго Банка или его представителя, генеральнаго директора Молдав-
ской Республики по финансовымъ дѣламъ, или его замѣстителя и представителей
мѣстныхъ Банковъ.
Вносится поправка: «А также Кассъ Мелкаго Кредита и Кооперативныхъ
Союзовъ», послѣ словъ «мѣстныхъ Банковъ».
Поправка принимается.
4/ Запрещеніе, изложенное въ п. 1, не относится къ взаимнымъ разсчетамъ
частныхъ кредитныхъ учрежденій между собой и съ Кишиневскимъ Отдѣленіемъ
Государственнаго Банка.
Принимается единогласно безъ преній.
5/ Взносы кліентовъ наличными деньгами, произведенные послѣ опублико-
ванія настоящаго обязательнаго постановленія, не подлежатъ ограниченію, изло-
женному въ п. 1.
Предсѣдатель вноситъ поправку: «при обратномъ полученіи ихъ изъ Банка»
послѣ словъ «обязательнаго постановленія».
П. 5 съ поправкой принимается.
Заключ. часть. Виновные въ нарушеніи настоящаго постановленія, входящаго
въ силу со дня его изданія, будутъ подвергаемы законной отвѣтственности.
Вмѣстѣ съ тѣмъ въ виду того, что Кишиневское Отдѣленіе Государственнаго
Банка призвано по обстоятельствамъ даннаго момента въ первую очередь обслу-
живать нужды близъ находящагося фронта, оно временно пріостанавливаетъ
учетъ 5% обязательствъ Государственнаго Казначейства, покупку %% бумагъ и
ссуды подъ %% бумаги и ограничиваетъ выдачи по переводамъ, по простымъ и
открытымъ уже спеціальнымъ текущимъ счетамъ, обезпеченнымъ %% бумагами, –
нормой, указанной въ п. 1, т.е. не свыше тысячи рублей въ теченіе двухъ недѣль
каждому собственнику счета3.
Въ заключительной части принята поправка депутата Когана о замѣнѣ слова
«законной», словомъ «уголовной»4.
Засѣданіе закрывается въ 12 часовъ ночи.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, ff. 106–108]

Note și comentarii

1 E vizat, probabil, Comitetul Executiv al Sovietului din Chișinău de deputați ai soldaților și muncitorilor.
2 În ziar se spune că această comisie urma să fie alcătuită din nouă secții: administrativă, informa-
tivă, financiară, pentru producția alimentară, transport, încartiruire, lichidare ș.a. Comisiei îi reve-
nea sarcina să activeze în strîns contact cu Ministerul de Interne: Sfatul Țării, 13 decembrie 1917.

212
3 Nu este clar dacă a doua propoziție face parte din textul de lege sau din luările de cuvînt ale depu-
taților.
4 Relatarea din ziar a referentului arată că după adoptarea proiectului de document propus de
T. Ioncu, ședința a mai durat o vreme: „A provocat discuții chestiunea dacă proiectul să fie numit
hotărîre obligatorie a Sfatului Țării sau decret. Nu poate fi numit hotărîre obligatorie, deoarece
Sfatul Țării este o instituție legislativă, dar nici decret nu poate fi numit, deoarece acesta nu are
cum să fie emis de Sfatul Țării, ci doar poate să-i fie propus spre aprobare. În final, s-a decis să fie
numit hotărîre obligatorie a Consiliului Directorilor Generali, aprobată de Sfatul Țării.
Se anunță o pauză, după care Adunarea trece la discutarea proiectului cu privire la zemstva de
voloste pentru județul Cahul, dar s-a constatat că nu este cvorum și că se apropie ora 12.00, cînd
se întrerupe curentul electric. Din nou apare problema veche, dureroasă, mereu discutată în ședin-
țele Sfatului Țării despre absenteismul manifestat de deputați și despre ignorarea din partea depu-
taților a obligațiilor lor. Mai mulți oratori au îndemnat pe deputați să se pătrundă de importanța
momentului și să frecventeze regulat ședințele Sfatului Țării. Dacă vor avea sau nu efect aceste
cuvîntări, va arăta timpul cel mai apropiat, dar deocamdată proiectul de lege nu a fost discutat, iar
ședința a fost anunțată închisă”: Ibidem.

213
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 13-го декабря 1917 года № 16

Засѣданіе открывается въ 10 час. вечера подъ предсѣдательствомъ второго

товарища предсѣдателя П.Н. Халиппы и при слѣдующемъ составѣ Президіума: пер-
вомъ секретарѣ – Б.М. Епури, 4-омъ – К.Н. Мисирковѣ и 5-мъ – И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Введеніе земства въ Измаильскомъ и Кагульскомъ уѣздахъ.

Предсѣдательствующій оглашаетъ привѣтственную телеграмму молдавскаго

комиссара 4-ой арміи слѣдующаго содержанія: «Собраніе молдаванъ-пред-
ставителей отъ частей 14-ой пѣхотной дивизіи поздравляетъ Сфатулъ Цэрій съ
открытіемъ и желаетъ ему полнаго успѣха въ работѣ для общаго блага своихъ
братьевъ-бессарабцевъ».
Затѣмъ читается телеграмма съѣзда делегатовъ 4-ой арміи: «Съѣздъ делега-
товъ 4-ой арміи привѣтствуетъ Сфатулъ Цэрій, желаетъ ему успѣха въ его работѣ
и выражаетъ горячее желаніе работать совмѣстно съ нимъ на пользу возрождаю-
щейся родины Бессарабіи».
Собраніе переходитъ къ обсужденію законопроекта о введеніи земства въ
Измаильскомъ и Кагульскомъ уѣздахъ.
Законопроектъ читаетъ депутатъ докладчикъ – Діаконовичъ.
Отдѣлъ IX. – П.п. 1, 2 и 3 приняты безъ поправокъ и безъ преній1.
Отдѣлъ X. – П.п. 1, 2, 3, 4, 5, 6 и 7 – приняты безъ преній единогласно.
Отд. ХI и ХII – принимаются безъ преній.
Отд. ХIII – П.п. 1 и 2 приняты безъ преній.
Отд. ХIV принятъ съ поправкой слѣдующаго содержанія: вмѣсто «сельскихъ
собраній» – «сельскіе комитеты», а вмѣсто «старосты» – «предсѣдатель комитета».
Отд. ХV принятъ безъ преній.
Отд. ХVI – П.п. 1, 2, 3, 4, 5, 6 – тоже приняты безъ преній.
Отдѣлы ХVII, ХVIII, ХIХ, ХХ, ХХI, ХХII, ХХIII, ХХIV, ХХV, ХХVI, ХХVII,
ХХVIII – приняты безъ преній и безъ поправокъ2 .
Послѣ этого предсѣдательствующій предоставляетъ слово премьеру Совѣта
Генеральныхъ Директоровъ П.В. Ерхану. Слово прослушано было всѣмъ собраніемъ
съ большимъ вниманіемъ и по содержанію своему, рѣчь премьера представляетъ
въ переживаемый нами моментъ огромный интересъ. Приводимъ эту рѣчь3: «За
нѣсколько времени управленія мной Министерствомъ возникъ рядъ вопросовъ, о
которыхъ я считаю долгомъ сообщить собранію. Я долженъ сказать Вамъ, г.г. депу-
таты, что на территоріи Молдавской Народной Республики нѣтъ еще власти въ той
полнотѣ, чтобъ можно было проводить въ жизнь тѣ или иныя начинанія. Я встрѣ-
чаю противодѣйствія, слышу протесты, не знаю, что существуетъ оппозиція намъ.
Мнѣ, человѣку сдержанному, приходится бѣгать къ оружію и грозить арестомъ. Я
хотѣлъ бы услышать мнѣніе собранія, т.к. намъ, можетъ быть, придется вести борьбу
съ организаціями и учрежденіями и, если я услышу въ вашемъ лицѣ поддержку, то
я буду спокойно работать. Долженъ сказать, что вслѣдствіе отсутствія у насъ цѣлаго
ряда законодательныхъ распоряженій, намъ приходится сталкиваться съ мѣрами,
214
граничащими съ мѣрами законодательнаго характера. Возьмемъ декларацію о пере-
ходѣ инвентаря живого и мертваго въ руки земельнаго комитета. Здѣсь, въ этой обла-
сти, мною намѣчены мѣропріятія, которыя придется осуществить, придерживаясь
старыхъ законовъ которые имѣли бы бóльшую силу, если бы исходили изъ Сфатулъ
Цэрій. Это же замѣчается въ вопросѣ о реквизиціи скота. Мною замѣчено, что
одной продовольственной управой выдано было неправильное разрѣшеніе на рек-
визицію скота, дано было право продажи скота и право реквизировать весь скотъ.
И я хочу, чтобы сегодня Сфатулъ Цэрій подтвердилъ, чтобы все, касающееся закона
о реквизиціи, дѣлалось съ вѣдома Совѣта Генеральныхъ Директоровъ, что продо-
вольственныя управы4 не имѣютъ права разрѣшать продажу скота изъ тѣхъ частнов-
ладѣльческихъ имѣній, которыя подлежатъ передачѣ земельному комитету и чтобы
Сфатулъ Цэрій уполномочилъ бы насъ опредѣлить, какъ быть съ распредѣленіемъ
скота. Я установилъ, что продовольственныя управы не удерживаютъ всѣхъ недо-
имокъ при полученія хлѣба отъ собственниковъ, вслѣдствіе чего задолженность
на имуществахъ растетъ и нашей казнѣ придется расплачиваться за это. Въ связи
съ ожидающимися земельными реформами5 начались аферы и спекуляціи и наши
земельные банки трещатъ отъ портфелей, наполненныхъ векселями нашихъ земель-
ныхъ собственниковъ. Я думаю, что такая политика можетъ привести либо къ тому,
что банки вылетятъ въ трубу или нашей казнѣ придется отдуваться. Вотъ тѣ ослож-
ненія, которыя встрѣчаются въ жизни. Осуществляя данное центральной властью
право реквизиціи частной собственности для военныхъ нуждъ, Совѣтъ Генераль-
ныхъ Директоровъ взялъ на себя эту отвѣтственность и просилъ бы Сфатулъ Цэрій
принять въ этомъ направленіи шаги, шаги рѣшительные. Сытая публика, привы-
кая сидѣть въ теплыхъ квартирахъ и совершенно не знающая, что значитъ бѣгать по
цѣлымъ днямъ по неотложнымъ дѣламъ… И вотъ тутъ-то можетъ создаться у насъ
оппозиція. Очень серьезный вопросъ у насъ стоитъ передъ исполнительнымъ орга-
номъ по реорганизаціи земства, и я прошу въ экстренномъ порядкѣ создать комис-
сію по выработкѣ проекта реорганизаціи земства».
Ораторъ останавливается на вопросѣ о международныхъ дѣлахъ Республики
и говоритъ, что директоръ по народному образованію доложилъ ему, что Украина,
распоряжаясь всѣми учрежденіями на своей территоріи, запрещаетъ выдавать
средства тѣмъ учрежденіямъ, которыя являются центральными для подчинен-
ныхъ имъ учрежденій Бессарабіи6. Такъ, напримѣръ, Одесскій учебный округъ
не будетъ получать денегъ для учебныхъ заведеній Молдавской Республики и
послѣднія останутся безъ средствъ; желѣзныя дороги постигнетъ та же участь.
Украина пользуется широкимъ правомъ реквизиціи всякаго имущества, плохо
охраняемаго на территоріи нашей Республики. Мы должны принять мѣры про-
тивъ этого, иначе мы можемъ оказаться богачами, мечтавшими получить боль-
шое наслѣдство. Принимаются мѣры къ украинизаціи черноморскаго флота. Съ
чѣмъ же мы останемся? Средства уплываютъ отъ насъ, т.к. Украина прибѣгаетъ
къ выпуску кредитныхъ билетовъ и, если мы не войдемъ въ соглашеніе съ нею, то
очень много потеряемъ. Ораторъ проситъ отправить этими же днями делегацію
для переговоровъ съ Радой, т.к. наше положеніе довольно щепетильное. Ораторъ
п[ро]ситъ также разрѣшить учредить комиссію по реорганизаціи крестьянскаго
поземельнаго банка, т.к. въ этомъ учрежден[іи] совершаются дѣла, которыя при-
носятъ вредъ нашему крестьянству и нашему краю. «Тамъ, – говоритъ премьеръ, –
я встрѣчалъ противодѣйствіе, больше всего со стороны высшихъ служащихъ въ
количествѣ 2-3 человѣкъ, остальные же служащіе привѣтствуютъ начинанія Пра-
вительства. Это учрежденіе можно использовать для нуждъ края, тамъ можно
215
организовать канцеляріи всѣхъ вѣдомствъ. Тамъ работы нѣтъ сейчасъ ника-
кой». «Недавно, – продолжаетъ премьеръ, – когда открывали Сфатулъ Цэрій,
мы были полны надеждъ, а теперь какъ будто нѣ[тъ] ничего. Какъ предсѣдатель
Совѣта Генеральныхъ Директоровъ я долженъ стремиться къ руководительству
общимъ аппаратомъ – и я же долженъ бѣгать ловить отвѣтственныхъ лицъ; – я не
могу умолчать о томъ, что у меня нѣтъ при надобности автомобиля, нѣтъ охраны.
Предсѣдатель Совѣта Генеральныхъ Директоровъ превратился въ посыльнаго,
дворника. Это не нормально, г.г. депутаты. Въ 10-ти верстахъ отъ насъ идутъ
поджоги, г[ра]бежи, а мы ничего не можемъ сдѣлать, не можемъ принятъ м[ѣры],
я выѣзжаю въ Ганчешты и съ полпути возращаюсь, т.к. автомобиль испортился.
Въ этомъ весь трагизмъ положенія. Какая-нибудь банда въ 10 человѣкъ, а мы не
можемъ съ нею бороться. Я умоляю Сфатулъ Цэрій найти достаточно силъ для
организаціи всего того, что нужно, иначе все превратится въ бумажное дѣло и я
буду сидѣть въ канцеляріи и распредѣлять между директорами бумаги. Если нѣтъ
силъ и возможности организовать дѣло, то уйдемъ отсюда. Признавая свое без-
силіе нельзя здѣсь оставаться. Положеніе безвыходное. Нужна охрана желѣзныхъ
дорогъ. Въ Унгенахъ грозятъ разгромомъ станціи. Нельзя стоять во главѣ власти
и заниматься уговариваніемъ. Если Сфатулъ Цэрій не найдетъ средствъ объеди-
нить всѣхъ, то это позоръ для насъ молдаванъ. У насъ есть 15 тысячъ человѣкъ.
Гдѣ же эта мощь? Если военные не хотятъ н[амъ] помочь, то кликнемъ кличъ,
придутъ штатскіе. Видано ли было, чтобы въ большомъ городѣ шла пальба среди
бѣлаго дня, нападали на патруль и грабили водку. Въ Кишиневѣ 60 000 войскъ.
Тутъ нѣтъ никакихъ оправданій. Я не могу снять съ насъ обвиненія въ томъ, что
мы безсильны7. Несмываемымъ позоромъ будетъ, если мы не укрѣпимся.
Рѣчь премьера, произнесенная въ концѣ съ большимъ подъемомъ, произвела
на собраніе большое впечатленіе.
По предложенію предсѣдательствующаго объявленъ былъ перерывъ на часъ,
въ продолженіи котораго всѣ фракціи совѣщались по поводу рѣчи премьера.
По возобновленіи засѣданія, премьеръ Ерханъ доводитъ до свѣдѣнія Сфатулъ
Цэрій , что въ виду болѣзни генеральнаго директора по военнымъ дѣламъ, съ согласія
послѣдняго на постъ товарища генеральнаго директора по военнымъ дѣламъ при-
глашенъ поручикъ Пынтя и на него временно возлагается исполненіе обязанностей
генеральнаго директора по военнымъ дѣламъ, о чемъ послѣдуетъ декретъ; товари-
щемъ же директора путей сообщенія избранъ инжинеръ Мужичковъ.
Деп. Пынтя благодаритъ собраніе за выборы его въ такой тяжелый моментъ
на постъ товарища директора и заявляетъ что сдѣлаетъ все, чтобы водворить
порядокъ, не останавливаясь ни передъ чѣмъ, даже если придется пожертвовать
жизнію. Онъ проситъ во всемъ, что придется дѣлать, помогать ему указаніями не
какъ товарищу директора, а какъ другу. «Не погонами можно сдѣлать власть, –
заканчиваетъ ораторъ, – а дѣломъ». /Аплодисменты/.
Деп. Цанцу заявляетъ, что Молдавскій Блокъ, обсудивъ заявленіе премьеръ-
директора Ерхана, постановилъ выразить ему доверіе и оказать свою поддержку.
Кромѣ того, Молдавскій Блокъ вынесъ еще слѣдующія постановленія: 1/ избрать
комиссіи: а/ реквизиціонную изъ 5-ти человѣкъ для разработки проекта о рекви-
зиціи, б/ оцѣночную и в/ для выработки проекта реорганизаціи Губернскаго Зем-
ства и Крестьянскаго банка; 2/ избрать делегаціи: въ Кіевъ, въ Центральную Раду
изъ 3-хъ лицъ и въ Севастополь изъ 5-ти лицъ, для выдѣленія молдавскаго флота;
избрать депутатовъ Сакару, Осoяна на постъ товарищей военнаго директора по
военно-сухопутнымъ дѣламъ и Прахницкаго по морскимъ дѣламъ.
216
 Предсѣдатель предлагаетъ, основываясь на заявленіи Молдавскаго Блока,
имѣть въ виду выбранную Реквизиціонную комиссію изъ 5-ти человѣкъ, которая
можетъ кооптировать людей свѣдущихъ изъ юристовъ. «Блокъ, – заявляетъ Пред-
сѣдательствующій, – вполнѣ довѣряетъ премьеру Ерхану».
Представитель болгаръ Мисирковъ первый отвѣчаетъ по поводу рѣчи премьера:
– Когда я услышалъ просьбу премьера о поддержкѣ, я думалъ, что мы не смо-
жемъ, къ сожалѣнію, вполнѣ удовлетворить эту просьбу въ виду того, что тѣ части
населенія, которыя послали насъ сюда, недовольны той ролью, которую играютъ
ихъ представители. При другомъ составѣ Сфатулъ Цэрій , при томъ представитель-
ствѣ, которое, согласно процентнаго отношенія, принадлежитъ національнымъ
меньшинствамъ, были бы приняты другія рѣшенія8. Болгары 3-хъ южныхъ уѣз-
довъ Бессарабіи послали меня сюда, и я полагаю, что при существующемъ порядкѣ
и составѣ представительства Сфатулъ Цэрій невозможно огражденіе интересовъ
національныхъ меньшинствъ. Я настаиваю на томъ, чтобы избрать 13 человѣкъ отъ
меньшинствъ и цѣликомъ принять ихъ, или тѣ, которые посланы сюда, уйдутъ,
въ виду неполнаго числа депутатовъ. Болгары заявили, что не желаютъ жить въ
Молдавской Народной Республикѣ, а въ Бессарабской Республикѣ. Они молда-
ванами не будутъ. Я оказался измѣникомъ, я ихъ отдалъ на съѣденіе молдавскому
шовинизму. Я не знаю, правы или нѣтъ они, но «70% молдаванъ»9 недружелюбно
встрѣчено было населеніемъ. Я долженъ заявить открыто, чо нельзя расчитывать на
содѣйствіе населенія, когда оно видитъ пристрастное къ себѣ отношеніе. Та точка
зрѣнія, на которой почиваетъ Сфатулъ Цэрій такова, что можетъ быть придется
завоевывать Бессарабію для Молдавской Республики. Не должно быть никакихъ
недомолвокъ. Все поправимо, если отношенія между молдаванами и прочими
національностями измѣнятся на болѣе справедливомъ сконструированіи націй.
Меньшинства предлагали созвать Учредительное Собраніе 15-го февраля, а тутъ
откладываютъ до послѣ войны, между тѣмъ, для совмѣстной дружной работы, во
избѣжаніе внутренней войны, необходимо пересмотрѣть пропорціональное пред-
ставительство. Еще нѣтъ проекта конституціи, но то, что я прочиталъ…
Предсѣдатель останавливаетъ оратора, – [конституці]я теперь не разсматрива-
ется, и я прошу не касаться конституціи.
Ораторъ продолжаетъ: «Для того, чтобы мы пошли въ народъ просить о
совмѣстной работѣ, нужно заявить, что мы не идемъ его молдаванизировать. При-
миряющая позиція, которая должна быть принята Сфатулъ Цэрій, – это одинако-
вое удовлетвореніе интересовъ національностей».
Докторъ Штернъ заявляетъ:
– То меньшинство, отъ имени котораго я говорю, держится иныхъ взглядовъ:
Мы считаемъ, что Сфатулъ Цэрій въ высокой степени органъ нужный для Бесса-
рабіи. Онъ долженъ быть построенъ такъ, чтобы не было сомнѣній въ демократич-
ности, но положеніе Сфатулъ Цэрій такъ же непрочно, какъ все въ Россіи, ибо онъ
не опирается на реальныя силы. Здѣсь говорили, что нѣтъ силъ. Значитъ нужно
принять мѣры къ тому, чтобы эти силы были, и голосъ меньшинства долженъ
имѣть особое значеніе. Мы думаемъ, что Директора не должны заниматься ника-
кими проектами, а подойти къ спасенію дѣла; должны быть привлечены мень-
шинства къ нахожденію точки опоры и тогда спасена будетъ Бессарабія и краевыя
управленія и мы будемъ обезпечены отъ внутренней войны. Всѣ національности
должны быть представлены такъ, какъ онѣ существуютъ. Относительно евреевъ
скажу, что ихъ должно быть въ Парламентѣ 18 и должны быть представлены также
уѣздные города10.
217
 Деп. Курдиновскій: – Съ сожалѣніемъ я прежде всего долженъ отмѣтить, что
нѣкоторые депутаты, когда выступаютъ ораторы меньшинствъ, почему-то выхо-
дятъ изъ зала: не показываетъ ли это, что къ намъ, меньшинствамъ, у нѣкоторыхъ
депутатовъ не такое отношеніе, какое должно было бы быть.
Предсѣдатель останавливаетъ оратора, предлагая говорить по существу.
Деп. Курдиновскій: – Если я ошибся въ своемъ наблюденіи, я готовъ охотно
извиниться передъ тѣми, о комъ я сейчасъ сказалъ. Это я говорилъ лично отъ себя;
теперь перехожу къ тому, что поручила мнѣ высказать украинская фракція. Пре-
жде всего надо знать, чего хотятъ тѣ, которые не признаютъ или не хотѣли бы при-
знавать Сфатулъ Цэрій. Здѣсь премьеръ говорилъ о томъ, что Директоріату нужно
выразить полное довѣріе. Мы уже выразили его всего нѣсколько дней тому назадъ,
когда Директоріатъ былъ избранъ. Очевидно, дѣло не въ довѣріи, а въ реаль-
ной помощи, въ силѣ, на которую Директоріатъ могъ бы опереться. Поддержка
Директоріату будетъ только тогда дѣйствительной, когда самъ Сфатулъ Цэрій
будетъ пользоваться полнымъ авторитетомъ въ глазахъ всего населенія. Тогда у
него будетъ полнота власти, полнота силы. А когда это будетъ? Могутъ ли теперь
представители украинцевъ, болгаръ и другихъ меньшинствъ говорить о полномъ
довѣріи ихъ крестьянской массы къ Краевому Органу? Когда обсуждалась Декла-
рація Сфатулъ Цэрій, я говорилъ, что въ ней нѣтъ великихъ словъ, сказанныхъ въ
день открытія Сфатулъ Цэрій депутатомъ Халиппой, что отнынѣ на территоріи
Бессарабіи нѣтъ державныхъ націй. Не ясно ли, что для Сфатулъ Цэрій важно
полное единство не только большинства, но и меньшинства. А есть ли это полное
единство въ самомъ молдавскомъ большинствѣ.
Сфатулъ Цэрій долженъ опираться на реальныя силы; онѣ въ ядрѣ молдавскихъ
войскъ. Но въ нихъ однихъ ли только реальныя силы, или нужно искать еще и дру-
гія реальныя силы? Можетъ быть вамъ придется искать ихъ и среди украинцевъ, и
болгаръ, и другихъ народностей Бессарабіи. Мы должны знать, признаютъ ли насъ
эти реальныя силы, потому что, если они не признаютъ, то намъ придется уйти
отсюда и уступить мѣсто тѣмъ, кого признаютъ эти реальныя силы. Сфатулъ Цэрій
долженъ опираться на всѣ народы Бессарабіи. Республика названа Молдавской
изъ уваженія къ молдавской націи, какъ первой въ Бессарабіи, но въ ней живетъ
много тѣхъ, которые не будутъ молдаванами, и мы не знаемъ чего хотятъ эти кре-
стьянскія массы. Здѣсь есть крестьяне, но ихъ мало и могутъ ли они считать себя
голосомъ всего крестьянства. Надо возможно скорѣе провести свое Учредительное
Собраніе и избрать для обсужденія этого вопроса комиссію изъ депутатовъ, о чемъ
я говорилъ уже недѣлю тому назадъ. Затѣмъ надо послать делегацію къ войскамъ и
выяснить имъ, что спасеніе всей страны въ существованіи Сфатулъ Цэрій. Если не
будетъ Сфатулъ Цэрій, страна впадетъ въ полную анархію или въ руки авантюри-
стовъ. Делегаціи отъ депутатовъ, офиціальныя делегаціи, а не ча[ст]ныя лица, хотя
бы и депутаты, смогутъ выяснить наши реальныя силы и полноту власти.
Уходя съ трибуны, деп. Курдиновскій назвалъ лицъ, избранныхъ украинской
фракціей для делегаціи къ войскамъ: товарищей Вакуленко и Коменданта.
Деп. Н.Е. Гринфельдъ: – Когда Россійская Республика переживала тяжелый
моментъ, то правильную позицію заняли кавказскія націи. Ни одна изъ нихъ
въ тяжелый часъ не выступила со своими національными требованіями, такую
позицію мы должны занимать относительно Молдавской Республики. Въ день
открытія Сфатулъ Цэрій мы заявили, что будемъ его поддерживать, такъ какъ это –
островокъ на которомъ держится Бессарабія, и онъ спасетъ край. На этой позиціи
мы стоимъ и теперь. /Аплодисменты/11.
218
 Слово беретъ премьеръ Ерханъ: – Когда предсѣдатель Совѣта Генеральныхъ
Директоровъ обращается къ Парламенту съ просьбой выразить довѣріе Прави-
тельству, то имѣется въ виду полное довѣріе всего Собранія, на которое онъ можетъ
опереться. Вы насъ пустили въ открытое море; намъ нужна полнота власти, и вотъ
почему я объ этомъ говорилъ. Я приношу земной поклонъ представительницѣ
меньшинствъ, заявившей, что всѣ счеты должны быть забыты. Да, должны быть
забыты, особенно въ Бендерскомъ уѣздѣ, въ которомъ въ настоящее время весь
источникъ недовѣрія къ Кишиневу12 , и гдѣ мы встрѣчаемъ оппозицію.
Я упомянуль объ этомъ раньше вскользь, чтобы не подавать повода меньшин-
ствамъ, но, подходя къ учету реальныхъ силъ, мы, можетъ статься, останемся съ
разбитымъ корытомъ, ибо у насъ нѣтъ организаціонной энергіи. Я, какъ предста-
витель большинства, могу сказать о политическомъ настроеніи въ Молдавской
Республикѣ. Въ Аккерманскомъ уѣздѣ болгары довѣряютъ Молдавской Респу-
бликѣ и то же самое въ Измаильскомъ уѣздѣ довѣряютъ намъ. Русскіе, укра-
инцы и болгары этихъ 2-хъ уѣздовъ выразили довѣріе Сфатулъ Цэрій. Остается
только Бендерскій уѣздъ. Я не стану выносить имъ порицанія, но скажу, что это
опредѣленная группа лицъ, съ которыми придется вести не физическую, а духов-
ную борьбу, и тогда я увѣренъ, что восторжествуетъ правда и справедливость. –
Ораторъ признателенъ Молдавскому Блоку за довѣріе и чувствуетъ, что въ этотъ
моментъ зародилось первое зерно нашего единства.
«Я думаю, – продолжалъ премьеръ, – что завтра мы образуемъ ту дружную
семью, которая никогда не разойдется. Конечно мы воспитаны были до сихъ
поръ въ рабствѣ, мы еще политически не воспитаны, не въ состояніи стать еще на
высоту политической жизни. Ошибки неизбѣжны и въ будущемъ, но зерно зало-
жено, и Совѣтъ Генеральныхъ Директоровъ основывается на довѣріи. Его поло-
женіе сейчасъ безвыходное, нельзя всего оглашать, нельзя раскрыть всей ситуаціи
положенія, но приведенные факты могутъ насъ успокоить. Отношеніе къ Сфа-
тулъ Цэрій проясняется и на обязанности депутатовъ лежитъ поработать среди
населенія въ отношеніи популяризаціи Сфатулъ Цэрій, особенно въ Хотинскомъ
уѣздѣ, который выноситъ больше другихъ уѣздовъ всѣ тяготы войны и анархіи;
тамъ темныя силы продолжаютъ свою работу, и на этотъ уѣздъ нужно обращать
безпрерывно и неукоснительно вниманіе, ибо тамъ много духовныхъ и естествен-
ныхъ богатствъ». /Аплодисменты/.
Деп. Прахницкій говоритъ по поводу перваго оратора меньшинствъ:
– Бессарабія тонетъ, Молдавская Республика гибнетъ, а намъ выкладываютъ
%%, говорятъ о какихъ-то процентахъ. А если всѣ 100% погибнутъ? Удивляюсь,
какъ можно теперь говорить объ этомъ и заниматься статистикой. Это есть г.г. депу-
таты саботажъ, толканіе въ анархію. Мы имѣемъ враговъ справа и слѣва, а теперь
еще съ юга. Бендерскій уѣздъ требуетъ %%. Нужно поставить вопросъ открыто.
Послѣ провозглашенія нашей Деклараціи, мы пріобрѣли новыхъ враговъ въ лицѣ
буржуазіи; всякій домовладѣлецъ нашъ врагъ. Мы проходимъ по улицѣ между вра-
жескими крѣпостями. Неправда, что у насъ нѣтъ крестьянъ. Я обращаюсь къ мень-
шинствамъ съ просьбой забыть всѣ раздоры. Мы никого не обидимъ и обижать не
собираемся; тѣмъ, которые намъ грозятъ, мы должны заявить, что мы далеко не
слабы. Мы должны выразить довѣріе и поддержку премьеру13.
Деп. Буздуганъ: – Г.г. депутаты, когда національныя меньшинства говорятъ съ
нами такимъ о[бразом] то это значитъ, что они почувствовали всю нашу слабость.
Намъ нужно обратиться къ солдатамъ и кликнуть кличъ, призвать ихъ на спасеніе
края и нашего Парламента. Мы, послѣ объявленія нашей Деклараціи, нажили
219
себѣ безчисленное множество враговъ, а эти рѣчи – печальный отзвукъ нашихъ
краговъ. Мы не имѣемъ золота, а они его имѣютъ. Они тратятъ деньги и направо и
налѣво для того, чтобы сорвать нашъ органъ. Объявленіе Молдавской Народной
Республики – не молдаванизація края. Украина вѣдь не собирается украинизи-
ровать всѣхъ неукраинцевъ. Бѣда, господа, въ томъ, что, когда мы открыли нашу
политическую платформу, когда выявили во всю ширь пониманіе народныхъ
интересовъ, во имя которыхъ мы служимъ, вокругъ насъ составилась армія изъ
всѣхъ богачей, цѣль которой – травить насъ. Но будемъ сильны. Мы должны идти
по пути, начертанному нашей деклараціей и отъ нея не отступать ни на шагъ.
Деп. Панцырь заявляетъ, что Парламентъ долженъ строить свою мощь и силу
не на штыкахъ, а на довѣріи.
Деп. Н.Е. Гринфельдъ проситъ прекратить пренія, т.к. они отклонились отъ сути.
Деп. Мисирковъ: – Я считаю откровенность лучшимъ средствомъ для защиты
народа. 300 тысячъ болгарскаго населенія не имѣютъ представителей отъ 3-хъ уѣз-
довъ. Это крестьянская масса. /Голоса: мы ихъ не считали/.
Предсѣдатель лишаетъ оратора слова, т.к. онъ не говоритъ по личному вопросу,
какъ просилъ.
Деп. Курдиновскій говоритъ, что собраніе его не поняло. То, что онъ говорилъ,
объясняется исключительно тѣмъ, что онъ находился подъ впечатлѣніемъ разска-
заннаго ему украинцами о томъ, что ихъ разгромили. Онъ не имѣлъ въ виду оби-
жать собранія.
Предсѣдательствующій объявляетъ собраніе закрытымъ въ 1 часъ 30 минутъ
ночи.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, ff. 112–117]

Note și comentarii

1 Nu se știe cînd a fost discutat și adoptat textul anterior, de pînă la secțiunea a IX-a.
2 Relativ la felul cum a fost discutat și adoptat acest proiect de lege, referentul de la ziar face
următoarea remarcă: „Prima parte a ședinței, consacrată citirii raportului despre instituirea zem-
stvei în județul Cahul, a decurs destul de plictisitor. Unele amendamente, propuse de cîte un depu-
tat sau altul la anumite puncte ale proiectului de lege, nu au trezit obiecții puternice, dar la votare
au fost respinse. Un oarecare schimb de opinii a provocat prevederea referitoare la perceperea
impozitului de către starostele sătesc”: Sfatul Țării, 15 decembrie 1917.
3 Varianta din ziar a acestui discurs este aproape identică cu cea din dosarul de arhivă.
4 Vezi pr.-v. 2, nota 8.
5 Aluzie la reforma agrară, anunțată de Sfatul Țării prin Declarația sa din 2 decembrie 1917.
6 Fraza nu este suficient de limpede. Probabil, e vorba de instituții de învățămînt ucrainene de pe
teritoriul Basarabiei sau/și instituții moldovenești din raza regiunii Odesa.
7 Între această propoziție și cea de la urmă a discursului, relatarea din ziar mai conține alte două
fraze: „Bulgarii vor declara o republică a Bugeacului, și ei vor fi puternici, pentru că noi sîntem
slabi. Nemții își îndeamnă frații lor, în timp ce moldovenii așteaptă”: Ibidem.

220
 8 Astfel, ambițiile politice ale reprezentanților minorităților, formulate de astă dată fără perdea de
Misirkov și mai puțin brutal de Ștern și Kurdinovski, întotdeauna camuflate de pretențiile că ar
fi pledat pentru apărarea drepturilor naționale ale etniilor din care aceștia făceau parte, demon-
strează că interesele acestor politicieni nu cedau, așa cum avea să observe în aceeași ședință Pra-
hnițchi, nici chiar atunci cînd Republica Democratică Moldovenească era amenințată să fie dis-
trusă.
9 Evident, e vorba de o expresie ce se întîlnea frecvent în cuvîntările unor deputați și oameni politici
moldoveni și care, desigur, corespundea întru totul componenței etnice a populației basarabene.
Dar acest vorbitor, ca și alți minoritari care au luat cuvîntul după el, își exprimă nemulțumirea mai
cu seamă față de Declarația din 01.12.1917 în care Sfatul Țării se adresează, mai întîi, moldoveni-
lor.
10 Pretenția lui Ștern ca orașele să aibă în Sfatul Țării o reprezentare mai mare (de fapt, acestea erau
reprezentate) își avea explicația în situația în care majoritatea populației urbane, în special în tîr-
gurile mai mici, ca de ex. Vîlkov, Leova, Călărași, Orhei, Edineţ, Otaci, o constituiau evreii, dar
procentul lor era foarte ridicat și în orașele mari.
11 Este cît se poate de interesantă această declarație a Nadejdei Grinfeld. Deși caută să-și arate sim-
patia față de Sfatul Țării, care avea să se vadă foarte curînd că nu era totuși sinceră, avertizează, pe
de altă parte, ca nu carecumva acesta să promoveze o politică națională, sugestie prin care insinua
desigur periculozitatea unei politici în favoarea moldovenilor.
12 La scurt timp după această ședință, Duma orășenească a Benderului avea să adopte o rezoluție în
care se spunea: „Fiind de acord cu principiul autodeterminării popoarelor, noi recunoaștem Sfatul
Țării, ca organ ținutal suprem al Basarabiei, care trebuie să exprime voința naționalităților ce se
autodetermină și să convoace Adunarea Constituantă a Basarabiei în temeiul alegerilor generale,
directe, egale și secrete”: Sfatul Țării, 17 decembrie 1917.
13 În ziar, după această vibrantă cuvîntare a lui Prahnițchi și cea care urmează după ea a lui Buzdugan
și care îmbină reușit durerea cu demnitatea, sînt reproduse două intervenții, ale lui Misirkov și
Kurdinovski, care încearcă să-și justifice criticile dure ce le făcuse anterior la adresa Sfatului Țării
și a majorității moldovenești din Parlament: „Misirkov ia cuvîntul pe o chestiune personală: – Eu
consider că sinceritatea este cel mai bun mijloc de apărare a poporului. Populația bulgară în număr
de 300 de mii nu are reprezentanți de la trei județe. Aceasta este o masă de țărani (voci: «Noi nu
i-am numărat»).
Președintele îl lipsește pe orator de cuvînt, deoarece nu vorbește pe o chestiune personală.
Deputatul Kurdinovski zice că Adunarea nu l-a înțeles. Ceea ce a vorbit el se explică numai prin
faptul că se afla sub impresia a ceea ce i-au spus ucrainenii care ziceau că au fost jefuiți. El nu inten-
ționase să ofenseze Adunarea”: Sfatul Țării, 16 decembrie 1917.

221
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 15-го декабря 1917 года № 17

Засѣданіе открывается въ 9 час. 40 минутъ вечера подъ предсѣдательствомъ

И.К. Инкулеца и при слѣдующемъ составѣ Президіума: второмъ товарищѣ
предсѣдателя П.Н. Халиппѣ, секретаряхъ: первомъ Б.М. Епури, четвертомъ –
К.П. Мисирковѣ и пятомъ – И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Разсмотрѣніе проекта Наказа Сфатулъ Цэрій.

Слово предоставляется представителю 4-ой арміи отъ молдаванъ, который

привѣтствуетъ Сфатулъ Цэрій и затѣмъ оглашаетъ протоколъ засѣданія съѣзда
военно-служащихъ молдаванъ 4-ой арміи. /См. приложені[е]/.1
Предсѣдатель благодаритъ въ лицѣ представителя 4-ой арміи всѣхъ солдатъ
молдаванъ этой арміи за поддержку и вѣритъ, что при такой поддержкѣ молодая
Молдавская Республика окрѣпнетъ.
Докторъ Штернъ въ качествѣ товарища предсѣдателя Краевой демобилиза-
ціонной комиссіи сообщаетъ Парламенту тѣ важныя постановленія, которыя
вынесла эта Комиссія. Прежде всего Комиссія проситъ Сфатулъ Цэрій сложить
акцизъ на сахаръ, иначе возможны эксцессы среди сельскаго населенія, которое
не разбирается въ продовольственныхъ вопросахъ такъ, какъ городское населеніе.
Сорокская городская дума 2 взяла на свой рискъ дѣло пониженія цѣнъ на
сахаръ, и намъ необходимо провести эту мѣру, тѣмъ болѣе, что Управляющій
акцизными сборами пойдетъ Сфатулъ Цэрій навстрѣчу.
Кромѣ того Комиссія признала вооруженіе населенія мѣрой опасной. Это воо-
руженіе возможно лишь тогда, если оно будетъ происходить подъ руководствомъ
инструктора. Поэтому докладчикъ проситъ Парламентъ принять мѣры къ упо-
рядоченію дѣла вооруженія на раціональныхъ началахъ, имѣя въ виду при этомъ,
что въ каждой деревнѣ есть солдаты, уволенные въ отпускъ и владѣющіе слѣдо-
вательно оружіемъ. Въ заключеніе докторъ Штернъ оглашаетъ отношеніе Бесса-
рабской Краевой комиссіи по демобилизаціи слѣдующаго содержанія: «Краевая
комиссія въ пленарномъ засѣданіи отъ 15-го сего декабря постановила: въ видахъ
предупрежденія возможныхъ безпорядковъ при демобилизаціи по поводу высо-
кихъ цѣнъ на сахаръ, проситъ Сфатулъ Цэрій вслѣдствіе крайняго недовольства
населенія Бессарабіи и проходящихъ войскъ, могущее вызвать нежелательные экс-
цессы въ періодъ демобилизаціи, въ спѣшномъ порядкѣ сложить дополнительный
акцизъ на сахаръ въ краѣ».
Предсѣдатель отмѣчаетъ, что докторомъ Штерномъ подняты огромной важ-
ности вопросы, разрѣшеніемъ которыхъ необходимо озаботиться въ ближайшемъ
будущемъ.
– Очень жаль, что Сорокская городская дума сепаратно взяла на себя починъ
въ дѣлѣ пониженія акциза на сахаръ. Рекомендуемую докторомъ Штерномъ мѣру
необходимо провести во всемъ краѣ.
Сфатулъ Цэрій, какъ органъ вполнѣ въ этихъ вопросахъ компетентный, сдѣла-
етъ это.
222
 Нужно просить министра финансовъ разработать и представить Парламенту
въ спѣшномъ порядкѣ законопроектъ о пониженіи цѣнъ на сахаръ.
Вооруженіе населенія также черзвычайно важно для деревни, поэтому нужно
просить директоровъ по военнымъ и внутреннимъ Дѣламъ о представленіи ими
соотвѣтствующаго законопроекта.
Послѣ этого предсѣдатель оглашаетъ постановленіе Бендерской Городской Думы,
признающей Сфатулъ Цэрій Верховнымъ Органомъ, выражающимъ волю народа и
необходимость созыва Учредительнаго Собранія по 4-хъ членной формулѣ3.
Съ внѣочереднымъ заявленіемъ выступаетъ предсѣдатель Мандатной комис-
сіи Н.Н. Кодрянъ, докладываетъ о мандатахъ, признанныхъ Мандатной комис-
сіей правильными и подлежащими утвержденію.
Мандаты слѣдующіе: представителя Молдавскаго юридическаго общества
Ф.Г. Трифона, представителя Совѣта бессарабскаго комитета присяжной адво-
катуры Г.К. Киркорова, представителя Губернскаго Комитета крестьянскихъ
депутатовъ Панцыря, представителей совѣта рабочихъ и солдатскихъ депутатовъ
Мелешина и А.С. Зельвянскаго.
Послѣдніе три депутата могутъ быть приняты на мѣсто сложившихъ свои пол-
номочія депутатовъ: Крикопуло, Паскалова и Добровольскаго.
Собраніе утверждаетъ мандаты Г.Ф. Трифона, Киркорова, Панцыря и Зельвян-
скаго.
Вопросъ объ утвержденіи мандата Мелешина встрѣчаетъ возраженія4.
Деп. Прахницкій вноситъ предложеніе не утверждать Мелешина, такъ какъ
онъ не бессарабецъ.
Деп. Которосъ: – Съ точки зрѣнія формальной мы не имѣемъ права не утвер-
ждать мандата Мелешина. Мы послали отношеніе къ нимъ въ томъ смыслѣ, чтобы
Совѣтъ солдатскихъ и рабочихъ депутатовъ делегировалъ бы къ намъ 3 депутатовъ.
– Они исполнили ваше желаніе и послали ихъ. Если вы его не утвердите, то
несомнѣнно попадете въ ошибку, а о еще болѣе серьезной ошибкѣ я самъ напомню
вамъ. Въ Парламентѣ есть представители буржуазнаго класса – кадеты, что ни въ
коемъ случаѣ недопустимо.
Предсѣдатель предложилъ отложить сужденіе по вопросу о неутвержденіи
деп. Мелешина и передать его въ Комиссію для болѣе детальной разработки.
Собраніе съ этимъ соглашается.
Деп. Н. Гринфельдъ напоминаетъ о 14 декабря – годовщинѣ очень знамена-
тельной и исторической. «Въ этотъ день, – говоритъ Н.Е., – въ 1825 году высту-
пили борцы за политическую свободу, завоеванную нами спустя 9 десятилѣтій».
По предложенію предсѣдателя память борцовъ всѣмъ Собраніемъ почтена
вставаніемъ.
Оратораша продолжаетъ: «Царское правительство вздумало тогда задушить
призывъ къ свободѣ, однако попытки эти ни къ чему не привели. Правда, въ
нынѣшней свободной Россіи свѣтлые идеалы декабристовъ еще не осуществленны,
но вѣримъ, что лучшіе люди осуществлятъ задуманное лучшими борцами».
Деп. Кодрянъ заявляетъ по порученію предсѣдателя Совѣта Генеральныхъ
Директоровъ, что должности товарищей директора путей сообщенія предостав-
лены: по отдѣлу желѣзныхъ дорогъ В.В. Саратовскому и почтово-телеграфному
отдѣлу И.М. Ингуцѣ.
Оба вступили въ исполненіе своихъ обязанностей.
Предсѣдатель оглашаетъ телеграмму Болгарскаго непремѣннаго земскаго
комитета: «Признавая принципъ самоопредѣленія, мы признаемъ Сфатулъ Цэрій,
223
какъ Верховный Краевой Органъ Бессарабіи, долженствующій выразить собою
волю самоопредѣлившихся народностей и созыва Бессарабскаго Учредительнаго
Собранія посредствомъ всеобщаго прямого, равнаго и тайнаго голосованія».
Собраніе переходитъ затѣмъ къ обсужденію

НАКАЗА ДЕПУТАТАМЪ
Докладчикомъ выступаетъ депутатъ Буздуганъ, оглашающій законопроектъ
сперва цѣликомъ, а затѣмъ по пунктамъ:

ГЛ АВА ПЕРВА Я
1 статья принята.
Ст. 2. – Деп. Н.Е. Гринфельдъ спрашиваетъ, какъ понимать пунктъ о присягѣ.
Вѣдь конституцію выработаетъ Учредительное Собраніе для Молдавской Респу-
блики.
Деп. Буздуганъ отвѣчаетъ, что присяга будетъ временной конституціей Сфа-
тулъ Цэрій.
Деп. Халиппа предлагаетъ поправку: «обѣщаніе на вѣрность конституціи
Молдавской Республики».
Деп. Бежбеукъ-Меликовъ находитъ нужнымъ поставить примѣчаніе къ ст. 2,
говорящей, что присяга дается тогда, когда выработается конституція Молдав-
ской Республики.
Деп. Н.Е. Гринфельдъ предлагаетъ поставить послѣ слова «конституціи» –
«утвержденной Народнымъ Собраніемъ Молдавской Республики».
Деп. Ерханъ видитъ въ этой поправкѣ Н.Е. Гринфельдъ не что иное, какъ
нагроможденіе словъ.
Деп. Халиппа вноситъ поправку объ исключеніи слова «конституціи», чтобы
текстъ читался такимъ образомъ: «Обѣщаніе на вѣрность Молдавской Республикѣ».
Деп. Бежбеукъ-Меликовъ находитъ поправку безспорной, такъ какъ она при-
даетъ ей всеобъемлющій характеръ.
Голосованіемъ поправки Н.Е. Гринфельдъ отклоняются, а принимается
послѣдняя поправка П.Н. Халиппы.
Ст. 3 принята. Ст. ст. 4, 5, 6, 7, 8 и 9 – принимаются безъ преній единогласно.
Ст. 10. – Деп. Бежбеукъ-Меликовъ не видитъ въ этомъ пунктѣ никакого смысла.
Деп. Н.Е. Гринфельдъ замѣчаетъ, что этотъ пунктъ механически списанъ съ
Наказа Государственной Думы5. Это бюрократическая пружина стараго режима,
и потому его слѣдуетъ исключить.
Голосованіемъ ст. 10 исключается.
11 статья принимается безъ преній; ст. 12 на томъ же основаніи, что и ст. 10
исключается. Ст.ст. 14 и 15 принимаются единогласно.

ГЛ АВА ВТОРА Я
Ст. 16. – И.К. Инкулецъ предлагаетъ снять примѣчаніе и поставить вмѣсто
слова секретаря и товарища секретаря выраженіе: «1 секретаря и 4 товарищей
секретаря. Предложеніе Предсѣдателя принято.
17, 18, 19 ст.ст. приняты безъ преній. Въ ст. 20 исключены 2 и 3 п.п., ст. 21 при-
нята безъ преній.
224
 ГЛ АВА ТРЕТЬЯ
Приняты лишь ст.ст. 22 и 23. Обсужденіе остальной части Наказа перенесено
на слѣдующее засѣданіе 6.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, ff. 118–120]

Note și comentarii

1 Acest document nu se află la locul indicat. În schimb relatarea din ziar conține o informație suc-
cintă despre acest subiect: „Reprezentantul armatei a 4-a salută Sfatul Țării și dă citire hotărîrii
soldaților moldoveni de pe front, în care Comisariatul militar moldovenesc central este rugat să
separe pe soldații moldoveni din divizion într-o baterie aparte de mortiere, completă, împreună cu
parcul ei. Totodată reprezentantul adaugă că în divizion se află 361 de moldoveni, care au jurat să
apere Sfatul Țării care e organul ce îi va scoate pe moldoveni la calea spre lumină. Oratorul aduce
apoi la cunoștința Adunării o serie întreagă de suferințe îndurate de moldovenii care întotdeauna
au fost umiliți pe front și de care își băteau joc cu orice prilej”: Sfatul Țării, 17 septembrie 1917.
2 Această instituție de autoadministrare locală, un fel de consiliu al reprezentanților populației din
aria respectivă, fusese introdus în Rusia în cea de-a doua jumătate a sec. al XVIII-lea.
3 Vezi pr.-v. 16, nota 11.
4 I.D. Melioșin era președinte al Comitetului Executiv al Sovietului gubernial al deputaților soldați
și muncitori, organ bolșevic, care lupta deschis împotriva SŢ, ceea ce explică refuzul deputaților
de a-i aproba mandatul. În ziar acest subiect este prezentat puțin altfel și relatarea începe astfel:
„Chestiunea privind candidatura lui Melioșin a provocat discuții aprinse, în care unii oratori
demonstrau inadmisibilitatea admiterii acestei candidaturi, ceea ce corespunde [hotărîrii] Con-
gresului militar moldovenesc, dar altă parte insista să fie primit, deoarece Melioșin a fost înaintat
ca reprezentant al unei organizații basarabene…”: Sfatul Țării, 17 decembrie 1917. Ulterior, con-
trar unor afirmații ce se întîlnesc în anumite studii (I. Levit, p. 61), el avea să fie totuși admis în
SŢ: ANRM, fond 727, inv. 2, dos. 19, f. 129–129v.
5 Duma de Stat a fost introdusă în Rusia țaristă pentru prima data de împăratul Nikolai al II-lea în
urma revoluției din 1905.
6 Înainte de a ajunge la sfîrșitul ședinței, relatarea pe care referentul o face în ziar conține următoarea
informație: „Președintele dă citire telegramei regimentului 1 de husari care își exprimă dorința de
a sluji țara și care s-a prezentat în Chișinău în componența a 3 escadroane cu ofițerii săi, apoi oferă
cuvîntul reprezentantului armatei a 9-a, care, povestind simplu despre situația de pe front, despre
foame și alte grozăvii, roagă Sfatul Țării să treacă de la vorbe la fapte și să-i ajute”: Sfatul Țării,
17 decembrie 1917.

225
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій
отъ 18-го декабря 1917 года № 18

Засѣданіе открывается въ 8 час. 50 мин. вечера подъ предсѣдательствомъ

И.К. Инкулеца и при слѣдующемъ составѣ Президіума: пятомъ секретарѣ И. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Наказъ.

Слово получаетъ предсѣдатель Кіевскаго молдавскаго студенчества Богосъ1,

который привѣтствуетъ Сфатулъ Цэрій отъ имени студенчества и говоритъ, что
онъ счастливъ констатировать, что стремленія молдаванъ осуществлены. Побѣж-
дены имперіалисты и народъ взялъ власть въ свои руки. «Мы студенты, – говоритъ
Богосъ, – вѣримъ, что только культурой можемъ спасти страну. Русскіе имперіа-
листы отъ своихъ вожделѣній еще не отказались; нужно возбудить національное
чувство молдаванъ и мы, студенты, поможемъ вамъ въ этомъ большомъ дѣлѣ».
/Аплодисменты/.
Предсѣдатель оглашаетъ телеграмму Кріуленской волостной земской
управы, выражающей довѣріе Верховному органу, осуществляющему народную
власть, и посылающей Сфатулъ Цэрій наилучшія пожеланія. Затѣмъ Предсѣда-
тель передаетъ привѣтъ и наилучшія пожеланія отъ происходившаго третьего
дня въ Оргѣевѣ съѣзда крестьянъ Оргѣевскаго уѣзда, куда Предсѣдатель ѣздилъ
и изложилъ на засѣданіи съѣзда возвѣщенную недавно Декларацію Сфатулъ
Цэрій и программу дѣятельности послѣдняго. «Я долженъ сказать, – замѣчаетъ
И[ван] К[онстантинович], – что, если во всѣхъ уѣздахъ нашего края настроеніе
населенія такое же благожелательное, какъ въ этомъ уѣздѣ, то смѣло можно утвер-
ждать, что Сфатулъ Цэрій обезпеченно блестящее и великое будущее и крѣпкая
поддержка. Встрѣча мнѣ, какъ Предсѣдателю, была самая торжественная и под-
черкивающая вѣру и уваженіе къ Сфатулъ Цэрій. На съѣздѣ присутствовали
крестьяне всѣхъ селъ Оргѣевскаго уѣзда, представители земства, думы и всѣхъ
другихъ учрежденій и организацій и, долженъ констатировать, что настроеніе
всѣхъ въ пользу укрѣпленія Сфатулъ Цэрій. Но добавлю, что всѣ ждутъ отъ насъ
дѣла. Собраніе происходило на молдавскомъ языкѣ; многіе крестьяне плакали
отъ умиленія и, если бы многіе изъ насъ тамъ побывали среди крестьянъ, среди
хлѣборобовъ, инстинктивно чувствующихъ, гдѣ ихъ опора и поддержка, то убѣ-
дились бы въ томъ, что имѣемъ въ ихъ лицѣ поддержку о какой не мечтаетъ Сфа-
тулъ Цэрій; г.г. это – фокусъ, въ которомъ скрещиваются всѣ стремленія народа
и Директоріатъ долженъ сдѣлать все, что въ его силахъ, чтобы поддержать эту
вѣру. Необходимо, чтобы во время перерыва сессіи депутаты ѣздили въ раз-
личные пункты и разъясняли бы населенію, что мы дѣлаемъ. О Сфатулъ Цэрій
не было у крестьянъ представленія, и многіе задавали вопросы положительно
нелѣпые. Долженъ при этомъ сказать, что темныя силы работаютъ во всю и на
дняхъ я получилъ изъ другихъ пунктовъ анонимныя письма, разумѣется не въ
пользу Сфатулъ Цэрій. Крестьяне уполномочили меня привѣтствовать Сфатулъ

226
Цэрій и заявить, что они всѣ надежды возлагаютъ на насъ». Предсѣдатель пере-
даетъ при этомъ разговоръ, происходившій между нимъ и однимъ, очевидно
большевикомъ, пожелавшимъ узнать, каковы отношенія между Сфатулъ Цэрій
и С.Р. и С.Д. 2 «Я отвѣтилъ ему, – говоритъ предсѣдатель, – что Сфатулъ Цэрій
работаетъ въ контактѣ съ Совѣтомъ, но до Учредительнаго Собранія Сфатулъ
Цэрій никому власти не уступитъ». /Аплодисменты/. «Это заявленіе, заканчи-
ваетъ свою рѣчь Предсѣдатель, вызвало бурю восторговъ среди крестьянъ, и мы
должны сдѣлать все, чего отъ насъ ожидаютъ». /Аплодисменты/.
Собраніе переходитъ къ обсужденію остальной части Наказа депутатамъ.
Докладчикомъ выступаетъ деп. Буздуганъ.
Ст.ст. 22, 23, 24 приняты безъ преній.
Ст. 25. – Рабиновичъ вноситъ поправку послѣ слова въ ст. 25 «выборы» «въ
слѣдующемъ засѣданіи», которая принимается единогласно.
Ст. 26. П.п. 1 и 2 приняты единогласно.
Ст. 27. П.п. 1, 2, 3, 4, 5 и 6 приняты единогласно безъ преній; въ пунктѣ 7
деп. Рабиновичъ требуетъ исключенія словъ «лишеніе свободы», т.к. по его
мнѣнію, Сфатулъ Цэрій не имѣетъ никакого права лишать свободы3.
Деп. Мисирковъ заявляетъ, что Комиссія личнаго состава пріобрѣтаетъ осо-
бый интересъ для національныхъ меньшинствъ. Ихъ интересы должны быть
обезпечены соблюденіемъ пропорціональности представителей національныхъ
меньшинствъ, входящихъ въ Комиссію личнаго состава.
Деп. Коганъ вноситъ поправку о «фактѣ лишенія свободы», но затѣмъ ее сни-
маетъ.
Деп. Н. Гринфельдъ предлагаетъ поправку «о случаѣ лишенія свободы».
Поправка принимается.
Деп. Мисирковъ вноситъ поправку въ слѣдующей редакціи: «въ Комиссію
входятъ непремѣнно представители отъ всѣхъ національностей».
Деп. Коганъ заявляетъ, что наиболѣе важно участіе меньшинствъ въ Бюджет-
ной комиссіи. Въ интересахъ справедливаго распредѣленія средствъ и суммъ,
которыми будетъ располагать край, представители всѣхъ національныхъ группъ
должны входить во всѣ Комиссіи. Ораторъ вноситъ предложеніе о томъ, что въ
бюджетную, финансовую, личнаго состава и по исполненію краевой росписи
доходовъ и расходовъ и по запросамъ входятъ представители всѣхъ національ-
ныхъ меньшинствъ4.
Деп. Цанцу противъ поправокъ, т.к. право участія всѣхъ національностей въ
Комиссіяхъ обеспеченно ст. 24.
Деп. Мисирковъ настаиваетъ вновь на принятіи предложенной поправки.
Докладчикъ не согласенъ съ внесенными поправками, которыя голосованіемъ
отклоняются. Такимъ образомъ, принимается лишь поправка деп. Н. Гринфельдъ
о «случаѣ лишенія свободы».
Ст.ст. 28 и 29 приняты безъ преній. Въ ст. 30 деп. Курдиновскій вноситъ
поправку «а не до окончанія сессіи» послѣ словъ «ихъ состава». Голосованіемъ
поправка принята.
Ст.ст. 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37 и 38 приняты безъ преній.
Статья 39 исключается по предложенію Н.Н. Кодряна.
Въ ст. 40 деп. Рабиновичъ вноситъ поправку: «за три дня до засѣданій», кото-
рая принимается.
227
 Ст.ст. 41, 42, 43, 44, 45 и 46 приняты безъ преній; ст. 47 исключается; ст. 48 при-
нимается безъ преній5; ст. 49 исключается совершенно по предложенію Кодряна.
Ст.ст. 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56 и 57 приняты единогласно.

ГЛАВА 4. Раздѣлъ первый

О языкѣ, на которомъ производятся засѣданія пленума Сфатулъ Цэрій и въ
Комиссіяхъ.
Ст. 58 принята единогласно; ст.ст. 596 и 60 исключаются7.
Деп. Коганъ вноситъ предложеніе устроить закрытое засѣданіе по вопросу о
международномъ положеніи Молдавской Республики.
Премьеръ-директоръ Ерханъ очень удивленъ предложеніемъ Когана устроить
сегодня закрытое засѣданіе по такому важному вопросу, не оповѣстивъ предвари-
тельно Директоріатъ.
Деп. Кодрянъ говоритъ, что очень трудно требовать, чтобы Директоріать въ
полномъ составѣ находился при Сфатулъ Цэрій всегда. Совѣтъ Генеральныхъ
Директоровъ коллективъ и ни одному изъ его членовъ нельзя выступать, не обсу-
дивъ совмѣстно со всѣми Директорами тѣ вопросы, которые представляются на
обсужденіе Сфатулъ Цэрій.
Голосованіемъ закрытое засѣданіе назначается въ среду.
Засѣданіе закрывается въ 11 час. ночи.

Предсѣдатель
Секретарь8
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, ff. 124–125v.]

Note și comentarii

1 Vlad Bogos, fratele lui Dimitrie Bogos.

2 С.Р. и С.Д.: Sovietul deputaților muncitori și soldați, de factură bolșevică.
3 Сu începere de la numele lui Buzdugan și pînă aici, în ziar se conține următorul text: „O serie de
puncte din cap. 3 sînt acceptate fără dezbateri. Un viu schimb de păreri trezește art. 27 ce tratează
despre Comisia pentru componența personală care se ocupă de examinarea prealabilă a cazurilor
privind reţinerea temporară, privațiunea de libertate sau excluderea membrilor din componența
Sfatului Țării”: Sfatul Țării, 18 decembrie 1917.
4 Se constată din nou pretenția obsesivă a reprezentanților minorităților de a împărți pe criterii
etnice orice instituție de stat nou-înființată.
5 Ziarul aduce altă informație la acest subiect: „La dezbaterea art. 48, dep. Codreanu a propus să
se excludă din el cuvintele «nu trebuie fixate numele persoanelor care au făcut opinie separată»,
deoarece fiecare ar trebui să aibă curajul de a-și exprima deschis părerea. Cu aceasta nu e de acord
dep. Rabinovici pe motiv că importante nu sînt persoanele, ci opiniile. Dar prin vot se adoptă
amendamentul dep. Codreanu”: Ibidem.
6 Spre deosebire de documentul din arhivă, ziarul conține o informație deloc lipsită de interes referi-
toare la acest articol, în care este tratată problema limbii ce trebuia utilizată în dezbaterile parlamen-
tare: „La examinarea art. 59, în care se spune că rapoartele și dezbaterile în Sfatul Țării se prezintă
și se fac în limba rusă și în limba moldovenească, dep. Kovarski propune să se omită cu totul acest

228
 articol, deoarece, prin conținutul său, el vine în contradicție cu principiul de bază al Declarației,
care recunoaște egalitatea în drepturi a limbilor în republică. Mai mulți deputați susțin această pro-
punere. Dep. Țanțu găsește că, în numele dreptății, acest articol trebuie exclus sau completat cu
«dezbaterile se fac în toate limbile». Prin vot, propunerea dep. Kovarski este acceptată”: Ibidem.
7 Sfîrșitul documentului, care în dosarul din arhivă urmează după acest cuvînt, în ziar se prezintă cu
totul altfel: „Lectura mandatului s-a încheiat. La propunerea deputatului Kogan, lectura a doua se
amînă. Președintele propune ca în vederea apropiatei întreruperi a sesiunii și a plecării deputaților,
să fie format un mic Sfat al Țării” (era vizat un mic aparat de stat cu drepturi de decizie care să
funcționeze în astfel de situații – I.Ț.). Are loc un schimb de opinii în acest sens și în legătură cu
declarațiile unor deputați, după care se anunță închiderea ședinței”: Ibidem. Cuvîntul „sesiune”,
utilizat de referentul de la ziar, este impropriu pentru activitatea Sfatului Ţării și terminologia
parlamentară folosită atunci în cadrul lui. „Plecarea deputaţilor” viza viitoarea intrare a Parlamen-
tului în vacanţă la sărbătorile de Crăciun și Anul Nou.
8 Fără semnături.

229
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій
отъ 20-го декабря 1917 года № 191

Предсѣдательствуетъ И.К. Инкулецъ.

После привѣтственныхъ рѣчей, произнесенныхъ нѣкоторыми oраторами,
слово получаетъ деп. Катаросъ, который заявляетъ:
– Озабочиваясь принятиемъ мѣръ къ прекращенiю происходящихъ въ
Кишиневскомъ уѣздѣ безпорядковъ, я обратился къ гарнизонному исп. к-ту с.с.
и р.д. 2 съ просьбой предоставить въ мое распоряженiе имѣющiяся у нихъ силы.
И могу сказать, что комитетъ всячески идетъ на встрѣчу и поддерживаетъ мои
мѣропрiятiя въ дѣлѣ подавленiя анархiи съ революцiонной точки зрѣнiя. Нача-
лась разгрузка уѣзда отъ лишнихъ элементовъ и въ ближайшемъ будущемъ это
дѣло будетъ доведено до конца, но исполнительный к-тъ просилъ ускорить разъя-
сненiе Декларацiи и какимъ образомъ будетъ проведено въ жизнь осущест-
вление 2 п. ея, трактующаго о передачѣ всѣхъ земель съ живымъ и мертвымъ
инвентаремъ въ вѣдѣнiе земельныхъ комитетовъ. До сихъ поръ это положенiе
еще не разработано и изъ-за этого, главным образомъ, происходятъ безпорядки.
За последние 4 дня въ Кишинев. у. началась анархия самая подлинная. Сейчас
кончилась народная революцiя, и [началась]3 пьяная, черная и дикая анархiя.
Начиная съ винныхъ погребовъ, только своихъ же крестьянъ 4. Бывали случаи,
когда просили уѣздного комиссара узаконить эти грабежи. Совмѣстно съ пред-
сѣдателемъ Совѣта директоровъ и министромъ земледѣлiя принимались мѣры
къ подавленiю анархiи, но нѣтъ единства. Если въ Кишиневскомъ уѣздѣ будутъ
приняты мѣры, то будутъ спасены и другiе уѣзды.
Ораторъ проситъ какъ можно скорѣе дать инструкцiю о способахъ передачи
живого и мертвого инвентаря въ руки земельного комитета и дать эту инструк-
цiю не позже 2 дней всѣм уѣзднымъ комиссарамъ. Бывали случаи, когда село въ 50
дворовъ забирало инвентарь, которого хватило-бы для 2‒3 волостей и замечено,
что крестьяне утилизируютъ инвентарь5 и сейчас же свозятъ его на базаръ. И если
не пресѣкутъ немедленно такого ненормального перехода инвентаря въ руки тру-
дового народа, то это вызоветъ еще болѣе худшую анархiю, ибо возвращающiеся
солдаты тоже требуютъ известной доли; необходимо выработать инструкцiю.
Предсѣдатель благодаритъ и. к. c. c. и р. д.6 за оказываемое сотрудничество и за
предлагаемую помощь, о чем свидѣтельствовалъ предыдущий ораторъ. «Конечно,
– говорит предсѣдатель, – мы взяли власть въ республикѣ не для того, чтобы
ее дѣлить, но въ переживаемое нами страшное время мы не можем не просить
помощи отъ всѣхъ демократическихъ организацiй. Но очень часто и очень много
критикуютъ и довольно несправедливо, упускаютъ изъ виду моментъ, который мы
переживаемъ и не учитываютъ того, что было бы, если бы не было Сфатулъ Цэрій.
Я могу убежденно сказать, не организовались раньше, но […]7 и я просилъ бы техъ,
которые насъ критикуютъ, вставляютъ палки в колеса помнить, что если сейчас
власть не въ нашихъ рукахъ, то она завтра, послезавтра будетъ. (Аплодисменты). А
те, которые на насъ клевещутъ, пусть помнятъ, что роютъ яму для самихъ себя».
Слово беретъ премьер Ерханъ, который говоритъ: – Вполне присоединяюсь къ
словамъ уважаемого Предсѣдателя, что мы начали большую работу, когда пожар
въ краѣ уже разгорѣлся. Мне анархiя и ея перспективы были ясны, потому что,
имѣя связь съ исп. к-томъ8, видѣлъ все безсилiе техъ организацiй и учрежденiй на

230
которыхъ зиждется земельный вопросъ. Вопросъ этотъ съ практической стороны
стоитъ у насъ такъ, какъ во всѣй Россiйской республикѣ, но Украина спасла себя
тѣмъ, что полгода тому назадъ начала организоваться. Предвидя анархiю и ужасы,
я искалъ реальныхъ силъ, на которые можно было бы опереться в земельномъ
вопросѣ и говорю, что никакiе бумаги, никакiе циркуляры и инструкцiи комисса-
рамъ пользы не принесутъ, потому что нашъ бѣдный народъ не умѣетъ орiентиро-
ваться въ столь сложномъ вопросѣ, как земельный.
Развивая дальше свою мысль, ораторъ сказалъ.
– У насъ есть люди, взявшiеся осуществлять Декларацiю и результаты на
лицо. Не крестьяне виноваты, а проходящие солдаты, которые вводятъ крестьян
въ заблужденiе и до того ихъ озлобляютъ, что крестьяне не позволяютъ хоронить
трупы убитыхъ помещиковъ9. Мы не остановимъ анархiи, пока не будетъ силъ.
Есть уѣзды, где масса воинскихъ частей безпощадно и жестоко грабятъ и для
борьбы с ними нужны целые корпуса. Только физическiя силы могут спасти край
нашъ отъ разоренiя.
Затемъ предсѣдатель оглашаетъ письмо Молдавского комитета въ Рени, при-
зывающего Божье благословенiе на Сфатулъ Цэрій, и объявляетъ, что состоится
закрытое заседание для депутатов и кабинета министровъ10.

Референтъ
Sfatul Țării, 22 decembrie 1917

Note și comentarii

1 Acest proces-verbal nu se află în dosarul de arhivă cu astfel de documente. Lucrările ședinței din
20 decembrie 1917, au fost reproduse, în schimb, în ziar, dar, din păcate, nu integral, cum vom
vedea chiar din acest text. Așa cum practica întotdeauna ziarul, relatarea referentului nu avea titlul
obișnuit al proceselor-verbale de arhivă, ci se conținea la rubrica permanentă „Sfatul Țării”, sub
care era scris între paranteze „Ședința din 20 decembrie”, apoi urma prima propoziție pe care o
reproducem după titlu, în care nu sînt menționate celelalte persoane din prezidiul ședinței, în
afară de președinte, așa cum s-a făcut în procesele-verbale din arhivă. Noi am pus aici în fruntea
textului reprodus din ziar titlul preluat de la documentele similare din arhivă. Bineînțeles că, la
fel ca în cazul documentelor de arhivă, am respectat întru totul ortografia textului original. Vezi
Sfatul Țării, 22 decembrie 1917. Reproducerea acestui document important schimbă numerotarea
proceselor-verbale din dosarul respectiv de arhivă.
2 Сomitetul Executiv al Sovietelor de deputați ai soldaților și muncitorilor.
3 În ziar – greșeală evidentă: în loc de acest cuvînt se află unul ortografiat alterat.
4 Frază confuză – probabil lipsește un cuvînt sau chiar cîteva.
5 Probabil, expresia că țăranii ar fi folosit inventarul nu e corectă, deoarece nu se potrivește cu
conținutul întregii propoziții, care presupune că ei nu foloseau inventarul confiscat de la moșieri,
ci îl duceau direct la piață. Deci înainte de cuvîntul «утилизируют» trebuie să fie negația «не».
6 Vezi nota 2.
7 Cuvînt indescifrabil.
8 În cazul de față este vorba de Comitetul Executiv al Sovietului de deputați ai țăranilor din Basarabia.
9 P. Erhan face aluzie la două cazuri, acelea ale lui H.G. Anuș și M.M. Razu: Sfatul Țării, 31 decem-
brie 1917.

231
10 Din acest enunț al Președintelui Parlamentului rezultă că informația din ziar era doar prima parte
a ședinței Sfatului Țării, la care era prezent și guvernul și unde s-a făcut o informare generală
asupra anarhiei legate în special de distrugerea marilor proprietăți funciare. Dezbaterile pro-
priu-zise, cu semnalarea unor fapte – probabil, foarte interesante – referitoare la acapararea cu
forța a pămîntului și a altor bunuri moșierești și cu expunerea punctelor de vedere ale deputaților
asupra acestui fenomen, urmau să aibă loc în partea a doua a ședinței, care avea să se desfășoare cu
ușile închise. Însă anarhia agrară nu a rămas un secret – despre ea s-a vorbit de nenumărate ori în
ședințele Sfatului Țării de la sfîrșitul anului 1917 și începutul anului 1918. Din materialele ședin-
țelor ulterioare (v. de ex.. pr.-v. 21 din 27–12.1917), se vede că, în afară de discutarea fenomenului
anarhiei, în ședința închisă din 20.12.1917 a fost elaborat un fel de program de activitate pentru
guvern în această chestiune, dar și în politica sa generală ce viza atît problemele interne, cît și rela-
țiile externe.

232
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій
отъ 22-го декабря 1917 года № 20

Засѣданіе открывается въ 9 час. вечера подъ предсѣдательствомъ И.К. Инку-

леца и при слѣдующемъ составѣ Президіума: второмъ товарищѣ предсѣдателя
П.Н. Халиппѣ и пятомъ секретарѣ И. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Разсмотрѣніе Наказа и выборы Президіума.

Слово предоставляется представителю заднѣстровскихъ молдаванъ Жалобѣ,

который горячо привѣтствуетъ молдавскій Парламентъ, видитъ въ немъ залогъ
возрожденія національнаго духа молдавскаго народа. Онъ вѣритъ, что лишь Сфа-
тулъ Цэрій будетъ единственнымъ защитникомъ крестьянскихъ нуждъ, что всѣ
соціально-экономическіе вопросы рѣшаются имъ въ пользу трудящагося народа.
«Съѣздъ заднѣстровскихъ молдаванъ1, – говоритъ ораторъ, – горячо благодаритъ
депутата Халиппу за принятое имъ участіе въ съѣздѣ. Да здравствуетъ Молдав-
ская Республика и весь румынскій народъ!»
Затѣмъ слово получаетъ представитель 4-ой арміи – Гонца, который говоритъ,
что эта армія – самая дезорганизованная часть русской арміи; тамъ душится все
живое, и дѣятельный человѣкъ не можетъ въ ней оставаться. Онъ останавлива-
ется преимущественно на 24 корпусѣ этой арміи и говоритъ, что тамъ удалось ему,
Гонцѣ, созвать съѣздъ войсковыхъ представителей всѣхъ націй, и этотъ съѣздъ,
принявшій резолюцію о самоопредѣленіи всѣхъ національностей въ тѣсномъ
единеніи съ Россійской Федеративной Демократической Республикой, привѣт-
ствуетъ Сфатулъ Цэрій и всѣ націи, поспѣшившія самоопредѣлиться. Учреди-
тельное собраніе, возможно не будетъ такъ скоро созвано, и 4-ая армія, въ лицѣ
ея здоровыхъ элементовъ, призываетъ всѣ опредѣлившіяся націи укрѣпиться и
создать власть. Въ 24 корпусѣ 1 000 молдаванъ, но ихъ нельзя видѣть, т.к. они
угнетаются и не могутъ говорить на своемъ молдавскомъ языкѣ. Ораторъ былъ
арестованъ только за то, что онъ молдаванинъ. Подъ арестомъ онъ находился 10
сутокъ, но, имѣя все-таки сношенія съ внѣшнимъ міромъ, узналъ, что въ корпусѣ
пошли волненія въ связи съ избраніемъ командиромъ корпуса ген. Некрасова.
Солдаты совершенно деморализованы и слушаются только обозныхъ солдатъ,
т.к. тѣ привозятъ имъ провизію. Повѣствуя о случаяхъ дезорганизованности
въ корпусѣ, ораторъ расказываетъ о томъ, какъ румынскія войска обезоружи-
вали нашихъ солдатъ. Революціонный Комитетъ состоитъ сплошь изъ бездар-
ностей и невѣжественныхъ солдатъ, не умѣющихъ писать даже резолюціи. Имъ
кто-то пишеть какимъ-то высокопарнымъ языкомъ, ничего не говорящимъ ни
уму ни сердцу; они сами не разбираются потомъ въ нихъ. Выборные начальники
буквально молокососы, которые не вѣдаютъ, что творятъ, а въ одномъ корпусѣ
начальникомъ избрана была женщина 24 лѣтъ. Не трудно догадаться, что она
можетъ сдѣлать и какъ она управляетъ. Солдаты контролируютъ генераловъ,
но это что за контроль – издѣвательство одно. Ежечасно 100 солдатъ контро-
лируютъ одного генерала. Вакханалія отчаянная и деморализація полнѣйшая.
233
Въ Кишиневѣ наблюдается то же самое, и это многовластіе чревато серьезными
послѣдствіями. Ораторъ призываетъ сплотиться и спасти родину2 .
Предсѣдатель оглашаетъ телеграмму – отъ Оргѣевскаго съѣзда учащихъ:
«Собравшіеся на съѣздъ учащіе Оргѣевскаго уѣзда горячо привѣтствуютъ Вер-
ховный органъ Молдавской Республики Сфатулъ Цэрій, свидѣтельствуютъ ему
свою готовность стать его первыми помощниками въ дѣлѣ осуществленія объ-
явленныхъ въ Деклараціи 6-го декабря3 началъ и шлютъ ему пожеланіе стать той
твердой властью, которая одна еще способна спасти родной цвѣтущій край отъ
начавшейся анархіи. Предсѣдатель Махо».
Отъ Сорокскаго административнаго съѣзда, военнаго и продовольственнаго
Комитетовъ, милиціи и военной охраны: «Административный съѣздъ предста-
вителей сельскихъ комитетовъ, волостныхъ, исполнительныхъ, продовольствен-
ныхъ и земельныхъ комитетовъ и представителей милиціи и военной охраны
Сорокскаго уѣзда, состоявщійся 10 декабря с/г. въ гор. Сорокахъ въ составѣ болѣе
400 членовъ съ бурными оваціями и яснымъ пониманіемъ всей важности момента
принявшей Декларацію Верховнаго Совѣта Республики, – единогласно пору-
чилъ мнѣ горячо привѣтствовать Сфатулъ Цэрій и просить спѣшныхъ указаній
и законоположеній, согласныхъ съ данной Деклараціей и мóгущихъ дать миръ и
возможность спокойной созидательной работы на мѣстахъ. Съ чувствомъ пол-
наго удовлетворенія за оказанное мнѣ съѣздомъ довѣріе исполняю возложенное
на меня порученіе /подпись комиссара/».
Отъ группы гласныхъ молдаванъ Аккерманскаго уѣзднаго земства: «Группа
гласныхъ молдаванъ Аккерманскаго Уѣзднаго земства привѣтствуютъ народив-
шійся Краевой Органъ Сфатулъ Цэрій. Виватъ ея руководителямъ! Да здравству-
етъ Молдавская Республика! Да будетъ проведенъ въ ней приципъ Деклараціи
Краевого органа – полное равноправіе всѣхъ національностей, обитающихъ на
территоріи Молдавской Республики и обезпеченіе имъ культурно-національ-
но-персональной автономіи».
Объявляется перерывъ, послѣ котораго происходятъ выборы постоян-
наго Президіума. Избранными оказались: 1/ Президентомъ – И.К. Инкулецъ
/молдаванинъ, единогласно/; товарищами его: 1-ый докторъ Матвѣйчукъ
/украинецъ, 57 за, 1 противъ/; 2-мъ П.Н. Халиппа /молдаванинъ, 40 за,
19 противъ, 1 воздержавшійся/; секретарями: 1-мъ Б.М. Епури /молдаванинъ, 59
за, 2 противъ/; 2-мъ Гринбергъ /еврей, 42 за, 10 противъ и 5 воздержавшихся/;
4-мъ К.П. Мисирковъ /болгаринъ, 34 за, 19 противъ и 3 воздержавшихся/; 5-мъ
И.А. Буздуганъ /молдаванинъ, 38 за, 18 противъ/.
Второе чтеніе наказа баллотировкой отмѣняется, т.к. таковое чтеніе можетъ
послѣдовать послѣ обсужденія всего Наказа.
Деп. Гринфельдъ Н.Е. читаетъ заявленіе, подписанное 10 лицами слѣдующаго
содержанія: «Все развивающаяся въ Бессарабіи анархія побуждаетъ насъ обратиться
къ Президіуму Сфатулъ Цэрій съ предложеніемъ о включеніи въ повѣстку сегод-
няшняго засяданія вопроса о созданіи комиссіи по подготовкѣ выборовъ въ Бес-
сарабское Учредительное Собраніе. Настоящее заявленіе наше просимъ доложить
Сфатулъ Цэрій. Слѣдуютъ подписи: Гринфельдъ, Ботнарюкъ, Матвѣйчукъ, Курди-
новскій, Старенькій, Рабей, Вокуленко, Г.С. Гринбергъ, Штернъ и С.М. Ейгеръ.
Деп. Зубакъ: – Всѣ мы ждемъ Молдавскаго Учредительнаго Собранія, но
теперь анархія и нашей первой цѣлью должно быть сохраненіе края отъ анархіи и
погромовъ, а потомъ подумаемъ объ Учредительномъ Собраніи.
Деп. Алистаръ: – Выборы въ Учредительное Собраніе потребуютъ отъ насъ
страшнаго напряженія силъ и нужно сказать, въ настоящее время создались такія
234
условія, среди которыхъ невозможна такая грандіозная и отвѣтственная работа.
Но я привѣтствую созданіе предложенной комиссіи и думаю, что она внесетъ
нѣкоторое успокоеніе въ умы страдающаго народа. Комиссія должна имѣть сво-
имъ предметомъ – изслѣдованіе и подготовку матеріала по выборамъ въ Молдав-
ское Учредительное Собраніе.
Деп. Халиппа: – Комиссія будетъ имѣть дѣло съ матеріаломъ не оформлен-
нымъ. Вѣдь еще не было земскихъ выборовъ. Предварительно нужно создать
условія для выборовъ, но ихъ невозможно создать, т.к. идетъ повсемѣстный
погромъ. Къ сожалѣнію, «Лозунгъ Учредительнаго Собранія» – потерялъ свое
обаяніе и вліяніе. Я настаиваю на передачѣ вопроса о созданіи комиссіи предва-
рительно на обсужденіе фракціи4 и блока.
Деп. Ружина предлагаетъ избрать комиссію сейчасъ, ибо по этому вопросу
не можетъ быть двухъ мнѣній, отклонять такую комиссію, по мнѣнію депутата,
нельзя, потому что это является отклоненіемъ отъ Деклараціи, въ которой есть
пунктъ о созывѣ въ ближайшій срокъ Молдавскаго Учредительнаго Собранія.
Деп. Буздуганъ предлагаетъ передать это предложеніе на предварительное
разсмотрѣніе фракціи и тогда внести на обсужденіе Пленума.
Деп. Мисирковъ говоритъ, что въ интересахъ утвержденія власти Совѣта Гене-
ральныхъ Директоровъ, въ интересахъ согласія всѣхъ національностей, не смо-
тря на всю серьезность переживаемаго момента, выдвинувшаго свои спеціальныя
задачи, – необходимо приступить къ избранію комиссіи немедленно.
Деп. Рабиновичъ поддерживаетъ предложеніе объ избраніи сейчасъ комиссіи.
Нѣтъ никакихъ данныхъ, никакого смысла передавать этотъ вопросъ въ комиссіи,
т.к. онъ безусловно разрѣшенъ нашей Деклараціей. Многіе критически и враж-
дебно относятся къ Сфатулъ Цэрій; избраніемъ комиссіи нужно показать, что это
учрежденіе заботится о краѣ. Думаю, что никто приципіально не будетъ противъ
избранія комиссіи.
Деп. Курдиновскій: – Третій разъ приходится говоритъ, что нужно готовиться къ
выборамъ въ Учредительное Собраніе, ибо это первая наша задача. Двухъ рѣшеній
по этому вопросу не можетъ быть и необходимо сейчасъ же избрать комиссію5.
Деп. Буздуганъ снова настаиваетъ на передачѣ этого вопроса во фракцію.
Деп. Н.Е. Гринфельдъ предлагаетъ рѣшить сегодня принципіально вопросъ
о необходимости комиссіи и къ слѣдующему засѣданію обязать фракціи предста-
вить своихъ кандидатовъ.
Голосованіемъ предложеніе Н. Гринфельдъ отклоняется и принимается пред-
ложеніе И. Буздугана.
Деп. Гринфельдъ вноситъ поправку, чтобы фракціи по этому вопросу предста-
вили свои соображенія къ слѣдующему засѣданію.
Деп. Рабиновичъ настаиваетъ на томъ, чтобы фракціи представили бы и кан-
дидатовъ въ комиссію.
Деп. Буздуганъ предлагаетъ обязать фракціи представить свои соображенія и
кандидатовъ не къ слѣдующему засѣданію, а въ ближайшій срокъ.
Предложеніе Буздугана принимается.
Засѣданіе заканчивается въ 12 час. ночи.

Предсѣдатель
Секретарь6
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, ff. 126–128]
235
Note și comentarii

1 Congresul moldovenilor transnistreni, despre care vorbește Toma Jalbă, a avut loc la Tiraspol,
la 17 decembrie 1917. Congresul fusese panificat pentru data de 12 decembrie, așa cum anunța,
tot în Sfatul Țării, la 27 noiembrie 1917, același Jalbă (sau poate Șt. Bulat): Vezi pr.-v. 5 și mai ales
nota 2 la acest document. Congresul a fost descris în cartea lui On. Ghibu, Pe baricadele vieții. În
Basarabia revoluționară (1917–1918), Chișinău, 1992, p. 467–489.
2 Varianta din ziar a cuvîntării acestui militar este aproape identică cu cea din dosarul de arhivă,
ceea ce poate fi o dovadă fie că procesul-verbal a fost dresat de către deputatul care colabora la ziar,
fie că pur și simplu acesta avea o colaborare strînsă cu persoana în sarcina specială a căruia cădea
alcătuirea proceselor-verbale ale ședințelor în plen ale Parlamentului: Sfatul Țării, 24 decembrie
1917.
3 De fapt, e vorba de Declarația din 2 decembrie 1917 a Sfatului Țării care a fost publicată în ziarul
Cuvînt Moldovenesc la 6 decembrie 1917. În aceeași zi au avut loc festivitățile legate de aducerea
la cunoștința publică a Declarației și a proclamării Republicii Democratice Moldovenești: Sfatul
Țării, 6 decembrie 1917.
4 Cum vedem, este menționată o singură fracțiune, în afară de Blocul Moldovenesc, ceea ce induce
concluzia că în acel moment în Parlament existau doar două fracțiuni.
5 Se observă puternica insistență a minoritarilor de a ajunge cît mai repede la alegeri în Adunarea
Constituantă a Basarabiei, fiind siguri că astfel vor scăpa de Sfatul Țării, în care moldovenii pre-
dominau numeric.
6 Fără semnături.

236
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 27-го декабря 1917 года № 21

Засѣданіе открывается въ 10 час. 30 мин. вечера подъ предсѣдательствомъ

И.К. Инкулеца и при слѣдующемъ составѣ Президіума: первомъ товарищѣ предсѣда-
теля Матвѣйчукѣ, второмъ товарищѣ предсѣдателя П.Н. Халиппѣ, первомъ секре-
тарѣ Б.М. Епури, 2-мъ – Гринбергѣ, 4-мъ – К.П. Мисирковѣ и пятомъ – И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Заявленіе предсѣдателя Совѣта Генеральныхъ Директоровъ.

Открывая засѣданіе, предсѣдатель оглашаетъ телеграмму съѣзда молдаванъ

Бендерскаго уѣзда, привѣтствующихъ Молдавскую Народную Республику и обѣ-
щающихъ поддержку Сфатулъ Цэрій и затѣмъ даетъ слово предсѣдателю Совѣта
Генеральныхъ Директоровъ П.В. Ерхану, который произноситъ слѣдующую рѣчь1:
«Еще не успѣли разжевать депутаты въ организаціяхъ то, что здѣсь было
говорено, еще не успѣли депутаты осмотрѣться кругомъ, что происходитъ, какъ
событія въ нашемъ краѣ выдвинули вопросы до того грозные, что приходится
снова вернуться къ обсужденію въ открытомъ засѣданіи того самого вопроса,
который обсуждался въ засѣданіи закрытомъ, т.к. мысль о закрытыхъ засѣданіяхъ
въ условіяхъ нашей обстановки теряетъ всякую силу.
Въ Кишиневѣ, какъ столицѣ Молдавской Республики, происходитъ нѣчто
такое, что-то, что было сказано въ закрытомъ засѣданіи, стало достояніемъ массъ
въ извращенномъ видѣ. Поэтому въ открытомъ засѣданіи обсудимъ все и сдѣлаемъ
тѣ или иные выводы и выработаемъ тѣ или иныя мѣры. Въ Совѣтѣ Генеральныхъ
Директоровъ получаются чуть-ли не ежечасно телеграммы о помощи и защитѣ
не имущества, а жизни, при чемъ эти просьбы не отдѣльными лицами присыла-
ются, а цѣлыми группами, обществами, уѣздами: умоляютъ о помощи даже пред-
ставители власти – уѣздные комиссары и ко вчерашнему дню дѣло обстояло такъ,
что изъ Кагула обращались съ мольбой о помощи въ ставку2 , а намъ поставили
вопросъ, когда мы примемъ мѣры къ защитѣ. И если мы не дадимъ согласія на
вводъ войскъ, то Кагульскій и Измаильскій уѣздъ отдѣляются и переходятъ къ
ставкѣ. Изъ Болграда комиссаръ умоляетъ о присылкѣ военныхъ силъ, т.к. идетъ
разгромъ въ селахъ и убійства. Комиссаръ заявляетъ, что, если ему не дадутъ силъ,
то онъ уйдетъ; уходитъ также и милиція. Не успѣли покончить съ этой телеграм-
мой, какъ получена была телеграмма изъ Оргѣевскаго уѣзда. Комиссаръ и членъ
с.с. и.р.д.3 заявляютъ, что, если имъ не дадутъ военныхъ силъ, то они снимаютъ съ
себя всякую отвѣтственность и уходятъ въ отставку, а уѣздъ останется на произ-
волъ судьбы. Вскорѣ послѣ этой телеграммы стали поступать сообщенія объ ужа-
сахъ въ Кишиневскомъ уѣздѣ и что въ Костештахъ одна часть села пошла грабить
другую; послѣдняя вооружилась и на сельскомъ сходѣ постановила арестовать
30 человѣкъ, которыхъ приговорила затѣмъ къ смертной казни. Были посланы
войска для предотвращенія самосуда. Такія вѣсти приходятъ со всѣхъ концовъ.
Положеніе создалось такое, что, если будемъ обсуждать и не придемъ на помощь,
то мирное населеніе будетъ избиваться, а каждый будетъ дѣлать, что угодно. Это
положеніе дѣла вызвало бурное обсужденіе въ Совѣтѣ Генеральныхъ Директоровъ
237
въ продолженіи 8 часовъ и, всесторонне обсудивъ все это, совѣтъ категорически
заявилъ объ уходѣ въ полномъ составѣ, т.к. при создавшейся обстановкѣ нѣтъ воз-
можности работать и никто не хочетъ взять на свою совѣсть сотни тысячъ жизней.
Въ то же самое время я долженъ сказать, что и другая сторона нашей республики
требуетъ, чтобы о ней говорили громко и сильно. Это – вопросъ объ экономиче-
скомъ положеніи учрежденій нашей республики. Съ 1 января 1918 г. въ нашей
молодой республикѣ не будетъ ни одного учрежденія и ни одного учебнаго заве-
денія, гдѣ бы получались средства изъ центра и, если въ теченіе истекшей недѣли
Совѣту Генеральныхъ Директоровъ пришлось выдержать натискъ 10 учрежденій,
измученныхъ и изголодавшихся и мы нашли возможнымъ ассигновать 2 милліона
рублей, то съ января мѣсяца подымается вопросъ о содержаніи всей арміи тружен-
никовъ въ нашемъ краѣ и вопросъ этотъ настолько грозный, что мѣры должны
быть приняты самыя рѣшительныя. На центръ полагаться нечего; въ центрѣ въ
январѣ разыграются, возможно, событія, какихъ еще до сихъ поръ не было. Поэ-
тому ждать, пока народное правительство соблаговолитъ кинуть намъ подачку не
приходится, и я думаю, что этотъ вопросъ долженъ обсуждаться въ связи съ вопро-
сомъ объ охранѣ. Вы знаете, что Совѣтъ Генеральныхъ Директоровъ долженъ при-
глашать тѣ воинскія части, которыя находитъ необходимымъ и распоряжаться,
какъ ему нужно 4; вы знаете, какой шумъ поднятъ былъ, что Бессарабія продана,
какая травля была поднята. Назывались довольно опредѣленно общественные и
политическіе дѣятели; какими помоями обливались тѣ, которые работаютъ днем
и ночью; вы знаете, какая напряженная была атмосфера, и Совѣтъ Генеральныхъ
Директоровъ воздержался отъ приглашенія румынскихъ войскъ5. Вы знаете, что
Совѣтъ Генеральныхъ Директоровъ имѣетъ carte blanche и не нашелъ все-таки воз-
можнымъ пойти на этотъ шагъ. Если представители соціалистическихъ партій6
въ Сфатулъ Цэрій не прониклись еще тѣмъ, что мы переживаемъ тяжелые дни,
если крестьянство тоже еще не отреклось отъ того, что здѣсь есть что-то подозри-
тельное, то Совѣтъ Директоровъ рѣшилъ уйти совсѣмъ и предоставить рѣшеніе
судебъ нашего края соціалистическимъ партіямъ и не брать на свою совѣсть сотни
тысячъ жизней; но долженъ сказать, что ставка заявила, что она беретъ на себя
иниціативу въ защитѣ населенія Бессарабіи. И въ связи съ этимъ мы сегодня сто-
имъ передъ совершившимся фактомъ.
Совѣтъ Генеральныхъ Директоровъ можетъ требовать, чтобы планъ рас-
предѣленія войскъ былъ разработанъ Военнымъ Директоріатомъ, чтобы воинскія
части были въ распоряженіи военнаго директора. Онъ, т.е. Совѣтъ Директоровъ
можетъ еще настаивать, чтобы войска были столько времени, сколько совѣтъ най-
детъ нужнымъ.
И вотъ въ этотъ политическій7 моментъ Совѣтъ Генеральныхъ Директоровъ,
прислушиваясь къ голосу нѣкоторыхъ общественныхъ самоуправленій, находитъ
возможнымъ оставаться лишь при условіи, что Сфатулъ Цэрій дасть Совѣту Дирек-
торовъ полномочія потребовать отъ всѣхъ союзныхъ державъ и Украины реаль-
ныхъ и дѣйствительныхъ гарантій, что наша молодая республика, желающая войти
въ семью республикъ, не будетъ оккупирована и присоединена къ другой державѣ и
только при этихъ условіяхъ совѣтъ директоровъ находитъ возможнымъ держать въ
своихъ рукахъ судьбы нашей республики, а въ противномъ случаѣ никто не будетъ
хозяиномъ нашей территоріи. Представители союзныхъ державъ даютъ самыя
реальныя гарантіи. Изъ уваженія къ Сфатулъ Цэрій и Всероссійскому Учредитель-
ному Собранію они считали оскорбительнымъ для себя стать на путь оккупаціи и
указали намъ, что эта гарантія должна быть однородна съ той гарантіей, которая
238
дана Украинѣ и намъ даютъ такую же гарантію. Съ другой стороны и Украина вой-
детъ съ нами въ союзъ, такъ что со стороны иностранныхъ державъ не будетъ на
насъ покушеній. Кромѣ того, если мы при всѣхъ безпорядкахъ сохранимъ часть
нашего хлѣба, то Франція и Англія согласны предоставить намъ заемъ, имѣющій
огромное значеніе для Бессарабіи, т.к. изъ Петрограда денегъ не получимъ, а намъ
необходима самозащита и содержать всѣ учрежденія. Для примѣра, какъ мало у
насъ силъ, могу указать на то, что идетъ демобилизація тыловыхъ учрежденій и у
насъ нѣтъ средствъ и силъ для организаціи комиссій, и военныя части недѣлями
ждутъ, чтобы ихъ принимали и никакъ не могутъ дождаться. Украина имѣетъ
заемъ, и она его реализуетъ; необходимо имѣть и намъ это.
Вотъ въ общихъ чертахъ каково положеніе дѣла, и я хотѣлъ бы, чтобы фрак-
ціи обсудили и вынесли постановленія, въ которыхъ указали, какъ осуществить
охрану нашего края, въ противномъ случаѣ я вынужденъ буду уйти; уйдетъ и
совѣтъ директоровъ, а этотъ кризисъ повлечетъ къ гибельнымъ послѣдствіямъ8.
Слово беретъ директоръ по внутреннимъ дѣламъ В.Г. Кристи, который заяв-
ляетъ, что онъ считаетъ первѣйшей своей обязанностью поставить затронутый
премьеромъ вопросъ болѣе прямо. Онъ находитъ нужнымъ предложить Украинѣ
заключить съ ней союзъ и вступить съ ней въ федеративную связь, т.к. это опредѣ-
литъ наше политическое будущее и затѣмъ чрезвычайно важно получить пись-
менную гарантію отъ союзныхъ державъ9. Финансовое положеніе чрезвычайно
грозное. И, если до сихъ поръ мы имѣли возможность нести расходы по удовлет-
воренію нуждъ края и, главнымъ образомъ, служащихъ многочисленныхъ учреж-
деній, то это было перенесеніемъ одной статьи въ другую. Напримѣръ, средствами
продовольственной управы мы заплатили жалованье желѣзнодорожникамъ. Но
что будетъ, если на насъ падутъ расходы мирнаго и военнаго времени? Неминуемъ
экономическій и финансовый крахъ. Какъ предотвратить это ужасное бѣдствіе?
Какіе у насъ источники? Кромѣ займа не остается ничего другого. Внутренній
заемъ намъ недостаточенъ, ибо населеніе въ земскія кассы совершенно не вноситъ
платежей. Ибо, если нельзя пополнить смѣту расходовъ мирнаго времени края
въ суммѣ 2 милліоновъ рублей взносами населенія, то въ условіяхъ военнаго вре-
мени, когда расходы чрезвычайно увеличились, и только женамъ запасныхъ необ-
ходимо уплачивать больше 5 милліоновъ въ годъ, то для меня ясно, что выпущен-
ный заемъ намъ ничего не дастъ. Со временемъ, можетъ быть, и удастся достигнуть
чего-нибудъ въ этомъ направленіи, но теперь нѣтъ, повидимому, возможности, т.к.
придется составить совершенно новую налоговую финансовую систему, которая
будетъ закончена не раньше 3-4 мѣсяцевъ. Что же касается до займа въ Украинѣ, то
т.к. послѣдняя въ этомъ смыслѣ чувствуетъ затрудненіе – тамъ не удастся заклю-
чить займа; остается, такимъ образомъ, обратиться къ союзникамъ10. Относи-
тельно положенія нашего края добавить къ сказанному Ерханомъ ничего не могу.
За послѣдніе дни, скажу, замѣчено, что въ мѣстечкахъ 12 ожидаются антиеврейскіе
погромы; пріѣзжали депутаціи еврейскія молить о помощи. Народилась новая
форма разгрома – разгрома церквей и монастырей; въ Оргѣевскомъ уѣздѣ напали
на монастырь, идетъ разгромъ училищъ, больницъ, аптекъ, разгромленъ Быковец-
кій питомникъ, въ Киліи разгромленъ совершенно центръ и магазины обращены
въ пепелъ; населеніе стонетъ. Такимъ образомъ, Вамъ предстоитъ разрѣшить два
кардинальныхъ вопроса: союзъ съ Украиной и вопросъ о письменныхъ гарантіяхъ
самостоятельности молдавской республики въ федераціи съ Россіей11.
Деп. Бурьяновъ: – Болѣе грознаго момента мы не переживали, катастрофа при-
ближается, и въ ней мы можемъ утонуть. Оглянемся на народъ, пославшій насъ
239
сюда. Теперь нельзя думать, нужно работать. Положеніе осложняется провокаціон-
ными слухами. Закрытое засѣданіе недѣлю тому назадъ стало извѣстнымъ публикѣ
въ превратномъ смыслѣ. Будемъ стойки и поддержимъ наше правительство.
Послѣ этого предсѣдатель объявляетъ засѣданіе закрытымъ въ 12 часовъ ночи.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, ff. 130–132]

Note și comentarii

1 În ziar, începutul cuvîntării premierului, așa cum îl vedem în documentul de arhivă, este precedat
de următoarea propoziție, care, evident, face trimitere la ședința din 20 decembrie: „Doar cîteva zile
au trecut din momentul ședinței închise unde a fost elaborată platforma pe care trebuie să situeze
Consiliul Directorilor Generali în problemele interne și externe”: Sfatul Țării, 29 decembrie 1917.
2 Este vizat, se pare, Cartierul General al armatei de pe Frontul Român.
3 Sovietul de deputați ai soldaților și muncitorilor.
4 Este vorba de hotărîrea SŢ de a acorda guvernului libertatea de a decide asupra acestei chestiuni,
așa-zisa carte blanche, care pare să fi fost acordată în ședinţa închisă din 20 decembrie 1917. Această
dată este confirmată de fraza „ședinţa închisă a avut loc în urmă cu o săptămână” din cuvîntarea
lui Gh. Buruiană în ședinţa din 27 decembrie. Gh. Cojocaru susţine că această decizie a fost luată
în ședinţa din 19 decembrie, dar în acea zi Parlamentul nu a avut ședinţă. Prima parte a ședinţei
din 20.12.1917 a fost publicată în ziarul Sfatul Ţării, dar a doua parte a rămas nepublicată, iar în
Parlament nu a fost dresat un proces-verbal al acestei ședinţe: v. pr.-v.19 și nota 1 la acest text.
5 Tratative dintre unii oficiali basarabeni și factori de mare autoritate de peste Prut, inclusiv cu
guvernul român, în chestiunea privind aparatul militar pentru lichidarea anarhiei din Basarabia
au început mai devreme (v. H. Berthelot, p. 289), dar așa am menţionat în nota precedentă, în Par-
lament subiectul respectiv a fost discutat în ședința închisă din 20 decembrie a Sfatului Țării, cînd
guvernul primise în acest scop, din partea legislativului, carte blanche, cum menționează Erhan în
discursul său. Indirect, anume o astfel de evoluție a evenimentelor este confirmată de faptul că la
22 decembrie 1917, premierul P. Erhan, împreună cu directorii generali Pelivan și Cristi, adresase
ministrului român de război o cerere de a pune la dispoziția guvernului basarabean un regiment de
ostași ardeleni care urmau să vină în România de la Kiev: P. Cazacu, Moldova dintre Prut și Nistru
(1812–1918), ed. a 2-a, Chișinău, 1992, p. 266.
6 Probabil, cînd zicea „partide socialiste”, Erhan avea în vedere nu atît deputații de orientare socialistă,
care alcătuiau majoritatea în Parlament, inclusiv cei din Blocul Moldovenesc, cît mai degrabă grupă-
rile minoritare care erau toate, aproape fără excepție, antiromânești și care se opuneau cu o îndîrjire
împinsă pînă la disperare invitării trupelor române pentru a pune capăt anarhiei în Basarabia.
7 În ziar, în locul acestui cuvînt stă scris «критический», ceea ce, evident, corespunde mai bine
contextului: Sfatul Țării, 29 decembrie 1917.
8 Cu excepția propoziției menționate în nota 1, varianta din ziar a discursului lui Erhan este aproape
identică cu cea din dosarul de arhivă.
9 V. Cristi semnalează două situații total diferite, care se excludeau una pe alta: pe de o parte, alianță
politică cu Ucraina, în situația în care aceasta manifesta mereu tendința de a pune stăpînire pe
Basarabia, iar pe de altă parte, solicitarea de garanții din partea reprezentanților „puterilor ali-
ate” ca în componența noii federații Republica Moldovenească să-și păstreze autonomia (Cristi

240
 vorbește chiar de „independență”). Evident, „garanția în scris a puterilor aliate” nu putea viza
Ucraina, care în acel moment se afla sub ocupație austro-germană, ci avea în vedere Rusia, care
formal mai făcea parte din Antanta, dar care după preluarea puterii de către bolșevici devenise mai
degrabă un inamic al foștilor aliați.
10 Ziarul conține cîteva detalii diferite în chestiunea împrumutului: „Oratorul… întreabă Adunarea
dacă nu ar trebui cumva să apelăm la un împrumut intern. Nu trebuie să uităm că populația nu
mai plătește impozite și casa zemstvei este pustie; au fost trimiși perceptori speciali, care au căutat
să convingă, dar rezultatele sînt nesemnificative. Dezvoltînd în detaliu necesitatea împrumutului,
vorbitorul întreabă unde ar putea fi acesta realizat și zice: – În Petrograd nu se poate, deoarece
starea lui financiară ne este foarte bine cunoscută. Ucraina a contractat ea însăși un împrumut.
Rămîne o singură sursă – francezii, englezii și americanii”: Ibidem.
11 În ziar, sfîrșitul cuvîntării lui V. Cristi arată altfel: „Sînt multe lupte interne, continuă V.G., și
distrugerea rezervelor de hrană are loc atît de repede, încît dacă nu ne vom hotărî să luăm nicio
măsură, atunci pentru noi vor hotărî alții. Noi trebuie să facem acum 2 lucruri: să determinăm ori-
entarea noastră de viitor pe baze federative și egale, Basarabia în cadrul federației generale rusești,
și să hotărîm introducerea oricăror trupe, că dacă nu ne hotărîm, atunci eu nu pot purta răspun-
dere pentru tot ce se întîmplă; ținutul se distruge, și odată cu el, sute de mii de vieți. După asta
președintele anunță o pauză, în timpul căreia fracțiunile se consultă în legătură cu discursurile
premierului și directorului general V.G. Cristi”: Sfatul Țării, 30 decembrie 1917.

241
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 28-го декабря 1917 года № 22

Засѣданіе открывается въ 11 час. дня подъ предсѣдательствомъ И.К. Инкулеца

и при слѣдующемъ составѣ Президіума: первомъ товарищѣ предсѣдателя Матвѣй-
чукѣ, второмъ товарищѣ предсѣдателя П.Н. Халиппѣ, первомъ секретарѣ Б.М. Епури,
второмъ – Гринбергѣ, 4-мъ – К.П. Мисирковѣ и 5-мъ – И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Оглашеніе и обсужденіе резолюцій, вынесенныхъ фракціями по поводу
доклада предсѣдателя Совѣта Генеральныхъ Директоровъ о внутреннемъ
состояніи Молдавской Республики.

Объявивъ засѣданіе открытымъ предсѣдатель заявляетъ:

– Вчера премьеръ сдѣлалъ заявленіе о томъ, что въ виду того, что Совѣтъ
Директоровъ не могъ предохранить Бессарабію отъ анархіи и разгрома продо-
вольственныхъ магазиновъ, то ставка взяла на себя охрану республики и, слѣ-
довательно, вопросъ поставленъ въ другую плоскость. Мы должны принять во
вниманіе это обстоятельство и, считаясь съ свершившимся фактомъ, извлечь изъ
этого пользу. Намъ предлагаютъ охранять насъ, съ нами считаются, боятся, что
совершенно не останется хлѣба, и мы должны принимать мѣры, чтобы шаги, кото-
рыя предпринимаются въ этомъ направленіи, были выгодны для насъ. Выгода
та, что части, которыя намъ пошлютъ, будутъ подъ нашимъ контролемъ, какъ съ
точки зрѣнія численности, такъ и національной; нужно, чтобы мы получили отъ
нашихъ союзниковъ полную гарантію въ письменной формѣ, что, если насъ будутъ
охранять, то войска должны быть въ распоряженіи нашаго военнаго директора и
будутъ уведены по первому нашему требованію – и гарантію, что при какихъ бы то
нибыло обстоятельствахъ автономія нашей республики будетъ сохранена и никто
не будетъ вмѣшиваться въ устройство нашей внутренней жизни. Вотъ въ какомъ
видѣ представилъ намъ дѣло Директоріатъ, и фракціи имѣли по этому поводу
сужденіе для вынесенія своихъ резолюцій.
Предсѣдатель проситъ всѣ фракціи выставить своихъ ораторовъ.
Деп. Паскалуца отъ имени молдавскаго блока заявляетъ: «Выражая полное
довѣріе Совѣту Генеральныхъ Директоровъ, Молдавскій Блокъ, сознавая тяжелое
положеніе республики, предлагаетъ директорамъ использовать всѣ мѣстныя силы,
принять всѣ зависящія отъ нихъ мѣры для сосредоточенія молдавскихъ войскъ,
для охраны родной страны и только въ случаѣ полной невозможности выполнить
это обратиться къ ставкѣ, которой должно быть поставлено непремѣнное условіе:
полное подчиненіе посылаемыхъ войскъ военному директору Молдавской Респу-
блики и полная гарантія союзниковъ и Центральной Рады о невмѣшательствѣ во
внутреннія дѣла и неприкосновенности Молдавской Республики и увода войскъ
по первому требованію Совѣта Директоровъ Молдавской Республики».
Затѣмъ оглашается резолюція объединеннаго соціалистическаго блока:
«Обсудивъ вопросъ о вводѣ румынскихъ войскъ1 въ предѣлы Бессарабіи въ связи
съ заявленіемъ предсѣдателя Совѣта Генеральныхъ Директоровъ, представители
въ Сфатулъ Цэрій организацій: Россійской соціалъ-демократической рабочей
242
партіи, Партіи соціалистов-революціонеровъ, „Бунда”, Губернскаго и Кишинев-
скаго Исполнительнаго Комитетовъ Совѣтовъ Рабочихъ и Солдатскихъ Депута-
товъ, украинскихъ Соціалъ-Революціонныхъ партій, народныхъ соціалистовъ,
объединенныхъ еврейскихъ соціалистовъ и Еврейской соціалъ-демократической
партіи „Поалей Ціонъ” заявляютъ, что:
1/ Совѣтъ Генеральныхъ Директоровъ не исчерпалъ всѣхъ средствъ, чтобы
своевременно войти въ самыя тѣсныя сношенія съ Украинской Республикой и
предложить ей оказать содѣйствіе Молдавской Республикѣ въ видѣ матеріальной
помощи и военной силы для охраны желѣзно-дорожныхъ путей, продовольствен-
ныхъ складовъ и для борьбы съ погромами и анархіей.
2/ Совѣтъ Генеральныхъ Директоровъ не исчерпалъ всѣхъ средствъ, чтобы
войти въ контактъ съ Кишиневскимъ Исполнительнымъ Комитетомъ С.Р. и С.Д.
въ дѣлѣ помощи военной силой, которой располагаетъ послѣдній.
3/ Вводъ румынскихъ войскъ на территорію Бессарабіи2 можетъ явиться пер-
вымъ шагомъ къ ея оккупаціи, фактическому отторженію отъ Россійской Респу-
блики3 и несомнѣнно создастъ угрозу всѣмъ политическимъ и соціальнымъ заво-
еваніямъ Революціи.
4/ Вводъ румынскихъ войскъ и угроза предстоящей оккупаціи Бессара-
біи – роковой ударъ для разрѣшенія аграрнаго вопроса на основахъ, провозгла-
шенныхъ Россійской Революціей.
5/ Вводъ румынскихъ войскъ можетъ явиться сигналомъ къ гражданской
войнѣ на территоріи Молдавской Республики.
Ввиду этого, мы предлагаемъ Сфатулъ Цэрій категорически протестовать про-
тивъ ввода румынскихъ войскъ на территорію Молдавской Республики и насто-
ять передъ Совѣтомъ Генеральныхъ Директоровъ о немедленномъ обращеніи
за содѣйствіемъ военной силой и матеріальной помощью къ Украинской Респу-
бликѣ, войдя съ послѣдней въ опредѣленныя договорныя отношенія.
Считая вводъ румынскихъ войскъ крайне опаснымъ, мы, представители соціа-
листическихъ партій и совѣтовъ рабочихъ и солдатскихъ депутатовъ, внесемъ
обсужденіе этого вопроса на рѣшеніе нашихъ организацій, отъ постановленія
которыхъ будетъ зависѣть наше дальнѣйшее пребываніе въ Сфатулъ Цэрій4».
Деп. Мисирковъ оглашаетъ резолюцію національныхъ меньшинствъ: болгаръ,
гагаузовъ, нѣмцевъ, поляковъ и армянъ5.
По вопросу объ отношеніи къ полномочіямъ Совѣта Генеральныхъ Дирек-
торовъ въ связи съ условіями переживаемаго момента, Сфатулъ Цэрій остается
на точкѣ зрѣнія выраженнаго имъ недѣлю тому назадъ довѣрія въ закрытомъ
засѣданіи, т.е., выражая полное довѣріе въ искренность и честность намѣреній
Совѣта Генеральныхъ Директоровъ, Сфатулъ Цэрій предоставляетъ Директоріату
полную свободу въ урегулированіи всѣхъ важнѣйшихъ вопросовъ текущаго
момента, а именно: борьбы съ анархіей, охраны продовольственныхъ запасовъ,
желѣзныхъ дорогъ и заключеніи иностраннаго займа, при условіи международ-
ной гарантіи независимости Молдавской Республики.
Резолюція собраніемъ принята.
Деп. Н.Е. Гринфельдъ, останавливаясь на оглашенной резолюціи блока соціа-
листическихъ партій, говоритъ: «Здѣсь, съ кафедры представителямъ соціалисти-
ческихъ организацій былъ брошенъ упрекъ въ томъ, что вопросъ о вводѣ въ Бессара-
бію румынскихъ войскъ обсуждался въ закрытомъ засѣданіи6 и сталъ достояніемъ
широкихъ круговъ общества. Дѣло въ томъ, что вопросъ о вводѣ румынскихъ
войскъ въ Бессарабію обсуждался въ закрытомъ засѣданіи всѣхъ соціалистическихъ
243
комитетовъ, когда о немъ уже говорилось въ казармахъ и собраніи войсковыхъ
частей, и соціалистическія партіи взяли на себя роль внести въ умы успокоеніе и
удержать отъ гражданской войны. Насъ упрекаютъ въ томъ, что мы не даемъ себѣ
отчета, какъ городскіе жители, что погромы приближаются къ городамъ и упорно и
настоятельно говорятъ намъ о еврейскихъ погромахъ. Мы помнимъ эти погромы;
мы ихъ пережили; мы ихъ никогда не забудемъ и никогда не простимъ; но помнимъ
также, что погромы устраивались, что они не были стихійными. И, если-бы теперь
вспыхнули погромы, то знали бы, что безъ инсценировки это не обошлось бы. И
режисcеры и вдохновители погромовъ будутъ найдены. Но нужно говорить не о
еврейскихъ погромахъ. Мы понимаемъ, что расхищается народное достояніе, что
лозунги „земля и воля” позорятся на всей территоріи Бессарабіи. Нужно посмо-
трѣть въ корень вещей и признать, что происходитъ ликвидація помѣщичьихъ
земель, но въ условіяхъ хулиганской улицы; въ уродливомъ видѣ происходитъ
историческій процессъ. Во время французской революціи происходили явленія
болѣе ужасныя, болѣе отвратительныя и уродливыя, но они прошли, и крестьян-
скій вопросъ былъ рѣшенъ въ духѣ соціализаціи, но не въ духѣ, желательномъ для
крестьянъ. Отъ французской революціи остались свободная Франція и декларація
правъ человѣка и гражданина и къ нимъ не причислили имперіалистовъ изъ Ван-
деи, призывавшихъ иностранные штыки для подавленія безпорядковъ. Во всей
Россіи анархія и стонъ, но варяговъ не призоветъ Россія; она своими силами пода-
витъ все это. Мнѣ могутъ возразить, что румынскія войска будутъ охранять желѣз-
ныя дороги; но нечего ломать комедій: шила въ мѣшкѣ не утаишь – румынскаго
штыка вы тоже не утаите. Указываютъ почему-то, что евреи противъ ввода румын-
скихъ войскъ. Мы подходимъ, должны сказать, къ этому не съ точки зрѣнія націо-
нальности, а съ точки зрѣнія единства Россійской Республики7. Мы исходимъ изъ
реальныхъ соображеній: если придутъ румынскія войска, то нѣтъ письменныхъ
договороъ и нѣтъ гарантій, что это будетъ носить характеръ временной оккупаціи.
При тѣхъ условіяхъ, при которыхъ заключенъ будетъ миръ, интересы Россіи
будутъ сброшены со счетовъ и, когда будутъ говорить о компенсаціи, то Румынія ея
потребуетъ, и ей дадутъ лакомый кусокъ. И, каковы бы ни были завѣренія англій-
скаго и французскаго консуловъ, нужно все-таки учитывать реальное соотношеніе
силъ, складывающееся такъ, что Бессарабія не останется въ предѣлахъ Россійской
Республики, а румынскаго феодальнаго короля. Я спрашиваю крестьянъ, дума-
ютъ ли они о рѣшеніи послѣ этого аграрнаго вопроса въ духѣ революціи? Но насъ
спросятъ, кто же сегодня отстоитъ насъ? Мы, соціалисты, не можемъ уложить все
въ рамки сегоднящняго дня, а думаемъ объ историческомъ „завтра”. Большевики
уйдутъ, а Россія останется. Пусть сегодняшній день будетъ ужасенъ, но онъ уйдетъ,
и Россія будетъ жива. Мы протестуемъ противъ тѣхъ шаговъ, которые предприни-
маются для ввода румынскихъ войскъ. Но, даже если бы говорить исключительно о
сегодняшнемъ днѣ, то Румынія не спасетъ, а погубитъ. Не надо играть въ страусовую
политику. И, если мы всѣ отъ лѣваго до праваго крыла здѣсь попросимъ о помощи,
то и тогда не надо забывать, что такая помощь, какую здѣсь предлагаютъ, вызоветъ
гражданскую войну, кровавую бойню. Какъ бы мы ни хотѣли предотвратить это, но
это будетъ, она не минуема. /Съ мѣста: „Вы этого хотите”/. – Гринфельдъ: – Я считаю
лишнимъ отвѣтить на это. И въ этой кровавой зарѣ8, – продолжаетъ ораторша, –
которая произойдетъ, погибнетъ все, и вы ничего не спасете. И я спрашиваю, было
ли сдѣлано генеральными директорами все исчерпывающее? Сфатулъ Цэрій дума-
етъ, что всѣ великорусскія части болшевистскія. Но нѣтъ. Можно было найти рус-
скихъ солдатъ, не зараженныхъ большевизмомъ. Призовите ихъ къ порядку, и они
244
прійдутъ. Вы не смѣете говорить, что вся русская армія – сбродъ. Нельзя все возла-
гать на Щербачева, что онъ спасетъ насъ. Пусть будутъ, какія угодно войска, только
не румынскія. Пусть Сфатулъ Цэрій не беретъ на себя отвѣтственности на непри-
косновенность Республики и заявитъ, что румынскихъ войскъ не должно быть».
Слово беретъ премьеръ Ерханъ и говоритъ: «Я надѣялся, что съ этой кафедры
не раздастся обвиненія по нашему адресу въ томъ видѣ, въ какомъ оно было бро-
шено намъ предыдущей ораторшей, но единственное утѣшеніе въ томъ, что это
болтовня наивнаго политическаго ребенка».
Предсѣдатель энергично призываетъ оратора къ порядку и проситъ его не
употреблять такихъ выраженій.
Ораторъ продолжаетъ: «Я не понимаю устройства головного аппарата ора-
торши: сначала утверждать, что соціалисты довѣряютъ честности нашихъ союзни-
ковъ, а потомъ не довѣряютъ Англіи и Франціи. Я думаю, что все это происходитъ
оттого, что мы разсуждаемъ не такъ, какъ былъ поставленъ вопросъ директорами.
Когда говорятъ о румынскихъ войскахъ, то только въ этомъ смыслѣ. Приписыва-
емаго мнѣ ораторшей я не говорилъ, а заявлялъ и теперь повторяю, что позиція
соціалистическихъ партій ложна и указываю на слѣдующія фактическія неточно-
сти, приводившіяся соціалистическими партіями. Когда въ городѣ почувствова-
лась возможность безпорядковъ, мы обратились къ Украинѣ, и намъ обѣщано было
3 эшелона, но ихъ до сихъ поръ еще нѣтъ. Вы обращались къ исторіи и сдѣлали
анализъ положенія нашего края и вы считаете, что ликвидація соціальной борьбы
въ первомъ этапѣ. Вы ошибаетесь и увѣряю Васъ, что далеко нѣтъ. Крестьянство
стоитъ на пути въ другомъ направленіи отъ соціализма и, если мы оставимъ кре-
стьянство въ такомъ положеніи, то ни одной реформы не проведемъ. Даже тѣ пред-
ставители общественно-политическихъ группъ, которые съ этимъ положеніемъ не
согласны, не могутъ ни слова сказать крестьянамъ, и послѣднихъ надо подготов-
лять къ реформѣ. У насъ тоже самое было, что во Франціи, но въ еще болѣе ужас-
ной формѣ. Вы призываете насъ къ спокойному философствованію и къ отысканію
философскаго камня, но вы его не отыщете, т.к. волна докатится до васъ. Ставка
обѣщала намъ силы. Имѣются свѣдѣнія, что идутъ къ намъ сербскія и польскія
арміи и можно, слѣдовательно, использовать всѣ силы. Мы не должны закрывать
глазъ на происходящее. Въ Кишиневѣ есть штабъ большевиковъ, желающій захва-
тить власть на фронтѣ, и съ этимъ надо считаться. Что же касается резолюцій дру-
гихъ группъ, то резолюціи не охватили всѣхъ сторонъ и все вращается вокругъ
фокуса – румынскія войска. Намъ представители иностранныхъ державъ сказали,
что дѣлаютъ все, чтобы румынскія войска не были приглашены. Упреки, бросаемые
совѣту генеральныхъ директоровъ, неосновательны, и напрасно намъ бросаютъ
всевозможныя обвиненія. Будетъ время, когда мы будемъ мощной организаціей, а
до того момента необходимо найти выходъ изъ создавшагося положенія. Получена
сегодня лишь телеграмма Кагульскаго комиссара, требующаго ввода румынскихъ
войскъ. А комиссаръ этотъ простой народный учитель, честный человѣкъ и весьма
популярный среди населенія. Оргѣевскій комиссаръ также сообщаетъ объ огром-
номъ несчастьи; о томъ же заявляетъ и Бѣлецкій комиссаръ. Рѣчь идетъ о реали-
заціи силъ». Ораторъ въ концѣ заявляетъ: «Я прошу у ораторши извиненія; я въ
началѣ рѣчи рѣзко и, можетъ быть, грубо возразилъ ей. Я долженъ сказать, что мнѣ
приходится часто извиняться предъ предствителями иностранныхъ державъ, то
за грубость солдатъ, оскорбившихъ ихъ, то за другое и невольно срывается иногда
слово. Итакъ я предлагаю собранію отвѣтить на вопросъ: какого характера должна
быть гарантія и каковы должны быть условія займа?»
245
 Слово беретъ В.И. Гринфельдъ: – Я взялъ слово для того, чтобы выяснить пози-
цію соціалистическихъ фракцій въ Сфатулъ Цэрій и выяснить линію ихъ пове-
денія въ отвѣтъ на заявленіе предсѣдателя Совѣта Директоровъ. Нашъ премьеръ
упростилъ вопросъ. Намъ сказали: Бессарабія разорена, она гибнетъ и превраща-
ется въ пустыню. Намъ нужны иноземныя войска, чтобы водворить порядокъ, а
наши союзники французы и англичане дадутъ намъ оффиціальное заявленіе, что
никто не посягнетъ на автономію Бессарабіи. Для меня же вопросъ сложнѣе и тра-
гичнѣе. Я думаю, что на территоріи Молдавской Республики сейчасъ разыгрыва-
ются событія въ сложномъ и запутанномъ международномъ масштабѣ.
Здѣсь произойдетъ тоже, что на Балканахъ, насъ хотятъ втянуть въ неясную
еще, но уже вырисовывающуюся политику «большихъ дѣлъ». Не изъ чувства
чести, не изъ любви къ намъ обѣщаетъ Франція Бессарабіи деньги и не во имя
порядка и чуткости къ нашему горю хотятъ послать намъ румынскія войска. На
рынкѣ международнаго имперіализма честь, достоинство, порядокъ – все пере-
чеканивается въ звонкую золотую монету. Русская рента, закладные листы дво-
рянскаго и крестьянскаго банковъ, всѣ эти цѣнности котированы на французской
биржѣ, и французскій буржуа хочетъ спасти не честь республиканской Франціи
въ Бессарабіи, а свои деньги, свои капиталы. И, если бы вы положили на одну
чашку вѣсовъ честь, на другую – ренту и закладные листы, то, кто усомнится, что
вторая чашка вѣсовъ перевѣсила бы. Да, вы говорили устами премьера о чести –
вы говорите, что вѣрите въ честь нашихъ союзниковъ, но почему же вы потеряли
собственную честь? /Шумъ/. Да, вы ее потеряли. Если вы только мѣсяцъ назадъ
провозгласили торжественно свое самоопредѣленіе и клялись въ вѣрности сво-
бодѣ и обѣщали умереть за честь и достоинство своей республики, то неужели вы
думаете, что эту честь, эту свободу можно защищать штыками чужеземцевъ? Вводъ
иноземныхъ войскъ, говорите Вы, продиктованъ вопросами порядка. Трехмил-
ліонное населеніе не можетъ справиться съ анархіей и погромами? А справиться
съ анархіей сумѣетъ иноземецъ? Но вводъ иностранныхъ войскъ не продиктованъ
вопросами порядка, а тѣмъ же, о чемъ я говорилъ – союзникамъ нужно рѣшить
аграрный вопросъ не въ духѣ Деклараціи Сфатулъ Цэрій и не въ духѣ россійской
революціи, а такъ, какъ вопросъ этотъ рѣшенъ въ феодальной Румыніи. Тогда
будутъ спасены французскіе и иные буржуи. Но зачѣмъ же вы ссылаетесь все же на
Декларацію? Разорвите ее, сожгите и пепелъ разсѣйте по воздуху. Тогда это будетъ
ясно, послѣдовательно и честно. Но не скажутъ Вамъ спасибо крестьяне и молдав-
скій народъ, тотъ, что не въ Сфатулъ Цэрій, а внѣ его.
А въ какомъ духѣ нашъ Директоріатъ собирается разрѣшить аграрный
вопросъ, для меня ясно. Нашъ премьеръ сказалъ, что далеко нашимъ крестьянамъ
до соціализма. Вы хотите вводить соціализмъ и разрѣшить аграрный вопросъ при
содѣйствіи иноземныхъ штыковъ. Такъ не борятся за соціализмъ, такъ не разрѣ-
шаютъ аграрнаго вопроса». /Въ залѣ поднимается шумъ, слышны голоса: «Поза-
ботьтесь о себѣ, а не о крестьянахъ». – «Благодѣтели нашлись»/.
Гринфельдъ: – Очень трудно говорить въ такой враждебной атмосферѣ.
Буздуганъ съ мѣста: – Вы не хотите Деклараціи.
Гринфельдъ: – Зачѣмъ эти газетные выкрики?
Деп. Бажбеукъ-Меликовъ удивляется, какъ можно оскорблять честь союзни-
ковъ и говоритъ: «Мы боялись призрака контръ-революціи и благодаря этому мы
прогадали революцію. Мы проигрываемъ русскую свободу и позвольте защищать
ее такъ, какъ мы ее понимаемъ».
Вносится и принимается предложеніе прекратить пренія.
246
 Голосуется резолюція Молдавскаго Блока, которая принимается большин-
ствомъ 38 голосовъ противъ 7, при 8 воздержавшихся. Резолюція соціалистиче-
скихъ партій принимается 9 противъ 39 и 4 воздержавшихся и, наконецъ, резо-
люція меньшинствъ /болгары, гагаузы, поляки, армяне и нѣмцы/, принимается
большинствомъ 37 противъ 7, при 6 воздержавшихся.
Вторичная баллотировка даетъ слѣдующія результаты: резолюція Молдав-
скаго Блока принимается 27 противъ 11 при 20 воздержавшихся, а резолюція
меньшинствъ 40 противъ 8, при 9 воздержавшихся. Такимъ образомъ, въ основу
берется резолюція меньшинствъ9.
Засѣданіе закрывается въ 3 часа дня.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, ff. 148–154]

Note și comentarii

1 În ziar se vorbește despre „introducerea trupelor străine”, deci nu românești: Sfatul Țării,
30 decembrie 1917.
2 Vezi pr.-v. 21, nota 4.
3 Astfel, aceste partide își exprimă foarte clar orientarea spre Rusia și atitudinea manifest anti-
românească.
4 Astfel, partidele socialiste, mai bine zis, minoritare, declarau, împreună cu Sovietele bolșevice din
Chișinău, ultimatum Sfatului Țării.
5 Se pare că agravarea crizei politice începuse să ducă la cristalizarea în Parlament a două fracți-
uni de opoziție în raport cu Blocul Moldovenesc – cea a partidelor socialiste, aproape toate evre-
iești, din care făceau parte, paradoxal, și ucrainenii, și cea a celorlalte minorități, care își ziceau
minorități propriu-zise (fără ucraineni): bulgari, găgăuzi, polonezi, germani și armeni. Totuși, așa
cum se vede din pr.-v. 23, la sfîrșitul anului 1917 deputații alcătuiau doar două grupuri care erau
considerate, oficial, drept fracțiuni parlamentare.
6 În informaţia publicată în ziar despre ședinţa respectivă din 20 decembrie 1917 a SŢ nu se spune
nimic despre trupele române. E posibil ca acest fapt să fi fost menţionat în partea a doua a ședinţei,
cea secretă, despre care însă nu s-a scris nimic. Mențiunea din documentul de față arată că o astfel
de intenție exista de mai multă vreme, în orice caz, era anterioară datei de 20 decembrie, fapt con-
firmat și de alte surse: V.H. Berthelat, p. 289.
7 Evident că deputații care aveau un astfel de crez nu urmăreau să apere și să consolideze Republica
Democratică Moldovenească și să contribuie la afirmarea organelor puterii ei de stat, ba dimpo-
trivă, susțineau deschis, așa cum făcea de astă dată Nadejda Grinfeld, că Basarabia rămînea parte
inseparabilă a Rusiei. De altfel, din cuvîntarea acestei vorbitoare se vede clar că pentru ea și părta-
șii săi Sfatul Țării era o instituție complet străină.
8 În textul din ziar, în locul acestui cuvînt, se află «свара», adică ceartă, gîlceavă, ceea ce core-
spunde mai bine sensului celor susținute de vorbitoare: Ibidem.
9 După acest cuvînt, relatarea din ziar a referentului continuă astfel: „care exprimă încredere în
Consiliul Directorilor Generali și care e de acord cu introducerea, în caz de necesitate extremă, a
trupelor străine, avînd garanția aliaților de neamestec în treburile interne ale republicii moldove-
nești”: Ibidem. În general însă, cu excepția cîtorva deosebiri minore, textul din ziar este aproape
identic cu procesul-verbal din arhivă.

247
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 29-го декабря 1917 года № 23

Засѣданіе открывается въ 9 час. вечера подъ предсѣдательствомъ Инкульца и

при слѣдующемъ составѣ Президіума: 1 товарищѣ предсѣдателя Матвѣйчукѣ, 2 това-
рищѣ предсѣдателя Халиппѣ и секретаряхъ: Епури, Мисирковѣ и Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Вопросъ объ отношеніи къ Украинѣ и посылкѣ мирныхъ делегатовъ на Брест-
скую конференцію.

Предсѣдатель оглашаетъ привѣтственную телеграмму гласныхъ Бравичской

волости: «Собраніе гласныхъ Бравичской волости, узнавъ отъ своего предсѣда-
теля объ образованіи Сфатулъ Цэрій, Высшаго органа управленія въ Бессарабіи,
шлетъ ему наилучшія пожеланія въ дѣлѣ управленія, выражаетъ преданность и
полную готовность слѣдовать его распоряженіямъ. Предсѣдатель Мущинскій»,
а затѣмъ телеграмму Болотинскаго волостного собранія: «Первое Болотинское
волостное земское собраніе горячо привѣтствуетъ Парламентъ Молдавской
Республики, видя въ немъ начало осуществленія всѣхъ чаяній братски соединен-
ныхъ народовъ Молдавской Республики по внесенію въ странѣ порядка и созыва
Учредительнаго Собранія Молдавіи для окончательнаго устроенія Республики
на демократическихъ принципахъ. Предсѣдатель Собранія Скобіола».
Слово получаетъ предсѣдатель Совѣта Генеральныхъ Директоровъ
П.В. Ерханъ, который говоритъ слѣдующее: «На фонѣ политической жизни всей
Россійской Республики, когда поднялась туча междоусобицъ въ центрѣ прави-
тельства, Украина стала на позицію, на которой мы стоимъ теперь, и въ вопросѣ о
центральномъ правительствѣ1 и о заключеніи мира она играетъ доминирующую
роль. Въ то время, когда иниціатива мирныхъ переговоровъ принадлежитъ вла-
сти народныхъ комиссаровъ2 , всѣ переговоры дальнѣйшіе принадлежатъ Украинѣ
и въ вопросѣ о строительствѣ жизни государственной и мирѣ Украина является
руководительницей. Въ настоящее время въ связи съ предложеніемъ, сдѣланнымъ
Украиной, предстоитъ обсудить намъ вопросъ о делегаціи въ Кіевъ и о делегаціи
на предварительную мирную конференцію въ Брестъ3. – Вамъ уже извѣстно, что
предполагается отъ имени Сфатулъ Цэрій и правительства послать делегацію на
Украину и рекомендую стать на ту позицію, на которую стала Украина въ отно-
шеніи Центральнаго Правительства; это правительство должно пользоваться
довѣріемъ всѣхъ народовъ и правительст[въ] опредѣлившихся на территоріи Рос-
сіи. Наша делегація должна заявить, что мы не допустимъ вмѣшательства въ наши
дѣла и что сразу осуществить общечеловѣческіе и міровые интересы, оставивъ
позади интересы націй, невозможно.
Нужно войти въ связь съ делегаціями, которыя будутъ посланы отъ Россіи,
чтобы всѣмъ сообща взяться за дѣло мира и Учредительнаго Собранія. Для орга-
низаціи делегаціи на Украину и конференцію мы должны пойти по другому пути,
чѣмъ Украина. Мы сможемъ послать свои делегаціи, чтобы завязать взаимоотно-
шенія съ Украиной, и эти делегаціи должны выдвинуть нашъ краевой вопросъ въ
связи съ демобилизаціей и фронтомъ. Мы должны потребовать отъ Украины и
248
народнаго правительства4 охраны отъ разгрома, иначе мы будемъ переживать то
состояніе, которое переживали въ дни засѣданій, когда нельзя было найти выхода
изъ тупика». Указавъ еще на основныя задачи делегаціи, ораторъ заключаетъ:
«Делегація должна коснуться вопроса о территоріи, и эта сторона не должна быть
позабыта иначе могутъ возникнуть осложненія и недоразумѣнія и, наконецъ,
рѣшить вопросъ о представительствѣ въ Радѣ отъ украинскаго населенія нашей
республики, т.к. вопросъ этотъ связанъ съ приглашеніемъ въ Украину представи-
теля отъ Молдавской Республики5».
Деп. Прахницкій заявляетъ отъ имени молдавскаго національнаго блока:
«Сегодня намъ предстоитъ случай еще разъ открыть свое лицо, смотримъ ли мы на
Прутъ или на Днѣстръ. Національный блокъ6 свой взоръ устремляетъ на Днѣстръ
и прошу помнить, что только направо». /Деп. Курдиновскій съ мѣста: «Откуда
если смотрѣть?» – «Съ юга» – говоритъ ораторъ/. «Наша Декларація, – про-
должаетъ ораторъ, – осталась документомъ мало убѣдительнымъ, хотя тамъ ясно
говорилось о тѣсномъ единеніи съ Россіей. Къ сожалѣнію, слова эти были забыты,
и Декларація, не смотря на всѣ ея ясности, стала, какъ это ни странно, теоремой.
Сегодня національный блокъ еще разъ, и въ послѣдній разъ, заявляетъ, что его
оріентація останется навсегда съ Россійской демократической республикой и что
другой оріентаціи онъ не допуститъ7. И только черезъ трупы депутатовъ Сфатулъ
Цэрій возможна будетъ другая оріентація. Полное единеніе съ Украинской Радой
и съ ней одной только. Она будетъ идти съ нами рука объ руку и гарантируетъ пол-
ную защиту отъ посягательствъ на нашу Республику. Ея условія для насъ вполнѣ
пріемлемы, и мы должны быть въ полномъ съ ней контактѣ во всѣхъ вопросахъ.
Мирная конференція въ Брестѣ – рисунокъ изъ Сатирикона и, пока не будетъ пред-
ставительства отъ Украины, нѣтъ, слѣдовательно, федеративной Россіи на конфе-
ренціи. И Рада вполнѣ основательно требуетъ представительства отъ всѣхъ авто-
номныхъ единицъ. Но есть еще тяжелый вопросъ: перемиріе заключено, и фронтъ
перенесенъ на территорію Молдавской Республики. Возможно, что часть Украины
пострадаетъ, но Молдавская Республика безусловно пострадаетъ вся отъ демо-
билизаціи. На это надо обратить вниманіе, и Украина должна доказать, что доку-
ментъ, здѣсь оглашенный, не есть лоскуточекъ бумаги, а искреннее желаніе быть
съ нами, и мы должны потребовать доказательства ея желанія помочь намъ изба-
виться отъ всего того, что у насъ происходитъ. Делегаты Сфатулъ Цэрій должны
поставить условія: разговоры, писанія и рукопожатія своимъ порядкомъ, а пока
пусть присылаютъ войско: кромѣ 4 листковъ нужны еще 4 хорошія дивизіи». Въ
заключеніе ораторъ проситъ помнить, что всѣ взоры устремлены на единую Рос-
сійскую Республику. /Аплодисменты/.
Директоръ по внутреннимъ дѣламъ В.Г. Кристи заявляетъ: «Я былъ въ числѣ
тѣхъ, которые не по своей собственной иниціативѣ, а по уполномочію Совѣта
Генеральныхъ Директоровъ, ѣздили въ Яссы и долженъ сказать, прежде всего, что
тѣ переговоры и обязательства, къ которымъ должна прійти делегація и ея един-
ственная задача – оріентація на Днѣстръ съ единой демократической федератив-
ной Россійской Республикой. И скажу, пока мы здѣсь, другой оріентаціи быть не
можетъ, поэтому я бы сказалъ, что необходимо соглашеніе съ Радой и, вступивши
въ союзъ съ Украиной на равныхъ федеративныхъ началахъ, потребовать конкрет-
ныхъ, реальныхъ доказательствъ, о которыхъ говорилъ представитель молдав-
скаго національнаго блока. Вопросъ о тѣсной нашей связи съ Украиной является
сейчасъ кардинальнымъ и чрезвычайно важнымъ». Въ дальнѣйшемъ ораторъ,
249
развивая свою мысль, говоритъ, что мы должны быть въ тѣсномъ единеніи съ
нашими вѣрными доблестными союзниками.
Деп. Халиппа заявляетъ: «Насъ вѣчно обвиняютъ въ томъ, что у Сфатулъ
Цэрій румынская оріентація, что большинство его косится за Прутъ. Эта мысль
повторяется на всѣ лады. Враги Сфатулъ Цэрій ее желаютъ исползовать для того,
чтобы разсорить народныя массы съ краевымъ органомъ и тѣмъ самымъ поло-
жить конецъ тѣмъ начинаніямъ мѣстной краевой политики, которая направлена
на то, чтобы использовать мѣстныя силы на устройство края, для процвѣтанія
его. Между тѣмъ мысль о томъ, что Сфатулъ Цэрій имѣетъ румынскую оріентацію
совершенно не соотвѣтствуетъ дѣйствительности. Въ самомъ началѣ своихъ работъ
уже Сфатулъ Цэрій заявилъ, что онъ не мыслитъ Бессарабію въ иной связи, чѣмъ
съ Россійской Федеративной Республикой. Нынѣ Сфатулъ Цэрій дѣлаетъ первый
шагъ къ созданію этой связи. Сфатулъ Цэрій рѣшилъ послать свою делегацію на
Украину для участія въ работахъ по созданію русскаго федеративнаго правитель-
ства. Общероссійская федеративная оріентація является единственно пріемлемой
для насъ; Россія велика и ея просторъ открываетъ широкія перспективы для эко-
номическаго развитія нашей Молдавской Республики. Кромѣ того между нашей
страной и Россіей за 100 лѣтній періодъ совмѣстной жизни создались неразрывныя
связи. Вотъ почему взглядъ на востокъ является болѣе естественнымъ для нашихъ
массъ. Объ этомъ мы заявляемъ еще разъ для свѣдѣнія всѣхъ, дабы прекратились
наконецъ злостные слухи о румынской оріентаціи. /Аплодисменты/.
Деп. Н.Е. Гринфельдъ спрашиваетъ, имѣются ли офиціальныя свѣдѣнія въ
Совѣтѣ Генеральныхъ Директоровъ объ отношеніи Англіи и Франціи къ Украинѣ
и дѣйствительно ли Украина въ контактѣ съ союзниками. Предсѣдатель отвѣчаетъ
на этотъ вопросъ утвердительно.
«По пословицѣ утро вечера мудреннѣе, – продолжаетъ ораторша, – но здѣсь
оказывается, что вечеръ мудреннѣе утра. Я выражаю горячее удовлетвореніе по
поводу услышаннаго, и мы выдвигаемъ одно главное положеніе, чтобы всѣ планы
и шаги были ясны, чтобы не истолковать козырь въ другую сторону. Мы, соціа-
листическій блокъ, настаиваемъ, чтобы охрана Бессарабіи была вручена Укра-
инѣ и былъ бы заключенъ договоръ, въ которомъ было бы ясно сказано, что здѣсь
румынскихъ войскъ не будетъ. Мы желаемъ, чтобы слова были претворены въ дѣло
и carte blanche была сужена въ сторону Румыніи и расширена въ сторону Украины.
Принципіально мы за посылку делегаціи, но она должна принять во вниманіе, что
окончательная ратификація мирныхъ переговоровъ принадлежитъ учредитель-
ному собранію8. Мы ставимъ делегаціи основную задачу – добиваться признанія
необходимости скорѣйшаго во имя сохраненія цѣлости и единства Россіи созыва
Учредительнаго Собранія, – державнаго хозяина Русской земли».
Деп. Гафенко: – Г.г. депутаты! Не съ сегодняшняго или вчерашняго дня гово-
римъ мы о томъ, чего хотимъ и за что боремся, а стали говорить съ тѣхъ поръ, какъ
организовались. Мы не желаемъ другого и не боремся за другое, кромѣ какъ за
право и свѣтъ для нашего бессарабскаго народа. Враги же наши, не имѣя права оста-
навливать начатую нами борьбу, стали ложить на насъ печать сепаратистовъ, говоря,
что мы желаемъ присоединить Бессарабію къ Румыніи. /Съ мѣста: «Ложъ»/. Оста-
новлюсь немного на словахъ Н.Е. Гринфельдъ. Она говоритъ, что мы, если нужда-
емся въ помощи, можемъ получить эту помощь отъ украинцевъ. Я бы спросилъ
мадамъ Гринфельдъ, кѣмъ защищаются украинцы? Только украинцами? Никогда.
Они защищаютъ свою страну, кѣмъ хотятъ и тѣми, кто хочетъ оказать ей помощь.
250
 Помогаютъ ей и чехи, и поляки изъ Галиціи, и румыны изъ Трансильваніи
и Буковины. Послѣдніе попали въ Россію въ качествѣ плѣнниковъ, записались
добровольцами, часть изъ нихъ проливаетъ свою кровь на Румынскомъ Фронтѣ
въ борьбѣ со своими угнетателями австрійцами, другая часть находится въ Кіевѣ,
несутъ службу украинцамъ, не получая ничего, кромѣ пищи и одежды. Тран-
сильванцы хотѣли бы помочь намъ въ борьбѣ съ анархіей, – какъ братьямъ по
крови, а не украинцамъ, которые не такъ нуждаются, а Гринфельдъ говоритъ съ
этой кафедры, чтобы мы взяли на помощь, кого хотимъ со всего свѣта, только не
румынъ. Г.г. депутаты! Что это означаетъ? Это означаетъ, что деп. Гринфельдъ
«разрѣшаетъ» намъ призвать китайцевъ, японцевъ для защиты нашихъ правъ,
только не звать, не привозить братьевъ нашихъ.
Это для насъ, молдаванъ, кровная обида, это очень прискорбно. Депутатка
Гринфельдъ боится румынскаго войска. Не бойтесь, г. Гринфельдъ, румынскія
войска не оставятъ окопы для оккупаціи Бессарабіи, какъ оставляютъ окопы
нѣкоторыя изъ нашихъ русскихъ частей. Румынскія войска сегодня не въ состо-
яніи защищаться отъ германцевъ и отъ анархіи, творимой въ тылу у нихъ нашими
русскими войсками. Они больше насъ крови пролили и у нихъ нѣтъ желанія
защищать насъ или оккупировать Бессарабію, какъ говоритъ г. Гринфельдъ. Мы и
не просимъ румынскихъ войскъ. Мы хотимъ защищать нашу Республику нашими
бессарабскими войсками, тѣми, кто родился здѣсь, но въ виду того, что солдаты
молдаване не захотѣли оставить позиціи и бѣжать домой, какъ это дѣлаютъ другіе,
въ виду того, что солдаты-молдаване на фронтахъ, – мы не имѣемъ силъ охранять
желѣзныя дороги, хлѣбные склады и вообще молдавскую республику и принуж-
дены пользоваться чужими войсками: сербами, поляками, но это не означаетъ, что
мы желаемъ, идти съ ними, т.е. присоединиться къ нимъ, точно также не означа-
етъ, что, если у насъ будутъ использованы трансильванскіе румыны, – «мы смо-
тримъ на Прутъ», какъ это кажется г. Гринфельдъ. Еще г.г. депутаты, за все время
пребыванія моего въ этомъ Парламентѣ г. Гринфельдъ говоритъ отъ имени соціа-
листовъ. Я бы спросилъ г. Гринфельдъ, согласилась бы она, что бы мы «соціализи-
ровали» капиталы, которыми владѣютъ соціалисты, вродѣ г. Н. Гринфельдъ.
Я думаю, что эти соціалисты, вродѣ послѣдней, не говорили бы, что они соціа-
листы, а говорили бы, что они кадеты, да еще 1-го разряда.
Съ краткой рѣчью выступаетъ деп. Чижевскій, который говоритъ о задачахъ
делегаціи.
Предсѣдатель заявляетъ, что делегація, по предложенію молдавскаго блока,
должна состоять изъ 4 лицъ по слѣдующей конструкціи: 2 отъ блока, 1 отъ про-
чихъ національностей9 и 1 отъ Совѣта Генеральныхъ Директоровъ.
Предсѣдатель спрашиваетъ, нѣтъ ли возраженій противъ такой конструкціи.
Деп. Н. Гринфельдъ указываетъ, что искусственное дѣленіе состава делегаціи
по національностямъ не выдерживаетъ критики, т.к. можетъ возникнуть разго-
воръ о шовинизмѣ.
Деп. Буздуганъ съ мѣста: «Шовинизмъ отошелъ въ область преданій».
Гринфельдъ: «Шовинизмъ цвѣтетъ пышнымъ цвѣтомъ, а для соціалъ-демо-
кратовъ онъ, дѣйствительно, отошелъ въ область преданій».
Ораторша предлагаетъ держаться при рѣшеніи затронутаго вопроса полити-
ческой группировки, что также въ интересахъ общегосударственныхъ.
Деп. Мисирковъ не согласенъ съ предыдущей ораторшей.
Деп. Бурьяновъ говоритъ, что молдавскій блокъ состоитъ только изъ соціалистовъ.
251
 Деп. Кодрянъ10 взявъ слово, всходитъ на трибуну и спрашиваетъ, обращаясь
къ деп. Гринфельдъ: – Я – крестьянинъ-пахарь и хотѣлъ бы знать, какой годовой
доходъ надо имѣть, чтобы записываться въ соціалистическія партіи.
Некоторые изъ блока аплодируютъ депутату.
Предсѣдатель призываетъ депутата къ порядку и предлагаетъ аплодировав-
шимъ успокоиться.
Деп. Гринфельдъ заявляетъ: «Я обращаю вниманіе на то, что „соціалисты”
/указываетъ на скамьи аплодировавшихъ/ аплодировали на хулиганскую выходку
деп. Кодряна».
Предсѣдатель: – Я васъ попрошу не употреблять такихъ выраженій.
Деп. Н. Гринфельдъ: – Я сознательно подчеркиваю сказанное мною.
Предсѣдатель ставитъ на видъ деп. Кодряну неумѣстность его выраженій въ
Парламентѣ и, указывая на недостойность поведенія аплодировавшихъ, гово-
ритъ: «Соціализмъ – святыня наша и нельзя такъ къ сему относиться».
Послѣ словъ Предсѣдателя на трибуну всходитъ деп. Гринфельдъ11 и заявля-
етъ отъ имени соціалистическихъ партій, что онѣ не будутъ участвовать въ голо-
сованіи по двумъ мотивамъ: не дали возможности участвовать въ рѣшеніи столь
важнаго вопроса партіямъ, представляющимъ собой теченіе всѣхъ соціалистиче-
скихъ оттѣнковъ въ Кишиневѣ и кромѣ того не реагировали должнымъ образомъ
на недостойную выходку Кодряна.
Не успѣлъ ораторъ вымолвить послѣдняго слова, какъ деп. Буздуганъ крик-
нулъ по направленію оратора: «Стотысячные соціалисты!»
Предсѣдатель заявляетъ, что были аплодисменты отъ отдѣльныхъ лицъ, но не
отъ Сфатулъ Цэрій.
Гринфельдъ: – Мы не упрекаемъ Сфатулъ Цэрій.
Тогда Буздуганъ вторично кникнулъ: «Cтотысячные соціалисты!»
Гринфельдъ: – Я хочу отвѣтить этому субъекту, который не даетъ намъ покоя
и… При этихъ словахъ поднимается шумъ. Слышны голоса: «позоръ», «вамъ
здѣсь не мѣсто», «долой съ кафедры», «что это» и начался стукъ по партамъ.
Ораторъ сходитъ съ трибуны весь блѣдный, не имѣя возможности продолжать
говорить при создавшейся обстановкѣ. Предсѣдатель пытается водворить поря-
докъ, но тщетно, правое крыло стучитъ и шумитъ; въ публикѣ возгласы и крики:
«протестуемъ противъ этого», «это безобразіе».
Деп. Гринфельдъ заявляетъ: «Мы не можемъ оставаться въ этой атмосферѣ и
уходимъ».
Еврейская группа и часть публики покидаютъ залъ.12
Депутаты нервничаютъ. Настроеніе напряженное.
Предсѣдатель объявляетъ перерывъ на 15 минутъ.
По возобновленіи засѣданія предсѣдательствующій баллотируетъ предло-
женіе молдавскаго блока о составѣ делегаціи. Большинствомъ 51 противъ 4 пред-
ложеніе принимается; прочія предложенія отвергаются.
Избранными оказываются: И.К. Инкулецъ и капитанъ Кателій, а отъ мень-
шинствъ /украинцевъ, болгаръ, нѣмцевъ и поляковъ/ – деп. Мисирковъ.
Послѣ избранія делегаціи премьеръ предлагаетъ слѣдующіе основные пун-
кты резолюціи, которой должны держаться делегаты въ своихъ переговорахъ съ
Радой. 1 п. трактуетъ о войнѣ и мирѣ. Въ этомъ отношеніи Сфатулъ Цэрій прини-
маетъ принципы, положенные въ основаніи ноты Украины отъ 11 декабря 1917 г.;
2 п. поручаетъ делегатамъ заключить договоръ съ Украиной по вопросамъ поли-
тическимъ, территоріальнымъ, экономическимъ, національнымъ, военнымъ и
252
финансовымъ; 3 п. вмѣняетъ делегатамъ въ обязанность присоединиться къ требо-
ваніямъ украинскаго правительства, чтобы всероссійское правительство13 счита-
лось съ волей всѣхъ населяющихъ Россію націй и поручаетъ засвидѣтельствовать,
что Молдавская Народная Республика будетъ отстаивать Всероссійское Учреди-
тельное Собраніе; 4 п. поручаетъ делегатамъ въ первую очередь потребовать отъ
Украины реальныхъ силъ для спасенія Молдавской Народной Республики отъ раз-
грома и 5 п. предлагаетъ делегатамъ въ частномъ разговорѣ урегулировать вопросъ
о представительствѣ Молдавской Народной Республики въ Украинской Радѣ14.
Основные пункты резолюціи собраніемъ принимаются.
Съ внѣочереднымъ заявленіемъ выступаетъ предсѣдатель Совѣта Генераль-
ныхъ Директоровъ П.В. Ерханъ.
Въ связи съ разыгравшимся комическимъ, можно сказать, инцидентомъ, я хочу
заявить о взглядахъ молдавскаго блока на соціалистическое ученіе, на соціальныя
проблемы и на носителей этого ученія. Мы вѣримъ въ святыя истины соціализма
и исповѣдуемъ въ своей душѣ, какъ святыя истины нашей вѣры. Только жизнь,
построенная на этомъ ученіи, дастъ торжество соціализму и не будетъ вражды
между націями. Но мы знаемъ, что святыя слова евангелія и соціализма прини-
маютъ другой смыслъ, когда ихъ проводятъ люди съ грязными руками. Поэтому,
когда носителями соціализма являются люди, принадлежащіе къ буржуазнымъ
кругамъ съ карманами, наполненными золотомъ, и руками, запачканными мѣдью,
они пачкаютъ соціализмъ. /Аплодисменты/.
Если соціалистъ выступаетъ на арену борьбы, то долженъ жить своимъ тру-
домъ. Пусть онъ живетъ, какъ труженникъ, и мы не будемъ бросать упрековъ.
Человѣческой природѣ трудно себя побороть; это я знаю; но это все-таки необ-
ходимо во имя торжества соціализма. Если мы увидимъ въ рядахъ своихъ това-
рищей на этихъ скамьяхъ настоящихъ соціалистовъ, то тогда будетъ возможна
совмѣстная борьба, правда, тяжелая: отъ соціализаціи сельскихъ имуществъ, до
соціализаціи въ городахъ. И кажется страннымъ, когда коммерческій соціализмъ
выступаетъ на защиту истиннаго соціализма.
Деп. Алистаръ: – Какъ врачъ психіатръ я вижу, что они желаютъ всего своей
націи, а не молдаванамъ и хотя они проповѣдуютъ теорію соціализма, но больше
любятъ свою націю15. Въ дальнѣйшемъ ораторша Алистаръ развиваетъ мысль въ
томъ же направленіи.
Послѣ деп. Алистаръ дѣлаетъ заявленіе предсѣдатель И.К. Инкулецъ. Онъ
говоритъ: Съ прискорбіемъ отмѣчаю сегодняшній непріятный инцидентъ и
отношу его къ невыдержанности товарищей-соціалистовъ. Отдѣльные выкрики
особо экспансивныхъ депутатовъ не должны приписываться всему блоку, и уходъ
представителей еврейской фракціи доказываетъ ихъ невыдержанность.
Вслѣдъ за предсѣдателемъ выступаетъ деп. Буздуганъ, который говоритъ:
«Я – большевикъ, не мартовскій16; когда вырабатывалась Декларація, то
была выработана декларація куцая – меньшевиками, а другая декларація по
земельному вопросу была выработана нами, какъ настоящими соціалистами, и
когда предлагали въ комиссіи соціализацію домовъ и капиталовъ въ городѣ17, то
г.г. Гринфельдъ18 готовы были намъ глаза выцарапать. Въ вопросѣ объ инвентарѣ
и о достояніи помѣщиковъ эти соціалисты голосовали вмѣстѣ съ Синадино19.
Скоро дойдемъ до конца, когда нужно будетъ взяться за соціализацію домовъ и
войти въ палаты стотысячныхъ соціалистовъ погрѣться намъ, голымъ и босымъ».
253
 На совершенно иную почву стала деп. Алистарь, заявляющая: «какъ только
касаются интересовъ ихъ націи, то проявляется то, что они больше любятъ свою
націю, чѣмъ мы».
Въ заключеніе предсѣдатель снова выступаетъ съ небольшой рѣчью: «Я допу-
скаю, что точка зрѣнія предыдущей ораторши правильна; я знаю, что они, т.е. това-
рищи соціалисты больше искусны въ парламентскихъ выступленіяхъ и я надѣюсь,
что мы найдемъ общую линію, т.к. путь у насъ общій». /Аплодисменты/20.
Затѣмъ засѣданіе объявляется закрытымъ въ 12 ч. 50 м.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, ff. 140–145]

Note și comentarii

1 E vorba de guvernul viitoarei Rusii federative, care urma să vină în locul fostului Guvern Provizo-
riu al lui Kerenskij și formarea căruia, după preluarea puterii la Petrograd de către bolșevici, cădea
în sarcina Ucrainei.
2 Referire la conducerea bolșevică de la Petrograd.
3 Sînt vizate tratativele de pace dintre delegația Germaniei, Austro-Ungariei, Turciei și Bulgariei, pe
de o parte, și delegația sovietică, pe de altă parte, care începuseră la Brest la 22 decembrie 1917. Era
preconizată și participarea Ucrainei, care propunea și Sfatului Țării să trimită o delegație.
4 Vezi nota 1.
5 În ziar, cuvîntarea lui Erhan conține cîteva fraze despre niște documente aflate în posesia guver-
nului referitoare la relațiile cu Ucraina și la tratativele ce urmau să aibă loc la Brest: „Se dă cuvîntul
președintelui Consiliului Directorilor Generali, P.V. Erhan, care zice că într-o ședință de dare de
seamă el are de gînd să aducă la cunoștința Adunării 4 documente cu caracter internațional și
vrea să le dea citire, deoarece în Sfatul Țării nu este diplomație secretă și în Consiliul Directorilor
Generali în genere nu vor fi niciun fel de documente secrete care să nu poată fi date publicității…
Înainte de a vorbi despre propunerile Consiliului Directorilor Generali în această chestiune (refe-
ritoare la relația cu Ucraina și la conferința de pace de la Brest – I.Ț.), permiteți-mi să dau citire
notei guvernului ucrainean către toate republicile de pe teritoriul Rusiei și adresărilor lui către
Sfatul Țării și Republica Moldovenească. Președintele citește toate cele 4 documente, care se referă
la chestiunea în discuție” (ziarul nu reproduce documentele): Sfatul Țării, 31 decembrie 1917.
6 Blocul Moldovenesc. Este foarte interesantă observația lui V. Prahnițchi că în acel moment Blocul
privea spre Nistru („la dreapta”, mai zice el). Dar din relatările sale mai pare să rezulte și impresia
că în această formațiune începeau să se manifeste predispoziții diametral opuse.
7 Este relevant acest fenomen, cînd un deputat din Blocul Moldovenesc, unul dintre inițiatorii creă-
rii Sfatului Țării, deputat foarte activ și, după toate aparențele, destul de bine instruit, responsabil
și unul dintre cei mai redutabili oponenți ai reprezentanților minorităților care erau proruși și
antiromâni, pledează cu insistență ca Basarabia să aibă o relație strînsă cu Rusia. Este adevărat că
în această ședință au vorbit despre orientarea prorusă și proucraineană și unii deputați cunoscuți
pentru simpatiile lor proromânești (de ex., P. Halippa, V. Cristi), dar acestea au fost declarații
impuse de momentul dificil în care se afla atunci Sfatul Țării și Republica Democratică Moldove-
nească.
8 În ziar este numită „Adunarea Constituantă a întregii Rusii”: Ibidem.

254
 9 Deci, din punct de vedere formal, sau mai degrabă juridic, la sfîrșitul anului 1917 în Parlament
erau doar două fracțiuni: Blocul Moldovenesc și gruparea tuturor minorităților. Vezi și pr.-v. 21,
nota 5; pr.-v. 22, nota 5. Uneori, în dezbateri, termenul de fracțiune are un sens convențional, de
ex. atunci cînd I. Inculeț folosește, în această ședință, sintagma „fracțiunea evreiască”.
10 Este vorba, probabil, de Ion Codreanu din Ștefănești, jud. Soroca.
11 Textul din ziar arată că acesta este V.I. Grinfeld, deci nu N.E. Grinfeld care vorbise mai devreme:
Sfatul Țării, 3 ianuarie 1918.
12 Observăm, așadar, că motivul plecării grupării evreiești („socialiste”) din SŢ, la 29 decembrie
1917, nu au fost neînţelegerile pe motivul componenţei delegaţiei care urma să plece la Kiev, cum
susţin unii autori (de ex., Gh. Cojocaru, p. 68), ci darea în vileag a faptului că anumiţi membri ai
acestei grupări, bogaţi și foarte bogaţi, se ascundeau sub masca de socialiști. Confruntări similare
dintre moldoveni și alţi minoritari au fost numeroase, dar ele nu au dus niciodată la plecarea unora
sau a altora din Parlament.
13 Vezi notele 1, 3.
14 De astă dată, evident, este avută în vedere reprezentarea ucrainenilor din Basarabia în instituțiile
de stat ale Ucrainei. Cît privește în general conţinutul deciziei din 29 decembrie de a trimite o
delegaţie la Kiev, aceasta relua, de fapt, în aspectele ei esenţiale (cu excepţia cererii de ajutor pentru
„salvarea Republicii”), o hotărîre similară adoptată de Sfatul Ţării în ședinţa din 28 noiembrie
1917: v. pr-v.5.
15 Observaţia Elenei Alistar prezintă mult interes, deoarece arată că îndată după revoluţie mulţi cău-
tau să-și camufleze interesele înguste de grup cu idei socialiste.
16 Aluzie la partidul social-democrat menșevic, al căruia lider principal fusese evreul rus Lev Martov
(Tsederbaum) și din care făcea parte N. Grinfeld.
17 Detaliu extrem de interesant, care însă nu se regăsește în procesele-verbale ale ședințelor în plen,
pentru că a fost semnalat în activitatea unor comisii parlamentare, ale căror documente nu s-au
păstrat.
18 Sînt vizaţi doi purtători ai acestui nume, V.I. și N.E. Grinfeld.
19 Referire la moșierul Pantelimon Sinadino, membru al Sfatului Țării și președinte al Uniunii
Marilor Proprietari Funciari din Basarabia. Buzdugan lasă să se înțeleagă că socialiștii din SȚ,
mai precis, reprezentanții burgheziei urbane făceau front comun cu moșierii pentru a-și proteja
împreună averile.
20 Din păcate, caracterul expeditiv al luărilor de cuvînt consemnate de procesele-verbale, ca cele ale
Elenei Alistar sau Ion Inculeț din acest document, ne lipsește de posibilitatea de a cunoaște vede-
rile deputaților, dar și a ne face o idee mai completă atît despre atmosfera din Sfatul Țării, cît și
despre starea generală de lucruri din Basarabia de pe vremea cînd a existat această instituție de stat.

255
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 3-го января 1918 года № 24

Засѣданіе открывается въ 9 час. 30 минутъ вечера подъ предсѣдатель-

ствомъ П.Н. Халиппы и при слѣдующемъ составѣ Президіума: первомъ секретарѣ
В.М. Епури и пятомъ секретарѣ И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Проектъ закона объ измѣненіи и дополненіи устава о гербовомъ сборѣ,
изд. 1903 г. и ст.ст. Устава о пошлинахъ и Устава Гражданскаго Судопроизводства.

Предсѣдатель Халиппа привѣтствуетъ первое засѣданіе Сфатулъ Цэрій въ

1918 году и, отъ имени Президіума, желаетъ ему плодотворной работы на благо
родного края.
Затѣмъ Предсѣдатель оглашаетъ слѣдующія привѣтственныя телеграммы:
полковника Гайворонскаго: «Поздравляю Сфатулъ Цэрій въ полномъ составѣ съ
Новымъ годомъ, – желаю успѣха въ трудахъ на пользу Молдавской Республики,
полковникъ Гайворонскій» и Центральнаго Молдавскаго Исполнительнаго
Комитета Совѣта солдатскихъ и офицерскихъ Депутатовъ: «Ц.М.И.К. поздрав-
ляетъ съ Новымъ годомъ и отъ всей души желаетъ счастья, спокойствія и плодот-
ворной работы на благо народа Молдавской Республики. Пусть новый 1918 годъ
будетъ годомъ мира между всѣми народами.
Да здравствуетъ революціонный народъ Молдавской Республики и ея слав-
ныя войска!»
Съ внѣочереднымъ заявленіемъ выступаетъ Александровъ, делегированный
отъ партіи соціалистовъ-революціонеровъ на мѣсто отозваннаго депутата партіи
с.р. – Когана; онъ заявляетъ слѣдующее: «Товарищи! Мы, соціалисты-револю-
ціонеры, были по преимуществу федералистами, всегда стояли на точкѣ зрѣнія
федераціи, и въ нашей средѣ всегда были борцы за эту идею, когда конструиро-
вался органъ Сфатулъ Цэрій, – мы его привѣтствовали, но, къ сожалѣнію, обсто-
ятельства вынуждаютъ прочесть вамъ слѣдующую декларацію, ибо соціалистомъ
нужно не только называться, но и быть имъ въ жизни.
Второй Бессарабскій Губернскій Съѣздъ партіи соціалистовъ-революціоне-
ровъ, привѣтствуя возрожденія націи Бессарабіи и дѣло созданія Краевого Совѣта,
подчеркнулъ, что онъ поддержитъ всякое національное движеніе, направленное
къ раскрѣпощенію живыхъ силъ трудового народа въ его борьбѣ за соціальную
справедливость и для достиженія этого онъ предлагаетъ единеніе революціонной
демократіи Бессарабіи съ революціонными демократіями всей Россіи, совмѣстно
съ которыми возможно только осуществленіе національныхъ идеаловъ и надеждъ
всѣхъ національностей, населяющихъ Бессарабію.
Бессарабскій Губернскій Комитетъ партіи соціалистовъ-революціонеровъ, слѣдя
за дѣятельностью создавшагося краевого Совѣта, убѣдился, что руководители его
уже съ самаго начала внесли расколъ неправильнымъ распредѣленіемъ мѣстъ среди
трудовой демократіи различныхъ національностей Бессарабіи и отвели подавляю-
щее количество мѣстъ молдавской національности совершенно несотвѣтственно
процентному отношенію молдавскаго населенія къ другимъ національностямъ,
256
населяющимъ Бессарабію, и даже эти мѣста, предоставленныя молдавскимъ делега-
тамъ, въ большемъ своемъ количествѣ были предоставлены не только буржуазнымъ,
но и прямо реакціоннымъ организаціямъ и, такимъ образомъ, не было выполнено
обязательство, обѣщанное Деклараціей объ организаціи временнаго Краевого
Совѣта изъ представителей революціонной демократіи отдѣльныхъ народностей
и по-видимому это обстоятельство повело къ тому, что такая важная мѣра, какъ
переходъ всей земли въ руки Земельныхъ Комитетовъ, обѣщанная также въ Декла-
раціи, не была осуществлена, что повело за собой рядъ анархическихъ выступленій
деревни, которые создали, при явномъ попустительствѣ буржуазнаго большинства
Сфатулъ Цэрій, угрозу ввода войскъ царской Румыніи. Нѣтъ никакого сомнѣнія, что
занятіе Румынскими войсками Бессарабіи положитъ конецъ всѣмъ чаяніямъ и наде-
ждамъ Бессарабскаго крестьянства о переходѣ всей земли въ руки трудового народа
и въ то же время нанесетъ ударъ завоеваніямъ русской революціи.
Бессарабскій Губернскій Комитетъ партіи соціалистовъ-революціонеровъ, стоя
на стражѣ интересовъ всего трудового крестьянства Бессарабіи, заявляетъ, что унич-
тоженіе анархіи въ предѣлахъ Бессарабіи возможно только созывомъ Бессарабскаго
Учредительнаго Собранія, избраннаго всеобщимъ, прямымъ, равнымъ и тайнымъ
голосованіемъ и на основѣ пропорціональнаго представительства и немедленной
фактической передачей всей земли въ вѣдѣніе Земельныхъ Комитетовъ.
Впредъ до созыва Бессарабскаго Учредительнаго Собранія, долженъ быть
созванъ третій Бессарабскій крестьянскій съѣздъ, который выдѣлитъ изъ себя
ядро временнаго Краевого Совѣта. Этотъ Краевой Совѣтъ, пополненный делега-
тами рабочихъ, солдатскихъ, національно-демократическихъ организацій и пред-
ставителями соціалистическихъ партій, будетъ поддерживать порядокъ и управ-
лять страной до созыва Бессарабскаго Учредительнаго Собранія.
Бессарабскій Губернскій Комитетъ партіи соціалистовъ-революціонеровъ
считаетъ, что вся дѣятельность Краевого Совѣта, съорганизованнаго на недемо-
кратическихъ началахъ, направлена на защиту только имущихъ классовъ, а поэ-
тому не находитъ возможнымъ допустить присутствіе въ немъ своего представи-
теля и отзываетъ его».
Прочитавъ декларацію, ораторъ заканчиваетъ свою рѣчь слѣдующимъ обра-
зомъ: «Мы привѣтствуемъ Сфатулъ Цэрій, но мы придемъ въ него, когда въ немъ
будутъ представители всей Бессарабской демократіи»1.
Деп. П.Н. Халиппа: – Несмотря на то, что депутаты Сфатулъ Цэрій, все-таки
представляютъ голосъ этой партіи – могущественный голосъ въ лицѣ Молдавскаго
Блока, а, слѣдовательно, и всего Парламента – съ нами русскіе соціалисты не хотятъ
работать. Дефекты въ конституціи Сфатулъ Цэрій мы знаемъ и сами же объ этомъ
заявляемъ и говорить объ этомъ въ данное время значитъ дѣлать запоздалое дѣло.
Деп. Панцырь отъ имени крестьянскаго соціалистическаго Блока заявляетъ,
что представители крестьянъ въ Сфатулъ Цэрій будутъ нести отвѣтственность
передъ демократіей и трудовымъ народомъ, а поэтому – считаютъ своимъ дол-
гомъ, въ виду присутствія въ Сфатулъ Цэрій представителей буржуазныхъ элемен-
товъ, указать на недопустимость присутствія въ Парламентѣ этихъ элементовъ и
просятъ объ ихъ удаленіи. «Мы съ представителемъ армянскаго населенія – Беж-
беукъ-Меликовымъ – примириться не можемъ», заявляетъ ораторъ, «и въ случаѣ,
если нашъ голосъ не будетъ услышанъ, то мы не будемъ работать въ нашемъ Крае-
вомъ органѣ Сфатулъ Цэрій и уйдемъ».
Деп. Бежбеукъ-Меликовъ. – Г.г. депутаты! Представитель отъ крестьянъ требо-
валъ удаленія представителя армянскаго населенія изъ органа, представляющаго
257
собой всѣ населяющія Бессарабію національности. Я полагалъ, что на такое заяв-
леніе предсѣдательствующій самъ дастъ ответъ, но, быть можетъ, я взялъ слово
слишкомъ скоро. Насколько я – представитель буржуазнаго класса – позволяю
судить совѣсти тѣхъ, кто говоритъ объ этомъ. Я пришелъ сюда по уполномочію
съѣзда армянъ, населяющихъ губернію, и Сфатулъ Цэрій долженъ съ этимъ счи-
таться и достойно отвѣтить на заявленіе депутата Панцыря. Голосъ армянскаго
населенія долженъ быть уважаемъ въ Молдавской Республикѣ.
Предсѣдатель Халиппа заявляетъ, что до сихъ поръ отъ мандатной Комиссіи
не поступало никакихъ свѣдѣній, препятствующихъ пребыванію Бежбеукъ-Мели-
кова въ Сфатулъ Цэрій, поэтому онъ предлагаетъ передать вопросъ въ Мандатную
Комиссію, обязавъ ее представить возможно скорѣй докладъ по этому вопросу.
Деп. Коробчанъ: – Выходка депутата Панцыря не отвѣчаетъ его достоинству;
П.З. Бежбеукъ-Меликовъ не есть представитель буржуазныхъ элементовъ; онъ въ
старое время боролся за трудовой народъ, а въ настоящее время является круп-
нымъ земскимъ дѣятелемъ, такъ какъ онъ состоитъ предсѣдателемъ Оргѣевской
продовольственной управы и въ краѣ является большой интеллигентной силой.
Такія силы не должно игнорировать, а тѣмъ болѣе старыхъ борцовъ, доказав-
шихъ преданность трудовому народу ссылкой, каковымъ является Бежбеукъ-Ме-
ликовъ, которому я вѣрю больше, чѣмъ Панцырю, члену Союза Русскаго народа.
Деп. Панцырь: – Здѣсь не сводитъ никто личныхъ счетовъ, а я говорилъ отъ
имени крестьянскаго соціалистическаго блока. Что же касается обвиненія въ
томъ, что я былъ членомъ союза русскаго народа, то я громогласно заявляю, что
это – ложь и ложь. Въ моемъ лицѣ, какъ предсѣдателя крестьянъ, Коробчанъ бро-
силъ обвиненіе всему соціалистическому блоку крестьянъ. Блокъ всегда стоялъ
и будетъ стоять на платформѣ, выработанной крестьянскимъ съѣздомъ, и никто
не долженъ сходить съ нея и нарушать ея принципы. И если Сфатулъ Цэрій не
приметъ категорическаго предложенія нашего, то блокъ крестьянъ вынужденъ
будетъ уйти изъ своего родного органа – Краевого Совѣта. Реабилитируя себя, –
я утверждаю, что здѣсъ въ Сфатулъ Цэрій есть элементы явно реакціонные и
противъ нихъ со всей авторитетностью возстаетъ трудовой народъ – крестьяне.
Въ заключеніе ораторъ находитъ нужнымъ составить новую Мандатную
Комиссію, такъ какъ настоящій составъ Комиссіи бездѣйствуетъ и не представ-
ляетъ докладовъ уже болѣе мѣсяца.
П.Н. Халиппа: – Я думаю, что этотъ непріятный инцидентъ необходимо
прекратить и присоединяюсь къ предложенію депутата Гроссу о прекращеніи преній.
По личному вопросу беретъ слово Бежбеукъ-Меликовъ, который говоритъ,
что ему очень трудно защищать персонально свою позицію, но имѣя въ виду, что на
него возложена армянскимъ народомъ высокая миссія – т.к. онъ въ Сфатулъ Цэрій
отвѣтственъ за весь свой народъ – настаиваетъ на томъ, чтобы Сфатулъ Цэрій
опредѣленно отнесся къ требованію депутата Панцыря объ удаленіи армянскаго
представителя изъ Парламента и проситъ Собраніе утвердить представительство
его въ Сфатулъ Цэрій.
Деп. Буздуганъ находитъ, что въ заявленіи депутата Панцыря нѣтъ личнаго
упрека армянскому представителю. «У насъ, – говоритъ ораторъ, – есть опредѣлен-
ная платформа, гдѣ сказано, что въ Сфатулъ Цэрій не должно быть мѣста буржуазнымъ
элементамъ. На этой точкѣ зрѣнія стоитъ и Молдавскій Блокъ и Военный
Конгрессъ. И когда организаціонное бюро2 посылало приглашенія національнымъ
группамъ, въ нихъ ясно сказано было, что здѣсь должны быть представители лишь
революціонной демократіи. У каждаго народа есть своя демократія. И я заявляю,
258
что если представители меньшинствъ являются представителями революціонной
демократіи, то мы ихъ привѣтствуемъ и ничего противъ нихъ не имѣемъ».
Деп. Дуткевичъ: – Меня могутъ заподозрить въ буржуазности, поэтому считаю
долгомъ объявить Парламенту, что я – человѣкъ труда и боролся за идеалы трудо-
вого народа въ рядахъ соціалистовъ. Но съ доводами, требующими персональнаго
отвода представителей національныхъ меньшинствъ – я не могу согласиться. Каждая
національная группа избираетъ представителемъ наиболѣе способнаго, наиболѣе
преданнаго своему народу, и лишеніе ихъ такового права является актомъ самымъ
несправедливымъ. Было бы еще понятно, если бы делегаты, заподозрѣнные въ
преданности не трудовому народу, а буржуазному классу, составляли большинство
Парламента и вслѣдствіе этого, при такомъ буржузномъ его составѣ, нельзя было
бы разрѣшить въ духѣ трудового народа соціально-экономическихъ вопросовъ
и главнымъ образомъ, вопроса аграрнаго. А такъ какъ этого нѣтъ, то въ выходкѣ
деп. Панцыря, позволяю думать, есть личный оттѣнокъ.
Халиппа: – Такимъ образомъ, есть два конкретныхъ предложенія: первое мое,
которое сводится къ тому, чтобы передать этотъ вопросъ въ Мандатную комиссію
и предложеніе Бежбеукъ-Меликова разрѣшить вопросъ сейчасъ не утвержденіемъ
его кандидатуры3.
Голосованіемъ принимается предложеніе П.Н. Халиппы: 35 голосовъ – за,
10 – противъ и 10 – воздержавшихся.
За предложеніе Бежбеукъ-Меликова высказалось 25 – за, 15 – противъ и
7 – воздержалось.
Такимъ образомъ принимается предложеніе Предсѣдателя П.Н. Халиппы.
Деп. Ружина вноситъ предложеніе въ томъ смыслѣ, чтобы Мандатная комиссія
разобрала этотъ вопросъ внѣ очереди.
Предложеніе принято.
Далѣе Собраніе переходитъ къ разсмотренію законопроекта объ измѣненіи и
дополненіи Устава о гербовомъ сборѣ изд. 1903 года и ст.ст. Устава о пошлинахъ и
Устава Гражданскаго Судопроизводства.
Генеральный директоръ юстиціи М.Г. Савенко: – Мысль о повышеніи
гербового сбора появились у меня давно. Жизнь пошла далеко, цѣнности возросли
и оставаться на нормахъ, выработанныхъ закономъ еще при старомъ Правительствѣ
Россіи, нѣтъ никакой возможности. Предлагая вашему вниманію настоящій
законопроектъ, я долженъ указать, что въ выработкѣ и составленіи законопроекста
принимали участіе представители финансоваго и контрольнаго дѣла.
Докладчикъ, прочитавъ весь законопроектъ, переходитъ затѣмъ къ постатей-
ному его чтенію.
П. I. Въ примѣчаніи этого проекта въ началѣ абзаца 3 деп. Дуткевичъ
предлагаетъ добавить предъ выраженіемъ: «всѣ приложенія къ бумагамъ» –
слово «прошенія и».
Голосованіемъ поправка принимается.
П. II. Ст. 202 о пошл. Пунктъ отмѣняется единогласно безъ преній.
П. III. Ст. 203 Уст. о пошл. Голосованіемъ п. III принимается единогласно безъ
преній и безъ поправокъ.
П. IV. Ст. 205 Устава о пошл. Голосованіемъ пунктъ IV отмѣняется едино-
гласно безъ преній.
П. V. Ст. 253 Уст. о пошл.
Въ этой статьѣ депутатъ Тудоръ предлагаетъ поправку, согласно которой
платежъ крѣпостныхъ пошлинъ долженъ быть взимаемъ съ цѣны переходящаго
по акту имѣнія, или суммы, означенной въ актѣ въ слѣдующемъ размѣрѣ:
259
 Отъ 1 до 1 000 руб. – 0%
” 1 001 ” 5 000 ” – 10%
” 5 001 ” 15 000 ” – 15%
” 15 001 ” 21 000 ” – 20%
” 21 001 ” 50 000 ” – 25%
” 50 001 ” свыше… – 50%.
Деп. Дуткевичъ находитъ поправки депутата Тудора совершенно
непріемлемыми и предлагаетъ свои поправки къ этой статьѣ:
Съ 1 000 до 5 000 руб. – 4%
” 5 001 ” 10 000 ” – 6%
” 10 001 ” 20 000 ” – 10%
” 20 001 ” 30 000 ” – 15%
” 30 001 ” 40 000 ” – 20%
” 40 001 ” 50 000 и свыше 25%.
Министръ Савенко не соглашается съ предложенными поправками и въ видѣ
компромисса вноситъ слѣдующія поправки къ этой статьѣе:
Отъ 1 до 5 000 руб. – 6%
” 5 001 ” 50 000 ” – 8%
” 50 001 и свыше… – 10%.
Деп. Панцырь отъ имени крестьянской группы заявляетъ, что поправки
депутата Дуткевича и министра Савенко преслѣдуютъ интересы буржуазнаго
класса, и потому онъ протестуетъ противъ нихъ.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе поправку депутата Тудора. Результаты
голосованія: 19 – за; 17 – противъ и 12 – воздержалось.
Деп. Тудоръ считаетъ, что его поправка прошла, но Предсѣдатель замѣчаетъ,
что голосованіе очень сомнительно, а потому предлагаетъ пробаллотировать
редакцію докладчика.
Предсѣдатель баллотируетъ редакцію докладчика. Результаты голосованія:
35 – за, 6 – противъ и 12 – воздержалось.
Вторичная баллотировка поправки депутата Тудора даетъ слѣдующій
результатъ: 5 – за; 31 – противъ и 19 – воздержалось.
Деп. Дуткевичъ снимаетъ свою поправку къ п. V.
Такимъ образомъ, пунктъ V принимается въ редакціи докладчика.
П. VI ст. 277 Уст. о пошл. Принятъ единогласно въ редакціи докладчика.
П. VII ст. 2002 Уст. Гр. Суд. Принятъ единогласно въ редакціи докладчика.
П. VIII ст. 848 Уст. Гр. Суд. Принятъ единогласно въ редакціи докладчика.
П. IХ ст. 854 Уст. Гр. Суд. Принятъ единогласно въ редакціи докладчика.
П. Х ст. 855 Уст. Гр. Суд.
Деп. Дуткевичъ къ этому пункту предлагаетъ слѣдующее примѣчаніе: «Въ
мировыхъ Учрежденіяхъ за приложеніе печати къ бумагамъ взимается особая
пошлина въ 20 коп.».
Примѣчаніе къ п. Х ст. 855 Уст. Гр. Суд. депутата Дуткевича единогласно при-
нимается.
П. ХI. Деп. Дуткевичъ предлагаетъ слѣдующимъ образомъ измѣнить редак-
цію ХI пункта:
«Настоящій законъ вступаетъ въ силу съ 1-го января 1918 года, за исклю-
ченіемъ постановленій о повышеніи гербового сбора, въ каковой части законъ
вступаетъ въ силу со дня его распубликованія».
Голосованіемъ ХI п. принятъ въ редакціи депутата Дуткевича.
260
 Затѣмъ докладчикъ читаетъ законопроектъ со всѣми внесенными и приня-
тыми поправками.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе весь законопроектъ, который едино-
гласно принимается.
Послѣ принятія законопроекта, Предсѣдатель оглашаетъ отношеніе Бессараб-
ской Краевой Комиссіи по демобилизаціи, которая въ засѣданіи отъ 29-го дека-
бря постановила создать комиссію подъ предсѣдательствомъ депутата Какырло
по выясненію вопроса о прекращеніи злоупотребленія спиртными напитками и
въ частности разрѣшенія вопроса о винѣ въ Бессарабіи, назначивъ Собраніе въ
12 час. 4-го января 1918 года въ помѣщеніи Губернскаго Комиссаріата, и проситъ
делегировать представителя Сфатулъ Цэрій.
Голосованіемъ избранными оказываются Н.Н. Александри и Биволъ.
Затѣмъ Предсѣдатель оглашаетъ отношеніе Кишиневскаго Союза учителей
и родительскихъ комитетовъ, который проситъ делегировать одного представи-
теля въ Городской Кишиневскій Общественно-педагогическій Комитетъ на теку-
щій 1917–1918 учебный годъ. Делегатомъ избирается Алистаръ.
Согласно просьбѣ Бессарабской Краевой Комиссіи по демобилизаціи
войскъ Румынскаго фронта о делегированіи въ Комиссію еще двухъ представи-
телей, кои смогли бы отдать все свое время работѣ въ ея засѣданіяхъ и выработкѣ
мѣропріятій по демобилизаціи – избираются тов. Боюкъ и Ставріевъ.
Въ 11 час. 45 минутъ вечера Предсѣдатель объявляетъ засѣданіе закрытымъ.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури

Приложеніе къ протоколу отъ 3-го января 1918 года № 24

ПРОЕКТЪ
Закона объ измѣненіи и дополненіи Устава о гербовомъ сборѣ,
изд. 1903 года и нижеуказанныхъ ст.ст. Устава о пошлинахъ
и Устава Гражданскаго Судопроизводства

I. Всѣ виды обложенія по гербовому уставу, изданія 1903 года увеличиваются

на с т о процентовъ.
Примѣчаніе: Всѣ бумаги, продаваемыя въ Мировыя Судебныя Учрежденія и исхо-
дящія отъ нихъ по просьбамъ частныхъ лицъ, оплачиваются гербовымъ сборомъ въ
слѣдующемъ размѣрѣ: по искамъ до ста рублей – пятьдесятъ копеекъ, отъ ста рублей
и до пятисотъ рублей – въ одинъ рубль и отъ пятисотъ одного рубля и выше, согласно
правиламъ, установленнымъ настоящимъ закономъ для общихъ судебныхъ мѣстъ.
Въ такомъ же порядкѣ и размѣрѣ оплачиваются гербовымъ сборомъ и выдава-
емые исполнительные листы.
Всѣ приложенія къ бумагамъ оплачиваются листовымъ сборомъ по дѣламъ,
искомая цѣна коихъ не превышаетъ ста рублей – въ двадцать копеекъ, свыше ста
рублей – сорокъ копеекъ.
261
СУЩЕСТВУЮЩЕЕ ИЗЛОЖЕНІЕ: ПРОЭКТИРУЕМОЕ ИЗЛОЖЕНІЕ:
II. Ст. 202 уст. о пошл.
П. 1/ Имущества, цѣнность которыхъ не
превышаетъ одной тысячи рублей;
П. 2/ Земли въ уѣздахъ /ст. 230/, переходя-
щія къ лицамъ, указаннымъ въ пунктѣ 1 ст.
203;
П. 3/ Земли, отведенныя въ надѣлъ лицамъ
сельскаго состоянія, вмѣстѣ съ находя- ОТМѢНИТЬ.
щимися на сихъ земляхъ крестьянскими
домами, хозяйственными строеніями и
принадлежностями домашняго хозяйства
крестьянъ, когда имущества сіи перехо-
дятъ къ лицамъ того-же состоянія.

III. Ст. 203 Уст. о Пошлинахъ. Ст. 203 Уст. о пошлинахъ.

Пошлина взимается въ слѣдующемъ Наслѣдственная пошлина во всѣхъ случа-
размѣрѣ: яхъ взимается съ 1 января 1918 года въ слѣ-
дующемъ размѣрѣ:
1/ съ имущества, переходящаго отъ одного 1/ съ имущества, переходящаго отъ одного
супруга къ другому, къ родственникамъ въ супруга къ другому, къ родственникамъ въ
прямой нисходящей или восходящей линіи, прямой нисходящей или восходящей линіи,
усыновленнымъ дѣтямъ и къ супругамъ усыновленнымъ дѣтямъ и къ супругамъ
дѣтей, – въ размѣрѣ полутора процента; дѣтей, – въ размѣрѣ трехъ процентовъ;
2/ съ имущества, переходящаго къ пасын- 2/ съ имущества, переходящаго къ пасын-
камъ и падчерицамъ, братьямъ и сестрамъ камъ и падчерицамъ, братьямъ и сестрамъ
/какъ роднымъ, такъ и единокровнымъ и /какъ роднымъ, такъ и единокровнымъ и
единоутробнымъ/ и къ дѣтямъ умершихъ единоутробнымъ/ и къ дѣтямъ умершихъ
братьевъ и сестеръ, – въ размѣрѣ шести про- братьевъ и сестеръ, въ размѣрѣ двѣнадцати
центовъ; процентовъ;
3/ съ имущества, переходящаго къ другимъ, 3/ съ имущества, переходящаго къ другимъ,
кромѣ означенныхъ въ п. 2 родственникамъ кромѣ означенныхъ въ пунктѣ 2 родствен-
въ боковой линіи третьей степени, а также никамъ въ боковой линіи третьей степени,
къ родственникамъ четвертой степени а также къ родственникамъ четвертой
означенной линіи, – въ размѣрѣ девяти степени означенной линiи, – въ размѣрѣ
процентовъ; восемнадцати процентовъ;
4/ съ имущества, переходящаго къ лицамъ, 4/ съ имущества, переходящаго къ лицамъ,
не поименованнымъ въ пунктѣ 1–3, – въ не поименованнымъ въ пунктахъ 1–3, – въ
размѣрѣ двѣнадцати процентовъ. размѣрѣ двадцати процентовъ.

При м ѣча н іе. Съ дарственныхъ записей, При м ѣча н іе . Съ дарственныхъ записей,

по коимъ предоставляется имѣніе бли-
жайшему по прямой линіи наслѣднику
взамѣнъ имѣющагося на дарителѣ долга, –
взимается пошлина въ размѣрѣ шести про-
центовъ съ соблюденіемъ правилъ, изло-
женныхъ въ сей главѣ.
по коимъ предоставляется имѣніе ближай-
шему по прямой линіи наслѣднику взамѣнъ
имѣющагося на дарителѣ долга, – взимается
пошлина въ размѣрѣ двѣнадцати процен-
товъ съ соблюденіемъ правилъ, изложен-
ныхъ въ сей главѣ.

IV. Ст. 205 Уст. о пошлинахъ.

Въ случаѣ перехода имущества къ одному
лицу въ собственность, а къ другому въ

262
пожизненное владѣніе, пошлина взимается
какъ съ собственника, такъ и съ пожизнен-
наго владѣльца: съ перваго – въ полномъ
размѣрѣ, опредѣленномъ статьей 203, а со
второго – въ половинномъ количествѣ.
V. Ст. 253 уст. о пошлинахъ.
Во всѣхъ вообще случаяхъ, гдѣ на основаніи
235–252 ст. уст. о пошл. полагается крѣпост-
ныхъ пошлинъ, оныхъ должно быть
взимаемо съ цѣны переходящаго по акту
имѣнія, или съ суммы, означенной въ актѣ,
по четыре процента, независимо отъ числа
лицъ, участвующихъ въ совершеніи акта.
VI. Ст. 277 уст. о пошлинахъ.
Съ крѣпостныхъ актовъ взимается въ
казну канцелярская актовая пошлина по
три рубля за каждый актъ /а/. Пошлина
сія взыскивается также съ корабельныхъ
крѣпостей /б/.
VII. Ст. 200–2 уст. Гр. Суд.
Судебная пошлина взыскивается съ
каждаго искового прошенія, заявленнаго
Мировому Судьѣе словесно или письменно,
а также съ каждаго встрѣчнаго иска, про-
шенія третьихъ лицъ о вступленіи въ дѣло,
отзыва на заочное рѣшеніе и апелляціон-
ной жалобы въ размѣрѣ одной копейки съ
каждаго рубля отыскиваемой или оспа-
риваемой. По дѣламъ, не подлежащимъ
оцѣнкѣ, судебная пошлина опредѣляется
Мировымъ Судьей при постановленіи
рѣшенія въ размѣрѣ не свыше 10 рублей.
При м ѣча н іе. согласно закону отъ
16 декабря 1914 года, размѣръ указанной
выше судебной пошлины увеличенъ съ
1 января 1915 года на сто процентовъ.
VIII. Ст. 848 Уст. Гр. Суд.
Съ каждаго искового прошенія взыскива-
ется пошлина въ размѣрѣ одной копейки
съ каждаго рубля отыскиваемой суммы; за
неполные рубли взыскивается какъ за пол-
ные, если сумма превышаетъ 50 коп. Такой
же пошлинѣ подлежатъ: встрѣчные иски,
прошенія третьихъ лицъ о вступленіи въ
дѣло, отзывы на заочныя рѣшенія и апел-
ляціонныя жалобы.
ОТМѢНИТЬ.
Ст. 253 уст. о пошлинахъ.
Во всѣхъ вообще случаяхъ, гдѣ на основаніи
235–252 ст. уст. о пошл. полагается платежъ
крѣпостныхъ пошлинъ, оныхъ должно
быть взимаемо съ цѣны переходящаго по
акту имѣнія, или съ суммы, означенной въ
актѣ: отъ 1 до 1 000 р. шестъ процентовъ,
отъ 1 001 до 50 000 р. восемь процентовъ и
отъ 50 001 руб. и свыше десять процентовъ
независимо отъ числа лицъ, участвующихъ
въ совершеніи акта.
Ст. 277 уст. о пошлинахъ.
Съ крѣпостныхъ актовъ взимается въ
казну канцелярская актовая пошлина по
шести рублей за каждый актъ /а/. Пошлина
сія взыскивается также съ корабельныхъ
крѣпостей /б/.
Ст. 200–2 уст. Гр. Суд.
Судебная пошлина взыскивается съ
каждаго искового прошенія, заявленнаго
Мировому Судьѣ словесно или письменно,
а также съ каждаго встрѣчнаго иска, про-
шенія третьихъ лицъ о вступленіи въ дѣло,
отзыва на заочное рѣшеніе и апелляціон-
ной жалобы въ размѣрѣ 3 коп. съ каждаго
рубля отыскиваемой или оспариваемой
суммы. По дѣламъ, не подлежащимъ
оцѣнкѣ, судебная пошлина опредѣляется
Мировымъ Судьей при постановленіи
рѣшенія въ размѣрѣ не свыше 30 рублей.
VIII. Ст. 848 Уст. Гр. Суд.
Съ каждаго искового прошенія взыски-
вается пошлина въ размѣрѣ 3 коп. съ
каждаго рубля отыскиваемой суммы, за
неполные рубли взыскивается какъ за пол-
ные, если сумма превышаетъ 50 коп.
Такой же пошлинѣ подлежатъ: встрѣч-
ные иски, прошенія третьихъ лицъ о
вступленіи въ дѣло, отзывы на заочныя
рѣшенія и апелляціонныя жалобы.
263
 При м ѣча н іе: Согласно закону отъ
16 декабря 1914 года, означенная пошлина съ
1 января 1915 года увеличена на 100 процентовъ.

IX. Ст. 854 уст. Гр. Суд. Ст. 854 уст. Гр. Суд.
При выдачѣ тяжущимся исполнительныхъ При выдачѣ тяжущимся исполнительныхъ
листовъ, копій рѣшеній и документовъ или листовъ, копій рѣшеній и документовъ или
иныхъ бумагъ, равно свидѣтельствъ, спра- иныхъ бумагъ, равно свидѣтельствъ, спра-
вокъ и т.п., взимается за переписку по 60 вокъ и т.п., взимается за переписку по одному
копеекъ съ листа, считая каждыя 25 строкъ рублю двадцати копеекъ съ листа, считая
за страницу листа. каждыя 25 строкъ за страницу листа.
Ст. 855 Уст. Гр. Суд.
Х. Къ каждой бумагѣ, выдаваемой на осно- Къ каждой бумагѣ, выдаваемой на осно-
ваніи предшедшей /854/ ст. тяжущимся изъ ваніи предшедшей /854/ ст. тяжущимся изъ
суда, прилагается печать, за что и взимается суда прилагается печать, за что и взимается
особая пошлина въ 20 к. особая пошлина въ 40 к.

ХI. Настоящій законъ вступаетъ въ силу съ 1 января 1918 года.

Секретарь 4
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, ff. 148–154]

Note și comentarii

1 Este evident că acest vorbitor, care venea în Sfatul Țării în locul unui fost deputat evreu, exprima
poziția grupării evreiești care se retrăsese din Parlament, numai că într-o formă mai dură și mai
categorică, împinsă pînă acolo, încît cerea dizolvarea Sfatului Țării și alegerea acestuia din nou
din delegați care urmau să fie trimiși de Congresul al III-lea al ţăranilor. Observăm că pretențiile
sale ultrarevoluționare se îmbină foarte bine cu necunoașterea realităților basarabene și a celor din
România, la care se referă. Anarhia agrară a luat naștere nu după formarea Sfatului Țării, cum zice
el, ci încă în primăvara anului 1917, și tot așa, România nu era condusă de țar, cum știa el, ci de
rege. Din declaraţia lui Alexandrov nu rezultă, cum s-a susţinut uneori (v. Gh. Cojocaru, p. 69),
că prin demersul acestuia eserii și-ar fi retras reprezentantul lor în Parlament. Dimpotrivă, acesta
se prezentase la acea dată în legislativ pentru a-l înlocui pe un alt deputat, M. Kogan, care făcuse
parte din gruparea „socialistă” ce plecase la 29 decembrie 1917. Așa cum arată procesul-verbal, Ale-
xandrov, care se vede că venea din mediul acestei grupări, nu renunţa la mandatul său, ci după ce
salută respectuos SŢ, anunţă că eserii pe care îi reprezenta vor reveni în Parlament doar atunci cînd
în el vor fi prezenţi „reprezentanţii întregii democraţii basarabene”, avîndu-i în vedere, evident,
mai întîi pe cei care se retrăseseră cîteva zile mai devreme. Era deci o declaraţie propagandistică
și de șantaj care nici pe departe nu demonstrează (vezi ibid.) că eserii nu ar fi dorit să colaboreze
cu Sfatul Ţării. Realmente, avertizarea lui Alexandrov nu avea nicio valoare, cît timp formaţiunea
reprezentată de el era aproape inexistentă în Parlament (avea, conform schemei elaborate de Biroul
de organizare a SŢ, doar un loc: I. Ţurcanu, p. 91), în situaţia în care majoritatea membrilor SŢ
erau, de fapt, eseri.
2 Biroul de organizare a Sfatului Țării.
3 Сontradicție în text: P. Bajbeuk-Melikov nu ceruse să fie exclus din componența SȚ, ci dimpo-
trivă, ca plenul S.Ț. să-i confirme statutul de deputat.
4 Fără semnătură.

264
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 5-го января 1918 года № 25

Засѣданіе открывается въ 9 ч. 30 мин. вечера подъ предсѣдательствомъ

П.Н. Халиппы и при слѣдующемъ составѣ Президіума: первомъ секретарѣ Б.М. Епури
и пятомъ И. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Обсужденіе Земельной инструкціи.

Слово для привѣтствія предоставляется депутату Кочару1, избранному отъ

учителей низшихъ школъ, который горячо привѣтствуетъ Сфатулъ Цэрій, отнынѣ
хозяина Бессарабскаго края.
«Мы, – говоритъ ораторъ, – собрались въ исключительное по переживанію
время. Ужасъ анархіи охватилъ весь край, и насъ учителей охватываетъ тревога
за культурныя учрежденія въ краѣ – школы. Когда будетъ сила и мощъ въ рукахъ
Сфатулъ Цэрій, пусть будетъ его первѣйшей обязанностью и стремленіемъ – про-
свѣщеніе народа. И въ этомъ трудномъ дѣлѣ мы, учителя, будемъ вѣрными помощ-
никами. Да здравствуетъ Сфатулъ Цэрій!»
Предсѣдат. Халиппа благодаритъ деп. Кочара за обѣщанную имъ, отъ имени
учителей поддержку и говоритъ, что доминирующимъ стремленіемъ Сфатулъ
Цэрій будетъ всегда просвѣщеніе народа.
Затѣмъ слово предоставляется капитану Кателію, который обращается къ
собранію съ слѣдующей рѣчью: «Братья молдаване! Отнынѣ молдавская демо-
кратія стоитъ передъ фактомъ осуществленія вѣковыхъ чаяній народа. Мы имѣемъ
Сфатулъ Цэрій. Революція, оказалось, сдѣлала невозможное. Счастливъ замѣтить,
что я былъ однимъ изъ борцовъ за молдавскій парламентъ и я вѣрю, что въ этомъ
кроется залогъ возрожденія нашего національнаго духа и мощи. 10 лѣтъ я пытался
проникнуть въ Бессарабію, чтобы всѣ силы отдать на служеніе родному краю, но
меня не пускали, ибо я всегда манифестировалъ, что я молдаванинъ. Но какую
выгоду имѣлъ царизмъ въ приниженномъ положеніи Бессарабіи? Мы были источ-
никомъ ожирѣнія Россіи. Благодаря руссификаціи, въ Сибири погибло нѣсколько
народностей. Русскіе держали тронъ и царя, а остальные народности гибли. Это
была система до того тяжелая, что въ результатѣ болѣе длительнаго періода рус-
сификаціи неминуемо: угашеніе нашего національнаго духа. Мы не имѣли своей
литературы и не только своей, но и русскія либеральныя газеты выходили съ страш-
нымъ трудомъ и намъ тыкали лишь черносотенныя газеты вродѣ Друга Круше-
вана и Новаго Времени. Но мощный сдвигъ революціи сдвинулъ въ пропасть всѣ
препятствія къ возрожденію нашего духа и самостоятельности. Революція должна
быть направлена не въ сторону господства буржуазіи и ея идеологіи, а въ сторону
коренного переустройства нашей политико-соціальной и экономической жизни.
Къ такому заключенію мы пришли не послѣ минутнаго рѣшенія. Либеральная
революція дала бы намъ лишь осколки свободы, но мы стремимся къ полному
національному самоопредѣленію. Пусть всякій имѣетъ право учиться и говорить
на своемъ материнскомъ языкѣ. Ибо, если мы отстаиваемъ свободу индивидуума,
то должны отстаивать и свободу коллектива. Нація, какъ коллективъ, суверенна и
265
свободна во всѣхъ своихъ проявленіяхъ во внѣ и внутри. Содержаніе ея внутрен-
ней жизни неприкосновенно. Бессарабіи нужно быть автономной, но не автономіей
Хорватіи и др. славянскихъ народностей и, что достигнуто Сфатулъ Цэрій, должно
быть подтверждено Учредительнымъ Собраніемъ. Это было бы только актомъ спра-
ведливости. Политика Россіи направлялась въ сторону выселенія нашего народа въ
Манчжурію для какихъ-то авантюръ и эксплоатаціи. Товарищъ Троцкій говоритъ,
что русскій революціонный народъ въ конечномъ итогѣ своихъ стремленій имѣетъ
цѣлью освобожденіе всѣхъ народовъ Европы отъ узъ имперіализма и капитализма.
Такимъ образомъ, онъ хочетъ вовлечь нашъ народъ въ какую-то безумную авантюру.
Мы, молдаване, должны направить свою энергію не въ сторону избавленія Германіи
и Австріи отъ имперіализма, а въ сторону регулированія и переустройства нашей
внутренней жизни. То, что говоритъ товарищъ Троцкій, называется революціон-
нымъ имперіализмомъ. Я счастливъ видѣть осуществленіе нашихъ чаяній въ органѣ
Сфатулъ Цэрій, но меня невольно охватываетъ разочарованіе при мысли о томъ, что
мы еще не вполнѣ отдѣлались отъ наслѣдія имперіализма. Намъ говорятъ, что мы
не соціалисты, а сепаратисты, точно также говорили намъ и прежніе жандармы. Не
вина Сфатулъ Цэрій въ томъ, что до сихъ поръ, вслѣдствіе прихода вооруженныхъ
бандъ, внесшихъ въ край анархію, и разореніе, невозможно было полностью осу-
ществленіе Деклараціи. Въ Россіи много народовъ, и царизмъ великолѣпно обере-
галъ всѣхъ, натравливая одинъ народъ на другой. Насъ обвиняютъ въ ненависти
къ другимъ націямъ, но это клевета, и молдавскій народъ далъ гарантіи свободы
и самостоятельности націй, населяющихъ нашъ край. Мы глубоко также цѣнимъ
значеніе еврейской національности, ибо она является главнымъ двигателемъ нашей
промышленной жизни. И меня огорчаетъ, что между нами нѣтъ сейчасъ представи-
телей еврейской національности, чтобы здѣсь еще разъ подтвердить, что нѣтъ у насъ
вражды къ нимъ». /Бурныя рукоплесканія/.
Предс. Халиппа привѣтствуетъ и благодаритъ отъ имени деп. Сфатулъ Цэрій
стараго борца за идеалы молдавской демократіи.
Затѣмъ Предсѣдатель оглашаетъ телеграмму ганчештскаго волостного
собранія, которое привѣтствуетъ Сфатулъ Цэрій и желаетъ ему успѣха въ работѣ
на пользу родного края.
На очереди разсмотрѣніе земельной инструкціи, внесенной тов. генеральн.
директора земледѣлія Чумаченко.
Деп. Кодрянъ говоритъ, что онъ уполномоченъ отъ имени Совѣта Генераль-
ныхъ Директоровъ сказать, что въ Совѣтѣ проектъ въ цѣломъ не разсматривался,
поэтому выступленіе директоровъ по этому вопросу должно считаться мнѣніемъ
единоличнымъ.
Деп. Чумаченко: – Г.г. депутаты высокаго собранія. Я впервые выступаю сей-
часъ, какъ членъ генеральныго Директоріата и Сфатулъ Цэрій. Всходя на эту три-
буну, я ни на минуту не забываю, что она даетъ не только право и счастье избран-
нику народа и отвѣтственному передъ нимъ лицу обращаться черезъ головы
депутатовъ къ трудовому народу, находящемуся въ селахъ, мѣстечкахъ, городахъ
и во всѣхъ медвѣжьихъ углахъ, но и въ то же время обязываетъ говорить и рас-
крывать только одну правду, предлагать только тѣ способы разрѣшенія и удовлет-
воренія вѣковыхъ чаяній и надеждъ народа, которыя тщательно и глубоко проду-
маны, пережиты и выношены, и мое горячее желаніе, чтобы каждый крестьянскій
депутатъ, всходя на эту трибуну, проникся этой мыслью, въ особенности въ такое
тревожное время и при такой политической ситуаціи, какъ сейчасъ. Не бѣда,
если тотъ или иной ораторъ безсознательно ошибется, – его другіе поправятъ,
266
дополнятъ или переубѣдятъ: невольная ошибка не есть преступленіе. Я сказалъ
«въ такое тревожное время». Да, товарищи, въ грозный часъ засѣдаетъ Сфатулъ
Цэрій. Наша страна бьется въ судорогахъ и конвульсіяхъ почти полнаго разстрой-
ства транспорта, финансовъ, продовольствія и хозяйственно-экономической
разрухи. Личность человѣка обезцѣнена, идетъ междуусобная война, народное
достояніе уничтожается и временами малодушнымъ кажется, что народъ никогда
не проснется. Тяжелыя тучи тревоги и скорби нависли надъ нашей молодой
республикой и надъ всей русской землей. Величайшая въ мірѣ русская революція
переживаетъ самый мрачный и самый трагическій моментъ своей исторіи. Враги
трудового народа и разные подонки и отбросы общества надъ ней издѣваются и
глумятся. Прекрасныя знамена революціи затаптываются въ грязь, а малосозна-
тельные и слабые духомъ элементы изъ трудового народа, отдавъ предпочтеніе
животнымъ инстинктамъ и интересамъ даннаго дня, готовы кричать: дайте намъ
хоть нѣмцевъ, румынъ и прежняго царя. Такъ пусть знаютъ они, что нынѣ мана съ
небесъ не валится. Пусть помнять и проникнутся мыслью, что лозунгъ народной
революціи и трудовыхъ массъ: «въ борьбѣ обрѣтешь ты право свое». Въ эти жуткіе
и смутные дни пусть сердце каждаго изъ насъ преисполнится чувствомъ святого
безпокойства за судьбу любимой всѣми нами Бессарабіи и единной федеративной
Россіи, ставшей родиной и матерью міровой трудовой демократіи.
Я сказалъ «въ особенности крестьянскіе депутаты», и подчеркнулъ это созна-
тельно. Знайте, товарищи-крестьяне, что судьба нашей молодой народной респу-
блики и федеративной Россіи и государственнаго бытья и нашего матеріальнаго
благоденствія находится въ вашихъ собственныхъ рукахъ. Помните, что вся колос-
сальная тяжесть отвѣтственности въ будущемъ падетъ на Ваши и наши плечи. Пом-
ните, что крестьянство Бессарабіи и Россіи – величайшая сила. Но для того, чтобы
этой силѣ дѣйствительно сдѣлаться полновластнымъ хозяиномъ своей родины –
желѣзная необходимость текущаго момента повелительно говоритъ намъ, что надо
создать свою мощь и спаяться въ единую и крѣпкую классовую семью трудового
народа, какъ въ общественно-политическихъ организаціяхъ, такъ и въ законода-
тельныхъ учрежденіяхъ для того, чтобы спасти край и Россію отъ грозящей имъ
гибели, укрѣпить и расширить всѣ завоеванія революціи и стать несокрушимой
стѣной новаго строя и новаго свободнаго революціоннаго порядка.
Наше трудовое крестьянство, вчера еще рабски гнувшее свою шею передъ вся-
кой мразью, объединенное въ мощную классовую организацію, – добьется пол-
наго осуществленія своихъ надеждъ и займетъ самое почетное мѣсто среди тру-
довой демократіи всего міра, если только въ своихъ разумныхъ дѣйствіяхъ будетъ
руководствоваться правилами: «одинъ за всѣхъ и всѣ за одного» и держаться
другъ друга, какъ вошь кужуха, чтобы добытая кровью свобода была основой не
разрушенія народнаго достоянія, кому бы оно ни принадлежало, не разрушенія
народной дисциплины въ рядахъ народной демократіи, а основой сознательной и
созидательной работы для удовлетворенія не только своихъ личныхъ, но и всего
народа, интересовъ. Теперь у васъ почти нѣтъ враговъ открытыхъ, но зато очень
много кругомъ васъ враговъ скрытыхъ. Опасность отъ врага явнаго велика; но еще
большая опасность отъ врага тайнаго. На ряду съ врагами тайными и явными есть
еще одинъ сортъ самыхъ утонченныхъ враговъ – это разнаго рода авантюристы,
демагоги и провокаторы; эти враги всегда прикидываются самыми преданными
друзьями народа и неопытному человѣку – обывателю, часто напуганному мелоч-
ными эксцессами жизни и проявленіями анархіи, затуманенному національной
враждой и обѣщаніями въ будущемъ, позабывшему свои трудовые, независимо отъ
267
національности, интересы въ настоящемъ, уступающему кашу и борщъ за чече-
вичную похлебку – очень трудно разобраться, что эти враги замышляютъ: хоро-
шее или плохое. Но я знаю и вѣрю въ силу и разумъ трудового народа и, выйдя
изъ среды его, я лично убѣдился въ здоровой философіи народа: «перемелется,
мука будетъ», «лѣсъ рубятъ, щепки летятъ», нельзя примирить интересы барина и
мужика, господина и раба, а потому я здѣсь смѣло и свободно, не смотря на угрозы
въ анонимныхъ письмахъ, заявляю: «вся земля и воля всему трудовому народу»
и произношу свободѣ гимнъ Стокгольмской конференціи2: «Свобода, свобода,
свобода, Ты радость, Ты разумъ, Ты свѣтъ, Ты высшее счастье народа, Тебѣ луче-
зарный привѣтъ» и обращаюсь ко всѣмъ, кто считалъ и считаетъ себя борцомъ за
народные интересы, кто числится въ рядахъ революціоннаго авангарда демократіи,
ко всѣмъ избранникамъ народа въ разныхъ законодательныхъ и общественно-по-
литическихъ организаціяхъ, ко всѣмъ лучшимъ сынамъ Бессарабіи и Россіи съ
горячимъ призывомъ: Довольно, бросьте партійную борьбу и счеты; перестаньте
кормить народъ, хотя и осуществимыми, но и все же только обѣщаніями благъ въ
будущемъ, сомкните свои революціонные ряды для революціоннаго строительства
новой народной здоровой жизни и защиты завоеваній революціи. Знайте, что воо-
руженная борьба не въ рядахъ революціонной демократіи – есть борьба противъ
демократіи: Перейдемъ отъ словъ къ дѣлу: народъ усталъ, измучился, извѣрился.
Г.г. депутаты! Внесенный сейчасъ мною законопроектъ «Временныя правила о
передачѣ всей земли и инвентаря земельнымъ комитетамъ» есть попытка сдѣлать
начало планомѣрнаго осуществленія вѣковыхъ чаяній народа о землѣ, есть канунъ
того великаго народнаго праздника, когда онъ дѣйствительно скажетъ: сегодня
вся земля и воля всего народа принадлежатъ намъ – крестьянамъ, сегодня у меня
вольный трудъ на вольной землѣ, есть предверіе того дня, который будетъ истин-
нымъ праздникомъ Всероссійскаго трудового крестьянства и въ который дѣти,
внуки и правнуки нынѣшнихъ землеробовъ будутъ добровольно собираться
вмѣстѣ на свой праздникъ, а не гонимы нагайкой, чтобы посмотреть на царскій
и господскій праздникъ 19 февраля и будутъ вспоминать пройденный народомъ
тяжелый и тернистый путь нищеты, страданій, угнетеній, будутъ его чтить, какъ
французы чтятъ 14 іюля и интальянцы 20 сентября3. Еще никогда за все время рус-
ской революціи земельный вопросъ не стоялъ такъ остро и не вступалъ въ такую
разрушительную фазу своего развитія, какъ сейчасъ. Нынѣ онъ началъ принимать
самыя уродливыя формы, доходящія до дикой расправы крестьянъ между собой,
до побоевъ и угрозъ жизни помѣщиковъ и до убоя и оставленія на мѣстѣ скота не
потому, что люди не голодаютъ, а потому, что часть изступленныхъ, переставшихъ
вѣрить во все, постоянно обманываемыхъ крестьянъ, лишенныхъ чувства трудо-
вой дисциплины и руководящихъ закономѣрныхъ началъ – не можетъ раздѣлить
его. На улицу вышла неорганизованная, измученная вѣками, толпа, руководи-
мая бандами ищущихъ легкой наживы лицъ, часто недостойно носящихъ сѣрыя
шинели революціоннаго солдата; она громитъ и расхищаетъ народное достояніе
безъ воли и согласія всего трудового народа; она даже не останавливается передъ
разгромомъ культурныхъ хозйствъ и сельскохозяйственныхъ учебныхъ заведеній,
созданныхъ своимъ трудомъ, своимъ потомъ для распространенія знаній среди
мѣстнаго населенія и снабженія его улучшенными матеріаломъ и инвентаремъ.
Но въ этомъ повинны не только безсознательныя массы крестьянъ и солдатъ;
еще большая часть вины падаетъ, какъ на бывшее временное правительство, такъ
и на тѣхъ представителей и руководителей соціалистическихъ партій и времен-
ныхъ избранниковъ народа, которые вели политику соглашенія съ помѣщиками
268
и имущими классами, которые больше вѣрили идиллистическому, противое-
стественному рукопожатію Бубликова и Церетели, представителямъ буржуаз-
ныхъ классовъ на Московскомъ совѣщаніи, проповѣдавшихъ единеніе капитала
и труда, вмѣсто братскаго единенія молота, плуга и ружья въ классовой борьбѣ.
Тамъ Милюковъ и Родичевъ, Керенскій и Авксентьевъ призывали живыя силы
страны къ единенію и жертвамъ въ интересахъ націи, государства и крестьянъ.
Своими обѣщаніями и палліативами они хотѣли сдержать плотину народнаго
гнѣва, надеждъ и чаяній, а вода все прибывала, плотина разрушалась, и, наконецъ,
прорвалась и появились не ручьи, не рѣки, а большія вешнія воды, образовалось
цѣлое море, разрушающее на своемъ пути все: сады, виноградники, инвентарь и
постройки, хлѣбъ и разсадники знаній. И теперь долгъ каждаго остановить раз-
бушевавшуюся народную стихію, направить ее въ правильное русло по линіи
разума, совѣсти и трудового сознанія. Но не думайте, что все это помѣщиковъ
чему-нибудь научило. Напрасно. Они даже сознательно не хотятъ учесть уроки
25 октября4 и мечтаютъ открыто о спасеніи выѣздныхъ лошадей, каретъ, всего
хлѣба, мелкихъ мельницъ и сельско-хозяйственныхъ заводовъ, домовъ съ усадь-
бами въ имѣніяхъ и своего вліянія въ земельныхъ комитетахъ, забывая, что все
это результаты пота и труда крестьянъ. А о чемъ они думаютъ въ тайнѣ – каждый
можетъ догадаться. Предсѣдатель Сфатулъ Цэрій въ одномъ изъ засѣданій ска-
залъ, что онъ – противникъ самоопредѣленія народовъ5, когда-то онъ вѣрилъ во
Временное Правительство, которое доведетъ Россію до Учредительнаго Собранія,
которое одно правомочно разрѣшить эти великіе вопросы русской жизни.
Украйна въ этомъ смыслѣ дала намъ нѣсколько очковъ впередъ. Примѣнимъ эту
мысль къ аграрному вопросу. Пока Учредительное Собраніе разрѣшитъ этотъ
вопросъ, народъ не выдержитъ и станетъ самъ распоряжаться и дѣлить землю, и,
исходя изъ этихъ соображеній, при такомъ порядкѣ вещей нельзя будетъ и думать
вести хоть какой-нибудь порядокъ и законъ въ сферу земельныхъ взаимоотно-
шеній. Но жизнь оказалась впереди и закона и Учредительнаго Собранія. Думаю,
что, если бы помѣщики Бессарабіи и друг. самоопредѣляющихся народовъ Россіи
выполнили призывъ: «все для спасенія отечества», «единеніе всѣхъ живыхъ силъ
страны» и если бы, повторяю, они это выполнили и пошли на уступки крестья-
намъ, то 18–21 іюня не подготовило бы 30 іюня6. Подойдемъ теперь къ идеологіи
Керенскаго и Авксентьева7. Они заявили, что, кто не хочетъ защищать родину,
не имѣетъ права на землю. Этимъ они хотѣли поднять энтузіазмъ и моральныя
силы войскъ. Что касается моего проекта, то долженъ замѣтить, что въ его основу
не легла программа какой-нибудь партіи, а это проектъ въ полномъ смыслѣ тру-
дового народа, проектъ закрѣпощенный и запечатлѣнный тысячами резолюцій и
крестьянскихъ съѣздовъ. Я не буду гооврить, что это проектъ соціализаціи земли,
нѣтъ, это слабыя потуги на соціализацію, ибо она наступитъ при полномъ обоб-
ществленіи труда. Въ основу проекта положенъ принципъ: вся земля сельскохо-
зяйственнаго пользованія и инвентарь переходитъ въ руки трудового народа.
Это не уничтоженіе собственности, но ясно то, что земля не можетъ вернуться
бывшимъ дармоѣдамъ, она станетъ общенароднымъ фондомъ. Законопроектъ не
касается выплаты, и эта сторона вопроса принадлежитъ волѣ трудового крестьян-
ства. Если это не уничтоженіе собственности, а начало только соціализаціи – и,
если это начало не проводилось нашимъ правительствомъ, то законопроектомъ
это начало проводится и оно имѣетъ цѣлью урегулированіе земельныхъ взаимо-
отношеній. Мы должны раздѣлить земли на двѣ категоріи: культурныя и обык-
новенныя. Первыя должны перейти на началахъ другого пользованія, вторыя
269
земли перейдутъ сейчасъ. Также въ основу законопроекта проведена въ цѣляхъ
руководства и контроля нѣкоторая централизація. Это сдѣлано потому, что коми-
теты8 на мѣстахъ не доросли зачастую до полнаго пониманія интересовъ обще-
ственныхъ, а потому нуждаются въ авторитетномъ воздѣйствіи и вліяніи краевого
органа и уѣздныхъ земельныхъ комитетовъ. Первымъ дѣломъ земельныхъ коми-
тетовъ будетъ принятіе рѣшительныхъ мѣръ, чтобы все въ экономіяхъ взять на
учетъ во избѣжаніе порчи и расхищенія. Для этой цѣли будутъ служить уѣздные
комиссары и избранные распорядительные совѣты. Они должны принять мѣры,
чтобы расхищенное было бы возвращено въ экономіи. Когда будетъ полный учетъ,
когда выяснится запасъ и нужда крестьянъ, тогда земельные комитеты присту-
пятъ къ уравнительному распредѣленію земли и инвентаря; при распредѣленіи
проводится принципъ очередной и въ первую очередь получать землю мѣстные, а
потомъ пришлые крестьяне. Не исключается право на землю и помѣщикамъ, если
они будутъ обрабатывать ее личнымъ трудомъ. Что же касается владѣльцевъ, не
способныхъ къ труду и не могущихъ примѣнить свои силы въ другихъ условіяхъ,
то они получаютъ прожиточный минимумъ. Помѣщикамъ будутъ предоставлены
и жилыя помѣщенія, но на одинаковыхъ условіяхъ съ крестьянами. Предвидится
также созданіе десятиннаго фонда, который будетъ служить культурнымъ разсад-
никомъ знаній въ дѣлѣ обработки земли. Вотъ тѣ основныя положенія законопро-
екта, внесеннаго на разсмотрѣніе Сфатулъ Цэрій, и я прошу г.г. депутатовъ выска-
заться по существу затронутаго мною вопроса.
Деп. Ецкулъ предлагаетъ избрать комиссію для разсмотрѣнія проекта, въ виду
того, что въ немъ необходимо сдѣлать нѣкоторыя дополненія.
Деп. Тудоръ находитъ, что законопроектъ очень сжатъ и тоже предлагаетъ
передать его въ комиссію. «Мы, – говоритъ депутатъ, – стоимъ только на точкѣ
зрѣнія полной соціализаціи земли и, если проектъ не въ духѣ этой соціализаціи,
то онъ крестьянам совершенно не пріемлемъ».
Деп. Буздуганъ: – Сегодня денъ, когда въ основу зданія ставится камень. Это
не окончательный проектъ, а только мѣра къ осуществленію нашей Деклараціи.
Послѣднее слово о землѣ скажутъ сами крестьяне. Но переходъ земли и инвен-
таря въ руки трудового народа уже половина дѣла по пути соціализаціи земель.
И этотъ переходъ нужно обезпечить наиболѣе цѣлесообразно и менѣе разруши-
тельно. Земельные комитеты возьмутъ всю землю и инвентарь на учетъ, чтобы
распредѣлить ее на уравнительныхъ началахъ. Въ заключеніе ораторъ предлагаетъ
избрать комиссію для разсмотрѣнія законопроекта и изслѣдованія особенностей
Бессарабіи.
Докладчикъ находитъ необходимымъ до избранія комиссіи ознакомить
Собраніе съ текстомъ законопроекта, чтобы выяснить отношеніе депутатовъ къ
предлагаемому законопроекту.
Деп. Буздуганъ, возражая докладчику, говоритъ, что ввиду того что проекта
нѣтъ на рукахъ у депутатовъ, лучше чтеніе законопроекта отложить до слѣдующаго
засѣданія, когда законопроектъ будетъ отпечатанъ во многихъ экземплярахъ.
Голосованіемъ предложеніе деп. Буздугана принято.
Засѣданіе закрылось въ 12 час. ночи9.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, ff. 158–163]
270
Note și comentarii

1 În ziar, numele acesta este ortografiat Cociara: Sfatul Țării, 10 ianuarie 1918.
2 Cea de-a treia și ultima conferință internațională a socialiștilor împotriva războiului care a avut
loc în septembrie 1917 la Stockholm.
3 Data de 14 iulie este Ziua Națională a Franței, iar la 20 septembrie 1870 a fost definitivată reuni-
ficarea teritorială a Italiei. În document e scris greșit iunie, în loc de iulie.
4 Ziua revoluției bolșevice: 25 octombrie (7 noiembrie) 1917.
5 Afirmație inexactă. La început, pe cînd se mai afla la Petrograd, I. Inculeț nu agrea ideea despre
dreptul popoarelor la autodeterminare, dar după sosirea sa în Basarabia avea să îmbrățișeze această
idee și s-a angajat activ în realizarea ei. Vezi și pr.-v. nr. 70.
6 Este vizat momentul în care prăbușirea ofensivei rusești pe front a atras discreditarea completă a
Guvernului Provizoriu și creșterea bruscă a autorității Sovietelor bolșevice.
7 N.D. Avksentiev, lider al eserilor, fost ministru în Guvernul Provizoriu, apoi reprezentant de
seamă al emigrației ruse.
8 Comitetele agrare, cărora urma să le fie date în gestiune pămînturile confiscate de la marii propri-
etari sau părăsite de aceștia în timpul revoluției.
9 Procesul-verbal din dosarul de arhivă este aproape identic cu textul din ziar: Sfatul Țării, 10 ianu-
arie 1918.

271
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 8-го января 1918 года № 26

Засѣданіе открывается въ 8 часовъ вечера подъ предсѣдательствомъ И.К. Инку-

леца и при слѣдующемъ составѣ Президіума: второмъ товарищѣ предсѣдателя
П.Н. Халиппѣ и секретарѣ К.П. Мисирковѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Обсужденіе событій послѣднихъ дней въ городѣ Кишиневѣ.

Предсѣдатель: – Г.г. депутаты. За послѣдніе два, три дня произошло масса

печальныхъ событій, которыя основаны на недоразумѣніяхъ и провокаціи. Дѣло
произошло такъ: Около недѣли назадъ въ Кишиневѣ организовался Фронтъ-От-
дѣлъ, который рѣшилъ создать здѣсь ставку, имѣющую цѣлью захватить власть
на Румынскомъ Фронтѣ и извлечь оттуда русскія арміи. Фронтъ-Отдѣлъ далъ
завѣреніе, что во внутреннія дѣла Молдавской Республики не будетъ вмѣшиваться
и что будетъ имѣть дѣло лишь съ русскими войсками. Съ другой стороны здѣсь
была организована Интернаціональная Комиссія изъ представителей англичанъ,
американцевъ, французовъ и румынъ для закупки у населенія хлѣба. Эта комис-
сія должна была устраивать магазины и склады, охрана которыхъ до образованія
молдавскихъ частей была поручена чехамъ, словакамъ и трансильванцамъ1. Пра-
вительство Молдавской Республики на это дало согласіе. Были слухи, утвержда-
ющіе, что Совѣтъ Генеральныхъ Директоровъ рѣшилъ привести румынскія вой-
ска. 6-го января прибылъ въ Кишиневъ эшелонъ трансильванцевъ. Такіе эшелоны
проходятъ каждыя двѣ недѣли изъ Кішинева въ Яссы. Кто такіе трансильванцы,
вы великолѣпно знаете. Они плѣнные, перешедшіе на сторону Россіи, чтобы
въ рядахъ русской арміи сражаться за свою независимость и свободу противъ
Австріи. Ихъ на Украинѣ обучали, одѣвали и украинское правительство пользо-
валось ими для различныхъ надобностей.
Часть трансильванцевъ осталась въ Кіевѣ, а другая отправилась на фронтъ.
Такимъ образомъ и этотъ эшелонъ отправлялся изъ Кіева въ Яссы, – для какихъ
цѣлей намъ не извѣстно.
Совѣтъ Генеральныхъ Директоровъ не былъ поставленъ въ извѣстность отно-
сительно слѣдованія трансильванцевъ черезъ территорію Молдавской Респу-
блики; между тѣмъ по договору съ Интернаціональной Комиссіей всѣ части для
охраны ихъ складовъ поступаютъ въ вѣдѣніе военнаго директора.
Но тутъ ничего такого не было и, очевидно, они ѣхали съ другой цѣлью. Когда
трансильванцы остановились въ Кишиневѣ2 , Комиссаръ Фронтъ-Отдѣла рѣшилъ
ихъ обезоружить. Узнавъ объ этомъ, я заѣхалъ къ премьеру Ерхану и съ военнымъ
директоромъ и начальникомъ гарнизона Левензономъ3 на автомобилѣ поѣхалъ на
вокзалъ, чтобы предупредить вооруженное столкновеніе.
По дорогѣ, недалеко отъ вокзала, мы увидѣли толпы солдатъ 1-го Молдавскаго
Полка и приказали имъ выстроиться и дальше не идти, а ждать нашихъ прика-
заній. Но едва вошли мы на перронъ, какъ эти толпы, какъ угорѣлыя и сумасшед-
шія ринулись на платформу желѣзной дороги.
272
 На перронѣ мы уже видѣли части Заамурскаго коннаго полка4 и солдатъ мол-
давскихъ частей5.
Сначала на перронъ мы не были пропущены, но подошелъ Черепановъ, помощ-
никъ коменданта со стороны Фронтъ-Отдѣла и благодаря ему насъ пустили.
На станціи началась суматоха, эти безпорядочныя толпы создали чрезвы-
чайно тяжелую атмосферу, такъ что неминуемо было вооруженное столкновеніе.
Къ намъ въ это время подошелъ и начальникъ станціи.
На мой вопросъ Черепанову, что ему извѣстно относительно прибывшихъ
трансильванцевъ, онъ отвѣтилъ, что они идутъ изъ Кіева и что рѣшено ихъ обезо-
ружить.
Но когда я ему замѣтилъ, что въ результатѣ такого обращенія съ ними можетъ
назрѣть очень острый конфликтъ, Черепановъ отвѣтилъ слѣдующее: «Пусть зна-
ютъ подлецы, – они не лучше обращаются съ русскими въ Унгенахъ».
Послѣ этого разговора мы подошли къ солдатамъ, чтобы успокоить ихъ и пред-
упредить столкновеніе, но вдругъ раздался провокаторскій выстрѣлъ и пошла
перестрѣлка. Тутъ кто-то нашелся и этой безпорядочной толпѣ сказалъ броситься
въ цѣпъ. Многіе бѣжали. Мы ушли. Потомъ насъ увѣдомили, что трансильванцы
обезоружены и ихъ ведутъ. Передавали, что съ ними очень жестоко обращались
и даже многихъ изъ нихъ раздѣли. Вотъ гдѣ и какъ начались событія, имѣющія
такой печальный характеръ по своимъ послѣдствіямъ. Въ тотъ же вечеръ гово-
рили, что на станцію Гидигичъ прибыли румынскія войска. И тогда началось
непонятное. Начали вооружать всѣхъ и посылать на фронтъ. Установили и пушки
на площади свободы противъ румынъ. Комиссаръ Фронтъ-Отдѣла заявилъ, что
румынамъ объявлена война. Отмѣчаю скверную роль въ этомъ Фронтъ-Отдѣла.
Ясно одно для меня, что Румыніи объявлена война, и мы вовлечены въ безумную
авантюру. Сила изъ нашихъ рукъ выпала, намъ не на что опереться, и связь съ
нашими частями порвана. Но чтобъ создать связь, военный директоръ приказомъ
объявилъ всѣмъ молдавскимъ частямъ выйти на фронтъ подъ начальствомъ глав-
нокомандующаго молдавской арміей – полковника Попа6, за исключеніемъ тѣхъ,
конечно, которые ведутъ караулъ въ городѣ.
6-го января7 я съ военнымъ директоромъ Пынтей были у Ерхана и я далъ
полномочія премьеру переформировать весь кабинетъ въ цѣляхъ упорядоченія
работъ Совѣта Генеральныхъ Директоровъ. Въ день пріѣзда трансильванцевъ я
и Ерханъ были въ Исполнительномъ Комитетѣ8 и тамъ между нами произошелъ
обмѣнъ мыслями по текущему вопросу. Намъ тамъ задали цѣлый рядъ вопросовъ
о роли Совѣта Генеральныхъ Директоровъ въ вводѣ румынскихъ войскъ. На это
я заявилъ категорически, что Совѣтъ Генеральныхъ Директоровъ не приглашалъ
румынскихъ войскъ.
На вопросъ о томъ, почему нѣсколько директоровъ подали въ отставку, я
отвѣтилъ, что отставка вызвана современнымъ политическимъ положеніемъ, но
никакого отношенія къ вводу румынскихъ войскъ не имѣетъ. Въ Кишиневской
телеграммѣ было напечатано, что будто мы сказали, что три директора подали въ
отставку, вслѣдствіе того, что они вели переговоры съ румынскимъ правитель-
ствомъ9. Я категорически отвергаю все это. Тѣмъ болѣе непонятно, что имена
этихъ директоровъ были оглашены въ печати въ это тревожное время, что могло
привести къ тяжелымъ послѣдствіямъ.
Предсѣдатель продолжаетъ:
273
 – У Интернаціональной Комиссіи были деньги, и Фронтъ-Отдѣлъ велѣлъ
арестовать членовъ комиссіи и деньги въ суммѣ одного милліона 940 тысячъ
рублей; попутно арестованы были и французы. На объединенномъ засѣданіи10
принята была резолюція, протестовавшая противъ ввода румынскихъ войскъ,
такъ какъ это грозитъ большими бѣдствіями. Катаросъ и Милешинъ запросили
французскаго консула, освѣдомленъ ли онъ о вводѣ румынскихъ войскъ. Тотъ
отвѣтилъ отрицательно. Арестованъ былъ румынскій консулъ Лукашевичъ и
другіе румыны, арестованъ Криганъ, пропавшій безъ вѣсти. Ерханъ и Чумаченко
ѣздили во Фронтъ-Отдѣлъ узнавать о судьбѣ арестованныхъ, но тамъ отвѣтили,
что арестованныхъ нѣтъ въ спискахъ. Какъ видите масса печальныхъ событій,
особенно для нашей республики и ясно, что Фронтъ-Отдѣлъ хочетъ сдѣлать двѣ
ставки, чего Ясская ставка не допустить; очевидно кровавыя событія могутъ
разыграться помимо нашей воли. Что же дѣлать? Надо вооружиться мужествомъ
и не подаваться провокаціямъ и не смущаться по поводу распространяющихся
злостныхъ слуховъ, будто мы продали Бессарабію за деньги. Противъ Сфатулъ
Цэрій ведется опредѣленная агитація, которая на руку буржуазіи и помѣщи-
камъ, заинтересованнымъ въ неосуществленіи Деклараціи11. Все уйдетъ, но идея
Сфатулъ Цэрій останется и она должна остаться. Онъ сталъ центромъ Молдав-
ской Республики. Городской голова Шмидтъ говорилъ, что благодаря Сфатулъ
Цэрій городъ получилъ хлѣбъ и тѣмъ не менѣе противъ Сфатулъ Цэрій ведется
въ печати травля. Но крестьянство вѣритъ въ насъ и пусть Сфатулъ Цэрій ста-
нетъ крестьянскимъ учрежденіемъ.
Развивая дальше свою мысль, ораторъ заканчиваетъ: – Хозяинъ тамъ, гдѣ
сила. Теперь здѣсь меньше народа, сила перемѣстилась на другую чашку вѣсовъ.
Виноваты мы, что не создали частей, которыя слушали бы насъ. Если мы будемъ
силой, то будутъ слушаться насъ и приказаній всѣхъ тѣхъ изъ насъ, кому не лѣнь
будетъ приказывать.
По вопросу о политическомъ моментѣ, предсѣдатель говоритъ, что дастъ
слово только послѣ прихода премьера Ерхана, а сейчасъ предлагаетъ перейти къ
обсужденію земельной инструкціи.
Деп. Паскалуца, возражая предсѣдателю, спрашиваетъ, какія конкретныя
мѣры приняты для спасенія народа, который вовлекается въ авантюру. Земельная
инструкція не нужна будетъ тогда, когда погибнетъ то, что борется за народъ.
Предсѣдатель замѣчаетъ Паскалуцѣ, что его замѣчаніе вѣрно, ибо, что пользы
отъ земельной инструкціи, если погибнетъ Сфатулъ Цэрій: землю крестьяне не
получатъ. «Но, – говоритъ далѣе Предсѣдатель, – я не возражаю противъ того,
чтобы было болѣе преній по этому вопросу, но предлагаю отложить пренія послѣ
доклада Ерхана по политическому моменту».
Голосованіемъ принимается предложеніе продолжать пренія.
Военный директоръ Пынтя: – Братья молдаване. Я радуюсь, что здѣсь вижу
только молдаванъ. Въ этой суматохѣ событій никто не знаетъ, что дѣлается.
Спровоцированные солдаты, подкупленные виномъ и селедками, съ ружьями въ
полномъ снаряженіи вышли на позицію. Среди нихъ нѣтъ никакого начала. Это
происходитъ оттого, что намъ не дорогъ нашъ народъ, что мы не прониклись
важностью момента, не взяли въ свои руки руль корабля, отчего и произошли тѣ
безобразія съ трансильванцами, благодаря стадному нападенію нашихъ и дру-
гихъ солдатъ…
Посмотримъ, кто во главѣ Фронтъ-Отдѣла. – Перперъ12 .
274
 Ни одного молдаванина. Этотъ господинъ заявляетъ, что въ распоряженія
Сфатулъ Цэрій не будетъ вмѣшиваться. Такъ ли это? Кто будетъ отвѣчать за всѣ
безобразія? Кто заплатитъ 2 милліона рублей Интернаціональной Комиссіи? Въ
вихрѣ этихъ событій, столь несчастныхъ по всѣмъ послѣдствіямъ, грозящихъ
неминуемыми катастрофами, намъ остается напречь всѣ силы для организо-
ваннаго дѣйствія, сдѣлать такъ, чтобы не было разъединенія среди насъ, ибо
намъ повѣрятъ тогда, когда мы сами будемъ вѣрить другъ другу. Что стало съ
нашими молдавскими частями? Они остались какъ цыплята безъ квочки. Какъ
стадо барановъ, они безъ моего приказа пошли на позицію. Для чего? Почему?
Неизвѣстно. Имъ, видите, не надоѣла война; они еще хотятъ воевать. Сфатулъ
Цэрій, охраняя интересы трудового народа, объявилъ въ своей Деклараціи, что
вся земля принадлежитъ трудовому народу и тогда на него различными элемен-
тами была поднята травля13, въ результатѣ которой – сегодняшнія и вчерашнія
событія. Намъ нужно вселить въ народъ вѣру въ насъ, нужно внушить, что мы –
единственные хранители интересовъ его, что Сфатулъ Цэрій является оплотомъ
всего трудового народа и, чтобъ эта вѣра не была поколеблена никакими краси-
выми рѣчами, ни провокаціями.
Но, господа, если мы не чувствуемъ въ себѣ силъ и способностей стать на
защиту этихъ задачъ, то лучше уйдемъ, уступимъ мѣсто другимъ. Нашей первой
священной обязанностью сейчасъ является раскрыть глаза народу, объяснить
смыслъ происходящихъ событій и доказать, что въ этой авантюрѣ и въ этихъ безо-
бразіяхъ мы не виноваты. Нужно навсегда предотвратить возможность провоци-
рованія войскъ и населенія. Приходятъ, къ моему великому огорченію, арестовы-
вать меня наши же молдавскія части; на вопросъ, за что, они отвѣчаютъ, что такъ
имъ сказали. Арестованъ Кужухарь. Гдѣ же наше право? Гдѣ наша сила? Ищу аре-
стованнаго деп. Кригана, бѣгаю по цѣлымъ днямъ, и, видите ли, Фронтъ-Отдѣлъ
не считаетъ нужнымъ сказать, гдѣ они находятся.
Ружья въ руки на защиту права! /Бурные аплодисменты/.
Деп. Паскалуца: – Съ болью и горечью констатирую то, что поспѣваютъ
событія, въ результатѣ которыхъ Молдавская Республика можетъ перестать суще-
ствовать. Спрашиваю всѣхъ, что намъ остается дѣлать, какъ не идти перевязы-
вать ея раны, чтобы остановить сочащуюся кровь. Большевики объявили войну
Румыніи, и я безъ ужаса не могу думать объ этомъ, ибо никто не хочетъ крови. Такъ
пусть скажутъ намъ пріѣхавшіе сюда соціалисты, хотятъ они крови или нѣтъ. Что
намъ за польза отъ тѣхъ, кто толкнетъ насъ въ ровъ? Забрано 2 милліона рублей,
а кто долженъ будетъ заплатить эти деньги? Не нашъ ли народъ, не мы ли? Мы
живемъ безъ сознанія своего національнаго духа. Что дѣлаютъ наши молдаване?
Они встрѣчаютъ своихъ братьевъ трансильванцевъ, борящихся за свободу и неза-
висимость своей націи – ружьями и издѣвательствомъ. Исторія намъ этого не
проститъ, и, если мы не хотимъ быть проклятыми, то возьмемъ руль въ свои руки и
будемъ здѣсь хозяевами. Мы имѣемъ право спросить тѣхъ, которые инсценируютъ
эти событія, не желаютъ ли они гибели нашему транспорту и всему нашему досто-
янію. Дѣла ихъ слишкомъ видны, и мы великолѣпно ихъ знаемъ. Нашъ долгъ про-
сить ихъ оставить насъ; уйти отсюда. Сегодня послѣдній часъ. Завтра мы можемъ
погибнуть и стать рабами, если не залѣчимъ своихъ ранъ. Пусть вскипитъ кровь
молдаванъ и поднимутся они на защиту своихъ попранныхъ правъ. Солдаты, кто
можетъ выйти изъ дворца и не пойти къ своимъ братьямъ, чтобы остановить и убе-
речь ихъ отъ разныхъ подлостей? Развѣ вамъ непонятно, что насъ хотятъ вовлечь
275
въ войну съ Румыніей? Развѣ это не ясно? Теперь время войны? И хватитъ ли у
насъ средствъ бороться съ государствомъ, которому помогаютъ союзники? Здѣсь,
въ столицѣ Молдавской Республики, посягнули на неприкосновенность нашего
депутата Кригана, котораго арестовали. Они ведутъ подкопъ подъ нашу самостоя-
тельность. И тотъ не молдаванинъ, кто не пойдетъ на защиту нашего депутата; онъ
долженъ быть доставленъ сюда мертвымъ или живымъ. Я предлагаю, въ заклю-
ченіе, резолюцію въ томъ смыслѣ, что мы протестуемъ противъ ареста депутата
Кригана и требуемъ отъ Фронтъ-Отдѣла полнаго невмѣшательства во внутреннія
дѣла Молдавской Республики.
Деп. Ружина задаетъ вопросъ Предсѣдателю: «Вѣрно ли, что Международная
Комиссія пригласила трансильванцевъ и почему она, согласно договору съ пра-
вительствомъ Молдавской Республики, не предупредила военнаго директора?»
Предсѣдатель отвѣчаетъ, что трансильванцы ѣхали изъ Кіева14.
Деп. Мисирковъ указываетъ на то, что переживаемый моментъ является экза-
меномъ нашей политической зрѣлости: достойны ли мы, развиты ли мы доста-
точно для парламентской жизни, сумѣемъ ли мы ее сохранить, спасти въ пережи-
ваемые тяжелые дни.
Долгъ всѣхъ нашихъ депутатовъ былъ явиться на сегодняшнее засѣданіе. Къ
сожалѣнію, не всѣ депутаты явились хотя бы для того, чтобы освѣдомиться въ
справедливости распространяемыхъ злонамѣренными людьми слуховъ противъ
Сфатулъ Цэрій. Нѣкоторые депутаты-крестьяне не могли явиться сегодня, въ виду
того, что находятся въ отпуску по случаю праздниковъ. Къ сожалѣнію, я не вижу
здѣсь многихъ изъ депутатовъ-горожанъ, имѣющихъ возможность явиться, но
не явившихся. Если они дорожили интересами края, интересами населенія, они
должны были явиться на засѣданіе.
Вторымъ фактомъ, заслуживающимъ особаго вниманія, – захвать Фронтъ-От-
дѣломъ 2-хъ милліоновъ рублей иностранныхъ денегъ, которыя теперь эти госу-
дарства требуютъ отъ Сфатулъ Цэрій, какъ единственно законнаго представителя
на территоріи Молдавской Республики. Деньги эти будутъ платить всѣ жители
и, прежде всего, крестьяне, а законнымъ представителемъ всѣхъ гражданъ Бесса-
рабіи иностранныя государства признаютъ только Сфатулъ Цэрій. Всѣ упреки и
нападки на Краевой Органъ имѣютъ цѣлью – убить вѣру народа, вѣру крестьян-
ства въ Сфатулъ Цэрій, поссорить народъ съ представителями его въ Сфатулъ
Цэрій. Народъ долженъ знать это и не вѣрить интригамъ. Никакіе народные бла-
годѣтели, не вышедшіе изъ крестьянской среды, никакіе комитеты не могутъ замѣ-
нить народу его Парламента, и всѣ нападки на его буржуазность и на его тайные
замыслы – есть не что иное, какъ подкапываніе подъ народное представительство.
Третьимъ фактомъ, о которомъ я хочу сказать нѣсколько словъ, – это распо-
ряженіе военнаго директора о защитѣ молдавскими войсками позиціи противъ
Румыніи, на случай войны съ ней. Если война съ Румыніей вызвана не нами, а
возникаетъ помимо насъ, то мы должны соблюдать полный нейтралитетъ въ
этой войнѣ.
Деп. Прахницкій: – Когда вышла Декларація, я заявилъ, что въ каждомъ домѣ
помѣщика мы имѣемъ враговъ. Декларація является актомъ справедливости; мы
отдаемъ народу, что ему принадлежитъ по праву. Враги объявили намъ войну; ихъ
мало, зато у нихъ денегъ много и они распускаютъ злостные слухи и провоциру-
ютъ населеніе. Нужно объединиться для борьбы съ этими врагами. Но больно то,
что сами крестьяне идутъ противъ насъ; это чудовищно. Меня хотѣли арестовать
276
молдаване. Они не говорятъ, что буржуи и помѣщики продаютъ народъ, а гово-
рятъ, что это дѣлаетъ Сфатулъ Цэрій. И въ эти страшные дни, когда быть можетъ
все поставлено на карту, они насъ, защитниковъ ихъ стремленій и поборниковъ
ихъ интересовъ, должны защищать; въ противномъ случаѣ, они не достойны
имѣть свой Сфатулъ Цэрій.
Ни одинъ большевикъ не думалъ о такой Деклараціи. Она есть вѣрное отра-
женіе народныхъ интересовъ. Хотите земли, такъ берегите15 насъ. Меня послали
сюда 800 человѣкъ окопниковъ, они дали мнѣ опредѣленные директивы, и пусть
угрожаютъ сколько хотятъ, пусть заносятъ въ списки обреченныхъ, – я отъ про-
граммы, начертанной народомъ, не отступлюсь. Пусть ихъ штыки обратятся не
противъ насъ, а противъ нихъ самихъ. Обидно, когда крестьянинъ, вѣря каждому
заинтересованному, обвиняетъ насъ. Мы всегда заявляли и теперь заявляемъ, что
Сфатулъ Цэрій стремится къ коренному преобразованію экономической жизни,
къ радикальнымъ соціальнымъ реформамъ. У меня нѣтъ квартала домовъ, нѣтъ
имѣній. Я буду работать на благо народа, такъ какъ для меня дороги интересы тру-
дового народа.
Господа! Мы явились сюда въ этотъ день, несмотря ни на какіе провокаціонные
слухи, что насъ арестуютъ и изобьютъ. Такъ будемъ приходить всегда безстрашно
и никогда не отступимъ отъ своихъ завѣтовъ.
Деп. Лунгу16: – Присутствуя на засѣданіи Фронтъ-Отдѣла, я видѣлъ тамъ
Котовскаго17 и Перпера и когда они заявили, что подчиняются Румчероду18 – я
понялъ, съ кѣмъ мы имѣемъ дѣло. Но къ негодованію Президіума Центральнаго
Молдавскаго Комитета, 86% нашихъ частей оказалось на сторонѣ Фронтъ-От-
дѣла, и причемъ болѣе опаснымъ было то, что въ рукахъ Фронтъ-Отдѣла была
оперативная часть. Солдаты безъ моего приказа вышли на фронтъ. Я стоялъ
все время возлѣ телефона, чтобы знать, что кругомъ дѣлается. Свѣдѣнія отно-
сительно румынъ я получилъ отъ подполковника Драча, который заявилъ,
что румынъ прибыло два батальона подъ начальствомъ Мирчева19. Прибыли
румыны, по его словамъ, въ 12 часовъ дня. На мой вопросъ зачѣмъ они пріѣхали,
получилъ отвѣтъ въ томъ смыслѣ, что румыны пріѣхали бороться съ большеви-
ками и уничтожить ихъ гнѣздо въ Кишиневѣ. Но какъ только румынскія части
услышали молдавскую рѣчь, они не пожелали пролитія братской крови и сдались
въ плѣнъ. Все, казалось, должно было пройти спокойно. Но ночью установили
пушки, вооружили солдатъ и послали на фронтъ. Получилась такая безпорядоч-
ная пальба и бѣготня солдатъ, что тутъ видно было, что это или провокація, или
никто не руководитъ дѣйствіями вооруженныхъ людей. Но оказывается, по заяв-
ленію Левензона, руководилъ этими операціями Фронтъ-Отдѣлъ. Пребываніе
Фронтъ-Отдѣла въ Кишиневѣ грозитъ намъ роковыми послѣдствіями и его необ-
ходимо теперь же ликвидировать. Я хочу знать, съ кѣмъ мы воюемъ. Если больше-
вики хотятъ устроить здѣсь вторую ставку, то, конечно, неминуема война между
ставкой генерала Щербачева и ставкой Перпера. И въ результатѣ этой войны мы
болѣе всего пострадаемъ. Тѣмъ болѣе, что ко всему этому союзники не останутся
равнодушными, а примутъ болѣе или менѣе активное участіе. Поэтому мы не
должны останавливаться даже передъ крайними мѣрами. Но посмотрите, какое
издѣвательство надъ нами: во Дворцѣ Свободы караулъ и туда никого изъ депу-
татовъ не пускаютъ; такъ, напримѣръ, не пустили Туркумана и Прахницкаго.
Къ 12-ти часамъ 40 солдатъ пришли смѣнить караулъ Сфатулъ Цэрій; когда ихъ
спросили, по какому приказу они сюда пришли, то они отвѣтили, что по приказу
277
Яценко. Ихъ не допустили. Необходимо скорѣе вывести молдавскія части изъ
города для того, чтобы изолировать ихъ отъ агитаціи. Въ противномъ случаѣ, мы
погибли. Но я заявляю, что ликвидація Фронтъ-Отдѣла можетъ быть лишь тогда
успѣшна, если здѣсь не будетъ ни одного румына, ибо въ противномъ случаѣ, они
великолѣпно используютъ присутствіе румынъ. /Аплодисменты/.
Слово беретъ деп. Шевченко, представитель Украинской Рады: – Товарищи.
Я очень извиняюсь, что не могу говорить на молдавскомъ языкѣ, ибо я его не
знаю. Я счастливь, какъ членъ Центральной Рады, говорить въ Парламентѣ Мол-
давской Республики и привѣтствовать тѣхъ ораторовъ, которые говорили въ
защиту родного края.
Я хотѣлъ выступить въ прежнемъ засѣданіи, но сейчасъ это будетъ болѣе
кстати, такъ какъ пренія касаются текущаго политическаго момента. Меня удив-
ляетъ, что здѣсь, въ Молдавской Республикѣ неизвѣстно въ чьихъ рукахъ сосре-
доточена власть и кто всѣмъ командуетъ. Случайныхъ людей у насъ не должно
быть. Съ перваго дня революціи я привѣтствовалъ возрожденіе различныхъ
комитетовъ, какъ поборниковъ завоеваній революціи, но со временемъ они
должны были уступить мѣсто естественной власти. Въ краѣ, гдѣ пробуждается
народное самосознаніе, тамъ народъ не можетъ жить властью, созданной другими
организаціями, такъ какъ народъ, самоопредѣляясь, рождаетъ свою собствен-
ную власть. Но оказывается, что здѣсь еще царствуютъ различные комитеты, и
Фронтъ-Отдѣлъ хочетъ вовлечь населеніе и войска въ новую войну. Молдавскій
народъ долженъ собраться только вокругъ своего народнаго Правительства и
ему лишь подчиниться. Никакіе ни Бронштейны, ни Горенштейны, ни Ленины,
ни Троцкіе20 не создадутъ блага народа, а создастъ его лишь національное Пра-
вительство. Мы, украинцы, уже давно стали на эту точку зрѣнія. Намъ дорога
идея автономіи и федераціи, и мы всегда будемъ вести войну противъ имперіа-
лизма. Благо націи зависитъ отъ ея воли и творчества. Но здѣсь, къ сожалѣнію,
пока еще не такъ: молдавскія части слушаютъ совершенно случайныхъ людей.
Эти люди спровоцировали молдавскія войска, клевещутъ на Румынію и Укра-
ину, будто оба эти государства имѣютъ поползновенія на Молдавскую Респу-
блику. Отношеніе Украины къ юной Молдавской Республикѣ самое хорошее, и
мы стоимъ на точкѣ зрѣнія федераціи со всѣми новообразовавшимися респу-
бликами. Я это говорю на основаніи заявленія нашего министра иностранныхъ
дѣлъ передъ моимъ пріѣздомъ въ Кишиневъ. Что же касается Румыніи, то я дол-
женъ сказать, что Украина и она заодно противъ анархистовъ-большевиковъ,
грабящихъ народное добро. Нужно настойчиво и безпощадно бороться противъ
узурпаторовъ. Центральной Радѣ много пришлось пережить за эти послѣдніе
мѣсяцы; она обвинялась врагами народа въ буржуазности, шовинистичности и
т.д., но въ результатѣ упорной борьбы Петроградъ сдался и этотъ Петроградъ
сдѣлался теперь «Петроболотомъ». Ничего разумнаго отъ него нельзя ожидать.
То же самое происходитъ и здѣсь. Вокругъ Сфатулъ Цэрій распускаются темные
слухи, на него клевещутъ лишь для того, чтобы подорвать довѣріе народа. Какое
же счастіе дадутъ въ концѣ концовъ большевики? Никакого. Ясно, что самимъ
нужно выбирать пути къ новому строительству жизни и стать прочно на нихъ.
Въ Бессарабіи основнымъ элементомъ населенія – молдаване, а затѣмъ укра-
инцы. Эти двѣ націи должны взяться за дѣло и тѣмъ пришлымъ творцамъ ука-
зать настоящую дорогу. Сфатулъ Цэрій долженъ указать надлежащее мѣсто
всякимъ комитетамъ и скорѣе съорганизовать преданную себѣ военную силу.
278
Фронтъ-Отдѣлъ долженъ быть не здѣсь, въ Молдавской и Украинской Республи-
кахъ. Въ этомъ отношеніи Украина подаетъ вамъ руку на изгнаніе узурпаторовъ и
насильниковъ.
Деп. Тудосъ: – Печально и грустно мнѣ было, когда меня вели арестованнымъ
по Александровской улицѣ.
Дѣло происходило такъ. Я явился на станцію, когда суматоха приходила къ
концу. Подошли къ группѣ солдатъ, сталъ ихъ успокаивать. Но вдругъ подошелъ
ко мнѣ младшій помощникъ коменданта21 и приказалъ меня арестовать, принявъ
меня за провокатора… Я чудомъ избѣгъ самосуда. Но отъ личныхъ чувствъ и пере-
живаній я перейду къ изложенію своихъ взглядовъ на происходящія событія.
Трансильванцы ни въ чемъ не виноваты; здѣсь они ждали обѣда, а получили вмѣ-
сто него картечи, это – месть со стороны темныхъ элементовъ, самозванно имену-
ющихъ себя соціалистами. Классъ буржуазіи борется съ молдавской демократіей
и ведетъ ужасный подкопъ подъ дѣтище народа – Сфатулъ Цэрій. Опомнитесь,
братья молдаване, не поддавайтесь провокаціи господъ, именующихъ себя соціа-
листами и играющихъ на руку буржуазіи.
Комендантъ ст. Кишиневъ: – Въ ночь на 3 января въ 3 часа утра ко мнѣ въ
квартиру стали стучаться румыны; оказалось, что большевиками задержано
15 человѣкъ румынъ, направляющихся въ Одессу. Среди нихъ было 4 делегата,
3 врача, а остальные жители города Одессы. На станціи ихъ арестовали, ограбили
у нихъ 8 000 рублей и взяли даже провизію. Большевики, даже послѣ тщательнаго
допроса, въ Одессу ихъ не пустили, а возвратили въ Яссы. Это маленькая иллю-
страція къ тому, какъ обращаются здѣсь съ гражданами союзныхъ державъ.
6-го января утромъ прибыли трансильванцы. Большевикъ Черепановъ не
имѣлъ свѣдѣній, куда они ѣдутъ. Но замѣчу, что такой же эшелонъ 2-3 дня тому
назадъ проѣхалъ въ Яссы. Я хотѣлъ поговорить съ начальникомъ эшелона при-
бывшихъ трансильванцевъ, но меня къ нему не пустили. Тогда я позвонилъ воен-
ному директору и премьеру Ерхану, прося соотвѣтствующихъ инструкцій. Въ то
же время трансильванцамъ, подъ угрозой разстрѣла, приказали разоружиться
въ теченіе 15-ти минутъ. Начальникъ эшелона не имѣлъ приказа сдавать вин-
товки, но согласился ихъ выдать по приказанію правительства Сфатулъ Цэрій въ
присутствіи представителя Союзной державы – американца или француза. Но
г.г. большевики, занявъ телефоны, ихъ просьбы не передали нашему правитель-
ству и опять категорически приказали разоружиться. Конечно приказаніе боль-
шевиковъ они не могли исполнить. Большевики угрозу привели въ исполненіе и
началась стрѣльба.
Мнѣ извѣстно, что Фронтъ-Отдѣлъ объявилъ войну Румыніи; кромѣ того
обращаю ваше вниманіе на заявленіе представителя Фронтъ-Отдѣла, что, какъ
только они справятся съ румынами, арестуютъ всѣхъ депутатовъ Сфатулъ Цэрій,
потому что они съ Сфатулъ Цэрій работать не могутъ.
Деп. Кокырла говоритъ, что мы всегда много говорили, а настоящаго дѣла не
дѣлали. «Нѣтъ, – продолжаетъ ораторъ, – твердаго курса въ нашей политикѣ, я
всегда говорилъ, что безпорядки въ краѣ можно подавить лишь иностранными
войсками, потому что наши войска недисциплинированны.
Наши войска, лишенныя офицеровъ и достойныхъ руководителей, часто тво-
рятъ безчинства. Если мы не занимались бы кривотолками, то здѣсь не существо-
вало бы Фронтъ-Отдѣла. Сила его въ нашемъ безсиліи». Въ заключеніе ораторъ
призываетъ къ сплоченію и организаціи.
279
 Деп. Биволъ находитъ, что въ настоящихъ событіяхъ виноваты Фронтъ-От-
дѣлъ и г.г. Перперы. Нужно разобраться и придти къ какому-либо твердому
рѣшенію, ибо насъ безусловно втягиваютъ въ войну съ Украиной и Румыніей, а
наши части подаются провокаціи. Въ заключеніе ораторъ предлагаетъ принятъ
экстренныя мѣры къ урегулированію безпорядковъ.
Деп. Ружина: – Крестьяне по нашей Деклараціи получаютъ землю и волю.
Пока эти вопросы разбирались лишь въ земельныхъ комитетахъ и на крестьян-
скихъ съѣздахъ, они оставались лишь завѣтной мечтой крестьянъ; но, когда
создался органъ Сфатулъ Цэрій, завѣтная мечта крестьянина стала осущест-
вляться, т.к. мы узаконили переходъ земли въ руки трудового народа. Враги уви-
дѣли, что Сфатулъ Цэрій – бичъ, съ которымъ нужно бороться до конца и кото-
рый долженъ быть ликвидированъ. Противъ Сфатулъ Цэрій идетъ провокація,
но фактъ говоритъ самъ за себя, и мы стоимъ на вѣрномъ пути. Въ связи съ царя-
щей у насъ анархіей обсуждался вопросъ о вводѣ войскъ, и этотъ вопросъ пред-
ставили «друзья наши» населенію въ извращенномъ видѣ и, такимъ образомъ,
создалась почва для провокаціи. Опредѣленная группа не хотѣла считаться съ
вопросомъ, какъ его ставили, и, будучи врагами народа и порядка, опредѣленно
говорили о румынскихъ войскахъ; схватившись за этотъ козырь, они вели-
колѣпно спропагандировали нашихъ солдатъ и крестьянъ. Это провокація пер-
вой марки. Всякій слухъ о румынскихъ войскахъ нервируетъ солдатъ, и нашъ
долгъ разсѣять этотъ туманъ. Утверждаю, что Фронтъ-Отдѣлъ сильно играетъ
въ руку тѣмъ, кто хочетъ гибели завоеванныхъ революціей свободъ. Перперъ
говоритъ, что въ наши внутреннія дѣла не будетъ вмѣшиваться, но какъ понять
то, что они объявили войну Румыніи и войну будутъ вести на нашей территоріи?
Эта кучка изъ 30-ти человѣкъ хочетъ вовлечь насъ въ ужасный конфликтъ съ
Украиной и Румыніей. Развѣ мы можемъ противостоять дисциплинирован-
нымъ войскамъ Румыніи и Украины и не означаетъ ли это, что въ результатѣ
объявленія войны страна находится передъ страшной катастрофой? Напряжемъ
всѣ наши силы и избавимъ край нашъ отъ страшнаго бѣдствія 22 .
Деп. Халиппа читаетъ документъ, изъ содержанія котораго видно, что пре-
мьеръ директоръ Ерханъ организовалъ Комиссію изъ членовъ различныхъ коми-
тетовъ для поѣздки въ г. Яссы съ тѣмъ, чтобы эта делегація вошла въ переговоры
съ соотвѣтствующими лицами о недопустимости ввода румынскихъ войскъ23. –
Такого важнаго государственнаго значенія акты совершаются за кулисами парла-
мента, причемъ послѣдній узнаетъ объ этомъ случайно. Меня возмущаетъ поли-
тика премьера, который лишь «шляется» по комитетамъ и кланяется имъ въ ноги.
Недѣлю тому назадъ г.г. директоры получили carte blanche на вводъ чужеземныхъ
войскъ въ нашу страну для подавленія ими ужасовъ анархіи и безпорядковъ и для
проведенія хотя бы неѣкоторыхъ условій мирнаго государственнаго правового
строительства. А теперь г. Ерханъ отправляетъ въ Яссы делегацію съ совершенно
обратной цѣлью. Такой политическій путь не приведетъ ни къ чему хорошему, ибо
ясно, что въ вопросахъ государственныхъ и особо важныхъ политика колебаній не
допустима, ибо она ведетъ къ неминуемой гибели правительства.
Намъ перестанутъ вѣрить, и молодой Республикѣ подпишутъ смертный при-
говоръ.
Деп. Чумаченко удивленъ, что въ отсутствіи премьера и другихъ отвѣтствен-
ныхъ людей, въ то время, когда предлагаютъ вынести резолюцію по политическому
280
моменту, деп. Халиппа оглашаетъ документъ, предрѣшающій вотумъ довѣрія къ
директору-премьеру. Въ заключеніе депутатъ проситъ прекратить пренія.
Деп. Панцырь заявляетъ о томъ, что онъ документальными данными дока-
жетъ, что вводъ румынскихъ войскъ является результатомъ приглашенія нашего
правительства.
Деп. Биволъ спрашиваетъ деп. Панцыря, гдѣ онъ видѣлъ эти документы.
Деп. Панцырь говоритъ, что видѣлъ ихъ въ Центральномъ Исполнительномъ
Комитетѣ.
Слово получаетъ премьеръ Ерханъ24: – Хуже всего тогда, когда никто не хочетъ
отвѣчать за свои слова. Дѣло обстоитъ такъ. Ставка насъ запрашивала, какое
количество войскъ намъ необходимо для охраны складовъ, желѣзныхъ дорогъ и
мирнаго населенія отъ погромовъ и безпорядковъ. Мы отвѣтили, что намъ нужно
около 12 полковъ, при чемъ не указывали, какой національности войска намъ необ-
ходимы. Деп. Панцырь находитъ эту телеграмму и, не понявъ ея, провоцируетъ
правительство и Сфатулъ Цэрій. Насъ обвиняютъ въ страшномъ преступленіи –
въ государственной измѣнѣ, въ измѣнѣ своей родинѣ. Провокація ужасная, и
мы наканунѣ гражданской войны. Насъ хотятъ поссорить, натравить одну часть
войска на другую. 5 дней борюсь съ улаженіемъ мирнымъ образомъ конфликта,
вызваннаго отношеніемъ къ трансильванцамъ. Кража 2-хъ милліоновъ рублей,
отношеніе къ интернаціональной комиссіи Фронтъ-Отдѣла такъ на меня подѣй-
ствовали, что совершенно подорвали мои силы, и я прошу освободить меня отъ
обязанностей премьера. Отмѣчаю скверную провокацію, распространяемую газе-
той Бессарабская жизнь, обвиняющую насъ въ привлеченіи румынскихъ войскъ.
Редакторъ ея будетъ привелеченъ къ отвѣтственности.
Въ заключеніе премьеръ проситъ обратиться къ населенію съ воззваніемъ,
объясняющимъ смыслъ, происходящихъ событій.
Предъ закрытіемъ засѣданія Депутаты предлагаютъ Президіуму составить
резолюцію объ отношеніи Сфатулъ Цэрій къ главнымъ моментамъ происходя-
щихъ событій.
Засѣданіе закрывается въ 12 часовъ 30 минутъ ночи.

Предсѣдатель
Секретарь25
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, ff. 164–171v.]

Note și comentarii

1 După toate probabilitățile, este vorba de unități militare destinate pentru activități din afara
teatrului de operațiuni, formate din foști prizonieri de război din armata austro-ungară.
2 Din relatările lui Inculeț, confirmate de unele documente ale ministerului de război al României
(v. studiul introductiv), ar reieși că nu a existat nicio legătură între deplasarea acestui eșalon și
tratativele din decembrie dintre guvernul basarabean și Cartierul General al armatei române
privind trimiterea unui detașament de ardeleni din Ucraina la Chișinău, de vreme ce autoritățile
Republicii Moldovenești nu fuseseră informate despre acel eșalon. De aici rezultă concluzia că
trenul cu ardeleni nu a avut destinația Chișinău, ceea ce avea să fie confirmat de comandantul
transilvănenilor, care i-a declarat lui Erhan (v. pr.-v. din 09.01.1918) că ei nu făceau parte din

281
 armata română și că fuseseră trimiși la Iași prin dispoziția Radei kievene. Așa cum aflăm din
relatarea deputatului Tudos, care a fost la gară și a discutat cu unele persoane, ardelenii urmau
să ia masa la gară și să-și continue drumul spre Iași. Dar trupele bolșevice ale Front-Otdelului,
care intenționau să-i pedepsească pentru comportamentul românilor cu bolșevicii la Ungheni,
așa cum o spune foarte limpede comandantul lor Cerepanov, i-au atacat și i-au dezarmat. Din
spusele șefului gării din Chișinău, se vede că bolșevicii habar nu aveau de destinația eșalonului
cu ardeleni.
3 F.I. Levenzon, bolșevic evreu, membru în conducerea Sovietului de deputați ai muncitorilor și
soldaților din Chișinău. La sfîrșitul anului 1917 și începutul anului 1918, a deținut aici diferite
funcții, în special militare.
4 F. Levenzon avea să mărturisească mai tîrziu în amintirile sale că acesta era regimentul 5 de rezervă
Zaamurskij, complet bolșevizat, care, prin încartiruirea sa în Chișinău, a contribuit la bolșeviza-
rea unităților militare de aici: Apud I. Levit, op. cit., p. 38–39.
5 Regimentul 1 moldovenesc.
6 M. Popa, originar din Ialoveni, militar de carieră în armata rusă, a deținut mai multe demnități
militare în Republica Democratică Moldovenească. Altul decît A.V. Popa, participant la lucrările
Congresului militar moldovenesc, susținător al autonomiei Basarabiei și adversar al Unirii.
7 În ziar este numită data de 5 ianuarie: Sfatul Țării, 10 ianuarie 1918.
8 Nu este clar la care comitet se referă Inculeț. Probabil, e vorba de ședința comună, din 6 ianua-
rie 1918, a Comitetului executiv al Sovietului din Chișinău al deputaților muncitori și soldați,
a Comitetului gubernial al Sovietelor din Basarabia, Comitetului gubernial al țăranilor și a
Comitetului central militar moldovenesc: I. Levit, p. 222.
9 Sînt vizați P. Erhan, V. Cristi și I. Pelivan. Nu se știe însă ce telegramă avea în vedere Inculeț.
10 Vezi nota 8.
11 Vina pentru criza politică din acele zile nu era, desigur, a burgheziei și moșierilor, deși aceștia nu
agreau deloc Sfatul Țării, ci a bolșevicilor care se afirmaseră ca o putere reală în Chișinău. Dar
tocmai pentru că aceștia din urmă erau în acel moment o forță de temut, Inculeț preferă să arunce
vina pe seama altora, deși nu ezită să menționeze și rolul nefast al Front-Otdelului.
12 V.L. Perper, evreu bolșevic, președinte al Front-Otdelului (secția de pe front a Rumcerodului,
organizație bolșevică cu sediul la Odesa).
13 G. Pîntea repetă cumva gestul tactic al lui Inculeț, sugerînd că atacul asupra Sfatului Țării ar fi
venit din partea moșierilor.
14 Evident, din răspunsul președintelui procesul-verbal a reținut doar o frază ruptă din context, de
aceea răspunsul pare să nu aibă nicio legătură cu întrebarea care a fost pusă. Și totuși dialogul
dintre deputatul A. Rugină și Inculeț pare să presupună că, într-adevăr, Comisia interaliată pen-
tru provizii ar fi putut solicita sosirea în Basarabia a unor unități militare alcătuite din ardeleni
pentru paza depozitelor de alimente. Trebuie totuși ţinut cont și de alte date: v. nota 1.
15 În documentul din arhivă, în locul acestui cuvînt, e scris «берите» (= „luați”), ceea nu se
potrivește deloc cu sensul propoziției. În ziar e folosit cuvîntul corect «берегите»: Sfatul Țării,
nr. 8, 11 ianuarie 1918.
16 După mărturiile Elenei Alistar, D. Lungu avea orientare mai degrabă bolșevică, în orice caz,
antiromânească, ceea ce se vede, parțial, și din relatarea acestuia, deși făcea parte din conducerea
Comitetului central al militarilor moldoveni: E. Alistar, Amintiri din anii 1917/1918, Patrmoniu,
1991, 3, p. 113. Această impresie pare să fie confirmată de amintirile lui I. Pelivan (el vorbește de
un Constantin Lungu, numai că un astfel de nume nu se întîlnește printre membrii SŢ: Patrimo-
niu, 1992, 2, p. 128). E necesar însă să fie reţinut și faptul că Lungu cerea lichidarea Front-Otde-
lului, care era organizaţie bolșevică.
17 G.I. Kotovskij, militar bolșevic, cu reputație proastă de bandit și hoț la drumul mare.
18 Abreviere a denumirii unui organ militar bolșevic, care în traducere înseamnă: Comitetul execu-
tiv al Sovietelor de pe Frontul Român, de la Marea Neagră și din regiunea Odesa.

282
19 Nume necunoscut, probabil alterat.
20 Aluzie la dominarea absolută a evreilor în conducerea organizațiilor bolșevice.
21 E vorba, probabil, de comandantul garnizoanei din Chișinău.
22 Pînă la acest cuvînt, procesul-verbal din arhivă coincide cu textul publicat în ziar, dar ceea ce
urmează după acest cuvînt, în ziar se pare că nu a mai fost publicat: Ibidem.
23 Acest caz curios și regretabil arată că în acea atmosferă tulbure și pe alocuri nesănătoasă nu erau în
stare să facă față momentului chiar și unii din conducerea parlamentului, de la care era de așteptat
să fi putut îmbina responsabilitatea cu vigilența și cu curajul politic. În loc să-l fi susținut pe Erhan
și să-l fi protejat de atacurile ce veneau în acel moment extrem de periculos asupra sa din toate
părțile, și mai ales din partea bolșevicilor, Halippa, dimpotrivă, toarnă apă (probabil, fără să-și fi
dat seama) la moara dușmanilor Sfatului Țării și a guvernului Republicii Moldovenești. De aceea
a fost firesc ca Panțîri, care făcea parte din conducerea Sovietului gubernial al deputaților țărani
și reprezenta partea contaminată de bolșevism a acestuia, să continue atacul declanșat de Halippa,
învinuind guvernul că invitase trupele române în Basarabia. Gestul lui Halippa era cu atît mai
straniu cu cît la una dintre ședințele viitoare el avea să caracterizeze elogios activitatea de premier
a lui Erhan: v. pr.-v. nr. 30.
24 Așa cum se vede din textul procesului-verbal, Erhan a venit la sfîrșitul ședinței, nu a auzit învinu-
irile pe care i le adusese Halippa, de aceea nici nu s-a referit la ele. Din păcate, reproducerea prea
succintă a cuvîntării sale ne lipsește, după toate aparențele, de o serie de detalii extrem de impor-
tante privind situația politică a Basarabiei din acel moment.
25 Fără semnături.

283
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 9-го января 1918 года № 27

Засѣданіе открывается въ 9 час. 10 м. вечера подъ предсѣдательствомъ И.К. Ин-

кульца и при слѣдующемъ составѣ Президіума: 2-мъ товарищѣ предсѣдателя П.Н. Ха-
липпѣ, 1-мъ секретарѣ Б.М. Епури и 4-мъ К.П. Мисирковѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Чтеніе Земельной инструкціи.

[Предсѣдатель]1: – Сегодня, г.г. депутаты, новаго сообщить, сравнительно съ

тѣмъ, что сообщено было вчера, нечего. Никакихъ особенныхъ событій не произо-
шло, положеніе остается неопредѣленнымъ. Ходятъ слухи, что есть румыны, нѣтъ
румынъ и т. д. Безусловно, мы должны засѣдать каждй день, а пока мы присту-
пимъ къ обсужденію Земельной инструкціи, которая должна быть представлена
крестьянскому съѣзду2 .
Слово беретъ товарищъ генеральнаго директора земледѣлія и землеустрой-
ства Чумаченко, авторъ и докладчикъ инструкціи. Онъ говоритъ: «Въ засѣданіи
Сфатулъ Цэрій отъ 5 января я нарисовалъ реальную картину политическаго поло-
женія вещей вокругъ аграрнаго вопроса въ Россіи вообще и въ Бессарабіи, въ част-
ности, гдѣ вопросъ началъ рѣшаться позднѣе, чѣмъ въ другихъ единицахъ федера-
тивной Россіи.
Я описалъ роль, которую должно играть крестьянство въ проведеніи необхо-
димыхъ для крестьянства реформъ; я нарисовалъ тѣ уродливыя формы, въ кото-
рыя вопросъ выливается, независимо отъ того, какъ отдѣльныя села и волости раз-
рѣшаютъ аграрный вопросъ. Аграрное законодательство особенно теперь, крайне
необходимо для скорѣйшаго разрѣшенія аграрнаго вопроса и играетъ важную
роль въ переживаемыхъ событіяхъ.
Въ этомъ меня убѣждаетъ знакомство съ переживаніями нѣкоторыхъ изъ
представителей помѣщичьихъ классовъ и крестьянъ: послѣдніе до 5-7 января
обращались ко мнѣ сотнями. Въ связи съ этимъ я нахожу необходимымъ разрѣ-
шить аграрный вопросъ, въ спѣшномъ порядкѣ, ибо отъ аграрной реформы «все
зависитъ», «отъ нея всѣ качества» и, если будетъ разрѣшенъ этотъ вопросъ, не
придется призвать войска. Въ одномъ изъ предыдущихъ засѣданій я изложилъ
принципы, положенные въ законопроектъ.
Это законопроектъ не мой, не той или иной партіи, а жизни и можетъ быть
измѣненъ, а окончательное разрѣшеніе аграрнаго вопроса принадлежитъ всему
трудовому крестьянству Молдавской Республики, если оно будетъ всецѣло здѣсь
представлено.
Переходя къ существу законопроекта, ораторъ напоминаетъ объ общихъ
положеніяхъ, которыя содержитъ законъ и затѣмъ читаетъ законопроектъ по пун-
ктамъ, подробно разъясняя и комментируя каждый пунктъ3.
По окончаніи чтенія законопроекта, собраніе постановляетъ передать его въ
комиссію для разсмотрѣнія и детальной разработки, обязавъ эту комиссію раз-
смотрѣть законопроектъ въ минимальный срокъ.
284
 Слово для внѣочереднаго заявленія беретъ предсѣдатель Совѣта Генераль-
ныхъ Директоровъ П.В. Ерханъ, который читаетъ телеграмму начальника Бендер-
скаго гарнизона полковника Гайворонскаго на имя военнаго директора:
«Мною получены приказы штаба Фронтъ-Отдѣла объ объявленіи войны
Румыніи, введеніи осаднаго положенія въ городахъ: Кишиневѣ, Бендерахъ и Бѣль-
цахъ; о выборѣ всего команднаго состава; неисполненіи приказовъ Украинской
Рады, штаба округа, помглавкорума4. Сегодня въ мѣстной газетѣ помѣщено сооб-
щеніе объ объявленіи войны Румыніи и бѣгства Сфатулъ Цэрій. Прошу срочнаго
распоряженія и указанія подлежащихъ исполненію изъ означенныхъ приказовъ».
По прочтеніи телеграммы премьеръ Ерханъ произноситъ слѣдующую рѣчь: –
Г.г. депутаты, я убѣдился, что Фронтъ-Отдѣлъ вовлекаетъ насъ въ войну не только
съ Румыніей но и съ Украиной. Я провелъ около 5 часовъ въ Фронтъ-Отдѣлѣ съ
цѣлью получить свѣдѣнія объ освобожденіи представителей Интернаціональной
Комиссіи, но мнѣ было заявлено, что представители комиссіи освобождены и
отправлены въ Одессу.
На мой вопросъ, по чьему распоряженію они отправлены, представители
Фронтъ-Отдѣла заявили, что по приказанію народныхъ комиссаровъ5. Когда я
попросилъ показать мнѣ это приказаніе, то явился какой-то молодой человѣкъ, кото-
рый показалъ множество мандатовъ, причемъ одинъ изъ этихъ мандатовъ гласилъ,
что приказанія этого молодого человѣка должны безпрекословно исполняться.
Что же касается двухъ конфискованныхъ милліоновъ, то Фронтъ-Отдѣлъ
обѣщалъ ихъ выдать, если будетъ доказано, что они принадлежатъ не Румыніи, а
французской миссіи.
На страницахъ Бессарабской Жизни, подъ давленіемъ Фронтъ-Отдѣла, печата-
ются извѣстія, въ которыхъ нѣтъ и одной сотой доли правды.
Когда я предложилъ Фронтъ-Отдѣлу послать депутацію въ Яссы съ цѣлью
выясненія позиціи Румыніи и Ставки, они отказались.
Они заявили, что верховная власть принадлежитъ Румчероду въ теперешнемъ
его составѣ и предложили мнѣ издать постановленіе отъ имени Сов. Ген. Дир.,
въ силу котораго правительство Молдавской Республики признаетъ Румчеродъ
единственной властью на югѣ.
Ясно одно, – и я категорически утверждаю, что идетъ работа, въ результатѣ
которой неминуема война съ Румыніей и Украиной и, такимъ образомъ, нашъ
край волей кучки лицъ ввергается въ страшную волну анархіи и братоубійствен-
ной войны. Эти господа называютъ отношеніе къ трансильванцамъ 6 января
«народнымъ гнѣвомъ», а вечернія событія того же дня «священной войной раз-
гнѣваннаго народа».
Когда я утверждалъ, что эти эшелоны случайнаго характера и что легко ихъ
увезти, они со мной не соглашались.
Мнѣ удалось видѣть арестованныхъ трансильванцевъ; я проникъ во всѣ комнаты
казармы, но русскихъ и молдавскихъ представителей тамъ не было. Я говорю объ
опредѣленномъ часѣ между 4 и 5 час. вечера. Командиръ трансильванцевъ сказалъ,
что они еще не присягали Румыніи и что слѣдуютъ по приказанію Рады въ Яссы.
Я утверждаю, что стрѣльба началась съ нашей стороны и сообщеніе Фронтъ-От-
дѣла о томъ, что трансильванцы будто бы окопались и были въ полномъ боевомъ
порядкѣ – неправдоподобны. Въ это утро велась ужаснѣйшая агитація въ казар-
махъ и среди населенія съ цѣлью спровоцировать наши молдавскія части и насе-
леніе и на эту агитацію потрачена громандная сумма денегъ, ибо они не останав-
ливались ради этой цѣли ни предъ какими расходами.
285
 По городу ходятъ слухи о томъ, что румынскія войска обезоруживаютъ наши
части, возвращающіяся въ тылъ, и присваиваютъ себѣ русское добро. Но, на осно-
ваніи заявленія представителя французской миссіи, я объявляю, что это ложь;
русское добро отправляется въ вагонахъ въ распоряженіе русскихъ властей.
Мы должны быть благодарны румынамъ за то, что они не пускаютъ воору-
женныя части въ предѣлы нашей территоріи, ибо эти голодныя толпы причи-
нили бы массу бѣдствій нашей странѣ. Но, къ сожалѣнію, такой актъ, съ точки
зрѣнія Фронтъ-Отдѣла, по отношенію къ русскимъ войскамъ является актомъ
оскорбительнымъ.
Деп. Ружина спрашиваетъ премьера, согласенъ ли демобилизоваться
Фронтъ-Отдѣлъ.
Ерханъ: – Это видно изъ только что прочитанной телеграммы начальника гар-
низона г. Бендеръ.
Деп. Чореско спрашиваетъ: «До или послѣ прибытія трансильванцевъ въ
Кишиневъ Фронтъ-Отдѣлъ объявилъ войну Румыніи?»
Деп. Ружина отвѣчаетъ на вопросъ Чореско. «Въ помѣщеніе нашего воен-
наго директоріата какъ-то поздно вечеромъ, до 6 января, прибылъ предсѣдатель
Фронтъ-Отдѣла г. Перперъ и на мой вопросъ, по какой причинѣ, кто и когда объя-
вилъ Румыніи войну – вынулъ изъ кармана телеграмму за подписью Ульянова и
Крыленко 6, гдѣ сообщалось, что на основаніи того, что Румынскія власти отка-
зались освободить арестованныхъ ими представителей нѣмецкихъ или австрій-
скихъ /точно не помню/ воинскихъ частей7, Совѣтъ Народныхъ Комиссаровъ
считаетъ себя на положеніи войны съ Румыніей».
Деп. Катаросъ спрашиваетъ, есть ли въ Фронтъ-Отдѣлѣ нѣмцы и
Г.И. Катовскій.
Ерханъ отвѣчаетъ, что ему неизвѣстно о присутствіи тамъ нѣмцевъ, но
извѣстно, что Г.И. Катовскій есть.
Деп. Коробчанъ предлагаетъ создать слѣдственную комиссію изъ представи-
телей Сфатулъ Цэрій и другихъ организацій г. Кишинева для выясненія событій
5–9 января.
Деп. Чореско дѣлаетъ докладъ слѣдственной комиссіи8, которая ѣздила на
фронтъ выяснить количество румынскихъ войскъ и цѣль прибытія въ Кишиневъ.
«Эта комиссія, – говоритъ деп., – въ виду того, что получила документы только
вчера, имѣла возможность выѣхать лишь сегодня. – Въ этой комиссіи не участво-
вали лишь представители Сов. раб. и сол. деп.9, которые отказались ѣхать. Комис-
сія выѣхала съ цѣлью выяснить приходъ румынскихъ войскъ. По дорогѣ мы часто
останавливались въ деревняхъ и спрашивали крестьянъ: видѣли ли они румынъ.
Они отвѣчали, что сами не видѣли, но слышали отъ крестьянъ сосѣдней деревни,
что будто они ихъ видѣли.
Такіе отвѣты мы получали вездѣ. Никто изъ крестьянъ прилегающихъ къ
г. Кишиневу деревень лично не видѣлъ румынъ. Наконецъ пріѣхали въ Гура-Гал-
бины. Тамъ, дѣйствительно, мы нашли румынскія войска въ количествѣ 200 сол-
датъ и 8 офицеровъ. Когда мы ихъ спросили, зачѣмъ они пріѣхали въ село, они
отвѣчали, что цѣль ихъ прихода заключается въ закупкѣ хлѣба у крестьянъ.
На вопросъ, зачѣмъ имъ понадобилось 200 солдатъ, Румынскіе офицеры отвѣ-
чали, что ихъ взяли для того, чтобы сопровождать купленный хлѣбъ и охранять
транспорты.
Послѣ этого мы предложили цѣлый рядъ вопросовъ:
286
 1/ Извѣстны ли отряду событія, нынѣ происходящія въ к. Кишиневѣ. Они
отвѣчали отрицательно.
2/ Извѣстно ли имъ, что правительство молдавской республики не дало
согласія на вводъ румынскаго войска въ Бессарабію. Они отвѣчали: – Офиціально
ничего не знаемъ.
3/ Извѣстенъ ли имъ протестъ противъ ввода румынскихъ войскъ на терри-
торію Молдавской Республики, посланный 6 января румынскому правительству.
Отвѣтъ: – Нѣтъ.
4/ Извѣстно ли имъ о существованіи двухъ ставокъ. Отвѣтъ: – Извѣстно.
5/ Извѣстно ли имъ, что румыны обезоруживаютъ русскія части. Отвѣтъ: –
Румыны обезоруживаютъ лишь дезорганизованныхъ солдатъ.
6/ Извѣстно ли имъ о враждебномъ отношеніи населенія Бессарабіи къ румын-
скимъ частямъ. Отвѣтъ: – Мы это почувствовали, когла пришли въ Гура-Галбины.
7/ Извѣстно ли имъ о разстрѣлахъ въ м. Леово русскихъ гражданъ проходив-
шимъ румынскимъ отрядомъ. Отвѣтъ: – Неизвѣстно.
Вотъ тѣ вопросы, которые были заданы нами и которые запротоколированы».
Затѣмъ предсѣдатель оглашаетъ резолюцію слѣдующаго содержанія:
«Заслушавъ сообщеніе предсѣдателя Сфатулъ Цэрій и предсѣдателя Совѣта
Директоровъ о событіяхъ, имѣвшихъ мѣсто въ послѣдніе дни въ Кишиневѣ, Сфа-
тулъ Цэрій постановилъ:
I/ Выразить протестъ и негодованіе по поводу ареста члена Сфатулъ Цэрій
Кригана, потребовавъ немедленнаго его освобожденія.
II/ Выразить протестъ противъ безпричиннаго нападенія на, проѣзжавшій
черезъ г. Кишиневъ, эшелонъ трансильванцевъ, слѣдовавшихъ изъ Кіева въ Яссы и
изъявившихъ желаніе самимъ разоружиться, но только въ присутствіи и по требо-
ванію представителя союзныхъ державъ. Между тѣмъ въ этомъ имъ было отказано
Фронтъ-Отдѣломъ, который произвелъ насильственное разоруженіе, не обошед-
шееся безъ жертвъ.
III/ Выразить свое негодованіе и протестъ противъ арестовъ въ столицѣ Мол-
давской Республики безотвѣтственными лицами иностранныхъ подданныхъ и
захвата около 2 милліоновъ денегъ, принадлежащихъ Интернаціональной Комис-
сіи по закупкѣ хлѣба. Кромѣ того выразить иностраннымъ представителямъ свое
искреннее сожалѣніе по поводу происшедшаго.
Захваченныя деньги должны быть возвращены.
IV/ Указать гражданамъ на возмутительную провокаціонную агитацію, имѣю-
щую своею цѣлью возстановить населеніе края, преимущественно крестьянъ, про-
тивъ Сфатулъ Цэрій, обвиняя его въ буржуазности и приписывая ему безъ всякаго
основанія, вину за все происшедшее. Необходимо помнить, что подкопъ противъ
Сфатулъ Цэрій есть подкопъ противъ идеи народоправства.
V/ Сообщить населенію и войскамъ Молдавской Республики, что единствен-
нымъ законнымъ органомъ, представляющимъ Молдавскую Республику и при-
знаннымъ дружественными державами, является Сфатулъ Цэрій, съ его исполни-
тельнымъ органомъ въ лицѣ Совѣта Генеральныхъ Директоровъ.
VI/ Образовать слѣдственную комиссію изъ 8 лицъ = 4 отъ Сфатулъ Цэрій и 4
отъ демократическихъ организацій, т.е. 1 отъ Центральнаго Молдавскаго Коми-
тета, 1 – отъ Совѣта рабочихъ депутатовъ и 1 – отъ Совѣта крестьянскихъ депута-
товъ и 1 отъ городского самоуправленія.
VII/ Послать въ Яссы делегацію изъ 3 депутатовъ: Инкульца, Ружина и Ста-
ренькаго10».
287
 Резолюція принимается единогласно и безъ поправокъ.
Засѣданіе закрывается въ 1 часъ ночи.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea I, ff. 172–175]

Note și comentarii

1 În document cuvîntul «предсѣдатель» lipsește.

2 Este de reținut importanța pe care Sfatul Țării o acorda congreselor țărănești, și în special Con-
gresului al III-lea care urma să se întrunească foarte curînd.
3 Din păcate, caracterul expeditiv al procesului-verbal a făcut ca articolele documentului și comen-
tariile asupra acestora, care e de presupus că vărsau multă lumină asupra relațiilor agrare ale Basa-
rabiei din acel moment și, în paralel, asupra politicii agrare a Sfatului Țării, să nu poată fi cunos-
cute.
4 «Помглавкорум» – abreviere care se descifrează astfel: adjunctul comandantului Frontului
Român.
5 Guvernul bolșevic de la Petrograd.
6 Sînt vizați V.I. Lenin (Uljanov) și N.V. Krîlenko, comandant suprem al trupelor bolșevice.
7 Detaliu curios, care sugerează o relație foarte strînsă între bolșevici și Puterile Centrale. Trebuie
receptat însă cu rezervă.
8 După toate probabilităţile, această comisie a putut fi alcătuită în ședinţa precedentă, din
08.01.1918, dar în procesul-verbal corespunzător despre ea nu se spune nimic. Nu sînt cunoscute
nici componenţa, nici prerogativele ei.
9 Prescurtat: Sovietul deputaților muncitori și soldați.
10 Nu este clar scopul numirii acestei delegaţii. Dată fiind componenţa delegaţiei, e de presupus
că anunţarea ei avea mai degrabă un scop declarativ, întrucît a trimite la Iași o delegaţie în care
se aflau oameni cu predispoziţii antiromânești, cum era Starenki, nu avea niciun rost. Vezi și
pr.-v. 30.

288
 ПРОТОКОЛЪ
Частнаго засѣданія депутатовъ Сфатулъ Цэрій
отъ 10-го января 1918 года № 28

Въ виду несостоявшагося пленарнаго засѣданія Сфатулъ Цэрій, собравшіеся

депутаты въ числѣ 25 человѣкъ согласились устроить частное совѣщаніе, посвящен-
ное текущимъ событіямъ. На совѣщаніи подъ предсѣдательствомъ П.Н. Халиппы
присутствовали слѣдующіе генеральные директора: Савенко, Iонку и бывшій
директоръ Кодрянъ.
Совѣщаніе открыто было въ 8 часовъ вечера1.

Слово предоставляется депутату К.П. Мисиркову.

Мисирковъ обращаетъ вниманіе депутатовъ на рядъ ненормальныхъ явленій
въ жизни нашего молодого Парламента. Прежде всего онъ констатируетъ вялость
въ парламентской работѣ: засѣданія происходятъ только вечеромъ, когда ихъ
можно было бы устраивать и днемъ, въ особенности въ дни, когда нѣтъ засѣданій
комиссій. Вечернія засѣданія назначаются въ опредѣленное время, а начинаются
съ опозданіемъ на 2, 3 и болѣе часовъ, что вызываетъ уходъ нѣкоторыхъ депу-
татовъ по домамъ. Поздно начатыя вечернія засѣданія тянутся безъ надобности
до глубокой ночи, замучивая наиболѣе аккуратныхъ депутатовъ, вынужденныхъ
сидѣть въ стѣнахъ Парламента безъ работы съ 6-ти часовъ вечера до 2-хъ ночи.
Назначенныя наканунѣ пленарныя засѣданія, на слѣдующій день, когда депутаты
собираются, бываютъ отмѣняемы по тѣмъ или инымъ соображеніямъ, подъ тѣми
или другими предлогами. Члены Президіума не являются вовремя на засѣданія,
а заставляютъ депутатовъ ожидать ихъ по два и по три часа. Также и не всѣ депу-
таты аккуратно посѣщаютъ засѣданія: многіе совершенно не являются, другіе
являются неаккуратно.
Опаздывающій къ началу засѣданія Предсѣдатель Сфатулъ Цэрій ссылается на
то, что болѣе важныя, болѣе неотложныя дѣла его удержали и помѣшали ему явиться
въ назначенное для начала засѣданія время. Депутаты едва ли могутъ признать удов-
летворительными такія объясненія; никакія бесѣды съ иностранными диплома-
тами, съ генеральными директорами, ни съ разными исполнительными и неиспол-
нительными комитетами2 не должны удерживать членовъ Президіума отъ
исполненія ихъ прямыхъ обязанностей. Если тѣмъ не менѣе, иногда, въ крайнемъ
случаѣ, Предсѣдатель Сфатулъ Цэрій въ интересахъ страны и народа, вынужденъ
задержаться въ городѣ, тогда, по истеченіи четверти часа, отъ назначеннаго для
засѣданія времени, имѣющійся на лицо старшій или младшій товарищъ Предсѣда-
теля обязанъ объявить засѣданіе Сфатулъ Цэрій открытымъ. Для борьбы съ абсен-
теизмомъ депутатовъ ораторъ предлагаетъ ввести перекличку для депутатовъ
немедленно послѣ объявленія засѣданія открытымъ, какъ это дѣлается въ другихъ
парламентахъ, и установить штрафъ для неаккуратныхъ депутатовъ, лишеніемъ ихъ
суточныхъ. Перекличка пріучитъ къ аккуратности, опредѣлитъ, есть ли кворумъ
или его нѣтъ и установитъ точно, какіе депутаты не посѣщаютъ засѣданій Парла-
мента, для принятія соотвѣтствующихъ мѣръ. Ораторъ указываетъ далѣе на еще не
состоявшуюся поѣздку избранной еще 28-го декабря делегаціи въ Кіевъ и Брестъ: то
пріѣздъ Кателія изъ Одессы, то избраніе Совѣтомъ Директоровъ своего кандидата
въ делегацію, то отыскиваніе вагона для делегаціи, то бесѣды съ иностранными
289
дипломатами въ Кишиневѣ, то засѣданія въ разныхъ мѣстныхъ исполнительныхъ и
неисполнительныхъ комитетахъ тормозили отъѣздъ мирной делегаціи, пока
событія 6-7-го января не отодвинули ея отъѣздъ на неопредѣленный срокъ. Къ преж-
нимъ помѣхамъ прибавилась новая: одинъ изъ членовъ делегаціи, Предсѣдатель
Сфатулъ Цэрій И.К. Инкулецъ 9-го января с.г. получилъ отъ Парламента новую
дипломатическую миссію – ѣхать делегатомъ въ Яссы. Однако объединенное
засѣданіе революціонныхъ организацій удержало Инкулеца сегодня отъ поѣздки въ
Яссы, и когда эта поѣздка вообще состоится трудно сказать, но поѣздка въ Брестъ
состоится вѣроятно еще не ранѣе, какъ черезъ двѣ, три недѣли, т.е. тогда, когда мир-
ные переговоры и безъ насъ будутъ закончены. И это от того, что Парламентъ нашъ
взваливаетъ на одно и то же лицо массу всевозможныхъ обязанностей, съ которыми
довѣренное лицо не можетъ справиться уже въ силу одного того, что у него не хвата-
етъ физической возможности, не хватаетъ времени для этого; и руководительство
Парламентомъ, и присутствіе на засѣданіяхъ Совѣта Генеральныхъ Директоровъ,
если такія засѣданія бываютъ вообще и бесѣды съ иностранными делегатами, и
засѣданія въ разныхъ исполнительныхъ и неисполнительныхъ комитетахъ и одно-
временное полученіе двухъ дипломатическихъ порученій въ Яссы и въ Кіевъ-Брестъ
не могутъ быть выполнены однимъ и тѣмъ же лицомъ одновременно. Поэтому Пар-
ламентъ, избравъ своего предсѣдателя главой дипломатической миссіи въ Брестъ
долженъ былъ указать и срокъ отъѣзда делегаціи, немедленно освободивъ избран-
ныхъ делегатовъ отъ всѣхъ прямыхъ обязанностей въ качествѣ депутатовъ и членовъ
Президіума, или же, если въ силу непредвидѣнныхъ обстоятельствъ, делегація не
могла выѣхать въ назначенный 2-3 дневный срокъ и виною этому явилась не необхо-
димость оставаться на мѣстѣ кому-либо изъ делегатовъ, тогда необходимо было
немедленное освобожденіе такого делегата и избраніе на его мѣсто другого. Ораторъ
полагаетъ, что въ ближайшемъ пленарномъ засѣданіи Сфатулъ Цэрій долженъ
опредѣленно рѣшить вопросъ о срокѣ отъѣзда делегаціи въ Брестъ и о необходи-
мыхъ измѣненіяхъ въ ея составѣ, если въ этомъ встрѣчается надобность. Затѣмъ
депутатъ Мисирковъ обращаетъ вниманіе депутатовъ на пустоту на Министерскихъ
скамьяхъ въ нашемъ Парламентѣ, куда является для того, чтобы дѣлать заявленія
отъ имени Совѣта Генеральныхъ Директоровъ премьеръ-директоръ Ерханъ. Отсут-
ствіе директоровъ въ нашемъ Парламентѣ лишаетъ насъ возможности провѣрить,
существуетъ ли у насъ въ настоящее время Совѣтъ Директоровъ или же весь Совѣтъ
состоитъ изъ одного премьеръ-директора, дѣлающаго заявленія Парламенту отъ
имени Совѣта Директоровъ. О томъ, что происходитъ въ Совѣтѣ Генеральныхъ
Директоровъ мы вынуждены судить лишь на основаніи газетныхъ свѣдѣній. Изъ
газетъ мы узнали, что три генеральныхъ директора уволены, что уходъ еще двухъ
директоровъ рѣшенъ и произойдетъ въ ближайшіе дни; газеты сообщили намъ
также, что премьеръ директоръ объ увольненіи 3-хъ директоровъ лично доклады-
валъ въ Кишиневскій Исполнительный Комитетъ, а насъ Парламентъ Молдавской
Республики, избравшій его на постъ премьера, и его товарищей, и Совѣтъ Директо-
ровъ, оставилъ безъ всякихъ сообщеній объ этомъ, полагая, что для насъ достаточно
будетъ и газетныхъ извѣстій. Премьеръ Ерханъ увольняетъ всѣхъ директоровъ,
засѣдаетъ въ исполнительныхъ и неисполнительныхъ комитетахъ, посылаетъ теле-
граммы въ Яссы отъ имени Правительства, пишетъ наказъ для ѣдущей въ Брестъ
делегаціи, но не считаетъ нужнымъ получить санкцію этого наказа отъ Парламента
и представляетъ, какъ депутатамъ, такъ и членамъ делегаціи узнать объ этомъ изъ
газетъ; онъ вноситъ въ Парламентъ временную инструкцію по земельному вопросу,
не внеся ее предварительно въ Совѣтъ Генеральныхъ Директоровъ. Наконецъ намъ
290
неяс[но] кто является иниціаторомъ созыва Третьяго Крестьянскаго Бессарабскаго
Съѣзда: Совѣтъ ли Директоровъ или же мѣстный Центральный Исполнительный
Комитетъ крестьянскихъ депутатовъ. Неясны также и цѣли и задачи этого съѣзда.
Говорятъ, что крестьянскій съѣздъ собирается заниматься вопросомъ о пополненіи
и переформированіи Сфатулъ Цэрій3. Говорятъ также, что одновременно предпола-
гается съѣздъ рабочихъ и солдатскихъ депутатовъ съ той же цѣлью. Если эти разго-
воры имѣютъ подъ собою почву, то мы на дняхъ должны ожидать не закрѣпленія
народной власти въ краѣ, а новыя притязанія, новые безпорядки, новую анархію,
ибо новые съѣзды не создаютъ и не могутъ создать новой, лучшей твердой власти,
чѣмъ та, которая съ такимъ трудомъ налаживается вотъ уже два мѣсяца. Но отвѣт-
ственность за малѣйшее нарушеніе нормальной жизни въ связи съ созываемыми
съѣздами падетъ на ихъ организаторовъ, дѣйствующихъ единолично и не парламен-
тарно. Наряду со слухами о намѣреніи крестьянскаго съѣзда заниматься политиче-
скими вопросами и въ томъ числѣ вопросомъ о пополненіи и измѣненіи состава
Сфатулъ Цэрій, Кишиневская Городская Дума также беретъ иниціативу въ созывѣ
Съѣзда представителей города и волостныхъ земствъ для реконструкціи Сфатулъ
Цэрій или даже для созданія новаго краевого органа. Этимъ Кишиневское город-
ское самоуправленіе превышаетъ свои полномочія, узурпируетъ право государ-
ственной власти, – законодательной и исполнительной и этимъ не только способ-
ствуетъ установленію порядка въ странѣ, но и мѣшаетъ въ этомъ законнымъ
органамъ власти. Вообще существующія въ городѣ организаціи признаютъ Сфатулъ
Цэрій и Совѣтъ Генеральныхъ Директоровъ постольку, поскольку можно на нихъ
сваливать отвѣтственность за всѣ проявленія анархіи въ краѣ, и вмѣсто того, чтобы
помочь намъ въ борьбѣ съ анархіей, своей неумѣстной иниціативой лишь вносятъ
большую путаницу въ положеніе дѣлъ. Впрочѣмъ мы не должны искать лишь на сто-
ронѣ виновниковъ неурядицы у насъ. Вялая работа Сфатулъ Цэрій, полная бездѣя-
тельность Президіума, почти совершенно не устраивающаго засѣданій для обсуж-
денія событій текущаго момента, полное отсутствіе контакта между Президіумомъ
Сфатулъ Цэрій и Совѣтомъ Генеральныхъ Директоровъ, если не считать личныхъ
бесѣдъ Предсѣдателя Сфатулъ Цэрій съ премьеръ-директоромъ, о содержаніи кото-
рыхъ ничего не извѣстно остальнымъ членамъ Президіума, а быть можетъ, также, и
членамъ Совѣта Генеральныхъ Директоровъ, единоличныя рѣшенія и распоря-
женія Предсѣдателя и премьеръ-директора, неосвѣдомленность депутатовъ по мно-
гимъ вопросамъ государственной важности, о которыхъ освѣдомлены нашими же
представителями разныя мѣстныя организаціи, – все это вмѣстѣ роняетъ автори-
тетъ Сфатулъ Цэрій и Совѣта Генеральныхъ Директоровъ, роняетъ престижъ вла-
сти не только въ глазахъ населенія, но и въ глазахъ самихъ представителей власти,
обращая органы законодательной и исполнительной власти въ какія-то учрежденія
3-го разряда, съ которыми можно и не считаться. Если мы своею собственною дѣя-
тельностью ведемъ дѣло къ самоупраздненію, то не нужно удивляться, что разныя
организаціи, вмѣсто насъ, хотятъ взять въ свои руки дѣло спасенія родины. Мы не
должны допустить до этого и должны принять всѣ мѣры, чтобъ устранить дефекты,
тормозящіе развитіе у насъ нормальной конституціонной жизни, а для этого необ-
ходимо:
1/ Открывать засѣданія Сфатулъ Цэрій не позже какъ на 1/4 часа послѣ назна-
ченнаго времени.
2/ Ввести перекличку депутатовъ сейчасъ же послѣ объявленія засѣданія
открытымъ.
291
 3/ Установить денежныя взысканія за неаккуратное посѣщеніе засѣданій Сфа-
тулъ Цэрій въ видѣ лишенія суточныхъ денегъ или же лишенія званія депутата
за самовольный отъѣздъ или неявку къ сроку безъ уважительныхъ причинъ, съ
увѣдомленіемъ избирателей о принятомъ постановленіи.
4/ Установить срокъ для отъѣзда избранной въ Брестъ делегаціи, съ
предусмотрѣніемъ всѣхъ препятствій, могущихъ помѣшать ея отъѣзду.
5/ Предложить Предсѣдателю Сфатулъ Цэрій не посылать никакихъ теле-
граммъ, не подавать никакихъ обясненій отъ имени Сфатулъ Цэрій никому безъ
предварительнаго обсужденія соотвѣтствующихъ вопросовъ въ засѣданіи Прези-
діума Сфатулъ Цэрій.
6/ Предложить Предсѣдателю Сфатулъ Цэрій періодически докладывать
Президіуму о всѣхъ своихъ бесѣдахъ съ представителями исполнительной власти
и о всемъ ходѣ работъ въ Совѣтѣ Директоровъ для контроля и информаціи Парла-
мента о ходѣ работъ въ высшихъ правительственныхъ мѣстахъ края.
7/ Предложить премьеръ-директору отъ имени Сфатулъ Цэрій чтобы всѣ
выступленія премьера имѣли не един[ол]ичный характеръ, а являлись бы испол-
неніемъ рѣшеній всей коллегіи Совѣта Директоровъ.
8/ Увольненія директоровъ необходимо производить на основѣ строгаго
соблюденія закона, чего не было сдѣлано при увольненіи трехъ генеральныхъ
директоровъ: Кодряна, Пеливана и Сакары4.
9/ Запросить у премьеръ-директора свѣдѣнія объ иниціаторахъ, цѣляхъ и про-
граммѣ предстоящаго 3-го Крестьянскаго Съѣзда.
10/ Признать незаконнымъ рѣшеніе Кишиневской Городской думы о созывѣ
представителей городовъ и волостныхъ земствъ для пополненія и реконструкціи
Сфатулъ Цэрій, въ виду некомпетентности Городской думы въ рѣшеніи общегосу-
дарственныхъ вопросовъ.
Директоръ почтъ и телеграфовъ Н.Н. Кодрянъ: – Текущими событіями я
поставленъ въ условія, когда принужденъ былъ скрываться, благодаря появив-
шимся въ газетахъ замѣткамъ, по-видимому, неправильно передавшимъ неосто-
рожныя слова Предсѣдателя Сфатулъ Цэрій Инкулеца и премьера Ерхана. Во
избѣжаніе толковъ я неоднократно заявлялъ и заявляю, что стою на точкѣ зрѣнія
участія молдаванъ въ россійской федераціи; другой оріентаціи я никогда не при-
держивался и не придерживаюсь и теперь. По поводу моей отставки замѣтки
въ газетахъ меня совершенно не удовлетворяютъ. Долженъ замѣтить, что Пред-
сѣдатель объяснилъ мнѣ въ запискѣ, что директорскій кризисъ вызванъ «слу-
хами и агитаціей». Какъ можно реконструировать Совѣтъ Директоровъ на
основаніи слуховъ? Заявляю категорически, что ни одно выступленіе не было
сдѣлано вопреки постановленіямъ Совѣта Генеральныхъ Директоровъ, кото-
рыя подписывались Ерханомъ и были извѣстны Инкулецу. И, если на трехъ или
четырехъ директоровъ пытаются свалить отвѣтственность за дѣйствія кабинета,
– это нечестная политическая борьба. За преступленія Совѣта Генеральныхъ
Директоровъ отвѣтственны всѣ директора, т.к. всѣ и они и Инкулецъ знали о
событіяхъ много болѣе чѣмъ мы. Всѣ сообщенія о событіяхъ желѣзнодорожныхъ
– я всегда передавалъ Совѣту Генеральныхъ Директоровъ или премьеръ-дирек-
тору въ моментъ ихъ полученія. Сообщенія о занятіи украинцами Унгенъ были
переданы ночью, какъ только мною были получены. Вотъ насколько быстро пере-
давались свѣдѣнія и на этомъ основаніи заявляю, что всякія свѣдѣнія о моихъ
единоличныхъ выступленіяхъ – ложь и клевета. По поводу отставки: – Я пора-
женъ способомъ, который примѣненъ премьеръ-директоромъ, 5-го января мы
292
всѣ были въ Совѣтѣ Генеральныхъ Директоровъ и въ засѣданіи Сфатулъ Цэрій
и ничего не знали. Я узналъ о своей отставкѣ изъ газетъ, 8-го получилъ бумагу
съ сообщеніемъ объ отставкѣ отъ имени премьера съ согласія Предсѣдателя
Сфатулъ Цэрій. Между тѣмъ въ газетахъ напечатано, что отставка состоялась
по постановлению Совѣта Генеральныхъ Директоровъ съ согласія Президіума
Сфатулъ Цэрій; такимъ образомъ, единоличныя распоряженія замѣнены колле-
гіальными5. Нельзя прибѣгать къ такимъ способамъ политической борьбы, тѣмъ
болѣе, что 26-го декабря я, въ числѣ другихъ директоровъ, подавалъ прошенія
объ отставкѣ и, слѣдовательно, оставалось только дать ходъ этому прошенію.
Не отказываюсь отъ работъ по своей спеціальности, но заявляю, что въ Совѣтъ
Генеральныхъ Директоровъ я не войду, т.к. считаю дѣйствія премьера неправиль-
ными. По затронутому депутатомъ Мисирковымъ вопросу о томъ, что депутаты
Сфатулъ Цэрій не знаютъ, что дѣлается въ Совѣтѣ Генеральныхъ Директоровъ,
я долженъ замѣтить, что часто и директора не знаютъ, что дѣлается отъ имени
Совѣта Директоровъ. Такъ, напримѣръ, было съ трансильванцами. Въ виду
текущихъ событій, по моему, должны итти непрерывныя длительныя засѣданія
Совѣта Генеральныхъ Директоровъ и, по крайней мѣрѣ, Президіума Сфатулъ
Цэрій, но наши представители ѣздятъ въ различные комитеты, гдѣ даютъ объя-
сненія, посылаютъ самовольно телеграмму въ Яссы, которая идетъ въ разрѣзъ
съ телеграммой, посланной Щербачеву, а мы знаемъ объ этомъ изъ газетъ. Вѣдъ
Инкулецъ и Ерханъ согласились, чтобы румыны охраняли склады закупленнаго
хлѣба. Румыны не пришли съ агрессивной цѣлью, а только для охраны складовъ;
доказательствомъ служитъ то, что ихъ прибылъ только одинъ составъ поѣзда,
который можетъ привезти не болѣе 850 человѣкъ. Никакого наступленія они не
дѣлали и дѣлать съ такими силами /меньше 1 000 человѣкъ/ не могли. Теперь
Украина и Румынія одинаково идутъ вмѣстѣ и одинаково заинтересованы въ
снабженіи фронта. Создалось положеніе, что мы разрѣшили охрану запасовъ
хлѣба румынамъ, а когда они прибыли, въ нихъ стали стрѣлять, а наши пред-
ставители послали протестъ. Каково положеніе сейчасъ. Трансильванцы, кото-
рые шли изъ Кіева по распоряженію Рады на Фронтъ въ Яссы, вдругъ, по дорогѣ
обезоружены, хотя предыдущій эшелонъ прошелъ безпрепятственно, и наше
правительство не протестовало. Такому правительству больше вѣрить не будутъ.
Говорить одно, дѣлать другое нельзя. Слухи о прибытіи румынъ я считаю теперь
правдоподобными, и нашему правительству надо быть готовымъ ко всевоз-
можнымъ столкновеніямъ. Если нѣтъ засѣданій Совѣта Генеральныхъ Дирек-
торовъ, то гдѣ засѣданія Президіума Сфатулъ Цэрій? Съ чѣмъ мы выступимъ,
если придутъ части и спросятъ, что намъ дѣлать по отношенію къ румынамъ и
Фронтъ-Отдѣлу? Кто будетъ руководить дѣлами? Фронтъ-Отдѣлъ? Если онъ,
то Правительству нечего дѣлать. Но Фронтъ-Отдѣлъ, должно быть, здѣсь не
останется, а, въ зависимости отъ обстоятельствъ, уѣдетъ, а мы будемъ нести
отвѣтственность передъ населеніемъ за все. Если начнется война, то бомбар-
дировка города Кишинева неминуема. Чтобы спасти положеніе нужно, чтобы
Директоріатъ продолжалъ работать и рѣшенія были не единоличны Инкулеца
и Ерхана, а коллективныя – Совѣта Генеральныхъ Директоровъ и, по крайней
мѣрѣ, Президіума Сфатулъ Цэрій. Городская Дума и исполнительные коми-
теты, вѣроятно, окажутъ поддержку Совѣту Генеральныхъ Директоровъ въ его
работѣ. При правильномъ освѣщеніи фактовъ, крестьяне и другія части насе-
ленія несомнѣнно объединятся вокругъ Сфатулъ Цэрій, чтобы уберечь край
отъ разрушенія. Части войскъ Фронтъ-Отдѣла вынесутъ резолюцію не воевать,
293
а уходить домой; останутся отдѣльныя группы, которыя пришли съ позицій и
здѣсь получили вооруженіе. Эта сила не можетъ вести войну съ дисциплиниро-
ванной арміей. Кто же можетъ защитить населеніе отъ ужасовъ войны, которая
перенесется на нашу территорію? Нужно обратиться къ предсѣдателю Совѣта
Генеральныхъ Директоровъ и Сфатулъ Цэрій съ просьбой постоянно устраивать
засѣданія Совѣта Генеральныхъ Директоровъ и Президіума Сфатулъ Цэрій,
чтобы рѣшать и обсуждать текущіе государственные и общественные вопросы.
Кромѣ того, я считаю необходимымъ не подымать теперь вопроса о Директор-
скомъ кризисѣ, ибо, если нашъ Совѣтъ Генеральныхъ Директоровъ распадется,
то я не увѣренъ въ томъ, что можно сейчасъ же сконструировать другой. Вопросъ
о реконструкціи Совѣта Генеральныхъ Директоровъ пока надо отложить.
Деп. Тудосъ утверждаетъ, что неправы тѣ, кто подозрѣваетъ Сфатулъ Цэрій въ
румынской оріентаціи. По мнѣнію оратора, Парламентъ молдавскій можетъ быть
построенъ лишь на почвѣ пропорціональнаго представительства маньшинствъ.
Онъ осуждаетъ отдѣльныя единоличныя выступленія отвѣтственныхъ лицъ, а
бездѣятельность Праламента считаетъ вредной.
Деп. Алистаръ спрашиваетъ, похоронены ли трансильванцы – жертвы насто-
ящаго момента. «Я слышала, – говоритъ она, – что во дворѣ Епархіальнаго Учи-
лища валяются два или три трупа». Въ заключеніе ораторша удивляется абсенте-
изму депутатовъ въ столь тревожное и критическое время.
Засѣданіе закрывается въ 11 часовъ 30 минутъ ночи.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea II, ff. 176–180v.]

Note și comentarii

1 Judecînd după conținutul acestui proces-verbal și mai ținînd cont și de unele date ale procese-
lor-verbale ale ședințelor Sfatului Țării din 8 și 11 ianuarie 1918, ședința particulară din 10 ianu-
arie pare să fi fost convocată din inițiativa lui Halippa și Misirkov, în calitatea lor de membri ai
prezidiului Parlamentului, și a directorilor demiși Ioncu, Savenko și Codreanu.
2 În situația de acută criză politică din prima decadă a lunii ianuarie 1918, cînd bolșevicii erau pe
cale de a lichida Sfatul Țării, prezența lui Inculeț și Erhan la ședințele comitetelor bolșevice sau
doar bolșevizate nu numai că nu era contraindicată, cum susțineau chiar unii deputați, ci dimpo-
trivă, era pur și simplu obligatorie pentru aplanarea conflictului și, în final, depășirea crizei.
3 În programa Congresului al III-lea al ţăranilor, care avea să fie publicată în ajunul deschiderii
lucrărilor lui, și anume în prima parte a acesteia, dedicată politicii interne, erau fixate urmă-
toarele sarcini: „1) Cu privire la momentul de față: situația politică generală, despre adunarea
constituantă a Rusiei, despre activitatea „Sfatului Țării”, evenimentele din 6–10 ianuarie și
introducerea trupelor române; 2) Crearea unui organ democratic al ținutului și despre principiul
constituirii lui pe baza grupurilor naționale, de clasă și sociale; 3) Despre crearea puterii ținu-
tale și relațiile ei cu organizațiile democratice; 4) Temeiurile formării adunării constituante a
ținutului; 5) Raporturile reciproce cu toate unitățile federative și cu republica federativă”: Sfatul
Țării, 18 ianuarie 1918. Cum vedem, în acest document Sfatul Țării este menționat în ghili-
mele, Consiliul Directorilor Generali nu este menționat deloc, la fel ca și Basarabia și Republica

294
 Democratică Moldovenească. Deci congresul avea de gînd să anuleze tot sistemul politic creat
după data de 21 noiembrie 1917.
4 Se pare că aceștia nu sînt cei vizați de telegrama pe care o menționează Inculeț în ședința din
8 ianuarie 1918: v. pr.-v. 26, nota 9; și pr.-v. 29, nota 3.
5 De fapt, dispoziția premierului de eliberare din funcție a unor directori nu era chiar atît de ile-
gală, cum susținea N. Codreanu și alți miniștri și deputați, deoarece Regulamentul cu privire
la funcționarea administrativă a Basarabiei, adoptat de Sfatul Țării la 29 noiembrie 1917, care,
împreună cu Declarația din 2 decembrie 1917, avea statut de constituție provizorie, nu exclu-
dea categoric posibilitatea ca acesta să respingă sau chiar să elibereze membrii guvernului și pe
adjuncții acestora. În Regulament se spunea că respingerea sau îndepărtarea membrilor guvernu-
lui se făcea cu acordul Comisiei de conciliere, dar în zilele de criză politică de la începutul lunii
ianuarie 1918 convocarea comisiilor parlamentare era practic imposibilă. Or, în acel moment,
primul ministru, ca și președintele Parlamentului, erau confruntați cu o situație care le cerea
măsuri și decizii extraordinare și rapide. De altfel, formal, Erhan a consultat și Comisia de conci-
liere, prin intermediul lui Inculeț, care, în calitate de membru al prezidiului Parlamentului și de
președinte al acestuia, era și membru al Comisiei, de fapt, era persoana cu cea mai mare pondere
de decizie în cadrul ei.

295
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 11-го января 1918 года № 291

Засѣданіе открывается въ 11 часовъ ночи подъ предсѣдательствомъ 2 товарища

предсѣдателя П.Н. Халиппы, при слѣдующихъ секретаряхъ: 1-мъ Б.М. Епури и 4-мъ
К.П. Мисирковѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Обсужденіе текущаго политическаго момента.

Предсѣдательствующій П.Н. Халиппа говоритъ, что на очереди вопросовъ

для обсужденія нѣтъ, а потому онъ предлагаетъ перейти къ обсужденію теку-
щаго политическаго момента, выслушавъ предварительно заявленіе генеральнаго
директора финансовъ депутата Iонко и протоколъ частнаго совѣщанія депутатовъ
отъ 10 января с.г.
Деп. Мисирковъ читаетъ протоколъ частнаго совѣщанія депутатовъ отъ
10 января. Затѣмъ на трибуну всходитъ генеральный директоръ финансовъ Iонко,
который заявляетъ слѣдующее: «За послѣднее время совершались важныя событія
и Совѣтомъ Генеральныхъ Директоровъ принимались опредѣленныя мѣры, но, къ
сожалѣнію, эти мѣры были выраженіемъ воли не всего директоріата, а лишь пре-
мьеръ-директора П.В. Ерхана и предсѣдателя Сфатулъ Цэрій И.К. Инкульца. Я
сожалѣю о способѣ увольненія директоровъ, избранномъ этими лицами и прошу
Васъ освободить меня отъ исполненія обязанностей, возложенныхъ на меня въ
качествѣ генеральнаго директора финансовъ2».
Депутата Iонко смѣняетъ генеральный директоръ юстиціи Савенко. «Я не
знаю, въ какой роли всхожу на эту кафедру: въ качествѣ ли директора или въ
качествѣ депутата. Фактически я не принимаю участія въ политикѣ и дѣйствіяхъ
Директоріата, по желанію г. Ерхана, но до сихъ поръ письменнаго сообщенія о
моей отставкѣ я не получилъ. Долженъ отмѣтить, что событія, происходящія
нынѣ, имѣютъ роковое значеніе для Молдавской Республики. Но какія мѣры
принимаются для спасенія положенія? Изъ газетъ мнѣ стало извѣстно, что
Совѣтомъ Генеральныхъ Директоровъ приняты мѣры политическаго характера,
опредѣляющія внутреннюю и внѣшнюю политику. Но я хочу Васъ спросить,
г.г. депутаты, имѣетъ ли право предсѣдатель Сфатулъ Цэрій и получилъ ли онъ
полномочія единолично выступать и подписывать телеграмму международнаго
характера? 4-го января я не былъ приглашенъ на засѣданіе Совѣта Генеральныхъ
Директоровъ. Изъ газетъ затѣмъ я узнаю о своей отставкѣ и еще 3 директоровъ,
но, къ нашему удивленію, въ газетѣ мы прочли, что виновниками происходящихъ
событій являемся мы, получившіе отставку, директора. Между тѣмъ оказывается,
что наша отставка рѣшена была еще 5 января. На мой вопросъ предсѣдателю Сфа-
тулъ Цэрій о причинахъ моей отставки, я получилъ отвѣтъ, что онъ долженъ былъ
уступить требованію исполнительнаго комитета 3. При создавшейся обстановкѣ
я не могу работать, а тѣмъ болѣе политически отвѣчать предъ Вами; за единолич-
ную политику г. Ерхана я отвѣчать не могу, да и не хочу4.
Въ заключеніе ораторъ проситъ рѣшить баллотировкой вопросъ о пребываніи
его въ Директоріатѣ.
296
 Деп. Которосъ спрашиваетъ генеральнаго директора юстиціи Савенко, о
какой телеграммѣ онъ говоритъ.
Деп. Савенко отвѣчаетъ, что онъ говорилъ о той телеграммѣ, содержаніемъ
которой былъ опротестованъ приходъ румынскихъ войскъ на территорію Мол-
давской Республики5.
Деп. Которосъ обращается къ деп. Савенко съ слѣдующимъ вопросомъ: «Зна-
читъ Вы протестуете противъ содержанія этой телеграммы?»
Деп. Савенко отвѣчаетъ въ томъ смыслѣ, что эта телеграмма чрезвычайно
важна въ государственномъ и политическомъ отношеніи для Молдавской Респу-
блики, и онъ протестуетъ не по существу самой телеграммы, а по поводу того, что
она явилась результатомъ единоличной воли И.К. Инкульца безъ обсужденія ея
Совѣтомъ Генеральныхъ Директоровъ. «Во всякомъ случаѣ, – говоритъ далѣе
директоръ юстиціи, – эта телеграмма международнаго характера должна была бы
обсуждаться въ Совѣтѣ Директоровъ».
Деп. Прахницкiй, обращаясь къ депутатамъ, восклицаетъ: «Что это? Парла-
ментъ Аргентинскій или Парламентъ Молдавской Республики? Я удивляюсь, что
директора не могли встрѣтиться съ П.В. Ерханомъ, когда онъ все время въ Киши-
невѣ, и, слава Богу, живъ и онъ одинъ нигдѣ не скрывается. Всякій знаетъ, что онъ
съ утра и до вечера въ различныхъ комитетахъ работаетъ, какъ „собака”. Но меня
больше всего удивляетъ то обстоятельство, что въ то время, когда внѣшнія событія,
чреватыя для насъ самыми глубокими послѣдствіями и въ силу этого требующія
отъ насъ напряженія всей нашей духовной мощи и энергіи – я замѣчаю полнѣйшій
абсентеизмъ, какъ со стороны директоровъ, такъ и депутатовъ. Директора ждутъ
въ эти ужасные дни, когда Фронтъ-Отдѣлъ втираетъ очки нашему глупому народу,
когда онъ провоцируетъ Сфатулъ Цэрій и наше правительство и когда мы больше,
чѣмъ когда-либо должны искать другъ друга, – въ это самое время директора ждутъ
приглашенія, какъ будто они не знаютъ, гдѣ происходятъ засѣданія Совѣта Гене-
ральныхъ Директоровъ, а депутаты совершенно не приходятъ, и у насъ даже кво-
рума нѣтъ. Это, господа, ненормально. Конечно, я всѣми силами души сочувствую
уволеннымъ директорамъ и мнѣ непонятенъ пріемъ „Его Величества” Ерхана по
отношенію къ директорамъ, признаннымъ Сфатулъ Цэрій6.
Я заявляю, что изъ солидарности съ остальными директорами и я уйду.
Но долженъ сказать, что элементарная справедливость требуетъ, чтобы при
обсужденіи этихъ вопросовъ присутствовали г.г. Инкулецъ и Ерханъ7.
Думаю же, что эти вопросы теперь подняты не во-время, такъ какъ теперь
болѣе, чѣмъ когда-либо, нужно слиться воедино».
Предсѣдательствующій П.Н. Халиппа говоритъ, что замѣчаніе деп. Прах-
ницкаго о томъ, что элементарная справедливость требуетъ присутствія
И.К. Инкульца и П.К. Ерхана при обсужденіи этихъ вопросовъ – онъ принимаетъ
къ свѣдѣнію, и потому никому по этому вопросу не дастъ слова8.
Деп. Панцырь замѣчаетъ, что отсутствуетъ кворумъ и предлагаетъ прекратитъ
засѣданіе.
Голосованіемъ предложеніе деп. Панцыря принято.
Предсѣдатель объявляетъ засѣданіе закрытымъ въ 12 часовъ ночи.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea II, ff. 182-183]
297
Note și comentarii

1 Așa cum se va vedea din notele următoare, procesul-verbal din arhivă al acestei ședințe este foarte
sumar, și întrucît în cadrul ei au fost discutate chestiuni deosebit de relevante pentru activita-
tea Sfatului Țării, care se regăsesc în relatarea din ziar, vom completa în note informația despre
această ședință.
2 În ziar, cuvîntarea lui T. Ioncu e mai mare și are alt conținut: „În aceste cîteva zile, zice el, au avut
loc evenimente cunoscute tuturor și guvernul Republicii Democratice Moldovenești a luat anu-
mite măsuri. Din gazete s-a aflat ce s-a făcut și despre telegrama care a fost trimisă la Iași. Eu, ca
membru al guvernului, nu știu nimic, oricît ar părea de straniu”. Vorbind despre maniera în care
erau demiși directorii generali, oratorul condamnă această practică și zice că astfel de demiteri ale
persoanelor responsabile, cum sînt directorii generali, nu trebuie să aibă loc. Directorii au deve-
nit asemenea unor țapi ispășitori pentru greșeli pe care nu le-au făcut. Adresîndu-se Adunării,
vorbitorul zice: „fiind ales de Dumneavoastră, vă rog să mă eliberați de îndatoririle de director
al finanțelor. Puțină vreme în urmă m-au chemat la telefon de la Căinari și mi-au spus în acea
localitate au intrat 300 de oameni, români, care caută depozitele alimentare (vezi despre asta și
în studiul introductiv). Cei din Căinari cer instrucțiuni de la Consiliul Directorilor și întreabă
unde se află Comisia internațională. Populația i-a întîlnit pașnic pe români și așteaptă de la Sfatul
Țării anumite dispoziții. Dar Sovietul de deputați ai muncitorilor și soldaților din Bender vrea să
declare război românilor, de aceea roagă (probabil, cei din Căinari – I.Ț.) să fie evitate excesele.
Din păcate, președintele și premierul nu sînt, nu este nici directorul afacerilor interne, și dacă nu
vom da instrucțiunile cerute, românii vor pleca. Eu v-am comunicat, domnilor, cum i-a întîlnit
populația pe români și cum s-au comportat aceștia. Trebuie să vă mai spun că nu voi pleca pînă nu
voi fi înlocuit de un alt director”: Sfatul Țării, 13 ianuarie 1918.
3 Deci este evident că, sub presiunea Sovietului bolșevic din Chișinău, Erhan și Inculeț au fost
nevoiți să promită eliberarea din funcție a unor directori generali, pentru a tempera agresivitatea
Sovietului și a Front-Otdelului și a evita, astfel, posibilitatea lichidării întregii conduceri politice a
Republicii Democratice Moldovenești. Vezi și pr.-v. 30 (discursul lui Erhan).
4 Relatarea din ziar despre ce a vorbit Savenko de asemenea se deosebește mult de discursul său
consemnat de procesul-verbal din dosarul de arhivă, mai ales partea a doua pe care documentul
acesta nu a reținut-o: „Declar public, zice el, că nicio hotărîre a Consiliului Directoriilor nu a
fost luată de o singură persoană și telegramele care erau trimise Cartierului General și Radei erau
aprobate de toți directorii , de președintele Sfatului Țării și de adjuncții prezenți ai directorilor.
Chestiunea despre demiterea lui Codreanu, Pelivan și Secară s-a decis pînă la aceste evenimente și
eliberarea lor a urmat la cererea Comitetului executiv (al Sovietului bolșevic – I.Ț) – așa mi-a spus
președintele Parlamentului. Demisia a fost hotărîtă la 5 ianuarie și a fost cerută comitetului (vor-
bitorul se contrazice – I.Ț.). Eu vă întreb, în continuare, dacă există vreo lege care să-i dea dreptul
președintelui Sfatului Țării, fără prezidiu și Comisie (de conciliere – I.Ț.), să dea dispoziție pentru
remanierea cabinetului. Vedeți că există 2 politici: una a președintelui Consiliului Directorilor
Generali și alta – a celorlalți directori generali. Ele pot fi orientate în direcții diferite, iar în astfel
de condiții munca este imposibilă, și eu nu pot răspunde pentru ceea ce face premierul. Dacă doriți
să rămîn director al justiției, dar fără a purta răspundere pentru politica lui Erhan, spuneți-mi asta
acum, și rog președintele să pună chestiunea la vot, în caz contrar eu plec”: Ibidem.
5 Telegrama trimisă de Inculeț și Erhan la Iași, în care se cerea să nu fie trimise trupe românești în
Basarabia, a fost alcătuită împotriva voinței acestora, sub presiunea Sovietului bolșevic din Chiși-
nău și a Front-Otdelului, și ea era în contradicție flagrantă cu cererile anterioare ale Sfatului Țării
și Consiliului Directorilor Generali prin care era solicitat ajutor militar pentru întronarea ordinii
în Basarabia bîntuită de anarhie. Vezi nota următoare.
6 Cuvîntarea din ziar a lui Prahnițchi este mult mai nuanțată și are calitatea de a lămuri mult mai
bine, decît discursurile altor deputați și miniștri, situația complicată din acel moment, altfel spus,
este un document care trebuie examinat cu maximă atenție: „Cu ceea ce s-a vorbit aici, zice el, am
putea parțial să fim de acord, iar în rest – nu… Eu am întîrziat aici cu un sfert de oră și deja aud

298
 unele reproșuri, dar faptul că eu, împreună cu Erhan și Inculeț, am lucrat fără răgaz o săptămînă,
nu vrea să știe nimeni. Uitați-vă la Buzdugan, de o săptămînă întreagă lipsește. De strigat strigă,
dar cînd trebuie să vorbească cu poporul și să-i deschidă ochii, nu se află” (Probabil, Buzdugan
stătea ascuns, urmînd, se vede, sfatul lui Inculeț – I.Ț.). Oratorul invocă o serie de fapte care
demonstrează cît sînt de ocupate persoanele din guvern în legătură cu momentul de față și zice:
„Eu, ca social-democrat, declar că, odată ce există Sfatul Țării, comitetele nu trebuiesc, dar cînd
Sfatul Țării se clatină, atunci comitetele sînt necesare. Cînd Front-Otdelul a întîlnit rezistența
comitetelor țărănesc și moldovenesc, a lăsat mîinile în jos, iar această rezistență este rezultatul
muncii directorilor. Împrejurările au fost de așa natură, că dacă nu ar fi fost Inculeț și Erhan,
poate că nu ar fi fost nici Sfatul Țării. Poporul nostru, care s-a aflat atîta timp în întuneric, se
lasă influențat de diferiți agitatori. Dar să nu uitați că provocatorii sînt greu de recunoscut. Azef
(E.F. Azef, demagog și provocator evreu, eser, agent al Ohrancei țariste – I.Ț.) 20 de ani a sucit
mințile și a indus în eroare pînă să fie descoperit. Eu însumi am fost de față la o discuție a agitato-
rului, unde puteau fi auzite cuvintele «coordonare», «sinteză», «antiteză», «realism» ș.a.m.d.,
și chiar eu multe nu am înțeles. Noroc că de față era și Inculeț, cel iubit de țărani, și el le-a lămurit
tuturor despre ce era vorba”. Trecînd la chestiunea privind absenteismul deputaților și lămurindu-l
exclusiv prin atmosfera încărcată în acel moment, oratorul zice: „Ar fi bine ca deputații să aibă
sîngele rece al senatorilor romani din timpul invaziei galilor, dar ce să-i faci…” Oratorul consideră
absurde vorbele despre demiterea directorilor. „Ce este asta?” întreabă el. „Blocul i-a ales, parla-
mentul i-a confirmat, iar Măria Sa Erhan i-a demis. Acesta este un fapt nenormal, dar audiatur et
altera pars, Erhan și Inculeț trebuie să fie ascultați și apoi să adoptăm hotărîrea noastră. Măsurile
propuse de Misirkov pentru a lupta cu absenteismul nu sînt potrivite momentului, la fel ca și rezo-
luția adoptată la consfătuirea privată și proiectul trebuie ascuns”: Ibidem.
7 Lipsa lui I. Inculeț și P. Erhan la această ședință, ca și la cea din ajun, s-a datorat faptului că în acel
moment aceștia erau nevoiți să activeze în unele comitete soldățești și țărănești, din care unele,
fiind vorba, în special, de Sovietul bolșevic din Chișinău, contestau autoritatea Sfatului Țării, și
deci trebuia să le fie cîștigată loialitatea, iar altele, mai mult sau mai puțin loiale, trebuiau lămurite
complet asupra evenimentelor care se petreceau și asupra poziției Sfatului Țării și a sarcinilor ce
stăteau în fața lui. Vezi notele 4 și 5, precum și ședința din 10.01.1918, nota 2.
8 Dezbaterile care au urmat după cuvîntarea lui Prahnițchi, în procesul-verbal din arhivă nu au
fost reproduse, de aceea în continuare informația din acest document o completăm cu textul din
ziar: „Dep. Panțîri, oprindu-se la dreptul țărănimii de a-și convoca congresul său, la care repre-
zentanții aleși dau darea de seamă țărănimii despre activitatea lor, zice că într-un moment atît de
neliniștit trebuie creat un singur consiliu revoluționar care să nu poată fi distrus. Toată lumea
consideră că Sfatul Țării este un parlament popular, și asta nu trebuie să fie uitat. Oratorul trece
la caracterizarea situației create și zice că a trebuit de protestat împotriva faptului că românii iau
de la noi produsele de primă necesitate, dar, din păcate, persoanele care stau în fruntea organelor
alimentare nu au făcut acest lucru. Considerăm că e de prisos să întrebăm ce cantitate de pîine
le trebuie românilor, e posibil ca populației să nu-i mai rămînă nimic. Mimi a fost la Cartierul
General, a purtat discuții, dar ce fel de discuții, noi nu știm, în schimb rezultatul este de față: 2
armate române iau atîta pîine cîtă le trebuie. Ni s-a comunicat că românii se achită corect, dar
nu ni s-a spus că pîinea este luată cu sila de la țărani. După părerea lui Mimi, noi va trebui să ne
achităm pentru toată Rusia, deși am hrănit tot Frontul Român. Au sosit unități pentru paza
depozitelor alimentare, care încă nu există. Dacă vor lua pîinea de la plugari, atunci întreb dacă
vor mulțumi ei pentru asta.
Oratorul insistă de a cere de la persoanele care stau în fruntea organelor alimentare o dare de
seamă ce au făcut timp de 4 ani, reviziile vor da la iveală abuzuri. După unele date, populația nu
dorește să dea pîinea. Nu este normal ca românii să ia cu sila pîinea (voci: «Dați fapte, acestea sînt
bancuri»). Vorbitorul continuă: Vă trebuiesc documente? Nu este suficient că jandarmii români
rechiziționează pîinea? Dar faptul că divizii înarmate vin să păzească depozite inexistente – acesta
e tot un banc? Noi trebuie să protestăm împotriva introducerii trupelor române și să nu rămînem
neutri. Se zice că românii sînt frații noștri de sînge. Dacă e așa, atunci vă voi spune că ne au de

299
proști, căci noi nu de aceea ne-am autodeterminat ca să vină niște jandarmi și să ne facă ordine,
altfel luați-vă adio de la libertăți și pămînt. Nu trebuie să permitem așa ceva și dacă nu vom pro-
ceda așa, atunci vor începe să ne închidă, dar acolo (probabil, vorbitorul avea în vedere Româ-
nia – I.Ț.) nu închid pur și simplu, eu am fapte, acolo taie, omoară.
Președintele declară: – Cred că dep. Panțîri nu are temeiuri suficiente să vorbească astfel despre
statul nostru vecin. Noi trebuie să facem uz de toate mijloacele ca să trăim cu ei în pace, deoarece
cu strigătele putem doar să ajungem la război, ceea ce nu este în interesul Republicii Moldovenești.
Noi sîntem Parlament, și nu o piață unde se îndeletnicesc cu demagogia.
O cuvîntare lungă este rostită de P.V. Ciumacenko, directorul adjunct al agriculturii și reglemen-
tărilor funciare. Oratorul menționează în detaliu măsurile elaborate în ședința privată a deputa-
ților pe care le critică aspru și zice că președintele Consiliului Directorilor a făcut totul ca într-un
moment greu să invite la consfătuire pe toți directorii. Lasă să spună fiecare membru al Sfatului
Țării cui îi este dator că aici el poate să vorbească liber. Vorbitorul consideră că acest adevăr trebuie
să fie cunoscut nu numai Consiliului Directorilor, ci tuturor. Telegrama privind introducerea tru-
pelor române a fost alcătuită de către directorul Codreanu (Codreanu, de pe loc: «Minciuni,
minciuni josnice!»).
Președintele îl cheamă pe Codreanu la ordine, dar acesta continuă:
– Eu declar deschis că vorbitorul minte.
Președintele: – Noi ne-am adunat aici la muncă productivă, nu pentru ceartă.
Ciumacenko: – Eu subliniez că au existat tentative de a trimite telegrama și cine spune minciuni
va arăta viitorul, dacă Codreanu nu are curaj să spună că au existat astfel de tentative.
Dep. Codreanu: ‒ Ajunge că am fost provocat într-atît, e timpul să vorbim deschis.
Oratorul (Ciumacenko – I.Ț.) continuă: – Eu mă supun hotărîrii președintelui, și cînd eu voi pro-
nunța vreun cuvînt indecent la adresa cutărui sau cutărui deputat, atunci președintele mă va opri,
dar el nu mă va opri, deoarece îmi dau seama ce vorbesc. Vorbitorul revine la chestiunea despre
introducerea trupelor române și, dezvoltîndu-și gîndul detaliat, zice că la una dintre ședințele Sfa-
tului Țării s-a vorbit despre introducerea trupelor române (voci: «Nu a existat așa ceva»). Eu îmi
permit să cred că nimeni nu are dreptul să aprecieze într-o formă atît de ușoară că «nu a existat așa
ceva» (voci: «Avem dreptul, demonstrați»). Eu asta și fac. În prima ședință pe chestunea aceasta
a fost adoptată o rezoluție de a invita trupe străine, fără să fie numite care anume, dar verbal s-a
spus trupe românești (Prahnițchi de pe loc: «Citiți rezoluția Blocului Moldovenesc»).
Ciumacenko: – Aici nu e locul. Aici sîntem în Parlament.
Prahnițchi de pe loc: – Aici e numai Blocul.
Oratorul cere președintelui să-l scutească de replici.
Președintele se adresează lui Prahnițchi: – Eu v-am invitat de cîteva ori la ordine. Ce mai vreți –
doriți să vă rog să plecați de aici?
Prahnițchi: – Pe mine numai Sfatul Țării mă poate ruga să plec.
La rugămintea președintelui, oratorul care refuzase să vorbească, își termină discursul.
Cuvîntul pe o chestiune personală i se dă lui Savenko: – Atunci cînd m-am ridicat întîi la această
catedră nu am avut în vedere pe Ciumacenko, deoarece el nu răspunde pentru Consiliul Directo-
rilor Generali. Eu așteptam răspuns de la Erhan și Inculeț și cred că nici Inculeț și nici Erhan nu
l-au mandatat pe Ciumacenko să răspundă pentru ei.
În continuare, oratorul vorbește despre încercările întreprinse, așa cum mărturisește d. Ciuma-
cenko, de a-l invita la consfătuire, și zice: – Eu nu mă pronunț împotriva a ceea ce se face, ci cum
se face. Eu am luptat împotriva autocrației lui Nikolai al II-lea și protestez împotriva autocrației
lui Erhan și Inculeț. Cînd unii spun că am fost invitat la consfătuire, eu răspund că nu este ade-
vărat, deoarece nu am fost invitat. Cînd d. Ciumacenko vorbește despre telegrama noastră de a
invita trupe românești, eu zic că nu este adevărat, deoarece dumneavoastră, d. Ciumacenko, ați

300
fost autorul telegramei, ca o extremă, numai nu tov. Codreanu, ci dumneavoastră împreună cu
Iv. Egor (Pelivan – I.Ţ.). (Aplauze).
Dep. Codreanu: – Eu am să fiu scurt. Pe mine premierul m-a onorat cu informația că el este ocu-
pat și mi-a cerut să nu vorbesc pe această chestiune pînă cînd el nu va binevoi să se arate, în sfîrșit,
aici. Despre asta nu voi vorbi, dar în privința declarației lui Ciumacenko voi spune că este o min-
ciună și rog ca declarația aceasta a mea să fie înregistrată exact în procesul-verbal. Ciumacenko este
autorul telegramei din 20 decembrie privind trimiterea a oricărui fel de trupe, și această încercare
a lui a fost mai reușită, iar sub ea au semnat Inculeț, Erhan și el. (Aplauze).
Dep. Cataros: – În cuvîntarea lui Codreanu eu am găsit un loc unde el spune că cererea de elibe-
rare a depus-o la 20 decembrie. Este adevărat?
Dep. Codreanu: Da.
Dep. Cataros: – Dacă este adevărat, atunci ce a provocat demisia?
Dep. Codreanu: – În cererea mea se spune literalmente că politica duplicitară a Consiliului Direc-
torilor duce la anarhie și că el, deputatul, nu poate rămîne.
Dep. Cataros: – A fost discutată chestiunea introducerii trupelor române, și ce răspuns a urmat?
Dep. Codreanu: – Nu mă consider îndreptățit să vorbesc în numele Consiliului Directorilor,
aștept premierul.
Dep. Cataros: – Chestiunea demisiei, nu este cumva legată de momentul discutării chestiunii pri-
vind introducerea trupelor românești?
Codreanu: – Da, este legată: Sfatul Țării, 13 ianuarie 1918.
[Sfîrșitul ședinței]
Este votată propunerea dep. Prahnițchi privind amînarea discutării proiectului elaborat de aduna-
rea privată a deputaților pînă la lămurirea situației, dar, înainte ca chestiunea să fie supusă votului,
președintele oferă cuvîntul dep. Prahnițchi care zice că este de acord cu dep. Panțîri în privința
reviziei upravei alimentare, și cînd vor ajunge la ea, nu vor fugi burjuii cu buzunarele pline cu bani;
țărănimea știe demult ce se petrece acolo. «În discursul meu anterior din astă seară am scăpat din
vedere să menționez că Duma orășenească este un barometru după care se poate judeca despre
starea Parlamentului nostru. Cum numai se simte că Sfatul Țării cade puțin, Duma începe să se
ridice, și invers. Duma și-a ales aici delegații săi, și ce a ieșit din asta? Pe d. Schmidt l-am văzut aici
o dată: a venit, a închipuit figura maiestuoasă a lui Napoleon, ne-a dat cîteva lecții și tot atît de vaj-
nic a dispărut. Apoi a apărut dep. Spivak care, de asemenea, ne-a dat cîteva lecții, ne-a învățat ce și
cum să facem, după care… unu, doi, trei, ca acel magician cu mănușa. Mai mult nu l-am văzut. Iar
apoi d. Moghileanski (voci: „Prujinin, Prujinin” – acesta era viceprimar al Chișinăului și în acel
moment era bănuit de niște afaceri necurate – I.Ț.) care nu e mai bun decît cei doi. Felicit Chiși-
năul că a ales 3 deputați care nu se prezintă în Sfatul Țării. Eu vă rog, domnilor, să ignorați această
instituție – Duma orășenească – chiar dacă a fost aleasă pe formula din patru componente (alegeri
generale, directe, egale și secrete – I.Ț.). Se vede bine că nici formula aceasta nu ajută întotdeauna.
E clar că acești domni au fost aleși nu pentru a veni și a ne da nouă lecții.
Iar acum în privința României. Eu am declarat în numele Blocului Moldovenesc că noi privim
la Nistru, nu la Prut, niciodată nu am dorit unirea cu România, că aceasta ar fi posibilă numai
peste trupurile noastre. Despre asta am vorbit în urmă cu 10 zile. Trebuie să vă declar că există
aici o mică neînțelegere; aici sînt 60 de deputați, dar în afara parlamentului sînt o 100 de mii de
procurori și eu în fiecare zi mă apăr de 30 de procurori. De ce? Pentru că burghezia aruncă bani la
stînga și la dreapta și cumpără voturi; pentru 20 r. este ușor să cumperi un vot și este foarte ușor să
cumperi un provocator». Între altele, oratorul menționează cazuri curioase care arată cît de ușor
se fac provocatorii. «Cine a chemat românii? Se zice că noi am făcut-o și asta se spune cu un astfel
de ton de parcă noi am putea să-i aruncăm de aici. Ce e de fapt? Cînd cineva din Orhei mă întreabă
dacă în Chișinău nu mai este niciun om și am rămas numai eu, împreună cu cabina de telefon
(ilaritate în public), ce pot să răspund? Eu răspund că în oraș sînt nu numai eu, ci și Sfatul Țării, și
deputații, și mulți alți oameni. Închipuiți-vă acum cum a ajuns la Iași știrea despre 4 transilvăneni

301
răniți. Acolo cifra 4 a ajuns la 44 de mii, iar 5 uciși au ajuns la 50 de mii. România bineînțeles că
nu va lăsa omorurile nepedepsite. În vremea unei răscoale din Varșovia, au fost omorîți mulți ruși,
polonezi, evrei și a fost schilodit degetul unui neamț. Și ce credeți – rudele polonezilor, rușilor și
evreilor uciși, drept recompensă, au fost considerate suspecte din punct de vedere politic și au fost
deportate acolo unde și-a spart dracul opincile. Iar neamțul a primit pentru degetul lui 60 de mii
de ruble. Astfel la noi a avut loc o provocare. Noi sîntem împinși spre război, iar eu chem la unitate,
și nu la afișarea de rezoluții. Nu trebuie să ne temem de niște Perperi e tutti quanti. Noi trebuie să
dăm poporului libertate, pămînt și lumină».
Dep. Codreanu: – Cum a fost declarat război României de către directorul de război, care a dat
ordin trupelor să pornească la atac? Este evident că acestea sînt acțiuni dușmănoase.
Prahnițchi: – Eu am să vă aduc la cunoștință sfîrșitul ordinului. Acolo se spune ca trupele să ocupe
un sector cunoscut la intrarea în Chișinău și să nu înceapă acțiuni inamice.
Oratorului i se mai pun cîteva întrebări, apoi dep. Codreanu propune ca rezoluția elaborată de
consfătuirea privată să fie adoptată în calitate de recomandare”: Sfatul Țării, 14 ianuarie 1918.

302
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 13-го января 1918 года № 30

Засѣданіе открывается въ 9 час. 10 минутъ вечера подъ предсѣдательствомъ

И.К. Инкулеца и при слѣдующемъ составѣ Президіума: товарищѣ предсѣдателя
П.Н. Халиппѣ и при секретаряхъ: первомъ Б.М. Епури, и четвертомъ К.Н. Мисирковѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Директорскій кризисъ и политическій моментъ.

Предсѣдатель Инкулецъ: – Г.г. депутаты! Неимовѣрно трудные дни пережили

мы. Казалось, что не только Сфатулъ Цэрій, но и идея его подвергалась величай-
шей опасности. Не знаю, что ждетъ насъ въ будущемъ, но мы не должны терять вѣру
и мужество; будемъ надѣяться, что при всѣхъ испытаніяхъ идея Сфатулъ Цэрій не
погибнетъ, и онъ будетъ работать на славу и пользу нашей молодой Республики.
Позвольте вяснить, почему въ эти ужасные дни приходилось дѣйствовать, какъ
говорятъ, какъ самодержцу. Какъ вы знаете, 6-го января я предполагалъ выѣхать на
мирную конференцію въ Брестъ, а 5-го января ко мнѣ заѣхали военный директоръ
и премьеръ Ерханъ; послѣдній мнѣ заявилъ, что положеніе таково, что, если при-
нять во вниманіе реальное соотношеніе силъ въ настоящее время, то Директоріатъ
не можетъ работать и необходимо поэтому дать ходъ прошеніямъ объ отставкѣ.
Въ виду сложившагося политическаго положенія, я согласіе далъ. На слѣдую-
щій день выѣхать не могъ по физическимъ причинамъ, а потомъ по чисто мораль-
нымъ, ибо считалъ невозможнымъ покинуть Республику въ эти дни.
День 6 января, полный такою массою событій, повлекъ за собой перемѣщеніе
центра тяжести въ другую сторону. Это можно было замѣтить даже внѣшне: здѣсь
почти не было людей, чающихъ получить правду и справедливость отъ Сфатулъ
Цэрій, они шли искать эту правду въ Комитеты1. Учтя такое настроеніе, я перенесъ
свою дѣятельность въ Комитеты2 . Меня теперь упрекаютъ въ пренебреженіи къ
Сфатулъ Цэрій.
Возможно, что мы виноваты, но я былъ глубоко убѣжденъ, что работалъ на
пользу Сфатулъ Цэрій, я впервые такъ тяжело почувствовалъ бремя отвѣтствен-
ности. Но если Сфатулъ Цэрій теперь существуетъ и его идея не пережила потря-
сеній, то могу сказать, что въ этомъ есть и моя доля заслуги. Я ясно видѣлъ, что
центръ тяжести перемѣщается въ другую сторону, и народъ сталъ переносить довѣріе
свое къ другимъ учрежденіямъ. И, если нѣкоторые товарищи по Директоріату не
были на своихъ мѣстахъ, то это не вина ихъ. Въ этихъ Комитетахъ могли действо-
вать люди моего типа. Въ эти дни я не спалъ и не ѣлъ, ибо не могъ. Атмосфера была
чрезвычайно тревожная, на Сфатулъ Цэрій сыпались нападки со всѣхъ сторонъ и
не потому, что Сфатулъ Цэрій былъ въ чемъ-либо виновенъ, а потому, что нѣкото-
рымъ элементамъ было это интересно. Въ 11 часовъ 6-го января меня и Ерхана при-
гласили на объединенное засѣданіе комитетовъ и организацій города Кишинева.
Я заявляю, что пошелъ туда не какъ Предсѣдатель Сфатулъ Цэрій, а какъ това-
рищъ предсѣдателя Совѣта Крестьянскихъ депутатовъ, а Ерханъ, какъ предсѣда-
тель того же Комитета. Вопросы тамъ обсуждались вокругъ принятія мѣръ къ
ликвидаціи настоящаго положенія, но къ своему удивленію я увидѣлъ тамъ на
303
столѣ 4 пакета Ерхана, адресованные 4 директорамъ. Мнѣ задали вопросъ, какое
отношеніе имѣютъ эти 4 фамиліи къ создавшемуся положенію. Я отвѣтилъ, что
въ связи съ создавшимся политическимъ положеніемъ Директоріатъ необходимо
реорганизовать, но реконструкція Кабинета рѣшена была еще вчера.
Шла рѣчь и о другихъ директорахъ. Называли фамиліи Кристи и Iонко.
Ерханъ заявилъ, что они подали въ отставку. Вотъ разговоръ о директорахъ.
Тамъ было рѣшено и рѣшеніе исходило отъ меня и Ерхана послать телеграмму
съ протестомъ противъ ввода румынскихъ войскъ на территорію Молдавской
Республики. Насъ спрашиваютъ, кто намъ далъ полномочія на посылку этой теле-
граммы. На это я заявляю, что полномочія исходили отъ общей линіи поведенія
Сфатулъ Цэрій и Совѣта Генеральныхъ Директоровъ.
Вопросъ о вводѣ войскъ дебатировался здѣсь и въ Совѣтѣ Генеральныхъ
Директоровъ и хотя въ этомъ смыслѣ Совѣтъ Генеральныхъ Директоровъ полу-
чилъ carte blanche, однако этимъ онъ не воспользовался.
Телеграмма къ Щербачеву была послана тогда, когда ясно стало, что жить
такъ болѣе нельзя. Генералъ Щербачевъ – оффиціальный представитель Русской
ставки, а это имѣетъ громадное значеніе. Была просьба послать дисциплиниро-
ванныя войска, а о румынскихъ войскахъ не было и рѣчи.
Прошла недѣля, а помощи не было. Совѣтъ Генеральныхъ Директоровъ оса-
ждался со всѣхъ сторонъ людьми различныхъ категорій, просящихъ о помощи.
Было рѣшено принять мѣры, опять мысль сводилась къ румынскимъ войскамъ, но
просьбы о помощи къ румынскимъ властямъ, я утверждаю, съ нашей стороны не
было. Тогда была послана вторичная телеграмма Щербачеву и въ отличіе отъ пер-
вой въ ней не называлась національность, а мысль была та, чтобы послали какія
угодно, при чемъ подразумѣвались русскія, украинскія, трансильванскія, а, кто
хотѣлъ, подразумѣвалъ и румынскія войска.
Я не знаю, имѣли ли какое-либо практическое значеніе наши телеграммы
и значитъ ли, что румынскія войска прибыли въ результатѣ этихъ телеграммъ,
я сомнѣваюсь. На вопросъ мой генералу Броштеану3: «кѣмъ призваны войска,
игралъ ли Совѣтъ Генеральныхъ Директоровъ и Сфатулъ Цэрій въ этомъ ка-
кую-нибудь роль» онъ отвѣтилъ отрицательно.
Вопросъ о вводѣ румынскихъ войскъ рѣшенъ совмѣстно съ союзниками, ибо
они обращались къ нашему разуму и говорили, что разъ желѣзныя дороги заняты
большевиками, которые ничего не пропускаютъ въ Румынію, то ихъ обязанность
и инстинктъ самосохраненія толкаетъ уничтожить здѣсь гнѣздо большевизма.
Наши телеграммы, такимъ образомъ, не имѣли практическаго значенія. Подчер-
киваю, что вторая телеграмма генералу Щербачеву была составлена Чумаченко;
она носила компромиссный характеръ, вслѣдствіе чего и Совѣтъ Генеральныхъ
Директоровъ не распался въ этотъ день и, такимъ образомъ, кризисъ Дирек-
торіата тогда миновалъ.
Констатирую ложь Савенко, что отставка 4 директорамъ дана была подъ дав-
леніемъ и вліяніемъ Комитетовъ4.
Когда обсуждался вопросъ о приглашеніи и о вводѣ румынскихъ войскъ въ
засѣданіи Совѣта Генеральныхъ Директоровъ, одинъ изъ Членовъ Директоріата
предложилъ отправить телеграмму съ просьбой о присылкѣ войскъ не только
Щербачеву, но и румынской власти, но мы протестовали. Позиція наша въ этомъ
вопросѣ была такова: Телеграмму Щербачеву я могъ подписать, потому что мы
– часть федеративной Россіи, но никакимъ образомъ не считалъ возможнымъ
обращаться къ Румыніи, ибо когда Республиканское Правительство обращается
304
къ чужимъ – это преступленіе; но другое дѣло, когда мы обращаемся къ русскому
генералу, представляющему нашу родину. Повторяю, что о румынскихъ войскахъ
не было сказано ни слова.
Первая телеграмма меня непріятно рѣзнула, такъ какъ тѣмъ самымъ мы ски-
дывали со счета часть Россійской арміи, именно великорусскую армію, а такія
части, по заявленію генерала Броштеану, на румыно-украинскомъ фронтѣ есть. Я
назвалъ вамъ всѣ документы, касающіеся этого вопроса; больше отъ Совѣта Гене-
ральныхъ Директоровъ, какъ такового, не было и не будетъ. Все же остальное, что
говорятъ по этому поводу – ложь.
Перехожу къ прерванной нити изложенія.
Мы говорили, что нужно устроить совмѣстное засѣданіе Совѣта Генераль-
ныхъ Директоровъ, чтобы наиболѣе увѣренно и энергично дѣйствовать. Я и
Ерханъ сдѣлали попытку созвать на 7-ое января вечеромъ засѣданіе Совѣта Гене-
ральныхъ Директоровъ. Я позвонилъ къ Савенко, а Ерханъ къ Iонко, но попытка
не удалась. Я заявилъ еще раньше директорамъ, что они въ это время ничего не
смогутъ сдѣлать, имъ необходимо бездѣйствовать. Въ связи съ слухами и клеве-
той Бессарабской Жизни и различнаго рода провокацій, во избѣжаніе самосуда, я
послалъ къ директорамъ офицера, который предупредилъ бы ихъ объ опасности и
тѣмъ далъ возможность скрыться. Это не моя вина и не Ерхана. Я сказалъ уже, что
директора теперь не ко времени, ибо центръ тяжести перемѣстился въ Комитеты
и совѣтскія организаціи. При такомъ соотношеніи силъ они не могли работать.
Въ продолженіе 3 дней дѣятельность Ерхана и Чумаченко протекала въ Коми-
тетахъ, потому что сила была тамъ. Если былъ избѣгнутъ разгонъ Сфатулъ Цэрій и
арестъ депутатовъ и не случилось самосудовъ, то въ томъ заслуга моя, Ерхана и Пынти.
Конечно легко говорить сейчасъ и обвинять, но тяжело было защищать Сфатулъ
Цэрій въ атмосферѣ, распропагандированной нечистыми руками. Товарищи наши
насъ туда не пускали и насильно удерживали, боясь учиненія надъ нами самосуда,
но, рискуя жизнью, мы шли туда, чтобы защитить идею Сфатулъ Цэрій. На объеди-
ненномъ засѣданіи всѣхъ организацій я былъ выбранъ Предсѣдателемъ, но, дорожа
престижемъ Предсѣдателя Сфатулъ Цэрій, я спрашивалъ себя, удобно ли мнѣ пред-
сѣдательствовать въ этомъ засѣданіи и рѣшилъ, что удобно и прилично, ибо тамъ
крестьяне, во имя чьихъ интересовъ мы и служимъ. Работая много въ комитетахъ
и другихъ организаціяхъ, я привыкъ разбираться въ различныхъ политическихъ и
другихъ ситуаціяхъ, но въ эти дни я плохо разбирался, ибо все сплошь было усѣяно
провокаціей и ложью; нельзя было точно опредѣлить, гдѣ лежитъ центръ тяжести
этихъ событій еще и потому, что не ясна была и позиція Комитетовъ.
Отмѣчаю, что наше положеніе неимовѣрно затруднялось тѣмъ, что шли упор-
ные слухи, что румынскія войска идутъ по приглашенію Сфатулъ Цэрій. И если вы
представите себѣ эту атмосферу, среди которой намъ пришлось дѣйствовать, то вы
поймете наши нечеловѣческія усилія.
Но тѣмъ не менѣе мы всѣ трудности преодолѣли и въ резолюціи объединеннаго
засѣданія, въ которой единственной властью въ краѣ признанъ Сфатулъ Цэрій,
наша заслуга, ибо мы поставили на высоту Сфатулъ Цэрій. Попутно приплелось
и много непріятныхъ эпизодовъ; напримѣръ, эпизодъ съ арестомъ денегъ. Мнѣ и
Ерхану пришлось пережить и почувствовать неловкость передъ представителями
Соединенныхъ Штатовъ и Франціи, когда къ намъ, какъ представителямъ власти,
обращались съ требованіемъ вернуть деньги и освободить арестованныхъ членовъ
Интернаціональной Комиссіи. Деньги возвращены усиліями представителей
305
Сфатулъ Цэрій, которымъ болѣе понятно, что за деньги будетъ отвѣтственъ Сфа-
тулъ Цэрій и, такимъ образомъ, смыть позоръ, легшій на Республику.
Дальше начинается приближеніе румынъ. Слуховъ было много, я самъ имъ
не придавалъ никакого значенія и мнѣ казалось сумасшествіемъ, когда солдаты
выбѣжали на позиціи безъ офицеровъ. Но тутъ мы совершили крупную ошибку,
которая выразилась въ томъ, что Пынтя, Ерханъ и я издали приказъ по войскамъ
выйти на позицію. Приказъ былъ изданъ потому, что солдаты были страшно воз-
буждены противъ офицеровъ, такъ какъ послѣдніе не вышли на позицію съ нами
и въ гнѣвѣ они уже назначили день для самосуда надъ офицерами.
Потомъ слѣдуетъ моя поѣздка въ Яссы. Со мной должны были поѣхать депу-
таты Сфатулъ Цэрій Ружина и Старенькій и нѣсколько делегатовъ отъ молдав-
скихъ организацій. Но, въ виду того, что въ нашемъ распоряженіи былъ только
одинъ автомобиль, мнѣ пришлось оставить депутатовъ-делегатовъ отъ Сфатулъ
Цэрій, и я отдалъ предпочтеніе делегатамъ отъ комитетовъ и это опять въ виду
переживаемаго момента.
Въ Страшенахъ я убѣдился, что румыны есть. Затѣмъ я поѣхалъ въ Каларашъ
къ командующему отрядомъ румынскихъ войскъ. Послѣдній принялъ меня весьма
любезно и на вопросъ мой о цѣли прихода его отряда и кѣмъ онъ посланъ, онъ
отвѣтилъ, что цѣль его прихода продиктована необходимостью защитить желѣз-
ныя дороги и закупленный ими хлѣбъ на территоріи Молдавской Республики и
въ другихъ прилегающихъ къ ней русскихъ губерніяхъ. Онъ намъ далъ завѣреніе,
что въ нашу внутреннюю жизнь не будетъ вмѣшиваться и мы можемъ устраивать
ее такъ, какъ намъ хочется, и что въ тотъ моментъ, когда мы будемъ способны само-
стоятельно охранять положеніе, румынскій отрядъ уйдетъ. Между прочимъ отмѣ-
чаю, что среди солдатъ и команднаго состава есть и украинцы, такъ что это высту-
пленіе румыно-украинцевъ5.
Въ Яссы насъ любезно не пустили, а генералъ далъ массу прокламацій и въ
концѣ сказалъ, что они пришли воевать лишь съ большевиками. Противъ нашихъ
войскъ они не будутъ итти, но предупредилъ строго, что малѣйшее вооруженное
выступленіе можетъ повести къ разгрому г. Кишинева.
Прощаясь съ генераломъ, мы обѣщали на другой день снова пріѣхатъ къ нему.
На другой день поѣхала наша делегація съ отвѣтомъ. Можетъ быть мнѣ поста-
вятъ въ вину, что я, вернувшись обратно, не созвалъ Сфатулъ Цэрій, но говорю, что
въ эти важные дни считалъ необходимѣе созвать представителей молдавскаго гар-
низона. Мы объяснили имъ положеніе, и они пришли къ заключенію о недопусти-
мости вооруженнаго выступленія противъ румынъ съ чьей бы то ни было стороны.
Долженъ сказать также, что тамъ я находился среди необыкновенно подозритель-
ной атмосферы: спрашивали, гдѣ Пынтя и Ерханъ, гдѣ депутаты Сфатулъ Цэрій.
Въ рѣчахъ представителей молдавскаго гарнизона звучала тревога за завоеван-
ныя нашей революціей свободы, но все же рѣшили подчиниться силѣ. Въ резуль-
татѣ горячихъ преній была принята резолюція удовлетворительная.
Мнѣ ясно было, что намъ румыны не угрожаютъ и политической цѣли они не
имѣютъ, но отмѣчаю тревогу крестьянъ за свободу и революцію, и мы, стоящіе на
стражѣ ихъ интересовъ, не должны обмануть ихъ чаяній и ихъ довѣрія; въ против-
номъ случаѣ да будемъ мы прокляты.
Та тревога – тревога священная для нашего крестьянства. Съ радостью отмѣ-
чаю, что главнокомандующимъ молдавскими частями единогласно избранъ былъ
Попа – подполковникъ.
306
 Вчера рѣшено было послать двѣ делегаціи: одну въ Страшены, другую въ [Ган]-
чешты. Отмѣчу, что въ составъ этихъ двухъ делегацій не вошелъ никто изъ участ-
никовъ первой. Мотивы были тѣ, что эта вторая делегація имѣла, такъ сказать,
контролирующую цѣль, которая заключалась въ томъ, чтобы провѣрить разго-
воръ мой съ генераломъ Броштеану. Въ делегацію потребовали Ерхана, который
въ здоровьи менѣе устойчивъ, чѣмъ я.
Что же насъ ждетъ? Я привѣтствую румыно-украинскія войска, которыя при-
шли противъ большевиковъ и вѣрю, что они пришли за тѣмъ, о чемъ они заявили.
Но мы должны понимать, какую роль мы можемъ сыграть въ отводѣ или вводѣ
румыно-украинскихъ войскъ. Съ кѣмъ мы пойдемъ? Съ Первымъ молдавскимъ
полкомъ? Судьба Республики зависитъ не отъ того, что Сфатулъ Цэрій пригла-
силъ румынскія войска, а разрѣшится путемъ дипломатическимъ. Г.г. депутаты
и, въ особенности, товарищъ Которосъ!6 Я долженъ заявить, что мнѣ путемъ тай-
ной дипломатіи удалось получить отъ нашихъ союзниковъ гарантіи неприкос-
новенности и самостоятельности нашей молодой Республики. И я вѣрю въ эти
гарантіи, ибо только для Германіи договоръ – ничего не стоющій клочекъ бумаги.
Привѣтствую румыно-украинскія войска. Свобода наша зависитъ отъ обстоя-
тельствъ и теперь они въ нашу пользу; намъ нужно ихъ использовать и, надѣюсь,
что при мудрости и спокойной работѣ, мы отстоимъ свободу Молдавской Респу-
блики, ауспиціи говорятъ за то, что Молдавская Республика будетъ свободной и
счастливой для крестьянства.
Послѣ рѣчи Предсѣдателя объявляется перерывъ на 15 минутъ.
Послѣ перерыва слово предоставляется депутату Чумаченко.
– Я пользуюсь трибуной, чтобы освѣтить тѣ факты и тѣ истины, которыя хотятъ
знать, надѣюсь, г.г. депутаты. Я долженъ сказать, что въ приписываніи мнѣ автор-
ства телеграммы о вводѣ румынскихъ войскъ нѣтъ и доли правды. На засѣданіи7
былъ поставленъ вопросъ ребромъ: хотите ли румынъ или нѣтъ. Я тогда же,
г.г. депутаты, протестовалъ противъ этого.
Я заявляю, что не можетъ быть и рѣчи о приглашеніи не только румынъ, но
даже и русскихъ войскъ съ Румынскаго Фронта, такъ какъ тѣмъ самымъ мы, совер-
шенно игнорируя войска другихъ фронтовъ, наносимъ имъ величайшее оскор-
бленіе.
Свободу завоевала вся русская армія, а потому мы не можемъ дѣлать какого то
бы ни было различія, потому что тѣмъ самымъ мы оскорбляемъ нашу армію.
Я хочу сказать нѣсколько словъ по поводу отставки 5 директоровъ. Было
подано еще до Новаго года пять прошеній объ отставкѣ, вслѣдствіе расхожденія
директоровъ во взглядахъ съ премьеромъ, но этотъ вопросъ былъ улаженъ, были
найдены компромиссы, и директора остались на своихъ постахъ. Ораторъ снова
переходитъ къ телеграммамъ, указывая, что цѣлесообразнѣе было послать ее въ
русскую ставку, а не румынскому правительству. «Я, – говорить ораторъ, – былъ
противъ посылки этой телеграммы и настаивалъ, чтобы ее не посылали, но ничего
не могъ добиться – телеграмма была послана».
Въ заключеніе своей рѣчи онъ заявляетъ, что въ печати появилась телеграмма
изъ Одессы за подписью Командующаго Округомъ Ельчанинова въ которой сооб-
щается, что вводъ румынскихъ войскъ состоялся по настоянію Сфатулъ Цэрій. «Я
прошу Директоріатъ опровергнуть эту сплошную выдумку».
На трибуну всходитъ премьеръ-директоръ Ерханъ: – Я жалѣю, г.г. депутаты,
заявляетъ онъ, что здѣсь нѣтъ военнаго директора Пынти, чтобы выразить ему ту
благодарность, которую онъ заслужилъ въ эти дни. Сколько разъ этотъ человѣкъ
307
подвергался опасности, сколько разъ его арестовывали, сегодня только утромъ его
отпустили изъ какого-то подвала, гдѣ онъ былъ заключенъ… и, несмотря на все
это, онъ оставался на посту, неся свои тяжелыя обязанности.
Полагаю, что и Сфатулъ Цэрій присоединится ко мнѣ и выразитъ ему благо-
дарность. /Аплодисменты/.
Здѣсь я хочу сказать и о дѣятельности комитетовъ8, тѣхъ комитетовъ, которые
въ эти дни оказались на своей высотѣ и спасли положеніе Республики, чего не
сдѣлали бы ни Сфатулъ Цэрій, ни Генеральный Директоріатъ.
Что касается телеграммы, посланной въ Ясскую Ставку, то я скажу Вамъ,
г.г. депутаты, что этотъ вопросъ былъ предрѣшенъ задолго до ея появленія тамъ.
Перехожу къ грознымъ событіямъ минувшей недѣли /5–12 января/, событіямъ,
угрожавшимъ благополучію и цѣлости нашей молодой Республики.
Дерзость и нахальство одной организаціи9 чуть не привели къ такимъ печаль-
нымъ событіямъ, къ которымъ, вамъ извѣстно, привела власть народныхъ комис-
саровъ, власть большевиковъ, власть, обагренная братскою кровью. Мнѣ бросаютъ
упреки, что я дѣйствую подобно самодержцу, но г.г., дни моего самодержавія –
самые печальные дни моей жизни.
Вѣдь событія послѣднихъ дней были поистинѣ грозными; вѣдь были дни,
когда, по заявленію нѣкоторыхъ, нельзя ничего было понять въ происходящемъ
вокругъ насъ. Но тѣ, которые были съ нервами покрѣпче, кто спокойнѣе смотрѣлъ
на событія, говорилъ: «Работайте товарищи, работайте. Настанетъ и хорошее
время когда-нибудь; вѣдь такое положеніе не можетъ долго продержаться».
Когда изъ Кишинева бѣжала большевистская банда, я свободно вздохнулъ, но
чуетъ мое сердце, что еще не всѣ бѣды наши окончились. Смутьяны еще не такъ
далеко, говорятъ, что они задержались у Меренъ; передаютъ также, что на нашъ
край съ сѣвера двигается карательный корпусъ для подавленія у насъ анархіи.
Переходя къ событіямъ послѣдняго дня, скажу, что вчера была отправлена делега-
ція къ главному румынскому командованію, которое предложило намъ вернуться
къ нимъ сегодня въ 12 часовъ дня съ отвѣтомъ на выставленныя ими условія ввода
въ столицу нашу румынскихъ войскъ.
По обычаю русскихъ, который не чуждъ и намъ, мы запоздали ровно на часъ и
20 минутъ. Когда мы рѣшили выѣхать, то оказалось, что нѣтъ бензина для автомо-
биля, изъ-за чего и произошла задержка. Послѣ того, какъ я нашумѣлъ и накричалъ
въ гаражѣ, намъ была подана машина и мы поѣхали. Подъѣзжая къ Страшенамъ,
мы встрѣтили по дорогѣ отряды румынъ, шедшіе по направленію къ Кишиневу.
Одинъ изъ румынскихъ офицеровъ заявилъ намъ, что въ 12 часовъ былъ данъ
приказъ штурмовать Кишиневъ, и артиллерія уже выбираетъ позиціи. Непріятно
насъ поразило такое заявленіе; мы просили проводить насъ къ главнокомандую-
щему10. Тотъ насъ принялъ очень сухо, но когда мы объяснили ему причину нашей
задержки, согласился отмѣнить штурмъ города. На насъ произвелъ впечатлѣніе
его спокойный и увѣренный тонъ. Намъ заявили, что румынскія войска никакой
бѣды не несутъ Бессарабіи, и если имъ не будутъ причиняться непріятности, то
они будутъ вести себя, какъ нельзя лучше. При этомъ насъ увѣрили въ томъ, что
у нихъ нѣтъ цѣли вмѣшиваться въ политическую жизнь страны; пришли же они
исключительно для того, чтобы обезопасить желѣзныя дороги отъ безобразій,
чинимыхъ большевиками. Дороги же нужны имъ, какъ пути, связывающіе ихъ
съ Украиной. Главнокомандующій предложилъ намъ переждать до вечера и тогда
вмѣстѣ съ войсками въѣхать въ городъ, но мы, oпасаясь, какъ бы наша задержка не
308
произвела дурного впечатлѣнія въ городѣ и не породила бы нежелательные толки,
просили насъ отпустить.
Вечеромъ въ 6 час. 30 минутъ я встрѣчалъ вступающихъ въ городъ румынъ на
Скулянской рогаткѣ. При вступленіи ихъ, не обошлось безъ провокаторскихъ
выстрѣловъ, а въ нѣкоторыхъ мѣстахъ даже затрещали пулеметы. Мы безпокои-
лись за тѣ послѣдствія, которыя могли быть результатами этой стрѣльбы, но, слава
Богу, румыны не придали этому большого значенія.
«Не волнуйтесь, – сказали намъ, – пройдетъ дня два и вы не услышите ни
одного выстрѣла въ городѣ».
Военный директоръ имѣетъ уже съ нами связь и съ завтрашняго дня въ городѣ
вводится военное положеніе, которое будетъ, надѣюсь, не только на бумагѣ, какъ
было, къ сожалѣнію, до сихъ поръ.
Вѣдь у насъ было военное положеніе, когда среди бѣлаго дня было похищено 2
милліона въ Международной Продовольственной Комиссіи. Обращаюсь черезъ
головы депутатовъ къ населенію города и призываю его къ спокойствію и осто-
рожности, такъ какъ всякое неосторожно сказанное слово можетъ повлечь за
собою непріятности. Я страшусь за тѣ села и города, гдѣ еще такъ сильно вліяніе
большевиковъ и недовѣріе къ Сфатулъ Цэрій.
Меня ужасъ беретъ за Измаильскій и Аккерманскій уѣзды, а также за Хотин-
скій съ Сорокскимъ, гдѣ ненависть къ Сфатулъ Цэрій доходитъ до своего апогея,
гдѣ со злобою передаютъ изъ устъ въ уста, что Сфатулъ Цэрій продалъ за деньги
Бессарабію Румыніи. И грустно то, что объ этомъ говорятъ не только темныя и
невѣжественныя массы, но и интеллигенція.
Что касается деревни, то она совершенно глохнетъ въ невѣжествѣ, деревня не
получаетъ никакихъ газетъ. Желательно было бы, чтобы наша газета Сфатулъ
Цэрій распространилась среди сельскаго населенія.
Слово предоставляется директору внутреннихъ дѣлъ – Кристи.
– Я хочу коснуться конституціи11 молодой Республики въ связи съ отставкой
5 директоровъ. По конституціи отставка директоровъ должна быть санкціониро-
вана нашимъ Парламентомъ. Парламентъ, и только онъ одинъ, можетъ выражать
довѣріе и недовѣріе генеральнымъ директорамъ. Но что мы видимъ вмѣсто этого?
Нѣсколько недѣль тому назадъ, мы 5 директоровъ подали въ отставку вслѣдствіе
расхожденія во взглядахъ на политику съ премьеромъ, но наша отставка принята
не была, и мы остались.
Сфатулъ Цэрій намъ не выражалъ недовѣрія, а потому я не считаю себя въ
отставкѣ и остаюсъ директоромъ внутреннихъ дѣлъ. 6-го января, въ виду создавша-
гося положенія – я говорю о появленіи трансильванцевъ и о томъ волненіи, которое
вызвало ихъ появленіе, – въ этотъ денъ мнѣ казалось необходимымъ Совѣту Гене-
ральныхъ Директоровъ собраться и обсудить событія. Собраться возможно было,
такъ какъ отсутствовали только премьеръ и Чумаченко. Власть бездѣйствовала
тогда, когда нужно было обратиться къ населенію съ воззваніемъ, разъясняющимъ
событія; это могло бы успокоить встревоженные умы. Вмѣсто этого Предсѣдатель
Сфатулъ Цэрій и премьеръ-директоръ уѣхали въ Совѣтъ солдатскихъ депутатовъ.
Я ничего не имѣю противъ этой орагнизаціи въ томъ смыслѣ, когда она появи-
лась въ мартѣ мѣсяцѣ прошлаго года, но сейчасъ, когда она перемѣнила маску и
стала явно большевистской, я никакъ не могу примириться, что люди, стоящіе у
власти, идутъ туда на совѣщаніе. Мало того, здѣсь они обсуждаютъ вопросъ объ
отставкѣ нѣкоторыхъ членовъ Директоріата. Въ городѣ распространяются слухи
объ арестѣ всего состава Директоріата, за исключеніемъ премьера. Появляются и
309
другіе чудовищные слухи; за нами гоняются; насъ преслѣдуютъ, пытаясь аресто-
вать. Къ счастью, намъ удалось исчезнуть, чтобы потомъ явиться, но мы не шли на
копромиссы. Переходя къ вопросу появленія румынскихъ отрядовъ, я скажу, что
посланная телеграмма явилась единственнымъ выходомъ изъ создавшагося тяже-
лаго положенія. Въ ней требовалась присылка войскъ безъ различія національно-
сти. Но я повторяю сказанное премьеромъ: вопросъ о вводѣ румынскихъ войскъ
былъ предрѣшенъ на совѣщаніи Щербачева съ румынскимъ главнымъ командо-
ваніемъ. Я увѣренъ, что вводъ этотъ не является оккупаціей Бессарабской терри-
торіи румынами; нѣтъ. Это видно изъ добрыхъ отношеній румынъ къ населенію;
по моему, они ведутъ себя не какъ захватчики; а также я вѣрю ихъ завѣреніямъ,
что они пришли лишь для борьбы съ большевиками. Необходимо поспѣшить
съ земельной реформой, – крестьянство безпокоится; съ приходомъ румынъ оно
какъ бы теряетъ надежду на полученіе земли.
Для возраженія оратору на трибуну снова всходитъ премьеръ Ерханъ.
– Я хочу внести нѣкоторыя поправки къ рѣчи предыдущаго оратора. Я согла-
сенъ съ вашимъ взглядомъ на конституцію, но я не могу согласиться съ тѣмъ,
что разъ мнѣ предоставлено право составлять кабинетъ, то не могутъ отъ меня
отнять права удалять непригодныхъ Республикѣ работниковъ. Я могу еще согла-
ситься съ этимъ, когда необходима замѣна Кабинета in corpore другими лицами, но,
г.г. депутаты, когда рѣчь идетъ объ отдѣльныхъ членахъ, я не могу согласиться съ
тѣмъ, что директоръ на мое предложеніе ему подать въ отставку, отсылаетъ меня
въ Сфатулъ Цэрій. Въ Комитетѣ12 настаивали на арестѣ директоровъ, но мы имъ
отвѣтили, что они отставлены и потребовали гарантій ихъ неприкосновенности.
Предсѣдательствующій Инкулецъ заявляетъ, что когда премьеръ-директоръ
обратился къ нему съ предложеніемъ частичнаго реформированія Кабинета, онъ
далъ на то свое согласіе, ввиду того, что въ такое время, когда существованіе Респу-
блики было поставлено на карту, было не до собраній Сфатулъ Цэрій, гдѣ могъ
быть принятъ во вниманіе пунктъ конституціи о довѣріи къ Кабинету.
Деп. Кодрянъ: – Къ намъ явился премьеръ. Онъ много наговорилъ здѣсь, но
ничего не сказалъ. – Ораторъ спрашиваетъ: кто въ Директоріате? Огласите спи-
сокъ директоровъ. Телеграмма отъ 6-го января была послана сосѣдней державѣ,
несомнѣнно, подъ давленіемъ Фронтъ-Отдѣла. Совѣтъ Директоровъ и Сфатулъ
Цэрій должны все время функціонировать, а ихъ предсѣдатели не должны пере-
носить свою дѣятельность въ другія организаціи.
Директоръ Савенко: – 26-го декабря было подано 5 прошеній объ отставкѣ и
среди нихъ было и мое. Но былъ найденъ компромиссъ, и мы остались на своихъ
мѣстахъ. Прошенія были брошены въ корзину, а 5-го января оттуда извлечены на
свѣтъ Божій, поступили «по закону», какъ полагается, и мы получили отставку,
не прося ее во второй разъ.
Еще до появленія трансильванцевъ премьеръ-директоръ проситъ разрѣшенія
переформировать Кабинетъ. На какомъ основаніи, г.г. Депутаты? это – самодер-
жавіе. 7-го января я, какъ и многіе изъ директоровъ, требовали засѣданія, но мнѣ
заявили, что невозможно было собрать членовъ Директоріата. /Г. Ерханъ съ мѣста:
– Представьте, …/
Вы увѣряете, что только вы работали, а насъ нельзя было и найти. Я просилъ
бы, чтобы все, о чемъ здѣсь говорится, вылилось бы въ протоколѣ.
Ерханъ съ мѣста: – Я пригласилъ секретарей, но мнѣ заявили – не надо секре-
тарей; они, молъ, выдаютъ наши тайны. Самъ же я секретаремъ быть не могу.
Деп. Кодрянъ съ мѣста требуетъ оглашенія списка директоровъ.
310
 Премьеръ Ерханъ отвѣчаетъ, что онъ этого сдѣлать не можетъ, такъ какъ нѣко-
торые министерства еще въ стадіи развитія.
Засѣданіе закрывается въ 1 часъ ночи.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea II, ff. 184–190]

Note și comentarii

1 Comitetele soldaților, în general bolșevizate.

2 Vezi pr.-v. 28, nota 2; pr.-v. 29, notele 3, 7.
3 Ernest Broșteanu, comandantul diviziei a 11-cea române, care a intrat în Chișinău la 13 ianuarie
1918.
4 Se pare că Inculeț nu era sincer, de vreme ce el însuși spunea puțin mai devreme că problema
demisiei unor directori fusese discutată la ședința Sovietului bolșevic, la care participase și el
împreună cu Erhan.
5 Evenimentele din următoarele zile, la fel ca și declarațiile generalului Broșteanu, nu vor susține
această afirmație a lui Inculeț.
6 Tratarea lui Cotoros cu apelativul „tovarăș” sugerează, se vede, că Inculeț îl credea legat cu
bolșevicii sau chiar îl considera bolșevic.
7 Ședința comună a comitetelor și a organizațiilor revoluționare din Chișinău.
8 Sînt vizate Comitetul Sovietului de deputați ai muncitorilor și țăranilor, Comitetul Central al
militarilor moldoveni, Comitetul Executiv Central al Sovietului deputaților țărani, poate și unele
comitete mai radicale.
9 Front-Otdel.
10 Generalul E. Broșteanu.
11 Republica Moldovenească nu avea Constituție. Guvernul activa în temeiul Declarației Sfatului
Țării din 02.12.1917 și al Regulamentului cu privire la conducerea administrativă a Basarabiei,
adoptat în ședința din 29.11.1917 a Parlamentului. Constituția propriu-zisă avea să fie elaborată
după Unire. Comisia constituțională a Sfatului Țării a început să lucreze din primele zile ale lunii
iunie 1918 și avea să fie condusă de N.N Alexandri: Sfatul Țării, 7/20 iunie 1918. În ședința din
13 ianuarie, Cristi avea în vedere, bineînțeles, Regulamentul care conținea unele prevederi referi-
toare la relația dintre premier și ceilalți membri ai guvernului.
12 Probabil, în Comitetul Executiv al Sovietului deputaților muncitori și soldați.

311
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 14-го января 1918 года № 31

Засѣданіе открывается въ 11 часовъ вечера подъ предсѣдательствомъ И.К. Инку-

леца и при слѣдующемъ составѣ Президіума: товарищѣ предсѣдателя П.Н. Халиппѣ
и при секретаряхъ: Б.М. Епури, К.П. Мисирковѣ и И. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Директорскій кризисъ.

Предсѣдатель Инкулецъ: – Открытіе засѣданія сегодня очень задержалось,

такъ какъ въ блокѣ1 и во фракціяхъ обсуждался вопросъ о положеніи Кабинета
Директоровъ въ связи съ событіями и создавшимся положеніемъ, но не пришли
къ опредѣленному рѣшенію. Вопросъ о положеніи кабинета остается открытымъ.
На очереди вопросъ земельный; слово предоставляется Чумаченко.
Чумаченко: – Я былъ противъ передачи законопроекта въ Комиссію2 , но послѣ
переговоровъ согласился. Съ недѣлей срока я не согласенъ, ибо законопроектъ не
терпитъ отлагательства. Если онъ въ ближайшее время не будетъ разрѣшенъ, то
жизнь заставитъ незакономѣрнымъ путемъ вновь его разрѣшать. Я желаю, чтобы
нѣсколько ораторовъ высказались по существу, чтобы ораторами земельный
вопросъ освѣщенъ былъ бы съ различныхъ точекъ зрѣнія.
Деп. Прахницкій: – Рѣчь докладчика дѣлится на двѣ части: о количествѣ вре-
мени для разсмотрѣнія законопроэкта въ Комиссіи и о точкѣ зрѣнія на этотъ
вопросъ. Считаю, что въ три дня нельзя разобрать и предлагаю недѣлю на разрѣ-
шеніе вопроса. Никакія ситуаціи не могутъ измѣнить нашего положенія: «Земля
народу безъ выкупа». Всѣ члены Комиссіи должны держаться этой точки зрѣнія и
этого принципа.
Деп. Мисирковъ присоединяется къ предложенію Прахницкаго и недѣль-
номъ срокѣ для Комиссіи. Но въ Комиссію нужно, чтобы вошли и члены, которые
полагаютъ заплатить и «пару гусей», т.е. годовую арендную плату за десятину.
Предсѣдатель Инкулецъ: – 2-го декабря мы приняли Декларацію; въ прин-
ципѣ тамъ вся земля переходитъ къ народу безъ выкупа; эта Декларація принята
единогласно и, если теперь отношеніе нѣкоторыхъ депутатовъ къ этому вопросу
другого характера, то это болѣе чѣмъ странно3.
Деп. Савенко: – Хотя это временныя правила о землѣ, но все-таки этотъ
вопросъ очень серьезный и къ нему нужно прийти во всеоружіи знанія и цифръ.
Возражаю по формальнымъ причинамъ, ибо онъ не прошелъ черезъ Совѣтъ
Директоровъ и нужно исправить теперь эту ошибку; я предлагаю, чтобы въ
Комиссію вошли свѣдующіе люди. Затѣмъ, въ революціонное время было создано
много проэктовъ: Чернова, Калигаева, Народныхъ Комиссаровъ и Херсонскаго
Крестьянскаго Банка; я прошу принять во вниманіе ихъ работы.
Деп. Ецкулъ: – Я предлагаю, чтобы избранная Комиссія работала безпрерывно
и настаиваю, чтобы крестьянская секція4 вошла въ Комиссію цѣликомъ.
Деп. Тудосъ: – Если этотъ необходимый законопроэктъ не разбирался въ
Совѣтѣ Генеральныхъ Директоровъ, то я думаю, что его слѣдовало хотя бы
312
отпечатать и раздать депутатамъ. Нужно избрать Комиссію изъ лицъ, которые
смогутъ защищать интересы народа.
Деп. Никитюкъ: – Я думаю, что этотъ важный вопросъ необходимо провести
черезъ Комиссію, но нужно, чтобы въ Комиссію вошли бы лица, стоящія около
земли, а не члены, думающіе о гусяхъ, ибо, въ послѣднемъ случаѣ, это не будетъ
законопроэктъ о землѣ, а законопроэктъ о гусяхъ.
Пренія по этому вопросу закончены. Избирается Комиссія изъ 15-ти человѣкъ,
которая должна разсмотрѣть законопроэктъ въ 6-7 дней.
Премьеръ Ерханъ: – Г.г. депутаты. Во вчерашнемъ собраніи вы слышали, какъ
прошли событія и каково положеніе сегодняшняго дня. Вамъ разсказали о поли-
тикѣ Совѣта Генеральныхъ Директоровъ и его дѣйствіяхъ. Вы поняли, что Совѣта
Генеральныхъ Директоровъ пришлось пережить трудности и, въ концѣ кон-
цовъ, настоящій моментъ создался помимо воли Совѣта; вы знаете отношеніе къ
моменту нѣкоторыхъ директоровъ, вышедшихъ въ отставку. Стало очевидно, что
Совѣтъ Генеральныхъ Директоровъ долженъ бытъ однороднымъ и подходить къ
моменту и, такимъ образомъ, прежній составъ подъ моимъ предсѣдательствомъ не
можетъ работать. Зная настроеніе крестьянскаго населенія и обстановку, въ кото-
рой придется дѣйствовать исполнительной власти, думаю, что необходима реор-
ганизація кабинета полнѣйшая и поэтому настоящій составъ его не пріемлемъ.
Моментъ создалъ кризисъ кабинета, но онъ не долженъ быть продолжительнымъ.
Во время войны и соціальной борьбы не можетъ быть страна безъ руководителей.
Утверждаю, что Совѣтъ Генеральныхъ Директоровъ сдѣлалъ все, что могъ; въ насъ
чувствовался порывъ къ работѣ, но работа часто срывалась благодаря событіямъ и
потому онъ не могъ осуществить всѣхъ задачъ, возложенныхъ на него. Нынѣшній
составъ Совѣта Генеральныхъ Директоровъ не можетъ работать и, не желая быть
отвѣтственнымъ предъ моментомъ, я прошу осво[бо]дить меня отъ предсѣдатель-
ствованія въ Совѣтѣ Генеральныхъ Директоровъ и, безусловно, со мной уйдутъ
всѣ члены Кабинета5. Сегодня не можетъ быть поднятъ вопросъ о премьерѣ. Мнѣ
важно, чтобы изъ устъ Сфатулъ Цэрій было вынесено опредѣленное отношеніе къ
моменту и выяснено, какова у насъ должна быть дальнѣйшая политика въ сферѣ
нынѣшней и внутренней жизни, а также чтобы Сфатулъ Цэрій высказался о взаи-
моотношеніяхъ властей Молдавской Республики и Румынии. Мое мнѣніе о даль-
нѣйшихъ политическихъ шагахъ заключается въ томъ, чтобы наша дѣятельность
направлялась въ сторону осуществленія Деклараціи и поддержки Русскаго Учре-
дительнаго Собранія. Если по этимъ двумъ вопросамъ будетъ указана политика,
то Совѣтъ Генеральныхъ Директоровъ будетъ избавленъ отъ всѣхъ ошибокъ. Я
прошу дать клятву, что земельный вопросъ будетъ проведенъ въ законодатель-
номъ порядкѣ въ ближайшее время на основахъ, провозглашенныхъ Деклараціей,
и моя послѣдняя просьба освободить меня отъ обязанностей предсѣдательство-
ванія въ Совѣтѣ Генеральныхъ Директоровъ.
Деп. Халиппа: – Послѣ нѣкоторыхъ словъ предыдущихъ ораторовъ и вашего
отношенія къ нимъ въ вашихъ умахъ я не вижу яснаго представленія и ситуаціи.
Положеніе, дѣйствительно, тяжелое. Премьеръ-директоръ Ерханъ, самый энер-
гичный, сегодня приходитъ и говоритъ, что работать не можетъ. Но жизнь не
стоитъ и, если Сфатулъ Цэрій не будетъ имѣть органа, исполняющаго его волю,
по необходимости его создадутъ другіе. Парламентъ знаетъ, что онъ имѣетъ
братскую и сильную армію, но предоставить ей вводить законы считаю абсурд-
нымъ. Мы вѣримъ, что эта армія пришла помочь намъ оберечь нашъ край, но,
если руководители этой арміи увидятъ, что мы не имѣемъ власти, они должны
313
будутъ ввести законы нормирующіе нашу жизнь. Но присполненные самыми
лучшими намѣреніями, они не смогутъ понять нашей атмосферы. Чужой законы
не можетъ писать. Вся тяжесть отвѣтственности должна лежать на насъ, – гор-
сточкѣ людей – поборниковъ правъ народа и жертвующихъ для него всѣмъ. Мы
слышали отъ премьера, что онъ не имѣетъ энергіи дальше управлять политиче-
ской жизнью нашей страны, но онъ, энергичный и разбирающійся въ полити-
ческихъ вопросахъ болѣе, чѣмъ кто-либо другой, не долженъ отказываться отъ
работы въ Совѣтѣ Генеральныхъ Директоровъ. Онъ знаетъ хорошо школьный
и аграрный вопросы и на этихъ мѣстахъ просимъ его работать въ Совѣтѣ Гене-
ральныхъ Директоровъ. Мы не можемъ повѣрить, что Ерханъ откажется, несмо-
тря на свою усталость. Кто же долженъ остаться премьеромъ? Цѣлый вечеръ мы
не пришли къ заключенію, но предупреждаю, что румынскія войска, не найдя
исполнительной власти въ молодой Республикѣ, сами возьмутся за власть и тогда
мы ввергнемъ страну въ ужасную анархію и бѣдствіе. Лучшія силы страны здѣсь
въ Сфатулъ Цэрій, и думаю, что Учредительное Собраніе не дастъ людей луч-
шихъ, ибо наша страна, не имѣя общественно-свободной политической жизни,
не дастъ людей болѣе энергичныхъ и способныхъ. Я не противъ Крестьянскаго
Съѣзда 6, но тамъ большевиками распропагандированное крестьянство и, если
даже они не будутъ большевистски настроены, то другой оріентаціи не дадутъ.
Мы – избиратели нашей страны и отсюда, отъ насъ должна идти оріентація
нашего края. Послѣднее слово къ вамъ – образовать кабинетъ только изъ насъ
сегодня или завтра, полный энергіи и рѣшимости.
Предсѣдатель Инкулецъ: – То, что сказалъ Халиппа – единоличное мнѣніе.
Гарантіи намъ не даютъ ни на минуту повода чтобы румынскія войска вмѣшива-
лись въ нашу внутреннюю жизнь.
Деп. Прахницкій: – Я боюсь, что у насъ начнется опять сказка о бѣломъ
бычкѣ. Я предостерегаю, чтобы у насъ не было того, что наблюдалось въ Россіи
съ властью Временнаго Правительства. Ерханъ доказалъ, что онъ на мѣстѣ и ока-
зался очень энергичнымъ. Онъ – кандидатъ отъ крестьянъ, и народъ ему вѣритъ.
Я настаиваю, чтобы онъ остался на посту премьера. Въ эту ужасную недѣлю, когда
было столько провокацій, Ерханъ открывалъ слѣпымъ глаза и не боялся самосу-
довъ, и, если бы не его энергія, не знаю, остались бы мы еще здѣсь. Между 6-13 чис-
лами января большой промежутокъ, въ которой могли великолѣпно разгромить
насъ. Призываю предложить Ерхану остаться премьеромъ, чтобы всѣ видѣли, что
въ его лицѣ наша программа, несмотря ни на какія событія и ситуаціи, не перемѣ-
нилась.
Деп. Мисирковъ: – Г.г. Депутаты. Изъ устъ премьера мы слышали, что даль-
нѣйшая совмѣстная работа нынѣшняго состава правительства невозможна и что
необходимо измѣненіе его состава. Премьеръ заявилъ, что онъ не можетъ болѣе
работать съ нынѣшнимъ составомъ Генеральныхъ Директоровъ, и проситъ
поручить другому лицу составленіе новаго кабинета. Однако предыдущіе ора-
торы не согласились съ доводами Г. Ерхана и предлагаютъ намъ не принимать
отставки, но поручить ему составленіе новаго кабинета. Я никакъ не могу согла-
ситься съ предыдущими ораторами. Мы не разъ выражали довѣріе Г. Ерхану и
правительству. Мы давали ему carte blanche въ веденіи внутренней политики,
дважды его уполномачивали приглашать румынскія войска для водворенія спо-
койствія, надѣясь, что выраженное ему нами довѣріе будетъ оправдано въ буду-
щемъ. Однако наши ожиданія не сбылись, и мы не успѣваемъ выйти изъ одного
затруднительнаго положенія, какъ попадаемъ въ новое. Теперь намъ говорятъ:
314
«Если въ двухдневный срокъ не сможете сконструировать свое правительство,
опирающееся на поддержку вашего Парламента, то румынское военное коман-
дованіе возьметъ управленіе страною въ свои руки». Чья это заслуга? Очевидно
это произошло благодаря бездѣятельности нынѣшняго правительства или вѣр-
нѣе премьера, такъ какъ фактически у насъ нѣтъ правительства, а есть только
премьеръ, изображающій изъ себя все правительство, вмѣщающій всѣ мини-
стерскіе портфели въ своей премьерской тужуркѣ, благо она снабжена многочис-
ленными карманами. Благодаря личной политикѣ Г. Ерхана мы дошли до того
тяжелаго положенія, въ которомъ мы теперь находимся. Намъ говорятъ, что ему
мы обязаны тѣмъ, что теперь имѣемъ возможность засѣдать въ этомъ зданіи,
безъ него зданіе было бы снесено съ лица земли большевиками. Это, пожалуй,
единственная заслуга нашего премьера и его правительства. Зданіе Сфатулъ
Цэрій не разгромлено, но румынскія войска явились въ Бессарабію не по при-
глашенію и не на условіяхъ Сфатулъ Цэрій, а по собственной иниціативѣ и безъ
всякихъ условій. Наше нынѣшнее правительство являлось до сихъ поръ не
опорою порядка и основою независимости страны, а ширмою, прикрывающее
собою царство анархіи у насъ. При такихъ условіяхъ никакія гарантіи румынъ
въ томъ, что они не посягнутъ на нашу независимость, не дѣйствительны, пока
у власти находится нынѣшнее правительство и, въ частности, нынѣшній пре-
мьеръ. Поэтому я рѣшительно возражаю противъ оставленія г. Ерхана на посту
премьеръ-директора Молдавской Республики.
Премьеръ-директоръ Ерханъ заявляетъ, что, если у него въ карманѣ министер-
ства, то это происходитъ оттого, что меньшинства не дали представителя.
Деп. Паскалуца: – Г.г. депутаты. Не такъ давно здѣсь было заявлено, что наша
Республика переживаетъ кризисъ. Тучи шли не съ Прута, а со стороны большеви-
ковъ. Мы вѣрили и говорили, что мы творимъ жизнь, но это не такъ; жизнь тво-
рила помимо насъ. У насъ былъ военный директоръ, но гдѣ созданная имъ воен-
ная сила? Фронтъ-Отдѣлъ наложилъ замокъ на наши двери, и румыны рѣшились
сорвать этот замокъ. Я вѣрю в искренность и святую душу румына. Мы подписа-
лись подъ Деклараціей, гдѣ отмѣнена смертная казнь, но почему военный дирек-
торъ не протестовалъ, когда на нашей территоріи снова была введена смертная
казнь? Отдаемъ ли мы себѣ отчетъ въ отвѣтственности, легшей на насъ? У насъ
нѣтъ Правительства, которое могло бы вывести страну изъ кризиса, и мое послѣд-
нее слово – это созданіе правительства, могущаго провести въ жизнь приципы
Деклараціи, иначе я ухожу отсюда. Правительство должно быть сильно, чтобы
создать сильную военную власть для замѣны румынъ на желѣзныхъ дорогахъ
и въ другихъ мѣстахъ. Я преклоняюсь предъ заявленіемъ Ерхана, что мы не всѣ
государственники и можемъ дѣлать ошибки; я привѣтствую честность премьера,
сказавшаго, что онъ больше не въ силахъ работать въ роли предсѣдателя Совѣта
Генеральныхъ Директоровъ и нести отвѣтственность предъ страной.
Пренія по этому вопросу прекращены.
На трибуну снова всходитъ премьеръ: – Здѣсь былъ поднятъ вопросъ о смерт-
ной казни. Спрашиваютъ, сообщено ли командующему румынскими войсками
и томъ, что на территоріи Россійской Федеративной Республики смертная казнь
отмѣнена. Да, мы ему сообщили объ этомъ, прибавивъ, что у насъ существуетъ
обязательное постановленіе о преданіи преступниковъ военному суду, налагаю-
щему наказанія вплоть до каторжныхъ работъ. Въ отвѣтъ мы услышали: – Судъ
– это я и всякаго рода преступленія будутъ строго караться.
315
 Въ самомъ дѣлѣ, разъ будетъ введено военное положеніе, – намъ придется
подчиниться всей строгости законовъ этого положенія. Кромѣ того, присутствіе
румынскихъ войскъ будетъ сопровождаться ограниченіемъ свободы гражданъ.
Я слышалъ, что Городская Дума выработала чрезвычайныя мѣры по этому поводу;
мѣры эти намъ еще не извѣстны. Я не спорю, Городская Дума имѣетъ нравственное
право позаботиться о гражданахъ города, но прежде всего, мнѣ кажется, это должно
было бы быть заботой краевого органа власти. Совѣтъ Генеральныхъ Директоровъ
долженъ рѣшить вопросъ о реальной силѣ немедленно, дабы затягиваніемъ рѣшенія
этого вопроса не давать повода грубымъ насмѣшкамъ и издѣвательствамъ.
Предсѣдатель приглашаетъ Собраніе проголосовать нѣкоторыя предложенія.
Прежде всего ставится на голосованіе вопросъ объ отставкѣ премьеръ-дирек-
тора и всего Директоріата.
Депутатъ Чумаченко предлагаетъ передать этотъ вопросъ на обсужденіе фрак-
цій, но депутатъ Цанцу возражаетъ противъ подобнаго предложенія, находя его
совершенно излишнимъ. Вопросъ голосуется, за принятіе отставки подано 36 голо-
совъ, противъ 25. Предсѣдатель заявляетъ, что отставка всего кабинета принята.
Далѣе деп. Чумаченко предлагаетъ поручить произвести выборы новаго каби-
нета старой Согласительной комиссіи. Деп. Прахницкій поддерживаетъ предло-
женіе депутата Чумаченко.
Деп. Курдиновскій заявляетъ, что въ этой Комиссіи нѣтъ украинскаго пред-
ставителя.
Деп. Катаросъ предлагаетъ выбрать въ согласительную субкомиссію предста-
вителей отъ фракцій, по 1 человѣку отъ 10 депутатовъ.
Предложеніе депутата Катороса ставится на голосованіе. За принятіе – 21
голосъ. Противъ – подавляющее большинство.
Затѣмъ голосуется предложеніе депутата Чумаченко.
Результаты голосованія: – 25 за, 12 противъ.
Предсѣдатель: – Предложеніе депутата Чумаченко принято. Генеральный
Директоріатъ будетъ выбранъ Согласительной комиссіей въ ея прежнемъ составѣ,
т.е. 4 голоса въ ней будутъ принадлежать Молдавскому Блоку, 2 крестьянской
фракціи и 1 остальнымъ національностямъ.
Съ мѣста слышатся протесты, что, какъ въ Блокѣ, такъ и въ Крестьянской фрак-
ціи находятся молдаване, а потому другимъ національностямъ предоставлено
мало голосовъ.
Предсѣдатель: – Г.г. депутаты. Совѣтъ Генеральныхъ Директоровъ подалъ въ
отставку, но страна не можетъ оставаться безъ Правительства. И я думаю, что до
сформированія новаго кабинета, дѣла Республики ведутся старымъ Правитель-
ствомъ, и Сфатулъ Цэрій долженъ его уполномочить на это.
Деп. Кодрянъ: – Не понимаю, какіе могутъ быть разговоры; вѣдь всюду такъ
заведено; пока формируется новый кабинетъ, у дѣлъ остается старый, подавшій
въ отставку. Премьера нужно выбрать сегодня же. Время не ждетъ; къ тому же без-
властіе можетъ имѣть роковыя послѣдствія.
Деп. Буздуганъ настаиваетъ также на скорѣйшемъ сформированіи новаго
кабинета.
Деп. Каторосъ: – Я, г.г. депутаты, слушаю всѣ эти рѣчи и удивляюсь. Здѣсь
обвиняютъ премьеръ-директора въ томъ, что онъ ходитъ по комитетамъ, по тѣмъ
комитетамъ, въ которыхъ впервые зародилась идея Сфатулъ Цэрій. И премьеръ
немало поработалъ надъ проведеніемъ въ жизнь этой идеи. Мнѣ кажется, что мы,
316
члены Сфатулъ Цэрій, должны усиленно проситъ Г. Ерхана остаться на своемъ
мѣстѣ. /Нѣкоторые депутаты аплодируютъ/.
Деп. Бажбеукъ-Меликовъ: – Я еще болѣе удивляюсь, когда вижу, что люди гово-
рятъ о томъ, о чемъ пора было бы замолчать. Я перестаю понимать, хотя здѣсь, дѣй-
ствительно, происходитъ нѣчто непонятное. Премьеръ просилъ дать ему отставку;
вопросъ этотъ былъ поставленъ на голосованіе, и просьба его была удовлетворена. Въ
чемъ же дѣло? Какіе же послѣ этого могутъ быть еще разговоры по этому вопросу? Къ
чему поведетъ борьба партій? Зачѣмъ это раздѣленіе на «мы» и «вы»?
Раздаются голоса, что необходимо переждать съ рѣшеніемъ нѣкоторыхъ
вопросовъ до Крестьянскаго Съѣзда. Помилуйте, г.г., да развѣ Сфатулъ Цэрій
не является верховнымъ органомъ нашей Республики? Зачѣмъ же тогда ждать?
/Аплодисменты/.
Деп. Панцырь, напомнивъ о кризисахъ власти 26-го декабря и 5-го января,
говоритъ: – Мы должны создать такой органъ власти, который не повторялъ бы
ошибки старой власти.
Деп. Курдиновскій, отъ имени украинцевъ предлагаетъ выборъ Директоріата
чрезъ Согласительную Комиссію. «Здѣсь, послѣ того, какъ Ерханъ просилъ Сфа-
тулъ Цэрій сложить съ него обязанности премьеръ-директора, раздался голосъ,
предлагающій просить Ерхана остаться у власти. Нельзя же человѣка насильно
удержать. Вѣдь онъ можетъ пройти въ составъ новаго кабинета въ качествѣ дирек-
тора и сможетъ поработать еще для нашего края, если только пожелаетъ.
Деп. Прахницкій: – Зачѣмъ торопиться такъ сильно съ выборомъ премьера?
Предсѣдатель предлагаетъ до сформированія новаго кабинета оставить старый.
Предложеніе голосуется: – За 33 голоса, противъ нѣтъ голосовъ, воздержав-
шихся 14.
Предсѣдатель: – Сфатулъ Цэрій, въ виду тяжелаго времени, проситъ весь
составъ прежняго Директоріата исполнять свои обязанности до сформированія
новаго кабинета.
Далѣе Предсѣдатель предлагаетъ измѣнить составъ Согласительной комиссіи
слѣдующимъ образомъ: 4 отъ молдаванъ, 3 отъ прочихъ національностей. Пред-
ложеніе принимается.
Новое предложеніе о томъ, чтобы предоставить украинцамъ 2 мѣста въ Согла-
сительной комиссіи, также принимается.
Объявляется перерывъ, во время котораго фракціи выбира[ютъ] членовъ
Согласительной комиссіи.
Послѣ перерыва выясняется, что въ составъ этой Ком[ис]сіи выбраны:
Кодрянъ, Ставріевъ, Каторосъ, Ботнарюкъ, Дедовъ, Бажбеукъ-Меликовъ и Цанцу.
Деп. Сакара предлагаетъ поручить Директоріату обратиться къ населенію
съ воззваніемъ, разъясняющимъ смыслъ происходящихъ событій, во избѣжаніе
какихъ-либо провокаторскихъ выходокъ по отношенію къ румынамъ.
Засѣданіе закрывается въ 1 часъ 50 минутъ ночи.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
(ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea II, ff. 191–195v.)

317
Note și comentarii

1 Blocul Moldovenesc.
2 Este vizată Comisia agrară care va fi constituită definitiv în ședinţa din 16.01.1918. Vezi pr.-v. 33.
3 Se vede că în acel moment Inculeţ încă nu știa că în curînd avea să fie nevoit să renunţe la convin-
gerea privind necesitatea realizării necondiţionate a Declaraţiei din 2 decembrie 1917 cu privire la
pămînt.
4 Este vizată, probabil, fracțiunea țărănească din Sfatul Țării.
5 Paradoxal, deși bine informat, și în plus, martor și participant la aceste evenimente, Șt. Ciobanu
susține că schimbarea guvernului fusese hotărîtă înainte de intrarea armatei române în Basara-
bia: Șt. Ciobanu, Unirea…, p. 63. Am văzut însă că ceea ce s-a făcut înainte de acest eveniment
au fost doar unele tentative de remaniere a guvernului. Cauzele schimbării după această dată nu
sînt cunoscute complet. Două elemente se întrevăd totuși. Primul îl fac tensiunile care fuseseră
acumulate în guvern în timpul crizei politice din zilele de 5–7 ianuarie 1918, determinate de pre-
siunea Sovietului bolșevic și a Front-Otdelului asupra Sfatului Țării (vezi discursul lui Erhan în
ședința precedentă: pr.-v. 30), iar al doilea, și principalul, a fost poziția primului ministru în unele
chestiuni principiale, cum erau atitudinea față de Adunarea Constituantă a Rusiei și problema
pămîntului pentru țărani în conformitate cu Declarația din 2 decembrie 1917. După intrarea
armatei române în Basarabia, această poziție devenise incomodă pentru mulți, iar asta punea pro-
blema îndepărtării lui Erhan din fruntea guvernului.
6 Сongresul al III-lea al ţăranilor din Basarabia, care avea să-și deschidă lucrările la 18 ianuarie
1918.

318
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 15-го января 1918 года № 32

Засѣданіе открывается въ 9 часовъ 10 минутъ вечера подъ предсѣдательствомъ

И.К. Инкулеца и при слѣдующемъ составѣ Президіума: товарищѣ предсѣдателя
П.Н. Халиппѣ и секретаряхъ Б.Е. Епури, К.П. Мисирковѣ и И. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Привѣтствіе румынскихъ гостей и выборъ Земельной комиссіи.

На засѣданіе явились представители румынскихъ отрядовъ, пришедшихъ въ

Кишиневъ, генералъ Броштяну со своимъ штабомъ.
Предсѣдатель Инкулецъ обращается къ присутствующимъ съ слѣдующей рѣчью:
– «Г.г. депутаты, – начинаетъ Предсѣдатель, – сегодня представители румын-
ской арміи оказали намъ высокую честь своимъ посѣщеніемъ. Привѣтствуемъ въ
лицѣ ихъ сосѣднюю дружественную намъ державу. /Депутаты встаютъ и аплодиру-
ютъ, румынскія гости раскланиваются/. Вамъ уже извѣстны, г.г. депутаты, тѣ цѣли
и намѣренія, съ которыми пришли къ намъ румынскіе отряды; вы знаете, какую
неспокойную прошлую нѣделю мы пережили; недѣлю полную тревоги и волненій.
Эти волненія отразились также и на другихъ городахъ и селахъ Молдавской Респу-
блики. Здѣсь въ свое время уже были разъяснены тѣ цѣли, съ которыми пришли
румыны. Они пришли прежде всего съ цѣлью обезопасить желѣзныя дороги отъ
насилій большевиковъ, не пропускавшихъ на румынскій фронтъ, гдѣ находятся и
наши русскіе отряды, провіантъ для арміи. Злодѣи обрекли людей, тамъ находя-
щихся, на голодную смерть. Ставка такого положенія не могла потерпѣть и вотъ на
совѣщаніи1 было рѣшено послать сюда румынскія войска, для охраны, какъ желѣз-
ныхъ дорогъ, такъ и тѣхъ складовъ, въ которыхъ находились запасы провіанта для
арміи и которые подвергались опасности расхищенія. Вамъ извѣстно, какъ много
хлѣба пропало благодаря злодѣямъ большевикамъ. Итакъ, повторяю – армія не
могла оставаться безъ хлѣба, и для охраны этого хлѣба къ намъ пришли румыны;
другихъ цѣлей [у] нихъ нѣтъ; тѣмъ болѣе они не преслѣдуютъ политическихъ цѣлей,
какъ насъ въ томъ завѣрилъ генералъ Броштяну. Онъ сказалъ: «Устраивайте свою
политическую жизнь, какъ вамъ угодно – мы вамъ мѣшать не будемъ». Еще разъ съ
радостью привѣтствуемъ ихъ заявленіе. /Аплодисменты/.
Генералъ Броштяну подымается со своего мѣста и говоритъ: «Благодаримъ
васъ за тѣ привѣтствія, которыми /Рѣчь переведена Президентомъ/ вы насъ
встрѣтили здѣсь. Мы пришли сюда заявить о тѣхъ цѣляхъ, которыя привели насъ
въ Бессарабію, а также, чтобы привѣтствовать молодую республику. Мы отъ души
желаемъ, чтобы она была свободной и процвѣтала на радость своимъ гражданамъ.
Послѣдніе до нашего еще появленія въ предѣлахъ Бессарабіи были охвачены
сомнѣніемъ и опасеніемъ за сохранность своей завоеванной свободы. Румынія
въ настоящее время находится въ тяжеломъ положеніи, и о какой-нибудь войнѣ
безсмысленно сейчасъ и помышлять. Мы видѣли, въ какихъ мукахъ рождается
ваша республика. Уже полтора года, какъ на румынскомъ театрѣ войны находится
болѣе милліона русскихъ войскъ, которыя необходимо было прокормить. Хлѣбъ,
319
нужный войскамъ, приходилось раздобывать, гдѣ только возможно. И вотъ, въ
согласіи съ русскимъ правительствомъ, образовалась Продовольственная комис-
сія, которая являлась поставщикомъ провіанта для румынскаго фронта; Комис-
сія эта находилась на вашей территоріи. Раньше этой Комиссіи никто не мѣшалъ
заниматься своимъ дѣломъ, но вотъ появились большевики, которые всячески
тормозили работу Комиссіи. Не удовлетворившись этимъ, они стали посягать на
чужое имущество; – склады продовольственной Комиссіи подвергались опасно-
сти расхищенія и тогда было рѣшено прислать въ Бессарабію румынскіе отряды
для охраны этихъ складовъ. По переходѣ нами границы, къ намъ часто въ селахъ,
черезъ которые мы проходили, являлись жители и говорили, что благодаря нашему
появленію, скрылись тѣ злые люди, которые ихъ такъ долго нервировали и что
они обрѣли, наконецъ, покой. Съ подобными же заявленіями къ намъ обращались
и здѣсь, говоря, что жители могутъ спокойно спать по ночамъ въ своихъ домахъ, не
безпокоясь за своихъ близкихъ. Румынское Правительство отдаетъ въ ваше распо-
ряженіе тѣ войска, которыя сюда пришли. Посылайте ихъ туда, куда вамъ нужно.
Распоряжайтесь ими по вашему усмотрѣнію, и они съ радостью придутъ вамъ на
помощь. При созданіи новаго строя нужна сила, и только сила можетъ гаранти-
ровать правильное созданіе нарождающейся Республики. Еще разъ привѣтствую
народы, населяющую Республику. /Аплодисменты/.
Отвѣчаетъ на эту рѣчь Предсѣдатель Совѣта Генеральныхъ Директоровъ
П.В. Ерханъ:
– Г. генералъ. Правительство Молдавской Республики съ открытымъ серд-
цемъ и радостью встрѣчаетъ братьевъ румынъ, прибывшихъ сюда для помощи
народамъ нашего края въ борьбѣ съ анархіей. Правительство Молдавское приметъ
всѣ мѣры къ тому, чтобы содѣйствовать вамъ и чтобы скорѣй освободить васъ отъ
этой трудной задачи. Будетъ сдѣлано все, чтобы въ селахъ все населеніе поняло,
для чего вы пришли, чтобы народъ понялъ, что вы хотите намъ принести спокой-
ствіе и порядокъ. Правительство Молдавской Республики выбрано всѣми наро-
дами нашими, которые объединились въ одну тѣсную дружную семью, и потому
они всѣ вмѣстѣ будутъ въ дальнѣйшемъ работать для защиты своей страны и для
введенія въ ней порядка. Спасибо старшимъ нашимъ братьямъ – румынамъ за
ихъ услугу и вѣру въ нашу свободу и великое счастливое будущее. Да здравствуетъ
румынскій народъ! Да здравствуетъ Румынія! /Шумные аплодисменты/.
Далѣе на трибуну всходитъ директоръ по межнаціональнымъ дѣламъ
И.Е. Пеливанъ и въ отвѣтъ на привѣтствіе генерала Броштяну произноситъ слѣ-
дующую рѣчь:
– Г. генералъ и братья – воины Румыніи. Я уполномоченъ Совѣтомъ Гене-
ральныхъ Директоровъ и молдаванами изъ Сфатулъ Цэрій привѣтствовать въ
вашемъ лицѣ румынскую армію. Вы знаете, что вы, румыны-воины, – желанные
гости, и приходъ румынской арміи въ предѣлы Молдавской Республики обрадо-
валъ всѣхъ. Всѣ встрѣтили васъ съ большой радостью, т.к. вы принесли гарантіи
спокойной жизни. Мы, молдаване, счастливы, что въ вашемъ лицѣ привѣтству-
емъ всю румынскую армію, которая своею кровью, пролитой въ Марашештахъ,
Ойтузѣ и другихъ мѣстахъ, вписала самыя славныя страницы въ исторію румын-
скаго народа. Но еще тяжелѣе была участь молдавской вѣтви, обитающей между
Прутомъ и Днѣстромъ. Мы не имѣли кому жаловаться въ теченіе болѣе ста лѣтъ.
Въ продолженіе 105 лѣтъ мы, молдаване, несли ярмо царизма. Императоръ Алек-
сандръ I, присоединилъ Бессарабію къ Россіи, сохранилъ намъ національный
320
языкъ, школу, церковь и «обычай земли», а въ 1818 году даровалъ автономію. Но
вольности эти были отняты Николаемъ I. Началась грубая руссификація и травля
всего молдавскаго: и въ администраціи, и въ судѣ и въ школѣ, и даже въ церкви.
Все молдавское преслѣдовалось. Самое имя молдаванина русское чиновничество
превратило въ ругательное слово. Многіе стыдились назвать себя молдаванами.
Въ 1905 году царскій абсолютизмъ сталъ падать. Организовалась группа созна-
тельныхъ молдаванъ, начавшихъ просвѣтительную работу среди темнаго своего
народа, и въ результатѣ 10-ти лѣтней своей работы этихъ патріотовъ и явился Сфа-
тулъ Цэрій, какъ воплощеніе молдавскаго національнаго идеала. Злѣйшимъ вра-
гомъ нашего молодого Парламента явился большевизмъ. Съ вашимъ прибытіемъ
эта опасность для Сфатулъ Цэрій исчезаетъ. Поэтому мы привѣтствуемъ васъ,
братья-воины. Да здравствуетъ румынская армія!2
Въ отвѣтъ на рѣчи премьера и Пеливана генералъ Броштяну еще разъ благода-
ритъ за привѣтствія. Самъ, въ свою очередь, привѣтствуетъ Сфатулъ Цэрій, какъ
верховный органъ Бессарабской Республики и желаетъ Молдавіи процвѣтанія.
Румынскіе гости послѣ этого прощаются съ Президіумомъ, раскланиваются
передъ собраніемъ депутатовъ и уходятъ при громкихъ рукоплесканіяхъ всего зала.
Предсѣдатель: – Г.г. депутаты. Надѣюсь, что заявленія сдѣланныя здѣсь генера-
ломъ Броштяну, разсѣятъ тѣ опасенія, которыя охватили нашъ народъ. Опасенія
эти вполнѣ понятны, такъ какъ нашъ народъ хорошо понимаетъ, что терять добы-
тыя кровью свободы теперь, когда онѣ пріобрѣтены, было бы большимъ насчас-
тьемъ для страны. Но теперь всѣ эти опасенія отпадаютъ, послѣ заявленія румын-
скаго генерала. Кромѣ этого заявленія, у насъ есть еще письменныя гарантіи отъ
Франціи въ согласіи съ другими союзниками о томъ, что всякія войска по воен-
нымъ соображеніямъ введенныя на территорію Бессарабіи, не будутъ вмѣши-
ваться въ ея внутреннюю жизнь. И я думаю, что, послѣ подобныхъ завѣреній, мы
можемъ быть спокойны за нашу Республику. Теперь нужно постараться рѣшить
вопросъ о директорскомъ кризисѣ и прежде всего избрать премьеръ-директора.
Согласительная комиссія по поводу этого еще не пришла ни къ какимъ результа-
тамъ, и вопросъ этотъ, къ сожалѣнію, по-прежнему остается открытымъ, а потому
у власти остается Директоріатъ въ прежнемъ составѣ. Кромѣ того намъ предсто-
итъ рѣшить другой не менѣе важный вопросъ – это земельный законъ. И намъ
необходимо поторопиться съ пропускомъ этого законопроекта чрезъ Парла-
ментъ. Долженъ прибавить, что авторъ законопроекта убѣжденный членъ партіи
соціалистовъ, а это обстоятельство говоритъ за то, что народные интересы будутъ
удовлетворены. Вчера рѣшили избрать Комиссію въ составѣ 15 человѣкъ; ихъ
нужно выбрать сегодня; но я думаю, что въ Комиссію могутъ войти въ качествѣ
экспертовъ также тѣ лица, которыя интересуются этимъ вопросомъ.
Деп. Которосъ предлагаетъ выбрать Комиссію, придерживаясь фракціоннаго,
партійнаго принципа.
Предсѣдатель предлагаетъ выбрать 6 человѣкъ отъ блока, 6 отъ крестьянъ и 3
отъ національныхъ меньшинствъ.
Предложеніе это голосуется; сначала никто не возражаетъ, и оно принимается.
Но потомъ депутатъ Мисирковъ заявляетъ отъ имени меньшинствъ, что тѣ отка-
зываются послать своихъ представителей въ комиссію и слагаютъ съ себя всякую
отвѣтственность за вынесенныя постановленія.
Выступаетъ депутатъ Савенко и заявляетъ, что сейчасъ не время для партій-
ныхъ разговоровъ; земельный вопросъ не терпитъ отлагательства, тогда, какъ
321
всякія партійныя пренія только способствуютъ этому. Онъ предлагаетъ увели-
чить число представителей меньшинствъ.
Послѣ этого поступаетъ предложеніе деп. Кодряна – въ комиссіи должно быть
21 человѣкъ, 14 отъ Молдавскаго Блока и 7 отъ меньшинствъ, но депутатъ Рудьевъ3
протестуетъ противъ выбора Комиссіи въ такомъ видѣ и предлагаетъ переждать
съ рѣшеніемъ земельнаго вопроса до крестьянскаго съѣзда.
Ему возражаетъ депутатъ Тудосъ, заявляя, что, въ виду бездѣйствія желѣзныхъ
дорогъ, возможно, что депутатамъ не удастся съѣхаться на съѣздъ. Къ нему присое-
диняется и депутатъ Бажбеукъ-Меликовъ: – Зачѣмъ намъ дожидаться съѣзда. Мнѣ
кажется недостойно Сфатулъ Цэрій, какъ верховнаго органа, дожидаться рѣшенія
этого же вопроса другимъ какимъ бы то ни было органомъ. Но я ничего не имѣлъ
бы противъ того, чтобы подождать съ рѣшеніемъ этого вопроса по другой при-
чинѣ, а именно, по причинѣ недостаточной подготовленности законопроекта4.
Къ Предсѣдателю поступаютъ 4 письменныя предложенія о количествѣ чле-
новъ комиссіи, которыя ставятся на голосованіе. Большинство голосовъ /35/ пода-
ется за предложеніе: 7 отъ крестьянъ, 5 отъ блока и 3 отъ меньшинствъ.
Объявляется перерывъ, во время котораго по просьбѣ Предсѣдателя должны
быть намѣчены тѣ депутаты, которые вошли бы въ составъ комиссіи.
Послѣ перерыва Предсѣдателемъ оглашается текстъ привѣтствія румынскому
Парламенту, по случаю его открытія.
Привѣтствія посылаются по просьбѣ г.г. депутатовъ. Затѣмъ Предсѣдатель
заявляетъ, что Комиссію не удалось снова выбрать по той причинѣ, что блокъ и
меньшинства не согласились дать своихъ представителей.
Поступаетъ новое предложеніе: 7 отъ блока, 7 отъ крестьянъ, 7 отъ мень-
шинствъ, которое всѣхъ удовлетворило и примирило.
Деп. Гафенко говоритъ, что промедленіе разработки законопроекта – пре-
ступно, т.к. скоро должны начаться полевыя работы и, если къ этому времени не
будетъ закончена земельная реформа, то возможны аграрные безпорядки.
Деп. Прахницкій также требуетъ поторопиться съ разрѣшеніемъ земельнаго
вопроса.
Деп. Савенко: – Я не понимаю, для чего здѣсь требуютъ дожидаться крестьян-
скаго съѣзда. Работа Комиссіи вѣдь можетъ всегда итти паралельно работѣ съѣзда.
По моему, нужно подумать о томъ, что законопроектъ не отличается совершен-
ствомъ. Съ проведеніемъ же въ жизнь законопроекта нужно поторопиться, т.к.
черезъ мѣсяцъ можетъ случиться съ помѣщичьей землей то же, что и съ ихъ инвента-
ремъ. Комиссія должна быть избрана немедленно и теперь же приступить къ работѣ.
Ставится на голосованіе и принимается подавляющимъ большинствомъ голо-
совъ составъ Комиссіи въ 21 человѣкъ по 7 отъ каждой группы.
Засѣданіе заканчивается оглашеніемъ Предсѣдателемъ письменнаго запроса
премьеру – извѣстно ли ему, что Аккерманское земское собраніе на одномъ изъ
засѣданій рѣшило передать уѣздъ Радѣ. За отсутствіемъ премьера, Предсѣдатель
проситъ распорядиться по этому вопросу директора внутреннихъ дѣлъ: – Кристи.
Въ 1 часъ 30 минутъ ночи засѣданіе закрывается.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea II, ff. 198–201]

322
Note și comentarii

1 Nu e clar ce consfătuire este vizată. E vorba, probabil, de un acord asupra acestui subiect dintre
comandamentul Frontului Român, guvernul român și reprezentanții Puterilor Aliate.
2 Cuvîntarea lui I. Pelivan a fost publicată în întregime în ziar: Sfatul Țării, 18 ianuarie 1918.
3 Prezența bolșevicului V.M. Rudjev în Sfatul Țării arată că pe atunci în Parlamentul basarabean
încă se mai manifestau predispozițiile de extremă stîngă și prorusești.
4 Această atitudine a lui P.Z. Bajbeuk-Melikov, ca și intervențiile lui M.G. Savenko, demonstrează
că după 13 ianuarie 1918 reprezentanții minorităților deveniseră mai concilianți.

323
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 16-го января 1918 года № 33

Засѣданіе открывается въ 9 часовъ 10 минутъ вечера подъ предсѣдательствомъ

И.К. Инкулеца и при слѣдующемъ составѣ Президіума: второмъ товарищѣ предсѣда-
теля П.Н. Халиппѣ и секретаряхъ: Б.М. Епури, К.П. Мисирковѣ и И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
1. Директорскій кризисъ.
2. Выборы Премьера и
3. Составъ Аграрной комиссіи.

Предсѣдатель И.К. Инкулецъ оглашаетъ составъ Аграрной комиссіи: отъ

Молдавскаго Блока: Тудосъ, Гафенко, Гроппа, Маре, Морарь, Буздуганъ, Буруянъ;
отъ меньшинствъ: Демировъ, Алмендингеръ, Старенькій, Ботнарюкъ, Никитюкъ,
Курдиновскій, Мисирковъ и отъ крестьянской группы: Панцырь, Лунгу, Сберя,
Туркуманъ, Рудьевъ, Карайманъ и Кокырла.
Намъ теперь же предстоитъ важный вопросъ – выборы премьера. Въ Согласи-
тельной комиссіи Чегорянъ получилъ 7 голосовъ, Ерханъ 4 при 2 воздержавшихся1.
Деп. Сберя выступаетъ съ внѣочереднымъ заявленіемъ; онъ объявляетъ резолю-
цію группы лицъ отъ военнаго конгресса, къ которому присоединяется молдавскій
гарнизонъ; изъ содержанія резолюціи видно, что названныя части и лица всецѣло
оказываютъ довѣріе военному директору Пынтѣ. /Протесты среди депутатовъ/2 .
Предсѣдатель останавливаетъ оратора и предлагаетъ перейти къ баллоти-
ровкѣ въ премьеръ-директора Чегоряна.
Н.Н. Кодрянъ: – Г.г. депутаты. Вы знаете, что утверждено лишь 114 депута-
товъ; я предлагаю предварительно раздать записки лишь депутатамъ, мандаты
коихъ утверждены, а потомъ депутатамъ, которые входятъ еще сюда по схемѣ, но
мандаты коихъ не утверждены.
Деп. Чумаченко: – Депутатъ Кодрянъ былъ бы правъ, если бы Мандатная
комиссія правильно функціонировала. /Предсѣдатель останавливаетъ оратора,
т.к. онъ говоритъ не по поводу вопроса/.
Деп. Н.Н. Кодрянъ: – Ко мнѣ поступило 9 мандатовъ «временныхъ» отъ Кре-
стьянскаго Комитета3, на мѣсто отсутствующихъ депутатовъ.
Деп. Цанцу: – Я протестую противъ пріема, допущеннаго Комитетомъ кре-
стьянъ въ томъ, что на сегодняшнее засѣданіе они дали «записки» вмѣсто отсут-
ствующихъ крестьянъ депутатовъ, другимъ4.
Деп. Ерханъ всходитъ на трибуну и отъ имени крестьянской фракціи заявля-
етъ: – Крестьянскій Комитетъ уполномоченъ отъ всей губерніи и Комитетъ учелъ,
что замѣна одного депутата другимъ будетъ необходима5.
Деп. Буздуганъ: – То, что мы видимъ здѣсь, возможно только развѣ въ комитетахъ,
но не въ Парламентѣ, гдѣ мы, должны быть депутаты, которыхъ временно никто не
имѣетъ права замѣнять. Мертвыхъ душь нигдѣ не должно быть, а только живыя души.
Деп. Босіе-Кодрянъ считаетъ, что депутатъ можетъ выбыть, и учрежденіе, деле-
гировавшее его, можетъ послать другого. Но онъ не понимаетъ, что значитъ вре-
менно замѣнить, такъ какъ мандатъ не есть контромарка въ иллюзіонъ6.
324
 Деп. Чумаченко: – Право замѣны было указано Временнымъ Совѣтомъ Респу-
блики. Констатирую, что о временныхъ членахъ разговоръ былъ въ Крестьян-
скомъ Комитетѣ и тамъ есть соотвѣтствующій протоколъ; это – актъ, продикто-
ванный серіознымъ соображеніемъ7.
Деп. Криганъ: – Г.г. Депутаты. Обращаюсь къ вамъ – крестьяне, и утверждаю,
что мы, военная группа, всегда стояли на высотѣ положенія, и я удивляюсь, что
крестьяне прибѣгаютъ къ замѣнѣ депутатовъ въ то время, когда нужно голосовать
по очень важному вопросу.
Деп. Старенькій говоритъ, что у крестьянъ нѣтъ хорошихъ секретарей; тамъ
по ошибкѣ написали слово «временно», которое вызываетъ недоразумѣніе.
Предсѣдатель предлагаетъ голосовать эти 9 мандатовъ, но Криганъ говоритъ,
что они голосованію не подлежатъ.
Предсѣдатель останавливаетъ Кригана.
Голосованіе: За 24, противъ 38. Мандаты, такимъ образомъ, отвергаются. Кре-
стьянская группа въ полномъ составѣ демонстративно уходитъ8.
Предсѣдатель объявляетъ перерывъ. Депутаты съ мѣста: «Мы не хотимъ перерыва».
И.К. Инкулецъ: – Властью Предсѣдателя объявляю перерывъ; въ противномъ
случаѣ я слагаю свои полномочія.
Перерывъ на 10 минутъ.
Послѣ перерыва Предсѣдатель проситъ депутатовъ обратить вниманіе на
обстоятельства, въ которыхъ мы находимся: – Вашимъ поведеніемъ вы губите
Нашу молодую Республику и такіе выкрики, какъ напримѣръ, депутата Кригана,
которого я призываю къ порядку, позорятъ насъ9.
Крестьянская группа дѣлаетъ заявленіе.
Деп. Рудьевъ: – Отъ крестьянской группы заявляю, что выраженіе «вре-
менно» допущено сознательно, такъ какъ мы находимся наканунѣ 3-го крестьян-
скаго съѣзда, съ открытіемъ котораго мы слагаемъ свои полномочія.
Деп. Цанцу: – Какъ бы вы ни старались объяснить свою ошибку, мы стоимъ на
своей точкѣ зрѣнія. Голосованіемъ это уже рѣшено.
Деп. Курдиновскій: – Я не могъ оріентироваться въ этомъ словѣ «временно»
даже, когда депутатъ Старенькій сказалъ, что это ошибка секретаря; но послѣ заяв-
ленія Рудьева, я хотѣлъ бы голосовать вновь.
Предсѣдатель Инкулецъ: – Согласитесь съ моимъ положеніемъ въ виду небла-
гопріятной атмосферы. Сфатулъ Цэрій нужно сохранить и отложить баллоти-
ровку премьера до завтрашняго дня. Вы, значитъ, не согласны. Я дѣлаю все для
сохраненія Сфатулъ Цэрій, но, если вы его погубите, то будетъ не моя вина.
Деп. Криганъ: – Я думаю, что нужно задумываться надъ каждымъ шагомъ
нашимъ, ибо, если мы провалимъ Сфатулъ Цэрій, то погубимъ нашу жизнь – вмѣ-
сто Сфатулъ Цэрій появится другая власть. Но кто ведетъ къ этому? Вы или мы
– военная группа? Когда организовался Сфатулъ Цэрій, вы прислали 30 депута-
товъ10, изъ которыхъ почти ни одного нѣтъ здѣсь. Всѣ разошлись по деревнямъ,
чтобы получать двойное жалованіе. /Предсѣдатель останавливаетъ депутата/. Вы
должны были сидѣть здѣсь всегда, но когда вамъ нужны люди для голосованія, вы
приводите чужихъ людей, которые не знакомы съ дальнѣйшей перспективой поли-
тики нашей, и, я назвалъ этихъ депутатовъ людьми «съ улицы» въ томъ смыслѣ,
что эти люди чужды Сфатулъ Цэрій. Сегодняшній моментъ больше, чѣмъ всегда
призываетъ насъ къ единству, ибо Украина объявила себя самостоятельной11.
Деп. Кодрянъ: – Я признаю за депутатомъ свободу голосованія, но не могу
признать обструкцію 30 членовъ; она несомнѣнно инсценирована, ибо не можетъ
325
быть стихійнаго желанія выйти всѣмъ. Вы слышали, что сдѣлала Украина и, если
вы теперь сорвете засѣданіе, вы погубите автономію и независимость. Это дѣлалъ
Iуда и хотите сдѣлать вы въ угоду карьеристамъ. Исторія вамъ не проститъ этого.
Пока существовалъ Молдавскій Блокъ, мы вели правильную политику, а когда
мы раздѣлились12 , у насъ стало лишь «политиканство» и я жалѣю, что среди насъ
не живетъ идея національнаго духа. Гибель Республики – гибель наша. Въ этотъ
историческій моментъ «продолжайте свое благородное дѣло», которое приве-
детъ къ гибели нашей Республики, но мнѣ съ вами не по дорогѣ13 .
Деп. Лунгу: – Мы всегда были несчастливы, благодаря отсутствію въ насъ
единенія. Было время, когда Сфатулъ Цэрій хотѣли сорвать, и мы, крестьяне, его
защитили. Призываю васъ къ единенію и къ копромиссу. Да будетъ среди насъ
единеніе и пусть свяжетъ насъ общая любовъ къ Республикѣ.
Деп. Богосъ: – Мы пришли къ страшному кризису. Здѣсь война между груп-
пами. Это дѣло двухъ политикановъ14. Количество первой группы меньше второй
и, если вы хотите чтобы идея Сфатулъ Цэрій существовала, нужно намъ приійти
къ единенію, ибо, въ противномъ случаѣ, мы погибнемъ. Мы, студенты, всегда
работали для просвѣщенія нашего народа. Пріѣхали люди изъ Петрограда, кото-
рые ведутъ насъ къ централизму. Я докажу, что тотъ, кто стоитъ во главѣ вашей
группы, тотъ всегда убивалъ малѣйшее пробужденіе нашего національнаго духа.
Деп. Прахницкій: – Со всѣмъ, что сказалъ Криганъ, я согласенъ, но поворотъ
лица долженъ бы быть вправо, а не влѣво15. Тутъ рѣчь идетъ о голосахъ /возг. «О
принципѣ»/, депутатъ продолжаетъ: «Я и говорю о принципѣ, который долженъ
быть сохраненъ. Скажу ясно, что разъ комитетъ далъ 30 человѣкъ, то комитетъ въ
цѣломъ отвѣчаетъ за нихъ. Тутъ говорили о карьеристахъ, о Прутѣ и о Днѣстрѣ и,
если бы еще было 15 темъ, то о нихъ говорили бы, но вѣдь тутъ идетъ вопросъ о
личности. Говорили о карьеристахъ, и я бы могъ это сдѣлать, но не дѣлаю этого изъ
уваженія къ Cобранію. Я и вашего кандидата, г.г., уважаю, но напомню, что на воен-
номъ конгрессѣ было отведено 30 мѣстъ крестьянамъ и за нихъ Комитетъ отвѣча-
етъ, и мы, слѣдовательно, не имѣемъ права говоритъ, что люди пришли не по праву16.
Деп. Паскалуца: – Граждане. Обращаюсъ къ вамъ, крестьяне, и удивляюсь
одному, къ чему мы идемъ. Былъ день, когда мы всѣ взялись за работу, но я ея не
вижу. Фундаментъ положилъ конгрессъ, и на помощь пришли крестьяне и меньшин-
ства. Вокругъ насъ были люди, которые хотѣли дезорганизовать насъ. Помѣщики
и еврейская фракція ушли для того, чтобы ослабить нашу силу. Въ этотъ моментъ
мы дезорганизованы, ибо, если бы этого не было, не было бы румынской арміи. Кре-
стьяне хотятъ заполнить чужими людьми свои мѣста въ Сфатулъ Цэрій, но мы не
можемъ согласиться, чтобы здѣсь голосовалъ человѣкъ, пришедшій на одно засѣданіе
и въ особенности въ этотъ историческій моментъ. Я не понимаю какъ можно при-
нять депутата на часъ, а завтра, если онъ уйдетъ, то отвѣтствѣнность ляжетъ на насъ.
Ваше поведеніе ведетъ къ ослабленію нашихъ силъ. Если вы уйдете, то это будетъ
ударъ въ спину нашему Сфатулъ Цэрій и Молдавской Республикѣ. Но я не вѣрю. Вы
не правы. Нельзя делегировать человѣка на часъ и не дѣлать его отвѣтственнымъ за
такой важный актъ, какъ выборъ премьера. Мы среди двухъ огней, и, если сегодня не
создадимъ своего счастья, то потомъ будетъ поздно. Кто появится на мѣстѣ Сфатулъ
Цэрій? Фронтъ-Отдѣлъ. Насъ проклянетъ исторія. Я призываю васъ къ сплоченію и
къ единенію, въ противномъ случаѣ намъ грозитъ горе и несчастье.
Предсѣдатель: – Г.г. депутаты. Пренія прекращены; отъ украинской фракціи
поступило предложеніе эти мандаты перебаллотировать. Чтобы не случилось
недоразумѣній, позвольте голосовать поименно.
326
 Ставятся на поименное голосованіе мандаты, имѣющіе временный характеръ.
Деп. Кодрянъ противъ поименнаго голосованія и настаиваетъ на тайномъ
голосованіи.
Предложеніе Кодряна принимается.
Деп. Ерханъ: – Я требую, чтобы и члены Молдавскаго Блока, мандаты коихъ не
утверждены, не принимали бы участья въ баллотировкѣ этого вопроса17.
Предсѣдателемъ ставится на голосованіе предложеніе украинской фракціи о пере-
баллотировкѣ вопроса о мандатахъ. Предложеніе принято 10 голосами противъ 7.
Большинствомъ 32 голосовъ противъ 30 мандаты признаны недѣйствительными.
Голосуется въ премьеръ-директора г. Чегорянъ – 37 за, 28 противъ и 3 воздер-
жавшихся голоса.
Голосуется въ премьеры г. Ерханъ – противъ 34, за 30 и 3 воздержавшихся голоса.
Предсѣдатель приглашаетъ Согласительную комиссію собраться въ 11 часовъ
утра, 17-го января для составленія новаго Кабинета директоровъ.
Деп. Чумаченко: – Здѣсь опирались на формальныя стороны и юридическія
нормы. Кабинетъ формируется лицомъ, получившимъ довѣріе Президіума Сфа-
тулъ Цэрій, – слѣдовательно, выборы премьера есть прерогативы Президіума
Сфатулъ Цэрій, и голосованіе я считаю неправильнымъ.
Предсѣдатель: – У насъ уже происходили выборы премьера въ такомъ же
порядкѣ и потому нѣтъ основанія считать сегодняшніе выборы неправильными.
Послѣ этого на трибуну всходитъ Чегорянъ и произноситъ слѣдующую рѣчь:
«Граждане и депутаты. Впервые всхожу на кафедру эту и всхожу, долженъ
сказать, съ тяжелымъ чувствомъ. Вокругъ директорскаго кризиса столько было
борьбы, что мнѣ слѣдившему за этимъ, было больно видѣть всю эту борьбу. При
другихъ условіяхъ я бы не согласился принять постъ, на который меня избрали,
но сейчасъ моментъ рѣшительный. Моментъ, переживаемый нашей Молдавской
Республикой, настолько тяжелый, кризисъ, охватившій нашу страну, настолъко
глубокъ, что какъ мнѣ, премьеру, такъ и кабинету, нужно подойти съ большей осто-
рожностью къ нему. Прежде всего вопросъ о вводѣ румынскихъ войскъ. Вы знаете,
какая кампанія велась вокругъ этого вопроса, и я, какъ премьеръ, въ дальнѣйшихъ
сношеніяхъ съ генераломъ буду напоминать ему о цѣляхъ прибытія отряда: охрана
желѣзныхъ дорогъ, продовольственныхъ складовъ и только. Предоставленіе
имѣющейся въ его распоряженіи силы намъ, какъ помощъ, будетъ его любезно-
стью. Слѣдовательно, господами положенія будемъ мы, и это я подчеркиваю. Нашъ
кабинетъ будетъ настаивать, чтобы румынская армія выполняла задачу, о которой
торжественно заявилъ генералъ Броштяну. Вѣроятно Парламентъ интересуетъ
вопросъ о томъ, какова моя оріентація. Съ того момента, какъ я сталъ сознательно
мыслить и въ политическомъ смыслѣ сформировался, я примыкаю къ соціалъ-ре-
волюціонерамъ и съ ихъ точки зрѣнія смотрю на національный вопросъ, какъ
широкую федеративную автономію.
Я провелъ свои годы въ Россіи и здѣсь я получилъ свое образованіе; связи
съ ней я не порывалъ; мы всѣ воспитывались на русскихъ классикахъ, которыхъ
высоко цѣнимъ и, слѣдовательно, у насъ одна оріентація – русская. Но развѣ
можно говорить теперь о русской оріентаціи? Больно сказать, но все же фактъ, что
Россіи нѣтъ, она разлагается и процессъ разложенія идетъ все дальше. Сейчасъ, по
моему мнѣнію, возможна одна оріентація – бессарабско-молдавская. Мы должны
думать только о себѣ и себѣ помогать. Второй кардинальный вопросъ – аграрный.
Исповѣдуя программу с.-р., я стою на платформѣ, возвѣщенной Деклараціей Сфа-
тулъ Цэрій во второмъ пунктѣ. Съ этой точки зрѣнія не сойду до тѣхъ поръ, пока
327
я буду идейно связанъ съ партіей, а когда въ моихъ взглядахъ по этому вопросу
произойдетъ переворотъ, то я тогда не буду вашимъ премьеромъ. Единственно
пріемлемая политическая партія – с.-р., и проектъ аграрной реформы должны
будутъ составлять лица, знакомыя съ крестьянскимъ бытомъ и условіями мѣстной
жизни. Теперь вопросъ объ арміи, ибо не всегда румынскія войска будутъ на нашей
территоріи. Вчера пришла румынская армія и создала извѣстный порядокъ, но она
будетъ здѣсь, пока личныя выгоды будутъ ее удерживать. Когда же задача будетъ
выполнена и она уйдетъ, опять начнется анархія. Памятуя это, мы должны реор-
ганизовать нашу армію и военное дѣло. Съ вопросомъ о реорганизаціи арміи свя-
зано наше экономическое положеніе, такъ какъ сейчасъ уже закрылся рядъ школъ
и больницъ и возможно закрытіе всѣхъ школъ и больницъ, а это можетъ привести
къ одичанію населенія Молдавской Республики; признаки этого уже имѣются.
Какъ избѣжать этого одичанія? Нужно изыскать денежныя средства. Я подхожу
къ вопросу о налогахъ. Есть и злая воля отдѣльныхъ лицъ, есть и наивные люди
и, слѣдовательно, налоговая система должна быть реорганизована въ возможно
краткій срокъ, такъ какъ на внѣшніе займы наша молодая Республика расчиты-
вать не можетъ». Премьеръ переходитъ къ вопросу о школахъ и говоритъ, что въ
этой области тоже замѣчается анархія; нужны быстрыя мѣры и энергичныя.
Заканчивая свою рѣчь, премьеръ напоминаетъ депутатамъ, что не время сей-
часъ, когда передъ нами большія задачи, – раздорамъ. «Неужели, – восклица-
етъ ораторъ, – мы не понимаемъ, что мы на краю гибели, ибо, если Парламента
не будетъ, то пустоты не будетъ, она будетъ заполнена. Помните это и пойдите на
уступки; уступая въ мелкомъ, пріобрѣтете крупное. Все, что въ моихъ силахъ, и
мою энергію отдамъ, но жду отъ васъ поддержки, безъ которой я ничего сдѣлать не
могу». /Аплодисменты/.
Слово беретъ деп. Прахницкій и говоритъ: «Борьба кончилась и вотъ теперь
скажу: это вамъ будетъ урокомъ; не гуляйте по уѣздамъ и не утверждайте мандатовъ
за пять часовъ до выборовъ. Это не есть способъ борьбы. Васъ послали, чтобы вы
были на своемъ посту. Теперь вопросъ рѣшенъ и нужно оказать полную поддержку
тому, кто избранъ премьеромъ. Я не дѣлаю скачковъ направо и налѣво. Я буду оказы-
вать ему поддержку, хотя и голосовалъ противъ него. Призываю васъ къ единенію.
Послѣ этого засѣданіе объявляется закрытымъ въ 12 часовъ 15 минутъ ночи.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea II, ff. 202–206]

Note și comentarii

1 Relatarea din ziar a referentului permite a reproduce mai complet și mult mai viu lucrările Pa-
rlamentului în această ședință. În ziar, cuvîntul de deschidere al lui Inculeț este prezentat astfel:
„Președintele dă citire listei cu persoanele care au intrat în Comisia agrară, după care raportează
despre rezultatele alegerii premierului în Comisia de conciliere. Lupta s-a dat între 2 candidați,
P.V. Erhan și doctorul D.A. Cegorean, așa încît cel dintîi a obținut 4 voturi și 2 abțineri, iar cel
de-al doilea 7 voturi. Chiar astăzi este nevoie ca premierul să fie ales și, astfel, să punem capăt crizei
directoratului”: Sfatul Țării, 18 ianuarie 1918.

328
 2 În ziar, incidentul provocat de Sberea este prezentat mai detaliat: „Înainte de a se purcede la
alegeri, dep. Sberea, cu permisiunea președintelui, dă citire rezoluției unui grup de deputați aleși
de Congresul militar, la care a aderat adunarea garnizoanei și alte organizații, privind încrederea
acordată lui Pîntea. Dar în acest moment se fac auzite proteste și președintele îl roagă pe deputat
să-i înmîneze rezoluția. După ce face cunoștință cu ea, președintele îl lipsește pe dep. Sberea de
cuvînt și nu-i permite să facă cunoscută rezoluția. Deputatul pleacă de la tribună. Se aud voci la
adresa deputatului: «trădător, nu deputat», «să-ți fie rușine», «ia, măi, deputat». Deputații care
stau împreună cu Sberea strigă, la rîndul lor, «Purișkevici în Sfatul Țării», și iar drept răspuns:
«Kotovskij în Sfatul Țării»: Sfatul Țării, 18 ianuarie 1918. Puțina informație despre acest inci-
dent nu permite a cunoaște care a fost motivul lui. Se poate presupune doar că grupul lui Sberea
urmărea să-l promoveze pe Pîntea la funcția de prim-ministru, dar numai în cazul în care nu ar fi
fost preferat Erhan, deoarece cei doi aveau relații foarte bune, cum se vede limpede din cuvîntarea
lui Erhan în ședința din 13.01.1918 a Parlamentului (pr.-v. 30).
3 Comitetul executiv al Sovietului de deputați ai țăranilor.
4 După toate aparențele, acest conflict a fost generat de lupta lui Erhan și a susținătorilor săi din
Sovietul gubernial al deputaților țărani pentru funcția de premier în guvernul Republicii Demo-
cratice Moldovenești. Replica lui Erhan împotriva Blocului Moldovenesc face parte din același
scenariu, deci nu demonstrează că el ar fi promovat o politică națională ce ar fi venit în contradic-
ție cu cea a Blocului.
5 Insistența lui Erhan asupra validării mandatelor provizorii ale reprezentanților țărănimii nu con-
tribuia, bineînțeles, la îmbunătățirea activității Sfatului Țării, dimpotrivă, dar era în interesul său,
deoarece urmărea să-și asigure mai multe voturi la alegerea în Parlament a premierului.
6 Iată cum a reprodus referentul acest discurs: „Dep. Bossie-Codrean admite că deputații pot să se
retragă, iar instituția care i-a delegat poate trimite în locul lor pe alții, dar nu înțelege înlocuirea
temporară. Mandatul nu este o contramarcă la circ, pe care o poți schimba de fiecare dată. „Cutare
este delegat temporar” oratorul înțelege în sensul că mandatul i se dă unui om, căruia i se spune:
„Na, du-te și șezi acolo”: Ibidem.
7 Ziarul relatează mai pe larg despre intervenția lui Ciumacenko, care a provocat ciondăneli între unii
deputați: „Dep. Ciumacenko consideră că dreptul de înlocuire a fost legiferat de către Consiliul pro-
vizoriu al republicii ruse (probabil, avea în vedere așa-zisul parlament preliminar – предпарламент –
I.Ț.) care nu a fost alcătuit mai rău decît parlamentul nostru și cu persoane mai competente ca Buz-
dugan. Chestiunea cu privire la membrii provizorii a fost hotărîtă mai devreme de Sovietul deputați-
lor țărani. Buzdugan de pe loc îi face o observație oratorului, la care acesta răspunde: «Eu nici nu aș
reacționa la asta, dacă nu mi-ați încurca», și, adresîndu-se președintelui, îl roagă să-i ceară deputatu-
lui să nu-l încurce (Dep. Bossie-Codrean de pe loc: «Să nu-l învățați pe președinte»). Ciumacenko
către Președinte: «Vă rog să-i faceți observație lui Codrean»”: Ibidem.
8 În ziar citim: „Toată grupa țărănească se ridică cu cuvintele «Asta înseamnă că țăranii nu au loc
aici, aici stau burjuii» și pleacă”: Ibidem.
9 În ziar, atenționarea președintelui conține mai multe elemente, cît se poate de relevante pentru
momentul respectiv: „Domnilor deputați! Eu mă adresez dvs. cu rugămintea să țineți cont de
situația și de împrejurările în care ne aflăm. Eu vă rog să aveți dragoste față de republica moldo-
venească, pentru că prin comportamentul dvs. compromiteți cauza care ne este atît de scumpă.
Strigăte ca cele ale lui Crihan, pe care îl chem și acum la ordine, și strigătele care i s-au adresat ca
răspuns duc la propria noastră pieire și a republicii moldovenești. Eu vă repet că dacă prin com-
portamentul dvs. veți rupe Sfatul Țării, atunci veți atrage blestemul asupra dvs. și vor veni alții să
conducă în locul dvs. Eu fac apel la dvs., la calmul dvs. și la dragostea dvs. pentru patria noastră: nu
vă abateți din calea dvs. și păstrați Sfatul Țării, fie prin cedări sau prin jertfirea amorului propriu,
dar păstrați-l. Republica e mai presus de orice”: Ibidem.
10 Referire la cei 30 de deputați trimiși în Sfatul Țării de Sovietul deputaților țărani, ale căror man-
date au fost confirmate de Biroul de organizare a Sfatului Țării la 06.11.1917: I. Țurcanu, Unirea
Basarabiei, p. 91.

329
11 Rada Centrală a proclamat independența Republicii Populare Ucrainene la 9 (22) ianuarie 1918.
12 Este vizată, probabil, trecerea unor țărani din Blocul Moldovenesc în fracțiunea țărănească, feno-
men care începuse să se manifeste mult mai devreme. Vezi și pr.-v. 24.
13 Aici ziarul conține un discurs care nuanțează mai bine unele realități din acel moment:
„Dep. N.N. Bossie-Codrean: Eu recunosc dreptul la vot al fiecărui deputat, dar nu pot recunoaște
capacitatea de obstrucție a deputaților țărani, pentru că aceste procedee sînt înscenate de oameni
care doresc moartea republicii noastre. Aud strigăte din partea deputaților aleși permanent pentru
2 zile – dacă nervii vă sînt încordați, eu vă înțeleg. Dar să nu uitați că noi trebuie să rezolvăm
problema: a fi sau a nu fi. Și dacă dvs. veți rupe Sfatul Țării, veți fi alipiți la un oarecare alt stat. Puteți
vota așa cum vă dictează conștiința, dar a pleca înseamnă a trăda republica, asemenea lui Iuda,
și cînd, făcînd pe placul unor carieriști, veți proceda așa, atunci trebuie să vă spun că poate noi vom
muri, dar aceasta istoria n-o să v-o ierte. Eu am fost părtaș la crearea Blocului Moldovenesc, și cît
acesta a existat noi am promovat o politică corectă, iar acum nu e politică, ci politicianism, ceea ce
duce țara la pieire. În noi ideea națională nu mai trăiește. Moartea republicii este moartea noastră.
Aceasta înseamnă robie. Dacă asta doriți, puteți continua, dar noi cu dvs. nu avem același drum.
(Aplauze)”: Ibidem.
14 Nu este clar dacă V. Bogos avea în vedere două persoane anume sau folosea o metaforă. Aluzia la
oamenii „veniți de la Petrograd” ar putea să-i vizeze pe Inculeț și Erhan sau mai degrabă doar pe
cel din urmă, în situația în care se pregătea îndepărtarea lui din fruntea guvernului. Dacă e așa,
atunci această remarcă – chiar dacă Bogos nu era un deputat influent – este încă un indiciu asupra
atmosferei extrem de complicate și de șubrede din Sfatul Țării și din climatul politic basarabean
de la acea oră.
15 Cînd zicea așa, Prahnițchi avea în vedere amplasarea fracțiunilor în Parlament. Privind spre
Prezidiu, în partea dreaptă se afla Blocul Moldovenesc, iar la stînga gruparea socialiștilor, respec-
tiv, fracțiunea țărănească.
16 Merită toată atenția și varianta de ziar a acestei cuvîntări: „Dep. Prahnițchi este de acord cu ceea ce
a spus Crihan, dar el ar fi trebuit să-și întoarcă fața la dreapta, nu la stînga. Dep. Buzdugan observă
ceva de pe loc, ceea ce îl face pe orator să răspundă deputatului. «Acesta este un om iresponsabil,
el mie nu-mi încurcă.» La adresa oratorului se aud voci: «monarhist», «paiață», «jos monarhiș-
tii!». Dezvoltîndu-și gîndul, vorbitorul continuă: «Aici au vorbit despre carieriști, despre Prut,
despre Nistru, și dacă ar mai fi fost încă vreo 15 rîuri, s-ar fi spus și despre ele. Aici unii vorbesc
despre veșnicie și despre carieriști – aș putea să vorbesc și eu despre asta, dar nu o voi face, deoarece
vă respect candidatul. Congresul militar a dat 30 de oameni și comitetul poartă răspundere pen-
tru ei. Noi nu avem motive să zicem că oamenii au venit pe nedrept»”: Ibidem.
17 Această observație atrage atenția la un fapt cît se poate de relevant: Erhan nu mai avea susținerea
Blocului Moldovenesc, deci nu mai putea conta pe majoritatea parlamentară pentru a fi reales ca
premier.

330
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 17-го января 1918 года № 34

Засѣданіе открывается въ 10 час. вечера подъ предсѣдательствомъ И.К. Инкулеца

и при слѣдующемъ составѣ Президіума: Секретаряхъ Б.М. Епури и К.П. Мисирковѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Законопроектъ о націонализаціи Государственнаго Банка и Казначейства1.

Предсѣдатель: – Объявляю засѣданіе открытымъ; оно будетъ короткимъ, т.к.

очень много работы въ Согласительной комиссіи. По вопросу о составѣ Кабинета,
г.г. депутаты, ничего не могу вамъ сообщить. Вчера было выдвинуто нѣсколько
кандидатуръ. Я надѣюсь, что завтра этотъ вопросъ окончательно выяснится. Ко
мнѣ поступило предложеніе министра финансовъ о преобразованіи бывшихъ рус-
скихъ учрежденій, находящихся на территоріи Молдавской Республики, какъ то:
Государственнаго Банка и Казначейства, – въ національно-молдавскія.
Деп. Прахницкій: – Послѣднія событія способствовали образованію новой
партіи – центра, которая окончательно составилась сегодня; въ нее вошли 19
человѣкъ депутатовъ.
Предсѣдатель этой партіи – я, товарищъ предсѣдателя – Лунгу.
Деп. Никитюкъ: – Въ послѣдніе дни въ Бессарабіи замѣтно исчезновеніе мел-
кой размѣнной монеты и, наряду съ этимъ появленіе иностранной монеты, румын-
ской. Румыны, платя за все покупаемое свои франки2 , сами произвольно устано-
вили курсъ франка. Они расцѣниваютъ его разно, и я полагаю, что противъ этого
слѣдовало бы принять необходимыя мѣры.
Депутату отвѣчаетъ министръ финансовъ Г. Iонко, заявивъ, что этотъ вопросъ
уже разсматривался въ министерствѣ и завтра будетъ обсужденъ Комиссіей.
Послѣ этого Предсѣдатель, закрывая засѣданіе, приглашаетъ Согласительную
комиссію собраться въ комнатѣ № 5 для выбора членовъ Директоріата.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури

Приложеніе къ протоколу отъ 17-го января 1918 года за № 34

КОПІЯ

ВЪ СФАТУЛЪ ЦЭРІЙ
Объявленіемъ Бессарабіи Автономной Молдавской Республикой создалось
ненормальное положеніе по взаимоотношеніямъ между государственными учреж-
деніями и Правительствомъ Республики.
331
 Въ виду неопрѣделенности положенія этихъ учрежденій создается много
недоразумѣній. Чтобы устранить эти недоразумѣнія и урегулировать взаимоот-
ношенія между Нашимъ Правительствомъ и бывшими правительственными
учрежденіями Россіи необходимо объявить эти учрежденія національными
учрежденіями Молдавской Республики.
Поэтому я предлагаю отъ имени Совѣта Генеральныхъ Директоровъ на раз-
смотрѣніе и утвержденіе Сфатулъ Цэрій слѣдующаго закона:
1/ Государственный Банкъ объявляется съ 1-го января 1918 года Національ-
нымъ Банкомъ Мол д а в с кой Ре с п у бл и к и и именуется: «Банка Націоналэ
Молдовеняскэ».
2/ Государственное Казначейство переименовывается въ Казначейство Мол-
давской Республики.
3/ Государственныя Сберегательныя Кассы объявляются Народными Сбере-
гательными Кассами Молдавской Республики.
4/ Всѣ средства Казначейства переходятъ въ распоряженіе Правительства
Молдавской Республики и оплата ассигновокъ, данныхъ правительственными
учрежденіями, могутъ быть оплачены только съ разрѣшеніемъ Молдавскаго Пра-
вительства.

Подлинное подписалъ Генеральный Директоръ

Финансовъ Ф. Iонко3.
Съ подлиннымъ вѣрно:
Секретарь Сфатулъ Цэрій
(ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea II, ff. 208–209)

Note și comentarii

1 Proiectul de lege nu a fost examinat în această ședință din motivul enunțat de I. Inculeț.
2 Acest fapt trimite la susținerea financiară a României în timpul războiului de către Aliați și în
special de guvernul francez. Aflăm de la generalul H. Berthelot că în Basarabia se efectuau impor-
tante cheltuieli din banii Aliaților: H. Berthelot, Memorii…., p. 317.
3 Semnăturile lipsesc.

332
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 19-го января 1918 года № 35

Засѣданіе открывается въ 11 часовъ вечера подъ предсѣдательствомъ И.К. Инку-

леца и при слѣдующемъ составѣ Президіума: товарищѣ предсѣдателя П.Н. Халиппѣ
и при секретаряхъ: Б.М. Епури, К.П. Мисирковѣ и И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Оглашеніе состава Совѣта Генеральныхъ Директоровъ и законопроектъ о
націонализаціи Государственнаго Банка и Казначейства.

Открывая засѣданіе, Предсѣдатель заявляетъ, что законопроектъ о націона-

лизаціи Государственнаго Банка и Казначейства снимается съ обсужденія на нео-
предѣленное время.
Слово беретъ премьеръ Д.А. Чугурянъ, который заявляетъ, что въ результатѣ
работъ Согласительной комиссіи составленъ Кабинетъ Директоровъ въ слѣдую-
щемъ пока составѣ: директоромъ юстиціи – М.Г. Савенко, народнаго просвѣщенія –
П.В. Ерханъ, внутреннихъ дѣлъ – В.Г. Кристи, военныхъ дѣлъ – полковникъ Брае-
ско, финансовъ – Ф.Г. Iонко, путей сообщенія – Н.Н. Кодрянъ и генеральнымъ кон-
тролеромъ – Г. Подвинскій /врем. исп. д.1/; остальные посты вакантны, такъ какъ не
удалось отчасти выставить подходящихъ кандидатуръ, а нѣкоторыя кандидатуры
вызываютъ споры2 . Посты эти временно будутъ занимать прежніе директора.
Оглашая списокъ директоровъ, премьеръ надѣется, что онъ возраженій не
встрѣтитъ.
Президентъ заявляетъ, что въ связи съ крестьянскимъ съѣздомъ произошли
недоразумѣнія и событія весьма печальныя, въ результатѣ которыхъ арестованы
депутаты Прахницкій и Рудьевъ3.
Объ обстоятельствахъ дѣла докладываетъ Собранію премьеръ. Онъ передаетъ,
что въ 3 часа дня ему сообщено было о прибытіи румынскихъ войскъ, окружив-
шихъ зданіе Епархіальнаго дома, гдѣ происходило засѣданіе Крестьянскаго съѣзда.
Запросивъ по этому поводу директора внутреннихъ дѣлъ, премьеръ узналъ
отъ него, что на засѣданіи съѣзда, по имѣющимся у Румынскихъ офицеровъ
свѣдѣніямъ, произносились оскорбительныя для румынской арміи4 и національ-
ныхъ чувствъ румынъ рѣчи, почему румынскія власти вынуждены были ввести въ
зданіе съѣзда вооруженныя силы.
Приняты были, говоритъ дальше премьеръ, всѣ меры къ освобожденію аресто-
ванныхъ, но вечеромъ получено было сообщеніе объ арестѣ Прахницкаго и Рудьева.
Тогда премьеръ вмѣстѣ съ полковникомъ Браеско и директоромъ по межна-
ціональнымъ дѣламъ Н.Е. Пеливаномъ отправились къ командующему отрядомъ
генералу Броштяну, но дома его не застали.
Отъ майора Боереско они узнали, что миссія ихъ, вѣроятно окончится безре-
зультатно и, нужно думать, что отданъ будетъ приказъ о выселеніи арестованныхъ
депутатовъ изъ предѣловъ Молдавской Республики.
Делегаціи спустя немного времени удалось видѣть генерала, который рѣши-
тельно заявилъ, что освободить депутатовъ онъ считаетъ невозможнымъ.
333
 Премьеръ указалъ было генералу на неприкосновенность личности депута-
товъ, но генералъ тутъ же замѣтилъ, что этотъ доводъ для него не ясенъ, такъ какъ
въ Молдавской Республикѣ нѣтъ еще Конституціи, въ которой содержалось бы
приведенное премьеромъ указаніе5.
Когда же премьеръ спросилъ, не означаетъ ли арестъ депутатовъ вмѣшатель-
ства во внутреннюю жизнь, генералъ отвѣтилъ, что онъ совершенно не намѣренъ
вмѣшиваться во внутреннюю жизнь Республики, о чемъ заявилъ торжественно въ
засѣданіи Парламента, и что основная цѣлъ его прибытія сюда – борьба съ больше-
виками, и никто не можетъ ему мѣшать въ этой борьбѣ. Это не есть вмѣшательство,
но когда оскорбляютъ румынскую армію 6, онъ не можетъ на это не реагировать.
Генералъ спросилъ, какія мѣры правительство нашей Республики можетъ
принять для охраны румынской арміи, ея чести и Государства Румынскаго отъ
оскорбленій со стороны какихъ-то господъ.
«Вы, сказалъ делегаціи генералъ, не можете принять никакихъ мѣръ, ни физи-
ческихъ, ни моральныхъ, а разъ Вы этого сдѣлать не можете, то мы поставлены въ
необходимость сами это сдѣлать. И гдѣ бы это ни происходило, мы всегда такъ
поступимъ».
Генералъ указалъ также на то, что у насъ нѣтъ власти, что онъ слѣдитъ за нашимъ
директорскимъ кризисомъ и не видитъ лицъ, которыя могли бы осуществить всю
полноту власти; нѣтъ у насъ суда, а при такомъ положеніи дѣла онъ долженъ защи-
щать честь румынской арміи и національныя чувства румынъ своими силами.
Генералъ хотѣлъ бы видѣть наше Государство устроеннымъ и чтобы мы воздѣй-
ствовали на тѣ элементы, которые, не учитывая момента, говорятъ лишнія фразы7.
Вотъ въ какомъ положеніи обстоитъ дѣло.
Предсѣдатель: – На сегодня дѣлъ больше нѣтъ. Необходимо устроить совмѣст-
ное засѣданіе Президіума Сфатулъ Цэрій и Совѣта Генеральныхъ Директоровъ
для обсужденія скорѣйшихъ мѣръ къ осовбожденію депутатовъ; – это мы счита-
емъ вопросомъ нашей чести и нашего достоинства.
На этомъ засѣданіе закрывается въ 12 час. 10 минутъ.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea II, ff. 210–211]

Note și comentarii

1 Abreviere cu sensul de director interimar.

2 Judecînd după procesele-verbale, chestiunea directoratelor, a căror șefie rămăsese vacantă, nu a
mai fost discutată în plenul Parlamentului.
3 Nu se cunosc motivele pentru care au fost arestați deputații V. Prahnițchi și V. Rudjev. Semnele
de întrebare apar mai ales în legătură cu Prahnițchi care nu a fost nici bolșevic, ba dimpotrivă,
și nici prorus și s-a manifestat ca unul dintre animatorii celor mai importante instituții politice
naționale moldovenești: Congresul militarilor moldoveni, Biroul de organizare a Sfatului Țării și
Parlamentul basarabean. A luptat din răsputeri pentru consolidarea Sfatului Țării și a guvernului
Republicii Democratice Moldovenești, demascînd și condamnînd tentativele de subminare a acti-
vității acestor instituții.

334
4 În cartea O pagină…., se spune că unii vorbitori la Congresul al III-lea al ţăranilor ar fi cerut ca
armata română să fie scoasă din Basarabia în decurs de 24 de ore (p. 199). Se pare însă că un astfel
de îndemn ar fi făcut doar președintele Congresului, deputatul V. Rudiev: I. Levit, p. 260. Unii
dintre cei mai influenți vorbitori și, totodată, lideri ai țăranilor, printre care Erhan și Ciumacenko,
au cerut ca țăranii să susțină politica Sfatului Țării: Sfatul Țării, 21 ianuarie 1918.
5 Generalul nu avea de unde să știe că exista o lege cu privire la mandatul de deputat intrată în Pa-
rlamentul basarabean la 18.12.1917 (aceasta, ce-i drept, nu fusese votată atunci în lectura a doua
și definitivă, dezbaterea ei avea să fie reluată în ședința din 31.01.1918), după care deputatul putea
fi arestat numai cu acordul Sfatului Țării. Se vede însă că documentul respectiv nu-i era cunoscut
nici lui Ciugureanu.
6 Răspunsul generalului pune la îndoială afirmația făcută de Inculeț în ședința din 13.01.1918 a
Sfatului Țării, cum că trupele care au intrat la 13 ianuarie în Chișinău erau alcătuite din români
și ucraineni.
7 Evident, răspunsurile generalului erau în contradicție flagrantă cu declarațiile anterioare, ale sale
și ale superiorilor săi militari, cu asigurările date de aliați de neamestec ale armatei române în poli-
tica Sfatului Țării, în treburile Republicii Democratice Moldovenești și de apărare a securității
cetățenilor acestei republici. Faptul că Sfatul Țării nu a protestat împotriva deciziilor generalului
arată că, după intrarea trupelor române în Basarabia, climatul politic din ținut se schimbase radi-
cal, că organele de stat ale Republicii Moldovenești nu însemnau, pentru aceste trupe și pentru cei
care le-au trimis, absolut nimic și deci erau lipsite de viitor.

335
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 22-го января 1918 года № 36

Засѣданіе открывается въ 9 час. 20 м. вечера подъ предсѣдательствомъ П.Н. Ха-

липпы и при слѣдующемъ составѣ Президіума: первомъ секретарѣ Б.М. Епури, чет-
вертомъ секретарѣ К.П. Мисирковѣ и пятом И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Списокъ новыхъ членовъ Сфатулъ Цэрій, выбранныхъ на Крестьянскомъ
Съѣздѣ и докладъ директора Ерхана о текущемъ моментѣ.

Предсѣдатель, открывая засѣданіе: – Позвольте, г.г. депутаты, прежде всего про-

честь Вамъ текстъ телеграммы1, полученной сегодня въ отвѣтъ на наше привѣтствіе
румынскому Парламенту по случаю его открытія: «Адынк мишкаць де кувинтеле
кэлдуроасе ку каре Парламентул Республичей Молдовенешть салутэ реынчеперя
лукрэрилор Парламентулуй ромын, мембрій сенатулуй и адунэрей – депутацилор
не дау плэкутэ ынсэрчинаре де а вэ трансмите експресіуня сентіментілор лор уна-
ниме де мулцэмире ши де симпатіе, о ындеплиним ку атыт май мултэ букуріе ку
кыт прин ынсемнателе реформе аграре ши електорале сэвыршите де камериле ноа-
стре ын ултима лор сесіуне, ынспирате де чел май ларг спирит демократик, с-а путут
ведя кыт де маре есте комунитатеа де идей ши де симцэминте, каре не апропіе пе
уній де алцій. Ын времуриле греле прин каре тречем ку тоць, есте о кемаре Сфату-
луй Цэрій ши сэ пунэ оштиле сале ла сервичул тинерей републичь молдовенешть
пентру апэраря сигуранцей сале интерне ши а віецей сале де стат ноу ши неатырнат;
нэдэждуим, кэ ачесте рапортурь де фрэцяскы пріетеніе ынтре доуэ цэрь де ачейашь
вицэ вор контрибуи сы ынтэряскы дин че ын че май мулт легэтуриле суфлетешть
кари ну ау ынчетат ничь одаты сэ екзисте ынтре ной. Прешединтеле Сенатулуй
М. Порумбарь. Прешединтеле Адунэрей депутацилор Морцун».
А теперь директоръ Ерханъ ознакомитъ Васъ съ положеніемъ дѣлъ въ настоя-
щее время.
Д. Ерханъ: – Совѣтъ Генеральныхъ Директоровъ поручилъ мнѣ выступить
сегодня здѣсь съ докладомъ о текущемъ моментѣ. Исполняя это порученіе, я прежде
всего ознакомлю васъ съ тѣмъ документомъ, который мы получили отъ Француз-
скаго посланника въ Румыніи по поводу ввода Румынскихъ войскъ на территорію
Молдавской Республики. – Читаетъ: «Отъ французскаго посланника въ Румыніи
французскому консулу въ Кишиневѣ Сарре. Господинъ полковникъ Д, Альбія
передалъ мнѣ просьбу Совѣта Генеральныхъ Директоровъ получить письменную
гарантію отъ нашего имени и всѣхъ нашихъ союзниковъ, объясняющихъ
цѣль ввода румынскихъ войскъ въ Бессарабію. Всѣ мои сотоварищи, посланники
союзныхъ державъ, и я уполномочены въ полномъ согласіи и оффиціально заявить,
что вводъ румынскихъ войскъ является исключительно военнымъ мѣропріятіемъ,
имѣющимъ цѣлью обезпечить нормальное функціонированіе тыла русско-
румынскаго фронта, согласно правилъ и законовъ, установленныхъ для всѣхъ
воюющихъ государствъ. Такимъ образомъ, вводъ румынскихъ войскъ не можетъ
имѣть никакого вліянія, какъ на настоящее политическое внутреннее положеніе
страны, такъ и вліять на политическую будущность Бессарабіи. Я Васъ
336
уполномачиваю офиціально сообщить вышеизложенное предсѣдателю Совѣета
Генеральныхъ Директоровъ и, если онъ пожелаетъ, выдать ему письменную засви-
дѣтельствованную копію настоящей бумаги2».
Я думаю, г.г. депутаты, что этотъ документъ даетъ намъ полную гарантію
неприкосновенности Молдавской Республики и указываетъ на дружественное
пребываніе румынскихъ войскъ въ предѣлахъ Республики. Увѣренъ также, что
когда этотъ документъ появится въ печати, то наступитъ полное успокоеніе въ
умахъ встревоженнаго населенія; тогда всѣ приступятъ со спокойнымъ сердцемъ
къ своей работѣ. Теперь же я ознакомлю Васъ съ событіями послѣднихъ дней,
событіями, имѣющими міровое значеніе. По случаю оторванности нашей отъ
всего остального міра… /причина извѣстна вамъ/ свѣдѣнія о событіяхъ, проис-
ходящихъ внѣ нашей Республики, приходили крайне скудно. Стало извѣстно,
что Турція заключила сепаратный миръ съ Франціей и Англіей3. Достовѣрно
стало также извѣстно, что Англійскій флотъ проникъ въ Черное море и въ насто-
ящее время производитъ дессантъ на Аккерманскомъ побережьи Чернаго моря4.
Мнѣ кажется, что мы наканунѣ крупныхъ событій. Всѣмъ извѣстно, что Германія
съ Австріей преступно нарушили условія перемирія и въ связи съ этимъ нару-
шеніемъ въ настоящее время происходи[тъ] передвиженіе войскъ. Изъ всѣхъ
частей, входящихъ въ составъ Россійской Федеративной Республики, Украина,
какъ извѣстно Вамъ, идетъ впереди всѣ[хъ] – по пути къ государственности, по
пути къ порядку. На дняхъ мы узнал[и] о новомъ государственномъ шагѣ ея,
узнали мы о немъ также окружнымъ путе[мъ] и по той же причинѣ – прекра-
щенія почтово-телеграфнаго сношенія. Украина издала 4-й Украинскій уни-
версалъ, въ которомъ говорится о полной независимости Украины отъ Россіи5.
Украинскій народъ всегда ратовалъ за автономію своего края, но эти крики заглу-
шались преступнымъ царскимъ правительствомъ. Но, когда передъ русскимъ
народомъ заблистала заря новой жизни и волей судебъ Россія стала свободной
страной, тогда украинскій народъ рѣшилъ устроить свою внутреннюю жизнь по
своему. Однако сѣверъ тому не сочувствовалъ и противился подобному самоо-
предѣленію, но тѣмъ [не] менѣе все-таки шелъ на небольшія уступки. Когда же на
сѣверѣ, у кормила власти появились большевики, положеніе украинцевъ стало
невыносимо. Новые правители стали жестоко преслѣдовать стремленія украин-
цевъ къ автономной жизни. Эта ужасная борьба, однако, не устрашила, энергич-
ный народъ, и въ четвертомъ, выпущенномъ на дняхъ, Универсалѣ онъ провоз-
гласилъ свою полную независимость. Сейчасъ распространяются слухи, явно
провокаціоннаго характера, что на территоріи Украины появились 2 Рады, что
народъ украинскій распался на двѣ части, ведущія между собой братоубійствен-
ную войну, но эти слухи – сплошная ложь. Украинцамъ приходится вести ужас-
ную борьбу съ большевиками, а послѣдніе, придерживаясь правила, цѣль отправ-
дываетъ средства – дѣйствительно, не стѣсняются въ средствахъ6.
Извѣстно стало объ этомъ шагѣ Украины изъ телеграммы главнокомандую-
щаго румынскимъ фронтомъ генерала Щербачева Радѣ. Въ ней онъ запрашиваетъ
Раду, каковъ долженъ бытъ политическій курсъ въ связи съ провозглашеніемъ неза-
висимости Украины, а также предлагаетъ свои услуги тѣмъ республикамъ, кото-
рыхъ войска входятъ въ составъ порученнаго ему фронта. Получивъ отъ него точно
такую же телеграмму, Совѣтъ Генеральныхъ Директоровъ рѣшилъ обсудить этотъ
вопросъ. Передъ всѣми ясно вырисовывалась картина судьбы молодой Молдавской
Республики. Послѣ объявленія независимости Украины, мы являемся совершенно
оторванными отъ центра Россіи, къ которому должны обращаться черезъ голову
337
Украины. Всѣмъ стало понятно, что выходъ долженъ быть одинъ – разъ Украина
самостоятельна, то и Молдавская Республика должна быть также самостоятельной,
и этому стремленію ея никто не можетъ помѣшать. /Взрывъ апплодисментовъ/.
Она должна быть самостоятельной, потому что, въ противномъ случаѣ, ее постара-
ются присоединить къ кому-нибудь. Сознавая всю важность момента, Совѣтъ Гене-
ральныхъ Директоровъ, по обсужденіи вопроса, пришелъ къ выводу, что въ этомъ
направленіи необходимо принять твердые шаги, чтобы наша Республика стала неза-
висимой. Мы увѣрены, что этотъ актъ будетъ имѣть моральное значеніе для другихъ
народовъ, которые также послѣдуютъ примѣру Украины, что можетъ способство-
вать скорѣйшему воцаренію порядка въ изстрадавшейся Россіи. Къ тому же, надо
Вамъ сказать, что таково же мнѣніе и представителей союзныхъ державъ, находя-
щихъ, что лучшій исходъ для Россіи – это федерація отдѣльныхъ республикъ, сво-
его рода – Соединенные Штаты. Совѣтъ Генеральныхъ Директоровъ поручилъ мнѣ
ознакомить Васъ, г.г. депутаты, съ содержаніемъ 4-го универсала Украинской Рады.
Я думаю, что многіе изъ Васъ ознакомились съ нимъ уже изъ газетъ, а потому я пред-
лагаю прочесть только главныя мѣста его. /Голоса: «Просимъ»/. Ораторъ читаетъ
только тѣ мѣста изъ Универсала, которыя относятся къ вопросу объ объявленіи
Украинской республики самостоятельной. Причинами явились: всеобщая разруха,
борьба съ большевизмомъ, неудачная политика со стороны Народныхъ Комисса-
ровъ, разрушительная работа Правительства и неудачное веденіе мирныхъ пере-
говоровъ, грозящихъ объявленіемъ новой войны. «Переходя къ положенію нашей
Республики», продолжаетъ дальше ораторъ, «я долженъ сказать, что всѣ обстоя-
тельства послѣдняго времени, а также настроеніе съѣзда7 – могли насъ убѣдить въ
томъ, что безъ объявленія независимости Молдавская Республика существовать не
можетъ. Всѣ выступленія на этомъ съѣздѣ показали, что крестьянство стоитъ на госу-
дарственной точкѣ зрѣнія и на самомъ широкомъ самоопредѣленіи. Но на этомъ же
съѣздѣ рѣзко бросалась въ глаза полная неосвѣдомленность окраинъ республики,
въ рѣчахъ ихъ представителей; яснымъ становилось всѣмъ, что центръ Республи-
ки – Кишиневъ освѣдомленъ обо всемъ, что происходитъ въ странѣ; всѣ же осталь-
ные пункты Республики не знаютъ ничего. Депутаты съѣзда заявили, что они и пред-
ставленія не имѣютъ о томъ, что дѣлается въ Сфатулуй Цэрій и удивленно смотрѣли,
когда имъ разъясняли, какія постановленія принимаетъ Сфатулъ Цэрій по тѣмъ или
другимъ вопросамъ. Я думаю, г.г. депутаты, что на нашей совѣсти лежитъ нѣкото-
рая отвѣтственность за это грустное явленіе. И сегодня, когда мы будемъ обсуждать
вопросъ о независимости нашей Республики, мы не должны забывать, что всякое
слово, сказанное здѣсь, должно облетѣть всѣ закоулки страны, иначе Сфатулъ Цэрій
будетъ идти впереди событій. Итакъ, г.г депутаты, рѣшая вопросъ огромной госу-
дарственной важности, мы должны здѣсь дать зарокъ, что народъ нашъ не будетъ
забытъ и что о всякихъ шагахъ, предпринимаемыхъ нами, онъ будетъ оповѣщенъ,
дабы онъ зналъ, что дѣлаютъ и какъ думаютъ его избранники»8.
При громкихъ и продолжительныхъ аплодисментахъ ораторъ сходитъ съ три-
буны.
Предсѣдатель указываетъ, что докладчикъ не указалъ, какъ отнестись къ
докладу и предлагаетъ собранію высказаться принципіально по данному вопросу,
а затѣмъ выбрать комиссію для выработки деклараціи. Открывая пренія, онъ пре-
доставляетъ слово деп. Марину.
Деп. Маринъ: – Г.г. депутаты! Сегодня мы услышали радостную вѣсть. Съ этой
трибуны намъ заявили, что Молдавская Республика должна быть самостоятель-
ной. Я увѣренъ, что идею самостоятельности Республики каждый изъ насъ давно
338
лелѣялъ, но боялся высказать ее громко. Сегодня наступилъ долгожданный часъ,
когда мы можемъ быть самостоятельными, и денъ, въ который должна быть объя-
влена самостоятельность Молдавской Республики. 100 лѣтъ мы были рабами, и
вотъ сегодня эти цѣпи, эти оковы рабскія съ грохотомъ спадаютъ съ насъ, и мы
свободны. Да здравствуетъ свободная и независимая Молдавская Республика, –
заканчиваетъ ораторъ при громкомъ рукоплесканіи всего зала.
Деп. Кіорескулъ заявляетъ, что вопросъ о независимости Молдавской Респу-
блики былъ разсмотрѣнъ въ Молдавскомъ блокѣ, который и уполномочилъ ора-
тора сдѣлать слѣдующее заявленіе: «Въ виду объявленія Украины независимой и
„самостійной” Республикой, а также вслѣдствіе того, что автономная Молдавская
Республика при такомъ положеніи оказывается оторванной отъ Центра, Молдав-
скій блокъ высказывается за немедленное провозглашеніе самостоятельности и
независимости Молдавской Народной Республики». /Аплодисменты/.
Деп. Мисирковъ: – Недѣлю тому назадъ, когда была получена телеграмма гене-
рала Щербачева, изъ которой стало извѣстно о государственномъ шагѣ нашей
сосѣдки – Украины, было устроено соединенное засѣданіе Генеральнаго Совѣта
Директоровъ и Президіума Сфатулъ Цэрій. На этомъ засѣданіи было рѣшено
послѣдовать примѣру Украины. Между прочимъ указывали на необходимость
гарантій независимости Республики со стороны иностранныхъ государствъ и пре-
жде всего союзныхъ. Но, мнѣ кажется, что внѣшней гарантіи недостаточно, нужна
внутренняя гарантія, а таковую могутъ намъ дать только согласіе и единеніе. Если
же мы будемъ ссориться, то никакая письменная гарантія не обезпечитъ насъ.
Деп. Бурьяновъ: – Г.г. депутаты! Когда къ намъ прибыла румынская армія, у
насъ происходилъ кризисъ власти и когда насъ спрашивали, гдѣ наша власть, намъ
приходилось сознаваться, что ее у насъ нѣтъ. Смотрите, г.г., чтобы этотъ вопросъ
не былъ намъ заданъ и Украиной. Если она увидитъ, что у насъ нѣтъ сильной вла-
сти, то пожелаетъ присоединить нашъ край къ себѣ. Г.г. депутаты! Нашъ шагъ дол-
женъ быть великъ и остороженъ, дабы не проклинали насъ наши дѣти и внуки9.
Деп. Старенькій: – Мы, украинцы, также съ великой радостью привѣтствуемъ
независимую Молдавскую Республику и сознаемъ, что только въ единеніи съ мол-
даванами работа будетъ плодотворна. Теперь, послѣ совершенія этого великаго
шага, украинцы перестанутъ бросать взгляды за Днѣстръ въ сознаніи, что они и
здѣсь могутъ быть полезны.
Деп. Дуткевичъ заявляетъ, что въ закрытомъ засѣданіи онъ высказался за при-
зывъ въ Республику дисциплинированныхъ войскъ безъ всякихъ ограниченій и
исключеній, ясно сознавая ту отвѣтственность, которую онъ беретъ на себя, выска-
зываясъ такимъ образомъ. Дѣлая это заявленіе, онъ понималъ, что только кон-
грессъ рѣшитъ вопросъ о независимости Молдавской Республики10. Затѣмъ ора-
торъ говоритъ, что онъ съ радостью услыхалъ въ этомъ залѣ вѣсть о сепаратномъ
мирѣ Турціи съ союзниками и радъ констатировать, что письменная и словесная
форма гарантій превращаются въ реальную гарантію. «Политическій горизонтъ,
заканчиваетъ ораторъ, проясняется надъ Молдавской Республикой и ея свободой,
которая начинаетъ пріобрѣтать реальную форму. Да здравствуетъ Молдавская
Народная независимая Республика!» /Аплодисменты/.
Предсѣдатель, резюмируя все сказанное, говоритъ, что независимая Молдав-
ская Республика – дѣло Русской революціи, дѣло тѣхъ мученниковъ, тѣхъ жертвъ,
которыя кровью своею запечатлѣли добытую свободу. Бессарабія также имѣла
свои жертвы, и территорія нашей Республики пропитана ихъ кровью. Въ этотъ
великій и знаменательный для насъ день, въ этотъ торжественный моментъ, когда
339
мы провозгласимъ независимость Молдавской Республики, мы должны вспом-
нить погибшихъ борцовъ за свободу и почтить ихъ память вставаніемъ. /Всѣ вста-
ютъ/. Намъ необходимо обезпеченіе нашей независимости союзными державами.
Теперь намъ нужно выбрать комиссію, которая средактировала бы Декларацію.
Деп. Буздуганъ: – Я предлагаю поторопиться съ редактированіемъ Деклара-
ціи чтобы пріурочить обнародованіе ея ко дню празднованія Румынской арміей
своего національнаго праздника. 24 января румыны празднуютъ присоединеніе
области Валахіи къ Румыніи11. – Ораторъ предлагаетъ комиссію въ составѣ 21
человѣка, но Предсѣдатель находитъ ее слишкомъ громоздкой и съ своей стороы
предлагаетъ комиссію изъ 15 человѣкъ12 .
Предложеніе Предсѣдателя принимается и тутъ же выбирается комиссія, въ
которую вошли депутаты: Ерханъ, Халиппа, Криганъ, Кіорескулъ, Буздуганъ,
Костинъ, Александри, Гроппа, Старенькій, Курдиновскій, Ботнарюкъ, Дутке-
вичъ, Мисирковъ, Лешъ и Кодрянъ.
Депутатъ Буздуганъ приглашаетъ членовъ комиссіи собраться завтра въ 11
часовъ утра.
Предсѣдатель оглашаетъ списокъ новыхъ членовъ Сфатулъ Цэрій, выбран-
ныхъ на закрывшемся сегодня Крестьянскомъ съѣздѣ.
Выбранными оказались: 1/ Цыганко, 2/ Арсеньевъ, 3/ Савчукъ, 4/ Врановъ,
5/ Цурканъ, 6/ Кокырла, 7/ Галицкій, 8/ Везетіу, 9/ Гаина, 10/ Карайманъ, 11/ Бу-
чушканъ, 12/ Думитрашко, 13/ Инкулецъ, 14/ Которосъ, 15/ Чореско, 16/ Гар-
бузъ, 17/ Мирличъ, 18/ Недякъ, 19/ Чернега, 20/ Будниченко, 21/ Баксанъ, 22/ Бри-
ничъ, 23/ Попа, 24/ Маркитанъ, 25/ Никитюкъ, 26/ Діаконовичъ, 27/ Ставріевъ,
28/ Будиштянъ, 29/ Ерханъ, 30/ Бурдухъ, 31/ Черновъ, 32/ Кунчевъ, 33/ Глуганъ,
34/ Попа, 35/ Демировъ, 36/ Бырка и 37/ Ботнарюкъ.
Затѣмъ возникаетъ вопросъ въ связи съ резолюціей крестьянъ о правѣ отзыва
депутатовъ, не оправдывающихъ своего назначенія, но за позднимъ временемъ
вопросъ этотъ остается открытымъ.
Деп. Ерханъ проситъ слова и докладываетъ собранію о слѣдующемъ: «Кре-
стьяне закрывшагося Съѣзда поручили мнѣ передать Сфатул[ъ] Цэрій о наказѣ,
данномъ крестьянамъ-депутатамъ: Крестьяне единственнымъ верховнымъ орга-
номъ Молдавской Республики признаютъ Сфатулуй Цэрій и единственнымъ Пра-
вительствомъ – Совѣтъ Генеральныхъ Директоровъ, отвѣтственный передъ Сфату-
луй Цэрій. Крестьяне высказали пожеланіе о скорѣйшей выработкѣ законопроекта
объ Учредительномъ Собраніи Молдавской Республики по 5-членной формулѣ.
Во второй части наказа они требуютъ осуществленія аграрной реформы, принятія
мѣръ къ тому, чтобы вся земля была бы обработана, а также, чтобы Правительство
обезпечило зерномъ для обсѣмененія полей въ достаточномъ количествѣ.
Въ заключеніе крестьяне, въ цѣляхъ планомѣрной работы, требуютъ объеди-
ненія всѣхъ націй и устраненія національной вражды; предлагаютъ своимъ депу-
татамъ добиться во что бы то ни стало участія въ Сфатул[ъ] Цэрій соціалистиче-
скихъ партій, къ чему приложить всѣ свои старанія13.
Въ 12 часовъ 50 минутъ ночи Предсѣдатель объявляетъ засѣданіе закрытымъ.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea II, ff. 213–216]
340
Note și comentarii

1 În ziar, înainte de a fi menționată această telegramă, se află următoarele fraze: „Deschizînd șe-
dința, președintele (Halippa – I.Ț.) anunță că președintele Parlamentului este bolnav. Apoi pre-
ședintele dă citire listei noilor deputați aleși în Parlament la Congresul ţărănesc care a avut loc
zilele acestea și declară că lista va fi transmisă în Comisia de validare care va da concluzia sa”: Sfatul
Țării, 24 ianuarie 1918.
2 Evident, așa cum demonstrează conținutul procesului-verbal precedent, această notă era în contradicție
flagrantă cu situația politică reală a Basarabiei de după 13 ianuarie 1918 și, în special, cu relațiile dintre
conducerea Republicii Democratice Moldovenești și trupele române din ținut. Nu este deloc lipsit de
interes faptul că, după ce reproduce nota, ziarul o califică drept „document de însemnătate istorică
colosală”, fapt cît se poate de semnificativ pentru statutul publicației. De altfel, în textul din ziar Erhan
spune cam același lucru: „Documentul pe care l-am enunțat este de o importanță colosală și are legă-
tură strînsă cu evenimentele care se petrec în Rusia și cu acțiunile militare ce au loc acum”: Ibidem.
3 E vorba, de fapt, de armistiţiul semnat de Turcia și Puterile Aliate; pacea avea să fie încheiată abia
la 30 octombrie 1918.
4 Conferința de la Paris din 22 decembrie 1917 a reprezentanților Antantei hotărîse să fie acordată
susținere tuturor guvernelor antibolșevice de pe teritoriul fostului imperiu rus. A doua zi a avut
loc împărțirea sferelor de influență și acțiune în acest spațiu. Marii Britanii îi revenise Caucazul și
regiunile căzăcești din sudul Rusiei.
5 Vezi pr.-v. din 16.01.1918, nota 11.
6 Cuvîntarea din ziar se deosebește pe alocuri esențial de cea din procesul-verbal de arhivă. Între
altele, după ce a vorbit despre confruntarea ucrainenilor cu bolșevicii, referentul a reținut și
această observație a lui Erhan: „A devenit evident că atît timp cît toate popoarele Marii Rusii,
luate aparte, nu se vor ocupa de reglementarea vieții lor, nu va avea loc nici reglementarea vieții
republicii rusești, și iată acum ne aflăm în fața faptului declarării independenței republicii ucrai-
nene”: Sfatul Țării, 24 ianuarie 1918.
7 Сongresul al III-lea al deputaților ţărani.
8 Judecînd după materialul din ziar, sfîrșitul discursului lui Erhan avea o pronunțată notă decla-
rativă, pe alocuri patetică, contrastînd cu luările sale de cuvînt în Parlament care, de regulă, erau
sobre, bine structurate și concrete: „Cînd republica noastră va deveni independentă, cînd garanți-
ile pe care le vom primi vor căpăta putere obligatorie (să fi avut în vedere cumva alte garanții decît
cele din nota citită mai devreme? – I.Ț.), se vor realiza și soarele libertății se va ridica deasupra
noastră, poporul va privi și nu va ști ce se întîmplă. De aceea, rezolvînd astăzi această chestiune
în principiu, trebuie să jurăm că poporul nu va fi uitat. Experiența ultimelor zile trebuie să ne
învețe că poporul trebuie să știe totul, să cunoască nu numai Sfatul Țării, dar pe toți cei care se
află aici, care și ce face. Coborînd de la această catedră, eu vreau ca împreună cu cuvintele despre
independența republicii noastre (aluzie la declarația de independență – I.Ț.) să ducem poporul
spre fericirea viitoare. (Aplauze îndelungate)”: Ibidem.
9 Discursul lui Buruiană pare confuz – probabil din cauză că unele elemente nu au fost reproduse
de textul procesului-verbal. În ziar el nu figurează deloc. Chemarea lui la vigilență și la reținere
distonează cu tonul general entuziast al cuvîntărilor celorlalți deputați.
10 Nu este clar ce „congres” avea în vedere Dutchevici.
11 Greșeală în text. Nu e posibil ca Buzdugan să fi afirmat așa ceva. La 24 ianuarie 1859 a avut loc
unirea principatelor române Moldova și Valahia (sau Țara Românească).
12 În ziar, cuvîntarea și propunerile lui Buzdugan nu sînt menționate.
13 Deși mai echilibrat și foarte precaut, textul din ziar reproduce unele observații critice ale Congre-
sului la adresa Sfatului Țării din sfîrșitul cuvîntării lui Erhan. Din păcate, această parte a ziarului
este deteriorată, dar am putut totuși deduce că erau cerute drepturi mai mari pentru minorități,
o reprezentare adecvată a zemstvelor în Parlament și necesitatea revocării deputaților care nu au
îndreptățit așteptările țărănimii: Ibidem.

341
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 23-го января 1918 года № 37

Засѣданіе открывается въ 12 часовъ ночи подъ предсѣдательствомъ И.К. Инку-

леца и при слѣдующемъ составѣ Президіума: Товарищѣ Предсѣдателя П.Н. Халиппѣ
и Секретаряхъ: Б.М. Епури, К.П. Мисирковѣ и И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Объявленіе независимости Молдавской Республики.

Предсѣдатель: – Г.г. депутаты! Мы находимся по дорогѣ величайшихъ исто-

рическихъ событій Молдавской Народной Республики. Вы вчера уже признали
принципіально, что мы должны объявить нашу Республику независимой и само-
стоятельной. Къ этому шагу мы вынуждены силою создавшихся политическихъ
обстоятельствъ и въ соотвѣтствіи съ народной волей. Мы проведемъ нашу неза-
висимость на благо всѣхъ народовъ, живущихъ на территоріи Молдавской Респу-
блики.
По предложенію Президента, Декларацію объ объявленіи Республики
независимой оглашаетъ сперва на молдавскомъ языкѣ товарищъ предсѣдателя
П.Н. Халиппа, а затѣмъ на русскомъ языкѣ П.В. Ерханъ, директоръ народнаго
образованія:
«Молдаване и всѣ братскіе народы Молдавской Республики! Великая Россій-
ская революція вывела насъ изъ многовѣковаго мрака рабства на путь свободы,
равенства и братства.
Трудами и жертвами всѣхъ Васъ наша страна, въ осуществленіе завоеванныхъ
Революціей правъ на полное самоопредѣленіе народовъ, стала свободной Народ-
ной Республикой.
Связанные пролитой братской кровью подъ знаменами Революціи, мы выра-
зили непоколебимое желаніе жить въ единеніи со всѣми республиками, образо-
вавшимися на территоріи бывшаго Россійскаго государства, для созданія великой
Россійской Демократической Федеративной Республики.
Но времена измѣнчивы и политическія условія жизни ставять въ настоящій
моментъ непреодолимыя трудности для осуществленія этого единенія.
Наша сосѣдка за Днѣстромъ – Украинская Народная Республика объявила
себя независимымъ государствомъ, и мы, такимъ образомъ, оказались оторван-
ными отъ Россіи и республикъ, возникшихъ на ея территоріи.
При такихъ обстоятельствахъ и мы поставлены въ историческую необходи-
мость, въ соотвѣтствіи съ народной волей, объявить себя самостоятельной и ни
отъ кого Независимой Свободной Молдавской Народной Республикой, которая
одна только полномочна устроить свои будущія судьбы.
Объявленіе независимости обусловливается политическимъ моментомъ, такъ
какъ въ настоящее время Молдавской Республикѣ не откуда ждать устроенія своей
жизни.
И народы Молдавской Республики должны знать, что ихъ грядущая судьба
зависитъ только отъ нихъ самихъ и можетъ опредѣляться только черезъ Верховный

342
Органъ Страны – Сфатул[ъ] Цэрій и поставленнаго имъ Правительства Совѣта
Министровъ.
Считая войну самымъ ужаснымъ міровымъ бѣдствіемъ для всѣхъ странъ и наро-
довъ, Независимая Молдавская Республика ставитъ своей первѣйшей задачей уста-
новленіе мирнаго сожительства со всѣми ближними и дальними государствами, а
также дружественное соглашеніе съ ними въ области политики и экономики.
Въ этихъ цѣляхъ Независимая Молдавская Республика будетъ преслѣдовать
въ своей внѣшней политикѣ скорѣйшее заключеніе всеобщаго демократическаго
мира въ согласіи со всѣми союзниками.
Въ области внутренней политики, Независимая Молдавская Республика, обез-
спечившая полное равноправіе всѣхъ національностей, будетъ неуклонно стре-
миться къ укрѣпленію всѣхъ свободъ и правъ, добытыхъ Революціей и провозгла-
шенныхъ Деклараціей Сфатулъ Цэрій отъ 2-го декабря 1917 года.
Особенной задачей Сфатулъ Цэрій и Совѣта Министровъ будетъ незамедли-
тельный созывъ Народнаго Учредительнаго Собранія Молдавской Республики
на основѣ всеобщаго избирательнаго права, которое установитъ окончательно
Конституцію страны и союзныя отношенія съ другими государствами, если того
потребуетъ благо народовъ нашей Республики.
Столь же неотложной задачей для Сфатулъ Цэрій и Совѣта Министровъ Неза-
висимой Молдавской Республики является разрѣшеніе вопроса о землѣ, которая
перейдетъ безъ выкупа въ уравнительное использованіе трудящемуся народу въ
соотвѣтствіи съ Деклараціей Сфатулъ Цэрій отъ 2-го декабря.
Независимо отъ этого Сфатулъ Цэрій и Правительство Молдавской Респу-
блики въ кратчайшій срокъ выработаетъ цѣлый рядъ законовъ и мѣропріятій,
отвѣчающихъ насущнымъ потребностямъ текущей жизни страны и имѣющихъ
цѣлью вывести нашу Республику изъ бездны мрака, нищеты и голода.
Молдаване и всѣ братскіе народы Молдавской Республики! Мы переживаемъ
самый важный историческій моментъ нашей жизни. Отъ Вашего Разума и Совѣ-
сти зависитъ все будущее нашей страны.
Съ прибытіемъ на территорію нашей Республики братскихъ Румынскихъ
войскъ въ странѣ создалась обстановка, благопріятствующая мирному созиданію
жизни во всѣхъ ея областяхъ.
Румынскія войска имѣютъ своей исключительной цѣлью охрану желѣзныхъ
дорогъ и хлѣбныхъ запасовъ для фронта. Но своимъ присутствіемъ они помога-
ютъ установленію порядка и обезпечиваютъ каждому гражданину пользованіе
плодами своихъ трудовъ, оберегая ихъ отъ расхищенія бандами грабителей. Дру-
гой цѣли румынскіе войска на территоріи нашей Республики не имѣютъ.
Всѣ слухи о томъ, что они пришли для завоеванія нашей страны и установленія
здѣсь своего управленія, невѣрны и распространяются врагами нашей Республики.
Гарантіей того, что румынскія войска не угрожаютъ опасностью нашей само-
стоятельности, нашей свободѣ и правамъ, завоеваннымъ Революціей, служитъ
поручительство Франціи въ согласіи съ Англіей и Америкой, а также заявленія
представителей Румыніи.
Молдаване и всѣ братскіе народы Молдавской Республики!
Въ сознаніи неприкосновенности свободнаго устроенія нашей жизни и безопас-
ности для нашей самостоятельности и всѣхъ свободъ, завоеванныхъ Революціей, мы
призываемъ всѣхъ Васъ къ единенію, мирному труду и спокойствію для пользы и блага
всѣхъ народовъ Молдавской Народной Республики, отнынѣ и навсегда Независимой».
343
 По оглашеніи Деклараціи все Собраніе, какъ одинъ человѣкъ, встаетъ и устра-
иваетъ Президенту бурную овацію, сопровождая криками: «Ура!», «Виватъ!»,
«Да здравствуетъ Независимая Молдавская Республика!»
Президента затѣмъ депутаты качаютъ. Публика безпрерывно аплодируетъ.
Растроганный Президентъ, обращаясь къ Собранію, говоритъ не безъ обыч-
наго въ такихъ случаяхъ волненія.
– Г.г. депутаты! Счастливый жребій выпалъ на нашу долю – объявить нашу
молодую Республику Независимой. Будемьте увѣрены, что наши имена и имена
всѣхъ тѣхъ, которые участвовали въ объявленіи нашей Республики независи-
мой, будутъ написаны золотыми буквами на страницахъ нашей исторіи. Но не
надо закрывать глаза на то, при какихъ обстоятельствахъ мы эту независимость
объявляемъ. Волей историческихъ судебъ мы поставлены между двумя государ-
ствами и мы вынуждены объявить себя независимыми. Трудностей много, но не
будемъ унывать, а вѣрить, что мы и впредь, съ прежней любовью будемъ работать
надъ созданіемъ нашего государства, нашей Республики. Да здравствуетъ наша
молодая, отнынѣ независимая, Молдавская Республика! /Бурные продолжи-
тельные аплодисменты/.
Слово беретъ министръ народнаго образованія П.В. Ерханъ.
– Наступило 24 января, великій знаменательный день въ исторіи румынской
націи и ея вѣтви – молдаванъ. Когда взойдетъ солнце, мы увидимъ великое торже-
ство на улицахъ нашей столицы. Въ этотъ знаменательный день мы тоже объявили
свою независимость. Я хочу обратиться ко всѣмъ народамъ нашей Республики съ
братскимъ призывомъ раздѣлить сегодня, 24 января, наше торжество и національ-
ную радость и завѣрить нашихъ братьевъ, что во всѣхъ шагахъ молдавская нація
не проявитъ недружелюбныхъ чувствъ къ націямъ нашей Республики. И вотъ сей-
часъ, когда уже намѣчена схема нашего государственнаго строительства и условія,
на которыхъ будетъ строиться наше государство, я обращаюсь съ призывомъ о
помощи. Пусть сегодняшній день сотретъ ту черту, которая отдѣляетъ націи, насе-
ляющія Молдавскую Республику. Да будетъ одна дружная семья! Пусть всѣ при-
мутъ участіе въ этомъ торжествѣ! Пусть мы слышимъ благозвучныя рѣчи всѣхъ
нашихъ братьевъ, чтобы мы не были одни. Въ этотъ великій моментъ да здравству-
етъ молдавскій народъ и всѣ живущіе съ нимъ народы! /Аплодисменты/.
Деп. Курдиновскій заявляетъ, что въ чудномъ призывѣ предыдущаго оратора
нѣтъ не только тѣни сомнѣнія, но и намека даже на сомнѣніе въ томъ, что этотъ
призывъ, исходящій изъ глубины души великаго патріота не нашелъ отклика.
Ораторъ въ продолженіи 20 лѣтъ тратилъ свои силы, чтобы быть роднымъ въ этой
странѣ и здѣсь онъ нашелъ родныхъ по духу, по чувству и по вѣрѣ. Онъ заканчи-
ваетъ рѣчь словами: «Да здравствуетъ Молдавская Республика и всѣ народы ея и
да процвѣтаетъ она отнынѣ въ братскомъ и тѣсномъ единеніи!» /Аплодисменты/.
Деп. Мисирковъ говоритъ, что въ теченіе 100 лѣтъ болгарскій народъ, живущій
на территоріи Молдавской Республики, раздѣлялъ участь своихъ соотечественни-
ковъ по Бессарабіи, испытывая тѣ же трудности, которыя испытывали молдаване.
1917 годъ измѣнилъ судьбу молдаванъ, болгаръ и другихъ національныхъ
меньшиствъ и создалъ обстановку болѣе благопріятную для культурной жизни.
И болгары вмѣстѣ съ другими національностями не могли не привѣтствовать перево-
рота и съ перваго дня основанія Краевого Совѣта работали вмѣстѣ съ молдаванами.
Болгаре и другія меньшинства счастливы, что участвуютъ въ созданіи вели-
чайшаго акта о независимости Молдавской Республики.
344
 Раздѣляя общую радость, испытываемую всѣми народами, болгары привѣт-
ствуютъ молдавскій народъ и всѣ націи Республики.
Да здравствуетъ Молдавская Республика и всѣ народы ее населяющіе! /Апло-
дисменты/.
Съ привѣтственной рѣчью на молдавскомъ языкѣ выступаетъ министръ ино-
странныхъ дѣлъ И.Г. Пеливанъ:
«Братья молдаване! Событія настоящаго времени совершаются съ такой
быстротой, что въ нихъ почти невозможно оріентироваться. Совершилось такой
громадной важности историческое событіе, о которомъ даже не мечтали великіе
сыны молдавскаго народа и поборники національнаго возрожденія молдаванъ.
Сегодня торжественно провозглашена независимость Молдавской Республики.
Но когда оглянешься на вѣковое рабство нашей національности, гибнувшей подъ
тяжелымъ ярмомъ царизма, – не вѣрится, что сегодня мы декларировали нашу
независимость. Съ этого времени начинается новая эра въ исторіи нашего молдав-
скаго народа. Съ величайшей радостью констатирую то единодушіе, съ которымъ
мы приняли Декларацію о независимости Молдавской Республики. Исторія
даетъ намъ примѣры того, что въ дѣлѣ громадной исторической важности народъ
Молдавской Республики можетъ объединиться. По моему глубокому убѣжденію
здѣсь виденъ Промыслъ Божій. Привѣтствую васъ отъ всего сердца съ 24 января
и желаю, чтобы у насъ было всегда то единеніе, которое всѣ проявили въ принятіи
Деклараціи о независимости Молдавской Республики. Да здравствуетъ независи-
мая Молдавская Народная Республика!»
Привѣтствіе произноситъ также на молдавскомъ языкѣ депутатъ Буздуганъ:
«Въ тяжелые дни мы вспоминаемъ о счастливыхъ дняхъ, а въ счастливые о
грустныхъ. Сегодня самый великій день въ исторіи молдавскаго народа. Послѣ
столѣтняго рабства мы свободны и независимы. Пусть эта величайшая радость
проникнетъ во всѣ сердца и души, пусть трезвонятъ въ клокола, ибо это великая
радость. Но въ этотъ счастливый день мы должны вспомнить и тѣхъ, кто гибнетъ и
страдаетъ подъ ярмомъ венгерскаго ига: братьевъ нашихъ изъ Буковины и Ардеа-
ла. Вѣрю, что и для нихъ наступитъ солнце свободы. Вѣрю, что наши братья изъ
Буковины и Ардеала и заднѣстровскіе братья радуются нашей независимости. Въ
день 24-го января, въ день историческій и величайшій мы разнесемъ всѣмъ радост-
ную вѣсть. Нашъ духъ и любовь къ своему народу сильнѣе карпатскихъ границъ;
этой силой мы разобьемъ ее, и румынскій народъ сольется воедино. Да здравству-
етъ независимая, Демократическая Молдавская Республика!»1
Премьеръ-министръ Д.А. Чугурянъ, отъ имени перваго Совѣта Народныхъ
Министровъ2 , привѣтствуетъ Парламентъ и независимую Молдавскую Респу-
блику. Онъ выражаетъ пожеланіе, чтобы перемѣна названія нашего Правительства
послужила на пользу дорогой родинѣ. Затѣмъ переходитъ къ моменту и останавли-
вается на необходимости выработать основную конституцію и законы, отсутствіе
которыхъ даетъ себя сильно чувствовать. Ораторъ имѣетъ въ виду законы объ обе-
зпеченіи неприкосновенности личности депутатовъ3, которые могутъ быть изъяты
только по вотуму Парламента и попутно припоминаетъ печальныя событія въ
связи съ арестами депутатовъ. «Необходимо восполнить этотъ пробѣлъ и немед-
ленно выработать законъ о неприкосновенности личности депутатовъ».
Министръ народнаго образованія П.В. Ерханъ дополняетъ предыдущаго
оратора указаніями на то, что депутатъ отвѣчаетъ прежде всего передъ Сфатулъ
Цэрій и можетъ быть привлекаемъ къ отвѣтственности только послѣ того, какъ
345
Комиссія, назначенная Сфатулъ Цэрій, вынесетъ постановленіе о преданіи суду
и что депутатъ судится по законамъ основнымъ, принятымъ нашей Республикой.
Даже обстоятельства Военнаго времени и военные законы другихъ странъ не
вліяютъ на законъ о неприкосновенности и святости личности депутата Сфатулъ
Цэрій. Избранники – гордость націи, которыя ихъ посылаютъ въ Парламентъ.
Ораторъ проситъ въ спѣшномъ порядкѣ поручить министру юстиціи выработать
законъ, столь необходимый въ этотъ моментъ.
Деп. Никитюкъ вноситъ предложеніе о регулированіи нашихъ и румынскихъ
денегъ, а также спрашиваетъ, какія мѣры приняты для борьбы съ отсутствіемъ
мелкой размѣнной монеты.
Министръ финансовъ Ф.Г. Iонко отвѣчаетъ депутату Никитюку въ томъ
смыслѣ, что имъ издано обязательное постановленіе, въ силу котораго всѣ обязаны
размѣнивать «керенки»4; нарушившіе это постановленіе привлекаются къ отвѣт-
ственности по 29 ст.5
Министръ народнаго образованія П.В. Ерханъ беретъ слово для заявленія:
«Недавно, – говоритъ министръ, – принятъ законъ о введеніи земства въ Измаиль-
скомъ и Кагульскомъ уѣздахъ. Но по даннымъ настоящаго времени обстановка
для этого чрезвычайно неблагопріятна. Дѣло въ томъ, что намъ кромѣ естествен-
ныхъ техническихъ препятствій, нѣкоторые элементы создаютъ и искуственныя
затрудненія. Я предлагаю войти въ соглашеніе съ румынскими властями и мѣст-
ными самоуправленіями, чтобы въ ближайшій срокъ ввести въ жизнь законъ о
земствѣ. Кстати здѣсь есть ѣздившій въ командировку въ Измаильскій и Кагуль-
скій уѣзды депутатъ, который вамъ разскажетъ о плачевномъ состояніи края.
Предсѣдатель говоритъ, что по затронутому вопросу никому слова не даетъ,
т.к. это дѣло Кабинета Министровъ.
Деп. Курдиновскій читаетъ актъ Комиссіи по аграрному вопросу:
«Мы, нижеподписавшіеся, члены аграрной комиссіи, депутаты, Сфатулъ
Цэрій, собравшись на засѣданіе сего 23-го января 1918 года принявъ къ свѣдѣнію,
что нѣтъ докладчика по аграрному законопроекту депутата Чумаченко и его
законопроекта6, что другой законопроектъ, бывшій на разсмотрѣніи въ первомъ
засѣданіи Аграрной комиссіи не исходитъ отъ Директоріата Молдавской Респу-
блики, постановили: передать второй законопроектъ по аграрному вопросу на
предварительное разсмотрѣніе и одобреніе Директоріата, и только, по внесеніи
его въ Аграрную комиссію вновь отъ имени Директоріата, Аграрная комиссія
сможетъ продолжить свою работу».
Премьеръ говоритъ, что съ аграрнымъ вопросомъ дѣло обстоитъ довольно
странно. Нѣтъ докладчика по этому вопросу, ибо никто не станетъ защищать
чужой законопроектъ. Вопросъ аграрный очень сложный и къ нему нужно под-
ходить во всеоружіи знанія и цифръ, т.к. это нельзя разрѣшать исключительно
на основаніи извѣстной программы. Но такого лица нѣтъ. Я прошу Парламентъ
найти спеціалиста по этому вопросу, заканчиваетъ ораторъ.
Засѣданіе закрывается въ 1 часъ 30 минутъ ночи.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea II, ff. 217–220v.]

346
Note și comentarii

1 Ziarul doar menționează că a luat cuvîntul și Buzdugan, dar nu reproduce cuvîntarea lui. E posibil
ca apariţia textului cuvîntării în provesul-verbal să fie rezultatul „redactării” acestuia.
2 Aluzie la faptul că guvernul nu se mai numea Consiliu al Directorilor Generali. Schimbarea denu-
mirii guvernului pare să fi fost legată de faptul că, de vreme ce Republica Democratică Moldove-
nească fusese declarată stat aparte, guvernul ei trebuia să se numească așa cum se obișnuia în statele
independente.
3 De fapt, această situație era prevăzută în legea cu privire la mandatul de deputat, discutată în Pa-
rlament în ședințele din 15 și 18 decembrie 1917, și chiar dacă se pare că legea nu fusese examinată
în lectura a doua (nu dispunem de informație exactă în acest sens), oricum ea nu putea fi ignorată.
Dar nici conducerea Parlamentului și nici unii deputați aparte nu au făcut trimitere la ea atunci
cînd a apărut problema inviolabilității membrilor Sfatului Țării.
4 Bancnote (monede) ale Guvernului Provizoriu Rus care s-au aflat în circulație în anii 1917–1918.
5 Nu se știe ce act normativ vizează acest articol. Probabil, e vorba de legislația Rusiei țariste.
6 Nu se știe ce proiect de lege este avut în vedere. Probabil, e vorba de instrucția agrară prezentată
în Parlament de adjunctul directorului general al agriculturii P. Ciumacenko în ședințele din
05.01.1918 și 09.01.1918 ale Sfatului Țării: Vezi pr.-v. 25 și 27. Lipsa la ședință a lui Ciumacenko
se explică prin faptul că el fusese arestat pe cînd activa în cadrul Congresului al III-lea al ţăranilor.

347
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 26-го января 1918 года № 38

Засѣданіе открывается въ 10 ч. вечера подъ предсѣдательствомъ П.Н. Халиппы

и при слѣдующемъ составѣ Президіума: секретаряхъ – Б.М. Епури, К.П. Мисирковѣ
и И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
1. Докладъ предсѣдателя Мандатной комиссіи.
2. Докладъ о временныхъ штатахъ содержанія Президіума и депутатовъ и
министровъ Молдавской Республики.
3. Законопроектъ о неприкосновенности личности депутатовъ Сфатул[ъ]
Цэрій.

Предсѣдатель, объявивъ засѣданіе открытымъ, даетъ слово деп. Кодряну,

предсѣдателю Мандатной комиссіи.
Н.Н. Кодрянъ: – Мандатная комиссія, разсмотрѣвъ въ одномъ изъ сво-
ихъ засѣданій списки старыхъ и новыхъ мандатовъ, выяснила, что изъ военной
группы выбыли 3 члена. Освободившіяся мѣста Комиссія рѣшила предоставить
3 кандидатамъ – Караушу, Кодряну Ивану и Суручану Николаю. Кандидатура
этихъ лицъ выставлена Военнымъ Конгрессо[мъ]1. Я предлагаю г.г. депутатамъ
высказаться по этому поводу.
Предсѣдатель предлагаетъ поставить кандидатуру этихъ лицъ на голосованіе.
Никто не возражаетъ, и Предсѣдатель голосуетъ мандаты каждаго изъ вышеука-
занныхъ кандидатовъ.
Мандаты собраніемъ утверждаются: Карауша при 3 воздержавшихся, Кодряна
и Суручана при 1 воздержавшемся.
Н.Н. Кодрянъ, продолжая свой докладъ, говоритъ: – Затѣмъ присланъ ман-
датъ Богоса Владимира отъ кіевскихъ студенческихъ организацій и мандатъ
Валуцы Владимира отъ одесскихъ студентовъ – молдаванъ. Эти мандаты комиссія
приняла за счетъ заднѣстровскихъ молдаванъ2 .
Предсѣдатель ставитъ мандаты на голосованіе. Противъ мандата Богоса –
1 голосъ и 2 воздержавшихся, противъ мандата Валуцы тоже – 1 голосъ и 2 воздер-
жавшихся.
Докладчикъ: – Поступило заявленіе отъ Молдавскаго Центральнаго Испол-
нительнаго Комитета3 о замѣнѣ мандата ушедшаго Н. Суручана мандатомъ
Бивола. Никто не возражаетъ. Мандатъ голосуется и утверждается при одномъ
воздержавшемся.
– Партія соціалистовъ-революціонеровъ проситъ замѣнить выбывшаго изъ
Парламента деп. Когана Александровымъ.
Выясняется, что Александровъ, какъ членъ Учредительнаго Собранія выѣхалъ
изъ предѣловъ Республики и, такимъ образомъ, кандидатура его аннулируется.
Докладчикъ оглашаетъ слѣдующіе мандаты, которые голосуются и утвержда-
ются: Димитрія Лунгу отъ Оргѣевскаго Земства при 2 воздержавшихся: Бажбе-
укъ-Меликова – отъ армянской націи при 5 воздержавшихся, К.П. Мисиркова
348
– отъ болгаръ – 1 голосъ противъ и 2 воздержавшихся, Альмендингера – отъ нѣм-
цевъ при одномъ воздержавшемся и Суручана Феодора – отъ Губернскаго Земства
при 8 воздержавшихся и 3 противъ.
Затѣмъ докладчикъ читаетъ списокъ лицъ, выбранныхъ 3 Крестьянски[мъ]
Съѣздомъ депутатами въ Сфатулъ Цэрій. Выбранными оказались: 1/ Цыганко,
2/ Арсеньевъ, 3/ Савчукъ, 4/ Врановъ, 5/ Цурканъ, 6/ Кокырла, 7/ Галицкій,
8/ Везетіу, 9/ Гаина, 10/ Карайманъ, 11/Бучушканъ, 12/ Димитрашко, 13/ Ин-
кулецъ, 14/ Которосъ, 15/ Чореско, 16/ Гарбузъ, [17/] Мирличъ, 18/ Недякъ,
19/ Чернега, 20/ Будниченко, 21/ Баксанъ, 22/ Бриничъ, 23/ Попа, 24/ Маркитанъ,
25/ Никитю[къ,] 26/ Діаконовичъ, 27/ Ставріевъ, 28/ Будиштянъ, 29/ Ерханъ,
30/ Бурдухъ, 31/ Черновъ, 32/ Кунчевъ, 33/ Глуганъ, 34/ Попа, 35/ Демировъ,
36/ Бырка, 37/ Ботнарюкъ.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе кандидатуры указанныхъ въ спискѣ
депутатовъ.
Въ результатѣ голосованія утверждаются слѣдующіе депутаты: 1/ Цыган-
ко – при 8 воздержавшихся, 2/ Арсеньевъ – при 2 воздержавшихся, 3/ Баксанъ
– единогласно, 4/ Цурканъ – при 1 воздержавшемся, 5/ Димитрашко – еди-
ногласно, 6/ Галицкій – при 1 воздержавшемся, 7/ Инкулецъ – единогласно,
8/ Везетіу – при 1 воздержавшемся, 9/ Будиштянъ – единогласно, 10/ Гаина – еди-
ногласно, 11/ Бучушканъ – единогласно, 12/ Діаконовичъ – при 2 воздержавшихся,
13/ Карайманъ – единогласно, 14/ Кокырла – при 2 воздержавшихся, 15/ Гар-
бузъ – единогласно, 16/ Попа Иванъ – единогласно, 17/ Попа Филиппъ – едино-
гласно, 18/ Чернега – при 1 противъ, 19/ Маркитанъ – единогласно, 20/ Бурдухъ –
единогласно, 21/ Черновъ – единогласно, 22/ Ставріевъ – единогласно, 23/ Халиппа –
при 1 [воздержавшем]ся, 24/ Бырка – 3 воздержавшихся, 25/ Череско – един[огласно,]
26/ Ерханъ – при 1 противъ, 27/ Которосъ – при 4 противъ, [?] воздержавшихся,
28/ Никитюкъ – единогласно, 29/ Будниченко – [при] 1 воздержавшемся, 30/ Бри-
ничъ – при 2 противъ, 31/ Савчукъ – [еди]ногласно, 32/ Ботнарюкъ – единогласно,
33/ Кунчевъ – единогласно и 34/ Демировъ – единогласно.
Вопросъ о кандидатурѣ депутата Недяка снять, такъ какъ онъ не житель Мол-
давской Республики. Вопросъ объ утвержденіи депутатовъ Мирлича и Глугана
переданъ на обсужденіе фракцій.
Депутатъ Врановъ замѣненъ депутатомъ Халиппой согласно хотадайства Бес-
сарабскаго Губернскаго Совѣта крестьянскихъ депутатовъ.
Докладчикъ: – Депутатъ отъ Союза учителей Кончара прислалъ свой отказъ
отъ депутатскихъ полномочій. Кромѣ того, въ Парламентѣ есть 3 вакантныхъ
мѣста вслѣдствіе ухода делегатовъ отъ Совѣта солдатскихъ и рабочихъ депута-
товъ4. Мандатная комиссія рѣшила предоставить одно мѣсто Союзу професіо-
нальныхъ организацій и два Союзу Союзовъ.
Я предлагаю предоставить одно мѣсто молдаванину, другое – представителю
какой-либо иной націи и 3-е на усмотрѣніе Союза Союзовъ.
Министръ Ерханъ: – Этимъ предложеніемъ нарушается мысль, положенная въ
основу организаціи; распредѣляя мѣста такимъ образомъ, вы будете имѣть здѣсь
представительство лишь рабочихъ, тогда какъ должны присутствовать и солдаты.
Я предлагаю предоставить по одному мѣсту: Военно-Молдавскому Центральному
Комитету, Профессіональному Союзу и 1 Союзу служащихъ.
Деп. Буздуганъ поддерживаетъ предложеніе предыдущаго оратора.
349
 Въ это время на предсѣдательскомъ мѣсте появляется Предсѣдатель Сфатулъ
Цэрій И.К. Инкулецъ, который и ставить эти оба предложенія на голосованіе.
За предложеніе Мандатной комиссіи 31 голосъ, противъ 29 и 5 воздержав-
шихся; за предложеніе Ерхана – 37 голосовъ, противъ 24 и воздержавшихся 3.
Такимъ образомъ, принимается предложеніе депутата Ерхана.
«Представителю Союза почтово-телеграфныхъ чиновниковъ, продолжаетъ
докладчикъ, Мандатная комиссія не нашла возможнымъ предоставить мѣсто, т.к.
представителямъ этого Союза уже предоставлено 2 мѣста. Кромѣ того поступило
заявленіе отъ Союза журналистовъ и Союза врачей о предоставленіи ихъ предста-
вителямъ мѣстъ. По схемѣ эти союзы не предусмотрѣны, но изъ вакантныхъ мѣстъ
возможно предоставить имъ по одному мѣсту внѣ схемы».
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе предложеніе докладчика.
Никто не возражаетъ и предложеніе принимается.
Докладчикъ: – Союзъ врачей кандидата еще не прислалъ; союзъ же журнали-
стовъ прислалъ мандатъ на предсѣдателя Союза журналистовъ – В.В. Лашкова.
Мандатъ голосованіемъ утверждается.
Предсѣдатель: – Теперь, г.г. депутаты, на очереди законопроектъ о неприкос-
новенности личности депутата5. Докладчикъ по этому вопросу – Министръ юсти-
ціи Савенко.
На трибуну всходитъ министръ юстиціи.
Савенко: – Послѣднія событія въ Республикѣ выдвинули на очередь вопросъ
о неприкосновенности личности депутата. Точно такой же законъ былъ нѣкогда
принятъ Государственной Думой. Законопроектъ, предлагаемый вамъ сегодня,
состоитъ изъ двухъ пунктовъ:
1/ Депутатъ Сфатул[ъ] Цэрій во время парламентской сессіи можетъ быть
задержанъ и лишенъ свободы только по постановленію судебной власти или же въ
случаѣ задержанія его на мѣстѣ преступленія.
2/ Депутатъ предается суду только по постановленію Сфатул[ъ] Цэрій.
Деп. Никитюкъ предлагаетъ внести поправку въ томъ смыслѣ, что депутата
Сфатулъ Цэрій судебная власть не можетъ задерживать и арестовывать безъ санк-
ціи Сфатулъ Цэрій.
Деп. Цыганко предлагаетъ поправку въ томъ смыслѣ, что депутатъ Сфатулъ
Цэрій пользуется правомъ неприкосновенности также и въ межсессіонное время,
т.е. на все время сохраненія за собой депутатскихъ полномочій.
Противъ такого рода поправки докладчикъ возражаетъ: «Можетъ слу-
читься что Парламентъ, закончивъ свою работу, прервалъ занятія на нѣкоторое
время. Въ этотъ періодъ депутатъ можетъ совершить преступленіе, за каковое
долженъ быть задержанъ и преданъ суду. Каково же тогда положеніе судебной
власти, не могущей арестовать и судить преступника безъ санкціи Парламента?
Неужели въ такомъ случаѣ возможно предоставить совершившему престу-
пленіе возможность безнаказанно скрыться? Конечно нѣтъ, и судебная власть
не вправѣ этого дѣлать».
Министру задаютъ съ мѣста вопросъ: «Въ какихъ случаяхъ разсматриваемый
законъ сохраняетъ за собой силу, т.е. дѣйствителенъ онъ также и въ военное время
или же только въ мирное?»
Докладчикъ: – Законъ дѣйствителенъ и при исключительномъ положеніи такъ
же, какъ и при нормальномъ.
350
 Задается еще цѣлый рядъ вопросовъ: «Какому суду подлежатъ депутаты: граж-
данскому или военному; подсудны ли военному суду гражданскія преступленія;
имѣетъ ли законъ отношеніе къ военнымъ законамъ».
Министръ Ерханъ задаетъ слѣдующій вопросъ: «Законъ дѣйствителенъ только
въ мирное время или онъ имѣетъ силу и въ военное?6 Это слѣдовало бы выяснить,
т.к. депутатъ, какъ законодатель, долженъ быть огражденъ въ своихъ правахъ».
Деп. Кодрянъ высказывается за редакцію законопроекта въ томъ видѣ, въ
которомъ она представлена докладчикомъ и говоритъ, что въ межсессіонное время
депутатъ, какъ частный гражданинъ, не долженъ пользоваться особыми преро-
гативами. Деп. Цыганко удивляется, что такой важный законъ представленъ въ
видѣ небольшой резолюціи7.
Деп. Суручанъ: – Я, закомый съ конституціями западныхъ странъ, не вижу
недостатковъ въ законопроектѣ, предложенномъ собранію.
Министръ Савенко: – Вы требуете неизвѣстно для чего длиннаго законопро-
екта. Есть законы, составленные на одной страницѣ, и есть законы, расписанные
на сотняхъ страницъ. Вамъ для чего-то нужна длинная хартія вольностей. Я не
понимаю, чего вы хотите. Всякій, совершившій преступленіе, долженъ нести
извѣстное наказаніе за то, и нечестно ограждать себя отъ наказанія гражданину,
совершившему преступленіе.
Министръ Ерханъ признаетъ необходимымъ въ дополненіе къ первымъ двумъ
пунктамъ закона добавить третій, который допускалъ бы свободу политическихъ
убежденій. Разумѣется только, если эти убѣжденія не переходятъ границъ и не
угрожаютъ благополучію Республики, напр., бунтами, возстаніемъ и т. п.
Деп. Бажбеукъ-Меликовъ находитъ неудобнымъ, чтобы депутаты въ военное
время судились безъ участія представителя военнаго министра.
Министръ Савенко, отвѣчая министру Ерхану, заявляетъ, что за политиче-
скія убѣжденія ни одинъ судебный слѣдователь не привлечетъ къ отвѣтственно-
сти. Кромѣ того въ Молдавской Республикѣ объявлена свобода политическихъ
убѣжденій.
Вносятся три поправки къ разсматриваемому закону: «1/ Депутатъ непри-
косновененъ, какъ во время сессіонной работы, такъ и въ межсессіонное время,
2/ Депутатъ подлежитъ исключительно гражданскому суду и 3/ Законъ дѣйстви-
теленъ, какъ въ мирное, такъ и въ военное время».
Поправки ставятся на голосованіе и большинствомъ голосовъ принимаются.
Предсѣдатель оглашаетъ законъ въ окончательной редакціи: «1/ Депутатъ
Сфатул[ъ] Цэрій, какъ въ мирное, такъ и въ военное время, во все время состоянія
депутатомъ можетъ быть задержанъ и лишенъ свободы только по постановленію
судебной власти или же въ случаѣ задержанія депутата на мѣстѣ преступленія;
2/ Депутатъ предается суду только по постановленію Сфатул[ъ] Цэрій и судится
исключительно гражданскимъ судомъ».
Поставленный на голосованіе законопроектъ единогласно принимается
Собраніемъ въ первомъ и второмъ чтеніи.
На очереди докладъ о временныхъ штатахъ содержанія Президіума и депута-
товъ Сфатулъ Цэрій, а также министровъ Молдавской Республики.
Докладчикъ министръ Н.Н. Кодрянъ объявляетъ, что въ проектѣ установлены
слѣдующіе штаты содержанія Президіуму: «Предсѣдатель Сфатул[ъ] Цэрій – 900 р.
въ мѣсяцъ, товарищамъ Предсѣдателя по 750 руб., 1-му секретарю – 750 р., осталь-
нымъ секретарямъ по 600 рублей въ мѣсяцъ. Депутатамъ же Сфатул[ъ] Цэрій
351
предполагается установить денежное довольствіе въ размѣрѣ 15 рублей въ сутки
въ теченіе всей сессіи Сфатул[ъ] Цэрій и до выбытія депутата изъ состава Сфа-
тул[ъ] Цэрій.
Прим. 1. – Депутаты, занимающіе какую-либо платную должность при Сфа-
тул[ъ] Цэрій и министерствахъ, оплачиваемую свыше 15 рублей въ сутки, суточ-
наго довольствія, какъ депутаты, не получаютъ.
Прим. 2. – Для права полученія депутатами суточныхъ денегъ необходимо
личное присутствіе въ засѣданіяхъ пленарныхъ и комиссіяхъ Сфатул[ъ] Цэрій. За
засѣданіе, пропущенное по неуважительной причинѣ, суточное довольствіе удер-
живается.
Прим. 3. – а/ Явка депутата свидѣтельствуется подписью его въ особой вѣдо-
мости присутствующихъ, б/ депутатъ Сфатулъ Цэрій, не принявшій участія въ
поименномъ голосованіи, считается отсутствующимъ, хотя бы онъ внесъ свое имя
въ книгу присутствующихъ, в/ отсутствіе на засѣданіяхъ по уважительнымъ при-
чинамъ не лишаетъ депутата суточнаго довольствія.
Прим. 4. – Уважительность или неуважительность причины отсутствія депу-
тата устанавливаетъ Президіумъ Сфатул[ъ] Цэрій.
Министрамъ по проекту устанавливается 900 р. въ мѣсяцъ, а ихъ товарищамъ по
750 р.; кромѣ того Президентъ и премьеръ получаютъ еще на представительство».
Деп. Цыганко, находя эти оклады высокими, вноситъ поправку въ томъ смыслѣ,
чтобы вышеозначенныя лица не могли бы совмѣщать платныхъ должностей.
Докладчикъ, соглашаясь съ внесенной поправкой, возражаетъ по поводу замѣ-
чанія Цыганко о томъ, что оклады высоки. «Очевидно, – говоритъ ораторъ, –
деп. Цыганко мало знакомъ съ практической стороной жизни. Въ настоящее
время любой мастеровой получаетъ министерскій окладъ жалованія».
Съ возраженіемъ по поводу замѣчанія деп. Цыганко выступаетъ и ми-
нистръ народнаго просвѣщенія Ерханъ, который говоритъ, что многіе кандидаты,
выдвигаемые на тотъ или иной постъ министра, узнавъ о министерскомъ окладѣ
жалованія, отказываются отъ предложеннаго имъ поста. Ораторъ находитъ смѣту
выработанной умѣренно. «Нужно обезпечить служащихъ, – заканчиваетъ ора-
торъ, – иначе никто въ министры не пойдетъ».
Предсѣдатель ставитъ положеніе о временныхъ штатахъ содержанія Прези-
діума и депутатовъ Сфатулъ Цэрій, а также министровъ Молдавской Республики
на голосованіе.
Большинствомъ голосовъ оно принимается.
Засѣданіе закрывается въ 1 часъ ночи.

Предсѣдатель
Секретарь

352
 Приложеніе къ протоколу отъ 26-го января 1918 года за № 38

ПРОЕКТЪ
о временныхъ штатахъ содержанія Президіума и депутатовъ
Сфатулъ Цэрій, а также министровъ Молдавской Республики

А. Установить для членовъ Президіума слѣдующіе штаты содержанія:

1/ Предсѣдатель Сфатулъ Цэрій ............................. 900 рублей въ мѣсяцъ.
2/ Товарищъ Предсѣдателя ” .................................... 750 рублей ” ”
3/ 1-ый секретарь ” ........................................................ 750 рублей ” ”
4/ Остальные секретари ” .......................................... по 600 рублей ” ”
Б. Установить для депутатовъ Сфатулъ Цэрій денежное довольствіе въ размѣрѣ
15 рублей въ сутки въ теченіе всей сессіи Сфатулъ Цэрій и до выбытія депутата изъ
состава Сфатулъ Цэрій.
Примѣчаніе 1-ое. Депутаты, занимающіе какую-либо платную должность при
Сфатулъ Цэрій и Министерствахъ, оплачиваемую свыше 15 р. въ сутки, суточнаго
довольствія, какъ депутаты, не получаютъ.
Примѣчаніе 2-ое. Для права полученія депутатами суточныхъ денегъ необ-
ходимо личное присутствіе въ засѣданіяхъ пленарныхъ и комиссіяхъ Сфатулъ
Цэрій. За засѣданіе, пропущенное по неуважительной причинѣ, суточное доволь-
ствіе удерживается.
Примѣчаніе 3-е. а/ Явка депутата свидѣтельствуется подписью его въ особой
вѣдомости присутствующихъ, б/ депутатъ Сфатулъ Цэрій не принявшій участія
въ поименномъ голосованіи, считается отсутствующимъ, хотя бы онъ внесъ свое
имя въ книгу присутствующихъ, в/ отсутствіе на засѣданіяхъ по уважительнымъ
причинамъ не лишаетъ депутата суточнаго довольствія.
Примѣчаніе 4-ое. Уважительность или неуважительность причины отсутствія
депутата устанавливаетъ Президіумъ Сфатулъ Цэрій.
В. Установить для министровъ Молдавской Республики слѣдующіе штаты
содержанія:
1/ Министры ………………….. 900 рублей въ мѣсяцъ.
2/ Товарищи министра ………………. 750 рублей ” ”
Кромѣ того Президенту Молдавской Республики и премьеръ-министру выда-
вать на представительство.

Секретарь
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea II, ff. 221–225]

Note și comentarii

1 Сongresul militarilor moldoveni din 21–25 octombrie 1917.

2 Întrucît în schema elaborată de Biroul de organizare a SŢ formaţiunile studențești nu figurau,
aceste mandate au putut fi aprobate doar de la numele unei categorii vizate de rezoluțiile Congre-
sului militarilor moldoveni și de schema Biroului (în limitele prevăzute pentru moldoveni), de astă
dată înaintarea făcîndu-se din partea moldovenilor din Transnistria.

353
3 Comitetul Central Executiv al Sovietului de deputați ai soldaților și ofițerilor moldoveni, creat de
Congresul militarilor moldoveni.
4 Odată cu intrarea trupelor române în Basarabia, acest Soviet și-a încetat aici activitatea.
5 Vezi pr.-v. 17, 18 și 20. De asemenea, pr.-v. 40.
6 Această întrebare se repetă.
7 Bineînțeles că V. Țîganko avea dreptate – o lege atît de importantă nu putea fi prezentată în
doar două propoziții. De fapt, ziarul precizează că V.Ț. ceruse ca proiectul de lege să fie trimis
în fracțiuni pentru o dezbatere mai amplă. Întrebările pe care deputații le-au pus raportorului
demonstrează că legea era departe de a prevedea toate situațiile ce vizau inviolabilitatea persoanei
deputatului, deci era pur declarativă și, prin urmare, ineficientă. Dezbaterile asupra acestui proiect
de lege au demonstrat slaba pregătire juridică a celor mai mulți deputați și predispozițiile de exa-
minare a proiectelor de lege sub influența factorilor politici și a intereselor politice.

354
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 29-го января 1918 года № 39

Засѣданіе открывается въ 8 часовъ 30 минутъ вечера подъ предсѣдательствомъ

И.К. Инкулеца и при слѣдующемъ составѣ Президіума: 2-мъ товарищѣ предсѣда-
теля П.Н. Халиппѣ и при cекретаряхъ: 1-мъ Б.М. Епури, 4-мъ К.П. Мисирковѣ и 5-мъ
И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
1. Второе чтеніе законопроекта объ образованіи Кагульскаго уѣзда и о преоб-
разованіи мѣстнаго управленія въ Измаильскомъ и Кагульскомъ уѣздахъ.
2. Положеніе о штатахъ содержанія депутатамъ Сфатулъ Цэрій.
3. Наказъ.

Открывая засѣданіе, президентъ И.К. Инкулецъ говоритъ: – Г.г. депутаты. Ко

мнѣ обратилась группа членовъ нашего Праламента съ просьбой передать содержаніе
моей рѣчи на банкетѣ 24-го января. Съ удовольствіемъ исполняю эту просьбу, тѣмъ
болѣе, что сказанное мною неправильно освѣщено въ газетѣ Ромынія Ноуэ. Въ отвѣтъ
на слово генерала Броштяну о значеніи для румынъ дня 24-го января, я сказалъ, что
этотъ день объединенія двухъ румынскихъ странъ знаменателенъ и для насъ, ибо въ
этотъ день наша Республика объявлена самостоятельной и независимой.
Конечно, исторія насъ учитъ, что народы одной и той же національности стре-
мятся къ объединенію въ одно государство, стремятся жить одной жизнью. Это
мы видимъ на примѣрахъ многихъ государствъ. Мы, молдаване, мы единокровные
братья румынамъ, мы вѣтвь румынскаго народа. Но исторически мы очень долгое
время жили при другихъ условіяхъ и привыкли къ другимъ формамъ жизни, какъ
политическимъ, такъ и экономическимъ.
И вотъ мы въ этотъ знаменательный день, оторванные отовсюду, объявили себя
самостоятельными. И при поддержкѣ нашихъ союзниковъ, въ томъ числѣ и братской
Румыніи, войска которой мы привѣтствуемъ въ нашей столицѣ, надѣемся сохранить
нашу самостоятельную жизнь на благо всѣхъ народовъ Молдавской Республики. Да
здравствуетъ Румынія! Да здравствуетъ Молдавская Народная Республика!
Неправильно освѣщена была также въ Ромынія Ноуэ и рѣчь военнаго предста-
вителя Франціи генерала Вуильмена1.
Обращаясь къ генералу Броштяну, генералъ Вуильменъ поздравилъ его съ
знаменитой годовщиной и съ прекрасной дисциплинированной арміей, которая
сегодня показана. Обращаясь ко мнѣ, какъ представителю Молдавской Респу-
блики, онъ сказалъ, что подъ защитой порядка, обезспечиваемаго румынскими
войсками, и при гарантіи союзниковъ Молдавская Республика можетъ возстано-
вить свою правильную жизнь; при своей же независимости и свободѣ она можетъ
слѣдовать только голосу своего разума, въ соотвѣтствіи со своими интересами. Но,
вспоминая, что мы сегодня находимся въ положеніи войны, генералъ сказалъ, что
всѣ эти обѣты и надежды, которые высказаны здѣсь, останутся пустымъ звукомъ,
если мы не устранимъ врага всякой свободы народовъ – Германію. Въ заключеніе
генералъ Вуильменъ отвѣтилъ, что только побѣда можетъ дать продолжительное
355
счастье народовъ. Поэтому стремленіе къ побѣдѣ должно выражаться во всѣхъ
нашихъ дѣйствіяхъ и во всѣхъ нашихъ желаніяхъ.
Передавъ содержаніе своей рѣчи и генерала Вуильмена, Предсѣдатель объя-
вляетъ, какіе вопросы подлежатъ обсужденію Парламента и указываетъ, что
больнымъ вопросомъ Собранія является вопросъ о времени открытія засѣданій.
Засѣданія открываются не въ назначенный срокъ и очень поздно, а между тѣмъ
необходимо начинать работу въ опредѣленное время аккуратно. Президентъ начи-
наетъ о томъ, что особенно много работы предстоитъ Аграрной комиссіи, которая
должна выяснить отношенія земельныя, сильно запутанныя. «Въ ближайшіе дни,
– заканчиваетъ Президентъ, – будетъ внесенъ на усмотрѣніе Парламента законо-
проектъ объ Учредительномъ собраніи нашей Молдавской Республики».
Послѣ этого Президентъ покидаетъ залъ, и предсѣдательское мѣсто занима-
етъ товарищъ предсѣдателя П.Н. Халиппа: – На очереди второе чтеніе законо-
проекта объ образованіи Кагульскаго уѣзда и о преобразованіи мѣстнаго управ-
ленія въ Измаильскомъ и Кагульскомъ уѣздахъ, принятаго въ первомъ чтеніи
нѣсколько времени тому назадъ.
Докладываетъ депутатъ Діаконовичъ.
Докладчикъ, депутатъ Діаконовичъ говоритъ, что въ первомъ чтеніи настоя-
щаго законопроекта у него были отвергнуты пункты 5, 6 и 7, трактующіе о пере-
именованіи въ города посада Вилково, Измаильскаго уѣзда, и мѣстечка Леово,
Кагульскаго уѣзда, на томъ основаніи, что переименованіе это можетъ послѣдовать
лишь тогда, когда послѣдуетъ желаніе самихъ жителей, населяюшихъ мѣстечко
Леово и посадъ Вилково. «Но, – говорить докладчикъ, – на офиціальный запросъ,
адресованный имъ, мы получили отвѣтъ, въ которомъ они желаютъ переимено-
вать Вилково и Леово въ города».
Считаясь съ желаніемъ населенія, Собраніе принимаетъ единогласно п.п. 5, 6 и 7.
Затѣмъ докладчикъ читаетъ весь законопроектъ, который принимается
Собраніемъ единогласно безъ поправокъ, кромѣ вышеприведенной относительно
м. Леово и п. Вилково. Въ заключеніе докладчикъ говоритъ, что въ комиссію выра-
ботавшую законопроектъ, поступило заявленіе нѣсколькихъ нѣмецкихъ селъ о
предоставленіи имъ права образовать свою волостную земскую единицу. Но, въ
виду того, что Сфатулъ Цэрій не предусмотрѣлъ образованіе волостей по націо-
нальному признаку, а только на обснованіи географическаго, то докладчикъ пред-
лагаетъ разобрать этотъ вопросъ въ законодательномъ порядкѣ.
Предсѣдатель Халиппа замѣчаетъ, что этотъ вопросъ относится къ закону
о волостномъ управленіи, поэтому заявленіе это тогда разберется, когда будетъ
представленъ соотвѣтствующій законопроектъ. Вопросъ, поднятый докладчи-
комъ, такимъ образомъ, исчерпанъ.
Собраніе переходитъ къ очереднымъ дѣламъ.
Депутатъ Буздуганъ доводитъ до свѣдѣнія Парламента о выработанныхъ Пре-
зидіумомъ примѣчаніяхъ къ принятымъ Парламентомъ штатамъ о денежномъ
довольствіи депутатамъ и министрамъ. Согласно этимъ примѣчаніямъ члены
Президіума, депутаты и министры, а также и товарищи послѣднихъ не должны
занимать никакихъ платныхъ должностей и, если они получаютъ по своимъ долж-
ностямъ жалованіе, превышающее 600 рублей въ мѣсяцъ, то не должны получать
содержанія, положеннаго имъ, какъ депутатамъ.
Деп. Бажбеукъ-Меликовъ спрашиваетъ, какъ быть въ тѣхъ случаяхъ, если депу-
таты занимаютъ выборныя должности.
Деп. Буздуганъ этотъ вопросъ оставляетъ безъ отвѣта.
356
 Совершенно неожиданно вокругъ вопроса разгораются страстные дебаты, по
существу совершенно не затрагивающіе самого вопроса.
Деп. Цыганко замѣчаетъ, что въ Парламентѣ повторяются зачастую ошибки,
замѣченныя имъ раньше: законопроекты не разсылаются по фракціямъ для тща-
тельнаго ознакомленія, а вносятся сразу въ Парламентъ. Ораторъ настаиваетъ на
передачѣ закона во фракціи для предварительнаго обсужденія, иначе крестьян-
ская фракція, лидеромъ которой онъ является, будетъ воздерживаться отъ участія
въ голосованіи.
Предсѣдатель утверждаетъ, что законъ о штатахъ обсуждался въ крестьянской
фракціи и военномъ блокѣ2 . Депутатъ Цыганко споритъ противъ этого и, въ свою
очередь, заявляетъ, что законъ во фракціи не обсуждался.
Депутатъ Коробчанъ высказывается за образованіе Финансовой комиссіи и
передачу законопроекта въ комиссію. Попутно депутатъ отмѣчаетъ, что депутаты
абсолютно бездѣйствуютъ.
Депутатъ Унку, поддерживая предыдущаго оратора, говоритъ: «По финансо-
вымъ дѣламъ ѣдетъ въ Яссы почему-то Синадино. За насъ и для насъ работаютъ
почему-то чужіе люди; насъ не спрашиваютъ. Что-жъ это въ самомъ дѣлѣ? Нужно
создать Финансовую комиссію, и цѣлый рядъ другихъ комиссій».
Депутатъ Коробчанъ спрашиваетъ: «Почему въ засѣданіяхъ Парламента
никогда не бываетъ министровъ?»
Предсѣдатель: «Потому что у нихъ засѣданія идутъ по вечерамъ».
Депутатъ Коробчанъ: «Засѣданія могутъ быть дневныя, а вечеромъ обязаны
быть здѣсь».
Депутатъ Цыганко находитъ, что отсутствіе министровъ въ Парламентѣ –
явленіе ненормальное и ихъ работа не въ контактѣ съ Парламентомъ не жела-
тельна. Онъ предлагаетъ высказать пожеланіе, чтобы представители министровъ
присутствовали на засѣданіяхъ Парламента.
Предсѣдатель: «Совѣтъ Директоровъ приметъ это къ свѣдѣнію и наладитъ».
Депутатъ Бажбеукъ-Меликовъ заявляетъ, что каждый законопроектъ, пред-
ставляемый какимъ-либо министерствомъ, требуетъ непремѣннаго присутствія
министра въ Парламентѣ во время обсужденія послѣднимъ закона. Это ненор-
мально, что намъ представляютъ законопроектъ, не прошедшій черезъ фильтръ
Совѣта Министровъ. Если въ Финансовой комиссіи работаетъ Синадино, то это
только можно привѣтствовать, такъ какъ Синадино – спеціалистъ въ финансо-
выхъ вопросахъ, и это указываетъ на то, что министръ финансовъ хочетъ имѣть
проектъ разносторонне обработанный; но ни одинъ законопроектъ не можетъ
поступить въ Парламентъ, пока онъ не пройдетъ черезъ Совѣтъ Министровъ.
Деп. Буздуганъ заявляетъ, что бываютъ экстренныя дѣла и сейчасъ министры
на экстренномъ засѣданіи.
Депутатъ Цыганко съ мѣста: «Они могутъ совѣщаться вмѣстѣ съ нами».
Депутатъ Коробчанъ не споритъ противъ того, что Синадино, как спеціалистъ
въ финансовыхъ вопросахъ, дѣятель весьма уважаемый, но вѣдь онъ проводитъ
защиту своихъ классовыхъ интересовъ. Депутатъ какъ-то спросилъ министра
финансовъ, почему въ комиссіяхъ нѣтъ депутатовъ. Министръ отвѣтилъ: «А
зачѣмъ они сдались?» Дѣятельность министровъ находится въ несоотвѣтствіи
съ духомъ демократизма и ораторъ заявляетъ, что онъ нарочно затронулъ этотъ
вопросъ. Министры, заканчиваетъ онъ, «не посвящаютъ насъ въ свою работу,
такъ какъ не работаютъ въ контактѣ съ нами».
357
 Предсѣдатель заявляетъ, что на повѣсткѣ нѣтъ вопроса объ образованіи
Финансовой комиссіи, и поэтому онъ не можетъ допустить обсужденія этого
вопроса, съ которымъ не знакомы ни Президіумъ, ни Парламентъ.
Деп. Коробчанъ: «А депутаты знали о повѣсткѣ дня?»
Предсѣдатель: – Знали.
Депутатъ Цыганко вновь заявляетъ, что поведеніе министровъ въ эти дни
ненормально, такъ какъ спѣшно разрабатываются законы, не соотвѣтствующіе
духу демократизма, и вносятся спѣшно же на обсужденіе. «Мы, – заканчиваетъ
ораторъ, – своей подписи не дадимъ».
Депутатъ Мисирковъ поддерживаетъ предложеніе депутата Цыганко о
томъ, что впредь должны присутствовать на засѣданіяхъ Сфатулъ Цэрій пред-
ставители Правительства и, если это пожеланіе не будетъ принято во вниманіе
Совѣтомъ Министровъ, то на очереди въ ближайшемъ будущемъ можетъ быть
поставленъ вопросъ о довѣріи Правительству. Возражая депутату Коробчану,
ораторъ говоритъ, что Парламентъ не вправѣ стѣснять иниціативу вѣдомствъ
въ разработкѣ ихъ законопроектовъ, причемъ каждый министръ вправѣ выби-
рать свѣдующихъ людей по своему усмотрѣнію. Участіе Парламента въ разра-
боткѣ законопроектовъ, вносимыхъ Правительствомъ, должно проявиться
въ разсмотрѣ законопроектовъ въ спеціальныхъ парламентскихъ комиссіяхъ,
передъ разсмотрѣніемъ ихъ въ пленарныхъ засѣданіяхъ. Но, съ другой сто-
роны, Правительство не можетъ предъявить притязанія на контроль законо-
проектовъ, вносимыхъ въ Парламентъ по иниціативѣ депутатовъ Парламента.
Если заинтересовано Правительство во вносимыхъ по иниціативѣ депутатовъ
законопроектахъ, то вѣдомство, котораго касается вносимый законопроектъ,
можетъ принять участіе въ разсмотрѣніи этого законопроекта черезъ делеги-
рованіе своихъ представителей въ соотвѣтствующія парламентскія комиссіи,
разсматривающія такіе законопроекты, но мы, парламентъ, отнюдь не обязаны
свои законопроекты посылать изъ Парламента въ Совѣтъ Министровъ и оттуда
получать ихъ обратно въ качествѣ законопроектовъ правительственныхъ вѣ-
домствъ или всего Совѣта Министровъ.
Депутатъ Никитюкъ полагаетъ, что законопроекты, исходящіе отъ депута-
товъ, должны обсуждаться въ Парламентѣ, который принимаетъ или отклоняетъ
ихъ, иначе получится такое, что Совѣтъ Министровъ, органъ исполнительный,
будетъ законодательствовать, а Сфатулъ Цэрій будетъ свидѣтелемъ. Ораторъ не
зналъ, что въ Финансовой комиссіи Синадино, и говоритъ, что комиссію можно
набрать изъ среды парламента. Списокъ ораторовъ исчерпанъ.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе предложеніе о передачѣ вопроса о шта-
тахъ содержанія депутатамъ Сфатулъ Цэрій на обсужденіе фракцій. Большин-
ствомъ голосовъ предложеніе принимается.
Остальныя предложенія: объ образованіи финансовой комиссіи, объ обра-
зованіи спеціальной комиссіи для обсужденія этого закона и о передачѣ его въ
Совѣтъ Министровъ отвергаются.
На очереди вопросъ о наказѣ депутатамъ. Докладчикомъ выступаетъ депутатъ
Буздуганъ.
Депутатъ Цыганко заявляетъ, что крестьянская фракція не будетъ участвовать
въ голосованіи, такъ какъ она съ этимъ закономъ не знакома. Потому онъ предла-
гаетъ перенести вопросъ на слѣдующее засѣданіе.
Докладчикъ заявляетъ, что можно было давно уже разсмотрѣть законъ во
фракціи и ознакомиться съ нимъ.
358
 Депутатъ Бажбеукъ-Меликовъ напоминаетъ объ уваженіи къ Парламенту.
Заявленіе депутата Цыганко неумѣстно, такъ какъ часть закона давно уже разсма-
тривалась Парламентомъ3; если крестьянская фракція будетъ воздерживаться отъ
голосованія, то это ея личное дѣло.
Деп. Мисирковъ высказывается за объявленіе перерыва на полъчаса, чтобы
дать крестьянамъ возможность ознакомиться съ вопросомъ.
Объявляется перерывъ.
По возобновленіи засѣданія, Предсѣдатель даетъ слово для внѣочереднаго
заявленія премьеру, который говоритъ: – По адресу министровъ въ сегодняш-
немъ засѣданіи бросались упреки за неконтактъ ихъ съ Парламентомъ и за то,
что министры не являются на засѣданія Парламента. Долженъ сказать, что, если
министры не являются для сообщеній, то потому только, что сообщать-то нечего
было. Мы жили слухами, а ими съ кафедры Парламента нельзя оперировать; мы
буквально перегружены чрезмѣрной работой и сегодня у насъ было два засѣданія:
утромъ и вечеромъ; не успѣли мы закончить вечерняго засѣданія, какъ намъ сооб-
щили по телефону, что въ Парламентѣ тревожно, и мы явились. Самымъ серьез-
нымъ вопросомъ является вопросъ о генералѣ Осташевѣ4 и о томъ формированіи,
которое онъ производитъ на территоріи нашей Республики.
Поэтому я перейду къ изложенію исторіи съ генераломъ Осташевымъ, прибыв-
шимъ, по порученію генерала Щербачева для сформированія отряда офицеровъ и
надежныхъ солдатъ. Можно было догадаться, что цѣль формированія была борьба
съ анархіей. Къ тому времени наша Республика объявила себя независимой, и ясно,
что всякое лицо, являющееся для формированія должно было явиться къ воен-
ному министру и испросить разрѣшенія. Генералъ Осташевъ этого не сдѣлалъ, и
опубликовалъ о цѣли своего формированія въ газетѣ, но, когда ему понадобилось
оружіе, то онъ обратился къ Военному Министру и потребовалъ выдачи винто-
вокъ и снаряженій.
Военный министръ довелъ это до свѣдѣнія Совѣта Министровъ, и мы рѣшили
призвать Генерала для объясненій. На предложенный вопросы генералъ отвѣтилъ,
что отряды формируются для борьбы съ большевизмомъ и возрожденія русской
арміи, причемъ отряды эти будутъ ядромъ, вокругъ котораго сконцентрируются
силы, которыя спасутъ гибнущую Россію. Генералъ предъявилъ также мандатъ
Щербачева.
Отвѣты на заданные генералу вопросы не дали возможности принять опре-
дѣленное рѣшеніе, но на слѣдующій день произошло новое обстоятельство, заста-
вившее вновь пригласить генерала и принять опредѣленное рѣшеніе.
Въ дневномъ выпускѣ Свободной Бессарабіи было напечатано раздававшееся без-
платно приложеніе о генералѣ Трояновѣ, какъ о начальникѣ мѣстнаго гарнизона, а
такъ какъ это назначеніе произошло оригинальнымъ до сихъ поръ способомъ – не
путемъ приказа, а безплатнымъ приложеніемъ къ Свободной Бессарабіи, то Совѣтъ
Министровъ потребовалъ отъ генерала Асташева объясненій, а въ отношеніи Сво-
бодной Бессарабіи вынужденъ былъ принять репрессивную мѣру. Я хотѣлъ бы обра-
тить ваше вниманіе на тонъ и содержаніе воззванія генерала Асташева. На меня и
на Совѣтъ Министровъ оно произвело впечатлѣніе, напоминающее о дореволю-
ціонномъ времени, отошедшемъ въ область преданія времени, говорилось о двугла-
вомъ орлѣ, о трехцвѣтномъ знамени великой Россіи; начиналось воззваніе молит-
вой, которая пѣлась при царскомъ самодержавіи и т. д. Генералъ Асташевъ началъ
молитву, но не кончилъ ея. Ясно было, что затѣя генерала Асташева была не спроста.
Мы считали на основаніи противорѣчій генерала, что цѣли организаціи не
ясны и то, что онъ дѣйствовалъ помимо нашего военнаго министра, заставило
359
насъ категорически и опредѣленно высказаться противъ формированія бригады,
ибо мы считали, что, какъ суверенное государство, только мы вправѣ формиро-
вать отряды, а не русскій генералъ, ничего общаго съ Бессарабіей не имѣющій.
Было еще одно соображеніе политическаго характера: организація, по нашему,
могла вылиться въ контръ-революціонную организацію, а это послѣднее обстоя-
тельство заставило насъ принятъ болѣе строгое рѣшеніе вопроса. Мы не хотѣли и
не хотимъ, чтобы на нашей территоріи формировались отряды, которые впослѣд-
ствіи выступали бы противъ завоеванія революціи.
Чрезъ 1-2 дня послѣ пріезда Асташева, мы бесѣдовали по прямому п[р]оводу, –
продолжаетъ премьеръ, – съ генераломъ Кильчевскимъ, который совершенно
иначе освѣтилъ цѣли формированія отряда. Асташевъ поступилъ безтактно.
Сегодня явился другой генералъ, Левицкій, который объяснилъ цѣль формиро-
ванія отряда также иначе, а именно тѣмъ, что офицеры гонимы, и необходимо поэ-
тому создать такую организацію, въ которую записывались бы офицеры, которые
смогли бы принесть пользу намъ и всей Россіи. Но, – добавилъ Премьеръ, – я сви-
дѣтельствую, что исторія ликвидирована, и рѣшеніе нашего правительства твер-
дое въ этомъ вопросѣ. /Аплодисменты/.
Теперь нѣсколько словъ о Свободной Бессарабіи.
Г.г. депутаты. Правительству трудно было рѣшиться вступить на путь удушенія
печати, но положеніе было слишкомъ серьезное; для насъ было ясно, что редак-
ція Свободной Бессарабіи раздѣляетъ позицію генерала Асташева. Приложеніе къ
выпуску раздавалось безплатно по городу и оповѣщало о новомъ генералѣ, началь-
никѣ гарнизона; оно ставило въ скверное положеніе нашего военнаго министра.
При другихъ условіяхъ, это могло бы внести анархію въ нашъ государственный
аппаратъ. Сейчасъ, конечно, приняты всѣ мѣры, и Правительство рѣшило, что
разъ въ странѣ есть законная власть, то все можетъ и должно быть произведено
съ вѣдома и приказанія тѣхъ или иныхъ вѣдомствъ. Свободная Бессарабія пока-
зала, что не признаетъ нашей Республики и нашего государства и идетъ по пути
Асташева. Этотъ шагъ, т.е. закрытіе газеты на 7 дней, принятъ былъ нами послѣ
долгаго рѣшенія, и, если бы во-время мы не убрали съ дороги генерала Асташева,
то вполнѣ возможно что онъ бы насъ убралъ5.
Премьеръ переходитъ къ иному вопросу, болѣе жгучему, и говоритъ:
– Мы жили въ сфѣрѣ слуховъ, мы отрѣзаны отъ всей Россіи. Въ газетахъ сооб-
щалось о мирѣ Украины съ Германіей, но сообщенія изъ Кіева нѣтъ, почему и
высказать наше отношеніе къ этому факту не имѣемъ права. На слухахъ я останав-
ливаться не буду, и, если будетъ оффиціальное сообщеніе, то будетъ вамъ доложено,
и мы совмѣстно будемъ работать. И, если съ кафедры говорилось о дессантѣ англи-
чанъ, то дѣлалось это потому, что слухи передавались за правдоподобные факты.
Деп. Старенькій спрашиваетъ: «На какіе средства формировалъ Асташевъ
отрядъ». Премьеръ отвѣчаетъ: «Генералу Асташеву предлагались вопросы эти,
но генералъ отвѣтилъ, что отрядъ формируется на средства союзниковъ».
Министръ финансовъ Iонко ставитъ Парламентъ въ курсъ работъ министер-
ства. При министерствѣ образованъ Совѣтъ изъ спеціалистовъ и намѣченъ планъ
работъ, готовятся законопроекты, которые будутъ предложены вниманію Парла-
мента. При министерствѣ образованъ рядъ комиссій: бюджетная, налоговая, по
вопросу о внѣшнемъ и внутреннемъ займѣ и т. д.
Къ участію, въ работѣ привлеченъ професоръ Твердохлѣбовъ, народный
соціалистъ и большой знатокъ своего дѣла. По мѣрѣ надобности привлечены
будутъ и другіе работники, которые окажутся полезными для дѣла. Министръ
360
выражаетъ пожеланіе, чтобы Сфатулъ Цэрій выбралъ изъ своей среды предста-
вителей въ комиссіи.
Слово получаетъ министръ народнаго просвѣщенія П.В. Ерханъ, который
докладываетъ по вопросу о положеніи школьнаго дѣла въ Республикѣ и по поводу
брошенныхъ упрековъ министрамъ, не являющимся въ Парламентъ. «Положеніе
школьнаго дѣла, – говоритъ министръ, – ухудшилось вслѣдствіе настроенія кре-
стьянскихъ массъ, идушихъ въ разрѣзъ съ ихъ же національными интересами.
Крестьянскія массы почему-то въ нѣкоторыхъ мѣстностяхъ стали въ оппозицію
націонализаціи школъ и идутъ расправы съ учителями. Представители Оргѣев-
скаго уѣзда просили возбудить въ Сфатулъ Цэрій объ этомъ вопросъ и написать
воззваніе, разъясняющее цѣли націонализаціи школъ и это воззваніе распростра-
нить. Въ связи съ этимъ приняты были мѣры къ созиданію школьнаго дѣла и при
министерствѣ; министерство предполагаетъ организовать Совѣтъ изъ предста-
вителей Правительства, учащихъ средней школы, городскихъ и общественныхъ
управленій, родительскихъ организацій и, главнымъ образомъ, представителей
національной комиссіи. Сформированный недавно общественно-педагогическій
комитетъ сталъ на вполнѣ правильный путь, признавъ, что безъ санкціи мини-
стра народнаго просвѣщенія не можетъ существовать. Было высказано пожеланіе,
чтобы комитетъ преобразованъ былъ въ Совѣтъ при министерствѣ.
Сообщивъ затѣмъ объ условіяхъ, въ которыхъ приходится проводить идею
націонализаціи школы, министръ утверждаетъ, что дѣло націонализаціи школы
съ слѣдующаго учебнаго года въ начальной школѣ будетъ поставлено должнымъ
образомъ, но потребуются большія матеріальныя жертвы, придется на казен-
ныя средства содержать не только казенныя учебныя заведенія, но и начальныя
школы, содержимыя земством; труднѣе обстоитъ нѣсколько дѣло съ націонали-
заціей средней школы въ виду отсутствія планомѣрной сѣти среднихъ учебныхъ
заведеній въ нашей Республикѣ; въ столицѣ очень много школъ, а въ уѣздахъ не
такъ много. Ораторъ затѣмъ говоритъ о необходимости имѣть кадры учителей и
о такой постановкѣ дѣла, чтобы не приходилось воспитываться на чужой лите-
ратурѣ, а также о высшемъ учебномъ заведеніи, учрежденіе котораго является
вопросомъ насущнымъ, и полагаетъ, что для осуществленія этого потребуется 10
милліоновъ рублей въ годъ. «Работы, – заканчиваетъ министръ, – масса, а условія
неблагопріятныя: работниковъ мало и средствъ нѣтъ».
Переходя къ вопросу объ участіи Совѣта Министровъ въ засѣданіяхъ Парла-
мента, министръ говоритъ, что участіе ихъ слишкомъ большая роскошь, такъ какъ
министры чрезвычайно завалены работой.
Предсѣдатель спрашиваетъ депутатовъ, не желаютъ ли они предложить мини-
стру вопросы.
Депутатъ Мисирковъ, получивъ слово для вопроса министру, говоритъ, что
онъ не знаетъ, къ кому обратиться съ вопросомъ. Онъ чувствуетъ себя на поло-
женіи не депутата, а ученика, которому учитель читаетъ лекціи. Министры про-
износятъ длинныя рѣчи и намъ говорятъ: «Слушайте, внимайте и молчите».
Говорятъ, что можно предложить вопросы, «я охотно это сдѣлаю», – говоритъ
ораторъ; «у меня много вопросов». Депутатъ предлагаетъ министру рядъ вопро-
совъ и, между прочимъ, говоритъ:
– Установленъ ли принципъ всеобщаго обязательнаго безплатнаго обученія?
Этого что-то не слыхатъ; и почему министръ народнаго просвѣщенія находитъ
возможнымъ отвести въ Совѣтѣ Министерства мало мѣстъ національнымъ мень-
шинствамъ, заинтересованнымъ въ школьномъ дѣлѣ?
361
 Депутатъ Коробчанъ спрашиваетъ: «Когда вносится законопроекъ по мини-
стерству финансовъ, то долженъ ли министръ финансовъ быть при обсужденіи
проекта?»
Предсѣдатель: – Это вы меня спрашиваете?
Депутатъ Коробчанъ: – Да.
Предсѣдатель: – Садитесь.
Въ публикѣ смѣхъ.
Слова проситъ депутатъ Ф.И. Няга, который хочетъ отвѣтить депутату Мисир-
кову вмѣсто министра.
Депутатъ Старенькій заявляетъ, что министръ народнаго просвѣщенія при-
гласилъ товарищемъ министра украинца, не спросясь у фракціи.
Предлагаютъ еще нѣкоторые вопросы, послѣ чего Предсѣдатель даетъ слово
депутату Нягѣ, но послѣдній заявляетъ:
– Такъ какъ я раньше просилъ у васъ слова и вы мнѣ не дали, то я теперь отка-
зываюсь отъ слова.
Деп. Бажбеукъ-Меликовъ заявляетъ: «Престижъ Парламента долженъ быть
высокъ и нельзя въ Парламентѣ устраивать балагана. Я спрашиваю васъ, г. ми-
нистръ, считаете ли вы возможнымъ разсматривать законопроекты безъ участія
представителей вѣдомствъ?»
Министръ заявляетъ, отвѣчая на вопросы депутатовъ, что безплатное обяза-
тельное обученіе не объявлено, и говоритъ, что тутъ произошло недоразумѣніе,
которое объясняется тѣмъ, что заявленію министра придали въ Парламентѣ не
характеръ информаціи, а характеръ доклада.
Послѣ нѣкотораго обмѣна мнѣній по этому вопросу, Предсѣдатель объявля-
етъ засѣданіе закрытымъ.
Засѣданіе закрывается въ 12 часовъ 50 минутъ ночи6.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea II, ff. 226–232]

Note și comentarii

1 Ch.E. Vouillemin, general, membru al misiunii militare franceze în România, trimis de generalul
Berthelot, șeful misiunii, de a-l reprezenta la Chișinău: H. Berthelot, Memorii…, p. 302, 315.
2 Probabil, e vorba de Blocul Moldovenesc.
3 Bajbeuk-Melikov avea dreptate – acest proiect de lege fusese discutat în Parlament încă în șe-
dințele din 15 și 18 decembrie 1917, dar pe atunci Țîganko nu era deputat, de aceea nu cunoștea
documentul. Vezi pr.-v. 17 și 18.
4 Numele este alterat. E vizat generalul rus N. Astașev.
5 Se pare că insistența unor deputați, mai cu seamă din partea fracțiunii țărănești și a minorităților,
ca miniștrii să fie prezenți în Parlament în acea zi a fost provocată de incidentul cu ziarul Svobod-
naja Bessarabia și cu măsurile luate de guvern împotriva generalilor ruși care recrutau militari în
Basarabia. Vezi pr.-v. 40 (întrebarea pusă de V. Țîganko ministrului V. Cristi).
6 Procesul-verbal din arhivă este aproape identic cu relatarea făcută de referent în ziar: Sfatul Țării,
31 ianuarie și 1 februarie 1918.

362
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 31-го января 1918 года № 40

Засѣданіе открывается въ 9 часовъ подъ предсѣдательствомъ П.Н. Халиппы и

при слѣдующемъ составѣ Президіума: секретаряхъ: Б.М. Епури, К.П. Мисирковѣ и
И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
1. Постатейное чтеніе Наказа /раздѣлъ второй/.
2. Докладъ о повышеніи ставокъ и телеграфнаго тарифа и
3. Заявленіе министровъ о текущемъ моментѣ.

По оглашеніи порядка дня, Предсѣдатель предоставляетъ слово по первому

вопросу докладчику Буздугану.
Докладчикъ Буздуганъ продолжаетъ чтеніе наказа, начатое на предыдущемъ
засѣданіи1: – Раздѣлъ второй. Порядокъ разсмотрѣнія законодательныхъ дѣлъ.
Деп. Мисирковъ возражаетъ противъ подобной редакціи заголовка и предла-
гаетъ замѣнить слово «законодательныхъ дѣлъ» словомъ «законопроектовъ».
Предложеніе депутата Мисиркова голосованіемъ принято.
Докладчикъ Буздуганъ читаетъ статью 61 Наказа и примѣчаніе къ ней. Вокругъ
послѣдняго возникаютъ пренія, но Предсѣдатель проситъ сначала собраніе выслу-
шать чтеніе всего раздѣла, а потомъ перейти къ постатейному чтенію его, дабы не
впасть въ ошибку, т.к., измѣнивъ или даже исключивъ какую-либо статью, въ слѣду-
ющихъ статьяхъ можно встрѣтить ссылку на эти изъятыя или измѣненныя статьи.
Собраніе соглашается съ доводами Предсѣдателя и докладчикъ продолжаетъ
чтеніе раздѣла второго Наказа, закончивъ которое переходитъ къ постатейному
чтенію его.
Деп. Цыганко заявляетъ, что Крестьянская фракція будетъ голосовать про-
тивъ примѣчанія къ ст. 61, съ которымъ она не можетъ примириться.
Докладчикъ, говоря по поводу примѣченія /разрѣшеніе нѣкоторыхъ спѣшныхъ
вопросовъ безъ разсмотрѣнія ихъ въ комиссіяхъ/, ссылается на тотъ фактъ, что комис-
сія, разработавшая этотъ законопроектъ, руководилась при составленіи его Нака-
зомъ Государственной Думы, которая также предусматривала подобный случай2.
Деп. Суручанъ, поддерживая заявленіе докладчика, говоритъ, что составители
законопроекта имѣли въ виду выдающіяся событія, въ родѣ тѣхъ, что имѣли мѣсто
у насъ въ Республикѣ въ началѣ этого мѣсяца, когда нельзя было медлить, а необхо-
димы были быстрыя и рѣшительныя законодательныя мѣры.
Деп. Коробчанъ предлагаетъ измѣнить редакцію 61 ст. въ томъ смыслѣ, чтобы
до передачи законопроектовъ въ комиссіи съ ихъ содержаніемъ знакомили бы
г.г. депутатовъ.
Деп. Курдиновскій присоединяется къ предыдущему оратору, говоря, что
получается также впечатлѣніе, будто безъ санкціи комиссіи законопроектъ не
можетъ быть разсмотрѣнъ депутатами.
Деп. Тудосъ находитъ, что ст. 62 противорѣчитъ ст. 61, а потому ее можно
выпустить, измѣнивъ попутно редакцію 61 статьи.
363
 Докладчикъ возражаетъ депутату Курдиновскому и заявляетъ, что упомяну-
тый депутатъ участвовалъ въ комиссіи по разработкѣ законопроекта, но почему-то
онъ тогда не возражалъ противъ редакціи статьи.
Деп. Курдиновскій съ мѣста: – Людямъ свойственно ошибаться. – Признаю
свою ошибку.
Деп. Мисирковъ предлагаетъ измѣнить редакцію статьи слѣдующимъ обра-
зомъ: «Всякій законопроектъ, поступающій въ Парламентъ, по оглашеніи его въ
общемъ собраніи Сфатулъ Цэрій, передается въ соотвѣтствующую комиссію и, по
разсмотрѣніи его въ комиссіи, поступаетъ на разсмотрѣніе и принятіе пленума
Сфатулъ Цэрій».
Предсѣдатель, резюмируя рѣчи высказавшихся по поводу статьи депутатовъ,
замѣчаетъ, что 61-ая статья имѣетъ принципіальное значеніе. Законопроектъ
вступаетъ въ свою законную силу лишь по разсмотрѣнію въ Парламентѣ. Развивъ
подробно эту мысль, Предсѣдатель говоритъ, что докладчикъ не достаточно ясно
ознакомилъ собраніе со своимъ докладомъ.
Докладчикъ Буздуганъ на послѣднее замѣчаніе Предсѣдателя заявляетъ, что
докладъ составлялся полтора мѣсяца тому назадъ, когда всѣ детали были свѣжи въ
памяти; сейчасъ же этого, къ сожалѣнію, сказать нельзя.
Деп. Цыганко настаиваетъ на исключеніи примѣчанія, съ чѣмъ докладчикъ не
соглашается, но готовъ принять поправку деп. Мисиркова къ ст. 61.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе 61 ст. съ поправкой деп. Мисиркова, но
безъ примѣчанія. При 4-хъ воздержавшихся статья принимается.
Деп. Мисирковъ заявляетъ, что большинство Парламентовъ состоитъ изъ
двухъ палатъ – верхней и нижней, причемъ первая является сдерживающимъ
началомъ, такимъ же началомъ является глава Правительства. У насъ же нѣтъ
этого, а потому комиссія намъ необходима.
Ставится на голосованіе примѣчаніе къ ст. 61. За – высказалось 23 голоса, про-
тивъ – 35 голосовъ и 3 воздержалось. Примѣчаніе отвергается. Докладчикъ чита-
етъ 62 статью.
Деп. Цыганко проситъ слова и заявляетъ, что крестьянская секція проситъ
внести добавленіе къ статьѣ такого рода: «Всѣ законопроекты, вносимые въ
порядкѣ законодательной иниціативы и разрабатываемые министерствами и
комиссіями Парламента, до внесенія въ Парламентъ печатаются въ оффиціозѣ
парламентскомъ за 7 дней до этого, чтобы такимъ путемъ дать возможность прессѣ
и политическимъ дѣятелямъ всесторонне освѣтить тотъ или иной вопросъ».
Министръ юстиціи Савенко говоритъ, что предложеніе Крестьянской фрак-
ціи непріемлемо, т.к. его невозможно удовлетворить изъ-за техническихъ условій.
Такъ, напримѣръ, по его министерству готовятся законопроекты объ Учредитель-
номъ Собраніи и цѣлый рядъ другихъ законопроектовъ, которые будутъ представ-
лять собой огромныя книги. «Какимъ же образомъ, – спрашиваетъ Министръ, –
напечататъ всѣ эти тома въ газетахъ». Да къ тому же газета Сфатулъ Цэрій не
такъ ужъ и распространена среди широкой публики. Законопроекты могутъ быть
выпускаемы отдѣльными брошюрами при газетѣ.
Докладчикъ Буздуганъ, поддерживая высказанный взглядъ министра, гово-
ритъ, что въ типографіи лежатъ готовые къ печати законопроекты, но ихъ невоз-
можно напечатать по техническимъ причинамъ.
Предсѣдатель, находя предложеніе крестьянской секціи правильнымъ, гово-
ритъ, что при другихъ условіяхъ оно было бы очень желательнымъ.
364
 Деп. Маре, обращаясь съ мѣста къ депутату Цыганко, спрашиваетъ, на какія
средства печатать законопроекты?
Деп. Цыганко, также съ мѣста: – Я человѣкъ бѣдный и, конечно, средствъ отпу-
стить не могу.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе 62 статью безъ добавленія крестьянской
секціи. За высказалось 35 голосовъ, противъ 21. Отвергнутое добавленіе принима-
ется однако собраніемъ въ видѣ пожеланія.
Деп. Сакара съ мѣста: – А если законъ не пройдетъ, то зачѣмъ его тогда печатать?
Предсѣдатель говоритъ, что въ такомъ случаѣ печатаніе дало бы намъ юридиче-
скій матеріалъ, что было бы гораздо цѣлесообразнѣе, чѣмъ печатаніе фельетоновъ.
Докладчикъ читаетъ статьи: 63, 64, 65 и 66, которыя принимаются безъ возра-
женій. 67 статья вызываетъ пренія по поводу словъ – «по законодательному заяв-
ленію», – которыя нѣкоторые депутаты находятъ излишними.
По голосованіи статья принимается безъ упомянутыхъ словъ.
Предсѣдательское мѣсто занимаетъ И.К. Инкулецъ, который, по прочтеніи
докладчикомъ остальной части 2-го раздѣла, ставитъ ее на голосованіе.
Голосованіемъ 67–95 принято единогласно.
Затѣмъ Предсѣдатель предлагаетъ отложить 3-й раздѣлъ до слѣдующаго
засѣданія, а теперь выслушать заявленіе военнаго министра о положеніи воен-
ныхъ дѣлъ въ Молдавской Республикѣ.
Деп. Цыганко отъ имени крестьянской секціи задаетъ вопросъ министру о
составѣ военныхъ силъ Республики.
Военный министръ Браеско: – Въ не далекомъ будущемъ въ Республикѣ
приступлено будетъ къ формированію молдавскаго корпуса, въ составъ кото-
раго войдутъ всѣ роды оружія. Къ этому приступлено будетъ не раньше 6-ти
мѣсяцевъ. Въ настоящее время въ наличіи у насъ имѣются: 1 пѣхотный полкъ,
1 кавалерійскій, 2 тяжелыхъ и 2 легкихъ батареи и 1 конная. Изъ французской
и румынской армій будутъ набраны инструктора, и ихъ работа начнется черезъ
мѣсяцъ. Первоначально предполагалось формированіе исключительно изъ
молдаванъ, изъ которыхъ будетъ составлена одна дивизія пѣхотная и одна кава-
лерійская. 14 и 124 дивизіи на румынскомъ фронтѣ приказомъ демобилизо-
ваны, и ихъ имущество перейдетъ къ намъ; то же чего не хватитъ, намъ придется
самимъ пріобрѣсти. На румынскомъ фронтѣ въ предѣлахъ расположенія упо-
мянутыхъ дивизій, будутъ работать двѣ комиссіи – молдавская и украинская,
которыя рѣшатъ, что отойдетъ изъ этого имущества къ намъ и что къ Украинѣ.
Имущество военныхъ частей, находящихся на территоріи Молдавской Респу-
блики, отходитъ также къ намъ и для пріемки его существуетъ одинъ складъ въ
Кишиневѣ и одинъ въ Оргѣевѣ.
Министру предлагаютъ рядъ вопросовъ, на которые онъ даетъ подробные отвѣты.
– На какомъ языкѣ будетъ команда?
– Временно команда подается на русскомъ языкѣ, но потомъ она будетъ на мол-
давскомъ языкѣ.
Деп. Мисирковъ: – Молдавскій языкъ будетъ команднымъ во всѣхъ войскахъ
Республики или же исключительно въ молдавскихъ?
– Да, если во всѣхъ войскахъ языкъ молдавскій будетъ признанъ Сфатулъ
Цэрій общимъ.
– А не предполагается ли формированіе войска по національностямъ? – зада-
етъ вопросъ тотъ же депутатъ.
– Будутъ войска общія.
365
 Министръ путей сообщенія Босіе-Кодрянъ по поводу послѣдняго вопроса,
заданнаго военному министру, дѣлаетъ разъясненіе: «Вначалѣ предполагались
національно-территоріальныя войска, и, если вопросъ будетъ рѣшенъ въ такомъ
видѣ Парламентомъ, то языкъ будетъ одинъ; если же по національностямъ, то
будутъ отдѣльные языки, но объ этомъ говорить преждевременно».
Деп. Ружина спрашиваетъ министра, какія мѣры принимаются для охраны
народнаго достоянія. Имѣются громадные склады амуниціи, которые совер-
шенно безнаказанно расхищаются. Имущество съ каждымъ днемъ таетъ, тогда
какъ правительство не принимаетъ никакихъ мѣръ къ пресѣченію этого зла.
Деп. Цыганко подтверждаетъ это заявленіе и спрашиваетъ министра о пред-
принятыхъ правительствомъ шагахъ къ демобилизаціи арміи.
Министръ Браеско: – Узнавъ о расхищеніи, я приставилъ караулъ къ этимъ
складамъ.
Деп. Ружина: – Въ одномъ изъ этихъ складовъ имѣлось четыре тысячи аршинъ
сукна, а вчера тамъ уже не было и аршина. Я предупредилъ интенданта.
Товарищъ военнаго министра Сакара говоритъ, что склады 4-ой арміи расхи-
щались въ періодъ большевистскаго времени /голоса – «это было послѣ больше-
виковъ»/. Теперь же склады эти берутся на учетъ и регистрируются.
Деп. Чижевскій: – Не находите ли вы, г. министръ, что наши войска, заражен-
ныя большевистскимъ ядомъ, представляютъ не только безполезный, но даже
вредный элементъ въ Республикѣ?
Военный Министръ: – Предположено формировать части солдатами въ воз-
растѣ 20-21 г.г., какъ наименѣе зараженныхъ большевизмомъ.
Деп. Гафенко: – Какъ рѣшено поступить съ частью Черноморскаго флота,
находящейся на территоріи Молдавской Республики?
Министръ Браеско: – Вопросъ этотъ еще не поднимался въ Совѣтѣ Министровъ.
Министръ путей сообщенія Кодрянъ говоритъ, что Правительство должно
брать на учетъ военное имущество, находящееся на территоріи Республики. –
«Нашъ край, – говоритъ онъ, – понесъ колоссальные расходы во время войны,
за что и долженъ быть вознагражденъ. Да къ тому же, беря на учетъ упомянутое
имущество, мы не производимъ захватовъ, а только упорядочиваемъ жизнь».
Деп. Цыганко задаетъ оратору вопросъ съ мѣста по поводу Демобилизаціон-
ной комиссіи, прекратившей свое существованіе.
– Такой комиссіи, въ которой работали лица, бѣжавшія съ большевиками,
невозможно было довѣрять, и ей предложено реорганизоваться. Я увѣренъ, что мы
всегда сумѣемъ организовать при наличности общественныхъ силъ такую комис-
сію, которая будетъ работать съ нами, а не противъ насъ.
Товарищъ министръ внутреннихъ дѣлъ Бурьяновъ, указывая на недостаточ-
ную интенсивность работы Демобилизаціонной комиссіи, говоритъ, что 600
тысячъ солдатъ прошло съ фронта, не получивъ никакой помощи со стороны
комиссіи. И, если сейчасъ комиссія прекратила свои функціи, то въ этомъ винить
военное министерство не приходится, тѣмъ болѣе, что это вѣдомство работаетъ
всего нѣсколько дней и еще не успѣло наладить всей работы.
Деп. Старенькій задаетъ вопросъ о томъ, куда помѣстить флотъ нашъ, въ слу-
чаѣ, если у насъ таковой заведется?
Министръ Кодрянъ: – Объ этомъ говорить преждевременно. Когда будетъ
флотъ, то найдется для него и портъ.
На очереди докладъ товарища министра почтъ и телеграфовъ Нѣмцана по
вопросу о таксахъ за пересылку почтовыхъ отправленій и телеграммъ.
366
 Докладчикъ, предлагая принять его докладъ, указываетъ на тѣ мотивы,
которые принудили Правительство рѣшиться на увеличеніе тарифныхъ ста-
вокъ: – Жизнь неимовѣрно вздорожала, между тѣмъ почтово-телеграфные тру-
женники совсѣмъ не обезпечены въ матеріальномъ отношеніи. Этотъ вопросъ
нужно рѣшить скорѣе. На Украинѣ рѣшено каждому почтово-телеграфному
чиновнику дать 100 рублевую добавку къ его жалованію. Быть можетъ Парла-
ментъ найдетъ это и у насъ удобнымъ. Въ противномъ случаѣ, если интересы
почтово-телеграфныхъ чиновниковъ не будутъ учтены, то многіе изъ нихъ, бро-
сивъ вѣдомство, попытаются найти заработки за Днѣстромъ. Другой мотивъ, –
это громадный дефицитъ, получившійся въ вѣдомствѣ въ прошломъ году, кото-
рый необходимо покрыть. На Украинѣ такса почтовая увеличена вдвое, и я
полагаю, что, если мы также увеличимъ вдвое, то это будетъ не такъ много, –
вѣдь многіе предметы потребленія вздорожали въ 5-6 разъ. Дефицитъ объясня-
ется перерасходомъ по всѣмъ статьямъ, какъ то: прибавки служащимъ, расходы
на рабочихъ по ремонту, которые сильно возрoсли и т. п. Если мы увеличимъ
таксу, то получимъ 8 съ половиной милліоновъ и только тогда можемъ покрыть
прошлогодній дефицитъ.
Министръ путей сообщенія Кодрянъ говоритъ, что до сихъ поръ трудъ опла-
чивался неравномѣрно. Въ комъ болше нуждались, тѣмъ и платили больше. Это
было понятно, когда страна участвовала въ войнѣ, но теперь, съ переходомъ ея на
мирное положеніе, необходимо подумать и о другихъ труженникахъ, чтобы плата
соотвѣтствовала труду. Я смотрю, говоритъ министръ, на эту прибавку почтово-те-
леграфнымъ чиновникамъ, какъ на временную, и полагаю, что прибавка 100 рублей
не будетъ ошибочна въ такомъ случаѣ. Увеличеніе ставки вызвано сильнымъ пони-
женіемъ въ цѣнѣ рубля. Я предлагаю принципіально одобрить проектъ.
Министръ финансовъ Iонко поддерживаетъ предыдущаго оратора и также
приглашаетъ одобрить проектъ.
Предсѣдатель предлагаетъ докладчику перейти къ постатейному чтенію зако-
нопроекта. Законопроектъ докладывается и затѣемъ ставится на голосованіе.
Большинствомъ голосовъ онъ принимается. /Законопроектъ въ приложеніи/3.
Законопроектъ входитъ въ силу съ 1 февраля 1918 года.
Закончивъ разсмотрѣніе проекта, собраніе слушаетъ повѣстку слѣдующаго
засѣданія, на которомъ предполагается разсмотрѣть проектъ преобразованія
почтово-телеграфнаго округа въ связи съ объявленіемъ Молдавской Республики
независимой. До сихъ поръ округъ обнималъ собою бывшую Бессарабскую губер-
нію и Подольскую, отошедшую къ Украинѣ.
Слово беретъ товарищъ министра внутреннихъ дѣлъ Бурьяновъ: – Г.г. депу-
таты. На территоріи Республики до сихъ поръ работали губернскія и уѣздныя про-
довольственныя управы, задачей которыхъ было снабженіе фронта и тыла продо-
вольствіемъ. Этотъ аппаратъ оказался слишкомъ громоздкимъ и тягостнымъ для
населенія. Къ тому же въ этомъ учрежденіи присутствовали элементы, далеко не
демократическіе. Намъ извѣстно, кто стоялъ во главѣ его. Правда впослѣдствіи туда
вошли и представители демократіи, но они оказались въ меньшинствѣ и къ тому же
недостаточно компетентными. Въ настоящее время Республика имѣетъ мало своихъ
войскъ на фронтѣ, почему необходимость въ посылкѣ хлѣба отпадаетъ, а въ такомъ
случаѣ ясно, что и надобность въ этомъ аппаратѣ также отпадаетъ. Продовольствен-
ное дѣло переходитъ въ министерство внутреннихъ дѣлъ, такъ какъ Совѣтъ Мини-
стровъ вынесъ постановленіе, признавшее дѣятельность Управы безплодной.
367
 Предсѣдатель оглашаетъ предложеніе крестьянской секціи: «Начинать засѣданіе
ровно въ 7 часовъ». Собраніе соглашается. Затѣмъ Предсѣдатель предлагаетъ закан-
чивать засѣданія не позже 12 часовъ; и это предложеніе также принимается.
Министръ внутреннихъ дѣлъ Кристи знакомитъ собраніе съ положеніемъ
вещей въ Республикѣ. Онъ говоритъ, что центръ попрежнему оторванъ отъ окра-
инъ, вслѣдствіе прерваннаго телеграфнаго и телефоннаго сообщенія: – Общее
положеніе дѣлъ въ странѣ таково: тамъ, гдѣ имѣются румынскія войска, въ тѣхъ
уѣздахъ царитъ порядокъ; въ уѣздахъ, гдѣ этихъ войскъ нѣтъ, попрежнему про-
цвѣтаетъ анархія. Изъ уѣздовъ, въ которыхъ водворенъ порядокъ, можно ука-
зать какъ Кишиневскій, Оргѣевскій, Бѣлецкій, Кагульскій и Измаильскій
уѣзды. Положеніе же въ уѣздахъ – Аккерманскомъ, Хотинскомъ и Сорокскомъ,
къ сожалѣнію, очень тяжелое. Въ первыхъ уѣздахъ, благодаря порядку, удалось
освѣдомить населеніе о мѣрахъ, предпринимаемыхъ правительствомъ; оно было
извѣщено о цѣляхъ прибытія румынскихъ войскъ, о провозглашеніи самосто-
ятельности Республики. Была разослана декларація Правительства о независи-
мости Республики въ 5-ти тысячахъ экземплярахъ на молдавскомъ языкѣ, однако
и это оказалось въ недостаточномъ количествѣ. Что касается неблагонадежныхъ
уѣздовъ, то туда свѣдѣнія о правительственныхъ шагахъ съ трудомъ проникаютъ;
тамъ распространяются злонамѣренными людьми сообщенія, совершенно не
отвѣчающія дѣйствительности. Съ этимъ бороться можно, лишь, поѣхавъ туда, и,
если бы депутаты пожелали принять участіе въ этой поѣздкѣ съ цѣлью правильной
информаціи, то буду радъ этому и вмѣстѣ съ ними могъ бы предпринять общую
поѣздку. Что же касается водворенія порядка, то съ момента прихода румынскихъ
войскъ, происходили, къ сожалѣнію, недоразумѣнія, что объясняется тѣмъ обсто-
ятельствомъ, что не былъ установленъ тѣсный контактъ съ румынскими войсками,
дѣйствовавшими по своей иниціативѣ; мы же не успѣли установить надлежащихъ
взаимоотношеній. Бывали случаи, что по заявленію нѣкоторыхъ лицъ о происхо-
дящей въ томъ или иномъ уѣздѣ анархіи, румынскія власти посылали туда свои
отряды, дѣйствовавшіе не совсѣмъ координированно. Чтобы избѣгнуть въ буду-
щемъ подобныхъ недоразумѣній, я просилъ генерала Броштяну не посылать воен-
ные отряды по заявленію частныхъ лицъ, а, въ случаѣ надобности, посылать ихъ въ
распоряженіе уѣздныхъ комиссаровъ. Въ случаѣ же ареста лицъ, причастныхъ къ
большевизму, доставлять ихъ для опроса въ комиссію, гдѣ имѣются и наши пред-
ставители, и въ ней можно будетъ установить, причастно ли данное лицо къ боль-
шевистскому движенію или нѣтъ. Генералъ согласился съ моимъ предложеніемъ
и заявилъ, что приметъ мѣры къ тому, чтобы всѣ дѣйствія носили болѣе органи-
зованный характеръ. Всѣ эти мѣропріятія проводятся въ тѣхъ видахъ, чтобы не
нарушалась гражданская свобода, какъ залогъ, обезпечивающій неприкосновен-
ность конституціи и цѣлость Республики.
Министерство также намѣтило преобразованіе цѣлаго ряда учрежденій, изъ
которыхъ заслуживаетъ вниманія преобразованіе губернскаго Земства, кото-
рое болѣе не можетъ быть жизненнымъ съ упроченіемъ у насъ республиканскаго
строя и съ существованіемъ Парламента и Совѣта Министровъ. По этому вопросу
комиссія, спеціально для этого выбранная приготовляетъ уже матеріалы. Пра-
вительство предполагаетъ созвать съѣздъ всѣхъ представителей уѣздовъ, кото-
рые приняли бы также участіе въ этой работѣ, и выработанные проекты будутъ
представлены на разсмотрѣніе Сфатулъ Цэрій. Министерство также собирается
упразднить отдѣленія Губернскаго Правленія, и тогда у насъ не будетъ болѣе ни
368
совѣтовъ, ни непремѣнныхъ членовъ, ни губернскихъ присутствій и т. д. Въ эту
комиссію войдутъ три депутата Сфатулъ Цэрій, которыхъ нужно избрать.
Министру задается рядъ вопросовъ.
Деп. Кокырла: – Извѣстно ли вамъ, г. министръ, что въ Сорокскомъ уѣздѣ
польскіе легіоны4 творятъ то, что не такъ давно творилось и у насъ?
– Сорокскій уѣздъ, я повторяю, не вошелъ въ сферу мѣстностей, занятыхъ
румынскими войсками. Польскіе легіоны дѣйствуютъ не въ контактѣ съ нами, и
противъ этого необходимо предпринять мѣры.
Деп. Мирличъ: – Извѣстно ли министру, что польскіе легіоны замѣнили
правительственныхъ комиссаровъ своими? Извѣстно ли также объ арестѣ члена
Совѣта крестьянскихъ депутатовъ – Макарова?
Министръ Кристи: – На первый вопросъ мною уже отвѣчено. Что касается
второго, то скажу, что объ арестѣ Макарова министерство ничего не знаетъ и,
пока уѣздъ не будетъ занятъ румынскими войсками, до тѣхъ поръ трудно что-либо
предпринять.
Деп. Халиппа проситъ министра огласить фамиліи правительственныхъ аген-
товъ5 и ознакомить собраніе съ той позиціей, которой они придерживаются.
Министръ отвѣчаетъ: «Съ появленіемъ румынскихъ войскъ ясно вырисо-
валась позиція правительственныхъ агентовъ. Часть ихъ стояла за поддержку
Правительства, другая часть отнеслась отрицательно къ приходу войскъ; были и
такіе, которые отнеслись къ нему совершенно индеферентно. Комиссары однихъ
уѣздовъ, отнесшихся отрицательно къ появленію румынскихъ войскъ, сами ушли;
такъ было, напримѣръ, въ Бендерахъ; комиссаръ этого уѣзда совершенно исчезъ,
не сдавъ даже дѣлъ. Другіе же комиссары остались на своихъ мѣстахъ, внося успо-
коеніе среди населенія, что отчасти имъ и удалось. Въ Кишиневскомъ и Оргѣев-
скомъ уѣздахъ остались прежніе наши представители, которые исполняютъ рас-
поряженія нашего правительства». Министръ перечисляетъ въ прочихъ уѣздахъ
должностныхъ лицъ, преданныхъ Республикѣ.
Деп. Халиппа: – Почему сейчасъ, когда прервано всякое сообщеніе съ уѣздами,
не дѣйствуютъ конная и земская почта?
Министръ Кристи: – Почта эта въ настоящее время пришла въ совершенное
разстройство.
Въ нѣкоторыхъ мѣстахъ почтовые ямщики стали осуществлять соціализацію
почтоваго имущества, считая его своимъ законнымъ достояніемъ.
Министръ надѣется, что скоро можно будетъ возстановить все на прежнихъ
началахъ.
Деп. Халиппа: – Не извѣстно ли вамъ о созывѣ волостныхъ земствъ, и каково
отношеніе къ этому городского головы Шмидта?
– О созывѣ съѣзда мнѣ ничего не извѣстно, заявляетъ министръ, и объ этомъ
лучше всего спросить Шмидта.
Деп. Цыганко спрашиваетъ министра, считаетъ ли онъ возможнымъ закры-
вать газеты, пользуясь этимъ какъ мѣрой борьбы съ прессой? Какія мѣры предпри-
нимаются правительствомъ для огражденія свободы слова и личности гражданъ
въ Молдавской Республикѣ?
На это Министръ отвѣчаетъ, что, по взаимному соглашенію нашего прави-
тельства и румынскихъ властей, тѣсно разграничена сфера дѣятельности и ком-
петенціи послѣднихъ. Румынскія войска въ состояніи войны съ большевиками,
и тѣ лица, которыя поддерживаютъ связь съ ними, считаются врагами румынъ.
Въ отношеніи этихъ лицъ румынскія власти будутъ примѣнять свои собственные
369
законы военнаго времени. Все же остальное, что не касается большевиковъ, нахо-
дится въ сферѣ нашей внутренней политики, и правительство по-прежнему стоитъ
на стражѣ свободы слова и личности. У насъ существуетъ предварительная цен-
зура, и когда я узналъ, что военный цензоръ превысилъ свои полномочія, тотчасъ
предложилъ ему оставить свой постъ. Что касается свободы личности, то послѣ
неоднократныхъ переговоровъ съ румынскими властями по этому поводу, удалось
придти къ слѣдующему соглашенію: если документально будетъ доказана принад-
лежность того или иного лица къ большевистской организаціи, то оно подлежитъ
юрисдикціи военныхъ румынскихъ законовъ; если же преступленіе гражданина
Республики не находится ни въ какой связи съ большевиками, то онъ передается
въ распоряженіе министерства юстиціи. Въ случаѣ же оклеветанія, по выясненіи
этого, задержанное лицо немедленно освобождается. А чтобы не произошло оши-
бочнаго случая въ этомъ же родѣ, представитель нашего правительства пользуется
правомъ разсмотрѣнія матеріаловъ, собранныхъ румынскими властями6.
Деп. Цыганко по поводу закрытія газеты Свободная Бессарабія говоритъ, что
Правительство совершило актъ далеко не демократическій.
Министръ говоритъ, что таково было рѣшеніе Совѣта Министровъ.
Министръ финансовъ Iонко сожалѣетъ по поводу нападокъ на дѣйствія мини-
стровъ г.г. депутатовъ, которыя, по его мнѣнію, глубоко справедливы.
Предсѣдатель заявляетъ, что сегодня въ молдавскомъ полку произошли траги-
ческія событія – разстрѣляны 15 солдатъ7. Онъ проситъ представителей фракцій
собраться завтра для ознакомленія съ причинами, приведшими къ такой грустной
развязкѣ.
Послѣ этого засѣданіе объявляется закрытымъ въ 1 ч.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea II, ff. 238–244]

Note și comentarii

1 De fapt, la ședința precedentă acest proiect de lege nu a fost examinat. Ultima lui dezbatere a avut
loc pe data de 18 decembrie 1917.
2 Din procesul-verbal, nu este clar ce discută, de fapt, deputații. Notițele luate de referent pentru
ziar sînt mult mai explicite în acest sens. Iată cîteva detalii: „Raportorul, dep. Buzdugan, dă citire
art. 61, secțiunea a III-a, în care se spune: «S.Ț. purcede la soluționarea dosarelor legislative care
țin de competența sa nu înainte ca acestea să fie examinate în comisii și după primirea rapoartelor
acestora». Articolul provoacă dezbateri aprinse. Dep. Misirkov zice că proiectele de lege care vin
în Parlament de la departamente sau din inițiativa deputaților trebuie să fie audiate de Parlament,
apoi trimise pentru a fi examinate în comisii, astfel că articolul în redacția raportorului nu poate
fi acceptat. Se dă citire și notei la articol care zice: «dosarele care nu sînt considerate urgente sînt
clarificate în Parlament fără să fie examinate în comisii». Dep. Țîganko aduce la cunoștința Adu-
nării hotărîrea fracțiunii țărănești, adoptată în legătură cu discutarea articolului, dar și a notei.
Avînd în vedere această hotărîre, nota trebuie respinsă, deoarece proiectele de lege, chiar dacă sînt
înaintate de urgență, trebuie să fie examinate în prealabil în comisii, altfel sînt posibile confuzii.
Prima lege a S.Ț. despre impozite și taxa de timbru, zice oratorul, a generat neînțelegeri în rîndul

370
 populației și al întreprinderilor. Trebuie doar să fie specificat că legea considerată urgentă să fie
examinată în comisie într-un timp cît mai scurt, dar nu în detaliu; nu se poate ca legea să fie înain-
tată de urgență și imediat discutată și adoptată, deoarece pot să apară complicații”: Sfatul Țării, 2
februarie 1918.
3 Acest document lipsește.
4 După revoluția rusă din februarie 1917, este restabilit statul polonez, care își creează o nouă armată
națională cu ajutorul francezilor. În lupta împotriva bolșevicilor și în realizarea tendinței de reu-
nificare a teritoriului național, anumite unități poloneze depășesc acest spațiu în direcție sud-
estică.
5 E vorba de funcționari de stat, în special responsabili de administrația locală.
6 Răspunsul din ziar al ministrului este mai amplu și conține o serie de detalii semnificative, inclusiv
cu privire la relația guvernului RDM cu trupele române din Basarabia, de ex.: „În ceea ce privește
măsurile militare luate de autoritățile române, ministrul consideră că nu este în drept să se ames-
tece. Chestiunea privind libertatea persoanei este din aceeași categorie: după toate arestările și
tratativele noastre cu autoritățile române, am reușit să stabilim că dacă este demonstrat, pe bază de
documente, apartenența persoanei respective la o organizație bolșevică, atunci această persoană
cade sub incidența legilor militare românești. Dacă însă actul criminal nu are nicio legătură cu
bolșevicii, atunci persoana căreia i se atribuie săvîrșirea crimei, este pusă la dispoziția ministerului
justiției… Acesta este rezultatul intervențiilor noastre frecvente și al tratativelor cu autoritățile
române”: Sfatul Țării, 4 februarie 1918.
7 Din păcate, nu dispunem de informație despre acest incident. E posibil ca aceștia să fi fost soldaţi
cu predispoziţii bolșevice care au putut participa la unele acţiuni împreună cu trupele bolșevice
rusești. În unele scrieri rusești a fost vehiculată părerea că ar fi vizaţi militari care au refuzat să pre-
steze jurămîntul de credinţă regelui României, ceea ce nu e de crezut, deoarece pînă la proclamarea
Unirii nu putea fi vorba de jurămînt pentru militarii basarabeni.

371
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 2-го февраля 1918 года № 41

Засѣданіе открывается въ 7–1/2 час. веч. подъ предсѣдательствомъ И.К. Ин-

кульца и при слѣдующемъ составѣ Президіума: второмъ товарищѣ предсѣдателя
П.Н. Халиппѣ и секретаряхъ: первомъ Б.М. Епури, четвертомъ К.М. Мисирковѣ и
пятомъ Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
1. Продолженіе чтенія Наказа.
2. Проектъ ликвидаціи Продовольственной Управы.
3. Законопроектъ о преобразованіи Управленія Кишиневскаго почтово-теле-
графнаго округа.

Предсѣдатель, открывая засѣданіе говоритъ, что проектъ ликвидаціи продо-

вольственной управы снимается вслѣдствіе заявленія соотвѣтствующаго мини-
стра, что же касается законопроекта о преобразованіи Управленія Кишиневскаго
почтово-телеграфнаго округа, то тоже приходится снять, т.к. докладчикъ по сему
предмету Н.Н. Кодрянъ, министръ путей сообщенія, уѣхалъ изъ города по весьма
важному дѣлу. Слово предоставляется деп. Буздугану для прочтенія Наказа1.

НАКАЗЪ
Раздѣлъ третій.
Порядокъ разсмотрѣнія проекта росписи доходовъ и расходовъ Бессарабіи. –
Статьи: 83, 84, 85, 86, 87, 88, 89, 90, 91, 92, 93, 94 и 95 приняты безъ преній и
безъ поправокъ.
Ставится на голосованіе вся глава, которая и принимается единогдасно.
Раздѣлъ четвертый.
Статьи: 96, 97, 98, 99, 100, 101, 102 и 103 и 104 приняты безъ преній и безъ
поправокъ.
Статья 105. Депутатъ Цыганко предлагаетъ дополнить эту статью примѣ-
чаніемъ слѣдующаго содержанія: «Постановленія по сему предмету, какъ въ
комиссіи личнаго состава, такъ и въ пленумѣ вносятся квалифицированнымъ
большинствомъ 2/3 голосовъ – членовъ Сфатулъ Цэрій»2 .
Депутатъ Суручанъ говоритъ, что т.к. предыдущій ораторъ не мотивировалъ
своей поправки, то онъ долженъ напомнить, что 43 голоса необходимы лишь при
измѣненіи конституціи.
Деп. Мисирковъ замѣчаетъ, что если рѣчь идетъ объ удаленіи депутата на 2
или 3 засѣданія, то 43 голосовъ не нужно.
Деп. Курдиновскій: – Самый важный вопросъ – поддержка голосами депута-
товъ; чѣмъ тверже голоса депутатовъ, тѣмъ тверже конституція; если хотимъ под-
держать конституцію, то поддержимъ депутатовъ.
Голосованіемъ поправка деп. Цыганко принята.
372
 Деп. Цыганко отъ имени крестьянской фракціи вноситъ поправку въ видѣ
отдѣльной статьи въ концѣ 4-го раздѣла слѣдующаго содержанія: «Сфатулъ Цэрій
имѣетъ право учреждать комиссіи для разсмотрѣнія дѣятельности, какъ одного
Министра, такъ и всего Министерства».
Докладчикъ говоритъ, что Наказъ въ дальнѣйшихъ главахъ предусматриваетъ
такую статью.
Деп. Цыганко послѣ объясненія докладчика снимаетъ свою поправку.
Голосованіемъ принимается весь четвертый раздѣлъ.
Глава 5.
Раздѣлъ первый.
Порядокъ засѣданій общаго собранія Сфатулъ Цэрій.
Статья 106 принята съ слѣдующей поправкой: «или извѣщеніемъ въ офиціаль-
номъ органѣ Сфатулъ Цэрій».
Статья 107 принята съ поправкой: «предъ началомъ засѣданія».
Статья 108 принимается съ поправкой слѣдующаго содержания: «или таковая
оглашается предъ началомъ засѣданія Предсѣдателемъ».
Статьи 109, 110, 111, 112, 113 и 114 приняты безъ преній и безъ поправокъ.
Голосованіемъ раздѣлъ I главы 5 принятъ единогласно.
Глава 5.
Раздѣлъ второй.
Порядокъ разсмотренія дѣлъ.
Статьи 115, 116, 117, 118, 119, 120, 121 и 122 приняты безъ преній и безъ попра-
вокъ. Къ ст. 123 Предсѣдатель предложилъ поправку: «Кромѣ проектовъ, вносимыхъ
въ спѣшномъ порядкѣ Правительствомъ, если на то послѣдуетъ согласіе Сфатулъ
Цэрій.» Кромѣ того предсѣдатель предложилъ исключить примѣчаніе къ ст. 123.
Голосованіемъ поправки предсѣдателя приняты единогласно. Статьи 124 и
125 приняты безъ преній и безъ поправокъ.
Голосованіемъ раздѣлъ второй главы пятой принимается единогласно.
Раздѣлъ третій.
Порядокъ сужденій.
Статьи 126, 127 и 128 принимаются безъ преній.
Статью 129 депутатъ Цыганко предлагаетъ исключить.
Предложеніе деп. Цыганко голосованиемъ отвергнуто.
Статья 130. Въ этой статьѣ деп. Дуткевичъ предлагаетъ поправку «въ одномъ
и томъ же засѣданіи».
Голосованіемъ его поправка принята.
Кромѣ того исключается примѣчаніе къ этой статьѣ.
Статьи: 131, 132, 133, 134, 135, 136, 137, 138, 139, 140, 141, 142 и 143 принима-
ются безъ преній и безъ поправокъ единогласно.
Статья 144. Деп. Мисирковъ предлагаетъ добавить въ этой статьѣ: «Удаленіе
можетъ последовать только после троекратнаго приглашенія къ порядку».
Депутатъ Бажбеукъ-Меликовъ находитъ, что удаленіе депутата находится въ
компетенціи Предсѣдателя и Президіума, и только въ особенно важныхъ случа-
яхъ можно прибѣгать къ постановленію Сфатулъ Цэрій.
Деп. Цыганко предлагаетъ поправку въ томъ смыслѣ, что удаленіе депутата
можетъ состояться только при рѣшеніи квалифицированнаго большинства 43
голосовъ.
Деп. Мисирковъ на предложеніе деп. Цыганко заявляетъ, что тогда придется
отбросить всякую мысль о наказаніи депутатовъ.
373
 Деп. Никитюкъ поддерживаетъ предложеніе деп. Цыганко. Голосованіемъ
принимается поправка Цыганко, а Мисиркова – отклоняется.
Статьи 145 и 146 приняты единогласно безъ поправокъ. Ставится на голосо-
ваніе весь раздѣлъ, который принимается единогласно.
Раздѣлъ четвертый.
Сокращеніе и прекращеніе сужденій.
Статьи 147, 148, 149, 150, 151, 152 и 153 принимаются безъ поправокъ и безъ
преній. Изъ статьи 154 исключается ея примѣчаніе по предложенію депутата Баж-
беука-Меликова.
Статья 155 принята единогласно.
Статья 156. Предсѣдатель вноситъ поправку послѣ словъ: «можетъ воспользо-
ваться» – «для дачи объясненій по своему вѣдомству».
Статья 156 принимается съ поправкой Предсѣдателя.
Голосованіемъ принимается весь раздѣлъ четвертый.
Раздѣлъ пятый.
Постановка вопросовъ.
Статья 157. Въ этой статьѣ деп. Халиппа предлагаетъ исключить выраженіе
«о чемъ оповѣщается звонкомъ по всѣмъ помѣщеніямъ Сфатулъ Цэрій».
Предложеніе депутата Халиппы принимается.
Статья 158. Въ этой статьѣ деп. Цыганко вноситъ поправку послѣ словъ: «обсуж-
даемаго предложенія» – «за исключеніемъ правительственныхъ предложеній».
Предложеніе деп. Цыганко принимается.
Статьи 159, 160, 161, 162, 163, 164, 165, 166, 167, 168, 169, 170, 171, 172, 173, 174,
175, 176, 177, 178, 179, 180, 181, 182 и 183 приняты безъ преній и безъ поправокъ.
Голосованіемъ раздѣлъ пятый главы пятой приняты единогласно3.
Объявляется перерывъ.
Послѣ перерыва, деп. Мисирковъ оглашаетъ законопроектъ о денежномъ
довольствіи депутатовъ съ измѣненіями, выработанными президіумомъ.
Оглашается I п. въ слѣдующей редакціи: «члены президіума Сфатулъ Цэрій,
министры и ихъ товарищи не могутъ занимать никакихъ другихъ платныхъ долж-
ностей».
Деп. Бажбеукъ-Меликовъ спрашиваетъ, какъ быть съ выборными должно-
стями. Вѣдь нельзя же лишить населеніе возможности довѣрить ту или иную
должность данному лицу.
Деп. Тудосъ находитъ невозможнымъ совмѣщеніе двухъ должностей въ инте-
ресахъ дѣла.
Рядъ депутатовъ различно смотритъ на создавшееся положеніе вещей и расхо-
дятся существенно въ своихъ взглядахъ.
Деп. Мирличъ находитъ постановку вопроса неправильной, такъ какъ если
стать на точку зрѣнія президіума, то какъ же понимать то, что конструкція Сфа-
тулъ Цэрій допускаетъ представительство отъ земствъ и думъ. Вѣдь это и есть то
совмѣщеніе, противъ котораго законъ возстаетъ, слѣдовательно рѣчь должна идти
о реконструкціи Сфатулъ Цэрій.
Докладчикъ отстаиваетъ мнѣніе президіума: о не совмѣщеніи двухъ должностей.
Деп. Бажбеукъ-Меликовъ касается идейной стороны дѣла и полагаетъ, что
совѣсть подскажетъ депутату и министру, можетъ ли онъ совмѣстить двѣ должно-
сти безъ ущерба для республики или нѣтъ.
Деп. Курдиновскій указываетъ на необходимость матеріальнаго обезпеченія
министровъ, иначе никто на эту должность не пойдетъ.
374
 Деп. Ружина рекомендуетъ не пугаться большихъ цифръ. Министровъ нужно
обезпечить и главное, что должно насъ интересовать, это то, чтобы заработокъ на
сторонѣ не шелъ вразрѣзъ съ ихъ, министровъ, прямыми обязанностями.
Деп. Цыганко полагаетъ, что обязанности министровъ до того многосложны,
что врядъ ли хватитъ у нихъ физической возможности и времени отдаться дру-
гимъ дѣламъ. Дѣло не въ жалованіи, а въ совмещеніи должностей.
Пренія закончены и п. 1 ставится на поименное голосованіе. Большинствомъ
голосовъ пунктъ сохраняется.
Оглашается 2 п.: «члены президіума Сфатулъ Цэрій, министры и ихъ това-
рищи и, по желанію, депутаты Сфатулъ Цэрій на все время несенія ими своихъ обя-
занностей, освобождаются отъ несенія обязанностей по своей прежней службѣ,
на которую они имѣютъ право вернуться обратно съ возстановленіемъ полнаго
содержанія и съ зачетомъ времени, въ продолженіи котораго они состояли чле-
нами президіума, министрами, ихъ товарищами или депутатами».
Голосованіемъ пунктъ принимается.
Депутатъ Ружина предлагаетъ исключить слова: «и по желанію».
Деп. Мисирковъ находитъ, что принятіе этого предложенія повлечетъ за собой
исключеніе третьяго пункта.
Деп. Курдиновскій считаетъ невозможнымъ голосовать предложеніе послѣ
того какъ пунктъ принятъ.
Деп. Цыганко находитъ нужнымъ передать законъ на обсужденіе фракцій.
Деп. Ружина заявляетъ, что законъ не обсуждался ни въ блокѣ, ни во фрак-
ціяхъ.
Принимается предложеніе о передачѣ закона во фракціи для обсужденія.
Послѣ этого засѣданіе закрывается въ 12 час. ночи.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea II, ff. 250–252v.]

Note și comentarii

1 Fiind raportor asupra acestui proiect de lege, e de presupus că Buzdugan avea o anumită relație
de paternitate cu documentul. Dintr-un proces-verbal mai tîrziu, din data de 12 februarie 1918,
rezultă că anume el este cel care a redactat textul proiectului de lege, dar tot de acolo vom afla că
a fost inspirit de un document similar care fusese adoptat de Duma de Stat a Rusiei: Sfatul Țării,
14 februarie 1918.
2 Textul din ziar lămurește care era subiectul acestei controverse: „Anumite dezbateri reclamă
declarația liderului fracțiunii țărănești, dep. Țîganko, care propune o completare la art. 105 în
sensul că deciziile pe chestiunea privind îndepărtarea temporară (din Parlament – I.Ț.) a depu-
taților și privarea lor de libertate, pronunțate atît în Comisia de personal, cît și în plen, se iau cu
majoritatea calificată de 2/3 a voturilor. Prin vot, completarea se acceptă. Adunarea adoptă secți-
unea integral”: Sfatul Țării, 4 februarie 1918.
3 Nici documentul de arhivă și nici ziarul nu lămuresc dacă legea a fost adoptată integral în lectura
a doua. Abia din procesul-verbal nr. 45 din 12 februarie 1918 vom afla că pînă atunci legea încă nu
fusese adoptată definitiv.

375
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 5-го февраля 1918 года № 42

Засѣданіе открывается въ 8 часовъ вечера подъ предсѣдательствомъ П.Н. Ха-

липпы и при слѣдующемъ составѣ Президіума: секретаряхъ – Б.М. Епури, К.П. Ми-
сирковѣ и И.А. Буздуганѣ.

НА ПОВѢСТКѢ ДНЯ:
1. Законопроектъ о преобразованіи Управленія Кишиневскаго почтово-теле-
графнаго округа въ Дирекцію почтъ, телеграфовъ и телефоновъ Молдав-
ской Народной Республики.
2. Законопроектъ объ оффиціальныхъ языкахъ въ Молдавской Республикѣ.
3. Законопроектъ объ обложеніи единовременнымъ налогомъ наличныхъ
запасовъ туземнаго листоваго табаку въ Молдавской Республикѣ.
4. Докладъ делегаціи, ѣздившей въ гор. Кіевъ на Украинскій съѣздъ.
5. Аграрный вопросъ.

Докладчикъ перваго законопроекта – министръ почтъ и телеграфовъ

Н.Н. Боссье-Кодрянъ. Получивъ слово, онъ заявляетъ, что законопроектъ очень
короткій и разсмотрѣніе его займетъ не много времени, послѣ чего оглашаетъ
законопроектъ, состоящій изъ 6 пунктовъ. Согласно наказа, законопроектъ дол-
женъ быть переданъ въ Комиссію, но виду спѣшности его, министръ проситъ
Собраніе разсмотрѣть его въ этомъ же засѣданіи, а потому предлагаетъ перейти
къ постатейному чтенію.
Предсѣдатель приглашаетъ депутатовъ высказаться по поводу предложенія
министра.
Докладчикъ ссылается на Государственную Думу, въ которой бывали случаи
разсмотрѣнія спѣшныхъ законопроектовъ помимо Комиссіи.
Деп. Мисирковъ предлагаетъ отложить разсмотрѣніе законопроекта на нѣко-
торое время.
Деп. Коробчанъ: – Въ виду того, что законопроектъ не великъ, его можно бы
разсмотрѣть и сегодня.
Деп. Мирличъ: – Напрасно Правительство безпокоится, что законопро-
ектъ задержится въ комиссіи на долго. Для насъ же важнѣе поспѣшить съ раз-
смотрѣніемъ аграрнаго законопроекта.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе предложеніе – перейти къ постатейному
чтенію законопроекта.
За предложеніе – 41 голосъ, противъ – 25 голосовъ.
Докладчикъ читаетъ первую статью: преобразовать Управленіе Округа въ
Дирекцію почтъ, телеграфовъ и телефоновъ Молдавской Народной Республики
подчинивъ Дирекцію непосредственному управленію товарища министра путей
сообщенія, почтъ, телеграфовъ и телефоновъ.
Предсѣдатель спрашиваетъ, – нѣтъ ли заявленій по поводу статьи; никто не
возражаетъ. Статья, поставленная на голосованіе, принимается.
376
 Ст. 2. Установить въ Дирекціи почтъ, телеграфовъ и телефоновъ два самостоя-
тельныхъ отдѣла: 1/ почтовый и 2/ телеграфно-телефонный. – Принята.
Ст. 3. Присоединить къ почтовому отдѣлу, по выдѣленіи желѣзныхъ дорогъ Мол-
давіи въ самостоятельное Управленіе, перевозку почтъ по желѣзнымъ дорогамъ.
Статья принимается при 6 воздержавшихся.
Ст. 4-ая. Поставить во главѣ отдѣловъ начальниковъ отдѣловъ, непосред-
ственно подчиненныхъ товарищу министра, присвоивъ имъ съ 1-го февраля 1918
года окладъ содержанія въ 6 000 рублей въ годъ /въ томъ числѣ по 4 000 рублей
жалованья, по 2 000 рублей столовыхъ/ и квартирныя согласно положеній для
почтово-телеграфныхъ чиновъ.
Деп. Коробчанъ спрашиваетъ, почему годовое содержаніе подраздѣлено на 3 вида.
– Всѣ добавочныя виды довольствія находятся въ зависимости отъ окладного
жалованія.
Статья принята при 5 воздержавшихся.
Ст. 5. Существующія въ Управленіи округа должности: начальника округа с
окладомъ жалованія въ 6 000 рублей и помощника начальника округа и главнаго
механика съ окладомъ по 4 500 рублей въ годъ упразднить съ 1-го февраля 1918 года.
При 4-хъ воздержавшихся статья принята.
Ст. 6. Всѣ четырнадцать штатныхъ должностей чиновъ Управленія округа
впредь до выработки новыхъ штатовъ, перечислить въ штатъ Дирекціи почтъ,
телеграфовъ и телефоновъ, оставивъ по прежнему 20% съ содержаніемъ личнаго
состава дирекціи на нужды канцелярскихъ писцовъ, мастеровыхъ и сторожей.
Статья принята при 5 воздержавшихся.
Ставится на голосованіе и принимается законопроектъ въ цѣломъ. Онъ счита-
ется принятымъ также и во второмъ чтеніи; въ законную силу признанъ вступив-
шимъ съ 1-го февраля 1918 года1.
Слово предоставляется депутату Мисиркому для доклада законопроекта объ
оффиціальныхъ языкахъ въ Молдавской Республикѣ.
Депутатъ Мисирковъ читаетъ законопроектъ.
– Въ виду объявленія независимости бывшей Бессарабіи, нынѣ Молдавской
Республики, на офиціальныхъ бумагахъ разныхъ вѣдомствъ русскій текстъ замѣ-
няется текстомъ молдавскимъ. Такъ какъ 50% всего населенія Молдавской Респу-
блики состоитъ изъ молдаванъ, при чемъ въ рядѣ уѣздовъ: Хотинскомъ, Бендер-
скомъ, Аккерманскомъ, Измаильскомъ и Кагульскомъ – молдавскій народъ не
составляетъ большинства населенія названныхъ уѣздовъ, то молдавский языкъ
совершенно не знакомъ или недостаточно знакомъ; а русскій же языкъ въ каче-
ствѣ офиціального языка въ теченіе болѣе чѣмъ ста лѣтъ знакомъ одинаково всѣмъ
народамъ бывшей Бессарабіи: украинцамъ, евреямъ, русскимъ, болгарамъ, гага-
узамъ, нѣмцамъ, армянамъ и полякамъ; знакомъ онъ также и молдаванамъ, поэ-
тому мы, нижеподписавшіеся депутаты Сфатулъ Цэрій въ интересахъ всего раз-
ноплеменнаго населенія Молдавской Республики предлагаемъ нижеслѣдующее:
1/ Молдавскій и русскій языки объявляются равноправными, офиціальными
языками Молдавской Республики.
2/ Знаніе обоихъ языковъ обязательно для служащихъ всѣхъ правительствен-
ныхъ учрежденій республики и прежде всего учрежденій центральныхъ.
3/ Каждое лицо, обратившееся въ правительственное учрежденіе по своимъ
дѣламъ лично или письменно, въ сношеніяхъ своихъ съ правительственными
лицами пользуется однимъ изъ двухъ офиціальныхъ языковъ, а именно тѣмъ изъ
нихъ, который ему лучше извѣстенъ.
377
 4/ Должностныя лица обязаны вести бесѣду или давать письменные отвѣты
просителю на томъ офиціальномъ языкѣ, которымъ пользуется проситель въ сво-
ихъ обращеніяхъ къ властямъ.
5/ Въ судебныхъ инстанціяхъ низшихъ – языкомъ дѣлопроизводства является
языкъ мѣстнаго населенія, въ высшихъ – одинъ изъ двухъ офиціальныхъ языковъ.
6/ Въ низшихъ административныхъ мѣстахъ языкомъ дѣлопроизводства явля-
ются мѣстные языки или одинъ изъ офиціальныхъ – по желанію населенія.
7/ Лица, занимающія должности въ низшихъ судебныхъ и административ-
ныхъ мѣстахъ обязаны знать мѣстные языки и тотъ офиціальный языкъ, который
извѣстенъ мѣстному населенію; знаніе второго офиціальнаго языка для нихъ не
обязательно.
8/ Въ сношеніяхъ между низшими и высшими административными инстан-
ціями офиціальные языки равноправны, при чемъ предпочтеніе получаетъ языкъ,
предпочитаемый низшей административной инстанціей, т.е. центральное учреж-
деніе обязано сноситься съ низшими на томъ офиціальномъ языкѣ, который извѣ-
стенъ и предпочитается въ соотвѣтствующихъ мѣстностяхъ.
9/ Обученіе въ школахъ должно быть на родномъ языкѣ мѣстнаго населенія и
въ качествѣ обязательнаго предмета преподаванія вводится одинъ изъ офиціаль-
ныхъ языковъ по выбору и желанію населенія.
10/ Лица, прошедшія курсъ наукъ, установленный для занятія должностей,
требующихъ знанія обоихъ языковъ, въ школахъ могутъ изучать въ качествѣ нео-
бязательнаго предмета и второй офиціальный языкъ, по которому при мѣстныхъ
среднихъ учебныхъ заведеніяхъ можно также сдавать дополнительный экзаменъ
на право занятія должностей въ правительственныхъ учрежденіяхъ, требующихъ
знанія обоихъ языковъ.
11/ Въ виду того, что въ настоящее время на территоріи Молдавской Респу-
блики на государственной и общественной службѣ находится много интелигент-
ныхъ лицъ, не знающихъ молдавскаго языка, лишеніе которыхъ права состоять
на службѣ в Молдавской Республикѣ было бы ударом не только для нихъ однихъ,
но и для культурныхъ интересовъ самой Республики, то такимъ лицамъ в теченіе
трехъ лѣтъ предоставляется, съ сохраненіемъ службы, подготовиться къ сдачѣ
экзамена въ знаніи молдавскаго языка въ объемѣ, необходимомъ для состоянія на
службѣ въ Республикѣ2 .
Предсѣдатель приглашаетъ депутатовъ высказаться по поводу законопроекта,
а также указать, въ какую комиссію желательно было бы передать законопроектъ
для детального разсмотрѣнія его.
Деп. Биволъ заявляетъ, что затронутаго вопроса и не слѣдовало бы поднимать,
по его мнѣнію, такъ какъ нельзя насильно заставлять говорить на томъ или иномъ
языкѣ. Кромѣ того нельзя жить въ какой-либо странѣ, не владѣя ея языкомъ, а
потому гражданамъ Молдавской Республики непозволительно не знать молдав-
скаго языка. (Аплодисменты).
«Молдаване, – продолжаетъ ораторъ, – никого не заставляютъ говорить на
ихъ языкѣ, но они хотѣли бы, чтобы и имъ не навязывали другого языка. Всякому,
кто хотѣлъ бы жить с нами и понимать насъ, рекомендуется все же ознакомиться съ
нашимъ языкомъ». (Аплодисменты.)
Ораторъ сходитъ съ трибуны; на просьбы перевести на русскій языкъ рѣчь,
произнесенную на молдавскомъ языкѣ, – онъ отказывается. Нѣкоторые депу-
таты обращаются к предсѣдателю съ той же просьбой. Предсѣдатель на это
378
заявляетъ, что депутаты могутъ произносить свои рѣчи на томъ языкѣ, которымъ
они владѣютъ. Предсѣдатель не обязанъ переводить рѣчей депутатовъ, а тѣмъ
болѣе, что уже пора бы выучиться владѣть молдавским языкомъ (Аплодисменты);
рѣчь же онъ все-таки переведетъ.
Деп. Богосъ задаетъ вопросъ Мисиркову: – Скажите, сколько офиціальныхъ
языковъ принято въ Болгаріи.
Докладчикъ говоритъ, что рѣчь идетъ не о Болгаріи, а Молдавской Республикѣ.
Въ Болгаріи болгаръ 80%, прочаго же населенія всего лишь 20% и, несмотря на это,
болгары все же знаютъ кромѣ своего, еще и турецкій язык.
Деп. Богосъ возражаетъ, что насколько ему извѣстно, въ Болгаріи существуетъ
одинъ офиціальный языкъ – болгарскій; у насъ же хотятъ ввести ихъ нѣсколько,
что едва ли удастся по той простой причинѣ, что нельзя заставить говорить народъ
на нѣсколькихъ языкахъ.
Деп. Ставріевъ говоритъ, что ему, как молдаванину, было очень непріятно,
когда его заставляли говоріть по-русски, и онъ увѣренъ, что и всему молдавскому
народу будетъ также непріятна необходимость изъясняться на чужомъ языкѣ.
Деп. Фонъ-Лешъ недоумѣваетъ, почему настаиваютъ на признаніи молдав-
скаго языка офиціальнымъ. Ораторъ разсказываетъ про слѣдующій случай:
недавно онъ получилъ небольшую офиціальную бумагу – всего лишь изъ 4 стро-
чекъ состоящую. Ее необходимо было перевести на литературный молдавскій
языкъ, что оказалось далеко не легкимъ. Онъ обращался съ просьбой перевести
бумагу ко многимъ интеллигентнымъ молдаванамъ, но никто не могъ удовлетво-
рить его просьбы.
Деп. Силитрарь: – Нашъ языкъ до сиъ поръ не изучался; этимъ и объясняется то
обстоятельство, что не нашлось человѣка, могущаго перевести упомянутую бумагу.
Затѣмъ ораторъ переходитъ къ вопросу о количествѣ болгаръ въ Бендерскомъ
уѣздѣ, наиболѣе густо населенномъ ими и то лишь въ двухъ волостяхъ, въ нѣкото-
рыхъ же другихъ волостяхъ ихъ вовсе нѣтъ.
Деп. Мисирковъ /съ мѣста/: – Эта ваша статистика.
Деп. Силитрарь: – Но и съ Вашей никогда не соглашусь.
Деп. Гафенко: – Статистикъ много, но онѣ далеко не всѣ точны. Но я хочу о
другомъ сказать. До февральскаго переворота въ нашемъ краѣ въ цѣляхъ руссифи-
каціи его, нельзя было говорить на иномъ нарѣчіи, кромѣ русскаго, что было для
насъ очень тяжело.
Архіереи называли насъ ослами за то, что мы не мирились съ русскимъ язы-
комъ. Но съ другой стороны, какъ же было выучиться этому языку, если край
страдалъ отсутствіемъ вообще школъ; русскихъ было мало, а молдавскихъ даже и
въ поминѣ не было. Вотъ почему сейчасъ молдавскій языкъ не силенъ въ странѣ.
Пусть всѣ учатся на томъ языкѣ, на которомъ пожелаютъ.
Мы охотно будемъ давать деньги на школы, въ которыхъ дѣти будутъ учиться
на языкѣ ея матери. Свергнутый царизмъ въ своей гнусной политикѣ всегда стре-
мился заглушить все родное, а также самое драгоцѣнное для человѣка – языкъ его
матери. Мы не послѣдуемъ его примѣру. Заканчивая я хочу спросить тѣхъ депу-
татовъ, которые требуютъ непрѣменно говорить по-русски: неужели здѣсь многіе
не понимаютъ нашего языка? До сихъ поръ положеніе наше – молдаванъ, было
очень тяжелое; мы не могли обратиться ни въ одно Правительственное учреж-
деніе изъ-за незнанія русскаго языка. Что же касается деп. Мисиркова, то онъ въ
каждый день мѣняетъ свою статистику, увеличивая цифры.
379
 Деп. Тудосъ спрашиваетъ: – Скажите, г.г. депутаты, хорошо ли было, когда
насъ хотели насильно сдѣлать русскими? Почему же мы теперь уклоняемся въ дру-
гую плоскость? Вѣдь при открытіи Парламента было торжественно заявлено, что
національности не будутъ притѣсняться. /Голоса: – «Онѣ и не притѣсняются»/.
Мнѣ кажется, что мотивы здѣсь другіе; во всякомъ случаѣ настаивать на томъ,
чтобы всюду говорили исключительно по-молдавски – не демократично.
Деп. Мисирковъ: – Я зналъ, что нѣкоторыя мѣста моего доклада вызовутъ
возраженія; я ожидалъ ихъ и по поводу статистическихъ данныхъ въ докладѣ.
Намъ извѣстна статистика, по которой сконструированъ краевой органъ «Сфа-
тулъ Цэрій». Бюро, организовавшее этотъ органъ, вычисливъ количество мол-
давскаго населенія въ 50% и, найдя таковой % незначительнымъ, прибавило еще
и заднѣстровскихъ молдаванъ, увеличивъ, такимъ образомъ, количество молда-
ванъ еще на 20%. /Голоса: «Неправильно»/3.
Существуетъ оффиціальная статистика, составленная на основаніи данныхъ
народной переписи 1897 года4, но эта статистика не заслуживаетъ довѣрія, потому
что она прежде всего офиціальная. Царское правительство, преследовавшее цѣль
насильственной руссификаціи края, умышленно уменьшало въ своей статистикѣ
количество молдавскаго населенія и увеличивало за счетъ послѣдняго количество
русскаго населенія.
Есть статистика приватъ-доцента Болдыря, опредѣляющая количество мол-
даванъ в 46%; но оставимъ эту статистику и обратимся къ статистикѣ общей по
волостямъ и уѣздамъ. Согласно этой статистикѣ, молдаванъ также не болѣе 46%;
я не спорю; несомнѣнно, съ тѣхъ поръ, какъ составлялась эта послѣдняя стати-
стика, населеніе увеличилось; тогда намъ придется показать количество населенія
в 70% въ увеличенномъ размѣрѣ. Но эта цифра, г. г., будетъ все же значительно
разниться отъ показанной въ 1-ой статистикѣ и вамъ прійдется нѣсколько сба-
вить въ ней. Во всякомъ случаѣ, г.г. депутаты, національныя меньшинства состав-
ляютъ не 30%, а нѣсколько больше. Мы, ожидая нареканій съ вашей стороны,
рѣшили все же не отступать отъ своей точки зрѣнія. Но, оставивъ въ сторонѣ все
это и, всмотрѣвшись хорошо въ законопроектъ, вы увидите, что онъ нисколько не
умаляетъ права молдавскаго языка. Онъ по праву является государственнымъ,
но нельзя же, согласитесь сами, не считаться съ національными меньшинствами.
Не являясь врагомъ молдавскаго языка, я въ то же время преслѣдую цѣль равно-
правія языковъ. Я бы только хотѣлъ, чтобы молдавскій языкъ изучался не насиль-
ственнымъ путемъ, а добровольно. Кромѣ того, нужно быть справедливымъ –
населеніе деревень должно сноситься съ властями на своемъ родномъ языкѣ.
Деп. Коробчанъ съ мѣста спрашиваетъ докладчика, почему тотъ избралъ вели-
корусскій языкъ, а не украинскій.
– Потому что русскій является болѣе распространеннымъ.
Предсѣдатель заявляетъ, что поступило предложеніе прекратить запись ора-
торовъ и вообще закончить пренія.
Одни депутаты съ мѣста предлагаютъ продолжать пренія, но ограничить ора-
торовъ 3 минутами; другіе же настаиваютъ на прекращеніи.
Деп. Буздуганъ предлагаетъ высказаться одному оратору отъ блока и другому
отъ меньшинствъ; при чемъ отъ послѣднихъ можетъ говорить самъ докладчикъ, а
потомъ прекратить пренія. Предложеніе принимается.
Отъ молдавскаго блока выступаетъ депутатъ Криганъ.
– Мы начали не съ той стороны, съ которой бы слѣдовало, почему и попали въ дру-
гую плоскость. Начали съ языка, а кончили статистикой. Депутатамъ-молдаванамъ

380
не понравилась тенденція навязать Молдавской Республике сильно надоѣвшій
намъ всѣмъ русскій языкъ.
Деп. Мисирковъ /съ мѣста/: – А гдѣ русская оріентація?
– Никто изъ насъ молдаванъ не желаетъ навязывать своего языка малымъ
націямъ, такъ какъ намъ памятно время, когда насъ также неволили говорить не
на родномъ намъ языкѣ. Мы никогда, повторяю, не станемъ навязывать кому бы то
ни было своего языка. Но мы хотимъ одного, и всѣ должны съ этимъ согласиться –
въ Молдавской Республикѣ долженъ быть молдавскій языкъ.
Я, г. г. депутаты, не статистикъ, но мнѣ кажется, что статистика деп. Мисиркова –
ошибочка, насъ все-таки больше 60%.
Всѣмъ ясна цѣль русской статистики, намѣренно доказывавшая, что молда-
ванъ, армянъ и болгаръ меньше, чѣмъ ихъ было въ дѣйствительности.
Возможно ли на такую статистику ссылаться? Думаю, что только деп. Мисир-
ковъ можетъ съ ней считаться. Въ статистикѣ, помѣщенной, в газетѣ Сфатулъ
Цэрій, показано болгаръ гораздо меньше, чѣмъ говоритъ ораторъ.
Деп. Мисирковъ /съ мѣста/: – О болгарахъ я ничего не говорилъ.
– Мы, молдаване, никогда не утверждали, что насъ 70%, но заявляемъ, что рус-
ская статистика не вѣрна и возможно, что насъ и болѣе 70%.
Придетъ время, когда мы сможемъ дать вамъ точныя свѣдѣнія по этому поводу.
Во всякомъ случаѣ со статистикой г. Мисиркова мы не согласны. Теперь же я хочу
сказать нѣсколько словъ о молдавскомъ языкѣ.
Г.г., вы не поняли насъ; никто изъ насъ и не думаетъ навязывать молдавскаго
языка. Мы хотимъ только, чтобы молдавскій языкъ считался офиціальнымъ, а не
русскій. Этимъ мы и не думаемъ отнимать родного языка и въ школахъ застав-
лять дѣтей обучаться на молдавскомъ языкѣ. Мы хотимъ, чтобы переписка офи-
ціальныхъ бумагъ велась на молдавскомъ языкѣ; въ томъ же случаѣ, когда бумага
касается болгаръ, то рядомъ съ текстомъ молдавскимъ, будетъ и текстъ болгарскій;
также дѣло будетъ обстоятъ когда оно коснется нѣмца и т. д.
Я предлагаю передать законопроектъ въ комиссію, которую мы здѣсь же
намѣтимъ, но она должна помнить, что въ Молдавской Республикѣ русскій языкъ
офиціальнымъ не можетъ быть5.
Деп. Мисирковъ, возражая депутату, говоритъ о томъ неудобствѣ, которое
возникнетъ въ учрежденіяхъ, если ввести въ нихъ, согласно предложенія преды-
дущаго оратора, всѣ тѣ языки, на которыхъ говоритъ разноплеменное населеніе
Молдавской Республики. Не лучше ли имѣть два языка; это было бы во много разъ
лучше и удобнѣе.
Предсѣдатель спрашиваетъ, куда передать этотъ законопроектъ и говоритъ,
что молдаване должны благодарить меньшинства за поднятый вопросъ.
Онъ находитъ неудобнымъ то обстоятельство, что нѣкоторые депутаты, как
представители центральнаго органа, до сихъ поръ не овладели государственнымъ
языкомъ.
Поступаетъ 3 предложенія, чтобы в комиссію вошли:
1/ 7 представителей от меньшинствъ и 14 отъ молдаванъ.
За – 37, против – 32 голоса.
2/ 7 отъ меньшинствъ и 7 отъ молдаванъ.
За – 25, противъ – 37.
3/ 9 отъ меньшинствъ и 7 отъ молдаванъ.
За – 23 голоса, противъ – 46 голосовъ.
381
 Такимъ образомъ считается принятымъ первое предложеніе. Объявляется
перерывъ на полъ часа для выбора комиссіи.
Въ комиссію вошли от молдаванъ: 1/ Криганъ, 2/ Караушъ, 3/ Маре, 4/ Валуца,
5/ Богосъ, 6/ Игнатюкъ, 7/ Кодрянъ Ив., 8/ Няга, 9/ Тудоръ, 10/ Ставрій, 11/ Гаина,
12/ Херца, 13/ Галицкій и 14/ Биволъ.
Отъ меньшинствъ: отъ украинцевъ 1/ Старенькій, 2/ Никитюкъ, 3/ Мисир-
ковъ, отъ болгаръ, 4/ Баламезъ, отъ поляковъ, 5/ Дуткевичъ, отъ нѣмцевъ, 6/ Аль-
мендингеръ, отъ армянъ 7/ Бажбеукъ-Меликовъ6.
На очереди разсмотреніе законопроекта объ обложеніи единовременнымъ нало-
гомъ наличныхъ запасовъ туземнаго листоваго табаку въ Молдавской Республикѣ.
Докладчикъ – министръ финансов Iонко указываетъ на то огромное количе-
ство табаку, которое производится въ нашей Республикѣ. При обложеніи его еди-
новременнымъ налогомъ хотя бы въ 40 рублей съ пуда, можно получить 5–6 мил-
ліоновъ рублей, такъ какъ по приблизительному подсчету въ странѣ имѣется до
150 тысячъ пудовъ табаку. Докладчикъ предлагаетъ принять его законопроектъ,
хотя ничего не имѣетъ и противъ передачи его въ комиссію, если Собраніе най-
детъ это нужнымъ.
Оглашаетъ законопроектъ въ цѣломъ. /См. приложеніе/7.
По оглашеніи законопроекта, Собраніе изъявляетъ согласіе перейти къ поста-
тейному чтенію.
Докладчикъ читаетъ первую статью.
Деп. Коробчанъ замѣчаетъ, что въ статъѣ не упоминается крошенный табакъ,
который необходимо, по мнѣнію депутата, также обложить налогомъ.
Докладчикъ указываетъ, что въ интересы Правительства не входитъ разрѣ-
шеніе крошенія табаку, но во всякомъ случаѣ, если будутъ найдены запасы табаку
въ крошенномъ видѣ, то они подлежатъ обложенію налогомъ.
Деп. Кодрянъ Иванъ [говоритъ] о громадныхъ табачныхъ спекуляціяхъ в
Сорокскомъ уѣздѣ и проситъ Правительство обратить вниманіе на этотъ фактъ.
Докладчик замѣчаетъ, что тамъ по прежнему еще хозяйничаютъ большевики,
вслѣдствіе чего нельзя послать в уѣздъ акцизныхъ чиновниковъ, могущихъ урегу-
лировать табачныя цѣны.
Статья, поставленная на голосованіе, принимается.
2-ая статья оглашается.
Деп. Цыганко находитъ редакцію статьи неправильной и предлагаетъ пере-
числить всѣ виды табаку, какъ то было сдѣлано въ 1 статьѣ.
Деп. Буздуганъ предлагаетъ выпустить 2-ое слово «сырого».
Статья принимается.
3 статья также принимается.
4-ая. Деп. Коробчанъ спрашиваетъ, какимъ путемъ обезопасить можно трудъ
мелкаго производителя на случай стачки купцовъ, могущей принудить крестья-
нина сбыть свои табачные запасы по низкой цѣнѣ.
Докладчикъ: – Интересы крестьянъ будутъ защищены министерствомъ зем-
ледѣлія.
Статья Собраніемъ принимается при 1 воздержавшемся.
5-ая принята.
6-ая. Деп. Ружина предлагаетъ вставить послѣ словъ «подвергается отвѣт-
ственности» – слова «на общемъ основаніи».
Статья принимается.
382
 7-ая статья также принимается.
Вносится указаніе на необходимость примѣчанія о томъ, что мѣра эта является
временной и законъ не распространяется на урожай 1918 года.
Здѣсь же вырабатывается и редакція примѣчанія.
Законопроектъ в цѣломъ, поставленный на голосованіе, принимается при
1 воздержавшемся. Принятъ также и во второмъ чтеніи при 1 воздержавшемся.
Законъ вступаетъ въ силу со дня опубликованія.
Предсѣдатель говоритъ, что еще остается разсмотрѣть аграрный вопросъ, но
за отсутствіемъ премьер-министра онъ откладываетъ разсмотрѣніе вопроса до
слѣдующаго засѣданія.
Оставшееся время посвящается заслушанію доклада делегаціи, ѣздившей въ
гор. Кіевъ на всеукраинскій съѣздъ.
Докладчикъ – деп. Врончанъ говоритъ, что на съѣздѣ разсматривался вопросъ
о дѣлахъ черноморскаго флота. Во флотѣ до 4 000 матросовъ-молдаванъ. Черное
море омываетъ и берега нашей Республики, а потому было признано необходи-
мымъ надѣлить и насъ нѣсколькими военными судами.
Съѣздъ открылся въ торжественной обстановкѣ 12 января, но уже въ ночь съ 15
на 16 января открылось большевистское движеніе. Большевики быстро овладѣли
городомъ, при чемъ заняли водопроводъ и электрическую станцію. Тогда нача-
лись бѣды населенія, лишеннаго свѣта и воды.
20-го гарнизонъ Кіева, вытѣсненный за городъ, рѣшилъ выбить большевиковъ
изъ мѣстъ ихъ засады.
Было предложено прибѣгнуть ко всѣмъ мѣрамъ, чтобы избежать кровопро-
литія, а также, чтобы во время боя не пострадали водопроводъ и электрическая
станція. Но съ большевиками невозможно было сговориться на этой почвѣ и
только благодаря вернувшемуся изъ подъ Полтавы – Петлюрѣ съ войсками ихъ
удалось прогнать изъ города.
23-го января городъ былъ взятъ украинцами, а на другой день докладчикъ
выѣхалъ изъ Кіева. «Обратно, –говоритъ докладчикъ, – мнѣ пришлось проѣз-
жать черезъ Сорокскій уѣздъ, гдѣ большевики вооружили всѣхъ крестьянъ вин-
товками. Но крестьяне настроены къ нимъ враждебно и, слыша о томъ, что въ
мѣстахъ, оккупированныхъ румынскими войсками, царитъ порядокъ и спокой-
ная жизнь, не дождутся того времени, когда и въ ихъ уѣздъ придутъ эти войска».
Засѣданіе заканчивается въ 12 часовъ 15 минутъ ночи.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea II, ff. 258–263]

Note și comentarii

1 În ziar, dezbaterile asupra acestei legi sînt prezentate mai pe larg, dar, în esență, conținutul e același
ca în procesul-verbal de arhivă: Sfatul Țării, 7 februarie 1918.
2 Acest proiect de lege este cît se poate de semnificativ relativ la felul cum înțelegeau minoritarii
basarabeni statutul Republicii Democratice Moldovenești și cum vedeau ei viitorul acesteia.

383
3 Bineînțeles că Misirkov nu avea dreptate. Biroul de organizare a Sfatului Țări nu a hotărît nimic
asupra subiectului respectiv (V. Popovschi afirmă gratuit că anume Biroul ar fi decis această ches-
tiune: op. cit. p. 32). Congresul militar moldovenesc dăduse moldovenilor 120 de locuri în Sfatul
Țării. Moldovenilor din Transnistria li s-au dat 10 locuri (I. Țurcanu, p. 197), ceea ce făcea nu
20%, cum susținea Misirkov, ci ceva mai mult de 8%.
4 Conform statisticii tendențioase rusești, din 1897, moldovenii constituiau 47,5% din populația
Basarabiei. Falsitatea acesteia avea să fie demonstrată de recensămîntul general românesc din anul
1930.
5 În varianta de ziar a discursului, care e mai amplă decît cea din documentul de arhivă, A. Crihan
zăbovește asupra statisticii etnice, arătînd care era politica țarismului în această chestiune, insistă
apoi asupra necesității ca numai limba moldovenească să aibă statut oficial în Basarabia, critică
poziția lui Misirkov în această chestiune, iar la sfîrșit aruncă o replică la adresa lui V. Țîganko, care
pare să nu fi fost de acord cu poziția vorbitorului: Sfatul Țării, 8 februarie 1918.
6 Din cauza redactării greșite, alineatul este confuz, mai cu seamă cu referire la punctele 4 și 5.
S. Balamez nu era polonez și nici Dutchevici neamț. De asemenea, F. Almendingher nu era polo-
nez, ci neamț.
7 Această anexă lipsește.

384
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 7-го февраля 1918 года № 43

Засѣданіе открывается въ 8 час. веч. подъ предсѣдательствомъ И.К. Инку-

леца и при слѣдующемъ составѣ Президіума: второмъ товарищѣ предсѣдателя
П.Н. Халиппѣ, секретаряхъ Б.М, Епури, К.П. Мисирковѣ и И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
1. Продолженіе чтенія Наказа.
2. Проектъ ликвидаціи продовольственныхъ управъ.

Деп. Цыганко, лидеръ Крестьянской фракціи, получивъ слово для внѣоче-

редного заявленія, говоритъ, что фракція уполномочила его сдѣлать слѣдующее
заявленіе:
– Фракція считаетъ необходимымъ отмѣтить то нервное напряженіе, ту рас-
терянность, которыя переживаетъ вся демократія и, въ частности, трудовое кре-
стьянство. Отсутствіе правовыхъ нормъ и крайне неустановившіяся политиче-
скія обстоятельства послѣдняго времени поставили крестьянство вплотную къ
вопросу о необходимости урегулированія земельныхъ отношеній. Разрѣшеніе въ
государственномъ порядкѣ общихъ земельныхъ отношеній фракція разсматри-
ваетъ въ 2 плоскостяхъ: съ точки зрѣнія государственности вообще и остроты
настоящего времени въ частности. Для проведенія крупныхъ государственныхъ
законодательствъ и земельныхъ реформъ крестьянская фракція считаетъ необхо-
димымъ создать въ нашемъ государствѣ правительственный органъ, который могъ
бы заняться разрѣшеніемъ и проведеніемъ въ жизнь дѣйствительной воли народа.
Съ этой цѣлью Крестьянская фракція два раза дѣлала запросъ премьеръ-мини-
стру, организовано ли министерство земледѣлія съ цѣлью разрѣшенія въ общего-
сударственномъ масштабѣ земельнаго вопроса.
Земельная комиссія1 представила на усмотрѣніе сегодняшняго собранія
аграрный законопроектъ. Послѣ соотвѣтствующаго заявленія офиціальнаго пред-
ставителя парламента въ крестъянской фракціи о томъ, что совѣтъ министровъ
намѣренъ создать временное законоположеніе относительно использованія земли
въ настоящемъ году, которое временно должно функціонировать до разрѣшенія
его въ широкомъ масштабѣ въ Учредительномъ Собраніи, Крестьянская фрак-
ція считаетъ возможнымъ снять проектъ съ очереди и поставить въ обязанность
Совѣту Министровъ представить соотвѣтствующій законопроектъ объ использо-
ваніи земли и инвентаря на предстоящій земельный сезонъ.
Премьеръ-министръ Чугурянъ по этому поводу заявляетъ: – По самому
серьезному вопросу нашей жизни, по аграрному вопросу, я имѣлъ удовольствіе
нѣсколько разъ сообщать, что нами, къ великому сожалѣнію, сдѣлано очень мало.
Главная причина – отсутствіе лица, которое согласилось бы занять постъ мини-
стра земледѣлія, а разрѣшеніе этого вопроса возможно лишь при условіи руково-
дительства этимъ дѣломъ лицомъ компетентнымъ. Я говорю о причинахъ, почему
нельзя организовать министерство земледѣлія; это бѣдность нашей Республики,
нашей страны сельскимъ хозяйствомъ и непримиримое различіе соціальныхъ
385
теченій существующихъ въ нашей странѣ. Если и есть люди, которые бы могли
заняться разрѣшеніемъ аграрнаго вопроса, то ихъ политическое міросозерцаніе
не отвѣчаетъ чаяніямъ народа. Я случайно узналъ о внесеніи аграрнаго законопро-
екта и не понималъ, сдѣлано ли это было въ порядкѣ законодательной иниціативы
или съ согласія парламента. Чумаченко была выработана инструкція, которая
передана была правительству для представленія затѣмъ парламенту, но комиссія
представила не инструкцію Чумаченко, а аграрный законопроектъ; условія же, въ
которыхъ должны протекать соціальныя реформы, нынѣ не подходятъ. Совѣтъ
министровъ считаетъ, что постановка аграрнаго закона Парламентомъ со мно-
гихъ точекъ зрѣнія неудобна, т.к. соціализація земли не можетъ быть проведена
в томъ спѣшномъ порядкѣ, въ какомъ проектируется это сдѣлать. Я не вхожу въ
критику законопроекта, я хотѣлъ бы просить воздержаться отъ внесенія законо-
проекта, т.к. условія момента не подходятъ.
Совѣтъ Министровъ исходитъ изъ того положенія, что нужно обезпечить
страну хлѣбомъ. Вы знаете, что мы находились въ совершенно ненормальныхъ
условіяхъ: цѣлая полоса разгромовъ и уничтоженія экономій, связанныхъ съ раз-
рушеніемъ инвентаря обезсилила нашу страну. Съ одной стороны посѣвовъ мало
и площадь уменьшилась, а с другой стороны нѣтъ мертваго инвентаря, онъ изно-
сился и часть его уничтожена. И, по всей видимости, намъ можетъ угрожать голодъ.
Совѣтъ Министровъ, исходя изъ того, что необходимо, какъ можно больше земли
засѣятъ, предлагаетъ не вносить коренного аграрнаго закона, а обсудить условія
для возможно большей обработки земли. Нельзя скрывать того обстоятельства,
что политическая коньюнктура немного измѣнилась и та политическая обста-
новка, в которой мы жили прошлой осенью, существенно разнится отъ нынѣш-
ней и, вотъ, къ разрѣшенію аграрнаго вопроса нужно подойти въ связи съ новыми
политическими обстоятельствами: какъ можно больше хлѣба. Я не буду приводить
статистическихъ данныхъ, а укажу только, что для того, чтобы получить достаточ-
ное количество хлѣба, но только для прокормленія нашей страны, необходимо
найти ту примирительную линію, которая выведетъ насъ к благополучному концу.
Найти такой компромисъ, задача не легкая, и я ее на себя не беру; это относится къ
министру земледѣлія, но его нѣтъ, вы его мнѣ не даете. Создавшіяся политическія
обстоятельства вынуждаютъ насъ примирить два начала: справедливыя чаянія
крестьянства получить землю, обѣщанную со времени переворота, и, съ другой сто-
роны, справедливыя притязанія помѣщиковъ. Примирить эти два начала трудно
и нужно найти компромисное рѣшеніе, къ этому нужно стремиться. Въ поискахъ
министра земледѣлія я обращался къ агрономамъ и въ различныя учрежденія, и мы
не нашли въ нашемъ краѣ и въ г. Кишиневѣ такого лица, которое взялось бы прове-
сти аграрныя реформы во всемъ объемѣ. Тѣ, на которыхъ мы разсчитывали и кото-
рые по своимъ политическимъ міросозерцаніямъ подходятъ, – отказались. И вотъ,
чтобы создать компромиссное рѣшеніе, Совѣтъ Министровъ хотѣлъ бы выслушать
ваше мнѣніе въ связи съ докладной запиской, составленной агрономами2 .
Предсѣдатель, останавливая оратора, спрашиваетъ его, вноситъ ли онъ это,
какъ инструкцію, или какъ предположеніе. Предсѣдатель предлагаетъ ораторамъ
въ нѣсколькихъ рѣчахъ высказаться, чтобы правительство могло бы изъ этихъ
рѣчей выяснить ту схему и тѣ основные пункты, изъ которыхъ оно должно будетъ
исходить при рѣшеніи вопроса объ инструкціи.
Деп. Буздуганъ нѣсколько разъ пытается говорить, но предсѣдатель его оста-
навливаетъ, т.к. ему не дано слово. Депутатъ все-таки хочетъ высказаться, всту-
паетъ съ Предсѣдателемъ въ пререканія; по настоянію нѣкоторыхъ депутатовъ
Буздуганъ садится.
386
 Послѣ объясненія Предсѣдателя, въ какой формѣ желательно, чтобы ораторы
высказались, деп. Буздуганъ заявляетъ, что изъ молдавскаго блока никто не выска-
зался по этому вопросу, снять ли его съ очереди или высказаться по вопросу. –
Вопросъ очень важный и онъ требуетъ обсужденія; онъ проситъ слова по вопросу
о законопроектѣ.
Предсѣдатель объясняетъ, что вопросъ стоитъ такъ: крестьянская фракція
предложила снять проектъ Аграрной комиссіи.
Деп. Паскалуца заявляетъ, что блокъ не имѣя достаточно времени обсудить
проектъ аграрной реформы, согласенъ не обсуждать его и предлагаетъ правитель-
ству выработать Инструкцію.
Вопросъ исчерпанъ, заявляетъ Предсѣдатель и открываетъ пренія по поводу
основныхъ пунктовъ предполагаемой инструкціи.
Слово получает министръ народнаго образованія П.В. Ерханъ: – Г.г. депутаты,
вы прекрасно себѣ представляете, что Декларація Сфатулъ Цэрій по земельному
вопросу принципіально и по существу обезпечила крестьянъ землей и провозгла-
сила принципъ безплатнаго отчужденія земли и никакое учредительное собраніе
не могло бы отказать крестьянству въ осуществленіи его надеждъ. Но вы зна-
ете, что вокругъ земельнаго вопроса завязалась борьба, приведшая къ анархіи
въ бывшем русскомъ государствѣ, а тамъ, гдѣ анархія утихомирилась, возроди-
лись чаянія вернуться къ старому положенію. Всѣмъ вамъ извѣстно, что вокругъ
вопроса ведется скрытая упорная работа не нами, конечно, а тѣми, кто хочетъ вер-
нуться къ старому положенію. Вамъ извѣстенъ проектъ нѣкотораго союза3, что у
насъ будетъ голодъ, если земля не будетъ обрабатываться земельными собствен-
никами, выдвигающими условіе – уничтоженіе всего того, что сдѣлано крестья-
нами. – Ораторъ въ дальнѣйшемъ развиваетъ свою мысль, доказывая непригод-
ность рекомендуемыхъ средствъ и, касаясь Инструкціи, говоритъ: «Мы въ своей
инструкціи преслѣдуемъ цѣль уничтожить причины борьбы и вражды между кре-
стьянствомъ и земельными собственниками. Желанія тѣхъ и другихъ извѣстны,
и, я думаю, что въ Инструкціи должно быть указано:
1/ Вся обрабатываемая земля объявляется государственнымъ аренднымъ
фондомъ, распредѣляемымъ между всѣми, кто въ состояніи будетъ обработать ее;
2/ правительство должно организовать отвѣтственные земельные комитеты, кото-
рые будутъ работать при участіи правительственныхъ представителей и будутъ
проводить въ жизнь всѣ мѣропріятія правительства; 3/ необходимо пригото-
вить зерновые запасы для засѣва, распредѣлить инвентарь между трудящимися
и заготовить запасы новаго инвентаря; 4/ правительство должно регулировать
заработную плату; 5/ необходимо продолжить монополію государства на хлѣбъ;
6/ государство беретъ на себя всю отвѣтственность по уплатѣ земельныхъ дол-
говъ и взысканію земельныхъ налоговъ; 7/ правительство должно предпринять
всѣ мѣры къ сохраненію и правильной обработкѣ всѣхъ культурныхъ хозяйствъ
/виноградниковъ, фруктовыхъ садовъ, огородовъ, озеръ и т. д./ и использованію
доходовъ съ нихъ съ преимущественной выгодой для государства и казны, для
устраненія спекуляціи въ частныхъ интересахъ.
И если будетъ указано, что правительство используетъ всѣ культурные хозяй-
ства въ интересахъ государства, то тогда ясно, что землевладѣлецъ не будетъ имѣть
другого притязанія какъ получить 40-50 десятинъ. И если это будетъ объявлено,
то Инструкція урегулируетъ дальнѣйшія взаимоотношенія. Но земельные коми-
теты должны отвѣчать передъ закономъ, мы уже видѣли ошибки комитетовъ, и
все-таки они не отвѣчали за нихъ».
387
 Говоря затѣмъ о составленіи Инструкціи, ораторъ продолжаетъ: – Крестьян-
ство желаетъ завершить борьбу съ буржуазіей. Эта борьба до сихъ поръ вылива-
лась въ грубую дикую форму; въ дальнѣйшемъ такая борьба больше недопустима;
никакія стремленія къ компромиссамъ не допустимы, иначе мы запутаемся и
вызовемъ огромныя осложненія на почвѣ земельныхъ отношеній. И если со сто-
роны землевладѣльцевъ раздаются другія требованія, то они очевидно разсчиты-
ваютъ на какія-нибудь обстоятельства, но они ошибаются4.
Тов. Пр. Халиппа: – Г.г. депутаты! Рѣшеніе крестьянской секціи снять съ оче-
реди аграрный законопроектъ является съ моей точки зрѣнія необоснованнымъ,
потому что создавшіяся условія не таковы, чтобы помѣшать намъ законодатель-
ствовать въ этомъ смыслѣ. Объясняется рѣшеніе это запуганностью крестьянъ,
отразившейся, очевидно, и на секціи. Но я смотрю иначе и утверждаю, что съ при-
ходомъ румынскихъ войскъ создались условія для рѣшенія затронутаго вопроса
по существу мирнымъ порядкомъ, потому что присутствіе войскъ гарантируетъ
проведеніе соціальныхъ реформъ въ мирной обстановкѣ. Ораторъ въ подтверж-
деніе своихъ мыслей оглашаетъ документъ, подписанный генераломъ Лупе-
ско5, свидѣтельствующій о томъ, что румынскія войска не должны вмѣшиваться
въ отношенія крестьянъ и помѣщиковъ и говоритъ, что приходъ румынскихъ
войскъ не долженъ никого смущать, и мы должны работать спокойно, какъ подо-
баетъ революціонному парламенту. Подобно тому, какъ крестьянская секція
оцѣниваетъ создавшееся положеніе неправильно, его оцѣниваетъ также и союзъ
земельныхъ собственниковъ, думающій, что приходъ румынскихъ войскъ помо-
жетъ возстановленію собственниковъ въ ихъ правахъ на землю, какими они обла-
дали въ дореволюціонное время. Что они такъ думаютъ и надѣются, подтвержда-
етъ документъ, присланный союзомъ собственниковъ въ Сфатулъ Цэрій.
Ораторъ цитируетъ 6 пунктовъ изъ этого документа, характеризующаго
настроеніе собственниковъ, не такъ давно просившихъ гарантировать имъ жизнь,
а сейчасъ предъявляющихъ совершенно иныя требованія. Пункты эти слѣдующія.
1. Допущеніе частныхъ землевладѣльцевъ къ обработкѣ захваченныхъ у нихъ
земель и гарантія въ томъ, что имъ будетъ предоставлена возможность убрать свой
хлѣбъ и сдать его продовольственнымъ органамъ.
2. Свободный, безопасный гужевой, желѣзнодорожный и рѣчной транспорты,
при правильныхъ и справедливыхъ ставкахъ фрахта.
3. Урегулированіе вопроса о денежной единицѣ для правильной и свободной
промышленности и торговыхъ оборотовъ.
4. Урегулированіе вопроса о денежномъ и сѣменномъ кредитахъ.
5. Образованіе въ предѣлахъ края постоянной реальной силы6, могущей про-
водить въ жизнь принципъ дѣйствительной безопасности личности и имущества
и гарантія исполненія распоряженія административныхъ и судебныхъ властей и
установленій.
6. Немедленное возвращеніе населеніемъ края всего ограбленнаго живого и
мертваго инвентаря и возстановленіе разрушенныхъ и сожженныхъ сельско-хо-
зяйственныхъ строеній и построекъ.
Критикуя приведенное условіе, ораторъ говоритъ, что ихъ предложеніе помочь
государству организаціей весеннихъ посѣвовъ не должно ни прельщать, ни соблаз-
нять кого-либо, т.к. у собственниковъ нѣтъ ни живого ни мертваго инвентаря, и
крестьяне не дадутъ имъ рабочей силы, а мы не можемъ обезпечить ихъ той воин-
ской силой, которой они требуютъ въ 3 п.7 Парламентъ, приступая къ выработкѣ
инструкціи, не долженъ стать на точку зрѣнія собственниковъ, а долженъ опереться
388
на крестьянскую силу, но и послѣдняя должна быть использована умѣло. Дѣло въ
томъ, что распредѣленіе живого и мертваго инвентаря, который былъ взятъ у помѣ-
щиковъ, не соотвѣтствуетъ количеству рабочихъ силъ въ крестьянскихъ семьяхъ;
крестьяне захватили больше земли, чѣмъ они могутъ обработать. Вотъ почему
нужно отъ крестьянъ потребовать, чтобы они засѣяли всю площадь земли, кото-
рую захватили, а для того, чтобы ихъ принудить къ этому, мы должны установить
налогъ на землю и потребовать к 1 марта внесенія задатковъ.
Далѣе П.Н. Халиппа оглашаетъ постановленіе совѣщанія агрономовъ при
краевой земской управѣ по вопросу о созданіи условій, обезпечивающихъ воз-
можно полное обсѣмененіе полей и, подробно развивая свою точку зрѣнія на это
постановленіе, въ заключеніе своей рѣчи соглашается съ предложеніемъ Ерхана о
земельномъ фондѣ8.
Деп. Чижевскій привѣтствуетъ государственную мудрость крестьянскаго
блока, снявшаго съ очереди аграрныя реформы. Въ то время, когда идетъ перео-
цѣнка всѣхъ цѣнностей, нельзя провести аграрной реформы, реформы весьма важ-
ной, быстро и скоро. Государство понимаетъ всякую соціализацію въ смыслѣ все-
общаго распредѣленія богатствъ, но мы столкнулись съ соціализаціей труда, а это
уже нѣсколько труднѣе и тамъ проводить такіе проекты, какъ аграрную реформу,
далеко не такъ легко.
Съ точки зрѣнія государственности, продолжаетъ ораторъ, вражда между
крестьянствомъ и помѣщиками не важна. Наша государственность – хлѣбъ и
совершенно безразлично, кто посѣетъ, лишь бы былъ хлѣбъ. Повторяю, что наша
государственность построена на хлѣбѣ и земледѣліи, и думаю, что намъ придется
принимать въ данномъ случаѣ простыя мѣры. Исходя изъ того принципа, что намъ
нуженъ хлѣбъ, мы должны сдѣлать все, чтобы вся земля была засѣяна, и если мы
прибѣгнемъ къ какимъ-нибудь реформамъ, то это завлечетъ насъ въ даль, что не въ
нашихъ интересахъ9. Совѣтъ Министровъ, утверждаетъ ораторъ, долженъ издать
обязательное постановленіе объ обсѣмененіи полей; какъ это будетъ, не знаю, но
помнить надо одно, что такія дѣла дѣлаются сверху внизъ, а не снизу вверхъ.
Я не беру на себя смѣлости указать подробности Инструкціи, прежде всего я не
компетентенъ и затѣмъ вопросъ очень запутанъ, но инструкція должна быть обя-
зательна для всѣхъ и проводиться земельными комитетами. Наше правительство
должно обязать комитеты провести обсѣмененіе полей. Мы должны дать заданіе
нашему министерству издать обязательныя постановленія и этими постановленія
руководствоваться.
Деп. Мисирковъ выступаетъ съ рѣчью, въ которой утверждаетъ, что необхо-
димо учесть ту пользу, которую приноситъ государству извѣстная часть населенія,
т.е. крестьянство, сельско-хозяйственный элементъ страны и что симпатіи интел-
лигенціи къ населенію должны вызываться соображеніями о той политической
роли, которую играетъ эта часть населенія. Ораторъ, касаясь инструкціи пред-
лагаетъ имѣть въ виду слѣдующее: сохранить принципъ личной собственности
земли, облегчить безземельнымъ крестьянамъ скорѣйшее пріобрѣтеніе земель-
ныхъ участковъ на самыхъ льготныхъ условіяхъ въ размѣрахъ, допускаемыхъ
мѣстными земельными запасами; государство обезпечиваетъ крестьянство зем-
лею посредствомъ принудительнаго отчужденія земель частныхъ собственни-
ковъ размѣромъ, превышающимъ 100 дес., по справедливой оцѣнкѣ; государство
обязано всѣмъ и крестьянамъ, и остальнымъ земельнымъ собственникамъ ока-
зать одинаковую матеріальную помощь въ дѣлѣ обработки земли и обсѣмененія
полей; арендная плата на земли частныхъ собственниковъ, не обработанныя
389
собственниками и не перешедшія въ полную собственность крестьянъ, устанав-
ливается по самой низкой цѣнѣ не болѣе 2 руб. за десятину и, наконецъ, государ-
ство не можетъ и не обязано обезпечивать прибыли крупныхъ собственниковъ.
Деп. Тудосъ: – Въ самый ближайшій срокъ, въ самомъ непродолжительномъ
времени необходимо создать земельную Инструкцію, т.к. пахота начнется черезъ
3 или 2 недѣли. Инструкціей земля должна быть объявлена государственнымъ
фондомъ. В остальной своей рѣчи ораторъ согласенъ съ положеніями Ерхана.
Деп. Бучушканъ заявляетъ: – Земельный вопросъ очень сложный и при
желаніи обоихъ лагерей борющихся можно было бы рѣшить его безболѣзненно, но
лагери пользуются не одинаковыми средствами борьбы. Собственники говорятъ:
«Вы работайте, а мы используемъ вашъ трудъ, какъ намъ угодно», а крестьяне
заявляютъ: «Мы больше не допустимъ, чтобы капля нашего труда пошла бы не
въ нашу пользу». И несмотря на это, лагерь собственниковъ не хочетъ считаться
съ этимъ. Крестьянство все время предлагало мирное рѣшеніе вопроса, а против-
ный классъ не внимаетъ этому и думаетъ продолжать обирать крестьянство. Каса-
ясь Инструкціи, я хотѣль бы, чтобы Совѣтъ Министровъ имѣлъ въ виду, что вся
земля переходитъ въ вѣдѣніе земельныхъ комитетовъ, распоряжающихся землей,
а затѣмъ удовлетвореніе потребностей крестьянъ можетъ быть предоставлено дру-
гимъ лицамъ, которыхъ они найдутъ нужными избрать.
Никакой арендной платы не должно быть и отъ имени крестьянства заявляю,
что платы не должно быть и не будетъ; могутъ быть налоги, это совсемъ другое.
Правительство должно озаботиться снабженіемъ трудового крестьянства живымъ
и мертвымъ инвентаремъ и чтобы весь инвентарь, находящійся на территоріи
Республики былъ бы использованъ и при составленіи инструкціи не забыть дру-
гихъ отраслей хозяйства – лѣсовъ. Крестьяне хотятъ, чтобы выгоды поступали не
въ чужіе карманы, а принадлежали бы Республикѣ, которая распоряжается ими.
/Аплодисменты/.
Слово получаетъ деп. Буздуганъ: – Послѣ всѣхъ этихъ рѣчей я убежденъ, что
нуженъ именно аграрный законъ, а не Инструкція, но разъ вы, крестьяне, с такимъ
легкимъ сердцемъ снимаете его съ очереди, то что-жъ?
Г.г. депутаты, безусловно помѣщики поведутъ сильную борьбу и постараются
вырвать изъ вашихъ рукъ все, но нужно сплотиться, и победа будетъ за нами. И
если инвентарь будетъ возвращенъ въ земельные комитеты, то нужно, чтобы соб-
ственники не могли имъ пользоваться, а только крестьяне, ибо такъ мы объявили
въ Декларацiи. Если сами помѣщики будутъ личнымъ трудомъ обрабатывать
землю, то, пожалуйста, но если они будутъ пользоваться трудами крестьянъ, то это
недопустимо. Арендной платы не должно быть на землю. Налоги – другой разго-
воръ. Земля взята крестьянами, считающими ее своимъ достояніемъ, и ни копейки
не дадутъ никому, ибо достаточно заплачено за землю кровью и жизнью, и нѣтъ
столько золота, чтобы можно было оцѣнить, сколько крестьяне уже заплатили. По
проведеніи инструкціи, нужно поставить на очередь аграрный законъ, пополнить
земельную комиссію новыми делегатами и разработать законъ, послѣ чего внести
его въ сессію. Имѣйте въ виду, что болѣе революціоннаго парламента, чѣмъ тотъ,
который созданъ былъ послѣ революціи, вы не увидите, и, если вы теперь не про-
ведете закона, то и земли не увидите. Не забывайте, что и Учредительное Собраніе
не будетъ болѣе революціоннымъ, чѣмъ Парламентъ10.
Деп. Дуткевичъ заявляетъ, что, исполняя порученіе пославшихъ его организацій,
онъ выскажетъ вещи, которыя, пожалуй, не будутъ считаться популярными здѣсь.
«Въ основу инструкціи, говоритъ ораторъ, должны лечь реальные интересы всей
390
страны и требуется сочетаніе двухъ началъ: по возможности больше земли крестья-
намъ и безболѣзненный переходъ земли къ нимъ. Ораторъ пepeходитъ къ воззванію
Сфатулъ Цэрій и говоритъ, что эти демагогическіе лозунги, этотъ ажіотажъ…»
Предсѣдатель останавливаетъ оратора и проситъ его говорить по существу
дебатируемаго вопроса. Ораторъ заканчиваетъ: «Мы находимъ, что прежде всего
нѣкоторыя земли должны быть отданы крестьянамъ въ интересахъ общаго эконо-
мическаго положенія края, а не упадка производительныхъ силъ страны»11.
Деп. Цыганко заявляетъ: – Я понимаю всю сложность работы, предприни-
маемой правительствомъ въ созданіи Инструкціи, которая должна нормиро-
вать правовыя отношенія землепользованія до Учредительнаго Собранія; но я
хочу намѣтить канву работы правительства, – я хотѣлъ бы предостеречь отъ того
тумана, который можетъ лечь при выработкѣ инструкцій и осуществленія вѣко-
вой мечты крестьянства. – Ораторъ смотритъ на Инструкцію, какъ на прологъ
тому, что будетъ и что должно быть сдѣлано въ дальнѣйшемъ. Основныя поло-
женія Инструкціи: изъятіе частной собственности на землю, расцѣнка земли на
принципѣ не арендныхъ отношеній, а государственнаго обложенія и уничтоженіе
закономъ ренты. Переходя къ политическимъ обстоятельствамъ послѣднихъ дней,
ораторъ находитъ необходимымъ, чтобы всякій человѣкъ въ глухой деревнѣ зналъ о
томъ, что необходимъ максимумъ зерна и необходимо также свободное творчество.
«Очень пріятно, – констатируетъ ораторъ, – что румынскія войска доносятъ,
что вводятъ свои войска для поддержанія и водворенія порядка, но не отнюдь для
вмѣшательства въ нашу внутреннюю жизнь. Оглашенный деп. Халиппой документ,
подписанный генераломъ Лупеско, необходимо, по мнѣнію оратора, перевести на
русскій и молдавскій языки и разослать его по всему краю, чтобы окончательно раз-
сѣять туманъ, оковавшій мощную силу нашего трудового крестьянства».
Слово получаетъ премьеръ. Онъ говоритъ:
– Я внимательно выслушалъ всѣхъ ораторовъ и только предыдущій ораторъ
– Цыганко – вѣрно подошелъ къ вопросу; остальные ораторы говорили расплы-
вчато. Министръ Ерханъ не развилъ своей точки зрѣнія. Вѣдь мы, Совѣтъ Мини-
стровъ, при создании инструкціи должны исходить изъ того положенія, что
намъ нуженъ будетъ хлѣбъ и врядъ ли это возможно будетъ, если принято будетъ
предложеніе Ерхана. Кто можетъ быть арендаторомъ: крестьяне или помѣщики?
Я хотѣлъ напомнить о той реальной ситуаціи, которая имѣла мѣсто въ деревнѣ:
земля фактически была прошлымъ лѣтомъ въ рукахъ крестьянства; на моихъ гла-
захъ прошла картина фактическаго перехода земли къ крестьянамъ и, несмотря
на благопріятныя климатическія условія, осенью мало земли засѣяно было, и я
могу предсказать голодъ и гибель государству, ибо, не имѣя никакихъ другихъ бо-
гатствъ, мы можемъ существовать только хлѣбомъ. То, что засѣяно, скверно
засѣяно, потому что крестьяне стремятся получить право на владѣніе землей.
По поводу оглашеннаго документа румынской главной квартиры премьеръ
заявляетъ, что не раздѣляетъ взгляда Халиппы.
– Когда я говорилъ, продолжаетъ премьеръ, что не слѣдуетъ вносить аграрнаго
закона, то я исходилъ изъ принципіальнаго свойства, а именно, что соціализація
земли въ Бессарабіи не можетъ быть проведена ни въ данный моментъ, ни въ бли-
жайшіе годы12 , и полагалъ необходимымъ снять законъ съ очереди, ибо проведеніе
его создало бы неслыханную анархію.
Намъ нужно исходить изъ того: имѣть, какъ можно больше богатствъ, чтобы
было можно обмѣнять ихъ на то, чего у насъ нѣтъ. Въ какомъ же видѣ издать
инструкцію, которая бы отвѣчала нашей задачѣ.
391
 Касаясь предложенія Цыганко премьеръ говоритъ: – Если мы считаемъ себя
нравственно и формально правыми проводить соціализацію земли, то нужно
немедленно это сдѣлать, и страна васъ поблагодаритъ, но, по моему глубокому
убѣжденію, соціализація земли въ нашемъ краѣ невозможна въ томъ видѣ, въ
какомъ хотѣлъ бы Буздуганъ. Инструкція составлена въ такомъ видѣ, что необхо-
димо утолить земельныя нужды крестьянства, чтобы оно имѣло земли столько,
сколько можетъ быть хорошо обработано, должна быть нормальная обработка
земли; но я убѣжденъ, что останутся излишки и нужно принять мѣры къ обра-
боткѣ этихъ излишковъ. По инструкціи, землевладѣлецъ можетъ приступить
къ обработкѣ земли въ тѣхъ условіяхъ, въ какихъ его застаетъ инструкція. Зем-
левладѣльцы теперь обезсилены, но правительство и парламентъ помочь имъ не
могутъ. Если крестьяне захотятъ отдать, то отдадутъ, но говорить о принудитель-
номъ возвращеніи путемъ репрессій не приходится. Желательна отдача мертваго
инвентаря. Крестьянство беретъ на себя обработку извѣстной части земли въ
нашей странѣ, остальная часть земли можетъ быть обработана инвентаремъ и спо-
собами, какіе они найдутъ возможными; въ этомъ имъ препятствовать не будемъ,
т.к. наша основная цѣль – хлѣбъ.
Министр народнаго образованія Ерханъ: – Я просилъ слова, чтобы нѣсколько
подробнѣе развить тѣ пункты, о которыхъ я говорилъ въ первомъ словѣ. Изъ словъ
премьера я вывожу, что онъ находитъ необходимымъ принять его предложеніе.
Но долженъ сказать, что ни один с.р. никогда не мечталъ сразу осуществить мак-
симумъ соціалистической программы, только большевики хотятъ сразу достичь
максимума, чтобы дойти затѣмъ до минимума. С.Р. думаютъ, что надо дѣлатъ
постепенно, начиная съ самаго незначительнаго и, если бъ присмотрѣться къ обра-
боткѣ земли въ Бессарабіи, то удобнѣй было бы, пожалуй, провести программу с.д.,
особенно если согласиться, что къ намъ вагонами пріѣзжаютъ украинцы, правда,
изъ Хотинскаго уѣзда. Это, конечно, не результатъ недостатка рабочихъ рукъ, а
спекуляція. /Голоса: «Правильно»/. Самыя неточныя статистическія данныя
показываютъ, что если возьмемъ въ настоящій моментъ количество крестъянъ
и количество обрабатываемой земли, то на долю одного крестъянина придется
10 десятинъ земли. Какой крестъянинъ, имѣя сельско-хозяйственныя орудія, не
обработаетъ 10 десятинъ? Исходя изъ того, что предлагалось здѣсь нѣкоторыми,
получится странное положеніе; мы объявили Декларацію, а хозяиномъ является
землевладѣлецъ. Что означаетъ государственный арендный фондъ? Всей землей
распоряжается государство и оно устанавливаетъ въ мѣстностяхъ возможность
обработки земли. Нужно перевернуть представленіе крестъянъ на землю и вну-
шить имъ, что они арендуютъ ее у государства. Послѣ этого, куда идутъ всѣ доходы
отъ земли? Конечно въ пользу государства. Если не будетъ земельнаго фонда, то у
земельныхъ комитетовъ не будетъ никакихъ задачъ; если бъ оставить крестьян-
ство въ томъ положеніи, въ какомъ оно было весною, то получится самая тяжелая
картина: сѣмянъ нѣтъ, сельско-хозяйственныхъ орудій тоже и государство ничего
не предпринимаетъ; а у насъ можетъ быть и 5-6 заводовъ по выдѣлкѣ орудій. Какое
право имѣетъ государство принуждать крестьянъ къ работѣ, если нѣтъ государ-
ственнаго фонда? Государство можетъ объявить и мобилизацію общественныхъ
силъ. Это основное требованіе, и, если мы не будемъ на этомъ базировать нашу
инструкцію, то она намъ не нужна. Инструкція должна быть основательно
разработана не только въ отношеніи земли, но и лѣсовъ, воды и т. д., и, если къ
веснѣ Инструкція не выявится, то начнется опять движеніе крестъянъ. Я смѣю
утверждать, что, какъ только земельный фондъ будетъ объявленъ, то крестьяне
392
успокоятся, и это первая степень, откуда пойдутъ всѣ прочія реформы къ соціа-
лизаціи земли. Не думаю, чтобы Учредительное Собраніе сразу приняло бы всю
программу с.р. и с.д. Государственный фондъ облегчитъ аграрную реформу и
поможетъ установить трудовую норму. Этотъ принципъ долженъ лечь въ основу
Инструкціи и, если мы это сдѣлаемъ, то сдѣлаемъ реформу къ будущему.
Пренія закончены. Президентъ оглашаетъ рядъ радіотелеграммъ, послѣ чего
объявляется перерывъ на 10 мин.
Послѣ перерыва обсуждается вопросъ объ обложеніи единовременнымъ нало-
гомъ наличныхъ запасовъ виноградныхъ, плодовыхъ, ягодныхъ и изюмныхъ винъ
въ Молдавской Республикѣ.
Докладываетъ министръ финансовъ Ф.Г. Іонко.
– Г.г. депутаты! Мы живемъ въ независимой Республикѣ, но для правильнаго
хода нашей жизни и учрежденій въ Республикѣ необходимы деньги. Необходимо
хоть нѣсколько исправить и загладить тотъ экономическо-финансовый крахъ,
который переживаетъ наша страна въ результатѣ этой грандіозной войны. Необхо-
димо, чтобы всѣ классы населенія отказались отъ своихъ классовыхъ интересовъ
во имя общихъ. Совѣтъ Министровъ выискиваетъ всѣ способы, чтобы облегчить
наше финансовое положеніе и, въ частности, налогомъ на вина всевозможныхъ
сортовъ мы приходимъ къ этой цѣли. Въ нашей странѣ производилось ежегодно
болѣе 20 милліоновъ ведеръ вина, ведро котораго раньше продавалось по 5 руб.,
а теперь по 30 и 40 р. Несмотря на то, что закономъ воспрещена продажа вина,
оно продается вездѣ и отъ такого громаднаго матеріала въ казну не поступаетъ ни
одного рубля. Совѣтъ Министровъ одобрилъ предлагаемый вамъ законопроектъ,
и, я думаю, вы его утвердите.
Министръ финансовъ читаетъ законопроектъ, послѣ чего происходятъ пренія
общаго характера.
Деп. Бучушканъ говоритъ, что онъ поддерживаетъ законопроектъ, но необхо-
димо, по мнѣнію оратора, установить таксу на вино: вино до 8 град. должно оцѣни-
ваться въ 15 р., до 12 град. въ 20 р. и выше. Затѣмъ ораторъ предлагаетъ всевозмож-
ными средствами бороться противъ фальсификаціи вина и однимъ изъ способовъ
борьбы депутатъ находитъ въ томъ, что всякій желающій продавать вино, долженъ
быть зарегистрированнымъ.
Деп. Кодрянъ отмѣчаетъ необходимость принятія всего законопроекта въ
цѣломъ безъ преній, т.к. строительство государственной жизни требуетъ боль-
шихъ расходовъ.
Деп. Минчуна предлагаетъ облагать акцизомъ вино свыше 20 или 40 ведеръ.
Деп. Маре находитъ несправедливымъ обложеніе вина въ такомъ размѣрѣ, т.к.,
по его мнѣнію, это будетъ несправедливымъ актомъ въ виду того, что расходъ, затра-
ченный на виноградникъ, часто не покрывается приходомъ отъ продажи вина.
Деп. Буздуганъ предлагаетъ въ виду поздняго времени отложить обсужденіе
законопроекта до слѣдующаго засѣданія, а вопросъ этотъ передать для детальной
разработки во фракціи.
Предложеніе Буздугана принимается большинствомъ, и засѣданіе закрыва-
ется въ 12 час. 30 м. ночи.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea II, ff. 267–274v.]
393
Note și comentarii

1 Comisia agrară, numită uneori altfel, de ex. Сomisie asupra pămîntului, a fost înființată în ședința
Sfatului Țării din 16 ianuarie 1918 (pr.-v. 33). Ea fusese alcătuită în legătură cu elaborarea de către
guvern și discutarea în Parlament a Instrucției agrare, care trebuia să fie un instrument de lucru
pentru comitetele agrare. Din spusele lui Ciugureanu în ședința din 7 februarie, comisia propunea
un proiect de lege diferit de instrucția agrară și avea un caracter radical, deoarece se fonda pe prin-
cipiul socializării, formulat în Declarația din 2 decembrie 1917. Un astfel de proiect este anexat la
pr.-v. 43.
2 Din discursul lui Ciugureanu se vede limpede că între timp, mai bine zis, după 13 ianuarie 1918,
atitudinea autorităților Republicii Democratice Moldovenești asupra problemei agrare, în orice
caz, a celor care stăteau în fruntea Sfatului Țării și a guvernului, se schimbase foarte mult: pro-
blema socializării nu se mai putea pune – dimpotrivă, acum trebuiau împăcate două interese de
neîmpăcat, ale țăranilor și ale moșierilor. Ba, pe această poziție ajunsese să se situeze – e adevă-
rat că doar pentru o vreme, pînă la schimbarea situației – chiar și fracțiunea țărănească condusă
de Țîganko, care era de acord ca relațiile agrare să fie reglementate, pînă la convocarea Adunării
Constituante, de un regulament provizoriu elaborat de guvern, care însă să fie conceput în spiritul
socializării pămîntului.
3 Aluzie la Uniunea marilor proprietari funciari din Basarabia, la care ulterior unii deputați se vor
referi explicit.
4 Evident, Erhan, ca și Buzdugan, Halippa, Țîganko, Buciușcan ș.a., dar cu deosebirea că, față
de aceștia, el dezvoltă cu convingere o viziune mai închegată, se ținea de principiul prevăzut în
Declarație, care oricum trebuia realizat, fie și după o perioadă de tranziție, cînd relațiile funci-
are urmau să se fondeze pe Instrucția agrară ce prevedea modalitățile de exploatare provizorie a
pămîntului.
5 Generalul Alexandru Lupescu, membru al delegației române la semnarea armistițiului de la
Focșani, din 09.12.1917. În timpul evenimentelor din ianuarie–februarie 1918, adjunct al șefu-
lui Cartierului General al armatei române. Relatarea din ziar reproduce documentul pe care îl
citește Halippa: „Ordinul cartierului general al armatei române, nr. 8108 din 31 ianuarie 1918.
Din informații particulare, a devenit cunoscut că comandanții noștri din Basarabia consideră o
datorie a lor să-i restabilească pe proprietari în drepturile lor materiale de care au fost lipsiți prin
mișcarea revoluționară ce a avut loc înaintea intrării trupelor noastre în Basarabia. Întrucît această
împrejurare provoacă nemulțumirea țăranilor, cu atît mai mult cu cît inamicii noștri i-au ridicat
împotriva noastră, zicînd că trupele române au fost aduse în Basarabia de foștii proprietari pentru
a reîntrona vechea ordine, apoi mai ținînd cont și de faptul că este în interesul nostru să fie evitată
o nouă excitare a spiritelor, propun să fie luate măsuri pentru ca trupele noastre să nu intervină în
relațiile dintre proprietari și țărani, căci scopul lor este de a preîntîmpina noi jafuri și distrugeri.
Trebuie să recunoaștem că situația pe care am găsit-o în momentul intrării noastre în Basarabia
nu o putem schimba; pentru toate cazurile petrecute anterior, proprietarii trebuie să se adreseze
puterilor locale. Pentru șeful cartierului general al armatei române – generalul Lupescu”: Sfatul
Țării, 9 februarie 1918.
6 În viziunea marilor proprietari, o astfel de putere în Basarabia nu exista.
7 Nici în acest punct și nici în celelalte nu se vorbește despre vreo forță militară. E posibil ca
P. Halippa să fi avut în vedere punctul 5, care, indirect, ar fi putut viza o astfel de forță.
8 În relatarea referentului, după Halippa a vorbit V. Gafencu, discursul căruia în documentul de
arhivă nu se află și care ar fi spus următoarele: „ – Domnilor deputați! Eu, ca marinar al flotei
baltice, am fost prin multe locuri și am văzut diferite popoare, și printre ele – popoare unite care își
iubesc patria. Aflîndu-mă în mijlocul acestor popoare, eu întotdeauna îmi aminteam că sînt mol-
dovean, și studiind treptat chestiunea națională, am ajuns la concluzia că trebuie să fiu naționalist,
ceea ce am și devenit. Dar totodată eu fac parte din partidul eserilor, și activînd în Comisia agrară,
insist să fie realizat în viață programul acestui partid. Dar, domnilor, eu nu am putut să stărui

394
 asupra realizării imediate a proiectului de lege agrară, deoarece asupra chestiunii agrare muncesc
de ani de zile specialiștii, de aceea eu am cerut să fie elaborată o instrucție provizorie de însămîn-
țare a cîmpurilor. Eu nu împărtășesc temerile acelor deputați care cred că sosirea trupelor române
va fi un obstacol pentru rezolvarea problemei agrare așa cum ne-o dorim noi, căci aceste trupe nu
au venit să ne încurce, ci dimpotrivă. Pe mine uniunea proprietarilor funciari nu mă miră, ca pe alți
deputați, deoarece de la această uniune nu este de așteptat altceva. Noi vom obține ceea ce dorim,
iar deocamdată să propunem Consiliului de Miniștri să elaboreze instrucțiunea”: Sfatul Țării,
13 februarie 1918.
9 Se vede bine că Cijevschi nu era interesat de o reformă agrară care ar fi avut ca scop principal
împroprietărirea țăranilor.
10 Buzdugan avea dreptate în fond, dar mai degrabă teoretic, mai degrabă în raport cu trecutul decît
cu prezentul și cu atît mai puțin față de ceea ce se anunța să urmeze.
11 Spre deosebire de ceea ce avea să spună Misirkov, acest discurs arată că reprezentanții minorităților,
atunci cînd aceștia erau bogați sau măcar înstăriți, erau departe de interesele țărănimii basara-
bene.
12 Vezi nota 2.

395
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 9-го февраля 1918 года № 44

Засѣданіе открывается въ 9 часовъ вечера подъ предсѣдательствомъ И.К. Ин-

кулеца и при слѣдующемъ составѣ Президіума: П.Н. Халиппѣ, Б.М. Епури, К.П. Ми-
сирковѣ и И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
1. Докладъ Мандатной комиссіи.
2. Законопроектъ объ обложеніи единовременнымъ налогомъ наличныхъ
запасовъ виноградныхъ, плодовыхъ, ягодныхъ и изюмныхъ винъ въ Мол-
давской Республикѣ.
3. Объединеніе нѣмецкихъ колоній въ отдѣльную земскую единицу съ
волостнымъ управленіемъ.

По объявлениіи засѣданія открытымъ, слово предоставляется предсѣдателю

Мандантной комиссіи.
Деп. Боссье-Кодрянъ заявляетъ, что въ Мандатной комиссіи не хватаетъ четы-
рехъ фракціонныхъ представителей – одного отъ Блока и троихъ отъ національ-
ныхъ меньшинствъ. Докладчикъ приглашаетъ эти организаціи поторопиться съ
присылкой своихъ представителей, такъ какъ желательно, чтобы Комиссія функ-
ціонировала въ укомплектованномъ составѣ. Быть можетъ блокъ съ секціей вой-
дутъ въ соглашеніе и выдвинуть общую кандидатуру какого-либо лица1.
Разрѣшеніе этого вопроса откладывается до слѣдующаго засѣданія. Доклад-
чикъ оглашаетъ рядъ мандатовъ, присланныхъ различными организаціями,
которые Мандатная комиссія нашла возможнымъ утвердить. Онъ предлагаетъ,
въ случаѣ, если окажется противъ какой-либо кандидатуры возраженіе, переда-
вать вопросъ объ этой кандидатурѣ на разсмотрѣніе фракцій; предложеніе при-
нимается.
Поступило, объявляетъ докладчикъ заявленіе отъ депутата Голбана съ отка-
зомъ отъ депутатскихъ полномочій; есть таковое же заявленіе и отъ Нѣмецкаго2 .
Отъ Совѣта крестьянскихъ депутатовъ присланъ мандатъ на имя Донико-Іор-
дакеско.
Деп. Буздуганъ возражаетъ противъ этой кандидатуры и она, согласно предло-
женію докладчика, передается во фракціи.
Затѣмъ отъ той же организаціи присланы мандаты на имя Н. Мамалыга и
Херца. Собраніе принимаетъ эти мандаты.
Блокъ предлагаетъ вмѣсто Голбана и Штирбеца кандидатовъ Минчуну и
Дрона. Кандидатуры этихъ лицъ, поставленныя предсѣдателемъ на голосованіе,
принимаются большинствомъ голосовъ.
Центральный Исполнительный Комитетъ выдвигаетъ кандидатуру Пичеръ-
Маре /Кичермана/, но вопросъ о ней передается на разсмотрѣніе фракцій.
Деп. Цыганко говоритъ, что цѣлесообразнѣе было бы представить всѣ эти кан-
дидатуры на разсмотреніе фракцій, такъ какъ, въ противномъ случаѣ, послѣднія
могутъ заявлять протесты противъ каждаго депутата.
396
 Докладчикъ отвѣчаетъ депутату, что Мандатная комиссія вообще не обязана
представлять фракціямъ на разсмотреніе кандидатуру членовъ, но всѣ депутаты,
интересующіеся той или иной кандидатурой, могутъ всегда получить свѣдѣнія у
секретаря Комиссіи.
Отъ Сорокскаго земства имѣется мандатъ Феодосія Бырки вмѣсто депутата
П.И. Кодряна и отъ Союза Союзовъ присланъ мандатъ на имя С.С. Баламеза.
Собраніе утверждаетъ оба мандата.
Отъ Украинской Рады делегируются три депутата – Коваль Василій, Нагорнякъ
Яковъ и Осмоловскій Аркадій; депутата же Вокуленко просятъ считать выбывшимъ.
Голосованіемъ мандаты принимаются.
Затѣмъ докладчикъ заявляетъ, что одинъ изъ депутатовъ Хотинскаго уѣзда до сихъ
поръ не является, несмотря на то, что со дня выборовъ прошло уже три мѣцяца; по
просьбѣ Рады, мандатная комиссія согласилась замѣнить его Представителемъ Рады.
Мандатная комиссія постановила считать выбывшими представителей Совѣта
солдатскихъ депутатовъ – Даскала, Когана и Гринштейна.
На одно мѣсто заднѣстровскихъ молдаванъ утвержденъ мандатъ Владимира
Казакліу; отъ Оргѣевскаго уѣзднаго земства присланъ мандатъ на имя Г.М. Сырбу.
Вопросъ о послѣднихъ 2-хъ мандатахъ передается во фракціи.
От лиги русской культуры поступило заявленіе предоставить мѣсто ея пред-
ставителю.
Деп. Цыганко находитъ возможнымъ удовлетворить заявленіе Лиги.
Деп. Халиппа предлагаетъ поставить въ извѣстность Лигу о желательности при-
сылки бессарабца, а не москвича, пріѣзжающаго заниматься политикой, а затѣмъ
уѣзжающаго. Докладчикъ спрашиваетъ собраніе какъ быть въ связи съ уходомъ
группы еврейской націи3. Дѣло в томъ, что за ней числится 10 мѣстъ. На дняхъ же
поступило заявленіе отъ еврейской народной группы о предоставленіи ей мѣста.
Докладчикъ предлагаетъ предоставить всѣмъ группамъ еврейскаго населенія
прислать по 1 депутату, и, если депутатовъ будетъ меньше 10-ти, то они сами
могутъ между собой распрѣделить мѣста.
Деп. Буздуганъ предлагаетъ передать вопросъ на обсужденіе фракцій въ виду
важности его. «Мнѣ кажется, – говоритъ онъ, – что въ этихъ группахъ много бур-
жуазнаго элемента, но, какъ вамъ извѣстно, представителямъ буржуазіи не мѣсто
по схемѣ въ Сфатулъ Цэрій»4.
Деп. Цыганко говоритъ, что всѣ эти 10 мѣстъ принадлежатъ евреямъ, а потому
имъ и нужно предоставить распредѣленіе мѣстъ среди еврейскихъ организацій.
Докладчикъ указываетъ, что схема Сфатулъ Цэрій утверждена и измѣнить
ея нельзя. Эти мѣста предоставлены евреямъ, и мы не вправѣ распредѣлять ихъ
здѣсь. Пусть тѣ, кому они предоставлены, и рѣшатъ этотъ вопросъ.
Каждой національности предоставлено распредѣленіе принадлежащихъ ей
мѣстъ какъ она того пожелаетъ. Что касается до брошеннаго соціалистическимъ
группамъ упрека въ буржуазности, то я скажу, что упреками легко сыпать; вѣдь
самостійниковъ также одно время обвиняли въ буржуазности. Къ сожалѣнію, объ
этомъ говоритъ такой націоналистъ, как деп. Буздуганъ. Я, собственно говоря,
незнакомъ съ программой сіонистовъ, но мнѣ кажется, что партія эта не носитъ
характера буржуазности.
Во всякомъ случаѣ мы должны предоставить евреямъ 10 мѣстъ и, если среди
выставленныхъ кандидатовъ окажется даже половина, принадлежащихъ къ бур-
жуазному классу, то и тогда мы не должны вмѣшиваться, такъ какъ въ такомъ слу-
чаѣ мы совершили бы актъ нарушенія самоопредѣленія народностей.
397
 Ораторъ предлагаетъ принципіально обсудить вопросъ въ виду возникшаго неу-
добства съ отсутствіемъ въ Паралментѣ представителей большой группы населенія.
Предсѣдатель ставитъ предложеніе деп. Буздугана на голосованіе; Собраніе
рѣшаетъ его отрицательно, и вопрос обсуждается далѣе.
Деп. Буздуганъ, получивъ слово, заявляетъ, что по схемѣ Сфатулъ Цэрій пред-
ставители буржуазіи не должны входить въ составъ Парламента. Такое же поста-
новленіе вынесли въ свое время крестъянскій съѣздъ и военный конгрессъ.
Въ Сфатулъ Цэрій должны быть посылаемы только представители револю-
ціонной демократіи, и еврейство, если оно хочетъ имѣть здѣсь своихъ представи-
телей, должно посылать не соціалистовъ-капиталистовъ, а соціалистовъ-револю-
ціонеровъ. Пусть евреи присылаютъ сюда представителей бѣдноты, ютящейся въ
нижнихъ кварталахъ города, выхоленныхъ же капиталистовъ мы не примемъ5.
Деп. Паскалуца: – Представителей еврейской націи нельзя считать выбыв-
шими. Скажите, что будетъ, если въ одинъ прекрасный день явятся на засѣданіе
и старые и вновь избранные депутаты? Как тогда быть? По моему мнѣнію, необхо-
димо раньше рѣшить вопросъ: считать ли ихъ выбывшими, а потомъ предлагать
евреямъ выбирать другихъ депутатовъ.
Предсѣдатель заявляетъ, что въ настоящее время вырабатывается положеніе
по которому депутаты, отсутствующіе болѣе 4-хъ недѣль, считаются выбывшими.
Пока же оно не въ силѣ, а потому вопросъ о выбытіи отсутствующихъ депутатовъ
изъ состава Парламента ставится на голосованіе. Большинствомъ голосовъ они счи-
таются выбывшими, послѣ чего рѣшено поставить въ извѣстность чрезъ всю мѣст-
ную прессу еврейскую націю о томъ, что она располагаетъ въ Парламентѣ десятью
мѣстами и можетъ прислать своихъ депутатовъ. Въ заключеніи докладчикъ проситъ
фракціи поторопиться съ разрѣшеніемъ вопроса о снятыхъ кандидатурахъ.
На очереди законопроектъ объ обложеніи единовременнымъ налогомъ налич-
ныхъ запасовъ виноградныхъ, плодовыхъ, ягодныхъ и изюмныхъ винъ въ Мол-
давской Республикѣ.
Докладчикъ министр финансовъ Iонко читает пунктъ 1-ый законопроекта.
Деп. Суручанъ предлагаетъ замѣнить «к 8 февраля текущаго года» слѣдую-
щимъ выраженіемъ «ко дню распубликованія этого закона въ газетѣ Сфатулъ
Цэрій, объясняя, что законъ этот входитъ въ силу со дня полученія этой газеты на мѣстѣ.
Деп. Тудосъ возражаетъ противъ вносимой поправки и предлагаетъ принять
статью цѣликомъ, какъ она есть, ввиду того, что не произведенъ еще учетъ вина,
имѣющагося въ наличности.
Деп. Минчуна вноситъ поправку въ томъ смыслѣ, что за вино, потребляемое
производителемъ, не должно взимать налога, и предлагаетъ какъ норму на такое
вино 10 ведеръ на душу. /Смѣхъ въ публикѣ/.
Деп. Маре. Республика нуждается въ деньгахъ, и налоговая система, какъ
нельзя лучше, выручаетъ изъ нужды. Но нельзя же взимать налогъ съ того вина,
которое необходимо производителю для его собственнаго потребленія.
Ораторъ ссылается на французскій народъ, у котораго не проходитъ ни одного
обѣда или ужина, не запитаго стаканомъ вина. Имѣемъ ли мы право лишать нашего
крестьянина-винодѣла этаго заслуженнаго имъ удовольствія. Конечно нѣтъ. И я
предлагаю освободить отъ налога на каждую семью по 30-ти ведеръ вина.
Деп. Биволъ говоритъ о томъ страхѣ, который внушалъ молдаванам приходъ
румынскихъ войскъ. Теперь же послѣ этого налога, народъ, возможно, пойдетъ къ
тѣмъ же румынамъ, прося у нихъ защиты отъ тѣхъ, кому этотъ налогъ нуженъ.
398
 Какъ слѣдствіе этого налога, вино вздорожаетъ, а это обстоятельство поведетъ
къ появленію въ странѣ фальсификаціи. Что тогда, – спрашиваетъ ораторъ – ска-
жетъ народ, вернувшійся послѣ 4-хъ лѣтняго пребыванія на фронтѣ? Онъ принуж-
денъ будетъ пить подъ видомъ вина винные фальсификаторы, ничего общаго не
имѣющіе съ виномъ.
Деп. Цыганко отъ имени Крестьянской фракціи вноситъ дополненіе къ 1-му
пункту въ видѣ примѣчанія: «Вино не подлежитъ обложенію налогомъ у произво-
дителей въ размѣрѣ не свыше 15 ведеръ; освобожденіе отъ налога вина не свыше 15
ведеръ производится подъ контролемъ акцизнаго вѣдомства и сельскихъ комите-
товъ. Въ случаѣ же продажи освобожденнаго отъ налога вина, виновные, помимо
уплаты налога за это вино подвергаются взысканію по 29 ст. уст. о наказ.».6
Деп. Старенькій говоритъ, что неудобно въ демократической странѣ такъ
часто прибѣгать къ косвеннымъ налогамъ; вѣдь не такъ давно еще принятъ законъ
о налогѣ на табакъ.
Предсѣдатель, перебивая депутата, указываетъ мотивы, вызвавшіе внесеніе
этихъ законовъ: «Вино является пищей мѣстнаго населенія, – продолжаетъ ора-
торъ, – и взимать съ крестьянъ акцизъ – неудобно». Депутатъ предлагаетъ пере-
дать законопроектъ въ комиссію для детальной разработки.
Предсѣдатель указываетъ ему, что законопроектъ разсматривался уже въ
комиссіи и сегодня обсуждается въ засѣданіи.
Деп. Паскалуца не соглашается съ мнѣніемъ предыдущаго оратора. Его взглядъ
таковъ: «Вино, какъ предметъ роскоши, должно быть все обложено налогомъ».
Пренія прекращаются.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе поправку д. Суручана. Поправка
деп. Суручана принимается большинствомъ голосовъ. Принимается также и
предложеніе Крестьянской фракціи.
Оглашается 1-ый пунктъ цѣликомъ въ новой редакціи. Собраніе принимаетъ его.
Оглашаются слѣдующіе пункты законопроекта 2, 3, 4, которые принимаются
Собраніемъ съ небольшими поправками: въ 3 п. вмѣсто «къ 8 февраля текущаго
года» – ко дню распубликованія этого закона и «въ теченіе недѣльнаго срока» –
«двухънедѣльнаго срока».
По прочтеніи 5-го пункта деп. Минчуна заявляетъ о томъ неудобствѣ, какое
возникаетъ для населенія, принужденнаго вносить налогъ въ Казначейство. Не
лучше ли вносить его въ комитеты на мѣстахъ?
Докладчикъ говоритъ, что налогъ должно получить казначейство, а какимъ
путемъ – это его дѣло.
6, 7, 8 пункты принимаются безъ возраженій.
При чтеніи 9-го пункта къ Предсѣдателю поступаетъ предложеніе произвести
поименное голосованіе пункта въ результатѣ котораго обнаруживается отсутствіе
многихъ депутатовъ.
Вносится предложеніе о необходимости примѣчанія къ законопроекту въ
томъ смыслѣ, что налогъ, являясь мѣрой единовременной, не распространяется
на урожай 1918 года. Предложеніе принимается, послѣ чего оглашается законо-
проектъ в цѣломъ. Голосованіемъ законопроектъ принимается въ 1 и 2-мъ чтеніи.
/См. приложеніе/7.
Объявляется перерывъ.
Предсѣдатель заявляетъ, что поименное голосованіе вызвало нареканія со
стороны депутатовъ, указывающихъ на то, что оно было произведено безъ над-
лежащихъ гарантій и безъ соблюденія правилъ, обезпечивающихъ правильность
голосованія.
399
 Предсѣдатель соглашается съ доводами депутатовъ о томъ, что необходимо
было позвонить въ коридорахъ и в кулуарахъ, и тогда депутаты поспѣшили бы
въ залъ, въ виду чего онъ предлагаетъ не считать депутатовъ отсутствующими, съ
чѣмъ все собраніе соглашается.
Затѣмъ им оглашается рядъ радіотелеграммъ, рисующихъ картину продви-
женія къ Петрограду и Кіеву нѣмцевъ8.
Деп. Мисирковъ проситъ слова для вопроса присутствующему въ залѣ мини-
стру народнаго образованія.
Депутатъ заявляетъ о томъ, что отъ другихъ министерствъ поступилъ рядъ
докладовъ, въ то время, как о работѣ министерства народнаго образованія ничего
не слышно. Обращаясь къ министру, онъ спрашиваетъ: «существуетъ ли при
министерствѣ комиссія по выработкѣ закона о всеобщемъ обученіи въ Респу-
бликѣ, въ какомъ положеніи ея работа и давно ли она функціонируетъ».
Министръ отвѣчаетъ, что, если деп. Мисиркову угодно ознакомиться въ част-
номъ порядкѣ съ дѣломъ народнаго образованія въ странѣ, то онъ можетъ въ
любое время для этого пожаловать въ министерство. Комиссія при Министерствѣ
образования національная.
Деп. Мисирковъ говоритъ, что его интересуетъ постановка образованія и онъ
хотелъ бы знать, какія мѣры приняты въ этомъ направленіи; онъ давно уже слы-
шалъ, что при министерствѣ собирается Совѣтъ, но о работѣ его ничего не знаетъ.
Слышалъ онъ также и о національной комиссіи, но она не имѣетъ законодатель-
наго характера. Необходимо установить правила для среднихъ учебныхъ заве-
деній. Слѣдовало бы также подумать и о комиссіи для изготовленія законопроек-
товъ. «У насъ много говорятъ, но мало дѣлаютъ», заканчиваетъ ораторъ.
Министръ, считая это пустой полемикой, оставляетъ вопросы депутата безъ
ответа.
На очереди послѣдній вопросъ: объединеніе нѣмецкихъ колоній въ отдѣль-
ную земскую единицу съ волостнымъ управленіемъ въ кол. Вишневкѣ или же въ
колоніи Новой Саратѣ.
Докладчикъ деп. Фонъ-Лешъ говоритъ, что въ Измаильскомъ уѣздѣ имѣются 9
нѣмецкихъ колоній, населеніе которыхъ желало бы объединиться въ одну волость.
Черезъ эти колоніи проходятъ двѣ чрезполосицы, представляющія деревни,
заселенныя молдаванами. Въ случаѣ же, если Собраніе найдетъ невозможнымъ
созданіе отдѣльной нѣмецкой волости, докладчикъ проситъ присоединить эти
колоніи къ молдавской волости. Огласивъ докладъ, депутатъ проситъ Собраніе
признать его.
Отъ имени Молдавскаго Блока выступаетъ деп. Паскалуца, заявляющій, что
этотъ вопросъ, по обсужденіи его в блокѣ, рѣшенъ отрицательно въ виду того, что
въ этихъ колоніяхъ имѣется молдавское населеніе. Кромѣ того, для образованія
отдѣльной волости необходимо населеніе въ извѣстномъ пунктѣ въ количествѣ
десяти тысячъ человѣкъ.
Деп. Мисирковъ говоритъ, что нѣмецкія колоніи могутъ быть объединены въ
одну волость, хотя численность населенія и не достигаетъ десяти тысячъ. Созданіе
самоуправляющихся единицъ крупныхъ размѣровъ не въ интересахъ центра.
Послѣднему необходимо, чтобы эти единицы, были по возможности меньше.
Ораторъ иллюстрируетъ высказанное положеніе примѣрами балканскихъ наро-
довъ, гдѣ два села уже образуютъ отдѣльную общину, имѣющую свой бюджетъ.
Такое положеніе еще удобно и тѣмъ, что мелкая община легче можетъ удовлетво-
рить свои культурные потребности.
400
 Деп. Гафенко: – Нѣмецкое населеніе требуетъ того, что ему принадлежитъ по
праву и мы не должны препятствовать ихъ справедливому требованію.
Деп. Цыганко отъ имени крестьянской фракціи заявляетъ, что фракція, прин-
ципіально стоящая за самое широкое самоопредѣленіе національностей, въ дан-
номъ вопросѣ, натолкнувшись на чисто техническія препятствія, высказалась
также отрицательно. Фракція высказывается за присоединеніе колоній къ мол-
давской волости.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе сначала предложенія – образовать изъ
9-ти колоній самостоятельную волость /за предложеніе 23 голоса, противъ 31/, а
затѣмъ и другое – присоединить колоніи къ молдавской волости. Подавляющимъ
большинствомъ голосовъ послѣднее предложеніе принимается.
Засѣданіе закрывается въ 12 1/2 часовъ ночи.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea II, ff. 277–280v.]

Note și comentarii

1 Între aceste observații ale raportorului și următorul alineat din documentul de arhivă, ziarul
conține o informație suplimentară: „Dep. Țîganko propune să fie aleși trei deputați din partea
fracțiunii țărănești în Comisia de validare. Raportorul declară în legătură cu aceasta că în așa caz
trebuie schimbată schema și atunci vor putea fi deschise dezbateri pe această chestiune”: Sfatul
Țării, 13 februarie 1918.
2 Probabil, e vorba de Nemațkij.
3 Reprezentanții populației evreiești au părăsit Parlamentul la 29 decembrie 1917.
4 În ziar, poziția lui Buzdugan este prezentată mai bine: „Dep. Buzdugan propune ca chestiunea să
fie transmisă spre dezbatere în fracțiuni, deoarece nu este corect ca o problemă atît de importantă
să fie hotărîtă în grabă. Sioniștii sînt o clasă burgheză, iar conform schemei, burghezia nu este
reprezentată în Sfatul Țării. Cît privește grupurile socialiste care lipsesc în Parlament, pe acestea
nimeni nu le-a alungat”: Ibidem.
5 În ziar, a doua parte a acestei intervenții a lui Buzdugan conține și ea cîteva detalii care o deosebesc
de varianta din documentul de arhivă și o fac mai interesantă: „ – Eu cred că aici trebuie să fie
reprezentanții partidelor socialiste evreiești, dar nu ale celor care au mai fost aici, ai socialiștilor
de o sută de mii (cu avere de o sută de mii – I.Ț.). Evreimea trebuie să-și trimită fiii săi adevărați,
reprezentanții sărăcimii care trăiesc în cartierele de jos ale orașului, nu socialiști spilcuiți care
au case de piatră. Trebuie să fie trimiși reprezentanții democrației revoluționare roșii, nu ai celei
negre, și atunci îi vom confirma”: Ibidem.
6 Evident, e vorba de vechea legislație rusă.
7 Acest document nu se reproduce.
8 Ofensiva germană împotriva Petrogradului pornise la 5 februarie 1918, stil vechi (18 februarie, stil
nou), după ruperea de către bolșevici a tratativelor cu Puterile Centrale, o săptămînă mai devreme.

401
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 12-го февраля 1918 года № 45

Засѣданіе открывается въ 9–1/2 час. веч. подъ предсѣдательствомъ П.Н. Халиппы

при слѣдующихъ секретаряхъ: Б.М. Епури, К.П. Мисирковѣ и И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
1. Продолженіе чтенія Наказа.
2. Законопроектъ о денежномъ довольствіи депутатовъ.
3. Правила о лишеніи депутатовъ Сфатулъ Цэрій полномочій.
4. Временные штаты канцеляріи Сфатулъ Цэрій.
5. Выборы комиссій: финансовой, по запросамъ, редакціонной и распоряди-
тельной.

Предсѣдатель, объявивъ засѣданіе открытымъ, даетъ слово докладчику по

первому вопросу И.А. Буздугану, который предварительно читаетъ весь разделъ
шестой Наказа и затѣмъ предсѣдателемъ каждая статья въ отдѣльности ставится
на голосованіе1.
Статьи: 184, 185 и 186 принимаются безъ преній и безъ поправокъ.
Въ статьѣ 187 внесена поправка деп. Буздуганомъ слѣдующаго содержанія: «съ
квесторами». Голосованіемъ поправка принимается 25 голосами противъ 14.
Статьи: 188, 189, 190, 191, 192, 193, 194 и 195 принимаются собраніемъ безъ
преній.
На голосованіе ставится вся пятая глава, которая принимается единогласно.

ГЛ АВА 6
Личное положеніе членовъ Сфатулъ Цэрій.
Ст. 196 принята безъ преній.
П. 1 ст. 197. Деп. Минчуна находитъ неудовлетворительнымъ свидѣтельство
доктора о болѣзни, представляемое Президіуму Сфатулъ Цэрій въ случаѣ ходатай-
ства депутата объ отпускѣ болѣе двухъ недѣль.
Послѣ объясненій докладчика, сводящихся къ тому, что Президіумъ будетъ
имѣть въ виду всѣ обстоятельства, которыя вынуждаютъ депутата просить
отпускъ, п. 1 ст. 197 принятъ единогласно, безъ поправокъ п.п. 2 и 3 ст. 197 при-
нята также единогласно.
Голосуется вся статья, которая принимается въ редакціи докладчика.
Ст. 198 принята безъ преній.
П. 1 ст. 199 деп. Ружина полагаетъ, что кромѣ личной болѣзни депутата, кото-
рая заставитъ его не вовремя возвратиться изъ отпуска, можетъ быть еще весьма
много причинъ.
Деп. Кодрянъ предлагаетъ докладчику вопросъ: «Имѣется ли въ виду болѣзнь
только депутата или еще болезнь одного изъ членовъ семьи?»
Докладчикъ отвечаетъ, что эти случаи предусмотрѣны наказомъ.
402
 Деп. Ружина предлагаетъ поправку «Депутаты имѣютъ право оставаться въ
отпуску дольше разрѣшеннаго – по уважительнымъ причинамъ. Уважительность
причинъ устанавливается Президіумомъ Сфатулъ Цэрій»2 .
Деп. Минчуна предлагаетъ слѣдующую поправку: «В случаѣ просрочки депу-
татомъ отпуска, то уважительность причинъ устанавливается президіумомъ Сфа-
тулъ Цэрій».
Деп. Буздуганъ не согласенъ съ предложенными поправками и отвѣчаетъ
деп. Ружинѣ, что, если деп. будутъ пользоваться такимъ правомъ, то зачѣмъ же
тогда президіуму Сфатулъ Цэрій разрѣшать отпуски депутатамъ. Такія права
депутатамъ невозможно предоставить.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе поправки деп. Ружины и деп. Минчуны.
Голосованіемъ принимается поправка деп. Ружины.
Ст. 200 принимается безъ преній.
Ст. 201. Деп. Чижевскій предлагаетъ исключить 2-й абзацъ 201 ст.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе предложеніе деп. Чижевскаго.
Голосованіемъ предложеніе деп. Чижевскаго принято3.
Деп. Чижевскій вноситъ предложеніе исключить ст.ст. 202 и 203. Предсѣда-
тель ставитъ на голосованіе это предложеніе.
Голосованіемъ предложеніе принято, и ст.ст. 202 и 203 исключаются.
Ст. 204. Деп. Курдиновскій находитъ необходимымъ проредактировать ее
иначе въ виду ея связи съ исключенной 203 ст. Онъ предлагаетъ слѣдующую редак-
цію: «Въ теченіе мѣсяца депутатамъ Сфатулъ Цэрій разрѣшается подать заявленіе
о причинахъ своего отсутствія на засѣданіяхъ Сфатулъ Цэрій на предметъ выяс-
ненія ихъ уважительности».
Голосованіемъ ст. 204 принимается въ редакціи докладчика.
Ст. 205, 206, 207, 208, 209, 210 и 211 приняты безъ преній и безъ поправокъ.
Деп. Минчуна находитъ нужнымъ дополнить главу еще одной статьей слѣду-
ющаго содержанія:
«Члены Сфатулъ Цэрій сохраняютъ за собой право получать установленное
содержаніе только за первыя двѣ недѣли въ теченіе одной сессіи отпуска. За все же
остальное сверхъ этого срока во время отпуска содержанія не получаетъ, хотя бы
отпускъ и былъ бы разрѣшенъ въ установленномъ порядкѣ».
Предсѣдатель предлагаетъ деп. Минчунѣ внести новую статью при вторич-
номъ чтеніи 6 главы Наказа.
При вторичномъ чтеніи 6 главы Наказа Деп. Цыганко предлагаетъ измѣнить
содержаніе ст. 207 такимъ образомъ: «За все время разрѣшенныхъ согласно наказа
отпусковъ за депутатами сохраняется полностью ихъ содержаніе».
Голосованіемъ ст. деп. Минчуны отвергнута; принята новая редакція ст. 207
деп. Цыганко.

ГЛ АВА 7
Ст.ст. 212, 213, 214, 215, 216, 217, 218, 219, 220, 221, 222, 223 и 224 приняты еди-
ногласно безъ преній.
Такимъ образомъ принятъ весь Наказъ въ первомъ чтеніи.
После принятія Наказа въ первомъ чтеніи Предсѣдатель заявляетъ, что
Министръ Юстиціи представилъ проектъ и основныя положенія закона о выбо-
рахъ въ Учредительное Собраніе Молдавской Республики, – говоритъ: – Если
намъ удастся правильно организовать созывъ нашего Учредительнаго Собранія,
403
то Сфатулъ Цэрій найдетъ въ этомъ свое историческое оправданіе и ему будутъ
прощены всѣ его ошибки. Къ этому проекту нужно отнестись съ большимъ вни-
маніемъ и осторожностью и провести законъ въ жизнь.
Деп. Буздуганъ спрашиваетъ, почему столь важный законопроектъ внесенъ
въ спѣшномъ порядкѣ, когда на повѣсткѣ есть еще неразсмотрѣнные вопросы.
Вопросъ слишкомъ сложный и мы должны обсуждать проектъ, имѣя его въ рукахъ
и предварительно познакомившись съ нимъ. Поэтому я предлагаю приступить къ
разсмотренію предложеннаго министром юстиціи проекта лишь послѣ того, какъ
депутаты съ нимъ ознакомятся.
М.Г. Савенко, министръ юстиціи, заявляетъ, что собранію прійдется обсуждать
тѣ особенности, которыя введены въ законъ о выборахъ въ Русское Учредитель-
ное Собраніе. Хотя законъ объемистый, но основныя положенія занимаютъ очень
мало. Поэтому министръ предлагаетъ сейчасъ же разсмотрѣтъ законопроектъ4.
Деп. Мисирковъ предлагаетъ разсмотрѣть законопроектъ въ особомъ внѣоче-
редномъ засѣданіи, которому и посвятитъ обсужденіе этого вопроса.
Деп. Чижевскій отъ имени Молдавскаго Блока присоединяется къ предло-
женію деп. Мисиркова.
Пресѣдатель ставитъ на голосованіе предложеніе деп. Мисиркова.
Голосованіемъ предложеніе деп. Мисиркова принимается.
На очереди правила о лишеніи депутатовъ Сфатулъ Цэрій полномочій.
Докладываетъ деп. Буздуганъ.
§ 1. Избранные въ Сфатулъ Цэрій депутаты лишаются своихъ полномочій въ
слѣдующихъ случаяхъ:
а/ въ случаѣ отказа отъ депутатскаго званія по собственному желанію,
б/ въ случаѣ смерти,
в/ въ случаѣ неявки на засѣданія въ теченіе 2-хъ недѣль подрядъ безъ уважи-
тельныхъ причинъ и увѣдомленія президіума,
г/ въ случаѣ осужденія по суду, связаннаго съ лишеніемъ правъ.
§ 2. Организаціи, пославшія депутатовъ, не пользуются правомъ отзывать
депутатовъ.
Деп. Бажбеукъ-Меликовъ предлагаетъ исключить изъ § 1 п. 6 выраженіе: «въ
случаѣ смерти».
Голосованіемъ поправка деп. Бажбеукъ-Меликова принимается.
Деп. Мисирковъ на мѣсто исключеннаго п. 6 § 1 предлагаетъ внести пунктъ
слѣдующаго содержанія: «Депутаты, получившіе назначеніе на государственную
службу послѣ ихъ избранія въ депутаты, считаются депутатами въ случаѣ новаго
ихъ избранія, за исключеніемъ министровъ и ихъ товарищей».
Предложеніе деп. Мисиркова голосованіемъ принимается.
Голосованіемъ п.п. В и Г. § 1 принимаются безъ поправокъ.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе § 1 съ внесенными и принятыми поправками.
§ 1. Принимается собраніемъ единогласно.
§ 2. Въ этомъ параграфѣ деп. Цыганко отъ имени Крестъянской фракціи пред-
лагаетъ исключить отрицаніе «не».
Деп. Баламезъ также отстаиваетъ право отзывать депутатовъ; этому праву не
противорѣчитъ идея демократизма5.
Деп. Мисирковъ, поддерживая параграфъ въ редакціи докладчика, высказыва-
ется въ томъ смыслѣ, что депутатовъ отзывать не слѣдуетъ, т.к. иначе получится то,
что депутаты не пользуются тѣми элементарными правами, какими они должны
404
пользоваться въ парламентахъ. Если есть какой-либо страхъ, то депутатъ можетъ
измѣнить своимъ избирателямъ.
Поэтому деп. Мисирковъ противъ исключенія отрицанія «не».
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе предложеніе представителя Крестьян-
ской фракціи.
Голосованіемъ это предложеніе отклоняется. 48 голосами противъ 38.
Деп. Мисирковъ въ § 2 вноситъ поправку послѣ слова: «отзывать депутатовъ», –
«и замѣнить».
Поправка деп. Мисиркова принимается.
Предсѣдатель послѣ второго чтенія правилъ съ принятыми поправками ста-
витъ ихъ на голосованіе.
Голосованіемъ правила принимаются единогласно.
Послѣ этого деп. Мисирковъ вноситъ слѣдующій запросъ министру иностран-
ныхъ дѣлъ.
1/ Извѣстно ли министру, что сосѣдняя нам Румынія начала переговоры съ
Центральными Державами о мирѣ?6
2/ Можетъ ли наша страна быть увѣренной въ томъ, что ея интересы будутъ
ограждены при всякой возможности международныхъ конъюнктуръ въ зависи-
мости отъ результатовъ происходящихъ нынѣ мирныхъ переговоровъ?
3/ Въ какую форму вылилась организація нашего вѣдомства иностранныхъ
дѣлъ, каковъ ея составъ?
4/ Какія мѣры приняты до сихъ поръ и какія еще принимаются для признанія
нашей независимости и огражденія нашихъ политическихъ международныхъ
интересовъ?
Деп. Цыганко вноситъ слѣдующій запросъ военному министру: 1/ формиру-
ется ли молдавская армія и выполняется ли постановленіе крестьянской фракціи
о конструированіи арміи французскими офицерами7; 2/ принимаются ли мѣры къ
охранѣ складовъ и военнаго снаряженія?8
Послѣ этого засѣданіе объявляется закрытымъ въ 1 ч. ночи.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea II, ff. 282–284v.]

Note și comentarii

1 Proiectul de lege cu privire la mandatul de deputat s-a aflat pe ordinea de zi a mai multor ședințe,
cu începere de la 15 decembrie 1917. Ultima dată a fost discutat în ședința din 2 februarie 1918.
Relatarea pe care o face în ziar referentul despre ședința din 12 februarie este mai amplă, dar nu se
deosebește esențial de procesul-verbal din arhivă: Sfatul Țării, 14 și 15 februarie 1918.
2 După această observație a deputatului A. Rugină, ziarul conține o remarcă foarte interesantă:
„Dep. Nikitiuk întreabă cum trebuie procedat în cazul deputaților care au fost făcuți prizonieri
de către bolșevici. Raportorul lămurește că legea cu privire la mandatul de deputat nu poate să
prevadă totul”: Sfatul Țării, 14 februarie 1918. Aceasta e singura informație pe care o cunoaștem
despre faptul că au existat membri ai Sfatului Țării arestați și ținuți în captivitate de bolșevici.

405
3 Din ziar află că pe parcursul dezbaterii art. 201 a avut loc un schimb de observații și replici care
aruncă oarecare lumină asupra mecanismului elaborării proiectelor de lege în Sfatul Țării, ca de
ex. în următorul caz: „Despre acest articol dep. Țîganko zice că în cazul de față s-a produs o con-
fuzie care se explică prin faptul că această lege despre mandatul de deputat a fost copiată de pe ace-
eași lege a Dumei de Stat”. Și mai departe: „Referitor la p. 1 din art. 201, dep. Țîganko observă că
redacția acestuia este nereușită. Raportorul Buzdugan: – Să redactați dvs. și să admirați redacția
pe care ați făcut-o”: Sfatul Țării, 14 februarie 1918.
4 Neavînd în Sfatul Țării atîta influență cîtă și-o doreau, reprezentanții minorităților insistau
pe convocarea Adunării Constituante care ar fi putut duce la dispariția Parlamentului creat de
revoluție.
5 Din motive necunoscute, referentul a reprodus aparte integral intervenția lui Balamez pe această
chestiune, care ocupă o întreagă coloană de ziar, ceea ce demonstrează că ambele variante ale
descrierii ședințelor, cea din arhivă și cea din ziar, redau dezinvolt și foarte sumar mersul lucrărilor
Parlamentului: Sfatul Țării, 16 februarie 1918.
6 Aluzie la armistițiul de la Focșani din 09.12.1917 și la tratativele dintre Puterile Centrale și Româ-
nia în vederea semnării tratatului preliminar de pace care avea să se producă în martie 1918.
7 V. Țîganko avea, probabil, în vedere experiența poloneză, viza poate și activitatea misiunii militare
franceze în România, însă nu încape îndoială că această cerință, ce venea din partea unui reprezen-
tant al minoritarilor, nu avea drept scop crearea unei adevărate armate moldovenești, ci urmărea
să nu fie admisă crearea armatei naționale a Republicii Moldovenești sub îndrumarea și controlul
militarilor români, cu atît mai mult nu era dorită încadrarea unităților militare basarabene în
armata română.
8 În ziar se spune că președintele Parlamentului a dat răspunsuri favorabile la aceste întrebări: Sfatul
Țării, 15 februarie 1918.

406
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 16-го февраля 1918 года № 46

Засѣданіе открывается въ 9 часовъ вечера подъ предсѣдательствомъ И.К. Инку-

леца при слѣдующемъ составѣ Президіума: товарищѣ предсѣдателя П.Н. Халиппѣ и
cекретаряхъ: Б.М. Епури, К.П. Мисирковѣ и И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
1. Инструкція земельнымъ комитетамъ и
2. Запросъ министру иностранныхъ дѣлъ Молдавской Народной Республики.

Предсѣдатель, открывая засѣданіе, даетъ слово Предсѣдателю Болградской

Городской Думы – Тихонравову для привѣтствія Парламента.
Г. Тихонравовъ: – Съ чувствомъ особенно глубокимъ я выступаю передъ пред-
ставителями нашей маленькой Молдавской Республики. Это маленькое тѣло, явля-
ясь крупной жемчужиной на Европейском материкѣ, можетъ многое дать Европѣ.
Я привѣтствую здѣсь представителей Республики отъ имени Болградской
Городской Думы, недавно избранной только на основѣ всеобщаго равнаго, пря-
мого и тайнаго голосованія. Мы избраны всѣмъ населеніемъ Болграда безъ раз-
личія націи и пола. И отъ лица этого населенія я привѣтствую Парламентъ Мол-
давской Республики, задачи котораго выработать извѣстные законы къ великому
дню открытія Учредительнаго Собранія.
Мы знаемъ, что всякая нація, какъ бы она ни была мала, прислала сюда своихъ
представителей, участвующихъ въ засѣданіяхъ, какъ полноправные граждане, ибо
гдѣ объявлена свобода, тамъ нѣтъ мѣста насилію надъ меньшинствомъ.
Я отъ души желаю Молдавской Республикѣ быть свободной и свободолюби-
вой, подобно такой же Швейцарской Республикѣ. /Аплодисменты/.
Предсѣдатель заявляетъ, что въ виду того, что послѣдняго очереднаго засѣданія
/14-го февраля/ невозможно было устроить, вопросы, которые должны были быть
тогда разсмотрѣны, придется отложить на слѣдующее засѣданіе; сегодня же необхо-
димо въ спѣшномъ порядкѣ провести инструкцію земельнымъ комитетамъ; пред-
варительно же министръ народнаго образованія доложитъ Собранію два неболь-
шихъ законопроекта, объ ассигнованіи въ счетъ кредита министерства Образованія
восемьсотъ тысячъ /800 000/ рублей на народное образованіе и о переходѣ Пуш-
кинской Аудиторіи1 въ вѣдѣніе Республики для созданія національнаго театра.
Деп. Цыганко предлагаетъ отложить эти два законопроекта до слѣдующаго
засѣданія; теперь же приступить къ разсмотрѣніи инструкціи, какъ болѣе важнаго
въ данный моментъ вопроса.
Предсѣдатель проситъ Собраніе разсмотрѣть хотя бы первый законопроектъ
/объ ассигнованіи средствъ министерству/, какъ весьма спѣшный.
Деп. Цыганко съ мѣста заявляетъ, что въ такомъ случаѣ можно огласить зако-
нопроектъ, дабы ознакомить депутатовъ съ содержаніемъ его; обсужденіе же отло-
жить до слѣдующаго засѣданія.
Министръ Ерханъ, оглашая законопроектъ, говоритъ, что національныя школы
сильно нуждаются въ этихъ деньгахъ, но министръ финансовъ не можетъ кредитовать
407
министерство образованія безъ санкціи Сфатулъ Цэрій. Земство до сихъ поръ не
успѣло представить своей смѣты, вслѣдствіе чего Министерство затрудняется опредѣ-
лить нужную ему сумму. Поэтому онъ проситъ выдать въ видѣ аванса восемьсотъ
тысячъ рублей, такъ какъ, въ противномъ случаѣ, тормозится школьное дѣло.
Предсѣдатель приглашаетъ собраніе утвердить законопроектъ теперь же безъ
преній въ виду того, что министромъ испрашивается только авансъ.
Деп. Цанцу отъ имени молдавскаго блока предлагаетъ принять законъ, моти-
вируя тѣмъ, что деньги на народное образованіе нужны и эта сумма является
каплей въ морѣ въ сравненіи с тѣми суммами, которыя придется въ послѣдствіи
производить.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе: обсудить ли законопроектъ теперь или
отложить.
Деп. Мисирковъ съ мѣста: – Представителямъ Блока и Крестьянской фракціи
дали высказаться; національныя же меньшинства не спрашиваютъ вовсе.
Производится голосованіе, результатъ котораго: 43 противъ, 42 голосовъ за –
получается отрицательный.
Министръ Ерханъ, высказывая глубокое сожалѣніе по поводу отложенія
вопроса, говоритъ, что депутатамъ не извѣстно бѣдственное положеніе народ-
ныхъ учителей, въ теченіе уже нѣсколькихъ мѣсяцевъ не получающихъ жалованія.
Послѣднимъ удовлетворены учителя только ближайшихъ къ Кишиневу
школъ. Кромѣ этого въ Бендерахъ черезъ два дня необходимо открыть курсы мол-
давскаго языка; безъ средствъ же это невозможно.
Собраніе переходитъ къ разсмотрѣнію инструкціи.
Докладываетъ министръ народнаго образованія Ерханъ.
Предсѣдатель указываетъ, что Инструкція является результатомъ работы
Комиссіи, въ которую вошли и представители фракцій. Въ ней быть можетъ не
нашли еще отраженія всѣ надежды и чаянія крестьянства, но, по мнѣнію пред-
сѣдателя, при обсужденіи инструкціи необходимо стоять на государственной
точкѣ зрѣнія.
– Не обращая вниманія на то, что это кому-либо можетъ повредить, мы
должны обратить всѣ наши помыслы на то, чтобы ни единый клочекъ земли не
остался безъ обработки. Всѣ поля Республики должны быть засѣяны, такъ какъ,
въ противномъ случаѣ, хлѣба не хватитъ ни для народа, ни для русскихъ и румын-
скихъ войскъ. Надѣяться на полученіе хлѣба изъ-за Днѣстра не придется вѣ виду
заключеннаго Украиной мира 2 .
Докладчикъ Ерханъ заявляетъ, что инструкція принята Совѣтомъ Мини-
стровъ сегодня въ 6 часовъ; она сохранила тѣ основныя положенія инструкціи,
которая была во фракціяхъ и дополнена пунктомъ объ инвентарѣ.
Въ выработкѣ Инструкціи участвовали также и представители земства.
Докладъ разбивается на 4 части: первая – общія положенія; вторая – о составѣ
и предметѣ занятій земельныхъ уѣздныхъ комитетовъ; третья – объ инвентарѣ и
четвертая – о лѣсахъ.
Вся земля поступаетъ въ Государственный Земельный Фондъ и на этомъ осно-
ваніи должна быть учтена. Вѣдѣніе и распоряженія ею Правительство беретъ на
себя, оно также распоряжается какъ живымъ, такъ и мертвымъ инвентаремъ. Въ
инструкціи есть пункты объ инвентарѣ и правѣ собственниковъ обрабатывать
землю. Между прочимъ инструкція является соединеніемъ двухъ мнѣній и послѣ
того, какъ инструкціи соединены вмѣстѣ страннымъ кажется, какъ онѣ могли
существовать отдельно.
408
 Докладчикъ заявляетъ собранію, что докладывая инструкцію, онъ будетъ
отстаивать точку зрѣнія Совѣта Министровъ.
Затѣмъ онъ оглашаетъ инструкцію цѣликомъ. /Инструкція въ приложеніи/3.
Предсѣдатель, по оглашеніи инструкціи, предлагаетъ сначала открыть пренія
по общему проекту.
Деп. Бажбеукъ-Меликовъ, спрашивая, какой принципъ распредѣленія земли
волостными комитетами, указываетъ на то обстоятельство, что въ прошломъ году
анархія началась и развивалась только благодаря тому, что волостные комитеты4
не руководствовались никакими принципами.
Докладчикъ отвѣчаетъ депутату, что распредѣленіе земли основано на трудо-
выхъ принципахъ.
Деп. Бырка: – Чѣмъ вызвана вторая инструкція, когда на лицо была первая?
– Необходимостью использовать пунктъ Инструкціи агрономовъ5.
Предсѣдатель открываетъ пренія по общему вопросу.
Деп. Меликовъ: – Г.г. депутаты. Инструкція касается очень сложныхъ и отвѣт-
ственныхъ вопросовъ. За разрѣшеніемъ вопросовъ слѣдитъ напряженно вся страна.
И вотъ при спѣшномъ разсмотрѣніи этихъ вопросовъ мы можемъ многаго не учесть,
на многіе вопросы обратить недостаточно вниманія. А потому мы должны просить
Совѣтъ Министровъ отложить хотя бы на одинъ день разсмотреніе инструкціи и
дать намъ возможность болѣе детально ознакомиться съ ней.
Предсѣдатель, обращаясь къ депутату, говоритъ, что инструкція уже обсужда-
лась во фракціяхъ и должна быть всѣмъ извѣстна.
Деп. Кокырла говоритъ, что съ предложеніемъ депутата Бажбеукъ-Меликова
можно бы согласиться, но на дняхъ къ оратору пріѣхалъ Оргѣевскій Комиссаръ съ
просьбой дать ему Инструкцію, такъ какъ въ селахъ крестьяне собираются при-
ступить къ полевымъ работамъ.
Касаясь инструкціи, ораторъ находитъ несоотвѣтствіе между Инструкціей,
предложенной на обсужденіе фракціямъ и другой, представленной Правитель-
ствомъ и возмущается тѣмъ, что Инструкція допускаетъ крупныя землевладѣнія,
основанныя на спекуляціи труда.
– Ясно, – говоритъ ораторъ, – что такой землевладѣлецъ для обработки всей
своей земли принужденъ будетъ прибѣгнуть к наемному труду. Что же скажутъ кре-
стьяне? Мы ихъ обманываемъ и намъ здесь не мѣсто. Въ самомъ дѣлѣ, возможно ли
такое положеніе дѣлъ? Намъ даютъ Инструкцію, мы ее обсуждаемъ; затѣмъ намъ
даютъ другую – первая молъ не хорошая. Чѣмъ же мы гарантированы, что завтра
намъ не дадутъ третью? Съ нами поступаютъ, какъ съ маленькими дѣтьми.
Деп. Чижевскій: – Поэтъ Аппухтинъ былъ человѣкъ очень толстый. Однажды
его на улицѣ встрѣтилъ ребенокъ, шедшій съ матерью. Пораженный полнотою
поэта, ребенокъ спросилъ мать: «Мама, скажи, это въ самомъ дѣлѣ или такъ».
Этотъ же вопросъ можно задать правительству, относится ли оно серьезно къ дѣлу
или такъ себѣ.
Деп. Цанцу, отвѣчая деп. Кокырлѣ, говоритъ, что быть можетъ нѣкоторымъ
здѣсь и вправду не мѣсто. Что же касается инструкціи, то она соотвѣтствуетъ
Деклараціи. Сейчасъ нужно засѣять поля, чему благопріятствуетъ хорошая
погода; здѣсь же предлагаютъ отложить этотъ спѣшный вопросъ.
Ораторъ находитъ инструкцію удовлетворительной и говоритъ, что вслѣдъ за
ней будетъ изданъ основной законъ о передачѣ земли6.
Деп. Буздуганъ заявляетъ, что Инструкція пріемлема. Въ 1 параграфѣ необходимо
сдѣлать маленькое видоизмѣненіе. Въ немъ нужно повторить то же, что говорили въ
409
Деклараціи о переходѣ земли. И тогда Инструкція будетъ преддверіемъ къ закону о
полномъ переходѣ земли. Не мѣшаетъ также прибавить въ концѣ Инструкціи, что
всѣ долги и обязательства по контрактамъ на землю теряютъ свою силу съ момента
принятія инструкціи. Если наша Декларація является краеугольнымъ камнемъ, на
которомъ строится будущее страны, если мы желаемъ добра крестьянамъ, то послѣ
этой Инструкціи непремѣнно должно издать земельный законъ.
Деп. Бучушканъ говоритъ, что участвовалъ въ комиссіи по выработкѣ инструк-
ціи. Послѣ того, какъ работа комиссіи была закончена, представитель министер-
ства предложилъ сдать Инструкцію во фракціи на разсмотрѣніе. Ссылаясь на
слова докладчика, что между первой и второй Инструкціей существенной раз-
ницы нѣтъ, ораторъ спрашиваетъ, почему же тогда не принять первую.
Деп. Биволъ говоритъ, что излишне говорить много по этому вопросу.
Инструкція должна быть принята и по возможности скорѣе.
Деп. Діаконовичъ указываетъ, что въ Инструкціи, составленной механиче-
скимъ путемъ, недостаточно строго выражено направленіе и желаніе Совѣта7, а
отсутствіе яркой выразительности указываетъ на соглашательство.
Трудно уловить въ Инструкціи основную нить и никакъ не возможно оты-
скать равнодѣйствующую: Правительство хотѣло бы удовлетворить крестьянъ, не
обидѣть помѣщиковъ и въ то же время обработать побольше земли. Ораторъ нахо-
дитъ, что тѣ измѣненія, которыя представитель Правительства находитъ незначи-
тельными, весьма существенны.
Докладчикъ, возражая оратору, говоритъ, что на механикѣ и логикѣ очень
много основано, и указаніе на то, что Инструкція составлена механически, недо-
статочно обосновано. Докладчика удивляетъ слезный тонъ комиссіи, работавшей
надъ Инструкціей. Вѣдь въ сущности говоря выброшенъ только первый пунктъ,
все же остальное принято, и никто не можетъ сказать, что инструкція игнориру-
етъ интересы крестьянства.
Никто также не можетъ упрекнуть Правительство въ томъ, что оно недоста-
точно честно и серьезно отнеслось къ этому вопросу.
– Каждый изъ насъ, – говоритъ докладчикъ, – работалъ не за страхъ, а за
совѣсть, и Совѣтъ Министровъ представилъ то, что можно осуществить въ краѣ,
способствуя тѣмъ упорядоченію жизни страны.
Приглашая собраніе перейти къ постатейному чтенію Инструкціи, доклад-
чикъ говоритъ, что тогда будетъ видно, что пріемлемо и что подлежитъ выклю-
ченію. При разсмотрѣніи ея Собраніе должно помнить прежде всего объ удовлет-
вореніи земельнаго голода и о томъ, чтобы рабочія руки были использованы съ
большимъ успѣхомъ. Заслуживаетъ вниманія и вопросъ объ инвентарѣ, такъ какъ
онъ очень важенъ.
Предсѣдатель хочетъ открыть пренія по вопросу, но поступаетъ предложеніе
устроить перерывъ, которое поддерживается всѣми присутствующими.
Объявляется перерывъ.
По возобновленіи засѣданія, по предложенію предсѣдателя докладчикъ оглашаетъ
1-ый пунктъ Инструкціи, который читается такъ: «Въ виду переживаемаго момента и
угрожающаго странѣ голода, Правительство на текущій сельскохозяйственный годъ
беретъ на себя распоряженія землями сельскохозяйственнаго значенія».
Деп. Буздуганъ: – Если мы дѣйствительно, хотимъ, чтобы Инструкція служила
какъ бы преддверіемъ къ дальнѣйшему земельному закону, то 1-ый пунктъ дол-
женъ быть измѣненъ въ смыслѣ Деклараціи. Я предлагаю такую поправку: «Въ
виду переживаемаго момента и угрожающаго странѣ голода, впредь до избранія8
410
земельнаго закона о переходѣ земель в руки трудового народа согласно Деклара-
ціи, вся земля сельскохозяйственнаго значенія переходитъ въ вѣдѣніе Молдав-
ской Республики».
Я прошу васъ всѣхъ голосовать за измѣненіе пункта въ такомъ видѣ, такъ какъ
этимъ мы даемъ понять, что идемъ по прежнему пути, не уклоняясъ въ стороны.
Деп. Минчуна предлагаетъ поправку аналогичную предыдущей.
Деп. Цыганко находитъ неудобнымъ даже въ законѣ временнаго характера
давать обѣщанія и отъ имени крестьянской фракціи предлагаетъ слѣдующую
поправку: Вмѣсто словъ «на текущій сельскохозяйственный годъ» – выраженіе
«Впредь до разрѣшенія аграрнаго закона въ Учредительномъ Собраніи Молдав-
ской Республики» и къ слову «распоряженіе» добавить слово «вѣдѣніе».
Деп. Гафенко вспоминаетъ, что, когда вырабатывалась первая Декларація, всѣ
думали, что земельный законъ будетъ выработанъ, не дожидаясь Учредительнаго
Собранія.
Деп. Буздуганъ: – Я хочу защищать внесенное мною предложеніе. – Г.г. депу-
таты. Наша Декларація является основнымъ камнемъ Аграрной комиссіи. Утвер-
дитъ или нѣтъ Учредительное Собраніе нашъ земельный законъ, это его дѣло;
наше же […]9 придти въ собраніе съ готовымъ закономъ.
Деп. Синиклій говоритъ, что нельзя откладывать изданіе столь важнаго
закона, какъ земельный, до Учредительнаго Собранія. Это вопросъ насущный и
его надо рѣшить скорѣе, такъ какъ въ противномъ случаѣ можетъ быть поставленъ
на карту нашъ Парламентъ. Ораторъ присоединяется и поддерживаетъ предло-
женіе депутата Буздугана.
Высказывается еще рядъ депутатовъ въ этомъ же духѣ, послѣ чего поступаетъ
предложеніе прекратить пренія.
Предсѣдатель ставитъ предложеніе на голосованіе; оно принимается.
Докладчикъ въ своемъ заключительномъ словѣ отстаиваетъ пунктъ въ Прави-
тельственной редакціи, находя предложенныя поправки совершенно излишними.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе поправки:
Деп. Буздугана: – За 9, противъ большинство.
Деп. Минчуны: – За 5, противъ большинство.
Крестьянской фракціи: – Противъ 2, воздержавшихся 7, за большинство.
Такимъ образомъ пунктъ принимается съ поправкой Крестьянской фракціи.
Ставится на голосованіе пунктъ цѣликомъ съ поправками; онъ принимается
большинствомъ голосовъ.
На этомъ дальнѣйшее чтеніе инструціи въ отчетномъ засѣданіи прекращается.
Рѣшено открыть завтра засѣданіе въ 4 часа дня для продолженія чтенія инструкціи.
Затеѣмъ Предсѣдатель объявляетъ, что министръ иностранныхъ дѣлъ дастъ
отвѣтъ на запросъ депутата Мисиркова по слѣдующимъ 3-мъ пунктамъ:
1. Извѣстны ли министру иностранныхъ дѣлъ, что сосѣдняя намъ Румынія
начала мирные переговоры съ Центральными Державами?
2. Можетъ ли быть наша страна увѣренной въ томъ, что ея интересы будутъ
ограждены при всякой возможной международной конъюнктурѣ, въ зависимости
отъ результатовъ, происходящихъ нынѣ мирныхъ переговоровъ?
3. Въ какой формѣ вылилась организація нашего иностраннаго вѣдомства?
Каковъ его составъ? Какія мѣры приняты до сихъ поръ и какія еще принимаются
для признанія нашей независимости и огражденія нашихъ политическихъ и меж-
дународныхъ интересовъ?
411
 На трибуну всходитъ министръ, который сначала на молдавскомъ, а затѣмъ на
русскомъ языкѣ даетъ объясненія по поводу вопроса.
По 1-му пункту запроса онъ затрудняется отвѣчать въ виду отсутствія въ
вѣдомствѣ офиціальныхъ данныхъ; базироваться же на слухахъ и свѣдѣніяхъ,
почерпнутыхъ изъ газетъ, онъ, как офиціальное лицо, не можетъ. Онъ не придаетъ
никакой вѣры слухамъ о томъ, что Бессарабія переуступлена кому-то въ видѣ ком-
пенсаціи10. Совѣтъ Министровъ принялъ мѣры къ выясненію источника этихъ
слуховъ и объ этихъ результатахъ онъ сообщитъ.
Переходя ко второму пункту запроса, министръ не ручается за то, что инте-
ресы нашей Республики не будутъ задѣты, но надѣется, что принципъ самоо-
предѣленія народовъ провозглашенный обѣими враждующими сторонами, не
будетъ попранъ, такъ какъ, въ противномъ случаѣ, крупные народы, лишая болѣе
мелкія націи независимости, тѣмъ самымъ создадутъ постоянное яблоко раздора.
На третій вопросъ министръ, отвѣчая, говоритъ, что его вѣдомство находится
еще въ первой стадіи развитія; покуда еще не подобранъ подходящій комплектъ
работниковъ. Министръ сожалѣетъ, что до сихъ поръ ему не удалось подыскать
помѣщенія подъ вѣдомство, и его канцелярія помѣщается временно въ комнатѣ
при зданіи Совѣта Министровъ.
Правительство всегда стояло и стоитъ на стражѣ интересовъ Республики и вся-
чески старается охранить отъ посягательствъ на нее съ чьей бы то ни было стороны.
Въ январѣ предполагалась отправка трехъ членовъ въ Брестъ-Литовскъ для
участія въ мирной конференціи, но произошли всѣмъ извѣстныя событія, помѣ-
шавшія этимъ лицамъ выѣхать изъ страны.
Совѣтъ Министровъ послалъ въ Яссы делегацію для сообщенія нашей Декла-
раціи. Декларація была тепло принята дружественными державами, давшими
завѣренія въ томъ, что они насъ признаютъ.
Въ заключеніе министръ говоритъ, что опасность странѣ угрожаетъ совер-
шенно съ другой стороны; онъ видитъ ее въ вербовкахъ добровольческихъ отря-
довъ, причемъ вербовка проходитъ подъ опредѣленнымъ флагомъ.
Деп. Мисирковъ заявляетъ, что объясненія, данныя министромъ врядъ ли
кого могутъ удовлетворить.
Предсѣдатель, обращаясь къ Собранію, спрашиваетъ, не найдетъ ли оно нуж-
нымъ открыть пренія по поводу сказаннаго министромъ.
Собраніе высказывается: 27 – за, большинство – противъ, разрѣшено давать
отдѣльные вопросы министру.
Деп. Мисирковъ говоритъ, что при создавшихся условіяхъ, врядъ ли имѣетъ
смыслъ задавать вопросы.
Предсѣдатель, останавливая депутата, предупреждаетъ его относиться съ
должнымъ уваженіемъ къ принятому Собраніемъ рѣшенію.
Деп. Мисирковъ: – Я и отношусь съ уваженіемъ. Депутатъ задаетъ рядъ вопро-
сов: есть ли у министра другіе источники для освѣдомленія, кромѣ нашихъ; ми-
нистръ заявляетъ, что въ январѣ онъ путешествовалъ въ Яссы, 24-го января Респу-
блика стала независимой, и вѣдомство межнаціональныхъ дѣлъ должно бы быть
преобразовано, и наконецъ здѣсь говорится объ опасности со стороны органи-
заторовъ добровольческой бригады, а не опасны ли тѣ, что говорятъ объ объеди-
неніи отъ Днѣстра до Тиссы?
Деп. Халиппа спрашиваетъ, извѣстно ли министру иностранныхъ делъ о про-
хожденіи по территоріи Республики австрійскихъ и венгерскихъ войскъ, – и не
производятъ ли эти войска безпорядка въ странѣ.
412
 Деп. Цыганко интересуется политическимъ курсомъ страны, сохраняетъ ли она
нейтралитетъ, или примыкаетъ къ какой-либо изъ воюющихъ сторонъ, и сдѣлано
ли офиціальное сообщеніе о признаніи независимости нашей Республики11.
Министръ, отвѣчая на предложенные вопросы, проситъ депутата Мисиркова
представить свои вопросы въ письменномъ видѣ. Что же касается нарушенія суве-
ренности Республики австро-венгерскими войсками, то въ вѣдомствѣ есть объ
этомъ офиціальныя свѣдѣнія. Эти войска прошли около Новоселицы до Мама-
лыги, откуда, взявъ влѣво, перешли черезъ Днѣстръ въ Украину. Нами посланъ
протестъ по этому поводу ихъ правительствамъ.
Деп. Цыганко желаетъ выяснить вопросъ о нейтралитетѣ Республики съ точки
зрѣнія международнаго права.
Предсѣдатель говоритъ, что въ протестѣ говорилось не о нейтралитетѣ, а о
нарушеніи международнаго права Государства.
Деп. Мисирковъ спрашиваетъ, допустимо ли въ Парламентѣ рѣшатъ вопросы
такимъ образомъ.
Предс. напоминаетъ депутату, что собраніе рѣшило воздержаться отъ преній.
Деп. пытается говорить, но предсѣдатель его останавливаетъ; тогда депутатъ
проситъ слова для вопроса министру; это ему разрѣшается, и онъ спрашиваетъ,
извѣстно ли министру, что въ Яссы ѣздила делегація изъ представителей Молдав-
скаго Блока съ какой-то дипломатической миссіей. Не можетъ ли министръ сооб-
щить о результатахъ ихъ поѣздки?
Министръ отвѣчаетъ, что онъ не слѣдитъ, куда и зачѣмъ ѣздятъ депутаты, и
депутатъ Мисирковъ не по адресу обратился за разъясненіями.
Предсѣдатель спрашиваетъ, нѣтъ ли больше вопросовъ, и депутатъ Мисир-
ковъ говоритъ, что есть еще одинъ въ письменномъ видѣ. Предсѣдатель оглашаетъ
запросъ.
– Рядъ фактовъ изъ жизни нашего Парламента вызываетъ нижеслѣдующіе
вопросы предсѣдателю Сфатулъ Цэрій: какія мѣры будутъ приняты министер-
ствами внутреннихъ дѣлъ и юстиціи противъ предпринятой нашимъ офиціаль-
нымъ органомъ «Сфатулъ Цэрій» травли противъ цѣлой категоріи лойяльныхъ
гражданъ Свободной Молдавской Республики, виновныхъ лишь въ томъ, что они
не молдаване и люди культурные? Этихъ людей нашъ офиціальный органъ назы-
ваетъ «піявками», слишкомъ опытными врагами молдавскаго народа и Молдав-
ской Республики.
Имъ грозятъ отставкой, хотя бы они 50 лѣтъ состояли на службѣ здѣсь, имъ
грозятъ лишеніемъ пенсій и вообще о нихъ говоритъ офиціальный органъ, что для
нихъ наши министры являются тѣми же «рыбаками», которые плетутъ для нихъ
такія сѣти, изъ которыхъ они никакъ не смогутъ выйти – и 2/ желательно знать,
является ли нашъ офиціальный органъ, органомъ всего Парламента, органомъ
Правительства или органомъ Молдавскаго Блока Сфатулъ Цэрій, или наконецъ,
газета является органомъ личнаго состава ея редакціи, а потому желательно выяс-
нить, на кого падаетъ отвѣтственность за ультрашовинистическое и человѣконена-
вистническое направленіе газеты Сфатулъ Цэрій до сихъ поръ.
Голоса: – А кто подписалъ. Вѣроятно Мисирковъ только…
Деп. Баламезъ съ мѣста: – И я подписалъ.
Деп. Курдиновскій: – Смѣю васъ увѣрить, что и я подписалъ и могу объяснить
вамъ почему.
Деп. Цыганко съ мѣста: – Вполнѣ шовинистическое, можно cмело подписаться
подъ запросомъ. – Въ залѣ шумъ.
413
 Предсѣдатель, призывая депутатовъ къ спокойствію, заявляетъ, что этотъ
запросъ будетъ обсуждаться, а затѣмъ, огласивъ ряд радіотелеграммъ, закрываетъ
засѣданіе въ 1 часъ ночи.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea II, ff. 289–294v.]

Note și comentarii

1 Pe la începutul sec. al XX-lea, în capătul de sus al străzii Pușkin a fost ridicată, din inițiativa
primarului Karl Schmidt, o clădire cu destinație de divertisment, numită „Pușkinskaja audi-
torija”, care a îndeplinit și funcțiile de teatru.
2 Este avută în vedere semnarea păcii de la Brest-Litovsk, din 9 februarie 1918, dintre Puterile
Centrale, Turcia și Bulgaria, de o parte, și Ucraina, de altă parte.
3 Nu se reproduce.
4 Comitetele agrare – gubernial, județe și în subunitățile administrative numite voloste – au fost
înființate încă în martie 1917.
5 Răspunsul este confuz. Va trebui găsit numărul 38 al ziarului Sfatul Țării pentru a vedea ce avea,
de fapt, în vedere Erhan.
6 Așa cum au demonstrat și dezbaterile din ședința precedentă asupra acestei chestiuni, din spusele
lui Țanțu, ca și din ceea ce avea să vorbească Buzdugan după el, reiese cît se poate de clar că, în
viziunea majorității deputaților, după aplicarea instrucției agrare provizorii, urma adoptarea unei
legi radicale asupra pămîntului, în corespundere cu Declarația din 2 decembrie 1917.
7 Din cauză că procesul-verbal a reprodus doar cîteva fraze din ce a spus V. Diakonovici, discursul
său se arată confuz și nu e clar ce Soviet este vizat. Ziarul ne ajută să constatăm că nu era vizat
niciun Soviet, ci deputatul vorbise despre Consiliul de Miniștri al Republicii Democratice Mol-
dovenești: Sfatul Țării, 20 februarie 1918.
8 Inexactitate: era vizată, desigur, adoptarea legii agrare în Parlament.
9 Lipsește un cuvînt sau o frază.
10 Referire, probabil, la unele informaţii după care Puterile Centrale i-ar fi promis României Basa-
rabia drept recompensă pentru anumite teritorii pe care era forțată să le cedeze acestora sau unor
aliați ai lor.
11 Nu este clar cine era vizat să facă această declarație – guvernul Basarabiei sau al României?

414
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 17-го февраля 1918 года № 47

Засѣданіе открывается въ 6 час. 10 м. вечера подъ предсѣдательствомъ П.Н. Халиппы

и при слѣдующихъ секретаряхъ: Б.М. Епури, К.П. Мисирковѣ и И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Обсужденіе Земельной инструціи.

Докладчикъ министръ Ерханъ, заявивъ, что § 1 земельной инструкціи былъ

принятъ во вчерашнемъ засѣданіи, оглашаетъ § 11 инструкціи:
«Распредѣленіе земли между могущими ее обработать производится Орга-
нами Правительства – волостными, уѣздными и краевымъ земельными коми-
тетами. Земельнымъ комитетамъ должно принадлежать: 1/ Перепись /приве-
деніе въ извѣстность/ всѣхъ земель; 2/ Наблюденіе какъ надъ измѣненіемъ и
передвиженіемъ вещныхъ правъ на означенныя земли, такъ и надъ хозяйствен-
нымъ использованіемъ сихъ земель въ цѣляхъ возможно полнаго обсѣмененія въ
текущемъ году; 3/ Охрана сельскохозяйственныхъ имѣній отъ обезцѣненія ихъ
владѣльцами или арендующими землю; 4/ принятіе мѣръ къ образованію времен-
наго ареднаго фонда и предоставленія изъ его состава въ обработку и пользованіе
населенія земельныхъ участковъ въ цѣляхъ наиболѣе полнаго ихъ использованія
подъ посѣвы хлебовъ; 5/ принятіе мѣръ къ охранѣ сельскохозяйственныхъ имѣній
отъ всякаго рода дѣйствій, причиняющихъ вредъ хозяйству и къ недопущенію
какихъ бы то ни было захватовъ».
Крестьянская фракція предлагаетъ слѣдующее добавленіе къ п. 1 § 2 послѣ
словъ: «всѣхъ земель» – «и число лицъ, могущихъ ее обработать».
Поправка Крестьянской фракціи принимается.
§ 2 п. 2. Депутатъ Цыганко отъ имени Крестъянской фракціи предлагаетъ
совершенно его исключить, т.к., по мнѣнію Крестъянской фракціи, такой тяжелой
задачи нѣтъ возможности возложить на комитеты и возложеніемъ этихъ правъ на
комитеты сильно запутаются земельныя взаимоотношенія, поэтому крестьянская
фракція вноситъ совершенно новую редакцію этого пункта: «распредѣленіе на
мѣстахъ всей свободной, незасѣянной земли, кому бы она не принадлежала между
могущими ее обработать».
Докладчикъ Ерханъ: – П. 2-ой въ инструкцію былъ внесенъ потому, что Мини-
стерство находило необходимымъ, чтобы земельные комитеты регулировали всѣ
земельныя взаимоотношенія, иначе возможенъ возвратъ къ прошлогоднему поло-
женію, т.е. анархіи на мѣстахъ в земельномъ вопросѣ.
Предложеніе же Крестьянской фракціи вводитъ совершенно новый принципъ.
Деп. Луневъ предлагаетъ редакцѣю этого пункта въ такомъ видѣ: «всѣ дѣла,
подлежащія вѣдѣнію земельныхъ комитетовъ въ области земельныхъ отношеній
со времени учрежденія земельныхъ комитетовъ и принятія ими дѣлъ къ своему
производству и разрѣшенію, изъемлются изъ вѣдѣнія общихъ судебныхъ установ-
леній; всѣ спорные вопросы въ сферѣ земельныхъ взаимоотношеній и рѣшенія
земельныхъ комитетовъ имѣютъ обязательную силу для всѣхъ судебныхъ, адми-
нистративныхъ и государственныхъ установленій».
415
 Деп. Старенькій находитъ редакцію деп. Лунева совершенно не пріемлемой,
т.к., по его мнѣнію, въ этомъ смыслѣ судъ ни въ коемъ случаѣ не можетъ быть огра-
ничиваемъ.
Деп. Дуткевичъ говоритъ, что не понимаетъ боязни предъ судебными установ-
леніями, которые имѣютъ законное гласное производство, въ то время какъ этого
комитеты не имѣютъ. В заключеніи ораторъ высказывается рѣшительно противъ
редакціи деп. Лунева1.
Докладчикъ Ерханъ находитъ, что съ принципіальной точки зрѣнія онъ дол-
женъ согласиться съ деп. Дуткевичемъ, но дѣлаетъ оговорку въ томъ смыслѣ, что
это возможно лишь въ сферѣ отвлеченной. Когда же необходимо разрѣшить эти
вопросы о правѣ судебныхъ установленій съ практической стороны, то тутъ двухъ
мнѣній быть не можетъ. Судъ, по мнѣнію оратора, оторванный отъ жизни, не
сможетъ примирить двѣ непримиримыя линіи и опять вовлечетъ въ невыгодное
положеніе крестьянъ. Постановленіе Сфатулъ Цэрій должно быть въ духѣ, пред-
ложенномъ деп. Луневымъ2 .
Деп. Бажбеукъ-Меликовъ возражаетъ деп. Ерхану въ томъ смыслѣ, что ни одно
учрежденіе и ни какое лицо не должно быть ни подъ какими основаніями внѣ
суда. Судъ превыше всего. Только судомъ правильнымъ можетъ быть гарантиро-
вана правильная государственная жизнь3.
Пренія по этому вопросу исчерпаны, и Предсѣдатель ставитъ на голосованіе
предложеніе Крестьянской фракціи объ исключеніи этого пункта въ редакціи
докладчика.
Голосованіемъ пунктъ 2 въ редакціи докладчика исключается.
Баллотируется поправка Крестьянской фракціи, которая большинствомъ
принимается.
Деп. Цыганко отъ имени Крестьянской фракціи вноситъ самостоятельный
3-й пунктъ слѣдующаго содержанія: «наблюденіе надъ темъ, чтобы не соверша-
лись никакія сдѣлки на землю, указанные въ п. 1, а также наблюденіе надъ хозяй-
ственнымъ использованіемъ земель въ цѣляхъ возможно болѣе полнаго обсѣме-
ненія ихъ въ текущемъ году».
Кроме того деп. Цыганко добавляетъ, что фракція находитъ необходимымъ
согласовать этотъ пунктъ съ предложеніемъ деп. Лунева, а потому проситъ отло-
жить на время обсужденіе этого пункта и перейти къ слѣдующему.
Деп. Бажбеукъ-Меликовъ вноситъ въ редакцію пункта, предложеннаго кре-
стьянской фракціей выраженіе «сельскохозяйственнаго значенія» послѣ слова
«земель».
Деп. Кирилловъ противъ предложенія деп. Лунева, ибо не находитъ возмож-
нымъ предоставить земельнымъ комитетамъ такихъ сложныхъ функцій, какъ раз-
рѣшеніе спорныхъ вопросовъ въ области земельныхъ взаимоотношеній4.
Деп. Ерханъ находитъ поправку Крестьянской фракціи крайне ограниченной.
Деп. Криганъ: – Вопросъ о привлеченіи крестъянъ къ отвѣтственности предъ
судомъ за совершенные ими грабежи и отчужденія инвентаря долженъ въ насто-
ящее время разсматриваться въ другой плоскости. Прошлогодняя земельная
анархія была вызвана неумѣніемъ правительства регулировать земельныя взаи-
моотношенія, въ виду того, что оно не имѣло твердаго, опредѣленнаго курса въ
этой области. Поэтому нашъ долгъ издать законъ такого содержанія, чтобы никто
не могъ быть привлекаемъ за учиненныя имъ отчужденія у помѣщиковъ живого
и мертваго инвентаря въ прошломъ году. Но съ другой стороны нѣтъ никакого
смысла предоставлять земельнымъ комитетамъ окончательно разрѣшать споры
416
въ области земельныхъ взаимоотношеній, безъ права потерпевшаго апеллировать
въ судъ на постановленіе комитета, благодаря тому, что составъ этихъ комите-
товъ часто крайне ограниченъ въ моральномъ и умственномъ смыслѣ; – можетъ
получиться масса злоупотребленій. Наконецъ, мы не можемъ ручаться за то, что
въ комитетахъ зачастую не будутъ сидѣть шарлатаны. Поэтому я полагаю, что всѣ
комитеты должны отвѣчать предъ блюстителемъ закона – судомъ.
Деп. Цыганко, получивъ слово по вопросу о веденіи засѣданія, проситъ пред-
ложеніе Крестьянской фракціи поставить на баллотировку и отложить пока
поправку деп. Лунева.
Голосованіемъ предложеніе Крестьянской фракціи принято въ видѣ отдѣль-
ного третьяго пункта, а Лунева временно снято и передано во фракціи для обсуж-
денія и введенія въ нее редакціонныхъ поправокъ.
П. 3. Деп. Минчуна предлагаетъ въ этомъ пунктѣ слово «арендующими»
замѣнить словомъ «обрабатывающими».
Голосованіемъ пунктъ третій принятъ съ поправкой деп. Минчуны.
П. 4. Деп. Цыганко говоритъ, что этотъ пунктъ Крестьянская фракція рѣшила
совершенно изъять, т.к. онъ аналогиченъ по содержанію съ параграфомъ 4-мъ.
Деп. Бажбеукъ-Меликовъ находитъ совершенно непріемлемымъ предложеніе
Крестьянской фракціи, т.к. оно въ корнѣ противорѣчитъ параграфу 4-му: аренд-
ный фондъ и земельный фондъ два принципіально различныхъ вопроса5.
Докладчикъ Ерханъ: – Предложеніе Крестьянской фракціи кореннымъ обра-
зомъ мѣняетъ Инструкцію, т.к. прійдется радикально измѣнить цѣлый рядъ
пунктовъ до 5 §. Въ интересахъ государства Совѣтъ Министровъ полагаетъ, что
сохранившіяся благоустроенныя хозяйства имѣютъ право на обработку полей. Въ
распоряженіи сохранившихся экономій находится 460 000 дес. земли; но если изъ
этой цифры выбросить лѣса и неудобныя поля, то эта цифра достигнетъ не болѣе
370 000 десятинъ. Послѣднія вслѣдствіе хорошей обработки могутъ дать урожай
въ полтора раза больше обыкновеннаго, приблизительно на 30 или 35 пудовъ на
каждую десятину болѣе обыкновеннаго урожая. Поэтому я предлагаю вопросъ о
сохраненіи благоустроенныхъ хозяйствъ еще дебатировать.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе предложеніе Крестьянской фракціи объ
исключеніи пункта 4.
Предложеніе принимается большинствомъ голосовъ.
II. 5-ый § 2-го принимается безъ преній и безъ поправокъ.
Докладчикъ читаетъ § 3: «Распредѣленіе земель между могущими ихъ обработать
должно преслѣдовать исключительно интересы государства. Въ интересахъ государ-
ства необходимо сохранить хозяйственное значеніе за благоустроенными имѣніями
и использовать всѣ экономическія возможности для производства хлѣба».
Деп. Минчуна отъ имени Молдавскаго Блока вноситъ въ этомъ параграфѣ слѣ-
дующія добавленія послѣ выраженія: «для производства хлѣба»: «но при условіи
предварительнаго удовлетворенія всѣхъ нуждъ крестьянскаго населенія. Въ про-
тивномъ же случаѣ эти хозяйства не сохраняются». Затѣмъ деп. Минчуна предла-
гаетъ лично свое добавленіе: «церковныя же земли остаются въ текущемъ году за
обрабатывающими ихъ причтами».
Докладчикъ деп. Ерханъ относительно личной поправки деп. Минчуны гово-
ритъ, что ее надлежитъ разсмотрѣть не въ этомъ пунктѣ, а въ одномъ изъ слѣдую-
щихъ, который касается церковныхъ земель6.
Деп. Цыганко отъ имени Крестьянской фракціи заявляетъ, что при раз-
смотрѣніи этого пункта, фракція стала на государственную точку зрѣнія, отдавъ
417
преимущество государственнымъ интересамъ предъ своими классовыми. Но,
несмотря на это, фракція въ этомъ пунктѣ находитъ необходимымъ сдѣлать двѣ
поправки: во-первыхъ исключить послѣ выраженія «должно преслѣдовать»
слово «исключительно» и затѣмъ добавить послѣ выраженія: «интересы государ-
ства» – «и трудящихся массъ».
Ставится на баллотировку предложеніе Молдавскаго Блока, но большин-
ствомъ отклоняется.
Поправки первая и вторая Крестьянской фракціи принимаются.
Докладчикъ читаетъ параграфъ 4-ый: «земельнымъ комитетамъ надлежитъ
соблюдать преподанныя еще Временнымъ Правительствомъ и не отмѣнен-
ныя Сфатулъ Цэрій указанія объ образованіи временнаго аренднаго фонда, въ
составъ котораго зачисляются: во 1/ частно-владельческія земли, находившіеся
въ прошломъ сельскохозяйственномъ году въ арендномъ пользованіи, а равно и
земли сельскохозяйственнаго пользованія, принадлежащія казнѣ и Управленію
имѣніями заграничныхъ духовныхъ установленій, во 2/ земли, обрабатывавшіяся
за послѣдніе три года всецѣло наймомъ крестьянскаго инвентаря, въ 3/ земли,
добровольно передаваемыя въ арендный фондъ ихъ владѣльцами, 4/ въ случаѣ,
если будетъ установлена земельная нужда въ существующихъ трудовыхъ хозяй-
ствахъ, то въ арендный фондъ могутъ быть причислены части площадей сельско-
хозяйственныхъ имѣній, обрабатываемыхъ средствами владѣльца.
Примѣчаніе 1-ое: Въ случаѣ существованія налаженныхъ крупныхъ хозяйствъ
съ достаточнымъ инвентаремъ, живымъ и мертвымъ, волостные земельные коми-
теты, имѣя въ виду необходимость наилучшаго засѣва и полученіе наибольшаго
количества хлѣба, обязаны оставлять этимъ хозяйствамъ количество земли для
использованія инвентаря, но количество этой земли не должно превышать 1/3
обыкновенно засѣваемой этими хозяйствами земли. Обработка производится
подъ контролемъ земельныхъ комитетовъ. Эти нормы относятся и къ кормовой
площади культурныхъ хозяйствъ.
Примѣчаніе 2-ое: хозяйства, площадью до 100 десятинъ въ части, которую въ
прошломъ сельскохозяйственномъ году владѣльцы обрабатывали собственными
средствами, остаются въ распоряженіи ихъ владѣльцевъ. Къ этой же нормѣ отно-
сятся и церковныя земли.
Установить, какъ для владѣльцевъ земли, такъ и для арендаторовъ-посѣв-
щиковъ, ведущихъ свое собственное хозяйство на площади свыше ста десятинъ,
слѣдующій процентъ отчужденія отъ площади, которая была обработана въ про-
шломъ году: при площади хозяйства отъ 100–300 десятинъ отдается въ аренду кре-
стьянам 1/3, от 300–1 000 десятинъ – 1/2 и свыше 1 000 десятинъ – 3/4; причемъ
слѣдующій разрядъ не можетъ быть менѣе предыдущаго. Установленныя части
относятся какъ къ полевой площади, такъ и къ площади естественныхъ пастбищъ
и сѣнокосовъ, использываемыхъ въ хозяйствѣ для собственныхъ нуждъ, – т.е. при
учетѣ берется общее количество земли.
5/ Въ цѣляхъ урегулированія незакономѣрныхъ дѣйствій и прекращенія анархіи,
въ арендный фондъ зачисляются на общемъ основаніи также земли, – захваченныя
крестьянами, которыя подлежатъ распредѣленію съ соблюденіемъ справедливости,
6/ въ арендный фондъ поступаютъ и земли крестьянъ, оставшіяся необработан-
ными съ тѣмъ однако непремѣннымъ условіемъ, что эти земли выходятъ изъ аренд-
наго фонда, если хозяева заявятъ о своемъ желаніи обрабатывать свои земли».
Деп. Цыганко говоритъ, что Крестьянская фракція рѣшила измѣнить ради-
кально этотъ пунктъ такимъ образомъ: «на земельные комитеты возлагается
418
обязанность образованія временнаго государственнаго земельнаго фонда, въ
составъ котораго зачисляются всѣ земли сельскохозяйственнаго значенія кому бы
онѣ ни принадлежали на территоріи Молдавской Республики».
Докладчикъ Ерханъ находитъ необходимымъ, чтобы въ земельный фондъ
не зачислялись церковныя земли, которыя должны оставаться за причтомъ, т.к.
доходъ съ земли составляетъ половину или даже 3/4 всего дохода причта.
Лишеніе причта земли будетъ несправедливо еще и потому, что взамѣнъ Пра-
вительство ничего имъ не можетъ дать.
Деп. Цыганко говоритъ, что Крестьянская фракція постановила совершенно
этого вопроса не обсуждать, такъ какъ церковная земля должна подлежать разрѣ-
шенію въ общемъ порядкѣ земельными комитетами.
Деп. Мисирковъ говоритъ, что церковная земля должна быть собственностью
общины и, какъ таковая, она неприкосновенна. Каждая община, по его мнѣнію
должна имѣть свой неприкосновенный капиталъ, въ видѣ земли или чего-нибудь
другого. Это необходимо для того, чтобы община имѣла бы средства для удовлет-
воренія своихъ культурныхъ и религіозныхъ нуждъ.
Баллотируется предложеніе Крестьянской фракціи, которое и принимается.
Вслѣдствіе совершенно новой редакціи параграфа 4-го докладчикъ предлага-
етъ выключить, начиная съ перваго, всѣ пункты и примѣчанія этого параграфа,
т. к. они находились въ непосредственной зависимости отъ первоначальной редак-
ціи параграфа и теперь они не имѣютъ никакого смысла.
Голосованіемъ предложеніе докладчика принято.
Докладчикъ читаетъ параграфъ 5-ый: «Всѣ уже засѣянныя земли кѣмъ бы
то ни было перераспредѣленію не подлежатъ. Эти посѣвы остаются въ распоря-
женіи лицъ, ихъ произведшихъ, причемъ свобода реализаціи урожая засѣявшими
гарантируется правительствомъ. Весь хлѣбъ, предъявленный для продажи, будетъ
пріобрѣтенъ правительствомъ по твердымъ цѣнамъ /примѣчаніе а и б/.
Примѣчаніе: а/ въ случаѣ, если захватъ грубо нарушаетъ интересъ трудовыхъ
хозяйствъ, то земельнымъ комитетамъ предоставляется право произвести учетъ
расходовъ по обработкѣ и обсѣмененію земли, понесенныхъ захватчикомъ и пред-
ложить заинтересованной сторонѣ внести таковые и вступить въ пользованіе
участкомъ.
б/ въ случаѣ, если захваты нарушаютъ цѣнность имѣній, понижаютъ ведуще-
еся культурное хозяйство, нарушая сѣвооборотъ, лишаетъ хозяйства возможно-
сти вести племенное скотоводство, или касается спеціальныхъ культуръ, то такіе
захваты ликвидируются немедленно съ возвращеніемъ земель по принадлежно-
сти, независимо отъ того, произведены ли на данномъ участкѣ посѣвы или нѣтъ,
но съ возвращеніемъ расходовъ, понесенныхъ захватчикомъ».
Параграфъ 5-ый до примѣчаній принимается безъ преній и безъ поправокъ.
Примѣчаніе а и б параграфа 5-го Крестьянская фракція предлагаетъ совер-
шенно исключить.
На такой же точки зрѣнія стоитъ и Молдавскій Блокъ.
Докладчикъ деп. Ерханъ не согласенъ съ этимъ, т.к., по его мнѣнію, необходимо
сдѣлать такъ, чтобы ни въ какомъ случаѣ никто не могъ бы посягнуть на интересы
трудового хозяйства.
Предсѣдатель поддерживаетъ докладчика и настаиваетъ, чтобы Инструкція
предусмотрѣла бы эти случаи.
Вносится предложеніе произвести поименное голосованіе.
419
 Голосованіемъ предложеніе Крестьянской фракціи принято въ слѣдующемъ
видѣ: «примѣчаніе а § 5 временно исключается до второго чтенія Инструкціи, а
примѣчаніе б § 5 исключается совершенно». Затѣмъ засѣданіе закрывается въ 8
1/2 часовъ вечера.
Слѣдующее засѣданіе назначается на 19 февраля въ 11 часовъ утра7.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea II, ff. 297–300]

Note și comentarii

1 Ziarul expune puțin mai pe larg această părere: „Dep. Dutkevici apără ideea judecății, ca instituție
independentă și absolut imparțială, în care nu există loc pentru fărădelege. Odată ce Instrucția
va fi recunoscută, ea va deveni obligatorie atît pentru instanțele judiciare, cît și pentru comitetele
agrare. Dezvoltîndu-și gîndul mai departe relativ la judecată ca un avantaj de mare preț al țărilor
civilizate, oratorul se pronunță împotriva amendamentului care cere scoaterea acestor dosare din
competența judecății”: Sfatul Țării, 21 februarie 1918.
2 Răspunsul reprodus în ziar arată mai bine rolul pe care urma să-l aibă, în viziunea guvernului,
Instrucția agrară în reglementarea conflictelor: „Raportorul Erhan este de acord cu părerea depu-
tatului Dutchevici, dar aceasta este o idee abstractă, pe cînd în viață e cu totul altfel. Se știe că au
fost instrucții provizorii de care s-au folosit comitetele agrare, și au fost camere de conciliere chiar
la dispoziția țăranilor și, cu toate acestea, experiența ne spune că este necesar și foarte important ca
instrucției să-i fie recunoscută puterea de lege, și Sfatul Țării trebuie să spună aceasta. Nu se poate
să nu avem încredere în justiție, dar viața decurge după regulile sale și partea practică a vieții are
ordinea ei”: Sfatul Țării, 22 februarie 1918.
3 În ziar punctul de vedere al acestui deputat este exprimat mai nuanțat și mai limpede:
„Dep. Bajbeuk-Melikov nu admite ca experiența nefericită din anul trecut (referire, probabil, la
anarhia agrară – I.Ț.) să stea la baza Instrucțiunii și ca ideea justiției să fie zdruncinată. Referin-
du-se la chestiune în esență, oratorul zice că ideea justiției este mai presus de orice, și nicio per-
soană, nicio instituție nu poate fi declarată în afara justiției. Dacă Sfatul Țării adoptă o hotărîre,
atunci toți trebuie să se supună acestei hotărîri”: Sfatul Țării, 22 februarie 1918.
4 Ziarul prezintă mai pe larg părerile deputaților Kirilov și Lunev, care discută în contradictoriu cu
privire la statutul juridic al Instrucției agrare și la relația acesteia cu justiția: Ibidem.
5 Ziarul arată că după intervenția lui Bajbeuk-Melikov, ședința a fost condusă de I. Inculeț.
6 În ziar, dezbaterile asupra amendamentului lui Minciună sînt prezentate mai detaliat:
„Dep. Minciună propune un amendament din partea Blocului Moldovenesc. Dep. Bejbeuk-Meli-
kov consideră că amendamentul dep. Minciună este complet agramat din punct de vedere econo-
mic și, de asemenea, nu este de acord cu amendamentul fracțiunii țărănești cu privire la comitetele
agrare, deoarece e clar de la sine cum sînt formate acestea. Raportorul, referindu-se la amendamen-
tul lui Minciună care cere ca pămînturile bisericești să rămînă în anul curent la dispoziția clerului
care le lucrează, zice că chestiunea referitoare la pămînturile bisericești a fost ridicată în Consiliul
de Miniștri și a fost atribuită la altă anexă (a documentului – I.Ț.). Oprindu-se apoi la chestiunea
privind atitudinea țăranilor față de preoțime, raportorul zice că problema agrară a ascuțit în așa
măsură relațiile agrare dintre țărani și preoțime, că e posibilă o prăbușire a vieții bisericești. Preoții
nu trebuie să aibă o existență mizeră. Ori hotărîți chestiunea privind salariul preotului, ori regle-
mentați acum problema în sensul plății de arendă”: Ibidem.

420
7 În procesul-verbal din dosarul de arhivă dezbaterea din ziua de 17 februarie 1918 este întreruptă
după adoptarea § 5. În ziar, ea este descrisă în continuare, și anume din momentul în care deputa-
tul Bajbeuk-Melikov revine la amendamentul referitor la fondul funciar de stat, propus de Fracți-
unea țărănească și adoptat: „Dep. Bajbeuk-Melikov consideră că propunerea Fracțiunii țărănești
este neclară, deoarece comitetele agrare, să o spunem deschis, sînt alcătuite în majoritatea lor din
elemente agramate și nu pot fi puse pe seama acestor comitete sarcini atît de grele. Dep. Țîganko:
este datoria guvernului să completeze comitetele agrare cu oameni cărturari și dezvoltați din
punct de vedere intelectual. Acest punct este platforma pentru viitoarea socializare a pămîntului,
iar fondul de stat este fundamentul pentru palatul viitorului liber al statului. El este prima piatră,
și dacă S.Ț. va realiza acest punct, atunci el își va îndeplini strălucit misiunea sa în fața democrației
moldovenești. Raportorul zice că punctul acesta are o misiune nobilă pentru reforma socială, dar
nu pentru anul în curs. El întreabă adunarea dacă este încredințată că e posibilă crearea unui fond
funciar (de stat – I.Ț.). Propunerea Fracțiunii țărănești este pusă la vot și e acceptată cu o majori-
tate de 44 împotriva a 19 și cu 6 abțineri.
Dep. Țîganko de pe loc: – Acesta este un important moment istoric. Apare și întrebarea pămîn-
tului școlilor. În afară de pămînturile bisericești, mai sînt și cele ale școlilor, sanatoriilor, fabricilor
și uzinelor și nu este deloc nevoie să fie făcute propuneri în privința tuturor acestor pămînturi.
Este votată propunerea de a nu fi discutată deloc chestiunea pămînturilor bisericești în sensul că
acestea s-ar afla la dispoziția comitetelor agrare pe baze generale. Propunerea este acceptată cu
majoritatea de 60 împotriva a 10.
Dep. Melikov face observația că președintele a greșit cînd a pus chestiunea la vot, fără să ofere
nimănui posibilitatea de a se pronunța asupra subiectului în discuție.
Președintele își recunoaște greșeala, și pe această chestiune începe schimbul de opinii. Își exprimă
părerea mai mulți deputați. Dep. Misirkov opinează că pămîntul bisericesc trebuie să fie inviola-
bil. Ca rezultat al acestor dezbateri, este pusă la vot propunerea după care pămînturile bisericești,
la fel ca toate celelalte, trebuie să se afle la dispoziția comitetelor agrare. Propunerea este adoptată”:
Sfatul Țării, 23 februarie 1918.

421
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 19-го февраля 1918 года № 48. Дневное

Засѣданіе открывается въ 1 часъ 10 минутъ дня.

Предсѣдательствуетъ П.Н. Халиппа при слѣдующемъ составѣ Президіума: cекре-
таряхъ Б.М. Епури, К.П. Мисирковѣ и И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Инструкція земельнымъ комитетамъ.

Слово предоставляется докладчику, который продолжаетъ чтеніе Инструкціи.

Депутатъ Цыганко вноситъ предложеніе – 5 пунктъ отложить до 2 чтенія. Ста-
вится на голосованіе и принимается Собраніемъ.
Докладчикъ оглашаетъ 6 пунктъ.
На вопросъ деп. Бырки, каковъ будетъ составъ Краевого Земельнаго Коми-
тета, докладчикъ заявляетъ, что этотъ вопросъ въ министерствѣ еще не разрабо-
танъ. Правительство руководилось по данному вопросу инструкціей Временнаго
Правительства1, но въ настоящее время составъ долженъ быть измѣненъ въ соот-
вѣтствіи съ требованіями жизни. Докладчику задается еще одинъ вопросъ – необ-
ходимъ ли такой Комитетъ, – на который онъ отвѣчаетъ утвердительно.
Депутатъ Цыганко предлагаетъ совершенно исключить пунктъ, замѣнивъ его
слѣдующимъ пунктомъ:
«Краевой Земельный Комитетъ является высшимъ органомъ, вѣдающимъ
дѣлами Землеустройства; наблюденіе за дѣятельностью Комитета принимаетъ
министерство земледѣлія; въ случаѣ несогласія министерства съ постановленіями
Комитета, министръ вправѣ пріостановить дѣйствіе постановленія и черезъ
Совѣтъ Министровъ вносить въ 2-хъ недѣльный срокъ спорный вопросъ въ соот-
вѣтствующую судебную инстанцію».
Депутатъ Луневъ, находя предложеніе депутата Цыганко пріемлемымъ, гово-
ритъ, что 6-ю статью можно бы принять въ слѣдующей редакціи: «надзоръ и
общее руководство уѣздными и волостными земельными комитетами принадле-
житъ Краевому Земельному Комитету и министерству земледѣлія».
Депутатъ Буздуганъ присоединяется къ редакціи деп. Лунева и говоритъ, что
въ такомъ видѣ сфера дѣятельности Краевого Земельнаго Комитета не будетъ
ограничиваться министерствомъ земледѣлія.
Докладчикъ заявляетъ, что это, дѣйствительно, будетъ самостоятельный
органъ, у котораго, по мнѣнію оратора, не должно быть недоразумѣній съ мини-
стерствомъ земледѣлія.
Деп. Криганъ опасается, что такимъ образомъ можетъ получиться двоевластіе.
Деп. Минчуна предлагаетъ замѣнить въ пунктѣ слово, «состоящему» сло-
вомъ «подчиненному».
Деп. Цыганко предлагаетъ соединить поправку Лунева съ поправкой, внесен-
ной имъ отъ фракціи.
Деп. Луневъ говоритъ, что съ его точки зрѣнія невозможна коллизія между
Краевымъ Комитетомъ и Министерствомъ Земледѣлія. Въ случаѣ же, если бы
она имѣла мѣсто, тогда министръ земледѣлія имѣлъ бы право обжаловать поста-
новленія Краевого Земельнаго Комитета.
422
 Деп. Бажбеукъ-Меликовъ, указывая на говорящихъ о Комитетѣ, какъ
объ отдѣльномъ органѣ, заявляетъ, что они хотятъ устроить въ министерствѣ
какое-то сверхминистерство. Онъ находитъ, что всѣ вопросы, касающіеся
Министерства Земледѣлія, должны имъ же и рѣшаться, такъ какъ министерству
подчиняются всѣ органы.
Деп. Буздуганъ находитъ возможнымъ примирить стороны, пославъ въ Мини-
стерство Земледѣлія одного изъ радикальныхъ представителей Парламента.
Комитетъ долженъ работать въ контактѣ съ министерствомъ, такъ какъ, въ про-
тивномъ случаѣ, дѣйствительно, неизбѣжно двоевластіе.
Деп. Криганъ говоритъ, что лѣтомъ онъ работалъ въ организаціяхъ, которыя,
онъ думалъ, приведутъ страну къ расцвіту, но горько разочаровался, ибо предста-
вители этихъ организацій заботились больше о своихъ матеріальныхъ интере-
сахъ, чѣмъ о странѣ2 .
Предсѣдат. останавливая депутата, проситъ его говорить по существу дѣла.
Депутатъ, беря примѣръ изъ жизни Франціи, говоритъ, что тамъ, если
министерство не оправдываетъ возложенныхъ на него надеждъ, ему вотируютъ
недовѣріе, и оно уходитъ. – Такъ само и у насъ могло бы быть, но мы хотимъ поста-
вить надъ министерствомъ организацію въ видѣ высшей инстанціи. Это невоз-
можно, такъ какъ тогда мы снимаемъ всякую отвѣтственность съ министерства,
перекладывая ее на организацію. Если будемъ стоятъ на этой точкѣ зрѣнія, то при-
ведемъ страну къ анархіи.
Деп. Минчуна, поддерживая мнѣніе депутата Кригана, спрашиваетъ, гдѣ
видано, чтобы министръ подчинялся организаціи.
Деп. Гафенко присоединяется къ тому же мнѣнію3.
Деп. Никитюкъ говоритъ, что такое большое дѣло, какъ земельное, нельзя
поручать одному человѣку, но оно должно быть въ вѣдѣніи Комитета подъ контро-
лемъ министра земледѣлія.
Деп. Цыганко: – Я не думалъ, что наша поправка вызоветъ столь страстные
дебаты. Мы также не хотимъ подчиненія министерства организаціи, но долженъ
вамъ замѣтить, что министръ земледѣлія всегда будетъ опираться на Парламент-
скую группу, выдвинувшую его на постъ, и эта группа будетъ оказывать давленіе
на рѣшенія этого министра.
Мы стоимъ за необходимость этой организаціи и за полную автономность ея.
И всѣ тѣ господа, которые говорятъ здѣсь о ненужности Земельнаго Комитета,
стали на скользкій путь.
Деп. Криганъ съ места: – Ваша дорога скользка и избита.
Предсѣдатель проситъ съ мѣстъ не говорить.
Докладчикъ: – Здѣсь боятся централизма, но, мнѣ кажется, что подобные
страхи излишни. Вѣдь, если при министрѣ будетъ работать Земельный Комитетъ,
то это еще не значитъ, что министръ будетъ все дѣлать. Да гдѣ и видано, чтобы
министръ отдавалъ распоряженія безъ вѣдома Комитета? Дѣлая это, онъ взялъ бы
на себя большую отвѣтственность. Организацію нельзя связывать съ министер-
ствомъ, такъ какъ тогда понадобилось бы другое министерство.
Обращаясь къ фракціи, докладчикъ говоритъ: «Ваше предложеніе доводитъ
до абсурда».
Деп. Буздуганъ съ места: – Правильно.
Деп. Цыганко съ мѣста же: – Вы съ этимъ вопросомъ не знакомы.
Деп. Буздуганъ: – Болѣе Васъ во всякомъ случаѣ.
Предсѣдатель призываетъ депутатовъ къ порядку.
423
 Деп. Баламезъ: – Я привѣтствую стремленіе Молдавскаго Блока изъять изъ
рукъ крестьянъ дѣло земельной реформы и желаю депутату Буздугану найти
такого министра земледѣлія, который удовлетворилъ бы его, какъ крестьянина4.
Деп. Буздуганъ съ мѣста: – Онъ коверкаетъ мысли.
Предсѣдатель проситъ депутата не говорить съ мѣста и не шумѣть.
Депутатъ Буздуганъ, волнуясь: – Пусть не коверкаетъ мысли. Почему вы не
остановите его?
Предсѣдатель, обращаясь къ Буздугану: – Это не Ваше дѣло; вы все время
мѣшаете мнѣ вести засѣданіе. Я апеллирую къ Собранію избавить меня отъ опеки
съ лѣвой стороны.
Деп. Буздуганъ: – Я Вамъ не мѣшаю.
Предсѣдатель: – Какъ же не мѣшаете?! Вы все время жужжите мнѣ на ухо.
Деп. Криганъ съ мѣста: – Не позволяйте ораторамъ искажать чужія мысли.
Въ залѣ шумъ.
Деп. Цыганко: – Призовите Кригана къ порядку.
Предсѣдатель: – Призываю все Собраніе успокоиться.
Деп. Криганъ: – Попросите ораторовъ не искажать фактовъ. Такіе господа
всегда искажаютъ факты.
Деп. Черней что-то выкрикиваетъ съ мѣста.
Предсѣдатель: – Депутаты Криганъ и Черней призываю васъ къ порядку.
Обращаясъ къ Собранію – Г.г. депутаты! Я отказываюсь вести Собраніе – Кри-
ганъ и Черней не слушаются, Буздуганъ паче не слушается.
Собраніе постепенно успокаивается. Слово получаетъ деп. Баламезъ. Ора-
торъ говоритъ, что ему понятно стремленіе крестьянской фракціи, не желающей
передавать земельное дѣло въ чужія руки. Она хотѣла бы, чтобы вопросъ, каса-
ющійся крестьянъ, былъ предоставленъ имъ на разсмотрѣніе, и ораторъ привѣт-
ствуетъ такое стремленіе. Нѣкоторые депутаты опасаются, чтобы этотъ органъ,
будучи автономнымъ, не способствовалъ двоевластію. Но, по мнѣнію оратора,
это излишніе страхи. Онъ всецѣло присоединяется къ мнѣнію депутата Цыганко,
предлагающаго передать земельное дѣло не одному лицу, могущему подчиняться
различнымъ вѣяніямъ, – а общественнымъ группамъ.
Деп. Бажбеукъ-Меликовъ: – Предоставляю Вамъ, г.г. депутаты, судить, гдѣ
скользкій путь, но, мнѣ кажется, что на немъ стоитъ Крестьянская фракція;
деп. Цыганко говоритъ, что невозможно довѣриться министру, подчиняющемуся
отдѣльнымъ группамъ; но вѣдь въ Парламентѣ будетъ выражена воля всего народа.
Деп. Цыганко съ мѣста: – Какого Парламента?5
Ораторъ: – Будущаго. Не довѣряя министру, вы ставите его въ ненормальное
положеніе. Г.г., у насъ на глазахъ опытъ Россіи. Въ ней вѣдь началось съ этого же;
министровъ поставили въ подчиненное положеніе къ комитетамъ. По моему,
министръ долженъ быть подчиненъ исключительно волѣ народа – Парламенту.
Деп. Буздуганъ: – Я одного изъ покорныхъ слугъ царскаго режима и демагога…
Предсѣдатель, прерывая депутата. – Я не понимаю, о комъ вы говорите; у насъ
нѣтъ такого.
Деп. Буздуганъ: – Есть.
Предсѣдатель: – Кому вы задаете вопросъ?
Деп. Буздуганъ: – Тотъ знаетъ.
Предсѣдатель: – Но я не знаю; говорите такъ, чтобы и я понималъ, какъ Пред-
сѣдатель.
Деп. Буздуганъ пытается говорить въ томъ же духѣ.
424
 Предсѣдатель останавливает его: – Я васъ лишаю слова.
Депутатъ продолжаетъ. Въ залѣ поднимается шумъ.
Деп. Бажбеукъ-Меликовъ: – Надо же уважать Предсѣдателя.
Предсѣдатель къ Буздугану: – Я Васъ лишаю слова, а вы не слушаетесь.
Г.г. депутаты! Буздуганъ ведетъ себя не по парламентски. Я предлагаю исклю-
чить его на одно засѣданіе. Предлагаю высказаться одному оратору «за» и дру-
гому «противъ» моего предложенія.
Депутатъ Бажбеукъ-Меликовъ говоритъ, что депутаты безусловно должны
подчиняться волѣ Предсѣдателя, но нельзя за одинъ и тотъ же проступокъ нала-
гать два наказанія. Депутатъ Буздуганъ лишенъ слова, и этимъ должно ограни-
читься, не удаляя его изъ засѣданія.
Деп. Ерханъ говоритъ, что, дѣйствительно, невозможны два наказанія за одинъ
и тотъ же проступокъ: – Но слѣдовало бы, – находитъ ораторъ, – установить ста-
тьи, которыя усматривали нарушеніе депутатами порядка въ засѣданіяхъ. Депу-
татъ только послѣ второго предупрежденія Предсѣдателя о нарушеніи порядка
можетъ быть исключенъ изъ засѣданія.
Деп. Цыганко съ мѣста: – Пусть онъ извинится предъ Предсѣдателемъ.
Предсѣдатель говоритъ, что депутатъ Буздуганъ все время мѣшаетъ ему.
Деп. Буздуганъ: – Я долженъ высказывать то, что думаю. Предсѣдатель дол-
женъ примѣнять ко всѣмъ, нарушающимъ порядокъ, эту мѣру наказанія. Я уйду
отсюда, такъ какъ не желаю брать на себя отвѣтственность передъ страной. Здѣсь
хотятъ анархіи и крови.
Предсѣдатель: – Такая работа не можетъ быть продуктивной, такъ какъ она
ненормальна. Я лишилъ депутата Буздугана слова, но онъ, не слушаясь, продол-
жалъ свою рѣчь. Я предложилъ его исключить и предоставилъ двумъ ораторамъ
высказаться «за» и «противъ» моего предложенія. Оба оратора высказались
«противъ». Тогда я ухожу и пусть депутатъ Буздуганъ предсѣдательствуетъ.
Деп. Діаконовичъ проситъ слова высказаться «за». Онъ находитъ поведеніе
депутата Буздугана недостойнымъ званія депутата и предлагаетъ ему извиниться
передъ Предсѣдателемъ.
Деп. Ерханъ считаетъ недопустимымъ послѣ голосованія никакое предло-
женіе: – Деп. Буздуганъ либо извиняется, либо исключается на одно засѣданіе.
Деп. Кирилловъ: – Вамъ передавали, что изо всѣхъ мѣстъ поступаютъ просьбы
поскорѣй прислать инструкцію, а мы тѣмъ временемъ устраиваемъ инциденты,
недостойные депутатовъ. Въ самомъ дѣлѣ, г.г., здѣсь творится нѣчто непонятное:
депутатъ былъ лишенъ слова, но онъ говорилъ; вы же ему аплодировали. Тогда
предсѣдатель долженъ уйти. Мнѣ кажется, когда разбирается спѣшный вопросъ,
не время создавать предсѣдательскій кризисъ, и лучше всего депутату извиниться
и тѣмъ исчерпать инцидентъ.
Деп. Буздуганъ: – Если предсѣдатель считаетъ себя обиженнымъ тѣмъ, что я
его перебилъ, то я извиняюсь.
Собраніе переходитъ къ разсмотрѣнію инструкціи.
Деп. Криганъ говоритъ о своей работѣ лѣтомъ въ комитетахъ; тогда у вла-
сти были Керенскій, Черновъ6 и друг. Комитеты на первый взглядъ произ-
водили впечатлѣніе благопріятное; казалось, что люди, работавшіе въ нихъ,
желали исключительно добра крестьянамъ. Но, присмотрѣвшись ближе, можно
было видѣть волковъ въ овечьей шкурѣ: – то были, преимущественно люди,
служившіе раньше въ полиціи. Они, разумѣется, обѣщали много народу, такъ
какъ имъ необходимо было участвовать въ этой комитетской работѣ. Эти самые
425
полицейскіе и «союзники» проливали горькія слезы по поводу гибели револю-
ціи, а лучшіе слуги Николая II плакали по гибели крестьянства.
– Лѣтомъ, продолжаетъ ораторъ, с.-р. пытались помѣшать нашей работѣ, и мы
4 мѣсяца изъ-за нихъ не работали, отъ чего пострадало крестьянство. Соціали-
сты-революціонеры надѣялись, что Петроградъ еще воспрянетъ и пришлетъ сюда
жандармовъ и насъ всѣхъ вернутъ въ первобытное состояніе.
Предсѣдатель: – Президіумъ рѣшилъ, что вы не говорите по существу дѣла, а
потому предлагаетъ вамъ держаться ближе темы.
Ораторъ продолжаетъ: – Россію съ Бессарабіей не сравните: – та велика, эта
мала. Чернову нужны были комитеты въ большихъ городахъ, но они не обяза-
тельны. Франція вѣдь обходится безъ нихъ. Инструкція наша должна быть при-
нята, какъ законопроектъ, но если среди членовъ Парламента не будетъ согласія,
то работа ихъ не будетъ продуктивной.
Черновъ былъ хорошій человѣкъ, и желалъ странѣ добра, но, къ сожалѣнію, его
не слушали, потому что въ комитетахъ орудовали царскіе слуги и мѣшали ему. Что
же касается Баламеза, то сегодня онъ можетъ сказать одно, а завтра будетъ предла-
гать другое; мы же должны брать отъ жизни то, что она даетъ намъ.
– Только министры одни, – заканчиваетъ ораторъ, – должны быть отвѣт-
ственны, а не комитеты.
Поступаетъ предложеніе прекратить пренія; оно принимается. Заключитель-
ное слово докладчика.
Докладчикъ: – Здѣсь однимъ изъ депутатовъ было брошено мнѣ обвиненіе, что я
не знакомъ съ Земельной инструкціей центральнаго комитета. Долженъ заявить, что
депутатъ глубоко ошибается; онъ по просту не понялъ моей мысли, упустивъ изъ виду,
что всякая инструкція должна проходить чрезъ Совѣтъ Министровъ и ясно, что тамъ
было то положеніе, на которое я указываю. Депутатъ внесъ предложеніе о Краевомъ
Земельномъ Комитетѣ, который долженъ быть при Министерствѣ Земледѣлія.
Вы напрасно спорите противъ Комитета, не имѣя наказа; когда Совѣтъ Мини-
стровъ преподнесетъ вамъ наказъ, что Комитетъ не имѣетъ силы, тогда другой
разговоръ, тогда можно спорить.
Предсѣдатель: – Существуетъ два предложенія.
Крестьянской фракціи съ поправкой Лунева; оно исключаетъ пунктъ доклад-
чика, и другая редакція – правительственная.
Ставлю на голосованіе.
За предложеніе Крестьянской фракціи – 46 голосовъ.
За правительственную редакцію – 43 голоса, 1 воздерж.
Докладчикъ заявляетъ, что къ предложенію Крестьянской фракціи можно бы
добавить нѣкоторую поправку. Предложеніе состоитъ изъ 2-хъ частей, изъ кото-
рыхъ одна совпадаетъ съ пунктомъ; вторая же косвенно относится къ инструкціи.
Желая избѣгнуть излишнихъ нагроможденій въ инструкціи, докладчикъ предла-
гаетъ исключить 2-ю часть.
Деп. Мирличъ заявляетъ, что 2-я часть можетъ служить примѣчаніемъ, допол-
няющимъ пунктъ.
Деп. Криганъ говоритъ, что по схемѣ предоставлены мѣста молдаванамъ, бол-
гарамъ, украинцамъ; 2 депутата не входятъ в…
Предсѣдатель, перебивая депутата, лишаетъ его слова, говоря, что заявленіе
депутата не относится къ дѣлу.
Въ залѣ шумъ. Депутаты съ мѣстъ предлагаютъ переголосовать пунктъ; – нѣко-
торые предлагаютъ поименное голосованіе, другіе требуютъ тайнаго голосованія,
и, наконецъ, третьи просятъ отложить до второго чтенія.
426
 Деп. Цыганко съ места по направленію Блока: – Вы желаете сорвать Инструкцію.
Деп. Бажбеукъ-Меликовъ говоритъ, что нельзя добавлять голоса для вся-
каго конфликта. Должна быть какая-либо одна мѣра на этотъ случай, закономъ
предусмотрѣнная.
Деп. Буздуганъ: – Разъ поступило заявленіе о тайномъ голосованіи, оно
должно быть.
Деп. Цыганко: – Это пріемъ оттягиванія; вѣдь будетъ еще и второе чтеніе. Я
удивляюсь настойчивости докладчика.
Докладчикъ: – Я долженъ быть настойчивъ по той причинѣ, что защищаю
свой докладъ.
Предсѣдатель разъясняетъ, что депутаты, не прошедшіе еще чрезъ Ман-
датную Комиссю все-таки считаются депутатами и не лишены права участія въ
засѣданіяхъ: – Да потомъ я вижу, – говоритъ Предсѣдатель, – что два депутата, о
которыхъ идетъ рѣчь, числятся въ спискѣ депутатовъ.
Деп. Цыганко: – Это попросту недобросовѣстный пріемъ освободиться отъ
двухъ депутатовъ. Чего играть, г.г., «въ жмурки», вѣдь и у васъ въ блокѣ есть 5
человѣкъ съ неутвержденными мандатами. Вашъ поступокъ очень некрасивъ.
Деп. Криганъ: – Голосовать имѣютъ право лишь депутаты съ утвержденными
мандатами. Всѣ мѣста молдаванъ должны бытъ заполнены исключительно мол-
даванами; то же можно сказать о болгарахъ и украинцахъ. Расписываться же въ
анкетномъ листѣ болгариномъ, а тутъ заявлять себя молдаваниномъ – безчестно.
Мирличу и Глугану не мѣшало бы это знать.
Деп. Мисирковъ: – Криганъ не правъ. Я два мѣсяца посѣщалъ засѣданія, голо-
совалъ и даже былъ избранъ секретаремъ въ Президіумъ, пока мандатъ мой былъ
утвержденъ. Что же касается Мирлича и Глугана, то перваго оставимъ въ покоѣ, и
будемъ говорить о второмъ. Глуганъ, эта фамилія оканчивается на «анъ» точно
также, какъ и фамилія Криганъ; не мудрено, что его приняли за молдаванина.
Между темъ, когда раздавали анкетные листы, то онъ записался болгариномъ.
Дѣйствительно, эти два депутата болгарской національности; у насъ же
имѣется 3 вакантныхъ мѣста, кандидаты на которыя еще не прибыли. Пока же на
эти мѣста Глуганъ и Мирличъ могутъ вполнѣ разсчитывать и, покуда ихъ мандаты
не отклонены, они имѣютъ право выступать и голосовать.
Деп. Буздуганъ заявляетъ, что болгарамъ предоставлено по схемѣ опредѣлен-
ное число мѣстъ. Глуганъ и Мирличъ, какъ депутаты сверхъ схемы, не имѣютъ
права участія въ голосованіи.
Предсѣдатель, держа в рукахъ списокъ депутатов, говоритъ «они у меня въ
спискѣ числятся».
Голоса: – Списокъ неправильный.
Предсѣдатель: – Странно; до сихъ поръ списокъ былъ хорошъ, а теперь вдругъ
сталъ нехорошъ. Дайте же мнѣ тогда хорошій.
Деп. Буздуганъ объясняетъ, что въ данномъ случаѣ виновата канцелярія, не
переписавшая списка.
Деп. Мисирковъ: – Крестьянская фракція получила при голосованіи на 3-4
голоса больше, изъ-за чего и пошли разговоры; теперь, если исключить этихъ 2-хъ
депутатовъ, возникнетъ вопросъ о баллотировкѣ. Правильнѣе было бы рѣшить
вопросъ о томъ, имѣютъ ли они право голосованія. Блокъ решаетъ его отрицательно.
Деп. Криганъ: – Имъ заявили объ этомъ.
– Мандатная комиссія, – продолжаетъ депутатъ Мисирковъ, – при раз-
смотрѣніи мандатовъ этихъ лицъ не пришла къ единогласному соглашенію, и
427
вопросъ обоихъ кандидатуръ остается пока открытымъ. Соль въ другомъ. Вы, г.г.,
считаете депутата Мирлича попросту неугомоннымъ. Ну, что жъ дѣлать? Мы не
можемъ вамъ подыскивать угомонныхъ. Для насъ онъ хорошъ и мы имъ довольны.
Во всякомъ случаѣ рѣчь можетъ идти о томъ, признать ли ихъ голоса или нѣтъ, но
переголосовать вы не имѣете права.
Вносится предложніе прекратить пренія; оно принимается.
Деп. Бажбеукъ-Меликовъ: – Г.г., на дворѣ весна, земля начинаетъ дышать; она
требуетъ обработки. Вы же здѣсь занимаетесь, извините, пустыми балаганными
разговорами. /Аплодисменты/.
Мы утомлены пустыми разговорами. Отложимъ поименное голосованіе до
вечера; сейчасъ же необходимо перерывъ устроить.
Предложеніе принимается. Въ 3 1/2 час. объявляется перерывъ до 7-ми часовъ
вечера.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea II, ff. 301–306]

Note și comentarii

1 E de reținut, prin urmare, că Instrucția agrară discutată în Sfatul Țării avea ca model un document
similar, elaborat mult mai devreme de Guvernul Provizoriu al Rusiei.
2 În relatarea din ziar el spune că „comitetele au lucrat mai mult pentru buzunarele lor”: Sfatul Țării,
23 februarie 1918.
3 Ziarul reproduce cîteva fraze din intervenția acestui deputat: „Dep. Gafencu. Noi punem
comitetul deasupra ministerului și atunci de la cine vom cere dare de seamă – de la comitet sau
de la minister? În așa caz să absolvim ministerul de responsabilitate, atunci ministrul nu va răs-
punde nici pentru sine (evident, pentru minister – I.Ț.), să le oferim comitetelor responsabilta-
tea”: Ibidem.
4 Pare oarecum inconsecventă poziția deputaților din Blocul Moldovenesc, aproape toți țărani, care, de
fapt, pledau sincer pentru socializarea pămîntului, dar se opuneau ca sarcina realizării acestui obiectiv
să fie încredințată fără rezerve comitetelor agrare. Se pare că această rezistență avea drept motiv –
justificat în mare măsură – de a nu pune sub semnul întrebării autoritatea guvernului, care nu era pe
placul celorlalte două fracțiuni: țărănească și a minorităților, întrucît acestea nu au admis niciodată
afirmarea unor puternice structuri de stat în Basarabia. De altfel, această poziție a fost formulată
destul de explicit de Țîganko în schimbul său de replici cu Bajbeuk-Melikov și, mai ales, în intervenția
pe care a avut-o după Nikitiuk, ceea ce se vede mai bine în relatarea din ziar: „Dep. Țîganko declară
că nu a așteptat dezbateri pătimașe pe acest subiect. Fiind un adversar al oricărei centralizări a puterii,
oratorul zice că ministrul agriculturii se va sprijini pe grupul parlamentar care îl înaintează, iar Parla-
mentul, la rîndul său, este personificarea diferitor partide și grupuri sociale”: Ibidem. Dar trebuie avut
în vedere și faptul că după 13 ianuarie 1918 Parlamentul și guvernul sînt nevoite să aibă în vedere
„revendicările justificate ale moșierilor”, ceea ce punea la îndoială existența comitetelor agrare.
5 Această întrebare a lui Țîganko, ca și răspunsul lui Bajbeuk-Melikov, arată foarte clar că minoritarii
nu-și ascundeau neîncrederea în Sfatul Țării.
6 V.M. Cernov, ministru al agriculturii în Guvernul Provizoriu și președinte al Adunării
Constituante a Rusiei. A încercat să realizeze o reformă agrară în Rusia.

428
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 19-го февраля 1918 года № 49. Вечернее

Засѣданіе открывается въ 8 часовъ подъ предсѣдательствомъ И.К. Инкульца

при слѣдующемъ составѣ Президіума: П.Н. Халиппѣ, Б.М. Епури, К.П. Мисирковѣ и
И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Инструкція земельнымъ комитетамъ.

Предсѣдатель, открывая засѣданіе, заявляетъ, что въ дневномъ засѣданіи было

рѣшено произвести тайное голосованіе по поводу параграфа 6-го.
Докладчикъ деп. Ерханъ говоритъ, что, обсудивъ спокойно во время перерыва
предложеніе Крестьянской фракціи, онъ пришелъ къ убежденію, что редакція пара-
графа въ такомъ видѣ, какъ предлагаетъ фракція, чревата послѣдствіями. Здѣсь шелъ
разговоръ об автономности комитета. Этотъ органъ, являясь высшимъ органомъ
при министерствѣ земледѣлія, долженъ быть независимъ. Но ему не слѣдуетъ давать
слишкомъ широкихъ полномочій, т.к. это угрожаетъ крупными послѣдствіями.
Предсѣдатель объясняетъ, въ какую изъ двухъ урнъ нужно опускать шары
голосующимъ «за» или «противъ» правительственной редакціи и Крестьян-
ской фракціи.
Результаты голосованія: за правительственную редакцію 58 шаровъ, противъ –
39, за редакцію Крестьянской фракціи 41, противъ 56.
Предсѣдатель: – Итакъ принята редакція правительства.
Деп. Цанцу хочетъ внести еще небольшую поправку, но Предсѣдатель указы-
ваетъ, что параграфъ проголосованъ и больше поправокъ вносить нельзя.
Докладчикъ оглашаетъ § 7: «Непосредственное распредѣленіе земель на
мѣстахъ производится волостными комитетами.
1/ составъ волостныхъ комитетовъ слѣдующій: 5 членовъ отъ волостного зем-
ства, агрономъ, или его помощникъ, мировой судья и представитель министер-
ства земледѣлія, и по одному представителю отъ каждаго села волости съ совѣща-
тельнымъ голосомъ. Волостной земельный комитетъ выбираетъ изъ своей среды
предсѣдателя и товарища. Секретарь можетъ быть со стороны или изъ членовъ
комитета;
2/ земли, составляющія арендный фондъ, кому бы они не принадлежали, рас-
предѣляются волостнымъ земельнымъ комитетомъ слѣдующимъ образомъ:
а/ прежде всего выясняютъ количество всѣхъ такихъ земель и число лиц, могу-
щихъ ихъ обработать;
б/ въ первую очередь удовлетворяются крестьяне безземельные и малоземель-
ные;
в/ всѣ, взявшіе для обработки землю, даютъ подписку, что они обработаютъ,
какъ свою, такъ и взятую отъ земельнаго комитета.
В случаѣ необработки они подвергаются штрафу въ размѣрѣ 50 рублей съ деся-
тины; кромѣ того, еще уголовной отвѣтственности по 29 ст.,
г/ опредѣляются необходимыя для содержанія скота пастбища, сѣнокосы и
выпасы, которые не подлежатъ запашкѣ;
429
 3/ распредѣленіе земель должно быть закончено не позже 5 марта;
4/ о земляхъ, на которыя не предъявлены требованій и которыя могутъ оста-
ться свободными, волостные земельные комитеты немедленно сообщаютъ уѣзд-
нымъ комитетамъ и въ министерство земледѣлія;
5/ не подлежатъ распредѣленію площади, которыя предназначены подъ спеці-
альныя культуры, какъ-то: свекловичныя и табачныя плантаціи, виноградные и
фруктовые сады, огороды и участки подъ многолѣтними травами;
6/ для нуждъ хозяйствъ виноградныхъ и садовыхъ оставляется необходимое
количество десятинъ земли полевой, опредѣляемое волостными земельными
комитетами /по одной десятинѣ полевой на каждую десятину спеціальной куль-
туры, но не болѣе 50 десятинъ на хозѣйство/;
7/ не подлежатъ также распредѣленію состоящіе въ распоряженіи учрежденій
культурные участки: подъ школами, опытными и показательными полями, семян-
ными хозяйствами, плодовыми и древесными питомниками и разсадниками пле-
менного скота;
8/ конскіе заводы, зарегистрированные бывшимъ Россійскимъ Государствен-
нымъ коннозаводствомъ, имѣетъ право оставить для собственныхъ нуждъ
посѣвной и кормовой площади въ размѣрѣ, необходимомъ для ихъ нуждъ, по
опредѣленію соотвѣтствующими земельными уѣздными комитетами».
Деп. Минчуна заявляетъ, что волостной комитетъ не сможетъ распредѣлить
земли на мѣстахъ. Такіе вопросы обыкновенно рѣшаются сельскимъ сходомъ.
Деп. Чернега говоритъ, что въ такихъ случаяхъ сельскія общества бываютъ
пристрастны и не исключается возможность обдѣленія землей бѣдныхъ крестьянъ.
Деп. Гафенко поддерживаетъ высказанный взглядъ деп. Чернеги.
Голосованіемъ сохраняется правительственная редакція.
Деп. Бырка по поводу п. в § 7 заявляетъ, что онъ уполномоченъ Молдавскимъ
Блокомъ внести поправку такого рода: «въ случаѣ необработки безъ уважитель-
ныхъ причинъ поддвергается штрафу».
Деп. Цыганко отъ имени Крестьянской фракціи предлагаетъ поправку: «всѣ,
обрабатывающіе земли, какъ подъ весенніе, такъ и осенніе 1918 года посѣвы и
посадки» вмѣсто фразы: «всѣ, взявшіе для обработки землю». Что касается
штрафа за необработку земли, то фракція предлагаетъ увеличить штрафъ до 100
рублей, но отмѣнить привлеченіе къ уголовной отвѣтственности по 29 ст., т.к. по
одному и тому же проступку двухъ наказаній не полагается.
Деп. Буздуганъ возражаетъ противъ повышенія штрафа.
Деп. Баламезъ говоритъ, что Крестьянская фракція, увеличивая штрафъ, имѣла въ
виду предотвращеніе всякаго рода спекуляцій, т.к. всегда возможно, уплативъ невы-
сокій штрафъ, землю переуступить другимъ лицамъ по высокой цѣнѣ, хотя бы подъ
бахчи, а потому ораторъ находитъ необходимымъ отбираніе подписокъ отъ берущихъ
землю, при чемъ эти подписки должны хранится въ волостныхъ комитетахъ.
Деп. Гафенко возражаетъ, находя неудобнымъ заставлять крестьянина ходить
за десятки верстъ отъ своего села въ волостные комитеты для подачи подписки,
этимъ самымъ отрывая его отъ работы.
Деп. Германъ говоритъ, что его не удовлетворяетъ измѣненіе пункта, какъ въ
редакціи Блока, такъ и Крестьянской фракціи. Разбирая вопросъ съ юридической
стороны, ораторъ находитъ, что примѣненіе ст. 29 ни въ коемъ случаѣ не возможно.
Статья эта караетъ за неисполненіе законныхъ требованій законной власти. Какъ
же можно судить человѣка, если онъ не смогъ обработать всей земли? У него
было большое желаніе обработать всю землю, но случились на пути препятствія,
430
которыхъ нельзя было преодолѣть. Гдѣ же тутъ нарушеніе закона? О 29 ст. и рѣчи
быть не можетъ, т.к. ее ни одинъ судья не примѣнитъ въ данномъ случаѣ. Можетъ
быть разговоръ о спекуляціи землей, но тогда нужно издать другой законъ, караю-
щій этотъ проступокъ.
Деп. Кокырла: – Въ Инструкціи говорится: «всѣ, взявшіе»; а г. Синадино
откуда взялъ?
Докладчикъ съ места: – Изъ Государственнаго Фонда.
Деп. Кокырла поддерживаетъ редакцію Крестьянской фракціи.
Деп. Синиклій: – Должно быть одно что-либо: или законъ, или записки. Но,
если будутъ записки, народъ будетъ терять время попусту, отправляясь въ волост-
ные комитеты для выдачи этихъ записокъ. Я протестую противъ этого и присое-
диняюсь къ редакціи Блока.
Предсѣдатель заявляетъ, что поступило три предложенія: во первыхъ прекра-
тить пренія, во вторыхъ прекратить запись ораторовъ и третьихъ ограничить ора-
торовъ тремя минутами.
Голосованіемъ всѣ три предложенія приняты.
Деп. Станевичъ говоритъ, что записки будутъ имѣть силу договоровъ, неис-
полненіе которыхъ будетъ влечь за собой искъ. Нѣтъ преступленій, если оно не
предусмотрѣно закономъ. Въ данномъ случаѣ, по мнѣнію оратора, можетъ имѣть
мѣсто гражданскій искъ, а не уголовное преслѣдованіе. Въ связи съ этимъ редак-
ція пункта можетъ быть измѣнена слѣдующимъ образомъ: «в случаѣ неисполненія
принятыхъ на себя обязательствъ, виновный подвергается земельнымъ комите-
томъ штрафу отъ 50 до 100 рублей, причемъ земельный комитетъ можетъ лишить
нарушителя права на аренду земли».
В заключительномъ словѣ докладчикъ находитъ, что редакція Крестьянской
фракціи открываетъ широкій просторъ спекуляціи землей. Что касается 29 ст.,
то онъ соглашается съ тѣмъ, что ее нельзя будетъ примѣнить, а потому ее можно
исключить. Докладчикъ настаиваетъ на принятіи его редакціи.
Ставится на голосованіе предложенныя поправки.
За поправку Крестьянской фракціи 36, противъ – 44.
За поправку Молдавскаго Блока 40, противъ – 35.
Итакъ принимается поправка Блока; принимается также и предложенное
примѣчаніе относительно формы подписки.
Деп. Германъ доказываетъ невозможность замѣны слова «взявшіе» словомъ
«имѣющіе», какъ предлагаютъ нѣкоторые депутаты, по той причинѣ, что тогда
получится впечатлѣніе, что будто бы мы заботимся о землевладѣльцахъ.
П. г. § 7 принятъ безъ преній и безъ поправокъ.
§ 7 – 3. Принять въ редакціи докладчика безъ преній и безъ поправокъ.
§ 7–4. Молдавскій Блокъ принимаетъ редакцію докладчика безъ преній.
Крестьянская фракція вноситъ въ этомъ пунктѣ слѣдующія дополненія: послѣ
словъ «волостные земельные комитеты» – «принимаетъ мѣры къ ея обработкѣ»
и послѣ словъ: «въ министерство земледѣлія» – «о количествѣ земли и мѣрахъ
использованія ея».
Деп. Кирилловъ возражаетъ противъ поправки Крестьянской фракціи и гово-
ритъ, что нельзя заставлять земельные комитеты содержать при себѣ экспедиціон-
ныя комиссіи, т.к. у нихъ на это средствъ нѣтъ; возложеніе на нихъ такихъ обязан-
ностей запутаетъ сложныя функціи земельныхъ комитетовъ.
Деп. Гафенко поддерживаетъ поправки Крестьянской фракціи на томъ осно-
ваніи, что часто на землѣ одной крупной экономіи работаетъ по три и четыре
431
волости и потому каждый волостной комитетъ долженъ работать въ контактѣ съ
остальными во избѣжаніе всевозможныхъ конфликтовъ и безпорядковъ въ обла-
сти земельныхъ отношеній.
Деп. Кирилловъ вноситъ слѣдующую поправку: «О земляхъ, на которыя не
предъявлено требованій и которыя смогутъ остаться свободными, волостные
комитеты немедленно сообщаютъ въ сосѣдніе волостные комитеты и одновре-
менно сообщаютъ уѣзднымъ комитетамъ и министерству земледѣлія».
Деп. Криганъ находитъ необходимымъ установить связь между волостными
комитетами и между послѣдними съ министерствомъ земледѣлія.
Голосованіемъ принимается поправка Крестьянской фракціи съ допол-
неніемъ внесеннымъ депутатомъ Кирилловымъ: послѣ словъ «къ ея обработкѣ» –
«путемъ сношенія съ сосѣдними волостными земельными комитетами» и послѣ
словъ: «Краевому Комитету» – «и министерству земледѣлія».
Такимъ образомъ п. 4 § 7 читается такъ: «О земляхъ, на которыя не предъявлено
требованія и которыя могутъ остаться свободными, волостные земельные комитеты
принимаютъ мѣры къ ея обработкѣ и путемъ сношенія съ сосѣдними волостными
комитетами немедленно сообщаютъ уѣзднымъ комитетамъ краевому комитету и
министерству земледѣлія о количествѣ земли и мѣрахъ къ ея использованію».
§ 7–5. Крестьянская фракція предлагаетъ въ этомъ пунктѣ исключить слова:
«табачныя плантаціи».
Депутатъ Сакара думаетъ, что, если Сфатулъ Цэрій постановитъ, что и табач-
ныя плантаціи подлежатъ распредѣленію, то это, несомнѣнно, будетъ крупная
ошибка, т.к. таковыя плантаціи требуютъ особенной культурной обработки и
соотвѣтствующей земли. Это – достояніе государства.
Деп. Бажбеукъ-Меликовъ не раздѣляетъ мнѣнія Крестьянской фракціи о рас-
предѣленіи табачныхъ плантацій между крестьянами.
Голосованіемъ поправка Крестьянской фракціи отклоняется.
§ 7–6. Деп. Цыганко заявляетъ отъ имени Крестьянской фракціи, что послѣд-
няя имѣла очень долгое сужденіе по поводу этого пункта и въ результатѣ постано-
вила совершенно исключить этотъ пунктъ.
Молдавскій Блокъ принимаетъ пунктъ въ редакціи докладчика.
Голосованіемъ предложеніе Крестьянской фракціи отклоняется.
§ 7–7. Крестьянская фракція въ этомъ пунктѣ вноситъ слѣдующія дополненія
послѣ словъ: «и разсадниками племенного скота» – «и земли, находящіяся въ
распоряженіи сельско-хозяйственныхъ училищъ и обрабатываемыя собствен-
ными средствами училища».
Деп. Скобіола поддерживаетъ поправку Крестьянской фракціи, т.к. по его
мнѣнію, необходимо точно опредѣлить земли, не подлежащія распредѣленію.
Въ частности, онъ указываетъ на громадное имущество, принадлежащее Бол-
градской гимназіи; это имущество необходимо отъ нея отнять, т.к. всякое культур-
ное учрежденіе должно содержаться на средства Правительства, а не на имѣніяхъ.
Деп. Мисирковъ: – Я не понимаю, почему земли и озера, принадлежащія Бол-
градской гимназіи, должны быть отняты у нея. Очевидно, потому, что это болгар-
ская, а не молдавская гимназія; очевидно, есть желаніе отобрать землю у болгар-
скаго культурнаго учрежденія, чтобы передать молдавскимъ.
Если бы Болградская гимназія была бы молдавской, то земли и озера ея были
бы оставлены за ней. Больше того, что я сказалъ, ничего не скажу.
Баллотировкой принимается большинствомъ голосовъ поправка Крестьян-
ской фракціи.
432
 § 7–8. Этотъ пунктъ принимается съ поправкой Молдавскаго Блока слѣдую-
щаго содержанія: предъ выраженіемъ «конскіе заводы» прибавлено «существу-
ющіе нынѣ».
Предсѣдатель говоритъ, что къ нему поступило два предложенія: во-первыхъ
устроить сейчасъ перерывъ на 30 минутъ, во-вторыхъ устроить перерывъ предъ
обсужденіемъ параграфа объ инвентарѣ.
Голосованіемъ принимается второе предложеніе.
Деп. Бажбеукъ-Меликовъ проситъ позволенія задать одинъ вопросъ доклад-
чику Ерхану.
Деп. Бажбеукъ-Меликовъ спрашиваетъ докладчика, вѣрно ли, что комитеты
будутъ содержаться на государственныя средства.
Докладчикъ даетъ положительный отвѣтъ.
Затѣмъ деп. Ерханъ выступаетъ съ внѣочереднымъ заявленіемъ о положеніи
дѣлъ въ Измаильскомъ и Кагульскомъ уѣздахъ и говоритъ, что тамъ еще не прове-
дено постановленіе, принятое Сфатулъ Цэрій отъ 29 января сего года относительно
введенія земства; что же касается существующихъ тамъ волостныхъ комитетовъ,
то элементы, сидящіе въ нихъ, совсѣмъ не демократичны и случайны. Необходимо
заняться организаціей выборнаго производства во всѣ демократическія учрежденія.
Деп. Діаконовичъ поддерживаетъ деп. Ерхана.
Докладчикъ оглашаетъ параграфъ 8-ой: «Составъ уѣздныхъ комитетовъ: по
одному представителю отъ волостныхъ земельныхъ комитетовъ; по четыре отъ
уѣздныхъ земскихъ собраній, одинъ отъ городской думы, земскій агрономъ, зем-
скій статистикъ, мировой судья отъ уѣзднаго съѣзда и представитель министер-
ства земледѣлія.
Уѣздные земельные комитеты выбираютъ изъ своей среды управы изъ трехъ
лицъ: предсѣдателя, товарища и секретаря. Засѣдаютъ уѣздные комитеты по сес-
сіямъ, опредѣляемымъ ими самими.
Предметъ занятій:
а/ разборъ споровъ между волостными комитетами;
б/ надзоръ и руководство волостными земельными комитетами;
в/ разборъ жалобъ на волостные земельные комитеты;
г/ забота о снабженіи сѣменами и инвентаремъ».
Этотъ параграфъ Молдавскій Блокъ принимаетъ въ томъ видѣ, какъ онъ есть,
но считаетъ необходимымъ, чтобы въ составъ уѣзднаго земельнаго комитета
вошелъ бы и землемѣръ.
Деп. Цыганко отъ имени Крестьянской фракціи предлагаетъ измѣнить слѣ-
дующимъ образомъ редакцію этого параграфа: «Составъ уѣздныхъ комитетовъ:
по одному представителю отъ волостныхъ земельныхъ комитетовъ, по четыре
отъ уѣздныхъ земскихъ собраній, одинъ отъ городской думы, земскій агрономъ,
землемѣръ, земскій статистикъ, лицо съ юридическимъ образованіемъ по выбору
комитета, представитель министерства земледѣлія и три представителя отъ уѣзд-
наго совѣта крестьянскихъ депутатовъ».
Деп. Бажбеукъ-Меликовъ находитъ присутствіе землемѣра въ составѣ коми-
тета невозможнымъ, т.к. землемѣръ – лицо, исполняющее порученіе комитета;
относительно поправки Крестьянской фракціи объ участіи представителей Кре-
стьянскаго Комитета депутатъ находитъ, что этому институту пора уже кануть
въ вѣчность.
Деп. Германъ соглашается съ деп. Бажбеукъ-Меликовымъ и говоритъ, что зем-
лемѣръ не можетъ принимать активнаго участія въ постановленіяхъ комитета; что
433
же касается замѣны мирового судьи лицомъ съ юридическимъ образованіемъ, то
депутатъ очень удивленъ боязнью Крестьянской фракціи, которое выражается въ
недовѣріи мировому судьи, избранному на демократическихъ началахъ.
Деп. Діаконовичъ говоритъ, что въ волостномъ комитетѣ можно было бы
исключить поправку «лицо съ юридическимъ образованіемъ», а въ уѣздномъ
нѣтъ необходимости, т.к. тамъ можно найти не одно лицо съ юридическимъ обра-
зованіемъ, а много.
Деп. Станевичъ: – Пора жизнь вводить въ законное русло, русло, которое
будетъ регулироваться въ законодательномъ порядкѣ. Всѣ комитеты были выдви-
нуты революціоннымъ порядкомъ вещей, но, слава Богу, у насъ революція кончи-
лась, потому что существуетъ нашъ молдавскій парламентъ.
Деп. Ерханъ: – Мнѣ хотѣлось бы указать на нѣкоторую неточность и тенден-
ціозность въ рѣчи предыдущаго оратора; вѣрно то, что революціонное движеніе
на гребнѣ своихъ волнъ вынесло всѣ комитеты, но не вѣрю въ то, что крестьянскіе
комитеты прекратили свое существованіе или должны его прекратить. У насъ въ
Республикѣ они не ликвидированы, и я призываю Васъ отнестись къ нимъ благо-
пріятно и поддерживать ихъ. Крестьянскіе комитеты, как и другіе професіональ-
ные, отражаютъ въ себѣ наилучшимъ образомъ всѣ вожделѣнія крестьянъ; ихъ
главная роль стать могучимъ посредникомъ между крестьянствомъ и правитель-
ствомъ. И неужели теперь, когда есть возможность использовать эти комитеты въ
государственныхъ интересахъ, мы будемъ пренебрегать ими? Поэтому не будемъ
съ легкимъ сердцемъ пѣть отходную этимъ учрежденіямъ.
Предсѣдатель голосуетъ предложенныя поправки.
Голосованіемъ поправка Молдавскаго Блока принимается.
Поправка Крестьянской фракціи отклоняется большинствомъ 44 голосовъ
при 7 воздержавшихся.
П.п. а, б, в, и г § 8 приняты безъ преній и безъ поправокъ.
Докладчикъ читаетъ § 9: «размѣръ платы за земли опредѣляется Правитель-
ствомъ Молдавской Республики. Все земельное обложеніе по взысканіи вносится
въ казначейство въ депозитъ Совѣта Министровъ Молдавской Республики».
Въ этомъ параграфѣ Крестьянская фракція предлагаетъ слѣдующее допол-
неніе послѣ словъ «Молдавской Республики»: «въ такомъ же порядкѣ направля-
ются всѣ суммы за ликвидаціи инвентаря».
Голосованіемъ поправка Крестьянской фракціи отклоняется, и пунктъ прини-
мается въ редакціи докладчика.
Докладчикъ читаетъ § 10: «Объ инвентарѣ:
1/ весь мертвый инвентарь берется, по возвращеніи въ экономіи, на учетъ
земельными комитетами; изъ этого инвентаря часть оставляется для нуждъ земле-
владѣльца, сообразно количеству, предоставленному для обработки земли; свобод-
ный же инвентарь непремѣнно распродается чрезъ земельные комитеты неимущимъ
и малоимущимъ крестьянамъ по цѣнамъ прейсъ-куранта до войны /1914 года/;
2/ весь живой рабочій инвентарь послѣ сбора въ экономіи находится на учетѣ
у земельныхъ комитетовъ, которые оставляютъ необходимую часть инвентаря
для владѣльца сообразно количеству обрабатываемой имъ земли; остальная же
часть рабочаго рогатаго скота чрезъ земельные комитеты распродается по твер-
дымъ цѣнамъ, установленнымъ до 1 января 1918 года со скидкой съ этой цѣны
20% неимущимъ и малоимущимъ крестьянамъ; рабочія лошади распродаются
по рыночнымъ цѣнамъ;
434
 3/ весь собранный въ экономіи не рабочій скотъ берется на учетъ земельными
комитетами; изъ этого скота землевладѣлецъ имѣетъ право сохранить за собой
такое количество, какое можетъ содержать на отведенной ему землѣ; остальной
скотъ можетъ быть распроданъ неимущимъ и малоимущимъ крестьянамъ подъ
контролемъ волостныхъ земельныхъ комитетовъ по твердымъ цѣнамъ къ 1 января
1918 года со скидкой 20% съ этой цѣны».
Деп. Бажбеукъ-Меликовъ: – Моя совѣсть не была бы спокойна, если я не скажу
того, что считаю своимъ гражданскимъ долгомъ сказать. Покушеніе на право дви-
жимой собственности есть большевизмъ, и я хочу Васъ отъ этого предостеречь.
Деп. Станевичъ говоритъ, что земельные комитеты должны обладать авто-
ритетностью, чтобы судить, что лишнее и что нѣтъ, а въ это ораторъ не вѣритъ.
Переходя къ критикѣ параграфа въ дальнѣйшей его части, ораторъ говоритъ,
что «вопросъ о соціализаціи имущества – прыжокъ туда, откуда нѣтъ возврата.
Это – не пустая угроза, хотя и Молдавскій Блокъ, и Крестьянская фракція, вѣро-
ятно, такъ понимаютъ мои слова, но, какъ судья, я противъ этого и хочу, чтобы
голосъ мой былъ услышанъ не только здѣсь, но чрезъ Ваши головы и всему краю.
Если бы присмотрѣться къ тому, что происходитъ въ Одессѣ и что тамъ творятъ
большевики, то Одесса представляетъ домъ съумасшедшихъ. Если тамъ есть
идеологи, то они должны вскорѣ очутиться въ Костюженахъ; но, если тамъ есть
другіе люди, то они потомъ встрѣтятся въ справкахъ о судимости. Въ какомъ
государствѣ существуетъ положеніе о соціализаціи движимости? Отчего же не
распространить это положеніе и на сюртуки? Если лѣса и воды дѣлаютъ народ-
нымъ достояніемъ, то въ вопросѣ о движимости мы не можемъ на этомъ стоять.
И, если мой голосъ одинокъ, то это меня не смущаетъ, и я заявляю, что Вы даете
произволъ преступленіямъ. Не знаю, не вызоветъ ли это гражданскую войну,
не вызоветъ ли это акты, которые зальютъ кровью еще больше, чѣмъ Бессарабія
была залита до сихъ поръ»1.
Деп. Буздуганъ: – Когда я слушалъ оратора мнѣ вспомнилась весенняя пѣсенка
до революціи. И долженъ сказать вамъ, г. Станевичъ: «Не пугайте». Достаточно
крови было пролито крестьянской и всѣхъ бессарабцевъ, чтобы взять на учетъ
инвентарь, созданный на крестьянскихъ спинахъ. «Не пугайте», пѣсенка эта
спѣта, и Ваши предостереженія опоздали. Говорятъ о большевизмѣ; все, что не
подходитъ къ Вамъ, Вы называете большевизмомъ; называйте какъ хотите. Раньше
Вы отправляли въ Сибирь, на каторгу, а теперь настало время, когда можно гово-
рить, а не дѣлать. Намъ, крестьянамъ, нечего пугаться, и съ этой позиціи намъ не
сойти и мы не сойдемъ.
Деп. Цыганко: – Васъ, можетъ быть, и поразитъ, что я буду говорить. Въ сло-
вахъ деп. Станевича и Бажбеукъ-Меликова крылась нѣкоторая доля правды:
соціализація живого и мертваго инвентаря трудно выполнима и, за исключеніемъ
большевиковъ, ни одна партія соціалистическая не выдвигаетъ этихъ лозунговъ.
Но какимъ образомъ и откуда составился инвентарь и на какія средства помѣ-
щики его составили? Съ точки зрѣнія соціальной справедливости, это не спра-
ведливо составлено, и тѣ богатства, которыя находились въ рукахъ помѣщиковъ,
были построены на соціальной несправедливости. Нашъ молодой Парламентъ,
подъ вліяніемъ близости большевиковъ, допустилъ въ Деклараціи опредѣленный
лозунгъ объ инвентарѣ2; произошло сознательное или безсознательное престу-
пленіе и въ результатѣ, можетъ быть, убито три или пять помѣщиковъ изъ-за этого
инвентаря; произошло опустошеніе въ странѣ. Но, г.г., погибло больше крестьянъ,
которые разстрѣливаются, порются изъ-за довѣрія къ широковѣщательной
435
Деклараціи Сфатулъ Цэрій (Buzdugan aruncă replica de pe loc: „Ați greșit puțin” –
I.Ț.). Я знаю, что Декларація составлена въ такихъ выраженіяхъ, чтобы можно
было дать отбой, но съ фактами, нѣсколько ошибочными, нужно считаться; –
нужно считаться и съ психологіей крестьянъ. Есть два положенія: одно – невоз-
можность выполненія на мѣстахъ и другое – несправедливость, когда крестьяне,
освобожденные отъ крѣпостной зависимости, не получили землю и десятки
лѣтъ гнули спину. Если мы идемъ по пути соціальной справедливости, то идите
дальше и скажите крестьянину: «мы тебѣ поможемъ получить тотъ даръ, кото-
рый тебѣ причитается». Если пускаться на опредѣленные жертвы, то нужно быть
послѣдовательнымъ: тебѣ отводится земля, такъ получи все, чтобы можно было
ее обработать. Иначе Вы его ставите на путь спекуляціи и опять будутъ страданія.
Г.г. помѣщики! Станьте на государственную точку зрѣнія и откройте свои
амбары крестьянамъ. Они вамъ заплатятъ не по спекулятивной цѣнѣ.
Деп. Криганъ: – Не стану вступать въ полемику съ деп. Цыганко по поводу
Деклараціи, но замѣчу, что наше положеніе въ Деклараціи объ инвентарѣ было
вполнѣ логичнымъ. Когда былъ принятъ пунктъ о соціализаціи земли, то былъ
принятъ пунктъ и о соціализаціи инвентаря, ибо земля должна быть чѣмъ-ни-
будь обработана. Чѣмъ ее обрабатывать? Нужно было употребить тотъ инвентарь,
которымъ пользовались помѣщики. Соціалистическія теоріи не идутъ въ раз-
резъ съ нашей Деклараціей, но не объ этомъ я хотѣлъ бы отвѣтить деп. Станевичу,
обвиняющему насъ въ большевизмѣ. Вы неправы въ своихъ положеніяхъ, когда въ
данный моментъ обвиняете насъ въ большевизмѣ. Мы, крестьяне, будемъ поддер-
живать параграфъ, преподнесенный намъ министерствомъ. Мы смотримъ на это
съ чисто государственной точки зрѣнія; мы говоримъ въ данный моментъ одно:
намъ нуженъ хлѣбъ и этотъ хлѣбъ мы должны получить во чтобы то ни стало. Слѣ-
довательно, бессарабская земля должна быть обработана. Спрашивается, можетъ
ли помѣщикъ обрабатывать землю? Нѣтъ. Почему? Потому что живой инвен-
тарь весъ расхищенъ, мертвый также, рабочихъ рукъ не будетъ, крестьяне будутъ
заняты обработкой своихъ земель, и мы беремъ на себя обязанность обработать
всю землю. И если мы беремъ на себя такую обязанность, то сможемъ ли мы ее
исполнить? Рабочіе руки есть, но этого недостаточно; нуженъ инвентарь, а инвен-
тарь былъ расхищенъ, и вотъ мы рѣшили его отобрать, чтобы использовать его
наилучшимъ образомъ. Обвинять здѣсь въ большевизмѣ вы не можете. Мы идемъ
дальше. Инвентарь будетъ распредѣленъ между неимущими крестьянами, но не
безплатно; значитъ, и здѣсь вы насъ обвинять въ большевизмѣ не можете. Это –
государственная необходимость.
Деп. Цыганко отъ имени Крестьянской фракціи предлагаетъ исключить слово
«непремѣнно» и вноситъ къ 1 п. § 10 слѣдующее примѣчаніе: «на волостные
земельные комитеты возлагается обязанность не продавать инвентарь крупныхъ
размѣровъ, какъ-то: паровики, молотилки и т. п. отдѣльнымъ лицамъ, могущимъ
заняться спекуляціей, а также не допускать въ волости недобросовѣстной эксплоа-
таціи инвентаря».
Деп. Станевичъ вноситъ предложеніе объ исключеніи всего параграфа объ
инвентарѣ.
Голосуется весъ пунктъ первый § 10-го, который принимается большинствомъ
голосовъ съ примѣчаніемъ Крестьянской фракціи.
Депутаты Станевичъ и Бажбеукъ-Меликовъ просятъ занести въ протоколъ о
томъ, что они голосовали противъ пункта.
436
 Предсѣдатель, отмѣтивъ день 19-го февраля, когда крестьяне были освобож-
дены отъ крѣпостной зависимости3 и положено было начало тому дѣлу, которое
мы продолжаемъ, объявляетъ засѣданіе закрытымъ въ 12 1/2 часовъ ночи.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea II, ff. 307–312]

Note și comentarii

1 Este evident că Stanevici, de curînd apărut în Parlament din partea Dumei orașului Chișinău,
apăra interesele păturilor avute ale populației, tot așa ca și Bajbeuk-Melikov care a vorbit înaintea
lui și la fel a protestat împotriva socializării averilor mobile. Asta demonstrează că în Parlament,
și mai ales în afara lui, începeau să se afirme forțe care erau hotărîte să zădărnicească aplicarea
instrucției agrare în spiritul Declarației Sfatului Țării din 2 decembrie 1917, ca și realizarea viitoa-
rei reforme agrare. Nu întîmplător, în intervenția pe care a avut-o după Stanevici, Crihan l-a plasat
pe acesta în categoria moșierilor: Sfatul Țării, 25 februarie 1918.
2 Insinuare în sensul că Declarația din 2 decembrie ar fi fost inspirată de ideile bolșevice. De fapt,
Declarația nu spunea nimic despre inventarul agricol. Probabil, Țîganko avea în vedere acareturile
boierești. Se vede însă că el țintea mai departe, și anume să discrediteze ideea revoluției basarabene,
a Sfatului Țării și, în final, a constituirii aici a unei puteri care nu ar fi recunoscut autoritatea
Rusiei asupra sa.
3 Președintele ședinţei avea în vedere reforma agrară din ţinutul ţarismului, anunţată prin manifes-
tul ţarului Alexandru al II-lea la 19 februarie 1861.

437
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 20-го февраля 1918 года № 501

Засѣданіе открывается подъ предсѣдательствомъ второго товарища пред-

сѣдателя П.Н. Халиппы и при слѣдующемъ составѣ Президіума: секретаряхъ: 1-мъ
Б.М. Епури, 4-мъ К.П. Мисирковѣ и пятомъ – И.А. Буздуганѣ, въ 12 часовъ 30 минутъ дня.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Земельная инструкція.

Слово предоставляется докладчику Инструкціи земельнымъ комитетамъ

министру народнаго образованія П.В. Ерхану.
Министръ Ерханъ: – Вчера мы остановились на 2-мъ пунктѣ § Х, трактующаго
объ инвентарѣ. Совѣтъ Министровъ при разсмотрѣніи этого вопроса нашелъ нуж-
нымъ отдѣлить рогатый скотъ отъ нерогатаго, при чемъ излишній скотъ у помѣщи-
ковъ берется на учетъ и перепродается крестьянамъ. Уѣзднымъ комитетамъ вмѣ-
няется регулировать цѣны на этотъ скотъ такимъ образомъ, чтобы голова рогатаго
скота обходилась крестьянину не дороже 80 рублей. Также комитетамъ вмѣняется
въ обязанность слѣдить, чтобы на этой почвѣ не производилось бы спекуляцій.
Предсѣдатель открываетъ пренія по пункту.
Деп. Цыганко предлагаетъ поправку въ томъ смыслѣ, чтобы нерогатый скотъ
сохранялся за владѣльцемъ, покуда онъ можетъ его прокормить. Если же онъ поже-
лаетъ его продать, то можетъ сдѣлатъ это только черезъ комитеты.
Деп. Бажбеукъ-Меликовъ опасается тѣхъ злоупотребленій и несправедливо-
стей, которыя вызоветъ проведеніе въ жизнь этого пункта. Другое дѣло, конечно,
если бы была увѣренность, что земельные комитеты будутъ идеально сформиро-
ваны и будутъ стоять исключительно на стражѣ интересовъ населенія, но на это,
на первыхъ порахъ во всякомъ случаѣ, расчитывать нельзя.
Деп. Гафенко заявляетъ, что въ Инструкціи не обращено достаточнаго вни-
манія на тяжелое матеріальное положеніе крестьянъ, и скотъ расцѣненъ по
довольно высокой цѣнѣ.
Деп. Германъ указываетъ на желательность участія въ совѣщаніи комитета
владѣльца скота, о конфискаціи котораго идетъ речь: – Когда отбирается иму-
щество, – говоритъ, ораторъ, – необходимо спросить владѣльца его, чтобы онъ
могъ охотно отдать и съ чѣмъ онъ не могъ бы разстаться. – Мнѣніе оратора такого,
что земельные комитеты на первыхъ порахъ не будутъ удовлетворять населеніе.
Послѣднее очень нуждается въ инвентарѣ, какъ мертвомъ, такъ и живомъ, и не
имѣетъ смысла давать крестьянамъ землю, не надѣливъ ихъ и инвентаремъ. Ора-
торъ предлагаетъ свою поправку къ пункту.
Деп. Череско говоритъ, что Инструкція слишкомъ долго разбирается. Сюда
приходятъ крестьяне, а сегодня и крестьянки явились, въ ожиданіи получить
инструкцію, без которой они не могутъ приступить къ полевым работамъ. У кре-
стьянъ въ военное время реквизировали скотъ по цѣнамъ очень низкимъ. Теперь
же, возвращаясь съ войны, эти же крестьяне должны пріобретать скотъ по твер-
дымъ цѣнамъ, которыя докладчикъ опредѣляетъ приблизительно въ 85 рублей за
голову. Гдѣ же крестьянамъ достать такія деньги?
438
 Деп. Чернега находитъ взглядъ нѣкоторыхъ депутатов неправильнымъ. Гово-
рятъ, что кто-то хочетъ обидѣть помѣщиковъ. Никто не собирается ихъ обижать.
Когда у крестьянъ реквизировали послѣднюю корову съ теленкомъ, тогда никто не
возмущался и не указывалъ на то, что крестъянъ обижаютъ. У помѣщиковъ остав-
ляли подъ предлогомъ, что скотъ у нихъ племенной. Когда же цѣны баснословно
поднялись, тогда помѣщики не стѣснялись продавать свой племенной скотъ на
рынкѣ по вольной цѣнѣ. Справедливо ли было? Только съ бѣдняками не стѣсня-
лись, послѣднюю шкуру съ нихъ снимали, придерживаясь очевидно поговорки:
«Съ бѣднаго двѣ шкуры снять, третья вырастетъ»2 .
Предсѣдатель объявляетъ, что поступило предложеніе прекратить пренія.
Предложеніе ставится на голосованіе и принимается собраніемъ.
Докладчикъ говоритъ, что о пріятномъ для владѣльца въ этой статьѣ не можетъ
быть и рѣчи. Приглашая же его въ совѣщаніе, мы доставимъ ему лишнее огорченіе.
Этотъ пунктъ не распространяется на трудовыя крестьянскія семьи.
Деп. Германъ заявляетъ, что объ удовольствіи кого-либо здѣсь не придется
говорить; на первомъ планѣ должна быть справедливость.
Деп. Бажбеукъ-Меликовъ: – Говоря о справедливости мы не должны допу-
скать издѣвательства надъ владѣльцами. Вѣдь у нихъ будетъ отбираться подъ
видомъ законности самое дорогое для нихъ, какъ-то: любимая лошадь, любимый
теленокъ. Неужели возможно такое издѣвательство?3
Деп. Буздуганъ: – Я не понимаю, какъ можно говорить «любимая лошадь».
Вѣдь такой можетъ оказаться самая лучшая и дорогая лошадь. Можно говорить
о любимой кошкѣ, ягненкѣ, но говорить о любимыхъ лошадяхъ, паровикѣ, моло-
тилкѣ… извините, я не понимаю.
Деп. Донико-Іордакеско: – Сегодня вы рѣшили говорить объ удовольствіяхъ.
Помните, что вы много встрѣтите неудовольствія при дѣлежѣ инвентаря. Нужно
забыть объ удовольствіяхъ и неудовольствіяхъ и помнить исключительно о госу-
дарственности.
Предсѣдатель: – Поступило предложеніе о прекращеніи преній. – Предло-
женіе принимается.
Ставится на голосованіе поправка Германа: «Опредѣленіе части инвентаря,
подлежащей для нуждъ землевладѣльца и остальной части для продажи, произво-
дится земельнымъ комитетомъ при участіи собственниковъ таковыхъ».
Поправка принимается большинствомъ голосовъ. Ставится на голосованіе
весь пунктъ: – Принятъ.
Докладчикъ, оглашая третій пунктъ, заявляетъ, что этотъ пунктъ встрѣтилъ
поддержку со стороны Крестьянской фракціи и Комиссіи агрономовъ.
Деп. Цыганко заявляетъ, что фракція принимаетъ правительственную редак-
цію пункта.
Деп. Минчуна говоритъ, что вопросъ о скидкѣ очень сложный, такъ какъ цѣны
на скотопригонномъ рынкѣ постоянно колеблются.
Деп. Бажбеукъ-Меликовъ говоритъ, что въ основу Инструкціи поставлены
государственные интересы въ ущербъ человѣческимъ. Переходъ нерабочаго скота
къ крестьянамъ не такъ ужъ необходимъ. Вы уподобляете крестъянъ палачамъ.
Вашъ лозунгъ – издѣваться надъ группой населенія, граждански не признанной.
Я предлагаю исключить этотъ пунктъ. Нерабочій скотъ – это молоднякъ и невоз-
можно опредѣлить, что изъ него выйдетъ.
Деп. Биволъ вспоминаетъ, что, когда отнимали у бѣдныхъ женщинъ, мужья
которыхъ ушли на войну, послѣднюю лошадь, ихъ никто не жалѣлъ. Предлагаютъ
439
здѣсь оставить помѣщикамъ землю, скотъ, инвентарь. Кто же у нихъ будетъ рабо-
тать? Необходимы слуги. Зачѣмъ же тогда провозглашалось равноправіе и говори-
лось, что каждый гражданинъ долженъ самъ себя обслуживать?
Деп. Кокырла удивляется предложенію депутата Бажбеукъ-Меликова объ
исключеніи пункта. Онъ жалѣетъ тѣхъ самыхъ помѣщиковъ, которые до войны
заставляли крестьянъ работать у себя за 15 коп. въ день. Разразилась война. Эти
крестьяне, будучи мобилизованы, отправились на фронтъ. Ихъ семьи, оставшись
безъ своихъ кормильцевъ, съ трудомъ перебивались, питаясь самымъ невозмож-
нымъ образомъ. О нихъ помѣщики не вспоминали и ихъ никто не жалѣлъ.
Предсѣдатель заявляетъ, что поступило предложеніе прекратить запись орато-
ровъ и ограничить время рѣчей ихъ тремя минутами и лидеровъ пятью минутами.
Оба предложенія собраніемъ принимаются.
Деп. Буздуганъ возмущенъ тяжелымъ обвиненіемъ, брошеннымъ депутатомъ
Бажбеукъ-Меликовымъ по адресу крестьянъ. Если можно кого и назвать пала-
чами, то только помѣщиковъ, державшихъ крестьянъ въ рабствѣ цѣлые вѣка. Ора-
торъ предлагаетъ въ видѣ примѣчанія поправку такого рода: «Всѣ долги за землю
по всякимъ договорамъ и обязательствамъ со дня изданія сей Инструкціи пре-
кращаютъ свое дѣйствіе».
Деп. Цыганко: – Я, какъ представитель крестьянъ, долженъ поднять перчатку,
брошенную имъ депутатомъ Бажбеукъ-Меликовымъ. Во имя ненужной крестья-
намъ войны, у нихъ забирали все: и любимыхъ единственныхъ лошадей, и телятъ,
и коровъ. И я видѣлъ слезы на глазахъ крестьянокъ, когда у нихъ, отнявъ лошадь,
отнимали и корову. Крестьяне безропотно всѣмъ пожертвовали для цѣлей ненуж-
ной имъ войны, и, когда послѣдняя довела страну до полнаго обнищанія, народъ
говоритъ вамъ: если мы погибнемъ, погибнете и вы. Дайте намъ возможность
обработать землю, распредѣлите справедливо инвентарь. Во имя справедливости
будьте равнодушны къ любимымъ лошадямъ.
Деп. Мисирковъ говоритъ, что подъ прикрытіемъ государственности произ-
водится грабежъ цѣлой группы населенія, которые собственнымъ тяжелымъ тру-
домъ добыли богатства. Что касается соціализма, то ораторъ давно съ нимъ зна-
комъ; онъ былъ соціалистомъ еще на школьной скамьѣ, но въ 5-мъ классѣ гимназіи
онъ отрекся отъ соціализма, чему способствовало слѣдующее обстоятельство: у
депутата былъ товарищъ – цыганъ – ярый соціалистъ. Узнавъ его короче, депутатъ
рѣшилъ, что цыгане, не имѣющіе никакой собственности, лучшіе въ мирѣ соціали-
сты, и ему, депутату, не мѣсто среди нихъ.
Деп. Германъ говоритъ, что слезы, какъ крестьянъ, такъ и помѣщиковъ заслу-
живаютъ нашего вниманія. Кто не сочувствуетъ крестьянамъ, отдавшимъ послѣд-
нюю лошаденку на нужды войны? Но не надо создавать инквизиціи подъ видомъ
реквизиціи; глумленіе и издѣвательство не должны имѣть места въ данномъ случаѣ.
Многіе ораторы, выходя на трибуну, заявляли, что они не помѣщики, что у нихъ
ничего нѣтъ, создавая тѣмъ самымъ извѣстный ореолъ вокругъ себя. Но зачѣмъ
это? Дай Богъ, чтобы всѣ имѣли, чтобы не было обиженныхъ и тогда возможно
царство Божіе на землѣ. Есть хорошіе и дурные люди, какъ среди помѣщиковъ
такъ и среди крестьянъ. Въ интересахъ государственности необходима реквизиція
рабочаго скота, потому что невозможно, надѣливъ крестьянина землею, не давать
ему нужный для обработки этой земли скотъ. Но ораторъ не видитъ смысла въ
реквизиціи нерабочаго скота; молоднякъ необходимо сохранить, съ нимъ нужно
бережно обращаться, т.к. въ противномъ случаѣ, мы лишимся хорошаго племен-
ного скота. Быть можетъ Правительство хочетъ устроить своего рода фондъ изъ
440
этого молодняка, подобно тому, какъ оно устраиваетъ земельный фондъ, тогда это –
другое дѣло. Но къ чему тогда эти недомолвки? Скажите прямо, чего хотите вы?
Деп. Гафенко: – Не хорошъ пастухъ, у котораго стадо не въ порядкѣ. Боюсь,
чтобъ нашъ Парламентъ не оказался также дурнымъ пастухомъ. Почему русскій
Парламентъ не пользовался такимъ уваженіемъ въ странѣ, какъ иностранные? Да
потому, что въ немъ засѣдали люди, заботившіеся исключительно о своемъ благѣ.
Ихъ нисколько не волновало то, что народъ живетъ въ ужасныхъ условіяхъ. Они
были заодно съ богачами и вмѣстѣ съ ними лишали народъ свѣта и культуры, дабы
въ его невѣжествѣ лучше его эксплоатировать. И вотъ теперь настало время, когда
богачи во имя справедливости должны подѣлиться съ народомъ.
Деп. Череско: – Крестьянину нуженъ скотъ для работы, а не для удовольствія.
Въ крестьянскомъ быту часты случаи, когда крестьяне во многомъ себя урѣзы-
ваютъ, подвергаютъ себя ужаснымъ лишеніямъ лишь для того, чтбы сколотить
копейку на покупку воловъ – помощниковъ труженника.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе предложеніе Бажбеукъ-Меликова объ
исключеніи пункта.
За предложеніе 6 голосовъ и 4 воздержавшихся.
Потомъ ставится на голосованіе поправка депутата Буздугана и большин-
ствомъ голосовъ отвергается; отвергается также поправка Крестьянской фракціи.
На голосованіе ставится пунктъ цѣликомъ и принимается при трехъ голосо-
вавшихъ противъ и 1 воздержавшемся, въ правительственной редакціи.
Вносится предложеніе прибавить въ видѣ примѣчанія къ пункту: «Суммы,
вырученныя за ликвидацію живого и мертваго инвентаря направляются въ
порядкѣ, указанномъ въ пунктѣ XI».
Большинствомъ голосовъ принимается и примѣчаніе.
Докладчикъ оглашаетъ и послѣдній отдѣлъ «о лѣсахъ» и говоритъ, что этотъ
отдѣлъ самый сложный для исполнительной власти. Контроль надъ лѣсами сохра-
няется за министерствомъ земледѣлія.
Отъ имени Крестьянской фракціи говоритъ депутатъ Луневъ. Ораторъ заяв-
ляетъ, что инструкція слишкомъ запоздала такъ какъ черезъ два мѣсяца должно
быть Учредительное Собраніе4. Правительству нужно установить нормы рубки
лѣса, такъ какъ послѣдній хищнически сейчасъ уничтожается. Между тѣмъ госу-
дарство очень нуждается, какъ въ дровяномъ лѣсѣ, такъ и въ поддѣлочномъ;
послѣдній очень скоро будетъ совершенно израсходованъ. Ораторомъ вносится
пожеланіе такого рода: «поручается Правительству въ ближайшемъ будущемъ
разработать законопроектъ о болѣе цѣлесообразномъ использованіи лѣсныхъ
угодій, установленіемъ веденія въ нихъ хозяйствъ, не только дровянныхъ, но и
подѣлочнымъ лѣсомъ».
Деп. Минчуна по поводу второй части спрашиваетъ, какимъ образомъ можно
установить, у какого владѣльца захваченъ тотъ или иной срубленный лѣсъ. И неу-
жели правительство рѣшится наказывать тѣхъ бѣдныхъ женщинъ, мужья кото-
рыхъ были на фронтѣ и которыхъ нужда заставила позариться на чужое.
Деп. Бажбеукъ-Меликовъ указываетъ предшествующему оратору, что гра-
били лѣсъ въ большинствѣ случаевъ богатые крестьяне обезпеченные подводами и
лошадьми. Бывали случаи, когда бѣдныя женщины, о которыхъ говоритъ депутатъ
Минчуна, приходили въ земства со слезами на глазахъ, умоляя дать имъ подводы
для перевозки лѣса.
Деп. Гафенко находитъ, что на почвѣ отобранія захваченнаго лѣса могутъ
разыграться кровавыя драмы. Справедливо ли будетъ наказывать несчастныхъ
441
«запасницъ», которыхъ большевики подбили къ захвату лѣса? Теперь больше-
вики ушли за Днѣстръ, а «запасницы» будутъ нести наказанія.
Ораторъ признаетъ справедливымъ возвращеніе шпалъ, но заставлять возвра-
щать обратно срубленныя акаціи и мелкій лѣсъ совершенно излишне.
Докладчикъ говоритъ, что въ интересахъ законности и справедливости вто-
рая часть пункта должна быть сохранена.
Предсѣдатель ставитъ пунктъ на голосованіе по частямъ – первая часть при-
нята единогласно, вторая – большинствомъ и при 1 воздержавшемся.
Засѣданіе закрывается въ 3 часа пополудни.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea II, ff. 313–316]

Note și comentarii

1 Procesul-verbal nu precizează că aceasta a fost ședinţă de zi.

2 Ordinea discursurilor și a intervențiilor deputaților în procesul-verbal de arhivă și în relatarea
din ziar adeseori nu coincid. În acest loc al ședinței de față, de ex., ziarul arată că Cernega a vorbit
înaintea lui Cerescu: Sfatul Țării, 25 februarie 1918.
3 Această observație a lui Bajbeuk-Melikov arată cît de departe de nevoile țărănimii erau
reprezentanții categoriilor bogate ale populației, fapt ce îi determina să se opună adoptării
Instrucției agrare. Era firesc ca astfel de tînguiri să provoace indignarea ironică a deputaților-
țărani, așa cum avea să reacționeze Buzdugan.
4 Reprezentanții minorităților erau siguri că vor reuși să convoace cît mai curînd Adunarea Consti-
tuantă a Basarabiei pentru a scăpa de Sfatul Țării și, bineînțeles, de trupele române.

442
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 20-го февраля 1918 года № 51. Вечернее

Засѣданіе открывается въ 10 часовъ 10 минутъ вечера подъ предсѣдательствомъ

И.К. Инкульца и при слѣдующемъ составѣ Президіума: второмъ товарищѣ предсѣда-
теля П.Н. Халиппѣ и секретаряхъ: Б.М. Епури, К.П. Мисирковѣ и И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
2-ое чтеніе Земельной инструкціи.

Предсѣдатель предоставляетъ слово по личному вопросу деп. Баламезу.

Деп. Баламезъ говоритъ, что когда утромъ разбирался вопросъ о краевомъ
земельномъ комитетѣ, были брошены обвиненія ему и тѣмъ организаціямъ, въ
которыхъ онъ состоитъ, со стороны депутатовъ Буздугана и Кригана1.
Деп. Буздуганъ обвинялъ его, между прочимъ, въ демагогіи. Онъ возвращаетъ
это обвиненіе ему обратно и протестуетъ противъ тѣхъ пріемовъ, къ которымъ
прибѣгаетъ Буздуганъ во время дебатовъ. Въ возраженіяхъ Кригана ораторъ усма-
триваетъ больше положительныхъ сторонъ, но этотъ депутатъ всю силу своихъ
обвиненій направилъ не столько противъ самаго проекта, сколько противъ него,
Баламеза. Оратору были брошены обвиненія въ большевизме, но онъ говоритъ,
что его партія была первой, которая отмежевалась отъ улицы въ дни большевизма
и объявила, что она преклоняется предъ Сфатулъ Цэрій.
«Мы просимъ къ себѣ довѣрія, г.г. молдоване, заканчиваетъ ораторъ, и вы не
будете искать своихъ враговъ тамъ, гдѣ только ваши преданные – друзья».
После заявленія деп. Баламеза слово для доклада получаетъ деп. Туркуманъ,
который говоритъ слѣдующее: «Послѣ доклада въ Парламентѣ представителей
Сорокскаго уѣзда, мы рѣшили во чтобы то ни стало побывать лично въ этомъ
уѣздѣ. Съ вѣдома всего Парламента и министровъ 7 февраля утромъ въ автомо-
билѣ мы выѣхали въ Оргѣевъ. Узнавъ, что тамъ недалеко была стычка съ больше-
виками, мы рѣшили дальше ѣхать на почтовыхъ лошадяхъ. Съ собою мы взяли
очень много литературы /Фрацъ Молдовень/ и Деклараціи отъ 24 января, которую
и раздавали по дорогѣ. Въ Чучуленахъ переночевали2 . Недоѣзжая Сорокъ, около
Воловецкаго лѣса, нами былъ обнаруженъ трупъ убитаго офицера, изъ докумен-
товъ котораго видно было, что это командующій 112 артил. бригадой; вѣроятно
убійцы были въ лѣсу, такъ какъ едва мы тронулись дальше, по насъ былъ открытъ
огонь, и мы ускользнули только благодаря хорошимъ лошадямъ. Пріѣхавъ въ
Сороки, мы сообщили о происшествіи начальнику милиціи, который распоря-
дился отправить туда конный отрядъ, съ которымъ поѣхали и мы, но, объѣхавъ
весъ лѣсъ, ничего не нашли. Въ Сорокахъ узнали, что въ Аріонештахъ, Атакской,
Климоуцкой и Тырновской волостяхъ объявлена всеобщая мобилизація въ воз-
растѣ отъ 16 до 55 лѣтъ, а также и о томъ, что масса хлѣба отправлена въ Могилевъ
преимущественно изъ Телешовки, гдѣ былъ складъ и что тамъ имѣются больше-
вики-солдаты 165 полка. Не желая дать возможности погибнуть массѣ людей и
дабы предотвратить вывозъ всего хлѣба, мы, несмотря на предупрежденія о томъ,
что насъ могутъ убить, рѣшили ѣхать дальше, что на другой же день и исполнили,
направившись на Могилевъ-Подольскій. По пути въ с. Бадичаны оставили много
443
литературы, а въ с. Татаровкѣ собрали сходъ и объяснили всѣмъ цѣль прибытія
къ намъ румынскихъ войскъ. Крестьяне задавали намъ много вопросовъ: правда
ли, что опять будетъ панщина и имъ прійдется работать на помѣщика три дня
въ недѣлю, а одинъ день на себя и пр. Мы давали разъясненія на всѣ вопросы, а
также предупреждали, чтобы не вывозили хлѣбъ въ Могилевъ и не исполняли
приказа Центральнаго Комитета Совѣта солд., крестьян. и рабочихъ депутатовъ
выходить противъ румынъ, чему крестьяне были очень рады. Далѣе мы поѣхали
въ Новую Татаровку, гдѣ живу я самъ. Зашли въ сельскій комитетъ, роздали
литературу, но въ виду того, что въ селѣ оказалось человѣкъ 30 большевиковъ 165
полка, мы рѣшили скорѣе ѣхать дальше. Предсѣдатель комитета и другіе стали
кричать на насъ, заявляли, что мы подкуплены румынами и помѣщиками и что
насъ надо во чтобы то ни стало задержать.
Изъ Новой Татаровки мы поѣхали на Бадичаны для обмѣна лошадей; дорогой
насъ нагнали двое крестьянъ, изъ коихъ одинъ заявилъ намъ, что мы должны вер-
нуться обратно, въ противномъ случаѣ онъ будетъ стрѣлять въ насъ изъ винтовки;
мы отвѣтили ему, что онъ можетъ стрѣлять, но что мы стрѣлять не будемъ, хотя
и имѣемъ два револьвера и двѣ винтовки, ибо заявляли мы: „Вы наши братья”.
Видимо слова подѣйствовали, и они вернулись обратно. Едва по пріѣздѣ въ Бади-
чаны мы успѣли перемѣнить лошадей, какъ появилось 30 верховыхъ. Сопротив-
леніе было невозможно тѣмъ болѣе, что крестьяне стали кричать: „Это румыны”. Я
направился къ нимъ, а мой товарищъ остался около подводы; тогда они крикнули
„руки вверхъ” и четыре револьвера преподнесли мнѣ. Мой товарищъ, видя, что
могутъ убить меня, взялъ винтовку и прицѣлился послѣ чего всѣ ушли въ сторону,
исключая одного, который прятался за меня.
Отошедшіе открыли стрѣльбу по моему товарищу, а тотъ, что остался около
меня, хотѣлъ въ меня стрѣлять, но я его толкнулъ, онъ упалъ, а остальные начали
стрѣлять, но ни одинъ не попалъ. Вмѣстѣ съ товарищемъ мы вошли въ домъ и доку-
менты спрятали, ибо они были написаны по-румынски. Собравшіеся крестьяне съ
большевиками потребовали, чтобы мы вышли, угрожая, что въ противномъ слу-
чаѣ они сожгутъ домъ; мы рѣшили выйти къ своимъ братьямъ; только мы вышли,
какъ со всѣхъ сторонъ раздались крики: „Румыны, убить ихъ” и начали со всѣхъ
сторонъ насъ бить чѣмъ попало, мнѣ разбили голову въ двухъ мѣстахъ. Я просилъ,
чтобы кто-нибудь сдѣлалъ мнѣ перевязку, но никто не соглашался, наконецъ, только
нашелся солдатъ, который перевязалъ мнѣ голову. Затѣмъ намъ связали руки и
отправили въ с. Новую Татаровку. Въ Новой Татаровкѣ насъ уже ждали и выбрали
мѣсто даже, гдѣ убить. Мы увидѣли солдатъ съ винтовками, но въ это время подошли
два моихъ товарища, съ которыми я учился, они, не желая убивать своихъ, посовѣто-
вали отправить насъ на общественную квартиру. Тамъ насъ опять хотѣли убить, но
родственники моего товарища не позволили. Я просилъ, если мы виноваты, чтобы
насъ убили здѣсь, гдѣ мы родились, но не отдавали бы въ руки чужихъ; никто и
слушать не хотѣлъ и требовали убить насъ и больше ничего. Благодаря родствен-
никамъ насъ не убили, а отправили въ Могилевъ-Подольскъ, въ революціонный
штабъ 8-ой арміи. Изъ Новой-Татаровки насъ отправили въ село Аріонешты, гдѣ
тоже насъ хотѣли убить, но предсѣдатель комитета объяснилъ, что отъ насъ можно
многое узнать и что поэтому во чтобы то ни стало насъ надо отправить в Могилевъ.
Въ Могилевѣ насъ повели въ штабъ 8-ой арміи, но тамъ никого не было, а потому
оттуда отправили къ начальнику гарнизона. Начальникъ гарнизона, узнавъ въ чемъ
дѣло, хотѣлъ отправить насъ въ революціонный трибуналъ, но въ это время явился
знакомый Туркумана – Арманъ, который насъ освободилъ и далъ намъ мандатъ,
444
удостовѣряющій, что мы являемся сотрудниками комитета. Побывъ въ Могилевѣ
день, мы рѣшили какъ-нибудь уйти и 12 февраля въ 5 часовъ вечера мы пѣшкомъ
отправились до села „Сидновцы”, Подольск. губ., а тамъ переѣхали Днѣстръ и по
лѣсамъ и горамъ ночью шли. Добрались мы до Новой-Татаровки и переночевали
тамъ, а утромъ на слѣдующій день выѣхали въ Сороки. Въ Сорокахъ мы сдѣлали
докладъ обо всемъ румынскому маіору Іонеску. Докладъ нашъ былъ отправленъ въ
1-ую румынскую каваллерійскую дивизію. Въ Сорокахъ узнали, что въ Яровѣ есть
складъ съ большимъ запасомъ хлѣба; мы попросили отправить туда отрядъ изъ
нѣсколькихъ эскадроновъ, ибо румынъ было очень мало. Складъ съ хлѣбомъ успѣли
захватить. Такъ какъ документы наши были въ Бадичанахъ, то 16 февраля мы туда и
поѣхали. 18 февраля, едва живые, мы выѣхали въ Кишиневъ. Въ селѣ Четулешты, гдѣ
мы остановились, подъѣзжая къ Кишиневу, крестьяне спрашивали, что имъ дѣлать
въ виду полученія приказа о представленіи всѣхъ лошадей, купленныхъ и взятыхъ
крестьянами на учетъ. Мы очень заинтересовались этими вопросами. Со словъ кре-
стьянъ мы узнали, что этотъ приказъ изданъ двумя офицерами, которые должны
были явиться въ Пепены, гдѣ должны были быть собраны лошади со всѣхъ волостей.
Принимая во вниманіе, что такого приказа отъ Сфатулъ Цэрій не было, мы
посовѣтовали крестьянамъ спросить офицеровъ, откуда они получили распоря-
женія. На слѣдующій день мы выѣхали въ Казанешты, гдѣ встрѣтили помощника
Оргѣевскаго уѣзднаго комиссара Бужиницу и попросили его лично поѣхать въ
с. Пепены. Со словъ пріѣхавшихъ оттуда крестьянъ узнали, что офицеры аресто-
ваны; что съ ними сдѣлали, намъ неизвѣстно»3.
Послѣ доклада деп. Туркумана, министръ путей сообщенія Н.Н. Боссье-
Кодрянъ, обращаясь къ Парламенту отъ имени правительства, говоритъ, что пра-
вительство рѣшило отложить 2-ое чтеніе Земельной инструкціи до слѣдующаго
засѣданія и проситъ Парламентъ согласиться съ этимъ рѣшеніемъ.
«Я не знаю, говоритъ министръ, какъ отнесется Сфатулъ Цэрій къ просьбѣ
правительства, но я долженъ заявить, что никто, быть можетъ, не чувствуетъ такъ
сильно необходимости въ быстрѣйшемъ разрѣшеніи этой инструкціи, какъ прави-
тельство. Именно, благодаря важности этой Инструкціи, которая должна въ этомъ
текущемъ сельскохозяйственномъ году измѣнить кореннымъ образомъ земельныя
взаимоотношенія между помѣщиками и крестьянами, – требуетъ къ себѣ глубокой
продуманности, точности и осторожности, чтобы она соотвѣтствовала той цѣли,
которую поставило правительство и Сфатулъ Цэрій этой Инструкціи.
Важно, такимъ образомъ, чтобъ въ Инструкціи не было ошибокъ».
Деп. Сакара отъ имени Молдавскаго Блока заявляетъ, что блокъ всецѣло под-
держиваетъ Совѣтъ Министровъ и согласенъ отложить обсужденіе Инструкціи
до слѣдующаго засѣданія.
Деп. Цыганко отъ имени Крестьянской фракціи заявляетъ, что та масса,
которая, къ сожалѣнію, ничего не получила реальнаго отъ Сфатулъ Цэрій, ждетъ
немедленнаго разрѣшенія аграрнаго вопроса, а потому фракція ни на одинъ день
не можетъ отложить обсужденіе Инструкціи.
Деп. Бажбеукъ-Меликовъ отъ имени національныхъ меньшинствъ заявляетъ,
что меньшинства присоединяются къ рѣшенію Молдавскаго Блока4. «Съ такимъ
серьезнымъ вопросомъ нельзя спѣшить, – говоритъ депутатъ, – тѣмъ болѣе, что
Инструкція не совершенна».
Деп. Осмоловскій отъ имени Украинской фракціи заявляетъ, что фракція просьбу
правительства не обсуждала, но она изъ заявленія министра Кодряна не видитъ необ-
ходимости отложить обсужденіе Инструкціи; быть можетъ, у правительства есть
445
какіе-нибудь болѣе серьезные мотивы, которые вынуждаютъ его отложить такой серьез-
ный вопросъ, не терпящій отлагательства, такъ пусть оно объ этихъ мотивахъ скажетъ.
Министръ путей сообщенія Н.Н. Боссье-Кодрянъ заявляетъ, что у правитель-
ства кромѣ дѣловыхъ мотивовъ, которые вынудили его просить отложить обсуж-
деніе инструкціи до слѣдующаго засѣданія, – нѣтъ. «Правительство усматрива-
етъ, – говоритъ министръ, – что въ Инструкціи есть такіе пункты, которые при
современномъ положеніи вещей ни въ какомъ случаѣ не могутъ быть реализованы;
они требуютъ нѣкотораго измѣненія. Правительство понимаетъ, что неточность
какого-нибудь пункта можетъ внести въ сферу земельныхъ взаимоотношеній
большую путанницу и вызвать безпорядки.
Какъ видите, у правительства, кромѣ дѣловыхъ мотивовъ, нѣтъ никакихъ
политическихъ».
Деп. Криганъ проситъ перерыва для обсужденія вопроса во фракціяхъ.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе предложеніе деп. Кригана.
Голосованіемъ предложеніе деп. Кригана отклоняется 45 голосами противъ 36.
Деп. Чижевскій вноситъ предложеніе о томъ, чтобы поставить на голосованіе
просьбу правительства.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе просьбу правительства о перенесеніи
2-го чтенія Земельной инструкціи на 21 февраля.
Результаты голосованія: За предложеніе правительства 42, противъ 39.
Послѣ этого Предсѣдатель даетъ слово для внѣочереднаго заявленія мини-
стру народнаго просвѣщенія П.В. Ерхану, который говоритъ слѣдующее:
– Г.г. депутаты! За все время обсужденія Инструкціи я замѣтилъ, что между
самыми большими группами Сфатулъ Цэрій, между Фракціей крестьянской и
Молдавскимъ Блокомъ нѣтъ общихъ точекъ зрѣнія по вопросу объ этой Инструк-
ціи. Поэтому я предлагаю сегодня вечеромъ въ 11 1/2 час. ночи устроить объеди-
ненное засѣданіе правительства и Президіума Сфатулъ Цэрій совмѣстно съ пред-
ставителями всѣхъ группъ Парламента.
Голосованіемъ предложеніе министра Ерхана принято единогласно.
Послѣ этого Предсѣдатель объявляетъ засѣданіе закрытымъ въ 11 ч. ночи.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea II, ff. 317–319]

Note și comentarii

1 În relatările despre ședința precedentă, numele lui Balamez nu figurează, nici în procesul-verbal
din arhivă și nici în ziar, aceasta fiind încă o dovadă că ambele surse prezintă o informație incom-
pletă despre lucrările Parlamentului.
2 E posibil să fie vorba mai degrabă de Ciuciulea, sat din județul Bălți.
3 Relatarea lui Turcuman arată ce situație agitată, încurcată și instabilă era atunci în Basarabia și cît
de reduse erau influența și autoritatea Sfatului Țării.
4 Poziția acestui deputat nu era o surpriză, fiind un apărător al intereselor marilor proprietari și
adversar al instrucției agrare.

446
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 21-го февраля 1918 года № 52

Засѣданіе открывается въ 1 часъ дня подъ предсѣдательствомъ И.К. Инку-

леца и при слѣдующемъ составѣ Президіума: второмъ товарищѣ предсѣдателя
П.Н. Халиппѣ, секретаряхъ Б.М. Епури, К.П. Мисирковѣ и И.А. Буздуганѣ.

ПРОГРАММА ДНЯ:
Инструкція земельнымъ комитетамъ, 2-ое чтеніе.

Пресѣдатель, открывая заседаніе, заявляетъ, что въ сегодняшнемъ засѣданіи

будетъ приступлено ко второму чтенію инструкціи и даетъ слово докладчику.
Докладчикъ – министръ Ерханъ – оглашаетъ 1-ый пунктъ Инструкціи.
Предсѣдатель передаетъ предсѣдательство своему товарищу П.Н. Халиппѣ и
уходитъ изъ засѣданія.
Деп. Цыганко предлагаетъ отъ имени Крестьянской фракціи соединить 1-ый
пунктъ съ 4-мъ, создавъ, такимъ образомъ, голову Инструкціи, – непосредствен-
ная задача земельныхъ комитетовъ – это точный учетъ засѣянной земли; остав-
шаяся незасѣянной земля будетъ распредѣлена между неимущими крестьянами.
Какъ она будетъ распредѣлена, это уже дѣло Учредительнаго Собранія1, такъ какъ
оно должно сказать въ этомъ отношеніи свое послѣднее и рѣшающее слово.
Что касается пункта, Фракція находитъ его пріемлемымъ, но считаетъ необ-
ходимымъ сдѣлать къ нему маленькое добавленіе: «для чего зачисляетъ ихъ всѣ,
кому бы онѣ ни принадлежали на территоріи Молдавской Народной Республики
во временный Государственный Земельный Фондъ.
Отъ имени Блока Суручанъ заявляетъ, что Блокъ принимаетъ правитель-
ственную редакцію пункта.
Деп. Бажбеукъ-Меликовъ заявляетъ, что Фракція меньшинствъ соглашается
съ предложеніемъ Крестьянской фракціи.
Деп. Кирилловъ: – Правительство, беря на себя вѣдѣніе и распоряженіе зем-
лей, не присваиваетъ себѣ права собственности его, такъ какъ послѣднее понятіе
болѣе обширно. Въ самомъ дѣлѣ, собственникъ не только вѣдаетъ и распоряжается
какой-либо вещью, но еще и владѣетъ ею. Кому будетъ принадлежать земля и кто
ею будетъ владѣть – это рѣшитъ Учредительное Собраніе.
Государственный Фондъ правительство можетъ устраивать изъ того, что ему
принадлежитъ, но, если вы говорите, что земля принадлежитъ Учредительному
Собранію, то вы не можете ею распоряжаться.
Я предлагаю замѣнить – «Государственный Фондъ» на «Арендный Фондъ»,
такъ какъ это будѣтъ правильнѣе.
Деп. Буздуганъ: – Существуетъ наука такъ называемая казуистика, послѣдо-
ватели которой, указывая на бѣлый предметъ, утверждаютъ, что онъ черный и
наоборотъ. Здѣсь есть много такихъ людей. Къ нимъ я не принадлежу, – я при-
выкъ прямо и честно высказывать свои мысли. И мы всѣ здѣсь должны открыто
высказываться по данному вопросу. Если мы рѣшили дать народу землю, то мы это
рѣшеніе должны проводить въ жизнь.
447
 Нѣкоторые ораторы высказывались за отложеніе вопроса до Учредительнаго
Собранія. Но почему же, г.г. депутаты? Вѣдь въ выпущенной нами Деклараціи мы
взяли на себя задачу разрѣшенія земельнаго вопроса. Почему же теперь мы отка-
зываемся это сдѣлать? Мы уже три дня дебатируемъ здѣсь инструкцію, и почти
приняли ее, а теперь казуистничаемъ. Пора начать проведеніе въ жизнь обѣщан-
наго въ деклараціяхъ Сфатулъ Цэрій.
Деп. Алистаръ заявляетъ, что съ трибуны очень часто говорятъ люди аффекти-
рованные; раздаются хорошія пожеланія, но мало только желать, необходимо и дѣй-
ствовать. Необходимъ твердый рассудокъ, а не чувство, нужно разобраться – воз-
можно ли провести въ жизнь то, чего мы желаемъ, и не выйдетъ ли изъ этого ошибки.
Деп. Мисирковъ: – Депутатъ Буздуганъ рекомендовалъ здѣсь себя человѣкомъ
честнымъ; я не сомнѣваюсь, но нельзя отказать въ томъ и его противникамъ. Было
время, когда мы наобѣщали многое, но быть можетъ, благодаря этимъ обѣщаніямъ
Сфатулъ Цэрій и уцѣлѣлъ. Вѣдь наряду съ нашей организаціей былъ цѣлый рядъ дру-
гихъ /комитетов/2 , наша же организація превратилась въ государственное учреж-
деніе3. Но не должно забывать данныхъ обѣщаній и тѣмъ дескредитировать себя въ
глазахъ населенія. Нужно сдѣлать все возможное, чтобы народъ обсѣменилъ поля.
Фракція національныхъ меньшинствъ рѣшила принять 1-ый пунктъ, не сое-
диняя его съ 4-мъ пунктомъ.
Предсѣдатель предлагаетъ прекратить пренія въ виду того, что вопросъ этотъ
дебатировался въ Блокѣ и во фракціяхъ 2-3 часа, и онъ полагаетъ, что разубѣдить
ихъ въ тѣхъ убѣжденіяхъ, которыхъ они придерживаются, будетъ трудно.
Деп. Баламезъ проситъ слова по поводу предложенія. Получивъ его, объявля-
етъ, что пренія вовсе не излишни: вопросъ очень важный, и не мѣшаетъ погово-
рить еще хотя бы два часа, лишь бы все выяснить.
Предложеніе о прекращеніи преній голосуется и большинствомъ голосовъ
противъ 38 отвергается.
Деп. Баламезъ, касаясь теоріи большевизма, говоритъ, что теорія эта отдален-
ная мечта.
– Вы знаете, что борьба большевиковъ за эти идеи оказалась безплодной.
Почему? Разрѣшите сейчасъ отстранить себя и предоставить слово великому
учителю русскаго пролетаріата, признанному основателю русскаго рабочаго дви-
женія, какъ классового, Плеханову4.
Онъ утверждаетъ и имѣетъ въ этомъ много авторитетныхъ сторонниковъ, что
современный періодъ всемірной исторіи характеризуется, какъ періодъ развитія
капиталистическаго, буржуазнаго хозяйства, и что революція, происшедшая въ
этомъ періодѣ исторіи, можетъ явиться лишь буржуазной. И что для соціалисти-
ческаго переворота, какъ это ни грустно, время еще не настало. Капиталъ доста-
точно силенъ. Пролетаріатъ не организованъ во всемирномъ, какъ капиталъ, мас-
штабѣ и силы для борьбы пока у насъ не равны.
И это тѣмъ большая правда по отношенію къ Россіи, въ виду отсутствія въ ней
общей солидарности и невысокаго культурнаго уровня ея широкихъ массъ.
Въ Петроградѣ неоднократно рабочіе дѣлали попытки соціализаціи произ-
водства, фабрикъ, и что же? Все это вы знаете, кончалось и кончается крахомъ.
Все дѣло въ томъ, что перестройка жизни на соціальныхъ основахъ невозможна
въ условіяхъ текущей жизни. То же относится и къ разбираемому аграрному
вопросу. Совершенно невозможно силами нашего малаго Парламента, однимъ
поднятіемъ рукъ, рѣшить вопросъ мірового значенія, какъ еще, напримѣръ,
вчера здѣсь предлагали – объ аннулированіи всѣхъ долговъ, лежащихъ на землѣ.
448
Но, оставивъ вопросъ объ общихъ міровыхъ обстоятельствахъ, вы знаете, что и
само вѣдь крестьянство, ваши избиратели, не подготовлены своей предыдущей
жизнью къ соціальному строю, къ соціализаціи или націонализаціи земли, и мно-
гіе очень разно смотрятъ на завтрашній день. Достаточно упомянуть вамъ о резе-
шахъ, ревниво относящихся къ праву собственности.
Не хочу, чтобы вы думали, что я намѣренъ отговаривать васъ отъ тяготѣнія
къ землѣ. Нѣтъ. Думайте о ней, агитируйте среди своихъ и чужихъ, и не только
въ масштабѣ нашего государства, а въ возможно большемъ, и, повѣрьте, когда
время настанетъ, не уйдетъ отъ васъ ни пяди земли. Но попытка рѣшать вопросъ
нашими слабыми силами при наличіи, вы же видите это, противодѣйствія со
всѣхъ сторонъ, принесетъ лишь смуту государству, и я предостерегаю васъ отъ
этого прыжка въ далекую неизвѣстность; это тоже большевизмъ, это – его тактика.
Откажитесь на сегодня отъ непродолжительнаго сомнительнаго успѣха; я
вѣрю въ успѣхъ болѣе продолжительнаго будущаго5.
Деп. Сберя: – Если страна не подготовлена къ соціализаціи земли, тогда
зачѣмъ въ Деклараціи давались заманчивыя обѣщанія? Я хотѣлъ бы знать, на что
крестьяне могли бы расчитывать; мы многое имъ наобѣщали, а теперь не можемъ
сдѣлать хотя бы маленькое дѣло намѣченной реформы.
Деп. Гафенко: – Мы сегодня говоримъ здѣсь объ обсѣмененіи полей и только
объ этомъ, а не о соціализмѣ. Мы вырабатываемъ Инструкцію носящую характеръ
временной мѣры, а не постояннаго закона, а потом мы не имѣемъ права вставлять
въ инструкцію пункты законовъ. Собраніе должно поторопиться и сегодня же
выпустить инструкцію готовой, дабы съ завтрашняго дня народъ приступилъ къ
обработкѣ земли.
Деп. Криганъ: – Теорія большевизма хороша, но въ жизнъ непроводима. Когда
же стараются провести въ жизнь большевизмъ, то онъ принимаетъ уродливыя
формы, и примѣры этого у насъ на глазахъ. Я согласенъ съ депутатомъ Баламе-
зомъ, что міръ еще недостаточно подготовленъ къ соціализму. Нерѣдко вспыхи-
вавшія соціалистическія революціи подавлялись сосѣдними народами, какъ то,
мы видимъ, было въ Румыніи и въ Венгріи6. Что касается Инструкціи, то мы, дѣй-
ствительно, должны поторопиться въ своей работѣ.
Деп. Луневъ говоритъ, что бояться Государственнаго Фонда не слѣдуетъ. Пра-
вительство, беря въ свое вѣдѣніе всю землю, тѣмъ самымъ обязывается распоря-
диться ею наилучшимъ образомъ. Крестьянская фракція, по мнѣнію оратора, про-
водитъ не соціализацію, а націонализацію земли.
Министръ юстиціи Савенко: – Правительство, разсматривая Инструкцію,
какъ временную мѣру, не можетъ согласиться съ Крестьянской фракціей. Вѣдь
Инструкція устанавливаетъ взаимоотношенія на годъ, и въ такую Инструкцію ни
въ коемъ случаѣ невозможно вносить принциповъ и программы закона. Исходя
изъ этого соображенія, правительство не можетъ принять пунктъ въ редакціи
Крестьянской фракціи. Съ трибуны вамъ говорилось о наукѣ казуистикѣ; но
существуетъ и другая наука, это – логика права, которая не допускаетъ въ одномъ
пунктѣ смѣшивать два понятія.
Нашимъ Парламентомъ изданы двѣ деклараціи7, въ которыхъ ясно вырисова-
лась наша точка зренія на земельныя отношенія, и я увѣренъ, что будущее Учреди-
тельное Собраніе пойдетъ по этому пути.
Учтите правильно реальныя силы и возьмите сегодня то, что можно взять:
вѣдь лучше синицу въ руки, чѣмъ журавля въ небѣ.
449
 Деп. Бажбеукъ-Меликовъ: – Меня здѣсь обвиняли въ буржуазности, называя
собственникомъ. А сегодня обвинили въ нечестности. Пусть обвиненія эти будутъ
на совѣсти говорившихъ.
Говорю я не какъ собственникъ, а какъ представитель армянскаго народа, кото-
рый я сильно люблю, но я также сильно люблю и молдавскій народ, съ которымъ
я сжился. Говорю я это не для того, чтобы избѣгнуть отвѣта за тѣ постановленія,
которыя впослѣдствіи выйдутъ отсюда съ моимъ участіемъ, – напротивъ – за нихъ
я сугубо отвѣчаю.
Все, что вы здѣсь ни говорите, не имѣетъ реальнаго значенія – это одни краси-
выя слова. То, о чемъ вы говорите, есть ни что иное, какъ теорія большевиковъ…,
но оставимъ большевиковъ въ сторонѣ. Не подвергайте страну политическимъ
опытамъ, ибо вамъ извѣстно, къ чему привели подобные опыты Россію.
Деп. Бучушканъ: – Я понимаю депутата Баламеза; онъ, какъ представитель
партіи с.-д. меньшевиковъ, не могъ иначе говорить. Но трудности, о которыхъ онъ
говорилъ, въ области индустріи… Что касается земельнаго вопроса, я увѣренъ,
крестьяне къ нему вполнѣ подготовлены.
Здѣсь стараются увѣрить насъ, что поправка Крестьянской фракціи способ-
ствуетъ націонализаціи земли. Я не согласенъ; поправка – шагъ не къ націонали-
заціи, не къ соціализаціи, а лишь къ будущей соціальной реформѣ.
Деп. Пынтя: – Мы здѣсь много споримъ, а крестьяне въ это время ждутъ
Инструкцію и не приступаютъ къ полевымъ работамъ. Необходимо поторопиться
съ проведеніемъ въ жизнь того, о чемъ мы здѣсь такъ много говоримъ.
Деп. Діаконовичъ говоритъ, что вся земля должна быть распредѣлена комите-
тами: – Крестьяне дожидаются отъ насъ скораго разрѣшенія земельнаго вопроса,
а въ это время на мѣстахъ въ деревнѣ сидятъ помѣщики, которые, когда къ нимъ
обращаются за арендой ихъ земли, требуютъ съ крестьянъ по 10-ти рублей за деся-
тину за прошлый годъ и по 10-ти рублей впередъ. Положеніе для крестьянина соз-
дается безвыходное: здѣсь же ничего не предпринимается. Говорятъ о какихъ-то
препонахъ; хотѣлъ бы я знать, что это за препоны – субъективныя или объектив-
ныя. /Голоса съ мѣста: «и тѣ и другія»/. Говорите, пожалуйста, ясно, а не загад-
ками. Если вы чувствуете себя банкротами, то лучше всего разойтись отсюда. Раз-
даются голоса, что необходимо де сократить аппетитъ, что нужно дѣлать меньше.
А я вамъ скажу: – Дѣлайте, господа, по совѣсти, а не то, что вамъ велятъ8.
Предсѣдатель: – По первому пункту Блокъ и меньшинства присоединяются
къ правительственной редакціи; Крестьянская фракція предлагаетъ поправку;
ставлю ее на голосованіе. Голосованіемъ выяснено, что за поправку – 48 голосовъ,
противъ – 44 голоса. Это обстоятельство вызываетъ сильное волненіе въ Блокѣ.
Предсѣдатель, успокоівъ Собраніе, приглашаетъ докладчика огласить слѣдую-
щій 11 пунктъ, что тѣмъ и дѣлается.
Деп. Цыганко отъ имени Фракціи предлагаетъ выключить 3–11.
Деп. Сакара отъ имени Блока поддерживаетъ Правительственную редакцію.
Меньшинства и украинцы присоединяются къ предложенію Крестьянской фракціи.
Предсѣдатель хочетъ поставить это предложеніе на голосованіе, но въ Блокѣ
опять вспыхиваетъ волненіе. Оттуда слышны взволнованные голоса: Блокъ отка-
зывается голосовать.
Предсѣдатель проситъ говорить кого-нибудь одного изъ депутатовъ Блока,
такъ какъ ничего нельзя разобрать, когда всѣ разомъ говорятъ.
Деп. Криганъ заявляетъ, что Блокъ проситъ устроить перерывъ, дабы посовѣто-
ваться – можетъ ли онъ принимать дальнѣйшее участіе въ голосованіи.
450
 Предсѣдатель предупреждаетъ депутатовъ, что они, такимъ образомъ, срыва-
ютъ засѣданіе Сфатулъ Цэрій и объявляетъ перерывъ на 5 минутъ.
Послѣ перерыва лидеръ Блока, Цанцу, заявляетъ, что въ виду принятія 1 пун-
кта въ такой редакціи, чреватаго своими послѣдствіями, Блокъ не беретъ на себя
отвѣтственности за эти послѣдствія, а потому проситъ Предсѣдателя объявить
перерывъ до вечера, чтобы обсудить создавшееся положеніе.
Деп. Суручанъ заявляетъ, что Блокъ требуетъ произвести вечеромъ голосо-
ваніе, иначе онъ отказывается отъ дальнѣйшаго участія въ голосованіи и снимаетъ
съ себя всякую отвѣтственность за послѣдствія.
Предсѣдатель: – Я хотѣлъ бы знать: если и послѣ вторичнаго голосованія, тай-
наго, какъ вы требуете, пунктъ все же будетъ принятъ съ поправкой Крестьянской
фракціи, тогда Блокъ тоже будетъ отказываться. /Голоса: «Тамъ будетъ видно»/.
Деп. Мисирковъ заявляетъ, что, насколько ему извѣстно, правительство, в слу-
чаѣ принятія пункта въ такой редакціи, какъ предлагаетъ ее Крестьянская фрак-
ція, ставитъ вопросъ о довѣріи. Объ этомъ необходимо хорошо поразмыслить;
вѣдь создавать правительственный кризисъ при настоящихъ тяжелыхъ условіяхъ
все равно, что подложить бомбу подъ все зданіе Молдавской Республики: – Я
не представляю себѣ, чтобы Молдавскій Блокъ ушелъ послѣ вторичнаго голосо-
ванія; онъ подчинится большинству. Отклоненіе правительственнаго законопро-
екта равносильно недовѣрію правительству. Въ случаѣ же выраженнаго недовѣрія
правительству, послѣднее ставитъ вопросъ о вторичномъ пересмотрѣ отклонен-
наго законопроекта. Поэтому, по мнѣнію оратора, пунктъ необходимо вторично
переголосовать и отъ имени національныхъ меньшинствъ ораторъ поддерживает
предложеніе Блока.
Деп. Цыганко: – Въ такой атмосферѣ работать нельзя. Это похоже на обструк-
цію. Народъ ждетъ разрѣшенія земельнаго вопроса, а вы всячески его затягиваете.
А если вечеромъ вы останетесь опять въ меньшинствѣ, тогда что, опять обструк-
ція. Мы можемъ допустить перерывъ, но вечеромъ, если вы покинете залъ – вы
совершите актъ самоубійства. Останутся здѣсь тѣ, которые хотятъ работать.
Предсѣдатель, успокаивая Собраніе, говоритъ, что конфликтъ произошелъ
изъ-за предложенной Крестьянской фракціей поправки къ пункту, которая не
имѣетъ практическаго значенія, т.к. цѣлый рядъ пунктовъ дальше совершенно обез-
вреживаетъ этотъ пунктъ. Принципіально надо же указать источникъ земли для
образованія Фонда; откуда правительство могло бы черпать земли для роздачи ихъ
нуждающимся. Какъ Предсѣдатель, онъ проситъ Собраніе относиться бережно къ
Сфатулъ Цэрій и къ правительству, т.к. сейчасъ не время создавать кризисы того и
другого. Послѣ этого въ 3 час. 50 мин. объявляется перерывъ до в[ечера].

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea II, ff. 321–324v.]

Note și comentarii

1 Constatăm din nou aceeași preocupare obsesivă a minoritarilor pentru convocarea Adunării
Constituante.

451
2 Referire, desigur, la numeroasele organizații revoluționare apărute după căderea țarismului.
3 În ziar, insinuarea lui Misirkov este exprimată mai limpede: „A fost o vreme cînd s-a promis foarte
mult, și poate că dacă s-ar fi promis mai puțin, Sfatul Țării nu ar mai fi fost. Pentru că alături de
Sfatul Țării au existat și alte comitete, dar numai Sfatul Țării s-a transformat în instituție legisla-
tivă”: Sfatul Țării, 26 februarie 1918.
4 G.V. Plehanov, teoretician socialist rus, care a evoluat de la marxism spre menșevism. După
revoluția din februarie, a împărtășit predispoziții defensiste, de continuare a războiului, ceea ce l-a
făcut indezirabil pentru bolșevici.
5 Acest discurs, care, judecînd după procedura de votare a propunerii de a pune capăt discuțiilor,
a fost regizat din timp și susținut de un grup mare de deputați, demonstrează că Instrucția, și în
general reforma agrară, avea mai mulți adversari decît susținători.
6 Este vizată revoluția de la 1848, numai că aceasta nu a fost revoluție socialistă, cum susține
A. Crihan.
7 Sînt avute în vedere, bineînțeles, declarațiile Sfatului Țării din 2 decembrie 1917 și 24 ianuarie
1918.
8 Pare a fi o aluzie la faptul că deputații care obstrucționau votarea Instrucției acționau la îndemnul
și în interesul anumitor factori de mare influență din afara Sfatului Țării.

452
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 21-го февраля 1918 года № 53

Засѣданіе открывается въ 9 1/2 час. веч. подъ предсѣдательствомъ И.К. Инкульца

и при слѣдующемъ составѣ Президіума: товарищѣ предсѣдателя П.Н. Халиппѣ и
секретаряхъ: Б.М. Епури, К.П. Мисирковѣ и И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
2-е чтеніе Земельной инструкціи.

Предсѣдатель, объявивъ засѣданіе открытымъ, даетъ слово предсѣдателю

Мандатной комиссіи деп. Н.Н. Босье-Кодряну, который сообщаетъ о слѣдующихъ
мандатахъ, поступившихъ въ комиссію, но еще не утвержденныхъ:
Отъ Кишиневской Городской Думы – Гензула, г. Оргѣева – Макулецкаго,
Молдавскаго юридическаго общества – Бодеско, отъ народныхъ соціалистовъ –
Ю.В. Пономарева, отъ Кишиневской Уѣздной Земской Управы – Херца, Киши-
невской Городской Думы – Ф.М. Станевича.
Деп. Станевичъ отъ группы депутатовъ заявляетъ протестъ по поводу несвоев-
ременности открыванія засѣданій и проситъ урегулировать занятія Сфатулъ Цэрій.
Предсѣдатель, отвѣчая деп. Станевичу, говоритъ, что президіумъ выработалъ
соотвѣтствующее постановленіе.
Затѣмъ Предсѣдатель предлагаетъ приступить къ перебаллотировкѣ I пара-
графа Инструкціи, принятаго утромъ въ редакціи Крестьянской фракціи, како-
вую редакцію Молдавскій Блокъ проситъ перебаллотировать ввиду громадной
важности указаннаго параграфа.
Крестьянская фракція требуетъ поименнаго голосованія этого предложенія.
Предсѣдатель приступаетъ къ поименному голосованію предложенія Молдав-
скаго Блока о перебаллотировкѣ параграфа I, принятаго въ редакціи Крестьян-
ской фракціи.
Результаты голосованія: за перебаллотировку 58, противъ – 36 и 8 воздержавшихся.
Деп. Цыганко дѣлаетъ слѣдующее заявленіе отъ имени фракцій Крестьянской
и Украинской1:
«Крестьянская и Украинская фракціи, несмотря на грубое нарушеніе эле-
ментарныхъ принциповъ парламентской работы со стороны недемократической
части Молдавскаго Блока и остальныхъ меньшинствъ, – не считаетъ возможнымъ
прервать своей работы въ Сфатулъ Цэрій для защиты трудового крестьянства и
демократіи и, до конца не сходя со своей соціалистической платформы, будетъ
продолжать свою парламентскую борьбу съ болѣе сильной, но безпринципной
частью нашего Парламента, – возлагая на нее всю отвѣтственность за послѣдствія
въ проведеніи въ жизнь принятой ими Земельной инструкціи».
Деп. Мисирковъ проситъ слова для отвѣта деп. Цыганко, т.к. въ словѣ «без-
принципной» деп. находитъ оскорбленіе.
Деп. Ерханъ предлагаетъ на будущее время предъявлять протесты въ письмен-
ной формѣ.
Предложеніе Ерхана принято.
453
 Деп. Ерханъ читаетъ правительственную редакцію I параграфа: «Въ виду
переживаемаго момента и угрожающаго странѣ голода, правительство на текущій
сельскохозяйственный годъ, впредь до рѣшенія аграрнаго вопроса въ Учредитель-
номъ Собраніи Молдавской Республики беретъ на себя распоряженіе землями
сельскохозяйственнаго значенія».
Деп. Сакара отъ имени Молдавскаго Блока вноситъ слѣдующую редакцію
этого параграфа: «Въ виду переживаемаго момента и угрожающаго странѣ голода,
впредь до окончательнаго разрѣшенія земельнаго вопроса въ законодательномъ
порядкѣ2 , правительство Молдавской Народной Республики беретъ въ свое
вѣдѣніе и распоряженіе всѣ земли сельскохозяйственнаго значенія».
Деп. Ерханъ: – Не могу понять на какомъ основаніи и для какихъ цѣлей Молдав-
скій Блокъ замѣнилъ «Учредительное Собраніе» словами: «въ законодательномъ
порядкѣ». Рѣшеніе аграрнаго вопроса не должно происходить явочнымъ порядкомъ,
отъ котораго мы уже отказались. Такой редакціей мы посягаемъ на прерогативы Учре-
дительнаго Собранія. Настаиваю на принятіи правительственной редакціи.
Деп. Криганъ: – Мы не имѣли въ виду, что вопросъ о землѣ разрѣшитъ насто-
ящій составъ Парламента.
Деп. Цыганко: – Ни въ какомъ случаѣ составъ Сфатулъ Цэрій не имѣетъ
права взять отвѣтственности въ разрѣшеніи аграрнаго вопроса. Мы лишь можемъ
положить начальное основаніе новому государственному строю и облегчить про-
веденіе соціальной реформы; но окончательное разрѣшеніе аграрнаго вопроса
должно принадлежать Учредительному Собранію. Призываю васъ въ интересахъ
сохраненія времени приступить къ перебаллотировкѣ I параграфа въ редакціи
Крестьянской фракціи3.
Деп. Халиппа выступаетъ съ слѣдующимъ заявленіемъ:
«Я голосовалъ за перебаллотировку не по безпринципности, а потому, что
былъ увѣренъ, что поправка Крестьянской фракціи вновь восторжествуетъ. Эта
моя увѣренность истекала изъ неопредѣленности позиціи, занятой Молдавскимъ
блокомъ по вопросу о государственномъ земельномъ фондѣ»4.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе поправку Молдавскаго Блока о замѣнѣ
«Учредительнаго Собранія» словами «въ законодательномъ порядкѣ».
Результаты голосованія: за – 48, противъ – 48.
Въ виду неопредѣленности голосованія происходитъ вторичная баллотировка.
Результаты: за – 54, противъ – 48.
Крестьянская фракція вноситъ предложеніе о поименномъ голосованіи.
Результаты голосованія: за – 55, противъ – 44 и воздержавшихся – 3.
Такимъ образомъ § I принимается въ редакціи Молдавскаго Блока. Затѣмъ
предсѣдатель ставитъ на тайное голосованіе поправку Крестьянской фракціи слѣ-
дующаго содержанія къ параграфу I «для чего зачислятъ всѣ земли, кому бы онѣ
не принадлежали на территоріи Молдавской Республики, во временный Государ-
ственный Фондъ».
Тайное голосованіе прерывается заявленіемъ деп. Кригана о томъ, что многіе
депутаты не знаютъ, куда бросать шары направо или налѣво5.
Послѣ объясненія предсѣдателя голосованіе начинается вторично.
Результаты голосованія: за редакцію Крестьянской фракціи – 50, противъ – 55.
Деп. Ерханъ: – Позвольте мнѣ, какъ члену Сфатулъ Цэрій, выразить протестъ
по поводу перерыва тайнаго голосованія.
Процессъ голосованія долженъ идти безпрерывно, поэтому я уклонился отъ
тайнаго голосованія.
454
 Какъ членъ правительства, долженъ заявить, что послѣ принятія параграфа I въ
редакціи Молдавскаго Блока трудно докладывать, т.к. такая редакція ошибочна и
не гарантируетъ государственнаго порядка. По совѣсти заявляю, что единственно
правильной редакціей будетъ та, въ которой говорится, что лишь Учредительное
Собраніе разрѣшитъ аграрный вопросъ.
Деп. Цыганко отъ имени Крестьянской фракціи заявляетъ, что въ дальнѣй-
шемъ фракція по всѣмъ пунктамъ будетъ воздерживаться отъ голосованія и вся
отвѣтственность за реализацію этой Инструкціи въ жизни возлагается на Мол-
давскій Блокъ.
Послѣ этого докладчикъ П.В. Ерханъ читаетъ отдѣльно каждый параграфъ
Земельной инструкціи со всѣми поправками, принятыми въ первомъ чтеніи, а
предсѣдатель ставитъ на голосованіе каждый параграфъ.
§ II принимается единогласно при воздержаніи Крестьянской фракціи.
§ III принимается съ поправкой деп. Бажбеукъ-Меликова о добавленіи послѣ
словъ: «за благоустроенными имѣніями» – «признанными таковыми».
Крестьянская фракція воздержалась.
§ IV. Деп. Ерханъ: – Въ виду того, что образованіе Государственнаго Земель-
наго Фонда отклонено, считаю необходимымъ образованіе Аренднаго Земельнаго
Фонда; это нужно помѣстить въ § IV.
Предложеніе деп. Ерхана принято при воздержаніи Крестьянской фракціи.
Деп. Луневъ: – Г.г. депутаты! Какъ представитель города, я уполномоченъ зая-
вить объ изъятіи изъ Аренднаго Фонда земель, принадлежащихъ на правахъ част-
ной собственности городамъ.
Деп. Ерханъ говоритъ, что ему извѣстна практика использованія земель, при-
надлежащихъ городамъ. Земли подъ огороды не будутъ зачисляться, что же каса-
ется пахотно-посѣвныхъ площадей, то, въ виду того, что города ими спекулиру-
ютъ, онѣ должны быть зачислены въ Арендный Фондъ.
Деп. Луневъ согласенъ съ деп. Ерханомъ, но считаетъ, что право распредѣленія
городскихъ земель должно принадлежать Главному Земельному Комитету.
Деп. Ерханъ заявляетъ, что право распредѣленія городскихъ земель должно
принадлежать уѣзднымъ комитетамъ.
Предложеніе, внесенное деп. Луневымъ, принимается съ поправкой
деп. Ерхана.
П.п. 2, 3, 4, 5 и 6 § IV приняты единогласно, при воздержаніи Крестьянской
фракціи.
§ V. Деп. Германъ спрашиваетъ, что правительство понимаетъ подъ словами,
«весь хлѣбъ, предъявленный». Онъ обращаетъ вниманіе депутатовъ на эти слова
и говоритъ, что тутъ, очевидно, есть недоразумѣніе, ибо непонятно, что прави-
тельство хочетъ этимъ выразить.
Деп. Бажбеукъ-Меликовъ предлагаетъ слѣдующія поправки: вмѣсто слова
«реализація» – «уборка» и вмѣсто выраженія: «Весъ хлѣбъ, предъявленный для
продажи, будетъ пріобрѣтаться правительствомъ» – «Весь хлѣбъ предъявляется
правительству».
§ V принимается съ поправкой деп. Бажбеукъ-Меликова при воздержаніи
Крестьянской фракціи.
§ VI принимается безъ поправокъ, при воздержаніи Крестьянской фракціи.
§ VII. Деп. Ерханъ вноситъ къ § VII слѣдующее примѣчаніе: «Въ Измаиль-
скомъ уѣздѣ организуются волостные земельные комитеты сообразно проекту
волостного земства въ уѣздѣ; для этого всѣ представители коммунъ, входящихъ
455
по новому проекту въ одно волостное земство, собираются и выбирают волостной
земельный комитетъ – временный, до избранія волостного земства».
§ VII – I принимается съ примѣчаніемъ, внесеннымъ деп. Ерханомъ.
П.п. 2 и 2-а § VII приняты безъ поправокъ при воздержаніи Крестьянской фракціи.
§ VII – 2-б принимается съ поправкой деп. Бажбеукъ-Меликова, который пред-
ложилъ изъять слово «крестьяне» для приданія болѣе общаго характера пункту.
П.п. 2-в и 2-г приняты безъ поправокъ при воздержаніи Крестьянской фракціи.
§ VII – 2-д. Крестьянская фракція вноситъ слѣдующее дополненіе въ видѣ
отдѣльнаго пункта: «Распредѣленіе земель должно производиться сообразно
посѣвному времени: для бѣлыхъ хлѣбовъ раньше, для кукурузы позже и для сѣно-
коса въ послѣднюю очередь, но не позже перваго апрѣля».
§ VII – 2-е. Этотъ пунктъ также предлагаетъ Крестьянская фракція. «Сначала
удовлетворяются землей нуждающіеся того села, при которомъ находится вот-
чина землевладѣльца и во вторую очередь другіе жители хутора6».
§ VII – 2-ж. Принадлежитъ тоже Крестьянской фракціи: «Волостные земельные
комитеты устанавливаютъ для своей волости трудовую норму для распредѣленія
земли; эти нормы должны утверждаться уѣзднымъ земельнымъ комитетомъ».
Пункты 2-д, е и ж § VII, внесенные Крестьянской фракціей, принимаются
собраніемъ единогласно.
§ VII – 2-з. Этотъ пунктъ предложенъ деп. Бажбеукъ-Меликовымъ. Онъ гла-
ситъ: «переуступка взятой для обработки земли допускается съ вѣдома и разрѣ-
шенія волостного земельнаго комитета».
Пунктъ принятъ единогласно.
Всѣ остальные пункты § VII п.п. §§ VIII, IX и 1 и 2 п.п. § Х приняты безъ попра-
вокъ при воздержаніи Крестьянской фракціи § Х – 3. Деп. Германъ находитъ, что
скидку въ 20% на нерабочій скотъ невозможно учесть. Что же касается суммъ
вырученныхъ отъ продажи скота и направленныхъ въ депозитъ Казначейства, то
это распоряженіе будетъ очень несправедливо. Правовое государство не можетъ
допустить такого положенія, когда деньги, вырученныя за продажу частной соб-
ственности, не возвращаются владѣльцу этой собственности. Мнѣ кажется,
что этимъ правительство хочетъ создать скрытый государственный заемъ. Если
такова цѣль правительства, то пусть оно скажетъ открыто. Это – исключительный
случай, случай, котораго не знаетъ финансовая наука.
Молдавскій Блокъ поддерживаетъ правительственную редакцію этого пункта.
Голосованіемъ п. 3 § Х принятъ въ редакціи правительства безъ поправокъ и
безъ измѣненій, при воздержаніи Крестьянской фракціи7.
§ XI – 1. Принятъ безъ преній и безъ поправокъ при воздержаніи крестьян-
ской фракціи.
§ XI – 2. Деп. Криганъ отъ имени Молдавскаго Блока говоритъ, что блокъ
решилъ его совершенно исключить.
Предсѣдатель находитъ несправедливымъ рѣшеніе Молдавскаго Блока, т.к.
весь срубленный лѣсъ предназначенъ былъ для спекуляціи. Рубили же лѣсъ не
бѣдные крестьяне, а зажиточные. Исключеніемъ этой статьи амнистируются не
бѣдные, а богатые.
Деп. Криганъ говоритъ, что установленіе отвѣтственности за срубленный лѣсъ
вызоветъ страшную путаницу, ибо нельзя будетъ установить количество дровъ,
срубленныхъ каждымъ крестьяниномъ въ отдѣльности.
Деп. Германъ: – Я очень огорченъ предложеніемъ Молдавскаго Блока, т.к. ни одна
амнистія не лишаетъ права потерпѣвшаго возвратить ему убытки. Въ уголовномъ
456
порядкѣ самовольно срубившій лѣсъ не будетъ отвѣчать, а убытки онъ долженъ воз-
вратить. Не могу допустить такого положенія въ правовомъ государствѣ.
Деп. Ерханъ говоритъ, что исключеніемъ этого пункта аннулируемъ многочис-
ленные гражданскіе иски; поэтому онъ поддерживаетъ предложеніе Молдавскаго
Блока.
Голосованіемъ п. 2 § XI принимается въ редакціи правительства.
Предложеніе Молдавскаго Блока отклоняется, при воздержаніи Крестьян-
ской фракціи.
Далѣе докладчикъ предлагаетъ внести въ Инструкцію еще сдѣдующій § XII:
«За убытки послѣдовавшіе отъ неисполненія обязанностей или нерадѣнія земель-
ныхъ комитетовъ, отвѣтственность ложится на комитеты въ ихъ цѣломъ составѣ,
какъ въ матеріальномъ, такъ и уголовномъ отношеніи».
Предложеніе принято единогласно при воздержаніи Крестьянской фракціи.
Деп. Бажбеукъ-Меликовъ находитъ необходимымъ закончить Инструкцію
слѣдующимъ § XIII: «Всѣ земельные комитеты содержатся на общегосударствен-
ныя средства».
Собраніе съ этимъ соглашается. Крестьянская фракція воздерживается.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе всю Инструкцію, которая принимается
во 2-мъ чтеніи единогласно, при воздержаніи Крестьянской фракціи.
Послѣ принятія Инструкціи съ внѣочереднымъ докладомъ выступаетъ
деп. Ерханъ, который говоритъ слѣдующее:
– Г.г. депутаты, только что мы приняли Земельную инструкцію но для про-
веденія этой Инструкціи въ жизнъ необходимы средства для содержанія мно-
гочисленнаго персонала земельныхъ комитетовъ, а также офицеровъ и солдатъ,
понимающихъ земельное дѣло, могущихъ инструктировать земельные комитеты,
поэтому я и спрашиваю у Сфатулъ Цэрій авансъ 100 000 руб. въ счетъ смѣты по
министерству земледѣлія до утвержденія смѣты и штатовъ для этой цѣли.
Министръ финансовъ Іонко возражаетъ противъ такой громадной суммы и
находитъ возможнымъ выдать ее лишь по представленіи смѣты.
Предсѣдатель говоритъ, что все наше богатство находится въ хлѣбѣ добывае-
момъ крестьянами и на содержаніе учрежденій для такой великой цѣли не нужно
жалѣть средствъ.
Деп. Криганъ говоритъ, что Молдавскій Блокъ согласенъ выдать авансъ въ
100 000 руб., но съ тѣмъ, чтобы черезъ двѣ недели была бы правительствомъ пред-
ставлена смѣта.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе слѣдующія предложенія:
1/ Открыть правительству Молдавской Республики кредитъ авансомъ въ
счетъ смѣты по Министерству земледѣлія 100 000 руб. на содержаніе персонала
земельныхъ комитетовъ и инструкторовъ;
2/ Предложить правительству Молдавской Республики въ 2-хъ недѣльный
срокъ представить смѣту по министерству земледѣлія.
Голосованіемъ оба предложенія приняты единогласно.
Послѣ этого предсѣдатель объявляетъ засѣданіе закрытымъ въ 12–1/2 час.
ночи.

Предсѣдатель
Секретарь
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea II, ff. 325–329]
457
Note și comentarii

1 Nu exista o fracţiune aparte a ucrainenilor. E vizată mai degrabă o parte a fracţiunii minorităţilor.
2 Propunerea bine echilibrată a Blocului Moldovenesc era fondată pe prevederea corespunzătoare
a Declarației din 2 decembrie 1917 și, totodată, ținea cont de nevoia consolidării puterii de stat
a Republicii Democratice Moldovenești.
3 Se vede foarte bine că, în Parlament, controversele legate de adoptarea Instrucției agrare reflectau
o aprigă luptă politică, care avea drept obiectiv soarta Sfatului Țării și a Republicii basarabene.
4 Sensul declarației lui Halippa nu este clar: pe de o parte, a susținut revotarea art. 1, propusă de Blo-
cul Moldovenesc în scopul respingerii amendamentului Fracțiunii țărănești, iar pe de altă parte,
zice că a făcut-o în speranța că va fi totuși votat amendamentul Fracțiunii. E posibil să fi fost o
declarație cu substrat politic, deoarece el primise mandatul de deputat de la Congresul al III-lea al
țăranilor, ca cei mai mulți reprezentanți ai Fracțiunii țărănești.
5 În ziar se vede mai bine din ce cauză a avut loc întreruperea votării: „Președintele purcede la revo-
tarea prin vot secret a p. 1 al Instrucției. Dar după ce o parte a deputaților au trecut (pe la urna de
vot – I.Ț.), dep. Alistar, iar după ea și alții, au observat că nu au înțeles explicațiile președintelui și
au aruncat greșit bilele. Președintele a oprit votarea și aruncarea bilelor a reînceput”: Sfatul Țării,
28 februarie 1918.
6 Noțiunea de «хутор» cu sensul de cătun, sat foarte mic, este preluată din Instrucția care fusese
adoptată de Guvernul Provizoriu al Rusiei, deoarece o astfel de noțiune nu era caracteristică pen-
tru Basarabia, unde satele foarte mici, aflate la mari depărtări de localitățile cu multă populație, se
întîlneau rar de tot.
7 Așa cum se vede din ziar, dezbaterea acestei prevederi a Instrucției a trezit controverse de neîmpă-
cat. Reproducem cîteva replici ale deputaților: „Dep. Crihan zice că Blocul acceptă acest articol
așa cum a fost redactat de guvern. Noi nu intenționăm să nedreptățim pe nimeni. Acum cea mai
mare parte a vitelor se află la țărani, în sate. Dar nu toți țăranii au luat vite, mai ales cei care s-au
aflat pe front. Nu ar fi corect (ca toți să plătească din vînzarea vitelor – I.Ț.). De aceea să plătească
cei care au luat. Luăm de la bogați și dăm la săraci. Banii îi luăm pentru nevoile Statului. Dep.
Bajbeuk-Melikov nu-l înțelege pe deputatul Crihan. În acest caz nu se procedează pe dreptate.
Dacă este nevoie de bani, trebuie împrumutați, dar nu dobîndiți în așa mod. Aceasta este o rușine
pentru un stat tînăr. Dep. Bodescu zice că dacă am vedea astfel lucrurile, atunci toată Instrucția
agrară ar fi o întreagă nedreptate. O nedreptate mult mai mare este să se ia de la moșieri două tre-
imi din tot pămîntul, față de înstrăinarea unui număr mic de vite de prisos. Statul are nevoie de
bani”: Ibidem.

458
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣдані я Сфатулъ Цэрій отъ 22-го февраля 1918 года № 54

Засѣданіе открывается подъ предсѣдательствомъ И.К. Инкулеца и при слѣду-

ющемъ составѣ Президіума: товарищѣ предсѣдателя П.Н. Халиппѣ и секретаряхъ:
Б.М. Епури, К.П. Мисирковѣ и И.А. Буздуганѣ, въ 12 часовъ ночи.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Выборъ делегаціи для Бухарестской мирной конференціи.

Открывая засѣданіе, Предсѣдатель говоритъ, что назначилъ на сегодня экс-

тренное засѣданіе.
Депутатъ Цыганко съ мѣста: – Въ 8 часовъ.
Предсѣдатель: – Совершенно вѣрно, но не я тому виною, что оно начинается
такъ поздно. Было много подготовительной работы. Въ чемъ дѣло, объяснитъ
вамъ г. премьеръ.
Г. премьеръ-министръ: – Г.г. депутаты, мы приближаемся къ концу великой
войны, въ которой народы истекли кровью и совершенно обнищали. Изъ боя
постепенно выходятъ одно государство за другимъ – мирный договоръ подпи-
санъ уже Малороссіей, а на дняхъ и Великороссія заключила миръ1. Настало
время и нашей Республикѣ сдѣлать этотъ великій шагъ для блага человѣчества.
Нами получена телеграмма отъ премьера Румынскаго Кабинета съ предложеніемъ
прислать делегацію изъ двухъ человѣкъ въ Бухарестъ на мирную конференцію2 .
Парламенту предстоитъ рѣшить сегодня – нужно ли посылать эту делегацію
или нѣтъ и, въ случаѣ положительнаго рѣшенія, должно намѣтить делегатовъ.
Правительство рѣшило этотъ вопросъ въ положительномъ смыслѣ – делегацію
послать необходимо для установленія мирнаго положенія и въ ней будетъ уча-
ствовать одинъ представитель отъ правительства, и одинъ отъ Парламента. Мы
не приняли еще опредѣленнаго рѣшенія кого послать. Была выдвинута кандида-
тура министра иностранныхъ дѣлъ, но онъ отказался3. Не успѣвъ выяснить этотъ
вопросъ сегодня, мы назначили на завтра экстренное засѣданіе; сегодня же Пар-
ламентъ долженъ рѣшить: посылать ли делегацію и кого выбрать въ нее. Конечно,
Правительство не можетъ вмѣшаться въ это и рекомендовать то или иное лицо.
Долженъ прибавить, что не исключена возможность присылки болѣе двухъ лицъ,
но они уже будутъ участвовать въ делегаціи въ качествѣ совѣтниковъ.
Министръ внутреннихъ дѣлъ Кристи: – Я выступаю, г.г. депутаты, съ заяв-
леніемъ по личному вопросу. При обсужденіи кандидатуры делегата отъ пра-
вительства было нѣсколько перипетій и, послѣ отказа министра иностранныхъ
дѣлъ, было предложено мнѣ, какъ знакомому съ французскимъ языкомъ, поѣхать
на конференцію. По всей вѣроятности переговоры будутъ вестись на этомъ языкѣ.
Я поблагодарилъ Совѣтъ за честь, оказанную мнѣ, но отъ предложенія отказался,
исходя изъ того соображенія, что въ делегаціи должны участвовать министръ ино-
странныхъ дѣлъ или премьеръ-министръ.
Предсѣдатель: – Я предлагаю, г.г. депутаты, высказываться въ той плоскости,
которую предложилъ г. премьеръ. Значитъ нужно рѣшить, посылать делегацію
или нѣтъ, намѣтить кандидата, который будетъ говорить отъ лица Сфатулъ Цэрій.
459
Могутъ и фракціи, конечно, выставить своихъ представителей. По одному или
по сколько онѣ тамъ рѣшатъ, но желательно, чтобы, по возможности, ихъ было
не много. Намъ предложено прислать делегацію изъ двухъ человѣкъ; возможно
выхлопотать увеличеніе числа делегатовъ, но это будетъ очень трудно. Румынія
имѣетъ всего два мѣста. Да и зачѣмъ набирать много народу? Наши два делегата
скажутъ все, что мы имъ здѣсь накажемъ и будутъ извѣщать насъ о ходѣ мирныхъ
переговоровъ. Итакъ, я прошу высказываться въ этой плоскости.
Министръ Босіе-Кодрянъ: – Г.г. депутаты, время уже позднее, а потому намъ
необходимо поторопиться, т.к. скоро мы лишимся свѣта. Я предлагаю по первому
вопросу высказываться только тѣмъ, кто противъ, по второму, я думаю можно
будетъ скоро столковаться и выбрать кандидата. Вотъ что касается третьяго, то,
вѣроятно, будетъ много разговоровъ. Но, во всякомъ случаѣ, повторяю, все это
нужно сегодня же рѣшить.
Деп. Цыганко: – Крестьянская фракція, обсудивъ эти вопросы, поставила:
по первому – послать делегацію изъ двухъ человѣкъ; по второму она выставила
кандидатуру Предсѣдателя Сфатулъ Цэрій И.К. Инкулеца и по третьему – отно-
сительно совѣтниковъ она предлагаетъ послать по одному представителю отъ
каждой партіи, т.е. предоставить 1 мѣсто Блоку, 1 Крестьянской фракціи, 1 укра-
инцамъ4 и 1 меньшинствамъ. Вопросъ же относительно директивъ, какими будетъ
снабжена делегація, Фракція предлагаетъ обсудить завтра.
Деп. Чижевскій отъ имени Блока сообщаетъ, что по первымъ двумъ вопросамъ
Блокъ вынесъ постановленіе аналогичное Крестьянской фракціи, что касается
третьяго, то Блокъ еще не пришелъ къ определѣнному рѣшенію, но онъ вѣроятно
войдетъ въ соглашеніе съ Крестьянской фракціей.
Предсѣдатель относительно совѣтниковъ предлагаетъ фракціямъ войти въ
соглашеніе с делегаціей.
Деп. Мисирковъ: – Фракція національныхъ меньшинствъ предлагаетъ
послать отъ Парламента двухъ, если не трехъ, даже делегатовъ. Намъ сказали,
что Румынское Правительство посылаетъ двухъ делегатовъ. Что же изъ этого? На
мѣстѣ будетъ видно; быть можетъ пригодится и третій делегатъ; въ качествѣ совѣт-
никовъ должны быть также и представители отъ меньшинствъ. Мы отстаиваемъ
идею представительства меньшинствъ.
Деп. Чижевскій: – Мы больше двухъ делегатовъ послать не можемъ; что же
касается совѣтниковъ, то делегаты войдутъ въ соглашеніе съ представителями
фракцій.
Предсѣдатель: – Поступило предложеніе, прекратить пренія и приступить къ
баллотировкѣ. Я думаю къ тайной… /Голоса: «Зачѣмъ, не нужно, единогласно»/.
Предсѣдатель встаетъ и благодаритъ Собраніе за честь оказанную ему: – Но
это, г.г. депутаты, – говоритъ Предсѣдатель, – слишкомъ тяжелая обязанность, и
я не знаю, по силамъ ли она человѣку. Вѣдь мы ѣдемъ подписывать мирный дого-
воръ, причемъ у насъ на первомъ планѣ должны стоять интересы родины. Если вы
облекли меня довѣріемъ, я ѣду, но вы должны подумать о кандидатѣ на мое мѣсто.
Я боленъ. Посовѣтовавшись съ докторами, я узналъ, что у меня серьезная болѣзнь.
Врачъ еще затрудняется опредѣлить ее. Но говоритъ, что есть признаки инфлу-
енцы, а быть можетъ, даже и воспаленія легкихъ. На этомъ разрѣшите сегодня
покончить. Завтра на засѣданіяхъ я быть можетъ не буду – придется готовиться
къ поѣздкѣ. Оставляя на время предсѣдательство, я обращаюсь къ вамъ, господа
депутаты, съ просьбой относиться бережно къ нашему Парламенту. За все время
своего предсѣдательства мнѣ не разъ приходилось склеивать, что постоянно
460
расклеивалось. Когда рѣшается судьба страны, не предпринимайте того, что спо-
собствуетъ расклейкѣ. На очереди у насъ вопросъ объ Учредительномъ Собраніи
Молдавской Республики. Если мы его проведемъ успѣшно, тогда задачи Сфатулъ
Цэрій выполнены. У насъ было два кардинальныхъ вопроса: 1-ый – Земельная
инструкція, 2-ой – Учредительное Собраніе. Это мое послѣднее слово и послѣд-
няя просьба къ вамъ передъ тѣмъ, какъ разстаться на недѣлю.
Министръ Босіе-Кодрянъ заявляетъ, что завтра онъ не можетъ участво-
вать въ засѣданіи Мандатной комиссіи и передаетъ предсѣдательство и дѣла
Б.М. Епури.
Депутатъ Чижевскій предлагаетъ для того, чтобы правительство свободно
выработало директивы назначить засѣданіе на 24-ое въ 11 часовъ утра.
Деп. Меликовъ съ мѣста: – Когда делегація выѣзжаетъ?
Предсѣдатель: – 24-го утромъ.
Министръ Ерханъ: – Г.г. депутаты, я предлагаю такой распорядокъ завтраш-
няго дня: правительство завтра въ совѣщаніи отъ перваго до пяти часовъ вырабо-
таетъ п.п. для делегаціи. Къ пяти часамъ эти пункты поступаютъ во фракціи, гдѣ
будутъ разсматриваться до восьми часовъ. До сихъ поръ мы допускали крупную
ошибку, не устраивая по важнымъ вопросамъ совѣщаній представителей фрак-
цій для согласованія. И вотъ съ восьми до десяти часовъ я предлагаю устроить
такое совѣщаніе для согласованія мнѣній фракцій и правительства. Отъ десяти до
перваго часу и 30 мин. назначить пленарное засѣданіе для принятія вынесенныхъ
постановленій.
Деп. Чижевскій: – Хорошо, если правительство обѣщаетъ къ пяти часамъ
выработать директивы для делегаціи, тогда я вношу предложеніе устроить
засѣданіе завтра.
Предсѣдатель ставитъ предложеніе на голосованіе; оно принято.
Предсѣдатель Мандатной комиссіи проситъ разрѣшенія огласить нѣсколько
мандатовъ, утвержденныхъ Комиссіей. Получивъ слово онъ оглашаетъ слѣдующіе
мандаты, которые Предсѣдатель ставитъ на голосованіе:
Отъ Городской Думы – Луневъ – принятъ голосованіемъ;
Отъ крестьянъ – Кулава, Молдаванъ и Юрко – приняты;
Отъ кооператоровъ – Казакліевъ – принятъ;
Отъ заднѣстровскихъ молдаванъ – Казакліу Владимиръ – принятъ;
Отъ крестьянъ – Донико-Іордакеску – принятъ;
Отъ присяжной адвокатуры – Германъ – принятъ.
Деп. Бурдугъ отказался; считать выбывшимъ;
Отъ Оргѣевской уѣздной управы – Сырбу.
Деп. Цыганко: – Фракція высказалась противъ кандидатуры.
Деп. Суручанъ: – Блокъ «за».
Разсмотрѣніе кандидатуры откладывается.
Откладывается также разсмотрѣніе кандидатуры Кичоръ-Маре отъ Цен-
тральнаго Исполнительнаго Комитета4.
Деп. Цыганко проситъ Собраніе увеличить число мѣстъ Крестьянской фрак-
ціи за счетъ національностей.
Предсѣдатель говоритъ, что этотъ вопросъ сложный и его едва ли удастся сей-
часъ разрѣшить.
Министръ Кодрянъ объявляетъ, что по схемѣ Крестьянскому Комитету5 пола-
гается 30 мѣстъ, и украинцы дали ему семь мѣстъ. Сейчасъ у украинцевъ 4 мѣста
свободны, и они вольны ими распоряжаться, какъ имъ заблагоразсудится.
461
 Предсѣдатель заявляетъ Собранію, что въ Совѣтѣ Министровъ до сихъ поръ
остаются незамѣщенными нѣкоторые посты, а потому онъ предлагаетъ Парла-
менту выбрать Согласительную комиссію изъ представителей фракцій, которой
г. премъеръ сообщитъ списокъ кандидатовъ на эти посты. Комиссія, которую онъ
приглашаетъ собраться завтра въ 1 часу дня должна будетъ, по обсужденіи этого
вопроса, поставить въ извѣстность г. премьера о результатахъ своего совѣщанія.
Послѣ этого Предсѣдатель закрываетъ засѣданіе въ 1 часъ 20 минутъ ночи.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea II, ff. 333–335v.]

Note și comentarii

1 Referitor la semnarea păcii de Ucraina (în document: „Malorossia”), vezi pr.-v. nr. 46, nota 2.
Rusia bolșevică („Velikorossia”) va semna pacea cu Centralii și aliații acestora abia la 3 martie
1918. Probabil, Ciugureanu a confundat ultimatumul înaintat în acel moment de austro-germani
bolșevicilor cu tratativele de pace propriu-zise dintre cele două părți.
2 Conferința de pace (preliminară) dintre România, de o parte, și Puterile Centrale cu aliații lor, de
altă parte, urma să aibă loc la Buftea, unde se afla reședința lui Mackensen. Întrucît însă Buftea nu
era departe de București, iar uneori tratativele se desfășurau și în București, în Рalatul Cotroceni,
era firesc să se spună că toate lucrările pregătitoare pentru convocarea Сonferinței de pace aveau
loc în capitala României. Memoriile lui C. Argetoianu, foarte subiective și părtinitoare, cum se
știe, susțin că inițiativa participării unei delegații basarabene la tratativele de la București și Buftea
ar fi aparținut basarabenilor: C. Argetoianu, Memorii, vol. V, p. 27. Dezinformează și amintirile
lui I.G. Duca, care susțin cum că îndată după venirea lui Averescu la putere, Inculeț și cu Ciugu-
reanu ar fi venit cu alt scop, și anume ca să-i ceară acestuia „să grăbească actul unirii”: I.G. Duca,
Memorii, vol. IV, p. 104.
3 Este foarte interesantă această informație. Nu este exclus ca Pelivan să fi refuzat să participe la
tratativele cu nemții și austriecii din motive patriotice, ca o formă de protest împotriva ocupării de
aceștia a unei mari părți din teritoriul României și a caracterului ultimativ, din partea ocupanților,
al negocierilor. Sînt curioase și alte două atitudini: refuzul lui Cristi și ezitarea (poate jucată ) a lui
Inculeț de a participa la tratative.
4 Vezi pr.-v. 53, nota 1.
5 Nu este clar ce comitet e vizat aici – al țăranilor sau al militarilor moldoveni. Probabil că e vizat
mai degrabă cel din urmă.

462
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 26-го февраля 1918 года № 55

Засѣданіе открывается въ 9 ч. 35 м. вечера подъ предсѣдательствомъ П.Н. Ха-

липпы и при слѣдующихъ секретаряхъ: 1-мъ Б.М. Епури, 4-мъ К.П. Мисирковѣ и 5-мъ
И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
1. Смѣта военнаго министерства.
2. Проектъ Наказа Сфатулъ Цэрій – второе чтеніе.
3. Законопроектъ о повышеніи таксы за пользованіе телефонами въ Мол-
давской Республикѣ.
4. Положеніе о выборахъ въ Народное Собраніе Молдавской Республики.

Объявивъ засѣданіе открытымъ, предсѣдатель даетъ слово д-ру Слуцкому1 для

внѣочередного заявленія.
Д-ръ Слуцкій отъ имени еврейской народной группы говоритъ слѣдующее:
«Я уполномоченъ еврейской народной группой привѣтствовать Сфатулъ Цэрій –
временный законодательный органъ Молдавской Народной Республики. Я не
хочу касаться политическаго положенія нашей страны, ибо политическое поло-
женіе должно опредѣлиться на созванномъ въ ближайшее время Молдавскомъ
Учредительномъ Собраніи. Я касаюсь другого вопроса. Глубоко вѣрю, что Мол-
давской Республикѣ предстоитъ блестящее будущее. Географическое положеніе
страны весьма благопріятное; мы лежимъ у моря; въ нашихъ рукахъ выходъ къ
этому морю и это обстоятельство улучшитъ наше экономическое положеніе. Наша
страна находится также въ благопріятныхъ климатическихъ условіяхъ и, хотя
страну населяетъ разноплеменный народъ, но народъ этотъ трезвый и свободо-
любивый. Мы никогда не переживали крѣпостной зависимости, которая всегда
тяжелымъ пятномъ ложится на всякое государство2 . Вотъ условія, сулящія намъ
блестящее будущее. Но сдѣлали ли мы все для полнаго экономическаго и культур-
наго благополучія страны? Нѣтъ. Пути сообщенія, величайшій рычагъ культуры
и экономической жизни, почти въ первобытномъ состояніи. Таково же положеніе
и шоссейныхъ дорогъ. Агрикультура въ зачаточномъ состояніи. Торговля и про-
мышленность слабо развиты. Мы вырабатываемъ ежегодно болѣе 100 000 пуд.
табаку, а у насъ нѣтъ даже табачной фабрики; мы вынуждены его экспортировать и
отъ этой операціи намъ остаются крохи, а львиную долю получаютъ другіе.
А въ какомъ положеніи находится народное здравіе? Климатическія условія
вліяютъ на появленіе и распространеніе многихъ болѣзней, какъ, напр., оспы и
тифа, но эти болѣзни при умѣлой постановкѣ медицинскаго и санитарнаго дѣла
должны отойти въ область преданій, какъ это случилось на западѣ. Народное
образованіе въ зачаточномъ состояніи. Такое положеніе образованія, конечно,
есть результатъ длительнаго періода руссификаціи и подавленія національнаго
духа народностей, населяющихъ нашу молодую республику. Какимъ же путемъ
мы должны идти, чтобы использовать богатства страны? Я вѣрю, что величай-
шія принципы свободы, равенства и братства строго будутъ проведены въ жизнь;
463
также и стремленіе къ національному самоопредѣленію не встрѣтитъ никакихъ
препятствій. И когда всѣ будутъ чувствовать себя полноправными гражданами
свободной республики, тогда всѣ интересы классовые, національные и партій-
ные будутъ подавляться во имя интересовъ и благополучія государства. Вотъ при
какихъ условіяхъ наша страна расцвѣтетъ пышнымъ цвѣтомъ.
Я хотѣлъ бы заключить мою рѣчь на молдавскомъ языкѣ, но, къ сожалѣнію,
я его не знаю. Позвольте же мнѣ закончить свою рѣчь на знакомомъ мнѣ латин-
скомъ языкѣ: Concordia parvae res crescut, discordia maximae dilabuntur/Отъ согласія
и малыѣ дѣла растутъ, отъ несогласія и большія распадаются/. Эти слова должны
быть начертаны здѣсь, на стѣнѣ, и я вѣрю, что усвоивъ ихъ, наша страна достиг-
нетъ процвѣтанія. /Аплодисменты/.
Послѣ этого министръ народнаго образованія Ерханъ обращается къ депу-
татамъ съ слѣдующей рѣчью: «Еще съ весны прошлаго года при Бессарабской
Губернской Управѣ работаютъ національныя комиссіи, которыя разрабатываютъ
основные школьные вопросы. Всѣ члены этихъ комиссій работаютъ безплатно, но
это часто вредно отражается на интенсивность работы. Въ послѣднее время выяс-
нилась необходимость выдѣленія изъ національныхъ комиссій цѣлаго ряда подко-
миссій съ спеціальными задачами экстреннаго характера; вмѣстѣ съ тѣмъ понадо-
билось нѣкоторыхъ членовъ комиссій командировать въ различныя мѣста, на что
требуются расходы. Между тѣмъ представить смѣту по министерству народнаго
образованія сейчасъ нѣтъ рѣшительно никакой возможности, вслѣдствіе отсут-
ствія связи съ нѣкоторыми уѣздами, откуда ни отдѣльныя учебныя заведенія, ни
общественныя самоуправленія не могутъ представить смѣты. Поэтому министер-
ство народнаго образованія поставлено въ необходимость въ цѣляхъ поддержанія
школьнаго дѣла ходатайствовать предъ Сфатулъ Цэрій объ ассигнованіи въ рас-
поряженіе министерства народнаго образованія кредита въ размѣрѣ 800 000 руб.
въ счетъ общаго кредита по смѣтѣ 1918 г. министерства народнаго образованія
Молдавской Республики на предметъ расходованія на національныя комиссіи,
изданіе и покупку учебниковъ и вообще на школьныя нужды.
Прошлый разъ, когда я обратился къ Вамъ съ этимъ же докладомъ, Крестьян-
ская фракція отказала въ ассигнованіи 800 000 руб.3 Но долженъ заявить, что въ
настоящее время школьное дѣло въ плохомъ состояніи; національныя комиссіи и
учительскій персоналъ не получаютъ жалованія уже три мѣсяца. Поэтому я прошу
открыть мнѣ кредитъ въ размѣрѣ 800 000 руб., такъ какъ ясно, что безъ денегъ
школьное дѣло должно погибнуть. При этомъ заявляю, что изъ 800 000 рублей
лишь 100 000 руб. пойдутъ на національныя комиссіи, а остальныя деньги будутъ
израсходованы на нужды низшихъ уѣздныхъ народныхъ школъ4.
Деп. Чижевскій отъ имени Молдавскаго Блока говоритъ, что блокъ обсуждалъ
вопросъ объ ассигнованіи 50 000 руб. Но теперь, въ виду выяснившихся обстоя-
тельствъ, Блокъ, вѣроятно, не будетъ противъ ассигнованія и всей испрашиваемой
министерствомъ суммы и только находитъ ненормальнымъ испрашиваніе такихъ
крупныхъ ассигнованій безъ предварительнаго представленія смѣты и требуетъ,
чтобы смѣта была бы представлена въ мѣсячный срокъ.
Деп. Цыганко отъ имени Крестьянской фракціи присоединяется къ требо-
ванію Молдавскаго Блока.
Деп. Осмоловскій отъ имени Украинской фракціи5 заявляетъ, что фракція
вотируетъ кредитъ министерству народнаго образованія, но находитъ необходи-
мымъ, чтобы при распредѣленіи этихъ денегъ Министерство Образованія при-
держивалось нѣкоторыхъ принципіальныхъ положеній, а именно: ассигнуемыя
464
въ распоряженіе министерства народнаго образованія суммы на культурно-про-
свѣтительныя нужды населенія Молдавской Республики, а также на содержаніе
школъ должны распредѣляться съ участіемъ представителей національныхъ
комиссій между національными группами на основахъ справедливой пропорціо-
нальной ихъ численности.
Деп. Мисирковъ поддерживаетъ предложеніе д. Осмоловскаго и въ концѣ
своей рѣчи бросаетъ слѣдующій упрекъ министру народнаго образованія: «Еще
недѣли двѣ тому назадъ было предложено представить смѣту, но министръ до
сихъ поръ ее еще не представилъ; очевидно, онъ не желаетъ представлять смѣты».
Деп. Станевичъ доказываетъ, что безъ смѣты открытіе кредита невозможно;
онъ говоритъ: «Для веденія всякаго хозяйства, отдѣльнаго лица, города или госу-
дарства нуженъ планъ. Безъ плана хозяйства нельзя вести. Точно также и мы, не
зная баланса, не можемъ открывать кредита одному министру, потому, что наи-
болѣе проворный министръ получитъ очень много, а менѣе дѣятельному не оста-
нется ничего, или очень мало. Имѣя же смѣту въ рукахъ, мы сможемъ опредѣлить,
что является самымъ неотложнымъ ассигнованіемъ и что, по сравненію съ дру-
гими нуждами, является менѣе острой нуждой».
Деп. Криганъ считаетъ претензію Украинской фракціи неосновательной, т.к.
жалованіе учителямъ уплачивается земствами, которыя вовсе не считаются съ
тѣмъ, какая в селѣ школа, лишь бы она была.
Деп. Германъ говоритъ, что парламентская жизнь сама вырабатываетъ свои
обычаи и онъ хотѣлъ бы, чтобы и у насъ установился такой обычай, согласно кото-
раго министры посвящали бы насъ въ то, на что они расходуютъ деньги. Полумѣ-
сячный срокъ, по его мнѣнію, вполнѣ достаточенъ для представленія смѣты. Но
прошло уже двѣ недѣли послѣ перваго доклада министра, а смѣта не представлена.
Деп. Богосъ удивляется тому, что министръ народнаго образованія всегда
говоритъ въ Парламентѣ на русскомъ языкѣ. Сегодня, когда онъ испрашиваетъ
кредитъ, вдругъ заговорилъ по-молдавски. Затѣмъ ораторъ указываетъ на то, что
есть уѣзды, съ которыми сейчасъ нѣтъ связи, но для которыхъ все же министромъ
испрашивается ассигнованіе 6.
Министръ народнаго образованія, отвѣчая деп. Богосу, замѣчаетъ, что онъ,
министръ, раньше его началъ говорить по-молдавски, хотя бы потому, что гораздо
старше его лѣтами.
Что же касается ассигнованія для тѣхъ уѣздовъ, съ которыми сейчасъ нѣтъ
связи, то такое ассигнованіе безусловно должно быть отпущено, дабы имѣть воз-
можность, по возстановленіи связи, уплатить тѣмъ народнымъ труженникамъ,
которые сейчасъ сильно нуждаются. Наконецъ, по поводу упрека въ томъ, что
смѣта до сихъ поръ не представлена, то онъ проситъ принять во вниманіе тяжелыя
обстоятельства, лишающія его возможности представить въ срокъ смѣту.
Въ заключеніе ораторъ указываетъ, что министерство до сихъ поръ не полу-
чило ни одного рубля, а если получитъ, то будетъ данъ самый строгій отчетъ.
Предсѣдатель: – Прежде чѣмъ поставить на голосованіе ходатайство министра
народнаго образованія объ ассигнованіи 800 000 рублей на школьныя нужды, я
долженъ поставить на баллотировку внесенныя поправки.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе сначала поправку Украинской фракціи,
потомъ предложеніе Молдавскаго Блока о представленіи министромъ народнаго
образованія смѣты въ теченіе одного мѣсяца со дня утвержденія сего аванса и,
наконецъ, слѣдующую поправку: изъ утвержденнаго аванса бóльшая часть его,
т.е., около семисотъ или шестисотъ тысячъ рублей /700 000 или 600 000 руб./ –
465
должна быть отпущена уѣзднымъ земствамъ на низшее народное образованіе. Всѣ
три предложенія приняты собраніемъ единогласно.
Затѣмъ предсѣдатель ставитъ на баллотировку ходатайство министра народ-
наго образованія объ ассигнованіи въ распоряженіе Министерства кредита въ
размѣрѣ восьмисотъ тысячъ рублей /800 000 руб./. Голосованіемъ предложеніе
принято при одномъ воздержавшемся.
Послѣ этого собраніе переходитъ къ разсмотрѣнію смѣты военнаго министер-
ства и частей войскъ Молдавской Республики. По этому вопросу отъ имени воен-
наго министра, докладываетъ начальникъ штаба, капитанъ Богосъ. Онъ проситъ
Сфатулъ Цэрій срочно ассигновать 200 000 руб. на содержаніе военнаго мини-
стерства и частей войскъ Республики и добавляетъ: «Смѣта по военному мини-
стерству составляется на три мѣсяца, но, въ виду того, что министерство сейчасъ
находится въ періодѣ организаціи и въ дальнѣйшемъ предвидятся многія измѣ-
ненія, то эта смѣта не можетъ быть представлена сейчасъ въ Сфатулъ Цэрій. Поэ-
тому я предлагаю Вашему вниманію смѣту необходимыхъ кредитовъ на февраль
мѣсяцъ и въ общихъ чертахъ:
1/ Военному министерству ............................................. 85 000 руб.
2/ I пѣхотному молдав. полку ......................................... 61 000 руб.
3/ I Молдав. гусарск. полку ............................................. 20 250 руб.
4/ I Бессараб. гусар. полку ................................................ 22 000 руб.
5/ I легкой батареѣ .............................................................. 4 000 руб.
6/ I полевой батареѣ ........................................................... 4 000 руб.
7/ Комендантской ротѣ воен. мин. ............................... 3 750 руб.
Ит ог о: .......................................................... 200 000 руб.7».
По просьбѣ депутатовъ докладчикъ оглашаетъ оклады чиновъ военнаго мини-
стерства. Оказывается, что начальникъ штаба получаетъ 9 000 руб. въ год, началь-
ники отдѣловъ /всѣхъ отдѣловъ 12/ по 5 600 руб. въ годъ. Самый маленькій окладъ –
2 500 руб. въ годъ.
Деп. Гаина замѣчаетъ, что больше отдѣловъ, чѣмъ войска, /«шепти гышти ши
унъ бобокъ»/ 7 гусей и 1 гусенокъ/ раздается съ места/.
Деп. Кирилловъ, не возражая принціпіально противъ ассигнованія воен-
ному министерству, находитъ однако не нормальнымъ и легкомысленнымъ, что
изъ испрашиваемой суммы въ 200 000 руб. на содержаніе штаба предполагается
истратить 85 000 руб., а на все остальное лишь 115 000 руб.
Деп. Мисирковъ спрашиваетъ: раздѣляетъ ли военное министерство опасенія
представителя министерства иностранныхъ делъ, высказанныя въ нашемъ офи-
ціальномъ органѣ въ статьѣ Наша армія о томъ, что наши военныя силы ненадежны
и что ихъ нужно распустить и поручить охрану страны румынскимъ войскамъ,
вливъ въ нихъ наши части? Если опасенія министерства иностранныхъ дѣлъ осно-
вательны, то, очедивно, незачѣмъ расходовать средства на содержаніе арміи.
Хотѣлось бы получить авторитетное мнѣніе представителя военнаго мини-
стерства по этому вопросу.
Капитанъ Богосъ заявляетъ, что онъ, представляя докладъ, только исполняетъ
возложенное на него порученіе. Но Сфатулъ Цэрій самъ долженъ рѣшить вопросъ:
нужна ли ему армія или нѣтъ и, если нужна, то должна ли давать деньги или нѣтъ.
Деп. Паскалуца вноситъ предложеніе объ увеличеніи испрашиваемаго аванса
на сорокъ тысячъ рублей для уплаты жалованія личному составу расформирован-
ныхъ молдавскихъ когортъ.
466
 Вр. и.д. премьер-министра Босье-Кодрянъ8 объясняетъ, что для организаціи
арміи, какъ и всякаго другого дѣла, нужно сначала создать необходимый аппа-
ратъ. А для этого нужны люди и деньги. Если же Сфатулъ Цэрій не дастъ денегъ
на созданіе этого аппарата, то, само собой понятно, у насъ своей арміи не будетъ.
Деп. Чижевскій, возражая деп. Мисиркову, объясняетъ, что деп. Мисирковъ
неправильно считаетъ газету Сфатулъ Цэрій офиціальнымъ органомъ, тогда какъ
это органъ парламентскій и на страницахъ его каждый можетъ свободно выска-
зывать свои мысли. Кромѣ того, въ статьѣ, о которой идетъ рѣчь, онъ высказалъ
свой личный взглядъ на молдавскую армію и высказалъ его, какъ журналистъ, а
не какъ представитель министерства иностранныхъ дѣлъ. Наконецъ, указанная
статья была имъ написана еще недѣли двѣ тому назадъ, когда онъ и не мечталъ о
какомъ бы то ни было своемъ отношеніи къ министерству иностранныхъ дѣлъ. –
Но не зависимо отъ того, когда я писалъ эту статью, заявляетъ ораторъ, я говорилъ
и теперь повторяю, что Бессарабія существовать самостоятельно не можетъ и ей
необходимо конфедерироваться съ какимъ-нибудь государствомъ, а, если такъ, то
наша армія должна влиться въ одну изъ сильнѣйшихъ армій.
Военный министръ Браеско отвѣчая деп. Мисиркову, говоритъ, что въ армію,
которая будет создана на новыхъ началахъ, министерство безусловно вѣритъ. Что
же касается замѣчанія, что на содержаніе штаба военнаго министерства испраши-
вается очень крупная сумма, то онъ долженъ подчеркнуть, что при штабѣ суще-
ствуетъ демобилизаціонная комиссія, которая собираетъ со всей территоріи Бес-
сарабіи военное имущество на десятки милліоновъ рублей.
Деп. Буздуганъ вноситъ слѣдующія предложенія: 1/ Включить въ выдаваемый
авансъ 200 000 руб. и деньги, необходимыя для удовлетворенія нуждъ военныхъ
когортъ и 2/ Обязать военное министерство представить въ двухнедѣльный
срокъ смѣту на ближайшіе три мѣсяца. Предсѣдатель ставитъ на баллотировку
предложенія депутатовъ Паскалуцы и Буздугана, но оба предложенія собраніемъ
отклоняются.
Затѣмъ Предсѣдатель ставитъ на баллотировку ходатайство военнаго мини-
стра о срочномъ ассигнованіи двухсотъ тысячъ рублей /200 000 руб./ на содер-
жаніе военнаго министерства и частей войскъ Молдавской Республики въ фев-
ралѣ мѣсяцѣ с.г.
Парламентъ утверждаетъ испрашиваемое военнымъ министромъ ассигно-
ваніе въ размѣрѣ двухсотъ тысячъ рублей /200 000 руб./ но обязываетъ военнаго
министра представить смѣту по военному министерству въ двухнедѣльный срокъ.
Утвердивъ испрашиваемое военнымъ министерствомъ ассигнованіе, собраніе
переходитъ къ слушанію доклада Министра путей сообщенія Н.Н. Кодряна объ
открытіи министерству путей сообщенія кредита авансомъ въ счетъ смѣты желѣз-
ныхъ дорогъ трехсотъ тридцати тысячъ руб. /330 000 руб./ на заготовку топлива для
желѣзныхъ дорогъ Молдавской Республики и объ ассигнованіи въ его распоряженіе
заимообразно 550 000 руб. для выдачи аванса желѣзнодорожнымъ служащимъ.
Министръ путей сообщенія всходитъ на трибуну и говоритъ слѣдующее:
«Имѣя своей цѣлью и задачею правильную постановку желѣзнодорожнаго дѣла
не только въ настоящее время, но и въ будущемъ, и считая желѣзныя дороги Бес-
сарабіи главнымъ питательнымъ нервомъ Молдавской Республики, я въ сей
организаціонный періодъ считаю своимъ долгомъ выдвинуть два положенія: 1/
откомандировать всѣхъ служащихъ, прикомандированныхъ съ другихъ дорогъ,
какъ не молдавскаго происхожденія, удовлетворивъ ихъ „проѣздными” до Кіева и
2/ доведя, такимъ образомъ, число служащихъ до постоянной нормы по мирному
467
времени, снабдить ихъ необходимымъ пропитаніемъ и выдачей имъ содержанія,
имъ неуплаченнаго давно, благодаря всеобщей разрухѣ.
Считаю необходимымъ отмѣтить крайне тягостное и безвыходное положеніе
желѣзнодорожныхъ служащихъ, всегда стоявшихъ твердо у своего дѣла, несмотря на
всѣ невзгоды, соединенныя съ военнымъ временемъ и временемъ революціоннаго
періода, когда движеніе по желѣзнымъ дорогамъ приняло подъ давленіемъ насилія
со стороны проѣзжающихъ солдатъ хаотическій характеръ. Нынѣ матеріальное
ихъ положеніе дошло до крайней степени, до ужаса, благодаря грабежамъ со сто-
роны всякаго сброда, отсутствія охраны станцій и припасовъ и, главное, абсолют-
ному отсутствію денегъ, коими снабдить не можетъ Управленіе Ю.З.Ж.Д. въ Кіевѣ,
раздѣленное съ раіономъ Бессарабіи анархической войной, вызванной большеви-
ками. Полагая, что въ состояніи голодовки, когда служащіе пытаются поддержать
свое существованіе продажей необходимыхъ для себя вещей, не могутъ спасти себя
и свои сeмьи отъ надвигающейся на нихъ „голодной” смерти. Поэтому я ходатай-
ствую предъ Сфатулъ Цэрій объ ассигнованіи мнѣ заимообразно 550 000 руб.; изъ
нихъ: 1/ 400 000 руб. на удовлетвореніе содержаніемъ коренныхъ служащихъ линіи
молдавскихъ желѣзныхъ дорогъ, считая не свыше 200 руб. на каждаго человѣка и
2/ 155 000 руб. на „проѣздные” для служащихъ, коимъ, какъ временно командирован-
нымъ, предложено эвакуироваться въ Кіевъ для разсчета и новаго назначенія, считая
по 50 руб. на каждаго9. Долженъ обратить Ваше вниманіе еще и на то обстоятельство,
что служащіе обѣихъ категорій не удовлетворены содержаніемъ не только за январь и
февраль 1918 г., но и за декабрь, а нѣкоторые даже и за ноябрь прошлаго года».
Переходя къ вопросу объ открытіи кредита на заготовку топлива для желѣз-
ныхъ дорогъ Молдавской Республики, онъ говоритъ: «Въ силу прекращенія нор-
мальной жизни почти всѣхъ организацій, являвшихся контръ-агентами желѣзной
дороги по поставкѣ топлива, главнымъ образомъ, дровъ, матеріальная служба
Молдавскихъ дорогъ испытывала сильнѣйшія затрудненія въ дѣлѣ снабженія
паровозовъ топливомъ.
Въ настоящее время положеніе стало критическимъ: полное отсутствіе
средствъ не даетъ даже возможности не только покупать дрова, но даже подво-
зить и грузить реквизованные дрова. Посему, считая необходимымъ поддержать
хотя бы минимальное движеніе по желѣзнымъ дорогамъ и оцѣнивая прекращеніе
движенія, какъ національное бѣдствіе, ходатайствую объ открытіи мнѣ спеціаль-
наго на сей предметъ кредита. Размѣръ кредита въ зависимости отъ суточной
потребности 150 куб. саж. опредѣляю слѣдующимъ образомъ: доставка на ст. ж.д. –
50 руб. кубическій сажень, распилка – 30 руб., погрузка и выгрузка – 20 руб., снаб-
женіе паровозовъ – 10 руб., итого 110 руб. расхода на одну кубическую сажень дровъ,
что, при вышеуказанной потребности 150 куб. саж. составитъ 16 500 руб. ежедневнаго
расхода. Учитывая стѣсненность денежнаго рынка въ настоящій моментъ, прошу раз-
рѣшенія кредита на ближайшіе 20 дней, т.е. въ размѣрѣ 330 000 руб., о переводѣ коего
въ мое распоряженіе прошу сдѣлать соотвѣтствующее распоряженіе».
Деп. Чижевскій отъ имени Молдавскаго Блока говоритъ, что Блокъ согласенъ
отпустить испрашиваемыя министерствомъ путей сообщенія суммы.
Деп. Цыганко заявляетъ, что Крестьянская фракція сокращаетъ сумму испра-
шиваемую министерством путей сообщенія на уплату жалованія желѣзнодорож-
нымъ служащимъ до 500 000 руб. и проситъ министра путей сообщенія предста-
вить въ мѣсячный срокъ смѣту по своему министерству.
Министръ финансовъ Іонко говоритъ: «Содержаніе желѣзныхъ дорогъ Мол-
давской Республики не подъ силу въ настоящее время намъ, т.к. эти дороги все
468
время обслуживаютъ фронтъ. Ими пользуются для военныхъ цѣлей, а приходится
платить только намъ. Кромѣ того министръ путей сообщенія не представляетъ
никакой смѣты, поэтому нельзя имѣть никакого представленія о дѣйствительно
неотложныхъ ассигнованіяхъ. Я всегда возражалъ противъ финансированія
желѣзныхъ дорогъ, потому что дороги своими средствами мы не въ состояніи под-
держивать и эксплоатировать. Ихъ нужно передать въ другія руки».
Министръ путей сообщенія Босье-Кодрянъ сообщаетъ, что были приняты всѣ
мѣры къ тому, чтобы въ содержаніи нашей желѣзной дороги приняли участіе и
союзники. Въ Яссахъ была образована спеціальная для этой цѣли междусоюзниче-
ская комиссія для разсмотрѣнія необходимыхъ ассигнованій. По требованію этой
комиссіи была представлена еще въ декабрѣ прошлаго года смѣта въ 7 1/2 милліо-
новъ рублей. Но затѣмъ комиссія потребовала еще нѣкоторыя добавленія, дѣло
затянулось, а теперь положеніе измѣнилось, и члены ея – представители союзныхъ
державъ выѣхали. Такимъ образомъ Управленіе молдавскихъ желѣзныхъ дорогъ
осталось безъ денегъ, а люди голодаютъ.
Далѣе министръ сообщаетъ, что онъ подготавливаетъ проектъ о заключеніи
съ какимъ-нибудь государствомъ или акціонернымъ обществомъ конвенціи по
эксплоатаціи желѣзныхъ дорогъ Молдавской Республики и въ ближайшее время
этотъ проектъ будетъ представленъ на усмотрѣніе Сфатулъ Цэрій.
Пренія закончены, и предсѣдатель ставитъ на голосованіе сперва ходатайство
министра путей сообщенія объ открытіи ему кредита авансомъ въ счетъ смѣты
желѣзныхъ дорогъ 330 000 руб. на заготовку топлива для желѣзныхъ дорогъ Мол-
давской Республики.
Голосованіемъ ходатайство утверждается при 5 воздержавшихся. Затѣмъ пред-
сѣдатель голосуетъ второе ходатайство министра путей сообщенія съ поправкой
деп. Цыганко: – объ ассигнованіи 500 000 руб. для выдачи жалованія и «проѣзд-
ныхъ» желѣзнодорожнымъ служащимъ и о представленіи въ мѣсячный срокъ
смѣты по министерству путей сообщенія.
Ходатайство утверждается при 1 воздержавшемся.
Послѣ этого предсѣдатель объявляетъ засѣданіе закрытымъ въ 12 ч. 30 мин. ночи.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea II, ff. 337–341v.]

Note și comentarii

1 Ziarul precizează cine era doctorul Sluțki și de ce i s-a dat cuvîntul: „La începutul ședinței, aduce
felicitări Sfatului Țării deputatul nou-ales din partea populației evreiești, dr. Sluțki”: Sfatul Țării,
4 martie 1918.
2 În ziar, afirmația greșită că iobăgia s-ar fi întîlnit în toate statele nu se află, acolo se spune despre
un număr nesemnificativ de țigani care în Moldova s-au aflat în astfel de situație.
3 Ședința din 16 februarie 1918, pr.-v. 46.
4 Din procesul-verbal, nu e clar care era raportul dintre cele două sume: 800 de mii și 100 de mii.
Ziarul ne ajută să înțelegem: „Totodată ministrul informează că, întrucît se presupune ca în viitor

469
 școlile să fie întreținute din mijloacele Republicii, va trebui să se facă recurs la împrumuturi pentru
a acoperi cheltuielile. Și iată că acum, 7 județe deja au dat acordul, ca din contul viitorului împru-
mut, să dea cîte 100 000 de ruble pentru nevoile școlii”: Ibidem.
5 Vezi pr.-v. 53, nota 1; pr.-v. 54, nota 4.
6 Informația din ziar este mai explicită și cu privire la această întrebare: „Dep. Bogos găsește o
contradicție în spusele ministrului, care, lămurind cauzele neprezentării devizului de cheltuieli
prin lipsa legăturii cu județele, zice că șapte județe chiar acum sînt de acord să dea cîte 100 000 de
ruble din contul împrumutului. Deci legătură este”: Ibidem.
7 Spre deosebire de documentul din arhivă, relatarea din ziar oferă o informație sumară și despre
efectivul acestor trupe: „În timpul de față, numărul total al efectivului militar nu depășește 2 450
de soldați. Dar aceste trupe vor fi demobilizate și urmează să se facă o nouă concentrare pe vîrstele
de recrutare”: Ibidem.
8 Faptul că N. Bosie-Codreanu îndeplinea provizoriu funcțiile de premier arată că în acel moment
D. Ciugureanu era plecat la Iași împreună cu I. Inculeț.
9 Din relatările lui N. Bosie-Codreanu și apoi ale lui T. Ioncu rezultă concluzia că în timpul războiu-
lui în Basarabia a fost adus din Ucraina și poate și din Rusia un număr mare de funcționari ai căi-
lor ferate pentru deservirea frontului din vecinătate.

470
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 28-го февраля 1918 года № 56

Засѣданіе открывается въ 9 часовъ вечера подъ предсѣдательствомъ П.Н. Ха-

липпы и при слѣдующемъ составѣ Президіума – секретаряхъ: Б.М. Епури, К.П. Ми-
сирковѣ и И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
1. Проектъ законоположенія объ учрежденіи при министерствѣ путей сооб-
щенія, почтъ, телеграфовъ и телефоновъ Дирекціи желѣзныхъ дорогъ и
Дирекціи шоссейныхъ и водныхъ путей.
2. Проектъ таксы за пользованіе телефонами въ Молдавской Республикѣ.
3. Проектъ Наказа Сфатулъ Цэрій – второе чтеніе.
4. Положеніе о выборахъ въ Учредительное Народное Собраніе.

Предсѣдатель, объявивъ засѣданіе открытымъ, оглашаетъ повѣстку дня.

Затѣмъ привѣтствуетъ Собраніе съ годовщиной русской революціи. Въ своей рѣчи
онъ отмѣчаетъ то большое значеніе этой революціи, какое она имѣла въ жизни
населявшихъ Россію народностей. Благодаря ей эти народности могли свободно
вздохнуть отъ тяжкаго ига русскаго Правительства, убившаго въ нихъ всякое чув-
ство національности. Благодаря ей, мы, молдаване, стали свободными гражда-
нами Свободной Молдавской Республики и имѣемъ возможность устроить нашу
жизнь такъ, какъ намъ того захочется. Но мы не должны чрезмѣрно увлекаться и
всегда помнить, къ чему привела уклонившася съ правильнаго пути революція въ
Россіи. Единеніе и согласіе – вотъ та непреодолимая сила, которая побѣдила въ
Россіи царизмъ и тѣмъ дала народу свободу. Къ сожалѣнію, стоявшіе у руля съ пер-
выхъ же дней совершившагося переворота честные и вѣрные свѣтлымъ идеаламъ
кормчіе русскаго корабля, не могли предвидѣть той ужасной бури, которая со всей
силой разразилась потомъ на житейскомъ морѣ. Раздоры и междоусобія среди
самой революціонной демократіи въ конецъ погубили то великое дѣло, за которое
было пролито много крови идейныхъ борцовъ въ теченіе цѣлаго ряда поколѣній.
И теперь, когда мы празднуемъ годовщину этого великаго освобожденія, русская
революція затопила въ крови своихъ же сыновей. Это мы должны всегда помнить,
заканчиваетъ ораторъ, и приглашаетъ Собраніе почтить вставаніемъ память бор-
цовъ, погибшихъ за народную свободу.
Всѣ встаютъ, послѣ чего Предсѣдатель предлагаетъ перейти къ порядку
дня. Слово предоставляется представителю министерства путей сообщенія для
доклада объ образованіи при министерствѣ путей сообщенія Дирекціи желѣз-
ныхъ дорогъ и Дирекціи шосейныхъ и водныхъ Путей.
Докладчикъ – инжинеръ Мужичковъ – рисуетъ тяжелое положеніе страны, въ
которыхъ нѣтъ хорошихъ шоссейныхъ дорогъ; такая страна тѣмъ болѣе не можетъ
процвѣтать, если у нее плохо поставлено къ тому же и желѣзнодорожное хозяйство.
Наше россійское желѣзнодорожное хозяйство было столь плохо поставлено, что
служило скорѣе источникомъ расходовъ, чѣмъ источникомъ доходовъ. Неразрывно
съ желѣзнодорожнымъ хозяйствомъ связано шоссейное. Недостаточно хорошія
471
шоссейныя дороги пагубно отзываются на благосостояніи гражданъ. Россія отстала
въ развитіи своей культурной жизни не только отъ западныхъ государствъ, но и отъ
балканскихъ. Дунай и Прутъ нуждаются въ хорошихъ способахъ подвоза къ нимъ
товаровъ. Вопросъ о благоустройствѣ дорогъ – вопросъ жизни страны, заканчива-
етъ ораторъ и проситъ Собраніе утвердить штаты Дирекцій, которыя возьмутъ все
дѣло въ свои руки, и ассигновать на 3 мѣсяца необходимыя суммы.
Предсѣдатель предлагаетъ высказаться представителямъ фракцій.
Отъ имени Крестьянской фракціи деп. Цыганко заявляетъ, что она высказы-
вается против смѣты, въ виду того, что въ Министерствѣ ведется политика цен-
трализаціи. Министерство стало на ложную почву, рѣшивъ учредить отдѣлъ шос-
сейныхъ дорогъ. Раньше этимъ вѣдало мѣстное самоуправленіе – земство и нѣтъ
надобности лишать его этого дѣла, такъ какъ тѣмъ самымъ распыляется дѣятель-
ность самоуправляющихся единицъ1.
Отъ имени Блока говоритъ депутатъ Чижевскій: – Г.г., децентрализація, не
спорю, вещь хорошая, но она немыслима въ такомъ маленькомъ государствѣ,
какъ наша Республика. Здѣсь она даже вредна съ государственной точки зрѣнія.
Что же будетъ, если каждая волость пожелаетъ быть автономной. Это поведетъ
къ возникновенію маленькіхъ Республикъ въ странѣ. Предшествующій ораторъ
предлагалъ оставить шоссейное хозяйство за земствами, но намъ извѣстно, что
земство не всегда было на своей высотѣ. Вспомните 12-ый годъ, когда лѣто было
очень дождливое, и городу, отрѣзанному отъ деревни изъ-за размытыхъ дорогъ,
угрожала голодная смерть. Этотъ опытъ предостерегаетъ насъ отъ чрезмѣрныхъ
увлеченій, и Блокъ, не возлагая особенныхъ надеждъ на земство, рѣшилъ вотиро-
вать за правительственную смѣту.
Деп. Германъ отъ имени національныхъ меньшинствъ заявляетъ, что централиза-
ція, какъ таковая, не вредна, но къ сожалѣнію, она всегда совпадаетъ съ бюрократиз-
момъ. Поэтому не централизація страшна, а тотъ ненавистный бюрократъ, который
тамъ сядетъ, и дѣятельность правительства, отнимающая отъ самоуправляющихся
единицъ ихъ функціи, – очень вредна, такъ какъ это уже есть бюрократическій пріемъ.
Если иногда земство и не было на высотѣ, то исключительно по той причинѣ, что въ
немъ сидѣлъ тотъ же бюрократъ. Заводить новый аппаратъ управленія шоссейныхъ
дорогъ, когда таковой имѣется, ораторъ находитъ совершенно излишнимъ.
Деп. Мисирковъ: – Для меня ясно, что желѣзныя дороги тѣмъ большую пользу
принесутъ государству, чѣмъ болѣе развита сѣть шоссейныхъ дорогъ. Здѣсь разда-
ются голоса за то, чтобы оставить шоссейное хозяйство за земствомъ, я противъ
этого ничего не имѣю, но, мнѣ кажется, что не мѣшало бы учесть силы этого зем-
ства: хватитъ ли у него средствъ на это? Въ противномъ случаѣ не слѣдуетъ возла-
гать всю заботу на него, а надѣлите ею и правительство. Быть можетъ у земства хва-
титъ средствъ на однѣ лишь школы его. Необходимо учесть средства, какъ земства,
такъ и правительства, и сообразно съ этимъ распредѣлить расходы на дороги. Я не
противъ Дирекціи шоссейныхъ дорогъ; не знаю, быть можетъ она будетъ только
полезной, но я хотѣлъ бы знать, откуда мы достанемъ столько средствъ. Министер-
ство путей сообщенія, быть можетъ, потому, что министръ проворнѣе, завалило
насъ смѣтами, которыя мы удовлетворяемъ въ ущербъ другимъ вѣдомствамъ. Мнѣ
кажется, слѣдовало бы подождать смѣтъ отъ другихъ вѣдомствъ, чтобы видѣть,
кого можно удовлетворить, а кого урѣзать. Пусть министръ финансовъ предста-
витъ намъ отчетъ тѣхъ средствъ страны, каковыми онъ располагаетъ.
Деп. Кокырла говоритъ о громоздкости штатовъ въ министерствѣ путей сооб-
щенія, требующихъ огромныхъ средствъ что ложится тяжкимъ бременемъ на
472
населеніе страны. Оклады въ 1 000 рублей въ мѣсяцъ для директора онъ находитъ
чрезмѣрнымъ, такъ какъ желудокъ у этого директора такой же, какъ и у любого писца.
Деп. Гафенко вспоминаетъ дождливое лѣто 1912 года, когда нельзя было выѣз-
жать никуда и ничего невозможно было подвезти въ городъ, страдавшій отъ отсут-
ствія продуктовъ. Къ сожалѣнію такого рода явленіе можно наблюдать только у
насъ, такъ какъ въ Румыніи замощены всѣ дороги, соединяющія какъ городъ съ
деревней, такъ и одну деревню съ другой2 .
Докладчикъ выступаетъ съ объясненіями, высказавшимся по поводу смѣты
депутатамъ. Онъ заявляетъ, что, какъ земецъ, онъ далекъ отъ мысли урѣзывать
права этихъ самоуправляющихся единицъ. Но необходимо согласиться, что
дороги, кромѣ хозяйственнаго, имѣютъ еще административное и стратегиче-
ское значеніе. Земства же смотрятъ на этотъ вопросъ съ точки зрѣнія своихъ соб-
ственныхъ интересовъ, хотя, впрочемъ, у нихъ и не можетъ быть общаго плана,
общихъ государственныхъ задачъ. Докладчикъ находитъ необходимымъ дороги
стратегическаго и административнаго значенія поручить заботамъ правитель-
ства; дороги же хозяйственнаго значенія оставить въ вѣдѣніи земства. Послѣд-
нее до сихъ поръ находилось въ зависимости отъ центральнаго бюрократизма,
чего въ настоящее время не слѣдуетъ опасаться. Нужно отказаться отъ того, что
было и что оставило въ насъ горькія воспоминанія; намъ необходимо издать свое
новое, хорошее. Мы должны издать свой дорожный законъ, а таковой долженъ
быть рѣшенъ только здѣсь, съ участіемъ правительства. По приблизительному
расчету въ Молдавской Республикѣ придется шоссировать около 20 тысячъ
верстъ сельскихъ дорогъ. Несомнѣнно предстоитъ огромный расходъ, и, пожа-
луй, средствъ не хватитъ не только у земства, но и у государства, и тогда придется
прибѣгнуть къ натуральной дорожной повинности. Вотъ тѣ цѣли, которыя пра-
вительство преслѣдуетъ, и создаваемый имъ органъ своимъ назначеніемъ имѣетъ
только общее руководство, общее наблюденіе за проведеніемъ въ жизнь общаго
плана. Здѣсь говорили и о высокихъ окладахъ вообще и объ окладѣ директора
въ частности. Г.г., если желудки писца и директора одинаково требуютъ пищи, то
ихъ мозгъ не одинаково работаетъ. Директоръ долженъ быть техникомъ спеціа-
листомъ, съ государственной головой.
Послѣ заявленія докладчика депутатъ Чижевскій отъ имени Блока предлагаетъ
прекратить запись ораторовъ. Предсѣдатель ставитъ на голосованіе предложеніе,
которое принимается, при чемъ время ораторовъ ограничивается 3 минутами.
Деп. Чернега говоритъ, что невозможно все сразу сдѣлать, что съ этимъ вопро-
сомъ можно бы и подождать, а прежде всего поторопиться съ окончаніемъ земель-
ной реформы.
Деп. Луневъ: – Г.г. депутаты, вамъ здѣсь говорили, что страна не можетъ суще-
ствовать безъ шоссейныхъ дорогъ, представитель министерства просвѣщенія, также
внося свою смѣту, будетъ вамъ доказывать необходимость утвержденія ея, и это будетъ
повторяться съ каждымъ вѣдомствомъ... Но, г.г., прежде чѣмъ утверждать, слѣдовало
бы подумать о томъ, каковъ наличный капиталъ страны и на что она можетъ расчи-
тывать въ видахъ пополненія и увеличенія этого капитала. Русское правительство
до войны извлекало изъ Бессарабіи 23 милліона рублей ежегодно и почти столько
же расходовали городскія самоуправленія и земства. Необходимо учесть доходы
страны, между тѣмъ какъ министры подносятъ массу смѣтъ однихъ только расхо-
довъ. Что касается штатовъ, то правительство копируетъ все съ русскаго.
Деп. Станевичъ заявляетъ, что, дѣйствительно, безъ дорогъ нѣтъ жизни: уча-
щійся не придетъ въ школу, докторъ не поспѣетъ къ больному, производитель
473
лишенъ возможности вывезти на рынокъ свои продукты и т. д. Но ораторъ опаса-
ется, что земства не справятся съ трудностью этой задачи, а тѣмъ болѣе, что иной
разъ интересы ихъ расходятся. Напримѣръ, сколькихъ трудовъ стоило склонить
Кишиневское и Оргѣевское земства достроить кусокъ шоссе въ 6 верстъ, чтобы
соединить эти два уѣзда. Несомнѣнно то, что строительство шоссейныхъ дорогъ
нужно оставить за земствами, такъ какъ каждому хозяину виднѣе, что нужно въ
его хозяйствѣ, но необходимъ и общій надзоръ за всѣми земствами для согласо-
ванія общей работы и общихъ интересовъ. По поводу смѣты ораторъ замѣчаетъ,
что въ ней испрашивается 162 тысячи рублей для людей, которые будутъ только
думать, т.е. работать вѣ канцеляріяхъ, а вѣдь для того, чтобы эти дороги были не
только на бумагѣ, но и на дѣлѣ, потребуются еще милліоны. Вашъ проектъ вели-
колѣпенъ, заканчиваетъ ораторъ. Но для сегодняшняго дня непріемлемъ, такъ
какъ въ государственной кассѣ можетъ не оказаться и рубля.
Деп. Буздуганъ: – Я внимательно слушалъ всѣхъ ораторовъ, но все-таки не
понялъ, чего они хотятъ и чего имъ не нужно. По словамъ однихъ изъ ораторовъ
старое земство, какъ бюрократическое учрежденіе, было плохо; другіе же ораторы,
хотя и соглашались съ первыми, но тѣмъ не менѣе настаивали на сохраненіи этого
бюрократическаго органа и ему хотятъ вручить дорожное дѣло. Крестьяне, боясь
новшествъ, высказались за старый порядокъ въ шоссейномъ хозяйствѣ. Но, мнѣ
кажется, что они просто боятся новыхъ расходовъ. Остается тогда только удив-
ляться. Г.г., вѣдъ мы 100 милліоновъ давали ежегодно царскому правительству,
теперь же вы не хотите отпустить на доброе дѣло какую-нибудь сотню тысячъ
рублей. Намъ хорошія дороги необходимы, на нихъ расходовъ не слѣдуетъ бояться,
и я прошу тѣхъ, кто желаетъ добра людямъ, голосовать за смѣту.
Деп. Мисирковъ не возражаетъ противъ новой дирекціи, какъ новаго аппа-
рата въ шоссейномъ хозяйствѣ, но въ то же время рекомендуетъ воздерживаться
отъ увеличенія числа дирекцій. Необходимо учесть средства, чтобъ имѣть воз-
можность урѣзывать тѣ суммы, которыя предлагаются намъ въ смѣтахъ. Воз-
можно, что утверждая смѣты, мы дойдемъ до 40 милліоновъ, а найдется ли такая
сумма въ кассѣ государства? Мое конкретное предложеніе: отложить на время
учрежденіе дирекціи.
Деп. Лешъ находитъ излишнимъ столь долгіе дебаты. Вопросъ ясенъ – дороги
нужны, а въ такомъ случаѣ неизбѣжны и расходы на нихъ.
Деп. Цыганко: – Мы отрываемъ отъ самоуправляющейся единицы часть ея
дѣятельности съ тѣмъ, чтобы передать ее бюрократическому учрежденію. Управ-
леніе желѣзныхъ дорогъ, какъ было въ вѣдѣніи правительства, такъ нужно и оста-
вить тамъ; управленіе же шоссейныхъ дорогъ до сихъ поръ вѣдало Губернское
Земство и мы не желаемъ лишать его этой функціи. Крестьянская фракція, не
согласившись съ учрежденіемъ новой дирекціи, рѣшила признать смѣту по отдѣлу
желѣзныхъ дорогъ; смѣту же по отдѣлу Дирекціи водныхъ и шоссейныхъ путей
она отвергаетъ.
Министръ путей сообщенія Кодрянъ: – Въ положеніи объ администра-
тивномъ управленіи Бессарабіи есть 5 отдѣловъ, въ числѣ которыхъ значится и
управленіе шоссейныхъ и грунтовыхъ дорогъ. Это прежде всего и послужило для
меня основаніемъ къ учрежденію проектируемой дирекціи. Вы охотно вотиро-
вали за смѣту почтъ и телеграфовъ, потому что это дѣло, требуя расхода всего въ
150 тысячъ рублей въ годъ, даетъ 5 милліоновъ дохода, тогда какъ дороги этихъ
осязаемыхъ доходовъ не даютъ. Дороги не дадутъ намъ доходовъ звонкой моне-
той, но онѣ дадутъ значительно больше доходовъ скрытыхъ. Есть отдѣлы, которые
474
не дадутъ намъ никакихъ доходовъ, и я ихъ оставилъ; отдѣлъ же шоссейныхъ и
грунтовыхъ дорогъ я буду отстаивать, такъ какъ для меня ясна польза и необходи-
мость его для страны. Я врагъ централизаціи и сторонникъ децентрализаціи, но я
также сторонникъ и централизаціи мозговъ. Здѣсь совершенно въ тѣни остаются
водные пути, которые странѣ необходимы. Если мы не будемъ готовы заключить
водную конференцію съ сосѣдями справа или слѣва, то страна много потеряетъ.
Деп. Мисирковъ жалѣетъ, что мы не представили всѣхъ смѣтъ, дабы дать ему
возможность урѣзывать, но для этого необходимо собрать матеріалы, скомбини-
ровать ихъ, а у насъ нѣтъ переписчиковъ, нѣтъ разсыльныхъ, такъ какъ смѣта на
нихъ еще не утверждена. Намъ нужны техническія силы, а ихъ нѣтъ. Дайте намъ
ихъ и тогда требуйте проекты, смѣты, планы и т. д. Всего этого очевидно депутатъ
Мисирковъ не учелъ. Нужно создать высшій органъ, который бы объединилъ всѣ
дорожныя организаціи, который согласовалъ бы подъѣздные пути съ желѣзнодо-
рожной сѣтью, частные интересы земствъ съ интересами общегосударственными.
Кромѣ всего этого, земства вѣдь не смогутъ заключать концессій съ иностранными
государствами относительно водныхъ путей. Вамъ заявляли здѣсь, что напрасно
директору назначили такой высокій, по мнѣнію говорившаго, окладъ. Депутатъ
Кокырла, если вы способны принять мѣсто директора желѣзныхъ дорогъ, съ окла-
домъ въ 1 000 рублей, то я могу вамъ его предложить. Дѣло ваше, г.г. депутаты, опла-
тить эту должность гораздо меньшимъ окладом, – ну скажемъ, въ 900–800 рублей,
если вы находите, что Республика бѣдна, но, мнѣ, кажется, дѣло не въ этомъ. Депу-
татъ Цыганко обвинялъ насъ въ томъ, что мы кого-то обижаемъ. У кого-то хотимъ
что-то отнять. Мы не хотимъ лишать земства ихъ полезной странѣ дѣятельности,
но мы хотимъ имѣть такой органъ, который координировалъ желѣзнодорожное
хозяйство съ шоссейнымъ, чего земство не сможетъ сдѣлать, такъ какъ оно имѣетъ
свои задачи. Вы можете провалить этотъ проектъ, но не требуйте тогда, г.г., отъ
меня смѣту желѣзныхъ дорогъ, предоставьте это земству, дайте ему ассигновку
и пусть оно рѣшитъ этотъ вопросъ, переложивъ на себя мою отвѣтственность.
Я предложилъ бы устроить перерывъ для лучшаго ознакомленія Крестьянской
фракціи съ проектомъ.
Объявляется перерывъ на 15 минутъ.
Послѣ перерыва министръ путей сообщенія заявляетъ что въ плоскости
дѣловой онъ будетъ отстаивать свои положенія до послѣдняго. Фракціи рѣшили
передать проектъ въ Комиссію, въ которой примутъ участіе и представители
земствъ, съ чѣмъ министръ соглашается, но взамѣнъ этой смѣты, онъ предлагаетъ
разсмотрѣть другую, а именно: смѣту отдѣла личнаго состава и общихъ дѣлъ. На
личный составъ Дирекціи желѣзныхъ дорогъ на февраль, мартъ и апрѣль мѣсяцы
испрашивается 21 000 рублей и на Дирекцію общихъ дѣлъ министерства путей
сообщенія – 19 410 рублей.
Предсѣдатель предлагаетъ Собранію перейти къ постатейному чтенію смѣты;
предложеніе принимается.
Деп. Станевичъ проситъ слова и, получивъ его, заявляетъ, что въ повѣсткѣ дня
намѣчено къ разсмотрѣнію положеніе о выборахъ въ Учредительное Народное
Собраніе Молдавской Республики. Вопросъ этотъ очень важный и его слѣдовало
бы первымъ разсмотрѣть. Какъ мнѣ извѣстно, онъ подлежалъ разсмотрѣнію еще 2
недѣли тому назадъ, но, тѣмъ не менѣе, постоянно по какой-то причинѣ отклады-
вается. Боюсь, чтобы наше Учредительное Собраніе не постигла та же участь, что
и Всероссійское3.
Предсѣдатель предлагаетъ докладчику перейти къ постатейному чтенію.
475
 Докладчикъ инжинеръ Мужичковъ оглашаетъ законопроектъ объ учрежденіи
при министерствѣ путей сообщенія, почтъ и телеграфовъ и телефоновъ Молдав-
ской Республики – Дирекціи желѣзныхъ дорогъ и Дирекціи общихъ дѣлъ.
1–3 статьи принимаются собраніемъ безъ возраженій.
Оглашается 4-ая статья.
Министръ финансовъ Іонко заявляетъ, что было бы желательно имѣть во всѣхъ
министерствахъ одинаковые штаты. Исходя изъ этого соображенія, онъ предлага-
етъ учредить комиссію и въ частности бюджетную.
Министръ Кодрянъ соглашается съ необходимостью учрежденія Финансовой
комиссіи, которая выработала бы для всѣхъ министерствъ штаты.
Комиссія по выработкѣ окладовъ содержанія для чиновъ есть при министер-
ствѣ путей сообщенія; въ недалекомъ будущемъ она представитъ Сфатул Цэрій
новые штаты и тогда старые отпадутъ.
5 и 6 пункты принимаются безъ возраженій. Оглашается 7 пунктъ.
Министръ Кодрянъ заявляетъ по поводу инвентаря, что такового въ настоя-
щее время въ министерствѣ путей сообщенія нѣтъ, отчего страдаетъ работа.
Пунктъ принимается. Далѣе оглашается смѣта штатовъ Дирекціи желѣзныхъ
дорогъ.
Деп. Сберя находитъ окладъ директора высокимъ и предлагаетъ понизить его
до 700 рублей, при чемъ, по мнѣнію оратора, должность помощника управляю-
щаго канцеляріей совершенно излишняя, если есть управляющій канцеляріей.
Деп. Кирилловъ замѣчаетъ, что въ смѣтѣ упущена изъ виду должность секре-
таря и предлагаетъ замѣнить помощника управляющаго канцеляріей секретаремъ.
Министръ Кодрянъ объясняетъ собранію, что управляющій канцеляріей
будетъ заваленъ работой по составленію докладовъ, проектовъ и не будетъ имѣть
физической возможности услѣдить и за работой канцеляріи. Потомъ дѣло не въ
названіи – будетъ ли чиновникъ министерства зваться помощникомъ управляю-
щаго канцеляріей или секретаремъ, и министръ ничего не имѣетъ противъ такой
замѣны.
Что касается окладовъ, то дѣло Cобранія рѣшить вопросъ – оставить ли ихъ
въ такомъ видѣ, какъ они представлены, или понизить. Министръ замѣчаетъ, что
спеціальныя должности требуютъ большей работы, большей отвѣтственности, а
слѣдовательно, требуютъ и большей оплаты.
Деп. Цыганко заявляетъ, что должность помощника директора могъ бы съ
успѣхомъ исполнять товарищъ министра путей сообщенія.
Министръ Кодрянъ: – У меня сейчасъ еще директора нѣтъ, и я думаю поды-
скать себѣ товарищемъ такого человѣка, который могъ бы совмѣстить и должность
директора.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе поправку депутата Сбери относительно
пониженія оклада директора. Голосованіемъ поправка отвергнута.
Поправка депутата Кириллова о замѣнѣ помощника управляющаго канце-
ляріей секретаремъ голосованіемъ принимается. Смѣта, поставленная цѣликомъ
на голосованіе, принимается.
Докладчикомъ оглашается смѣта штатовъ Дирекціи общихъ дѣлъ, которая
безъ возраженій принимается.
Рѣшено считать законопроектъ принятымъ и во второмъ чтеніи. /Законопро-
ектъ и смѣты въ приложеніи/4.
Затѣмъ по предложенію депутата Германа собраніе постановляетъ предло-
жить Совѣту Министровъ разсмотрѣть въ спѣшномъ порядкѣ законоположеніе
объ учрежденіи въ Республикѣ высшаго судебнаго органа.
476
 Деп. Молдаванъ заявляетъ, что въ странѣ есть Училище винодѣлія, гдѣ учатся
дѣти крестьянъ, ставящіе себѣ цѣлью работать среди своихъ отцовъ и братьевъ.
На дняхъ, когда набирался кадръ командируемыхъ для организаціи волостныхъ
комитетов инструкторовъ, многіе изъ этихъ учениковъ предложили министер-
ству земледѣлія свои услуги, но имъ всѣмъ отказано по неизвѣстнымъ причинамъ,
противъ чего ораторъ протестуетъ.
Товарищъ министра земледѣлія А.А. Криганъ объясняетъ этотъ отказъ тѣмъ,
что въ Училищѣ винодѣлія въ настоящее время производятся экзамены, вслѣд-
ствіе чего учащіеся не могутъ выѣхать. Между тѣмъ инструкторовъ необходимо
было послать немедленно.
Министръ Кодрянъ заявляетъ, что законоположеніе о выборахъ въ учре-
дительное Собраніе необходимо провести возможно скорѣе. Онъ предлагаетъ
устроить засѣданіе дневное въ одинъ изъ ближайшихъ дней для разсмотрѣнія
этого законоположенія о выборахъ въ Учредительное.
Деп. Цыганко отъ имени Крестьянской фракціи предлагаетъ, чтобы слѣдую-
щее очередное засѣданіе было посвящено разсмотрѣнію законоположенія о выбо-
рахъ въ Учредительное Собраніе.
Предсѣдатель ставитъ предложеніе на голосованіе и оно большинствомъ голо-
совъ принимается.
Въ 12 час. 30 мин. засѣданіе закрывается.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 21, partea II, ff. 343–348v.]

Note și comentarii

1 Este evidentă tendința minoritarilor de a păstra structurile administrative și de stat rusești și a

zădărnici formarea aparatului de stat al Republicii Democratice Moldovenești.
2 Bineînțeles că, probabil din necunoașterea situației, de fapt, Gafencu idealiza starea reală a căilor
de comunicație din România.
3 Aluzie la faptul că Adunarea Constituantă a Rusiei fusese lichidată de bolșevici chiar în ziua
convocării ei, la 5 ianuarie 1918.
4 Aceste anexe lipsesc.

477
 ПРОТОКОЛЪ 1
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 2-го марта 1918 года № 57

Засѣданіе открывается въ 9 час. 10 м. веч. подъ предсѣдательствомъ Товарища

Предсѣдателя П.Н. Халиппы и при слѣдующихъ секретаряхъ: Б.М. Епури, К.П. Мисир-
ковѣ и И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Положеніе о выборахъ въ Молдавское Народное Собраніе.

Предсѣдатель объявилъ засѣданіе открытымъ и даетъ слово члену Киши-

невскаго окружнаго суда Григорію Исаевичу Оханову, который излагаетъ предъ
Собраніемъ основные тезисы положенія о выборахъ въ Молдавское Народное
Собраніе.
«Положеніе это, – говоритъ докладчикъ, – выработано спеціальной комиссіей
изъ юристовъ и другихъ компетентныхъ лицъ.
Образцомъ для этого положенія послужило русское положеніе о выборахъ въ
Учредительное Собраніе, какъ самое демократическое и какъ послѣднее слово
Государственной науки. Комиссія измѣнила и дополнила его приноровивъ къ
условіямъ нашего края.
Прежде всего комиссія ограничила кругъ лицъ, имѣющихъ право участвовать
въ выборахъ, предоставивъ это право лишь уроженцамъ Бессарабіи и тѣмъ, которые,
хотя не родились здѣсь, но такъ или иначе связаны съ этой страной и могутъ ока-
заться на мѣстахъ къ моменту выборовъ. Для всѣхъ же прочихъ лицъ право участія
въ выборахъ обуславливается проживаніемъ ихъ въ Бессарабіи не менѣе года.
Далѣе, въ Россіи, въ виду войны, право активнаго и пассивнаго участія въ выбо-
рахъ было предоставлено всѣмъ тѣмъ, которые проливали свою кровь на поляхъ
сраженій, начиная такимъ образомъ съ 18 лѣтняго возраста.
Комиссія же полагаетъ, что правомъ активнаго участія въ выборахъ должны
пользоваться только граждане, достигшіе 20-ти лѣтняго возраста.
При рѣшеніи этого вопроса комиссія имѣла въ виду примѣры западно-евро-
пейскихъ государствъ, гдѣ возрастъ для активнаго участія въ выборахъ установ-
ленъ отъ 17 до 30 лѣтъ.
Право же пассивнаго участія комиссія установила для лицъ 25 лѣтняго воз-
раста по тѣмъ соображеніямъ, что вообще совершеннолѣтніе или граждане счи-
таются именно съ этого возраста. Кромѣ того такъ практикуется и въ западно-ев-
ропейскихъ государствахъ, гдѣ возрастъ для пассивнаго участія въ выборахъ
колеблется между 25 и 35 годами. Наконецъ, у насъ въ Бессарабіи, по нашимъ мол-
давскимъ законамъ, еще со времени Трояна 2 совершеннолѣтіе всегда считалось съ
25 лѣтъ. Комиссія полагала, что право выбирать можетъ имѣть каждый, а участво-
вать въ государственномъ строительствѣ должны только люди, достигшіе болѣе
зрѣлаго возраста.
Затѣмъ комиссія нашла необходимымъ изложить систему распредѣленія кан-
дидатскихъ мѣстъ въ спискахъ. Для Всероссійскаго Учредительнаго Собранія
была примѣнена система Д’онта3, а для городскихъ самоуправленій – Франкфурт-
ская4. Комиссія нашла, что для небольшихъ избирательныхъ округовъ система
478
Д’ онта не удобна и приняла систему Франкфуртскую съ коррективомъ, внесен-
нымъ въ нее Украиной – о соединеніи остатковъ.
Къ такому рѣшенію комиссія пришла, руководясь данными опыта, который
показалъ, что при включеніи городовъ въ общіе избирательные округа, города
остаются почти безъ представителей, а это неправильно, потому, что въ такомъ
случаѣ нельзя имѣть общей картины того, что происходитъ въ странѣ. Кромѣ
того въ городахъ сосредоточены всѣ интеллектуальныя силы и представлены всѣ
современныя теченія политической мысли, тогда какъ деревня ограничивается
своими особенными узко-профессіональными интересами.
Наконецъ въ интересахъ справедливости нельзя оставить значительную
группу населенія безъ представителей. Необходимо, чтобы всѣ разновидности
политической мысли и національныхъ интересовъ нашли свое отраженіе въ Мол-
давскомъ Народномъ Собраніи.
Наконецъ, Комиссія рѣшила выдѣлить столичный городъ Кишиневъ и осталь-
ные города республики въ отдѣльные избирательные округа, предоставивъ имъ
всѣмъ 23 мѣста согласно пропорціональной численности населенія городовъ и
остальной части Республики при чемъ ввести въ городахъ мажоритарную систему
выборовъ5, а въ прочихъ округахъ Франкфуртскую съ коррективомъ Украины о
соединеніи остатковъ».
Въ заключеніе ораторъ заявляетъ, что всѣ расходы по организаціи выборовъ
въ Молдавское Народное Собраніе должны быть произведены за счетъ Государ-
ственнаго Казначейства.
Деп. Чижевскій отъ имени Молдавскаго Блока заявляетъ, что блокъ находитъ:
1/ что только г. Кишиневъ долженъ быть выдѣленъ въ особый избирательный
округъ, а прочіе уѣздные города должны быть включены въ общіе округа;
2/ активнымъ правомъ участія въ выборахъ могутъ пользоваться лица, про-
жившіе на территоріи Молдавской Республики не менѣе 5 лѣтъ, а не одинъ годъ,
какъ опредѣлила Комиссія;
3/ войско не должно принимать участія въ выборахъ, такъ какъ дѣленіе солдатъ
и команднаго состава на разныя политическія партіи приведетъ къ разрушенію
дисциплины; тамъ же гдѣ дисциплина будетъ сильна, голосованіе будетъ произве-
дено по командѣ начальника частью, что совсѣмъ не въ интересахъ страны.
Въ заключеніе лидеръ Блока предлагаетъ передать законопроектъ въ спеціально
избранную Парламентомъ Комиссію изъ 21 лица для детальнаго и всесторонняго
разсмотрѣнія, послѣ чего можно будетъ приступить къ дальнѣйшему его обсужденію.
Деп. Цыганко отъ имени Крестьянской фракціи заявляетъ, что фракція пола-
гаетъ, что право активнаго и пассивнаго участія въ выборахъ должно быть предо-
ставлено всѣмъ гражданамъ, начиная съ 20 лѣтняго возраста.
Въ 20 лѣтъ крестьянинъ – вполнѣ развившійся уже духовно и физически
человѣкъ и несетъ всѣ государственныя тяготы. Поэтому было бы несправедливо
лишать ихъ права участія въ государственномъ строительствѣ. Ораторъ въ под-
твержденіе своего предложенія ссылается на западно-европейскую практику, гдѣ
Голдстонъ6, напримѣръ, былъ избранъ въ Англійскій Парламентъ в 20 лѣтъ, а
черезъ короткое время сталъ однимъ изъ самыхъ видныхъ политическихъ дѣяте-
лей Англіи. Далѣе Фракція, исходя изъ того соображенія, что нѣтъ гражданъ, а есть
всемірный пролетаріатъ интересы котораго должны быть вездѣ одинаково отста-
иваемы, полагаетъ, что каждый, прожившій на территоріи Бессарабіи 3 мѣсяца,
пользуется активнымъ избирательнымъ правомъ. Уѣздные и остальные города,
за исключеніемъ г. Кишинева, должны быть включены въ общеизбирательные
479
округа, такъ какъ вся политическая мысль и вообще интеллектуальныя силы
страны сосредоточены, главнымъ образомъ, въ Кишиневѣ. Наконецъ, Фракція
стоитъ за предоставленіе права участія въ выборахъ всѣмъ военнымъ. Ораторъ
удивляется тому, что Молдавскій Блокъ, который состоитъ, главнымъ образомъ,
изъ военныхъ, высказался противъ участія арміи въ политической жизни. –
«Стыдно», – говоритъ онъ, обращаясь к Блоку7.
Деп. Германъ отъ имени національныхъ меньшинствъ заявляетъ, что мень-
шинства стоятъ за выдѣленіе городовъ въ отдѣльные округа, такъ какъ не должно
быть ни одного уголка, который не имѣлъ бы своихъ представителей въ Молдав-
скомъ Учредительномъ Собраніи. Интересы города и деревни – разные. Поэтому,
если включить города въ общіе избирательные округа, то они останутся безъ
защитниковъ своихъ интересовъ.
Возрастъ долженъ быть опредѣленъ въ 21 г. для активнаго и 25 лѣтъ для пас-
сивнаго участія – въ выборахъ, т.к. у насъ нѣтъ Гладстоновъ.
Національныя меньшинства вмѣстѣ съ Національнымъ Блокомъ будутъ голо-
совать также противъ участія арміи въ выборахъ, находя, что Блокъ сталъ на пра-
вильный путь.
Упрекъ Блоку – незаслуженный, т.к., если онъ голосуетъ противъ участія воен-
ныхъ въ выборахъ, будучи самъ военнымъ по своему составу, то я скажу, что ему
и книги въ руки. Поэтому не Блоку, а представителю Крестьянской фракціи да
будетъ стыдно говорить о вещахъ, которыхъ онъ не понимаетъ.
Деп. Слуцкій, какъ докторъ, напоминаетъ, что наука твердо установила, что
человѣкъ достигаетъ полнаго физическаго и интеллектуальнаго развитія только
въ 25 лѣтъ. Даже такое несложное явленіе, какъ прорѣзываніе зубовъ, и то завер-
шается только въ 25 лѣтъ. Въ болѣе молодомъ возрастѣ человѣкъ слишкомъ впечат-
лителенъ и менѣе устойчивъ.
Установлено также, что большой процентъ самоубійствъ падаетъ именно на
возрастъ до 25 лѣтъ, изъ чего слѣдуетъ, что даже инстинктъ самосохраненія въ
этомъ возрастѣ не такъ развитъ.
Поэтому оратор для активнаго участія въ выборахъ еще допускаетъ 20 лѣтній
возрастъ, какъ указано въ проектѣ, но возрастъ для пассивнаго права долженъ быть
не ниже 25 лѣтъ. Далѣе онъ рѣшительно высказывается противъ включенія городовъ
въ общіе избирательные округа, находя, что, если лишить города права имѣть своихъ
представителей въ Учредительномъ Собраніи, то это значитъ исключить интелли-
генцію изъ государственнаго строительства; а интеллигенція – это соль земли.
Въ заключеніе ораторъ предлагаетъ причислить даже и мѣстечки къ уѣзднымъ
городамъ, выдѣленнымъ въ отдѣльные округа8.
Деп. Луневъ находитъ въ законопроектѣ тотъ недостатокъ, что въ немъ вве-
дены всѣ системы выборовъ. Въ Россіи мажоритарная система была допущена
для мѣстностей, гдѣ населеніе стоитъ на очень низкомъ уровнѣ культурнаго
развитія; къ этимъ мѣстностямъ онъ не можетъ причислить Бессарабію. Но и
тамъ, гдѣ эта система была допущена, она вводилась для всего округа полностью
безъ смѣшенія съ другими системами. Возражая доктору Слуцкому, ораторъ
говоритъ, что нельзя установить возрастъ болѣе зрѣлый и менѣе зрѣлый. Вѣдъ
извѣстно, что люди въ болѣе сѣверныхъ странахъ развиваются медленнѣе, а въ
южныхъ быстрѣе.
И, если въ Россіи для активнаго и пассивнаго участія въ выборахъ былъ
принятъ возрастъ въ 20 лѣтъ, то здѣсь, у насъ, на югѣ, гдѣ населеніе развивается
быстрѣе, этотъ возрастъ и подавно долженъ быть принятъ.
480
 Законы Трояна9 для насъ устарѣли; опасаться же того, что въ Парламентъ попа-
дутъ слишкомъ молодые люди не слѣдуетъ хотя бы потому, что человѣкъ въ 20 лѣтъ.
еще очень мало извѣстенъ, а то и совсѣмъ неизвѣстенъ, и на выборахъ не пройдетъ.
Отдѣльнаго представительства городамъ не слѣдуетъ давать, т.к., выбирая по
мажоритарной системѣ, при условіи существованія значительнаго числа избира-
тельныхъ списковъ и выставленія кромѣ того каждымъ избирателемъ своихъ кан-
дидатовъ, получившими большинство голосовъ окажутся тѣ, за которыхъ будетъ
подано 40-500 голосовъ.
Развѣ такіе представители могутъ отражать мнѣніе всего населенія? Кромѣ
того это вызоветъ для Республики массу лишнихъ и ненужныхъ расходовъ.
Наконецъ, срокъ осѣдлости для участія въ выборахъ долженъ быть увеличенъ,
т.к. на территоріи Молдавской Республики къ моменту выборовъ можетъ ока-
заться масса пришлыхъ случайныхъ рабочихъ10.
Деп. Биволъ находитъ, что срокъ осѣдлости проживающихъ здѣсь предста-
вителей другихъ національностей для участія въ выборахъ въ Учредительное
Собраніе долженъ быть не менѣе 5 лѣтъ, иначе не молдаване, а подданные другихъ
государствъ будутъ устанавливать основные законы страны11.
Деп. Гафенко, возражая представителю Крестьянской фракціи – деп. Цыганко,
пристыдившему Молдавскій Блокъ за отстраненіе арміи отъ участія въ выборахъ гово-
ритъ, что, если Блокъ, который имѣетъ въ своей средѣ не только простыхъ солдатъ,
но и много офицеровъ, рѣшилъ голосовать противъ предоставленія права участія въ
выборахъ арміи, т.е., какъ солдатъ, такъ и офицеровъ, то онъ знаетъ, что дѣлаетъ.
– Вся жизнь арміи, заканчиваетъ ораторъ, будетъ построена на демократичес-
кихъ началахъ, но въ ней должна быть строгая дисциплина и не нужно создавать
условій, подрывающихъ дисциплину.
Деп. Кокырла отстаиваетъ точку зрѣнія Крестьянской фракціи о предоставленіи
активнаго и пассивнаго права участія въ выборахъ гражданамъ, начиная съ 20 л., а
также права участія въ выборахъ арміи, такъ какъ въ противномъ случаѣ, по мнѣнію
оратора, она будетъ лишена представительства и некому будетъ защищать ея права.
Города же можно включить въ общіе избирательные округа, такъ какъ за город-
скую интеллигенцію будетъ голосовать и деревенское населеніе.
Предсѣдатель заявляетъ, что къ нему поступило два предложенія:
1/ прекратить запись ораторовъ, и
2/ совершенно прекратить пренія и передать законопроектъ въ Комиссію.
Деп. Суручанъ проситъ слова и, получивъ его для мотивировки 2-го пред-
ложенія, говоритъ: «Вообще въ Парламентахъ первый разъ внесенные законо-
проекты только оглашаются; депутаты высказываются объ общихъ положеніяхъ
предлагаемаго законопроекта, а затѣмъ онъ передается въ комиссію. Между тѣмъ
здѣсь приступили уже къ постатейному чтенію. Это неправильно. Въ заключеніе
ораторъ поддерживаетъ предложеніе о прекращеніи преній и передачѣ законо-
проекта въ комиссію».
Предсѣдательствующій: – Предложеніе о передачѣ законопроекта въ Комис-
сію самое радикальное.
Угодно ли Собранію поставить этотъ вопросъ на баллотировку?
Деп. Цыганко высказывается противъ прекращенія преній, т.к. для будущей
комиссіи надо намѣтить путь, поставить вѣхи, по которымъ она будетъ слѣдовать.
Деп. Суручанъ: – Вопросъ о передачѣ въ Комиссію нечего ставить на баллоти-
ровку; – это правило. Необходимо сейчасъ высказаться принципіально. Нуженъ
ли намъ законъ или нѣтъ?
481
 Предсѣдательствующій ставитъ на баллотировку предложеніе о передачѣ
законопроекта въ Комиссію.
Предложеніе принято большинствомъ 54 противъ 42, при 4 воздержавшихся.
Крестьянская фракція протестуетъ, требуя вторичнаго тайнаго голосованія.
Мотивируетъ она свое требованіе тѣмъ, что въ голосованіи участвовали, якобы,
лица, не состоящіе депутатами, изъ посторонней публики.
Деп. Буздуганъ, производившій подсчетъ голосовъ, утверждаетъ, что никакой
ошибки не могло быть, такъ какъ онъ всѣхъ депутатов знаетъ въ лицо.
Заявленіе деп. Буздугана удовлетворяетъ Крестьянскую фракцію и подняв-
шійся было неожиданно шумъ стихаетъ.
Разгорается споръ вокругъ вопроса о срокѣ, необходимомъ Комиссіи для
детальнаго разсмотрѣнія законопроекта о составѣ этой Комиссіи.
Вр.и.д. премьеръ-министра Босье-Кодрянъ говоритъ, что законъ объ Учреди-
тельномъ Собраніи – самый важный изъ всѣхъ законовъ, который предстоитъ
разсмотрѣть. Комиссія по разсмотрѣнію его безусловно будетъ работать быстро;
къ этому приложатъ всѣ усилія и министерство юстиціи, но надо же сдѣлать дѣло,
какъ слѣдуетъ, поэтому не нужно комиссію торопить.
Министръ юстиціи Савенко говоритъ, что настоящій законопроектъ постро-
енъ на основныхъ положеніяхъ закона о выборахъ въ Русское Учредительное
Собраніе и, являясь послѣднимъ словомъ государственной науки, въ то же время
и самый демократическій. Комиссіи придется разсмотрѣть лишь два или три
вопроса изъ общихъ принципіальныхъ положеній; что же касается техники выбо-
ровъ, то эта сторона вопроса совершенно ясна. Поэтому министръ находитъ 3 дня
вполнѣ достаточнымъ срокомъ для разсмотрѣнія комиссіей законопроекта.
Деп. Цыганко полагаетъ, что въ 6 дней комиссія безусловно можетъ раз-
смотрѣть законопроектъ.
Деп. Буздуганъ: – Мы хотимъ создать самое важное дѣло, положить тотъ фун-
даментъ, на которомъ будутъ покоиться вся наша государственная и политичес-
кая – соціальная жизнь и въ то же время когда шаги, дѣлаемые нами въ этомъ
направленіи, должны быть продуманы съ особой осторожностью, чужеземцы насъ
куда-то торопятъ. Они хотятъ какъ можно скорѣе сдѣлать это дѣло, чтобы только
оно не было сдѣлано нами.
Сидящая въ городахъ буржуазія всегда на чеку: кликните и вся она будетъ въ сборѣ.
Не то наше крестьянство. Сейчасъ уже начались полевыя работы, а къ моменту
выборовъ онѣ будутъ въ полномъ разгарѣ. Населеніе не подготовлено; оно не при-
нимаетъ участія въ выборахъ вообще, даже въ свободное время. Что же получится
теперь когда оно все занято неотложными полевыми работами? Мы получимъ
представительство двухъ десятковъ маленькихъ городовъ и никакого предста-
вительства крестьянства, населяющаго весь край. Надо дать Комиссіи неограни-
ченный срокъ, чтобы она могла на самомъ дѣлѣ заняться детальной разработкой
законопроекта, а тѣмъ временемъ подготовить крестьянство; самые же выборы
назначить въ такое время, когда крестьянство менѣе всего будетъ занято полевыми
работами. Намъ же, здѣсь сидящимъ, до того времени слѣдовало бы подготовить и
законопроектъ о земельной реформѣ, чтобы будущее народное собраніе имѣло уже
намѣченные пути, по которымъ должно будетъ слѣдовать.
Деп. Мисирковъ спрашиваетъ, почему Учредительное Собраніе Молдавской
Республики будетъ называться – Народнымъ, а не Учредительнымъ Собраніемъ12 .
Деп. Криганъ: – Когда выступаютъ г.г. Цыганко, Мисирковъ и имъ подобные и
требуютъ, чтобы мы однимъ взмахомъ рѣшили свою судьбу, то я радуюсь, радуюсь
482
потому, что это готовятъ13 они, а не другіе. Но съ другой стороны, мнѣ больно, что
за этими господами идутъ и другіе, не разбирающіе въ чемъ дѣло, идутъ наши бра-
тья-молдаване. Это явленіе очень прискорбное.
Когда министръ Савенко требуетъ, чтобы комиссія разсмотрѣла въ три дня
тотъ законопроектъ, который онъ самъ съ цѣлой комиссіей выдающихся юристовъ
разсматривалъ три мѣсяца, для меня это понятно, потому что я себѣ всегда отдаю
отчетъ прежде всего въ томъ, кто говоритъ. Я призываю всѣхъ депутатовъ-молда-
ванъ не торопиться и не слѣдовать слѣпо за чужими вожаками, а обсуждать каждое
дѣло своимъ умомъ.
Предсѣдательствующій заявляетъ, что къ нему поступило два предложенія
Молдавскаго Блока: 1/ о томъ, чтобы не ограничивать времени для окончанія раз-
смотрѣнія законопроекта какимъ-либо срокомъ и 2/ чтобы Комиссію составить
изъ 21 человѣка.
Предсѣдатель ставитъ на баллотировку первое предложеніе Молдавскаго Блока.
Предложеніе принято 55 голосами противъ 43.
Затѣмъ предсѣдатель ставитъ на баллотировку второе предложеніе Молдав-
скаго Блока объ образованіи комиссіи изъ 21 человѣка для разсмотрѣнія предло-
женнаго законопроекта.
Деп. Цыганко проситъ поставить этотъ вопросъ на тайное голосованіе.
Деп. Босье-Кодрянъ противъ тайной баллотировки и отъ имени правитель-
ства заявляетъ, что послѣднее чрезвычайно заинтересовано въ скорѣйшемъ про-
веденіи этого закона, такъ какъ Учредительное Собраніе упрочитъ наше междуна-
родное положеніе.
Деп. Германъ говоритъ, что ему часто приходилось работать въ комиссіяхъ,
поэтому онъ знаетъ, что громоздкая Комиссія не можетъ работать продуктивно.
Предложенный составъ Комиссіи онъ считаетъ слишкомъ громоздкимъ и
полагаетъ, что будетъ достаточна Комиссія изъ 6 человѣкъ.
Деп. Буздуганъ, возражая деп. Герману, говоритъ, что вслѣдствіе важности зако-
нопроекта въ Комиссіи должны найти представительство всѣ группы Сфатулъ Цэрій.
Деп. Цыганко вторично требуетъ тайной баллотировки этого вопроса.
Деп. Босье-Кодрянъ вноситъ конкретное предложеніе о поименномъ голосованіи.
Деп. Пономаревъ: – Я прошу рѣшить этотъ вопросъ тайной баллотировкой,
какъ того требуетъ Крестьянская фракція. Отвергать это требованіе Парламентъ
не имѣетъ права и кромѣ того – не демократично. Наконецъ, для этого нѣтъ ни
юридическаго, ни моральнаго основаній.
Деп. Бодеско: – Я прошу поставить на баллотировку предложенія о составѣ
Комиссіи, т.к. предложеній было два: 1/ изъ 21 человѣка и 2/ изъ 6.
Деп. Синеклій предлагаетъ пробаллотировать предложеніе съ наименьшимъ
составомъ.
Пренія прекращены по этому вопросу, и предсѣдатель голосуетъ предложеніе
Молдавскаго Блока о составѣ Комиссіи изъ 21 человѣка.
Результаты голосованія: 55 за, противъ 42;
Затѣмъ голосуется предложеніе деп. Германа о составѣ Комиссіи изъ 6 человѣкъ.
Результаты голосованія: 55 противъ, 42 за.
Деп. Цыганко отъ имени Крестьянской фракціи снова требуетъ подвергнуть
тайной баллотировкѣ вопросъ о срокѣ для комиссіи, т.к. предложеніе Крестьян-
ской фракціи по этому вопросу не было поставлено на голосованіе.
– Фракція, говоритъ депутатъ, предлагала ограничить время Комиссіи шести-
дневнымъ срокомъ.
483
 Предсѣдательствующій объявляетъ, что переголосованіе принятаго рѣшенія
о передачѣ законопроекта въ безсрочную комиссію будетъ произведено въ концѣ
засѣданія. А теперь предлагаетъ выслушать внѣочередной докладъ министра
путей сообщенія.
Министръ путей сообщенія Н.Н. Босье-Кодрянъ читаетъ проектъ.
Пунктъ 1. Всѣ желѣзныя дороги государственнаго значенія, пролегающія на
территоріи Молдавской Республики и принадлежавшія россійскому государству,
какъ ширококолейныя, такъ и узкоколейныя со всѣми постройками, инвентаремъ
и подвижнымъ составомъ признаются собственностью Молдавской Республики.
Пунктъ 2. Линія Аккерманъ–Бессарабская–Прутъ поступаетъ наравнѣ съ
прочими въ временное пользованіе и управленіе правительства.
Пунктъ 3. Правительству Республики поручается эксплоатація этихъ линій,
согласно дѣйствующимъ законамъ и правиламъ, причемъ правительству пре-
доставляется право заключать конвенціи, договоры и соглашенія съ правитель-
ствами другихъ государствъ и разнаго рода учрежденіями и лицами по всѣмъ
вопросамъ желѣзнодорожнаго хозяйства.
Пунктъ 4. Ликвидація всѣхъ вопросовъ, связанныхъ съ выдѣленіемъ желѣз-
ныхъ дорогъ Республики изъ общей сѣти россійскихъ желѣзныхъ дорогъ будетъ
произведена одновременно съ ликвидаціей другихъ вопросовъ государственнаго
значенія, связанныхъ съ объявленіемъ независимости Молдавской Республики.
Послѣ перваго чтенія проекта объявляется перерывъ на 10 м. для обсужденія
фракціями и блокомъ прочитаннаго законопроекта.
По возобновленіи засѣданія, предсѣдатель голосуетъ каждый изъ 4 пунктовъ
законопроекта въ отдѣльности.
Голосованіемъ всѣ 4 пункта приняты единогласно безъ поправокъ.
Крестьянская фракція вноситъ предложеніе въ видѣ примѣчанія къ законо-
проекту, но съ тѣмъ, чтобы это примѣчаніе вошло лишь только въ протоколъ, а не
въ законопроектъ.
Примѣчаніе слѣдующее: Правительствомъ заключаются конвенціи, договоры
и соглашенія съ другими правительствами, но лишь при участіи желѣзнодорож-
ной комиссіи при Сфатулъ Цэрій.
Голосованіемъ весь законопроектъ съ примѣчаніемъ Крестьянской фракціи
принятъ единогласно14.
Одновремено собраніе постановляетъ образовать особую желѣзнодорожную
комиссію изъ 7 человѣкъ.
Въ заключеніе ставится на голосованіе предложеніе Крестьянской фракціи
объ ограниченіи времени работы комиссіи по пересмотру положенія о выборахъ
въ Учредительное Собраніе шестидневнымъ срокомъ.
Тайной баллотировкой, большинствомъ 49 голосовъ противъ 46 это предло-
женіе отвергается.
Въ 2 часа ночи засѣданіе объявляется закрытымъ.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури

484
 Приложеніе къ протоколу отъ 2 марта 1918 г. за № 5715

ПОЛОЖЕНІЕ
о выборахъ въ народное собраніе
Молдавской Республики16

РАЗДѢЛЪ I

ГЛ АВА I
ОбщІя ПоложенІя
1. Народное Собраніе образуется изъ членовъ, избранныхъ населеніемъ на
основѣ всеобщаго, безъ различія пола, и равнаго избирательнаго права посред-
ствомъ прямыхъ выборовъ и тайнаго голосованія съ примѣненіемъ пропорціо-
нальнаго представительства.
2. Для производства выборовъ въ Народное Собраніе образуются нижеслѣду-
ющіе округа:
а/ города: Кишиневъ, Аккерманъ, Бендеры, Бѣльцы, Измаилъ, Кагулъ,
Оргѣевъ, Сороки, Хотинъ, Килія, Болградъ и Рени образуютъ каждый самостоя-
тельный избирательный округъ;
б/ уѣзды: Кишиневскій, Аккерманскій, Бендерскій, Бѣлецкій, Измаильскій,
Кагульскій, Оргѣевскій, Сорокскій и Хотинскій образуютъ каждый самостоя-
тельные избирательные округа.
Число членовъ Народнаго Собранія Молдавской Республики, подлежащихъ
избранію отъ каждаго округа устанавливается особо /см. прилож. I/17.

ГЛ АВА II
Объ избирательномъ правѢ
3. Правомъ активнаго участія въ выборахъ въ Народное Собраніе пользуются
граждане Молдавской Республики обоего пола, коимъ ко дню выборовъ испол-
нится 21 годъ, если они родились въ предѣлахъ Бессарабіи, а также и неуроженцы,
если они ко дню составленія избирательныхъ списковъ проживаютъ не менѣе
одного года въ предѣлахъ Бессарабіи, либо связаны съ Бессарабіей: домашнимъ
обзаведеніемъ или службой или опредѣленными занятіями.
При м ѣча н іе: Военнослужащіе пользуются активнымъ и пассивнымъ изби-
рательнымъ правомъ на общихъ съ остальными гражданами Молдавской Респу-
блики основаніяхъ, если они состоятъ въ настоящее время въ національно-терри-
торіальныхъ войскахъ Молдавской Республики.
4. Въ выборахъ не участвуютъ признанные въ установленномъ закономъ порядкѣ
безумными или сумашедшими, а также глухонѣмые, находящіеся подъ опекою.
5. Права участія въ выборахъ лишаются:
1/ лица, лишенныя права по судебнымъ приговорамъ на срокъ такового
лишенія;
2/ осужденные за кражу, за исключеніемъ предусмотрѣнной въ пунктѣ 2 ста-
тьи 171 Устава о наказаніяхъ, налагаемыхъ мировыми судьями /Св. Зак. т. XV
изд. 1914 г./18, мошенничество, присвоеніе или растрата, предусмотрѣнной второй
485
частью статьи 177 того же Устава и второю частью статьи 1681 /по Прод. 1912 г./
Уложеніе о наказаніяхъ уголовныхъ и исправительныхъ /Св. Зак. т. XV/, укрыва-
тельство похищеннаго, покупку или принятіе въ закладъ, въ видѣ промысла, завѣ-
домо похищеннаго, подлогъ, ростовщичество, лихоимство и лиходательство, а
также за сводничество и потворство непотребству /Св. зак. т. XV Угол. Улож. изд.
1909 г. ст. 524–526, 526, 527 и 529/, а равно за дѣянія, имѣвшія цѣлью нарушеніе
свободы и правильности выборовъ въ законодательномъ учрежденіи и органы
самоуправленія, – до истеченія трехъ лѣтъ по отбытіи наказанія;
3/ несостоятельные должники, признанные на основаніи вступившихъ въ
законную силу судебныхъ опредѣленій, банкротами злонамѣренными, – до исте-
ченія трехъ лѣтъ по таковымъ признаніи, и
4/ военнослужащіе19, самовольно оставившіе ряды войскъ /Пост. Вр. Прав.
26-го мая 1917 г. Собр. узак. ст. 683, и прик. арміи и флоту 31-го мая 1917 г. № 17/, за
исключеніемъ тѣхъ изъ нихъ, которые до истеченія срока обжалованія избиратель-
ныхъ списковъ /ст. 31/ представятъ надлежащее удостовѣреніе или о признаніи
ихъ отлучки уважительною, или объ искупленіи вины послѣдующею доблестною
службою, или о приговорѣ суда объ оправданіи либо присужденіи къ наказанію,
не сопряженному съ правопораженіемъ.
При м ѣча н іе: Преступленія печати и политическія не служатъ основаніемъ
къ лишенію избирательныхъ правъ.
6. Военнослужащіе, независимо отъ случаевъ, указанныхъ въ предыдущей /5/
статьѣ, лишаются участія въ выборахъ также и въ тѣхъ случаяхъ, когда вступив-
шими въ законную силу приговорами они признаны виновными въ преступныхъ
дѣяніяхъ, предусмотрѣнныхъ частью третьею статьи 162 и статьею 163 Воинскаго
Устава о наказаніяхъ /Св. Воен. Пост. 1869 г. кн. XXII, изд. 4/ и частью третьею
статьи 162 и статьею 163 Военно-Морского Устава о наказаніяхъ /Св. Морск.
Пост. кн. XVI, изд. 1915 г./, а также въ соотвѣтствующихъ дѣяніяхъ, предусмотрѣн-
ныхъ статьею 165 воинскаго устава о наказаніяхъ и примѣчаніе къ статьѣ 165
Военно-Морского Устава о наказаніяхъ, если только виновнымъ добровольно не
пополнено растраченное и промотанное имъ /Св. Воен. Пост. 1869 г. кн. XXII,
изд. 4, ст. 168, и Св. Морск. Пост. кн. XVI, изд. 1915 г. ст. 167/, а также если со дня
отбытія имъ наказанія не прошло трехъ лѣтъ.
Тѣ изъ военнослужащихъ, отбытіе коими назначенныхъ имъ по суду наказаній
/ст. 5 и 6/ отсрочено до окончанія войны, не лишаются права участія въ выборахъ.
7. Право участія въ выборахъ въ каждомъ избирательномъ участкѣ имѣютъ
лишь лица внесенныя въ избирательный списокъ участка.
8. Право быть избраннымъ въ каждомъ избирательномъ округѣ имѣеть каждое
лицо, пользующееся правомъ участія въ выборахъ /ст. 3–6/ и достигшее ко дню
выборовъ 25-лѣтняго возраста, хотя бы оно было внесено въ избирательный спи-
сокъ по другому округу или вовсе не было внесено въ избирательные списки.
9. Не допускаются къ участію въ выборахъ тѣ изъ внесенныхъ въ избира-
тельные списки лицъ, кои къ времени производства выборовъ утратятъ избира-
тельныя права /ст. 4–6/ равно какъ и тѣ, кои къ указанному времени окажутся
лишенными свободы или на основаніи вступившихъ въ законную силу судебныхъ
приговоровъ или вслѣдствіе привлеченія ихъ судѣбною властью въ качествѣ обви-
няемыхъ въ какомъ-либо преступномъ дѣяніи, съ избраніемъ въ отношеніи ихъ
мерою пресѣченія содержанія подъ стражею.
486
 ГЛ АВА III
Объ учрежденІяхъ, завѢдывающихъ производствомъ
выборовъ въ Народное СобранІе
10. Завѣдываніе производствомъ выборовъ возлагается на: Краевую, Окруж-
ныя /въ уѣздахъ и городахъ/, волостныя и участковыя избирательныя Комиссіи.
При м ѣча н іе: Въ Измаильскомъ и Кагульскомъ уѣздахъ взамѣнъ волостныхъ
образуются районно-коммунальныя и участковыя коммунальныя комиссіи20.
11. Краевая по выборамъ въ Народное Собраніе Комиссія состоитъ при
Совѣтѣ Министровъ Молдавской Республики. Въ составъ ея входятъ: предсѣда-
тель по назначенію Совѣта Министровъ, непремѣнный членъ по избранію общаго
собранія отдѣленія Кишиневскаго Окружнаго Суда и девять членовъ, назначен-
ныхъ Совѣтомъ Министровъ по постановленію особаго Совѣщанія, созваннаго
для изготовленія проекта положенія о выборахъ въ Народное Собраніе Молдав-
ской Республики.
При м ѣча н іе: при разсмотрѣніи вопросовъ, касающихся отдѣльныхъ группъ и
категорій избирателей отъ различныхъ національностей и т. д. въ засѣданіяхъ Кра-
евой по выборамъ въ Народное Собраніе Комиссіи приглашаются съ совѣщатель-
нымъ голосомъ представители соотвѣтствующихъ группъ и категорій избирателей.
12. На Краевую по выборамъ въ Народное Собраніе Комиссію возлагается:
1/ общее наблюденіе за ходомъ выборовъ въ Народное Собраніе и обсужденіе
мѣръ, необходимыхъ для ускоренія этихъ выборовъ;
2/ выработка утверждаемыхъ Совѣтомъ Министровъ общихъ инструкцій въ
дополненіе и развитіе, какъ настоящаго положенія, такъ и Наказа о примѣненіи
сего положенія;
3/ составленіе списка лицъ избранныхъ въ члены Народнаго Собранія;
4/ принятіе мѣръ къ разработкѣ статистическихъ данныхъ по выборамъ въ
Народное Собраніе;
5/ наблюденіе за своевременнымъ образованіемъ и открытіемъ дѣйствій окруж-
ныхъ, уѣздныхъ и городскихъ, по выборамъ въ Народное Собраніе Комиссій;
6/ опредѣленіе и объявленіе во всеобщее свѣдѣніе дня, въ который всѣ волост-
ныя и районно-коммунальныя комиссіи приступаютъ къ составленію избиратель-
ныхъ списковъ;
7/ распредѣленіе членовъ Народнаго Собранія въ порядкѣ статей 84–89;
8/ распоряженіе кредитами отпущенными для производства выборовъ въ
Народное Собраніе.
13. Краевая по выборамъ въ Народное Собраніе Комиссія передаетъ въ
Народное Собраніе, по открытіи его, поступившее от Окружныхъ избиратель-
ныхъ комиссій выборное производство.
14. Окружная избирательная по выборамъ въ Народное Собраніе Комиссія
въ городахъ /означенныхъ въ приложеніи I/21 состоитъ подъ предсѣдательствомъ
предсѣдателя мѣстнаго мирового или уѣзднаго съѣзда и четырехъ членовъ по
избранію городской думы.
При м ѣча н іе: Въ Кагулѣ, Киліѣ, Болградѣ и Рени обязанности предсѣдателя
городской окружной избирательной комиссіи возлагается на мѣстнаго мирового
судью; въ городахъ Измаилѣ, Кагулѣ, Болградѣ, Рени и Киліи члены городскихъ
окружныхъ избирательныхъ комиссій, въ числѣ четырехъ, избираются подлежа-
щими коммунальными совѣтами22 .
487
 Сверхъ сего въ составъ Комиссіи по наступленіи указаннаго въ статьѣ 46
срока, входятъ на правахъ членовъ по одному лицу отъ каждой группы избирате-
лей, заявившей кандидатскій списокъ.
15. Окружная избирательная по выборамъ въ Народное Собраніе Комиссія въ
уѣздахъ состоитъ подъ предсѣдательствомъ административнаго судьи изъ двухъ
мировыхъ судей по избранію мирового съѣзда или замѣщающаго его учрежденія,
двухъ членовъ по избранію Уѣздной Земской Управы и двухъ по избранію мѣст-
ной городской управы.
При м ѣча н іе: Измаильская окружная по выборамъ въ Народное Собраніе
Комиссія уѣздная избирательная комиссія состоитъ подъ предсѣдательствомъ
административнаго судьи, изъ одного мирового судьи по избранію мирового
съѣзда и трехъ членовъ по избранію непремѣннаго Земскаго Комитета.
При м ѣча н іе: Кагульская окружная по выборамъ въ Народное Собраніе
уѣздная комиссія состоитъ подъ предсѣдательствомъ мирового судьи по избранію
Измаильскимъ съѣздом мировыхъ судей и четырехъ членовъ по избранію Кагуль-
скаго непремѣннаго земскаго комитета.
Сверхъ сего въ составъ Комиссіи, по наступленіи указаннаго въ статьѣ 46
срока входятъ на правахъ членовъ по одному лицу отъ каждой группы избирате-
лей, заявившей кандидатскій списокъ.
16. На окружныя /въ городахъ и уѣздахъ/ по выборамъ въ Народное Собраніе
избирательныя комиссіи возлагается:
1/ составленіе распредѣленія волостныхъ и районно-коммунальныхъ избира-
тельныхъ комиссій и наблюденіе за своевременнымъ образованіемъ и открытіемъ
дѣйствій ихъ;
2/ утвержденіе распредѣленія избирательныхъ участковъ, по представленіямъ
волостныхъ и районно-коммунальныхъ по выборамъ въ Народное Собраніе
комиссій и разсмотрѣніе всѣхъ подаваемыхъ заявленій о неправильностяхъ, допу-
щенныхъ при такомъ распредѣленіи;
3/ наблюденіе за своевременнымъ составленіемъ избирательныхъ списковъ
волостными и районно-коммунальными комиссіями и выставленіе ихъ для все-
общаго обозрѣнія;
4/ принятіе и разсмотрѣніе кандидатскихъ списковъ, нумерація этихъ спи-
сковъ, выставленіе ихъ для всеобщаго обозрѣнія и сообщеніе списковъ волост-
нымъ и участковымъ комиссіямъ для опубликованія ихъ;
5/ распоряженіе заготовленіемъ избирательныхъ конвертовъ, избирательныхъ
записокъ и т.д. или возложеніе сего на волостныя избирательныя комиссіи;
6/ производство подсчета голосовъ по округу, опредѣленіе результатовъ выбо-
ровъ и объявленіе ихъ во всеобщее свѣдѣніе;
7/ передача всего поступившаго къ нимъ выборнаго производства въ Краевую
по выборамъ въ Народное Собраніе Комиссію;
8/ разсмотрѣніе протестовъ и жалобъ на составленіе избирательныхъ спи-
сковъ, а также на иныя неправильныя дѣйствія волостныхъ, районно-коммуналь-
ныхъ и участковыхъ комиссій и
9/ систематическія донесенія о ходѣ работъ по избирательному округу въ Кра-
евую по выборамъ въ Народное Собраніе Комиссію.
17. Волостныя избирательныя по выборамъ въ Народное Собраніе комиссіи
состоятъ изъ трехъ членовъ, по избранію уѣздныхъ земскихъ управъ.
При м ѣча н іе: Районно-коммунальныя по выборамъ въ Народное Собраніе
комиссіи въ Измаильскомъ и Кагульскомъ уѣздахъ состоятъ изъ трехъ членовъ, по
избранію Измаильскимъ и Кагульскимъ непремѣнными земскими комитетами.
488
 Сверхъ сего въ составъ комиссій, по наступленіи указаннаго въ статьѣ 46
срока, входятъ на правахъ членовъ по одному лицу отъ каждой группы избирате-
лей, заявившей кандидатскій списокъ.
18. На волостныя и районно-коммунальныя по выборамъ въ Народное
Собраніе избирательныя комиссіи возлагается:
1/ составленіе и распредѣленіе участковыхъ избирательныхъ комиссій и
наблюденіе за своевременнымъ образованіемъ и открытіемъ дѣйствій ихъ и
2/ составленіе избирательныхъ списковъ.
19. Участковая по выборамъ въ Народное Собраніе избирательная комиссія
состоитъ изъ четырехъ членовъ въ томъ числѣ предсѣдателя и секретаря назначае-
мыхъ въ городахъ: городской управой, а въ уѣздахъ по назначенію волостными по
выборамъ въ Народное Собраніе избирательными комиссіями.
20. Участковыя избирательныя комиссіи въ Измаильскомъ и Кагульскомъ
уѣздахъ состоятъ изъ четырехъ членовъ назначаемыхъ районно-коммунальными
по выборамъ въ Народное Собраніе избирательными комиссіями.
21. На участковыя избирательныя комиссіи возлагается пріемъ и первоначаль-
ный подсчетъ избирательныхъ записокъ въ данномъ избирательномъ участкѣ и
исполненіе отдѣльныхъ порученій волостныхъ, городскихъ и районно-комму-
нальныхъ комиссій по составленію и исправленію избирательныхъ списковъ.
22. Учрежденія мѣстнаго управленія и самоуправленія обязаны оказывать
содѣйствіе комиссіямъ по выборамъ въ Народное Собраніе и участковымъ изби-
рательнымъ комиссіямъ въ исполненіи сими послѣдними возложенныхъ на нихъ
настоящимъ положеніемъ обязанностей.
23. Всякаго рода акты и бумаги, составляемые по выборамъ въ Народное
Собраніе, какъ подаваемые правительственнымъ, судебнымъ, административ-
нымъ и общественнымъ установленіемъ и должностнымъ лицамъ всѣхъ вѣдомствъ
и учрежденій, такъ и выдаваемые всѣми этими установленіями и должностными
лицами, освобождаются отъ гербоваго и иныхъ сборовъ.

ГЛ АВА IV
Объ избирательныхъ спискахъ
24. Для производства выборовъ въ Народное Собраніе составляются списки
избирателей, отдѣльный по каждому избирательному участку.
Никто не можетъ быть включенъ въ избирательные списки болѣе, чѣмъ по
одному участку.
При м ѣча н іе: списки военнослужащихъ присоединяются къ списку изби-
рательнаго участка и составляются подлежащими воинскими частями. Въ эти
списки вносятся военнослужащіе, имѣющіе право участія въ выборахъ согласно
примѣчанію къ статьѣ 3 положенія и статьѣ 4 наказа.
25. Составленіе избирательныхъ списковъ возлагается: 1/ въ городахъ на
участковыя избирательныя комиссіи; 2/ въ уѣздахъ на волостныя и районно-ком-
мунальныя комиссіи.
26. День, въ который комиссія /ст. 25/ приступаетъ къ составленію избира-
тельныхъ списковъ, опредѣляется для всего округа распоряженіемъ Краевой по
выборамъ въ Народное Собраніе Комиссіи и объявляется во всеобщее свѣдѣніе
способомъ, наиболѣе обезпечивающимъ широкое оповѣщеніе о семъ населенія.
489
 27. Въ избирательный списокъ участка вносятся имѣющія право участія въ
выборахъ лица, проживающіе въ участкѣ ко дню начала составленія избиратель-
наго списка, хотя бы они и находились во временной отлучкѣ изъ сего участка.
28. Лица, удовлетворяющія требованіямъ статьи 3, прибывшія въ предѣлы
избирательнаго участка позднѣе дня, въ который было приступлено къ состав-
ленію избирательныхъ списковъ могутъ быть внесены въ избирательный списокъ
участка лишь по ихъ о томъ заявленіи, подаваемымъ въ подлежащія комиссіи въ
теченіи всего времени составленія списковъ и дней, слѣдующихъ за днемъ объяв-
ленія списковъ во всеобщее свѣдѣніе. Вмѣстѣ съ подачею означеннаго заявленія,
они обязаны подать заявленія объ исключеніи ихъ изъ списковъ по прежнему
мѣсту проживанія, каковое заявленіе препровождается комиссіей по назначенію.
29. Въ избирательномъ спискѣ обозначается фамилія или прозвище каждаго
избирателя, его имя, отчество, возрастъ, мѣстожительство и родъ занятій. Спи-
сокъ по каждому участку составляется въ алфавитномъ порядкѣ фамилій.
30. Избирательный списокъ немедленно по его составленію и, во всякомъ случаѣ,
не позднѣе, чѣмъ за сорокъ дней до дня выборовъ, объявляется во всеобщее свѣдѣніе
способомъ, наиболѣе обезпечивающимъ доступность обозрѣнія этого списка.
31. Въ теченіи десяти дней по объявленіи избирательнаго списка во всеобщее
свѣдѣніе, представитель мѣстной административной власти можетъ заявлять
протесты, а лица, пользующіяся правомъ участія въ выборахъ, могутъ подавать
жалобы на неправильность или неполнату этого списка въ окружныя, городскія
и уѣздныя по выборамъ въ Народное Собраніе комиссіи, каковыя разсматривая
всѣ эти жалобы и протесты о постановленіяхъ по этимъ жалобамъ и протестамъ
оповѣщаетъ жалобщиковъ.
32. Если въ протестѣ или жалобѣ оспариваются избирательныя права какихъ-
либо опредѣленныхъ лицъ, то послѣднія увѣдомляются о томъ окружной комиссіей.
33. Не позднѣе чѣмъ за три дня до истеченія срока указаннаго въ статьѣ 31,
объявляется во всеобщее свѣдѣніе дополнительный избирательный списокъ.
Въ этотъ дополнительный списокъ включаются только: 1/ лица, указанныя въ
статьѣ 28, заявленія коихъ признаны заслуживающими уваженія, если они сво-
евременно не были включены въ избирательный списокъ; 2/ лица, указанныя въ
статьѣ 31, жалобы коихъ удовлетворены окружными, городскими и уѣздными
Комиссіями по выборамъ въ Народное Собраніе.
Дополнительный избирательный списокъ составляется съ соблюденіемъ пра-
вилъ статьи 29.
34. Протесты и жалобы на дополнительный списокъ, а также жалобы на дѣй-
ствія окружныхъ комиссій подаются въ пятидневный срокъ со дня объявленія
этихъ списковъ въ подлежащую окружную комиссію, которая со своимъ письмен-
нымъ объясненіемъ немедленно препровождаетъ эти жалобы въ административ-
ное отдѣленіе Окружнаго Суда; такимъ же порядкомъ подаются и направляются
всѣ жалобы на прочія дѣйствія окружныхъ комиссій. Жалобы эти разсматри-
ваются судомъ въ пятидневный со времени ихъ поступленія срокъ безъ вызова
сторонъ и представителя административной власти и безъ сообщенія имъ копій
жалобъ или протестовъ. При этомъ однако подача такового рода протестовъ и
жалобъ не пріостанавливаетъ выборнаго производства.
35. Избирательные списки, по исправленіи ихъ въ пятидневный срокъ на основаніи
послѣдовавшихъ рѣшеній окружныхъ по выборамъ въ Народное Собраніе комиссій,
а въ подлежащихъ случаяхъ и окружнаго суда по административному отдѣленію, не
позднѣе, чѣмъ за десять дней до дня выборовъ, вновь объявляются во всеобщее свѣдѣніе
способомъ, наиболее обезпечивающимъ доступность обозрѣнія этихъ списковъ.

490
 ГЛ АВА V
О кандидатскихъ спискахъ
36. Выборы въ Народное Собраніе производятся подачею голосовъ за один
изъ заявленныхъ кандидатскихъ списковъ.
37. Кандидатскіе списки заявляются окружной по выборамъ въ Народное
Собраніе комиссіи группами избиратѣлей не позднѣе, чѣмъ за тридцать дней до
дня выборовъ.
38. Каждый изъ кандидатскихъ списковъ долженъ быть собственноручно под-
писанъ числомъ лицъ составляющимъ не менѣе половины числа членовъ Народ-
наго Собранія.
Въ спискѣ должны быть указаны фамилія, имя, отчество и мѣстожительство
каждаго изъ предлагаемыхъ кандидатовъ. Къ списку должны быть приложены
заявленія всѣхъ кандидатовъ объ ихъ согласіи баллотироваться въ данномъ изби-
рательномъ округѣ по сему списку. Списокъ можетъ быть снабженъ названіемъ
предложившей его организаціи.
39. Группа, заявляющая кандидатскій списокъ, должна указать своего пред-
ставителя, избраннаго ею для сношенія съ окружною по выборамъ въ Народное
Собраніе комиссіею и для участія въ этой комиссіи. Если представитель не ука-
занъ, то таковымъ признается первый изъ подписавшихъ заявленіе. Для того,
чтобы получать на домъ извѣщенія окружной по выборамъ въ Народное Собраніе
Комиссіи представитель группы долженъ сообщить свой адресъ въ томъ городѣ,
гдѣ находится Комиссія; въ противномъ случаѣ извѣщенія комиссіи считаются
врученными ему если выставлены въ помѣщеніи комиссіи. Кромѣ того группа
избирателей, желающая, чтобы за представителями были включены въ составъ
волостныхъ и районо-коммунальныхъ по выборамъ въ Народное Собраніе
комиссій и участковыхъ избирательныхъ комиссій, указываетъ лицъ, которыя
подлежатъ включенію въ каждую изъ означенныхъ комиссій.
40. Каждый избиратель можетъ подписать только одинъ кандидатскій спи-
сокъ; въ случаѣ подписанія однимъ и тѣмъ же избирателемъ двухъ или нѣсколь-
кихъ списковъ, подпись его считается дѣйствительною только на первомъ по вре-
мени подачи въ окружную по выборамъ въ Народное Собраніе комиссію спискѣ.
41. Число предлагаемыхъ въ спискѣ кандидатовъ можетъ быть и менѣе числа
членовъ Народнаго Собранія, подлежащихъ избранію въ данномъ избирательномъ
округѣ, но не должно превышать утроеннаго числа кандидатовъ по данному округу.
42. Одинъ и тотъ же кандидатъ можетъ быть выставленъ въ нѣсколькихъ изби-
рательныхъ округахъ.
43. Внесеніе одного и того же кандидата въ разные списки по одному и тому же
избирательному округу не допускается.
44. Въ принятіяхъ кандидатскаго списка окружная по выборамъ въ Народное
Собраніе комиссія выдаетъ расписку съ обозначеніемъ месяца, дня и часа при-
нятія списка.
45. Въ случаѣ, если заявленный кандидатскій списокъ не отвѣчаетъ требо-
ваніямъ, указаннымъ въ статьяхъ 38, 40 и 43, окружная по выборамъ въ Народ-
ное Собраніе комиссія сообщаетъ о томъ въ трехдневный срокъ представителю
группы. Заявленія, устраняющія указанные недостатки, могутъ быть подаваемы
не позднѣе, чѣмъ за двадцать четыре дня до дня выборовъ.
46. Заявленные кандидатскіе списки, удовлетворяющіе означенымъ въ ста-
тьяхъ 43 и 45–48 условіямъ, нумеруются, окружною по выборамъ въ Народное
491
Собраніе комиссіею въ порядкѣ ихъ поступленія. Съ этою нумераціею, а также съ
названіями организацій, если списки снабжены таковыми /ст. 38/, кандидатскіе
списки выставляются въ помѣщеніи комиссіи не позднѣе, чѣмъ за двадцать три
дня до выборовъ и, засимъ, незамедлительно сообщаются окружною по выборамъ
въ Народное Собраніе комиссіею волостнымъ и районно-коммунальнымъ по
выборамъ въ Народное Собраніе комиссіямъ, а также участковымъ избиратель-
нымъ комиссіямъ объявляются во всеобщее свѣдѣніе способомъ наиболѣе обезпе-
чивающимъ доступность обозрѣнія этого списка.

ГЛ АВА VI
О подачѢ и подсчетѢ избирательныхъ записокъ
47. Голосованіе производится посредствомъ подачи избирательныхъ записокъ.
48. Избирательныя записки должны быть по внѣшнему виду однообразны.
Образецъ избирательныхъ записокъ устанавливается по данному избирательному
округу окружной по выборамъ въ Народное Собраніе комиссіей и объявляется ею
во всеобщее свѣдѣніе, не позднѣе, чѣмъ за тридцать дней до дня выборовъ.
49. Въ каждой избирательной запискѣ долженъ быть указанъ номеръ того изби-
рательнаго списка, за который избиратель подаетъ свой голосъ, причемъ номеръ
долженъ быть обозначенъ не цифрами, а прописью.
50. Конверты для избирательныхъ записокъ должны быть однообразны,
непрозрачны, безъ какихъ-либо помѣтокъ и снабжены печатью окружной, уѣзд-
ной или городской, по выборамъ въ Народное Собраніе комиссіи.
51. Избирательныя записки и конверты для нихъ заготовляются заблаговременно,
по распоряженію окружной по выборамъ въ Народное Собраніе комиссіи /ст. 15 п. 5/.
Для всѣхъ заявленныхъ кандидатскихъ списковъ изготовляется равное коли-
чество избирательныхъ записокъ.
52. Въ кандидатскихъ спискахъ текстъ ихъ печатается на русскомъ и молдав-
скомъ языкахъ, но группа, заявившая списокъ, въ правѣ одновременно съ заяв-
леніемъ списка потребовать, чтобы въ соотвѣтствующій списокъ былъ включенъ
переводъ текста на другой, указанный группою, языкъ. Въ случаѣ заявленія тако-
вого требованія группа обязана одновременно представить переводъ текста и ука-
зать технически выполнимый на мѣстѣ способъ его напечатанія.
53. Избирательныя записки и конверты, по ихъ изготовленіи, пересылаются
распоряженіемъ окружной по выборамъ въ Народное Собраніе комиссіи волост-
нымъ, районно-коммунальнымъ комиссіямъ для распредѣленія ихъ между участ-
ковыми избирательными комиссіями.
54. Волостная и районно-коммунальная комиссія заблаговременно изготов-
ляютъ для всѣхъ избирателей внесенныхъ въ списки по каждому избирательному
участку, именныя удостовѣренія. Въ этихъ удостовѣреніяхъ означается имя, отче-
ство и фамилія или прозвище избирателя, адресъ его, избирательный участокъ и
нумеръ, подъ которымъ избиратель значится въ избирательномъ спискѣ, а также
указывается время и мѣсто подачи голосовъ.
55. Волостныя и районно-коммунальныя комиссіи или участковыя комиссіи
по порученію вышеупомянутыхъ комиссій доставляютъ каждому избирателю не
позднѣе чѣмъ за семь дней до дня выборовъ избирательныя записки, по одной на
каждый изъ заявленныхъ кандидатскихъ списковъ и именное удостовѣреніе.
Лицамъ, имѣющимъ право на полученіе именного удостовѣренія и избира-
тельныхъ записокъ, по чему-либо ихъ не получившимъ, выдаются удостовѣренія – въ
492
подлежащей волостной или районно-коммунальной комиссіи, до дня выборовъ, а
избирательныя записки – въ участковой избирательной комиссіи, во время про-
изводства выборовъ.
56. Волостныя и районно-коммунальныя комиссіи заготовляютъ ящики съ
однимъ отверстіемъ для опусканія избирательныхъ записокъ и представляетъ
таковые въ распоряженіе участковыхъ избирательныхъ комиссій.
57. Волостная или районно-коммунальная Комиссія подготовляетъ въ распо-
ряженіе участковой избирательной комиссіи особое для каждаго избирательнаго
участка помѣщеніе.
58. Въ каждомъ избирательномъ помѣщеніи, въ цѣляхъ обезпеченія тайны
голосованія, устраиваются одно или нѣсколько закрытыхъ помѣщеній, въ коихъ
избирателемъ безъ свидѣтелей вкладывается избирательная записка въ конвертъ.
59. Засѣданія участковой избирательной комиссіи публичны. Въ назначенный
для подачи голосовъ день предсѣдатель комиссіи въ присутствіи ея членовъ и
лицъ, прибывшихъ къ этому времени, объявляетъ засѣданіе комиссіи открытымъ.
Предсѣдатель удостовѣряется, что избирательные ящики цѣлы и пусты, и что въ
каждомъ изъ нихъ имѣется только по одному отверстію, закрываетъ и запечаты-
ваетъ ящики и приглашаетъ избирателей приступить къ подачѣ избирательныхъ
записокъ. Въ теченіе всего времени подачи избирательныхъ записокъ необходимо
присутствіе въ засѣданіи комиссіи, по крайней мѣрѣ трехъ ея членовъ.
60. Въ избирательномъ помѣщеніи производятся только выборы. Вывѣши-
ваніе воззваній, раздача брошюръ и плакатовъ, распространеніе избирательныхъ
записокъ, произнесеніе рѣчей и вообще всѣкого рода предвыборная агитація вос-
прещается какъ въ комнатахъ, гдѣ подаются избирательныя записки, такъ и на
лѣстницѣ въ проходахъ и корридорахъ ведущихъ въ эти комнаты, а равно у входа
въ нихъ снаружи. Въ избирательномъ помѣщеніи на видномъ и доступномъ для
обозрѣнія мѣстѣ вывѣшиваются всѣ кандидатскіе списки, предложенные по дан-
ному округу, съ ихъ нумераціей, а также съ обозначеніемъ по желанію заявителей
партіи или группы отъ которой они предложены /ст. 52/. Предсѣдатель участко-
вой избирательной комиссіи наблюдаетъ чтобы въ избирательномъ помѣщеніи во
время выборныхъ дѣйствій сохранялся полный порядокъ и немедленно удаляетъ
нарушителей такового.
61. Въ избирательное помѣщеніе не допускаются:
1/ лица вооруженныя и
2/ лица, находящіяся въ явно нетрезвом состояніи.
62. Предсѣдателю, предоставляется въ случаѣ необходимости, по поста-
новленію комиссіи, требовать отъ подлежащихъ гражданскихъ и военныхъ вла-
стей командированія чиновъ милиціи или воинскихъ командъ.
Означенные чины милиціи и воинскія команды всецѣло подчиняются пред-
сѣдателю и дѣйствуютъ исключительно по его распоряженіямъ.
63. Въ случаѣ нарушенія порядка или неподчиненія каго-либо распоряженіямъ
комиссіи или ея предсѣдателя, комиссія можетъ постановить ввести въ помѣщеніе,
гдѣ производятся выборы, чиновъ милиціи, или воинскую команду.
Безъ требованія предсѣдателя комиссіи въ означенное помѣщеніе не можетъ
быть введена никакая вооруженная сила.
64. Выборы начинаются въ назначенный Совѣтомъ Министровъ день и длятся въ
теченіе трехъ дней. Участковыя избирательныя комиссіи должны быть открыты для
подачи избирательныхъ записокъ въ теченіе первыхъ двухъ дней выборовъ въ городахъ
и поселкахъ съ десяти часовъ утра до девяти часовъ вечера и въ волостяхъ съ восьми
493
часовъ утра до восьми часовъ вечера, а въ третій день выборовъ въ городахъ и посел-
кахъ – съ девяти часовъ и въ волостяхъ – съ восьми часовъ утра до двухъ часовъ дня.
65. Подача избирательной записки производится подателем лично.
66. Избиратель вручаетъ свое именное удостовѣреніе одному изъ членовъ
участковой избирательной комиссіи, отмѣчающему въ избирательномъ спискѣ о
явкѣ избирателя, и получаетъ отъ комиссіи конвертъ для вложенія въ него избира-
тельной записки. Въ случаѣ сомнѣнія, комиссія до выдачи избирателю конверта,
въ правѣ требовать удостовѣренія личности избирателя.
67. По полученіи конверта, избиратель удаляется въ закрытое помѣщеніе
/ст. 58/, гдѣ вкладываетъ въ конвертъ избирательную записку. По своемъ возвра-
щеніи избиратель передаетъ конвертъ въ заклееномъ видѣ предсѣдателю участко-
вой избирательной комиссіи, который на его глазахъ опускаетъ конвертъ въ изби-
рательный ящикъ.
68. Въ первые два дня выборовъ въ городахъ и поселкахъ въ девять часовъ, а въ
волостяхъ въ восемь часовъ вечера двери избирательнаго помѣщенія закрываются,
послѣ чего пріемъ избирательныхъ записокъ производится только отъ тѣхъ изби-
рателей, которые прибыли въ это помѣщеніе до означеннаго времени. По окон-
чаніи принятія избирательныхъ записокъ предсѣдатель объявляетъ подачу ихъ на
этотъ день законченной и накладываетъ на отверстія избирательныхъ ящиковъ
печать. Засимъ всѣ присутствующіе удаляются изъ помѣщенія, гдѣ происходила
подача голосовъ, помѣщеніе же это, по распоряженію предсѣдателя, опечатыва-
ется до слѣдующаго утра, и у дверей его ставится стража.
69. Въ третій день выборовъ доступъ избирателей въ избирательное помѣщеніе
прекращается въ два часа дня, послѣ чего пріемъ избирательныхъ записокъ произ-
водится только отъ тѣхъ избирателей, которые прибыли въ помѣщеніе до означен-
наго времени. По окончаніи подачи избирательныхъ записокъ предсѣдатель объя-
вляетъ голосованіе законченнымъ и распоряжается открыть двери помѣщенія.
Затѣмъ комиссія производитъ прежде всего подсчетъ конвертовъ не распеча-
тывая ихъ. Если число конвертовъ не совпадаетъ съ числомъ избирателей, о явкѣ
коихъ отмѣчено въ избирательномъ спискѣ /ст. 66/, то о томъ дѣлается соотвѣт-
ствующая отмѣтка въ протоколѣ. Послѣ этого конверты вскрываются, и прочиты-
ваются избирательныя записки.
70. Наравнѣ съ избирательными записками заготовленныя по распоряженію
окружной по выборамъ въ Народное Собраніе комиссіи считаются дѣйствитель-
ными и другія, содержащія тождественный текстъ.
71. Признаются недѣйствительными: 1/ избирательныя записки не соотвѣт-
ствующія требованіямъ статей 48, 49 и 52; 2/ записки не заполненныя; 3/ записки,
подписанныя избирателемъ или содержащія какія-либо помарки, подчистки или
распознавательные знаки, либо вложенныя въ конверты съ такими же знаками и
4/ записки, вложенныя въ конвертъ въ числѣ болѣе одной, если содержаніе ихъ не
является вполнѣ тождественными. Если же содержаніе такихъ записокъ тожде-
ственно, то дѣйствительною признается лишь одна изъ нихъ.
72. Вопросъ о дѣйствительности избирательной записки, въ случаѣ сомнѣній
рѣшается участковою избирательною комиссіею по большинству голосовъ. При
равенствѣ голосовъ голосъ предсѣдателя даетъ перевѣсъ.
73. Избирательныя записки, признанныя дѣйствительными, подсчитываются
особо для каждаго кандидатскаго списка.
74. Всему происходящему въ участковой избирательной комиссіи съ открытія
и до закрытія ея засѣданій ведется протоколъ. Въ означенный протоколъ, въ
494
частности, вносятъ всѣ распоряженія предсѣдателя и постановленія комиссіи,
равно какъ и заявленія, которыя могутъ быть сдѣланы присутствовавшими въ
комиссіи избирателями; въ немъ означается, кромѣ того количество избиратель-
ныхъ записокъ, поданныхъ за каждый кандидатскій списокъ, а также указываетъ
количество записокъ признанныхъ недѣйствительными, съ соблюденіемъ осно-
ваній, въ силу коихъ онѣ признаны таковыми. Протоколъ подписывается пред-
сѣдателемъ, членами комиссіи и всѣми присутствующими лицами, которыя этого
пожелаютъ.
75. Протоколъ участковой избирательной комиссіи препровождается въ волост-
ную или районно-коммунальную по выборамъ въ Народное Собраніе комиссію.
Къ протоколу прилагаются въ отдѣльныхъ пакетахъ: 1/ избирательныя записки,
признанныя комиссіею дѣйствительными; 2/ записки, признанныя комиссіею
дѣйствительными, но кѣмъ-либо изъ членовъ комиссіи оспаривавшіяся; 3/ запи-
ски, признанныя комиссіею, вопреки мнѣнію отдѣльныхъ ея членовъ, недѣйстви-
тельными и 4/ записки единогласно признанныя комиссіей недѣйствительными.
76. Волостная или районно-коммунальная по выборамъ въ Народное
Собраніе комиссія, по разсмотрѣніи протоколовъ участковыхъ избирательныхъ
комиссій и приложенныхъ къ нимъ избирательныхъ записокъ въ своемъ прото-
колѣ опредѣляетъ, какія записки признаются дѣйствительными и сколько голо-
совъ подано по каждому избирательному участку и по всей волости за каждый изъ
заявленныхъ кандидатскихъ списковъ.
77. Протоколъ засѣданія волостной по выборамъ въ Народное Собраніе
комиссіи вмѣстѣ съ протоколами участковыхъ избирательныхъ комиссій препро-
вождается въ окружную по выборамъ въ Народное Собраніе комиссію. Къ сему
протоколу прилагаются избирательныя записки означенныя въ статьѣ 75.
78. Засѣданія волостной или районно-коммунальной по выборамъ въ Народ-
ное Собраніе комиссіи, въ которыхъ производится разсмотрѣніе протоколовъ
участковыхъ избирательныхъ комиссій и подсчетъ поданныхъ избирательныхъ
записокъ, происходятъ публично.
79. Окружная по выборамъ въ Народное Собраніе комиссія на основаніи про-
токоловъ засѣданія волостныхъ и районно-коммунальныхъ комиссій и прило-
женныхъ къ нимъ записокъ окончательно опредѣляетъ какія записки считаются
недѣйствительными изъ заявленныхъ кандидатскихъ списковъ, а засимъ общее
количество членовъ Народнаго Собранія, подлежащихъ избранію въ данномъ
округѣ, распредѣляется между заявленными списками пропорціонально числу
голосовъ, поданныхъ во всемъ округѣ за каждый изъ этихъ списковъ.
Порядокъ такового распредѣленія указанъ въ статьяхъ 81 и 82 положенія.
80. Если въ назначенный для производства выборовъ срокъ выборы не
состоятся въ одномъ или нѣсколькихъ участкахъ, причемъ общее количество не
принявшихъ вслѣдствіе сего участія въ выборахъ избирателей сихъ участковъ
составляется не менѣе одной десятой общаго числа избирателей даннаго округа,
то окружная по выборамъ въ Народное Собраніе комиссія немедленно распоря-
жается о производствѣ въ этихъ участкахъ вторичныхъ выборовъ. Если же общее
число такихъ избирателей въ означенныхъ участкахъ не достигаетъ указаннаго
числа, а также если, въ случаѣ назначенія вторичныхъ выборовъ въ Народное
Собраніе таковые не состоятся то при общемъ подсчетѣ окружною по выборамъ въ
Народное Собраніе комиссіею голосовъ, поданныхъ по данному избирательному
округу, такіе участки въ коихъ выборы не состоялись, въ расчетъ не принимаются.
495
 81. Для опредѣленія числа кандидатовъ причитающійся на каждый изъ заяв-
ленныхъ списковъ общее число членовъ Народнаго Собранія умноженное на число
поданныхъ по округу за данный списокъ голосовъ дѣлится во всемъ избиратель-
номъ округѣ. Полученными отъ такихъ дѣленій цифрами /частными/ опредѣля-
ется количество членовъ Народнаго Собранія избранныхъ по каждому списку.
Если въ полученныхъ частныхъ будутъ находится цѣлыя числа съ дробями,
или же только дроби, вслѣдствіе чего до общаго числа подлежащихъ избранію чле-
новъ Народнаго Собранія въ сравненіи съ числомъ избранныхъ будутъ не доста-
вать одного или нѣсколькихъ членовъ, то частныя съ дробями располагаются въ
порядкѣ относительной величины дробей начиная съ большей и недостающее
число членовъ распредѣляется между списками, коимъ соотвѣтствуютъ наиболь-
шія дроби по одному на каждый списокъ.
82. Если въ одномъ или нѣсколькихъ изъ заявленныхъ кандидатскихъ списковъ
число кандидатовъ окажется менѣе числа членовъ Народнаго Собранія, которое
по сдѣланному на основаніи предыдущей статьи расчисленію должно быть взято
изъ соотвѣтственныхъ списковъ, то изъ списковъ этихъ въ члены собранія зачисля-
ются всѣ указанные въ немъ кандидаты, остающіеся же нераспредѣленнымъ число
членовъ распредѣляется между остальными списками порядкомъ указаннымъ въ
/ст. 81/ съ тѣмъ лишь различіемъ, что при производствѣ расчета подлежитъ рас-
предѣленію остатокъ умноженный на число голосовъ поданныхъ за соотвѣтству-
ющій списокъ, дѣлится не на число голосовъ поданныхъ за всѣ списки, а на число
голосовъ поданныхъ лишь за списки между коими производится распредѣленіе.
83. Кромѣ кандидатовъ, прошедшихъ въ Народное Собраніе въ порядкѣ ста-
тей 81 и 82, для предоставленія возможности имѣть представительство въ Народ-
номъ Собраніи и болѣе мелкимъ партіямъ или группамъ, сверхъ опредѣленнаго
въ 150 человѣкъ числа членовъ Народнаго Собранія будутъ распредѣляться кан-
дидаты въ порядкѣ нижеуказанныхъ 84 по 89 статей.
84. Окружная комиссія по выборамъ въ Народное Собраніе, по выясненіи
результатовъ выборовъ по своему округу, немедленно сообщаетъ Краевой Комис-
сіи избирательный знаменатель своего округа и остатки, послѣдовавшіе послѣ
опредѣленія результатовъ выборовъ, по каждому списку.
При м ѣча н іе: остаткомъ признается также число голосовъ, меньше избира-
тельнаго знаменателя поданное за какой либо изъ кандидатскихъ списковъ, но не
проведшіе кандидата въ порядкѣ статей 81 и 82.
85. Краевая Комиссія по полученіи свѣдѣній объ остаткахъ числящихся за
всѣми списками по всѣмъ избирательнымъ округамъ опредѣляетъ суммы всѣхъ
остатковъ по спискамъ поданнымъ одинаковыми партіями или группами.
86. Краевая Комиссія, по полученіи свѣдѣній объ избирательныхъ знаменате-
ляхъ всѣхъ избирательныхъ округовъ, находитъ по способу средняго арифметичес-
каго – средній избиратель для всѣхъ избирательныхъ округовъ.
Затѣмъ Краевая Комиссія дѣлитъ суммы остатковъ /ст. 85/ на средній избиратель-
ный знаменатель /ст. 86/. Частныя въ цѣлыхъ числахъ, полученныя отъ этого дѣленія,
показываютъ число членовъ Народнаго Собранія, избранныхъ по этимъ спискамъ.
87. Членомъ Народнаго Собранія признается кандидатъ того, вошедшаго въ
данное соединеніе /сумму/ списка, который имѣлъ наибольшій остатокъ. Осталь-
ныя мѣста распредѣляются между списками даннаго соединенія /суммы/ въ
порядкѣ убыванія остатковъ.
496
 88. Каждому окружному списку, проведшему кандидата въ порядкѣ статей 86
и 87, предоставляется право заявить черезъ своего представителя объ отказѣ отъ
полученныхъ мѣстъ, въ пользу другого списка того же соединенія /суммы/.
89. Въ составъ Народнаго Собранія изъ каждаго списка зачисляется въ
порядкѣ записи въ немъ кандидатовъ, начиная съ перваго, такое количество ихъ
какое соотвѣтствуетъ полученному отъ дѣленій частному.
90. Краевая по выборамъ въ Народное Собраніе Комиссія по полученіи
свѣдѣній объ избраніи одного и того же лица въ несколькихъ округахъ предла-
гаетъ ему въ трехдневный по полученіи отъ комиссіи извѣщенія о семъ срокъ,
заявить по какому округу онъ желаетъ принять избраніе. Въ случаѣ, если лицо,
это въ указанный срокъ не сдѣлаетъ соотвѣтственнаго заявленія, оно признается
избраннымъ по тому округу, гдѣ получило наибольшее число голосовъ.

ГЛ АВА VII
О порядкѢ замѢщенІй выбывающихъ
членовъ Народнаго СобранІя
91. Выбывающіе члены Народнаго Собранія замѣщаются въ послѣдователь-
номъ порядкѣ изъ состава того кандидатскаго списка по коему они были избраны.
92. При отсутствіи в данномъ спискѣ кандидата для замѣщенія выбывающаго
члена Народнаго Собранія, вакантное мѣсто подлежитъ замѣщенію кандидатомъ
из списка, получившаго, вслѣдъ за выбывшимъ, наибольшее число голосовъ.

ГЛ АВА 23
Объ огражденІи свободы и правильности выборовъ
93. Виновный въ самовольномъ снятіи, разорваніи, закрытіи или измѣненіи
публично выставленныхъ избирательныхъ воззваній, оповѣщеній или списковъ,
исходящихъ отъ группъ избирателей, заявившихъ кандидатскіе списки, при выбо-
рахъ въ Народное Собраніе наказывается арестомъ на срокъ не свыше одного
мѣсяца или денежною пенею не свыше ста рублей.
94. Виновный въ самовольномъ вторженіи въ помѣщеніе, предназначенное для
предвыборныхъ агитацій и находящіяся въ распоряженіи группы избирателей,
заявившей кандидатскій списокъ, либо въ уничтоженіи или поврежденіи лите-
ратуры, предназначенной для предвыборной агитаціи и находящейся въ распо-
ряженіи соотвѣтствующей организаціи, либо въ угрозахъ или насильственныхъ
дѣйствіяхъ по отношенію къ лицамъ, дѣйствующимъ отъ имени этой организаціи
наказывается заключеніемъ въ тюрьмѣ на срокъ не свыше шести мѣсяцевъ.
95. Виновный въ разглашеніи завѣдомо ложныхъ сообщеній о фактахъ отно-
сящихся къ личности кандидата либо частной его жизни, съ цѣлью подорвать
довѣріе къ нему или къ представляемой имъ организаціи, либо провести избраніе
другихъ кандидатовъ наказывается заключеніемъ въ тюрьмѣ или арестомъ.
96. Виновный въ поддѣлкѣ или передѣлкѣ требуемаго статьею 43 заявленія
кандидата о согласіи его баллотироваться въ Народное Собраніе въ данномъ
округѣ по данному кандидатскому списку наказывается заключеніемъ въ испра-
вительномъ домѣ.
Сему же наказанію подлежитъ виновный въ представленіи въ окружную по
выборамъ въ Народное Собраніе Комиссію завѣдомо для него поддѣльнаго или
497
передѣланнаго заявленія кандидата о его согласіи баллотироваться по данному
избирательному округу и по данному списку.
97. Виновный въ распространеніи завѣдомо неправильныхъ кандидатскихъ
списковъ и завѣдомо недѣйствительныхъ записокъ наказывается заключеніемъ въ
тюрьмѣ.
98. Виновный въ попыткѣ воспрепятствованія занятіямъ предвыборныхъ
собраній, созванныхъ организаціей избирателей, заявившею кандидатскій спи-
сокъ, либо занятіямъ комиссіи по выборамъ въ Народное Собраніе или участко-
выхъ избирательныхъ комиссій посредствомъ насильственныхъ дѣйствій, угрозъ
злоупотребленій властью или безпорядковъ, наказывается заключеніемъ въ тюрьмѣ.
Если это дѣяніе учинено нѣсколькими вооруженными людьми и вслѣдствіе
сего прервалось дѣятельность означенныхъ собраній или комиссій, то виновный
наказывается заключеніемъ въ исправительномъ домѣ.
99. Духовное лицо, которое во время богослуженія или непосредственно
послѣ такового въ храмѣ или иномъ предназначенномъ для богослуженія мѣстѣ
станетъ пытаться посредствомъ произнесенія рѣчи, распространенія сочиненій
или инымъ образомъ оказать вліяніе на выборы въ Народное Собраніе наказыва-
ется заключеніемъ въ тюрьмѣ на срокъ не свыше шести мѣсяцевъ.
100. Виновный въ выставленіи при выборахъ въ Народное Собраніе, своей
кандидатуры болѣе, чѣмъ въ пяти избирательныхъ округахъ, наказывается аре-
стомъ на срокъ не свыше трехъ мѣсяцевъ или денежною пенею не свыше одной
тысячи рублей.
101. Виновный въ воспрепятствій посредствомъ насилія надъ личностью,
наказуемой угрозы, обмана злоупотребленія властью или экономическою зави-
симостью, свободному осуществленію избирательнаго права лицомъ, пользую-
щимся правомъ участія въ выборахъ въ Народное Собраніе наказывается заклю-
ченіемъ въ тюрьмѣ. Покушеніе наказуемо.
102. Виновный въ воспрепятствованіи, посредствомъ безпорядковъ застращи-
ваній или прекращеній способовъ сообщенія, части избирателей воспользоваться
ихъ избирательнымъ правомъ въ Народное Собраніе, наказывается заключеніемъ
въ исправительномъ домѣ на срокъ не свыше трехъ лѣтъ. Покушеніе наказуемо.
103. Виновный въ препятствованіи правильному производству выборовъ въ
помѣщеніяхъ участковыхъ избирательныхъ комиссіяхъ посредствомъ насиль-
ственныхъ дѣйствій, угрозъ, безпорядковъ, поврежденій избирательныхъ спи-
сковъ, записокъ или ящиковъ, либо посредствомъ насилія надъ личностью членовъ
избирательныхъ комиссій наказывается заключеніемъ въ исправительномъ домѣ.
Если это дѣяніе учинено нѣсколькими вооруженными людьми и вслѣдствіе
этого выборы не могли состояться то виновный наказывается каторгой на срокъ
не свыше шести лѣтъ.
104. Виновный въ производствѣ предвыборной агитаціи въ помѣщеніяхъ, гдѣ
производятся выборы или въ нарушеніи порядка во время производства выбор-
ныхъ дѣйствій, либо въ неповиновеніи распоряженію предсѣдателя избиратель-
ной комиссіи объ оставленіи избирательнаго помѣщенія наказывается арестомъ.
105. Виновный въ склоненіи избирателя, посредствомъ обѣщанія и достав-
ленія имущественной или личной выгоды самому голосующему или члену его
семьи къ воздержанію отъ участія въ выборахъ въ Народное Собраніе или къ
голосованію опредѣленнымъ образомъ, наказывается заключеніемъ въ тюрьмѣ.
Покушеніе наказуемо.
498
 Сему же наказанію подлежитъ избиратель, потребовавшій или принявшій
имущественную или иную личную выгоду съ указанною въ первой части сей /105/
статьи цѣлью.
106. Виновный въ угощеніи избирателей съ цѣлью склонить ихъ къ голосо-
ванію при выборахъ въ Народное Собраніе въ пользу свою или другихъ лицъ
наказывается арестомъ.
107. Виновный въ подачѣ голоса при выборахъ въ Народное Собраніе, завѣ-
домо не имѣя на то права или утративъ таковое, наказывается арестомъ.
Сему же наказанію подлежитъ виновный въ голосованіи при выборахъ въ Народ-
ное Собраніе болѣе одного раза, хотя бы въ различныхъ избирательныхъ округахъ
или участкахъ, или въ голосованіи вмѣсто другого лица, хотя бы и по его просьбѣ.
108. Виновный въ умышленномъ искаженіи результатовъ голосованія при
отобраніи, подсчетѣ или оглашеніи избирательныхъ записокъ, либо въ умыш-
ленномъ поврежденіи или похищеніи поданныхъ избирательныхъ записокъ или
измѣненіи избирательныхъ производствъ наказывается заключеніемъ въ испра-
вительномъ домѣ на срокъ не свыше трехъ лѣтъ. Покушеніе наказуемо.
109. Виновный въ противозаконномъ разглашеніи тайны голосованія при
выборахъ въ Народное Собраніе наказывается арестомъ.
110. Членъ избирательной комиссіи или должностное лицо, виновное въ
умышленномъ нарушеніи положенія о выборахъ въ Народное Собраніе съ цѣлью
оказать вліяніе на исходъ выборовъ въ пользу или вовредъ тому или иному кан-
дидатскому списку, или кандидату если за сіе не подлежитъ болѣе строгому нака-
занію наказывается арестомъ.
111. Суду предоставляется, сверхъ указанныхъ въ сихъ статьяхъ наказаній,
приговорить виновнаго:
1/ въ случаѣ учиненія дѣяній указанныхъ въ статьяхъ 94, 96, 98, 101, 102, 105,
106 и 110 къ лишенію права участія въ выборахъ въ законодательномъ учрежденіи
и органы самоуправленія на срокъ до пяти лѣтъ съ опубликованіемъ приговора;
2/ въ случаѣ учиненія дѣяній указанныхъ въ статьяхъ 95, 101, 105, 106 и 108 къ
денежному взысканію не свыше трехъ тысячъ рублей;
3/ въ случаѣ учиненія дѣяній, указанныхъ въ статьяхъ 94, 97, 98, 101, 105, 106
и 110 если виновнымъ является должностное лицо наказывается: къ удаленію отъ
должности.
112. Къ изложеннымъ въ сей /IX/ главѣ постановленіямъ примѣняется глава
первая уголовнаго уложенія 22 марта 1903 года /св. зак. т. XV, изд. 1909 г./.
113. Право возбужденія преслѣдованій противъ виновныхъ въ преступныхъ
дѣяніяхъ, указанныхъ въ сей /IX/ главѣ, принадлежитъ, на правахъ потерпѣвшаго,
каждому лицу, пользующемуся правомъ участія въ выборахъ въ Народное Собраніе.
114. Преслѣдованіе противъ виновныхъ въ учиненіи дѣяній, указанныхъ въ
статьяхъ 93–96 можетъ быть возбуждено лишь въ теченіи трехъ мѣсяцевъ со дня
производства выборовъ, а противъ виновныхъ въ прочихъ дѣяніяхъ, указанныхъ
въ сей /IX/ главѣ, – въ теченіи шести мѣсяцевъ.
115. Дѣла о преступныхъ дѣяніяхъ указанныхъ въ сей /IX/ главѣ, за кои положено
наказаніе тюрьмою или болѣе строгое, вѣдаются окружными судами съ участіемъ
присяжныхъ засѣдателей, дѣла же о прочихъ преступныхъ дѣяніяхъ вѣдаются
мировыми судьями.

499
 ГЛ АВА Х
Объ издержкахъ по выборамъ въ Народное СобранІе
116. Избирателямъ не производится вознагражденія ни за потерю времени, ни
въ возмѣщеніи расходовъ по продовольствію или путевыя издержки.
117. На расходы по дѣлопроизводству комиссій по выборамъ въ Народное
Собраніе отпускаются по постановленіямъ Краевой Комиссіи по выборамъ въ
Народное Собраніе, особыя суммы за счетъ кредитовъ, ассигнованныхъ Совѣтомъ
Министровъ изъ средствъ государственнаго казначейства на производство выбо-
ровъ въ Народное Собраніе.
118. Члены Краевой по выборамъ въ Народное Собраніе Комиссіи получаютъ
особое вознагражденіе за каждое засѣданіе.
119. Члены окружныхъ, волостныхъ и районно-коммунальныхъ по выборамъ
въ Народное Собраніе Комиссій, состоящіе на государственной службѣ и входящіе
въ ихъ составъ по занимаемой ими должности получаютъ вознагражденіе на осно-
ваніи правилъ изложенныхъ въ статьяхъ 606–662 устава о службѣ по опредѣленію
отъ Правительства /св. зак. т. 111, изд. 1896 г., и по прод. 1912 г./. Прочимъ членамъ
означенныхъ въ сей статьѣ комиссій, а равно членамъ всѣхъ окружныхъ комиссій
можетъ быть назначено особое вознагражденіе въ размѣрѣ опредѣляемомъ Краевой
Комиссіей.
Постановленіе сей /119/ статьи не распространяется на тѣхъ членовъ комиссій,
которые являются таковыми въ качествѣ представителей отъ различныхъ группъ
избирателей, заявившихъ кандидатскіе списки.
120. Расходы по предоставленію и приспособленію помѣщеній для надобностей
участковыхъ избирательныхъ комиссій и уѣздныхъ, городскихъ, окружныхъ по
выборамъ въ Народное Собраніе комиссій, а равно какъ и по ихъ отопленію и освѣ-
щенію возлагается на средства подлежащихъ городскихъ и земскихъ учрежденій.

РАЗДѢЛЪ II
Объ изъятІяхъ изъ общаго порядка производства выборовъ
въ Народное СобранІе Молдавской Республики

ГЛ АВА I
О выборахъ по большинству голосовъ
121. При производствѣ выборовъ въ Народное Собраніе въ избирательныхъ
округахъ по коимъ подлежатъ избранію не болѣе двухъ кандидатовъ избранными
признаются кандидаты, получившіе наибольшее число голосовъ.
122. Въ означенныхъ въ предыдущей /121/ статьѣ округахъ выборы произво-
дятся подачею голосовъ за заявленныхъ въ кандидатскихъ спискахъ кандидатовъ,
при чемъ примѣняются общія правила раздѣла I сего положенія, за нижеслѣдую-
щими измѣненіями:
1/ число предлагаемыхъ въ спискѣ кандидатовъ не должно превышать число
членовъ Народнаго Собранія подлежащихъ избранію въ данномъ избиратель-
номъ округѣ;
2/ каждый избиратель можетъ либо голосовать за одинъ изъ заявленныхъ кан-
дидатскихъ списковъ не внося въ него никакихъ измѣненій, либо за нѣкоторыхъ

500
кандидатовъ одного изъ заявленныхъ списковъ, либо соединять въ избиратель-
ной запискѣ кандидатовъ изъ разныхъ списковъ;
3/ въ каждой избирательной запискѣ имя одного и того же кандидата не
должно повторяться болѣе одного раза. Подобное повтореніе, а также включеніе
именъ кандидатовъ, предложенныхъ сверхъ показаннаго для даннаго избиратель-
наго округа числа Народнаго Собранія, и именъ лицъ, не внесенныхъ въ заявлен-
ные кандидатскіе списки, не принимаются въ соображеніе при подсчетѣ голосовъ;
4/ одно и то же лицо можетъ быть выставлено кандидатомъ лишь въ одномъ
изъ перечисленныхъ въ предыдущей /121/ статьѣ избирательныхъ округовъ.
Въ случаѣ если кандидатъ, избранный въ одномъ изъ перечисленныхъ въ означенной
статьѣ избирательныхъ округовъ, вмѣстѣ съ тѣмъ окажется избраннымъ въ одномъ
или нѣсколькихъ округахъ гдѣ примѣняется пропорціональная система выборовъ, –
онъ считается избраннымъ по округу, указанному въ предыдущей /121/ статьѣ;
5/ вмѣстѣ съ избирательными записками /ст. 51/ подлежащія учрежденія
должны также заготовить и разослать каждому избирателю по одному незапол-
ненному бланку избирательной записки;
6/ признаются дѣйствительными избирательныя записки, составленныя отъ
руки или пишущей машинѣ или печатныя;
7/ избирательныя записки, признанныя дѣйствительными, подсчитываются
особо для каждаго кандидата;
8/ выбывающіе кандидаты изъ округовъ, гдѣ выборы происходили по боль-
шинству голосовъ замѣняются кандидатами получившими за выбывшими наи-
большее число голосовъ.
Министр юстиции: М. Савенко
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55 (vol. II), ff. 2–35]

Note și comentarii

1 Cu acest proces-verbal începe dosarul nr. 55 (inv. 2) din fondul 727 (Acesta este, de fapt,
pr.-v. 56, deoarece, așa cum am menționat mai sus, în dosarul din arhivă lipsește pr.-v. din data
de 20 decembrie 1917: pr.-v. 19, nota 1). Pe coperta veche a dosarului aceeași mînă care a scris și
pe coperta primului volum, face următoarele mențiuni. Sus: „Procesele-verbale ale Sfatului Țării
moldovenești din Chișinău”. La mijloc: „Vol. II cuprinde: Procesele-verbale de la 2 martie 1918
pînă la 31 maiu 1918”. (De la 20.05.1918 și pînă la 25.11.1918, ședinţe nu au mai avut loc.) Și jos
de tot: „Cumpărat de la dl Șt. Cioban la 22 maiu 1929”. Spre deosebire de ultima menţiune de pe
primul volum, unde peste „de la” este scris „prin”, în cel de-al doilea volum nu se mai face această
precizare, ceea ce lasă să se înţeleagă că documentele au fost cumpărate de la Șt. Ciobanu.
2 În ziar, acest nume este scris corect: Traian: Sfatul Țării, 7 martie 1918. Ambele variante ale
descrierii acestei ședințe fac greșeala lamentabilă de a susține că pe timpul lui Traian existau legi
moldovenești.
3 Este vizat procedeul de distribuire a mandatelor în sistemul reprezentării proporționale, adică în
corespundere cu numărul de voturi cîștigate de partide, elaborat de matematicianul belgian Victor
D’Hondt.
4 E vorba, după toate aparențele, de alegerile în așa-zisul parlament preliminar de la Frankfurt, din 1848.
5 Sistem de alegeri după care aleși se consideră cei care au obținut cel mai mare număr de voturi.
Vezi, în special, art. 87, 121, 122 (p. 8) din Regulamentul discutat în Sfatul Țării.

501
 6 În ziar, numele acesta este scris în rusește corect: Гла́ дстон. W.E. Gladstone (1809–1898), celebru
om politic britanic, a avut patru mandate de prim-ministru.
7 Prin insistența ca dreptul la vot să aibă cei care se aflau în Basarabia de doar trei luni, precum și
militarii, se urmărea atragerea în viața politică și de stat a unei numeroase populații străine, în
special ruși, rămași aici din timpul războiului, așa cum avea să demonstreze, între altele, deputatul
Lunev, chiar dacă acesta era și el rus. Același scop se urmărea prin includerea orașelor în compo-
nența circumscripțiilor electorale județene, astfel ca cei aleși să fie din rîndul orășenilor care erau
mai instruiți decît țăranii autohtoni și care erau în marea lor majoritate minoritari. Gestul de a
„bate obrazul” Blocului că nu recunoștea dreptul soldaților de a vota este un truc demagogic.
8 Ca reprezentant al evreimii, Sluțki cerea ca nu numai orașele propriu-zise, ci chiar și micile tîrguri,
în care evreii alcătuiau majoritatea populației, să fie constituite în circumscripții electorale de sine
stătătoare, ceea ce urmărea reprezentarea cît mai mare a acestei categorii a populației în viața poli-
tică și administrativă a Basarabiei.
9 Referire, desigur, la împăratul Traian. Se înțelege că în anul 1918 în Basarabia nu putea fi vorba de
legi de pe timpul lui Traian.
10 În ziar, acest aspect al discursului lui Lunev are cu totul alt sens: „Termenul de aflare aici pentru
a participa la alegeri trebuie redus, deoarece pe teritoriul Republicii Moldovenești ar putea să se
afle în momentul scrutinului o masă de muncitori sosiți aici întîmplător. Oare chiar îi veți lipsi pe
acești muncitori de dreptul la vot? întreabă oratorul. Toți proletarii au aceleași interese proletare”:
Sfatul Țării, 7 martie 1918.
11 Ziarul prezintă mai pe larg intervenția acestui deputat: „Dep. Bivol întreabă cum e posibil ca
cineva să insiste asupra dreptului la vot a acelora care au trăit aici doar trei luni. Doar e știut că pe
parcursul ultimilor trei ani de război încoace a năvălit nu doar un număr nesfîrșit de soldați stră-
ini, dar și elemente criminale din toate țările învecinate, care acolo în patriile lor ar fi fost cel puțin
spînzurați. Țara este plină de spioni. Oare chiar aveți de gînd să acordați acestei scursuri dreptul de
a ne hotărî soarta? întreabă oratorul. A cui e țara aceasta – a lor ori a noastră? Dar eu văd, continuă
oratorul, că cei care vorbesc despre asta sînt oameni străini care ne sînt ostili. Ce le pasă lor de țara
noastră! Să rezolve cine vrea soarta noastră, numai nu noi. Vorbitorul consideră că termenul de
ședere aici a reprezentanților altor naționalități pentru ca aceștia să poată participa la alegeri în
Adunarea Constituantă trebuie să nu fie mai mic de 5 ani. Altfel în adunarea legislativă, care va
stabili legile de bază ale țării, vor fi aleși nu moldovenii, locuitorii băștinași ai Basarabiei, ci supușii
altor state. El este, de asemenea, împotrivă ca orașele să aibă statut de circumscripții electorale de
sine stătătoare”: Ibidem.
12 Reproducînd mai detaliat intervenția acestui deputat, ziarul oferă posibilitatea de a vedea foarte
bine că insistența minoritarilor asupra convocării cît mai grabnice a Adunării Constituante avea
drept scop lichidarea Sfatului Țării: „Dep. Misirkov întreabă de ce Adunarea Constituantă a Repu-
blicii Moldovenești se va numi adunare populară, și nu constituantă. Doar e știut că în alte țări,
atunci cînd trebuie schimbat un singur articol din legile fundamentale, parlamentul obișnuit este
dizolvat și este convocată Adunarea Constituantă, adică acea adunare care va pune bazele construc-
ției de stat. Cu atît mai firesc se arată aceasta aici, cînd se întemeiază însuși statul”: Ibidem.
13 Se pare că în document acest cuvînt e alterat: «готовят», în loc de «говорят».
14 În ziar, documentul este numit hotărîre și acolo sînt prezentate unele observații ale deputaților și
un schimb de opinii pe acest subiect: „Trezesc obiecții: p. 2 al proiectului relativ la faptul că linia
Akkerman–Bessarabskaja–Prut intră în folosirea provizorie și administrarea Guvernului, și p. 3
despre dreptul Guvernului de a încheia convenții ș.a. pe toate problemele gospodăriei feroviare.
Vorbitorii observă că linia Akkerman–Bessarabskaja–Prut aparține unei societăți private și Guver-
nul nu o poate lua sub autoritatea sa fără știrea acestei societăți, iar convențiile pot fi încheiate
numai cu acordul Parlamentului. Ministrul Bosie-Codreanu lămurește că în timpul de față socie-
tatea, căreia îi aparține calea ferată Akkerman–Bessarabskaja–Prut nu se știe unde se află. Lucrăto-
rii se împrăștie și tot inventarul dispare. De aceea Guvernul trebuie să ia în stăpînire această linie,

502
 deoarece societatea, atunci cînd va apărea, o va cere de la Guvern. Iar dreptul de a încheia convenții
cu alte state aparține Guvernului, care este responsabil în fața Parlamentului”: Ibidem.
15 Vezi nota 1 la pr.-v. 19.
16 Varianta inițială a Regulamentului, prezentată în Parlament din partea guvernului, cu semnătura
ministrului justiției M. Savenko. În lipsa variantei definitive, aceasta trebuie confruntată cu dez-
baterile din Parlament, deoarece multe dintre prevederile sale fie au fost amendate, fie au fost
anulate, ca de ex. cele referitoare la circumscripțiile electorale ale orașelor basarabene. Vezi și art.
15 și 17 (notele). Însă în ședința din 02.03.1918 dezbaterile au fost scurte și superficiale, luîndu-se
horărîrea ca proiectul de lege să fie încredințat spre dezbatere detaliată și competentă unei comisii
speciale.
17 Bineînțeles că un astfel de document lipsește, deoarece la fiecare noi alegeri acesta urma să fie altul.
18 Toate referirile de acest caracter, cu excepția p. 4 din aceeași secțiune, se fac la legislația rusă ante-
rioară revoluției.
19 Am văzut că în Parlament, prevederile referitoare la militari au fost anulate. Aceasta s-a făcut la
insistența Bocului Moldovenesc, în pofida faptului că majoritatea membrilor formațiunii erau
militari. Schimbarea a fost impusă de necesitatea de a evita participarea la alegeri a unui număr
foarte mare de militari ruși și ucraineni care se mai aflau încă în Basarabia.
20 Aceste județe fuseseră create prin hotărîrea din 3 decembrie 1917 a Sfatului Țării care stabi-
lea divizarea județului Ismail în două județe noi, Ismail și Cahul, și probabil la data examinării
Regulamentului cu privire la alegeri chestiunea administrației interne a acestor județe nu era încă
soluționată definitiv. De aceea, probabil, nu puteau fi create comisii electorale de voloste.
21 Acest document lipsește.
22 Vezi nota 19.
23 Acest capitol nu este numerotat. Din text se vede că e capitolul IX. Nu se știe însă unde se află
capitolul VIII. Acesta nu a putut fi eliminat din text, de vreme ce numerotarea articolelor nu s-a
schimbat. Se vede că după cap. VII numerotarea este greșită: cap. IX trebuie, de fapt, să fie VIII,
iar X să fie IX.

503
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣдані я Сфатулъ Цэрі й отъ 5-го марта 1918 года № 58

Засѣданіе открывается въ 10 часовъ 30 минутъ вечера подъ предсѣдательствомъ

П.Н. Халиппы при слѣдующемъ составѣ Президіума: Б.М. Епури, К.П. Мисирковѣ и
И.А. Буздуганѣ.

ПРОГРАММА ДНЯ:
Докладъ делегаціи.

Предсѣдатель, открывая засѣданіе, предоставляетъ слово премьеръ-министру

Г. Чугуряну.
Г. премьеръ-министръ: – Въ Совѣтѣ Министровъ было постановлено, что
делегація сдѣлаетъ докладъ во фракціяхъ Парламента. Подчиняясь этому
рѣшенію, я сегодня сообщилъ Молдавскому Блоку и Крестьянской фракціи о
судьбѣ нашей поѣздки на мирную конференцію въ Бухарестъ. К сожалѣнію
того же нельзя было сдѣлать въ отношеніи Фракціи меньшинствъ, такъ какъ ея
лидера нельзя было разыскать. Я повторяю свой докладъ здѣсь безъ объявленія
нѣкоторыхъ подробностей.
Депутатъ Станевичъ съ мѣста заявляетъ, что онъ не можетъ согласиться съ
предложеніемъ премьера. Докладъ долженъ быть сполна воспроизведенъ, дабы
меньшинства имѣли бы правильное представленіе о событіяхъ.
Если этого нельзя сдѣлать при публикѣ, то нужно устроить закрытое засѣданіе.
Въ противномъ случаѣ, депутатъ считаетъ свое присутствіе въ залѣ лишнимъ и
покидаетъ его.
Предсѣдатель заявляетъ, что правительство рѣшило всѣ фракціи ознакомить
съ докладомъ, но представители меньшинствъ запоздали, такъ что, въ данномъ
случаѣ, вина не правительства.
Депутатъ Станевичъ: – Насъ не предупредили.
Предсѣдатель предлагаетъ фракціи меньшинствъ выслушать этотъ докладъ
завтра отъ премьера или Предсѣдателя Сфатулъ Цэрій Г. Инкулеца. Блокъ и кре-
стьянская фракція выслушали докладъ; представителей же меньшинствъ нельзя
было собрать.
Депутатъ Бажбеукъ-Меликовъ: – Разрѣшите задать вопросъ. Были ли сдѣланы
попытки разыскать представителей меньшинствъ. Мы пришли, но Г. Инкулецъ
насъ выпроводилъ изъ комнаты, гдѣ читался докладъ. – Почему?
Предсѣдатель объясняетъ, что тогда обсуждался совершенно другой вопросъ,
никакого касательства не имѣвшій къ делегаціи.
Г. министръ путей сообщенія Кодрянъ говоритъ, что правъ депутатъ Стане-
вичъ, ревниво оберегающій свои права. Меньшинства должны быть ознакомлены
съ докладомъ, но есть вещи, о которыхъ можно сообщить только во фракціи, а
потому онъ проситъ перерыва, во время котораго премьеръ ознакомитъ фракціи
съ положеніемъ дѣлъ.
Деп. Суручанъ, ссылаясь на позднее время, предлагаетъ совершенно отложить
пленарное засѣданіе.
504
 Деп. Буздуганъ: – Я бы предложилъ фракціи меньшинствъ удовлетвориться
сейчасъ объясненіями премьера въ сжатомъ видѣ, а потомъ Г. Инкулецъ сообщитъ
вамъ подробности1.
Меньшинства соглашаются. Премьеръ продолжаетъ:
– На мирную конференцію въ Бухарестъ наша делегація выѣхала по пригла-
шенію румынскаго правительства. По пріѣздѣ въ Яссы, мы встрѣтились тамъ съ
предсѣдателемъ Румынскаго кабинета, генераломъ Авереско2 . Онъ намъ заявилъ,
что въ вопросѣ о нашемъ участіи въ переговорахъ появились нѣкоторыя затруд-
ненія. Такъ, Украина послала Чернину3 и Кюльману4 ноту, въ которой заявляетъ,
что вопросъ о судьбѣ Бессарабіи для нея далеко не безразличенъ въ виду того,
что послѣдняя находится въ сферѣ вліянія Украины и составляетъ ея неотдѣли-
мую провинцію. Желаніе этой провинціи имѣть своихъ представителей на мир-
ной конференціи для нея кажется страннымъ. Украина еще можетъ согласиться
видѣть этихъ представителей въ качествѣ придатковъ къ своей делегаціи, но ни
въ коемъ случаѣ не согласится на то, чтобы они выступали отъ имени самостоя-
тельной Бессарабіи. Мы были поражены этимъ; Генералъ Авереску сказал намъ,
что Кюльманъ считаетъ неосновательными подобныя притязанія Украины, при
чемъ Кюльманъ заинтересовался, какъ Румынское Правительство реагируетъ
на это. Генералъ Авереску далъ ему отвѣтъ, что Румынія желала бы видѣть свою
сосѣдку Бессарабію независимой.
Когда румынскіе отряды вступили въ предѣлы Молдавской Республики,
Кюльманъ далъ понять Г. Авереску, что Румынія можетъ какъ ей угодно распо-
ряжаться, но генералъ заявилъ, что вступленіе румынскихъ войскъ имѣетъ цѣлью
исключительно борьбу съ большевиками.
Какъ бы то ни было, но рѣшеніе Украины было для насъ большой новостью и мы
были ею совершенно обезкуражены. Украина признавала насъ раньше нѣкоторыми
изъ своихъ декларативныхъ заявленій; очевидно, произошло нѣчто новое, съ чѣмъ
нужно было считаться. Генералъ Авереску предлагалъ намъ переждать, повторивъ,
что Кюльманъ относится весьма благопріятно къ нашей Республикѣ и считаетъ тре-
бованіе Украины несправедливымъ. Въ настоящее время происходитъ ратификація
мирныхъ договоровъ съ Украиной5, и представители Рады требуютъ присоединенія
къ Украинѣ Хотинскаго и Аккерманскаго уѣздовъ.
Итакъ, генералъ Авереску предлагалъ переждать нѣсколько дней6; но уже на
второй день послѣ нашего пріѣзда случилось обстоятельство, послужившее при-
чиной перерыва мирныхъ переговоровъ. В Румыніи произошелъ правительствен-
ный кризисъ. Такъ какъ наше участіе въ переговорахъ было свѣзано съ участіемъ
въ нихъ Румыніи, то ясно, что намъ теперь приходилось выжидать, пока разрѣ-
шится кабинетскій кризисъ. Делегація Румыніи была отозвана изъ Бухареста. Мы
пробыли еще нѣсколько дней въ Яссахъ и за это время успѣли ознакомиться съ
настроеніемъ въ правящихъ сферахъ; намъ удалось также выяснить отношенія
этихъ сферъ къ нашей Республикѣ.
На нашъ вопросъ, заданный генералу Авереску – какъ относится къ намъ
румынское правительство, Генералъ отвѣтилъ, что правительство признаетъ нашу
самостоятельность, ни о какой анексіи оно не помышляетъ, и что Молдавская
Республика всегда можетъ рассчитывать на поддержку родственнаго ей румын-
скаго народа.
Въ свое короткое пребываніе мы многихъ людей, стоящихъ близко къ власти,
перевидали, побывали во многихъ салонахъ, обществахъ, были приняты у короля
и принца7. Румыны очень заинтересованы въ судьбѣ нашей Республики. Аграрная
505
реформа дѣло нашей Республики, и они не будутъ вмѣшиваться и препятствовать
проведенію ея въ жизнь. Отъ всего видѣннаго и слышаннаго у насъ составилось
впечатлѣніе благопріятное. Мы опредѣленно видѣли, что съ нами считаются, какъ
съ полномочными представителями сосѣдней страны.
Но намъ не удалось узнать причинъ кризиса. Въ Яссы пріѣзжалъ изъ Буха-
реста Маргиломанъ, и его пріѣздъ разсматривался въ связи съ формированіемъ
новаго кабинета. Говорили, что ему король поручилъ сформировать кабинетъ, и
мы видѣли списокъ этого новаго кабинета; онъ строго выдержанъ въ консерватив-
номъ стилѣ. Такое явленіе на первый взглядъ было болѣе, чѣмъ странно. Побы-
вавъ въ различныхъ собраніяхъ и въ обществахъ, у насъ создалось впечатлѣніе, что
Румынія демократична. Кабинетъ Авереску былъ совсѣмъ демократическій; такъ,
министръ финансовъ сынъ крестьянина. Всюду и вездѣ преобладающее настро-
еніе – демократическое.
Разумѣется, что послѣ всего этого понятно, какъ разсматривать новый каби-
нетъ. Это станетъ понятнымъ, если принять въ расчетъ великій патріотизмъ
румынскаго народа, сильно любящаго свою страну.
Анексія части Румыніи – былъ бы большой ударъ ихъ самолюбію, а тѣмъ не
менѣе вопросъ о Добруджѣ былъ предрѣшенъ – она должна отойти къ Болгаріи.
И вотъ пріѣзжаетъ Маргиломанъ, который обѣщаетъ отстоять Добруджу, если
онъ станетъ у власти, и румыны, скрѣпя сердце, соглашаются на все, на консерва-
тивный даже кабинетъ, лишь бы не потерять часть родной Румыніи. Кромѣ этого
румыны льстятъ себя надеждой, что консервативный кабинетъ не долго продер-
жится у власти.
Политическая жизнь Румыніи кипитъ: либералы и консерваторы на все идутъ,
лишь бы сбить съ позиціи своихъ противниковъ. Партія либераловъ очень сильна,
и румынское общество не боится кабинета Маргиломана.
Наша судьба находится въ тѣсной связи съ рѣшеніями, принятыми тамъ.
Маргиломанъ руссофобъ, и онъ всегда мечталъ отобрать Бессарабію отъ Россіи,
но я полагаюсь на трезвый политическій взглядъ этого государственнаго дѣятеля,
который перемѣнитъ свою политику по отношенію къ Молдавской Республикѣ и
не пожелаетъ лишить ее независимости.
Кѣ сожалѣнію, намъ не удалось его повидать, но Правительство наше рѣшило
послать своего агента для выясненія курса политики Маргиломана.
Передъ самымъ нашимъ выѣздомъ въ Яссы прибыла другая делегація нашей
Республики, делегація «боеровъ», въ которой приняли участіе Синадино, Главче,
Семиградовъ и др8. Эти господа выѣхали безъ заграничныхъ паспортовъ и причины
этого нарушенія закона мы постараемся выяснить по пріѣздѣ ихъ обратно. Мы слы-
хали, что цѣль ихъ пріѣзда – указать румынскому Правительству на безразсудную,
на ихъ взглядъ, земельную декларацію9, вынесенную нашимъ Правительствомъ и
Парламентомъ. Ихъ пріѣздъ произвелъ въ румынскомъ обществѣ неблагопріятное
для нихъ впечатлѣніе, и поэтому я сужу, что имъ будетъ устроена соотвѣтствующая
этому впечатлѣнію встрѣча, и съ этой стороны намъ опасность не грозитъ10.
Еще разъ повторяю, что съ нами за Прутомъ считаются; задержавшись слу-
чайно въ Яссахъ, мы были приглашены на аудіенцію къ королю, послѣ которой
намъ былъ предложенъ завтракъ. Правительство Румынское интересовалось
внутренней жизнью нашей страны и тѣмъ, кто стоитъ у власти; я увѣренъ, что
второй делегаціи не будетъ сдѣлано ошибочной оцѣнки. Происходившіе у насъ
конфликты въ связи съ окупаціей нашей Республики румынскими войсками тамъ
извѣстны, но на это смотрятъ, какъ на событія, неизбѣжныя въ такихъ случаяхъ.
506
Позвольте, г.г. депутаты, на этомъ закончить; чего я не договорилъ, о томъ вамъ
сообщитъ завтра Г. Инкулецъ. Я просилъ бы не обсуждать сказанное здѣсь въ
пленарномъ засѣданіи. Собранію можно бы удовлетвориться пока сказаннымъ,
помня, что правительство ничего не скроетъ отъ народа.
Какъ видите, опасенія многихъ изъ васъ объ анекссіонистской политикѣ
Румыніи не оправдалось. Опасности, какъ видите, угрожаютъ вамъ не изъ-за
Прута, а изъ-за Днѣстра.
Засѣданіе закрывается въ 11 часовъ 30 минутъ ночи.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, ff. 36–38v.]

Note și comentarii

1 Prin urmare, acest document nu oferă toată informația despre delegația basarabeană care s-a aflat
la Iași la sfîrșitul lunii februarie și începutul lunii martie 1918.
2 Din amintirile lui C. Argetoianu ar reieși că, din lipsă de timp, Averescu nu i-ar fi putut primi, de
aceea i-a încredințat lui (C.A.) să discute cu ei: C. Argetoianu, Memorii, V, p. 28. Vedem însă că
Ciugureanu nici nu menționează numele lui Argetoianu, ceea ce arată că acesta fabulează. Știm
din Notiţele zilnice ale lui Averescu că acesta s-a întîlnit cu basarabenii și chiar a luat masa împre-
ună (v. Studiul introductiv).
3 Ottokar Czernin, ministru de externe al Imperiului Austro-Ungar în timpul Primului Război
Mondial.
4 Richard von Kühlmann, ministru de externe al Germaniei în timpul Primului Război Mondial.
5 Este vorba de Tratatul separat de pace dintre Puterile Centrale și Ucraina din 27 ianuarie
(9 februarie) 1918.
6 Delegația basarabeană nu a mai participat la tratativele de pace. Pretențiile ucrainene asupra Basa-
rabiei i-a determinat pe austro-germani să decline prezența la consultări și negocieri atît a basara-
benilor, cît și a ucrainenilor. Vezi și pr.-v. nr. 63 din 16.03.1918.
7 Regele Ferdinand și principele Carol.
8 Este important de reținut că după revoluția din februarie acești boieri se apropiaseră mult de
forțele democratice și chiar de mișcarea de eliberare națională a moldovenilor. M. Glavce și
D. Semigradov arătaseră un anumit interes față de Partidul național moldovenesc, iar P. Sinadino
devenise membru al Sfatului Țării.
9 Instrucția pentru comitetele agrare.
10 Ciugureanu se înșela – suveranul i-a primit și ascultat cu atenţie, iar guvernul român i-a tratat
cu mult respect și le-a susţinut pretenţiile: vezi, de ex., A. Marghiloman, Memorii, vol. III,
p. 125–126; Vezi și I. Ţurcanu, Unirea..., p. 172, 184 (nota 35).

507
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 7-го марта 1918 года № 59

Засѣданіе открывается въ 9 час. вечера подъ предсѣдательствомъ И.К. Инкульца

и при слѣдующемъ составѣ Президіума: тов. Предсѣдателя П.Н. Халиппѣ и секрета-
ряхъ: Б.М. Епури, К.П. Мисирковѣ и И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Проектъ желѣзнодорожной конвенціи, внесенный министромъ путей
сообщенія въ спѣшномъ порядкѣ.

Министръ путей сообщенія Босье-Кодрянъ: – Г.г. депутаты! Нѣсколько дней

тому назадъ состоялось засѣданіе желѣзнодорожной комиссіи съ участіемъ луч-
шихъ адвокатовъ и представителей желѣзнодорожниковъ по вопросу о заклю-
ченіи желѣзнодорожной конвенціи.
Послѣ всесторонняго обсужденія этого вопроса я убѣдился, что безъ прин-
ципіальнаго согласія Парламента я не могу заключить конвенціи, ибо опредѣлен-
ная часть комиссіи отнеслась къ проекту конвенціи отрицательно.
Я пришелъ сюда съ вопросомъ, даетъ ли Сфатулъ Цэрій принципіальное
согласіе на заключеніе конвенціи или нѣтъ. Вотъ вопросъ, который я ставлю
предъ вами и вопросъ срочный, потому что желѣзныя дороги приходятъ въ совер-
шеннѣйшую негодность, денегъ нѣтъ и нѣтъ той фактической силы, которая могла
бы заставить считаться съ нами тѣхъ, которые нарушаютъ наши права на дорогѣ.
Ген. Щербачевъ несмотря на то, что прошло уже болѣе мѣсяца со дня объяв-
леніи Республики самостоятельной до сихъ поръ продолжаетъ распоряжаться на
нашихъ желѣзныхъ дорогахъ, а бывшій начальникъ дороги Пудигинъ1, уволенный
мною отъ должности, даетъ распоряженіе о расформированіи образованнаго въ
г. Кишиневѣ Центральнаго желѣзно-дорожнаго управленія. Такое положеніе
вещей не можетъ далѣе продолжаться, и намъ нужно войти въ согласіе съ кѣмъ-либо
изъ болѣе сильныхъ сосѣдей. Самыя выгодныя условія въ этомъ отношеніи пред-
лагаетъ намъ Румынія, и мы должны съ ней сговориться. Она даже предоставляетъ
намъ право прекратить конвенцію во всякое время, когда мы этого захотимъ.
Деп. Чижевскій отъ имени Молдавскаго Блока заявляетъ, что блокъ всецѣло
раздѣляетъ точку зрѣнія Правительства и находитъ, что, если приходится сейчасъ
искать поддержки у нашихъ сосѣдей, то этими сосѣдями являются – съ одной
стороны Румынія, а съ другой – Украина. Украина сама теперь безсильна, боль-
шевизмъ ее чуть не уничтожилъ, поэтому нашъ выборъ, дѣйствительно, долженъ
остановиться на Румыніи, какъ болѣе сильной.
Правительство, имѣя ввиду культурные интересы страны, главнымъ рычагомъ
которыхъ являются желѣзныя дороги, сейчасъ же должно приступить къ заклю-
ченію желѣзнодорожной конвенціи на эксплоатацію болѣе раціональнымъ спосо-
бомъ нашихъ желѣзныхъ дорогъ.
Деп. Цыганко отъ имени Крестьянской фракціи говоритъ, что фракція под-
нятый вопросъ обсуждала съ различныхъ точекъ зрѣнія и послѣ долгихъ дебатовъ
отнеслась къ нему отрицательно, потому что заключеніе конвенціи и передача
508
нашихъ желѣзныхъ дорогъ въ какія-либо чужія руки, независимо отъ національ-
ной окраски, грозитъ странѣ гибелью2 .
– Съ экономической точки зрѣнія, если желѣзныя дороги – эта главная артерія,
питающая народъ, будетъ въ рукахъ чужихъ, то это будетъ фактомъ экономичес-
каго рабства народа; это – азбучная истина.
Помимо интересовъ экономическихъ есть еще интересы политическіе и, если
прослѣдить колоніальную политику, которую вели Англія, Франція, Германія и
др., то легко можно видѣть, къ чему это приводитъ. Вопросъ, дѣйствительно, очень
острый. Служащіе желѣзныхъ дорогъ не получаютъ по четыре мѣсяца жалованія
и для поддержанія своего существованія продаютъ свои послѣднія вещи. У насъ
доходовъ, кромѣ налоговъ на табакъ и на вино, никакихъ пока нѣтъ. Но что въ
этомъ направленіи нашимъ министромъ финансовъ было сдѣлано реальнаго?
Ничего. Мы не испробовали всѣхъ средствъ, не прибѣгли къ займамъ. Дороги
убыточны только временно, теперь, пока по нимъ перевозятъ безплатно воен-
ные грузы, а вообще юго-западныя дороги – самыя доходныя. У насъ нѣтъ моря,
нѣтъ никакихъ другихъ путей сообщенія и если отдать въ чужія руки и желѣзныя
дороги, то это, значитъ, лишить страну всякихъ средствъ передвиженія.
Съ точки зрѣнія юридической, если правительство заключитъ конвенцію, то
совершить актъ совершенно несправедливый и неправомочный, т.к. юго-запад-
ныя дороги окончательно еще не выкуплены.
Вотъ тѣ мотивы, по которымъ Крестьянская фракція высказывается противъ
заключенія какихъ бы то ни было желѣзнодорожныхъ конвенцій въ это время.
Въ случаѣ же заключенія правительствомъ конвенціи, Фракція слагаетъ съ себя
отвѣтственность за возможныя послѣдствія.
Деп. Германъ отъ имени національныхъ меньшинствъ говоритъ, что Фракція
меньшинствъ вполнѣ раздѣляетъ мнѣнія представителя Молдавскаго Блока о
трудности держать желѣзныя дороги въ слабыхъ рукахъ, и понимая трагическое
положеніе министра путей сообщенія, не могущаго на своихъ дорогахъ заставить
подчиниться своего же начальника, – не можетъ однако согласиться на заключеніе
конвенціи съ кѣмъ бы то ни было.
– Министръ путей сообщенія отмѣчаетъ, что у насъ нѣтъ денегъ для веденія
желѣзнодорожнаго дѣла. Фракція меньшинствъ, принимая въ лицѣ своихъ депу-
татовъ участіе въ желѣзнодорожной комиссіи, къ сожалѣнію, ни разу не видѣла
цифръ и смѣты, которыя могли бы пояснить, сколько нужно теперь же имѣть
денегъ для того, чтобы желѣзныя дороги могли функціонировать хоть текущій
мѣсяцъ, даже двѣ недѣли, въ теченіе коихъ политическое положеніе безусловно
выяснится, и мы, можетъ быть, съумѣли бы сохранить хоть и въ слабыхъ рукахъ
наше дорогое желѣзнодорожное дѣло. Фракція полагала бы необходимымъ пред-
ставленіе министромъ путей сообщенія цифровыхъ данныхъ, могущихъ обосно-
вать значеніе предложенной имъ конвенціи.
Деп. Мисирковъ: – Въ пользу заключенія конвенціи приводятъ и такой
доводъ, что, если ко времени заключенія мира конвенція не будетъ заключена, то
наши желѣзныя дороги могутъ оказаться въ рукахъ нѣмцевъ или румынъ. Если
это случится, то противъ насилія можно протестовать и получить назадъ насильно
забранное; – тогда какъ Румынія, завладѣвъ сейчасъ желѣзными дорогами съ
нашего согласія, потомъ ихъ не отдастъ. На предстоящемъ же мирномъ конгрессѣ
противъ этого положенія и нельзя будетъ протестовать, т.к. это будетъ актомъ
добровольнаго соглашенія.
509
 Въ заключеніи ораторъ полагаетъ, что наше правительство сможетъ защищать
интересы Республики въ Бухарестѣ теперь, если делегація попадетъ туда не черезъ
Яссы, гдѣ она можетъ во всякое время застрять, а черезъ Бендеры–Галацъ.
Деп. Осмоловскій заявляетъ, что украинская фракція3 раздѣляетъ точку
зрѣнія національныхъ меньшинствъ.
Деп. Кокырла: – Наши дороги дѣйствительно, въ ужасномъ положеніи, но
таково ихъ состояніе съ начала войны и все время мы это терпѣли и вдругъ теперь
терпѣніе лопнуло. Я увѣренъ, что, если бы Министръ путей сообщенія постарался
достать денегъ, то трагизма положенія мы избѣгли бы. Если мы заключимъ кон-
венцію съ Румыніей, то гдѣ гарантія того, что это не явится актомъ потери нашей
политической самостоятельности, хотя, мнѣ кажется, что Румынія по отношенію
къ намъ не допуститъ большевистскихъ пріемовъ.
Если мы такъ легко будемъ дарить свое добро, то и Кишиневъ скоро мы захо-
тимъ подарить. Такой политикой мы самостоятельности не выдержимъ, а потому
мы, крестьяне, противъ того, чтобы закладывать наши желѣзныя дороги. Сред-
ства же наши не нужно разбрасывать на театры и на «Фэклію»4, и, если бы мини-
стромъ финансовъ въ этомъ направленіи были бы сдѣланы реальные шаги, то,
конечно, положеніе стало бы теперь инымъ. Конвенцію мы можемъ заключить
лишь по заключеніи мира, ибо неизвѣстно, среди какой политической и междуна-
родной ситуаціи мы очутимся.
Деп. Криганъ: – Меня ничуть не удивляетъ, когда я вижу, что на трибуну выхо-
дятъ такіе господа, какъ Цыганко, Мисирковъ и другіе и съ такимъ единодушіемъ
стремятся парализовать нашу попытку выйти изъ создавшагося тажелаго поло-
женія. Но меня огорчаетъ тотъ фактъ, что въ унисонъ съ ними противъ насъ, идутъ
и нѣкоторые изъ нашихъ молдованъ. Намъ совѣтуютъ подождать, подумать. Нѣтъ
у насъ денегъ, – найдемъ, посмотримъ, говорятъ они, – а если ничего не придума-
емъ, то авось все сдѣлается само собою5.
Я вспоминаю при этомъ другое государство, бывшую великую Россію. Народъ
русскій теперь на пути къ полному обнищанію. Онъ погибъ благодаря такимъ
руководителямъ, какъ наши. Предъ Рождествомъ намъ также совѣтовали подо-
ждать, подумать, потерпѣть. Но, когда уже стало ясно, что никакого выхода больше
нѣтъ, что страна находится на краю гибели, а мы безсильны ее защищать, то намъ
нынѣшніе доброжелатели тогда заявили, что они скорѣе пойдутъ съ свирѣпство-
вавшими въ странѣ бандами большевиковъ, чѣмъ согласятся пригласить сюда
Румынію. Вотъ гдѣ истинная причина всѣхъ ихъ отчаянныхъ попытокъ удержать
насъ отъ заключенія конвенціи съ Румыніей. Я увѣренъ, что если бы рѣчь шла о
заключеніи конвенціи съ Болгаріей или Украиной, то никакихъ возраженій со
стороны немолдованъ не было бы. Страны, гораздо большія, чѣмъ наша, заключа-
ютъ конвенціи и отдаютъ часть своихъ необработанныхъ богатствъ для эксплоа-
таціи другимъ Государствомъ, но это еще не означаетъ политическаго соединенія
этихъ государствъ. Если мы не дадимъ сейчасъ денегъ, то никакихъ желѣзныхъ
дорогъ у насъ не будетъ, т.к. служащіе всѣ разбѣгутся. Вспомните, что даже могу-
щественной Россіей былъ заключенъ съ Германіей въ 1904 году очень тяжелый
торговый договоръ и лишь въ 1913 году дѣйствіе его было прекращено. Значитъ,
и другія государства, которыя гораздо сильнѣе насъ, не могутъ защитить свои
интересы и должны уступить силѣ. Что же говорить о насъ! Судьба Украины сей-
часъ находится въ рукахъ нѣмцевъ и если бы мы захотѣли заключить конвенцію
съ Украиной, то въ сущности заключили бы съ нѣмцами. Кромѣ того поведеніе
Украины заставляетъ насъ сильно призадуматься. Мы знаемъ, что еще недавно
510
Украина пѣла намъ дифирамбы, признавала и нашу самостоятельность и непри-
косновенность нашей территоріи, давала понять, что мы можемъ разсчитывать
даже и на населенные нашими братьями-молдаванами уѣзды за Днѣстромъ и т. п.
Теперь же оказывается совсѣмъ другое. Украина не только не считается съ нашей
независимостью, но даже хочетъ забрать у насъ Хотинскій и Аккерманскій уѣзды.
Что же это? Какъ могло случиться, что наша сосѣдка, еще вчера такой преданный
и вѣрный другъ, сегодня собирается посягать на нашу территоріальную цѣлость?
Это доказываетъ лишь ея неискренность и двойственность ея политики, и
потому мы ей не можемъ вѣрить.
Въ заключеніе ораторъ проситъ собраніе выразить свое принципіальное
согласіе на заключеніе конвенціи съ Румыніей, какъ всегда искренняго и безко-
рыстнаго нашего друга.
Товарищъ Предсѣдателя П.Н. Халиппа: – Защитниковъ, которые не отдаютъ
себѣ отчета въ томъ, что говорятъ, мы имѣемъ много, но пользы отъ нихъ мало.
Возьмемъ для примѣра городъ Кишиневъ, гдѣ въ такомъ маленькомъ масштабѣ не
могли сохранить хоть такое средство передвиженія, какъ трамвай. Мы также оста-
немся и безъ желѣзныхъ дорогъ, какъ и безъ трамвая, если будемъ идти по тому
же пути неорганизованности и безалаберщины, по которому шелъ городъ. Для
желѣзныхъ дорогъ нуженъ подвижной составъ, нужно топливо. Откуда мы все это
возьмемъ, если у насъ денегъ нѣтъ? Если страна останется безъ желѣзныхъ дорогъ,
то Кишиневъ окажется совершенно изолированнымъ отъ остальной страны. Ука-
жите другой выходъ изъ бѣды и мы охотно пойдемъ за вами. Но другого пути нѣтъ
и намъ остается только путь конвенціи. Мы должны заговорить съ тѣми, которые
смогутъ привести въ движеніе наши поѣзда на желѣзныхъ дорогахъ, а сдѣлать это
сможетъ только Румынія. Можетъ быть, вы въ этомъ усомнитесь, тогда переходите
Прутъ и вы увидите тотъ порядокъ, ту образцовую постановку дѣла, которая суще-
ствуетъ въ этой странѣ, несмотря на всѣ бѣды, которыя стряслись надъ ея головой.
Теперь, если говорить о мотивахъ политическихъ, то и съ этой точки зрѣнія
шагъ Румынскаго Правительства можно только привѣтствовать, потому что изъ
всѣхъ странъ Румынія первая признала нашу независимость и говоритъ съ нами,
какъ равный съ равнымъ. Было бы грѣшно не воспользоваться этимъ случаемъ и
не заключить желѣзнодорожной конвенціи съ Румыніей.
Министръ Путей Сообщенія Н.Н. Босье-Кодрянъ: – Я глубоко убѣжденъ, что
путь, на который я сталъ – правиленъ. Другого выхода нѣтъ, и тѣ, которые совѣту-
ютъ прибѣгать къ займамъ, неправы, потому что денегъ не даютъ неопредѣлен-
нымъ политическимъ величинамъ. Ни одно изъ иностранныхъ государствъ не
предлагаетъ такихъ условій, какія предлагаетъ Румынія, а засѣдавшая въ Яссахъ
межсоюзническая комиссія, когда попросили у нея помощи, согласилась давать
деньги не намъ6, а Россійскому Правительству.
Неправильно утвержденіе деп. Цыганко, что юго-западныя дороги не выку-
плены, т.к. эти дороги принадлежатъ Русскому Правительству еще съ 1 января
1881 года. Но весь вопросъ не въ деньгахъ только; нужно имѣть еще власть, чтобы
управлять и распоряжаться; у насъ же никакой власти, кромѣ нравственнаго авто-
ритета, нѣтъ. И если Румынское Правительство насъ поддерживаетъ, мы должны
быть ему только благодарны. Утвержденіе депутата Мисиркова, что скорѣе полу-
чимъ обратно дороги, если у насъ насильно заберутъ, чѣмъ если заключимъ на ихъ
эксплоатаціи конвенцію, не выдерживаетъ никакой критики. Никакихъ боль-
шевистскихъ пріемовъ со стороны Румыніи не будетъ. Но Румынія, если берется
защищать насъ, то должна имѣть на желѣзныхъ дорогахъ своихъ агентовъ.
511
 Предсѣдатель говоритъ, что вопросомъ о желѣзныхъ дорогахъ онъ самъ инте-
ресовался, такъ какъ считаетъ выгоднымъ въ этомъ отношеніи интернаціональ-
ный капиталъ. Когда онъ былъ въ Яссахъ, то заходилъ къ разнымъ представите-
лямъ союзническихъ государствъ съ цѣлью позондировать почву. Но въ виду того,
что политическая коньюнктура измѣнилась и Румынія заключаетъ сейчасъ миръ,
вмѣстѣ съ нею и мы, союзническіе представители отвѣтили, что не имѣютъ на
этотъ счетъ никакихъ указаній своихъ правительствъ.
Такимъ образомъ ждать финансовой помощи отъ союзниковъ не приходится.
– Теперь дѣло вкуса, конечно, у кого ее получить. Но единственнымъ правитель-
ствомъ, которое до настоящаго времени признаетъ, какъ нашу самостоятельность,
такъ и нашу недѣлимость, является румынское. Сейчасъ получено сообщеніе, что
вмѣсто подавшаго въ отставку кабинета Авереску, сформированъ новый кабинетъ,
Маргиломана, но положеніе въ отношеніи насъ остается безъ измѣненій.
Отъ имени національныхъ меньшинствъ деп. Мисирковъ проситъ предъ голо-
сованіемъ сдѣлать перерывъ для совѣщанія во фракціяхъ. Это предложеніе под-
держиваетъ и Крестьянская фракція. Объявляется перерывъ на 10 минутъ.
Послѣ перерыва Предсѣдатель ставитъ на голосованіе слѣдующее предло-
женіе: «даетъ ли Сфатулъ Цэрій принципіальное согласіе правительству Молдав-
ской Республики на заключеніе желѣзнодорожной конвенціи».
Тайной баллотировкой, большинствомъ 70 голосовъ противъ 46 при одномъ
воздержавшемся это предложеніе принимается.
Деп. Чижевскій отъ имени Молдавскаго Блока проситъ въ виду поздняго вре-
мени прекратить засѣданіе.
Предсѣдатель предлагаетъ назначить на слѣдующій день внѣочередное
засѣданіе, т.к. накопилось очень много вопросовъ.
Деп. Ерханъ предлагаетъ разсмотрѣть въ сегодняшнемъ засѣданіи два законо-
проекта: объ увеличеніи таксы за пользованіе телефономъ и объ учрежденіи долж-
ности второго помощника начальника почтъ и телеграфа, т.к. эти законопроекты
уже были разсмотрѣны во фракціяхъ и потому быстро пройдутъ. Собраніе согла-
шается ихъ разсмотрѣть.
Товарищъ министра путей сообщенія инженеръ Нѣмцанъ читаетъ законопро-
ектъ о таксахъ за пользованіе телефонами въ Молдавской Республикѣ. /Законо-
проектъ въ приложеніи/7.
Голосованіемъ законопроектъ принимается единогласно безъ преній и безъ
поправокъ.
Собраніемъ установлено, что законопроектъ входитъ въ силу съ 1-го апрѣля
1918 года.
Затѣмъ инженеръ Нѣмцанъ читаетъ докладъ объ открытіи должности второго
помощника начальника почтъ и телеграфа. /Докладъ въ приложеніи/8.
Голосованіемъ докладъ объ учрежденіи должности второго помощника
начальника почтъ и телеграфа принимается.
Деп. Буздуганъ отъ имени группы депутатовъ дѣлаетъ запросъ министру вну-
треннихъ дѣлъ слѣдующаго содержанія:
«1/ Правда ли, что министръ внутреннихъ дѣлъ увеличилъ жалованье слу-
жащимъ своего вѣдомства и безъ санкціи Сфатулъ Цэрій выдалъ уже имъ за фев-
раль мѣсяцъ жалованье по новымъ окладамъ? 2/ Если это правда, то съ вѣдома ли
министра финансовъ и контроля это сдѣлано?» Слѣдуютъ подписи депутатовъ.
Послѣ этого по личному вопросу получаетъ слово деп. Цыганко, который заяв-
ляетъ слѣдующее: «Г.г. депутаты! У меня въ рукахъ извѣстія Верховнаго Краевого
512
Органа Молдавской Республики – газета Сфатулъ Цэрій. Кто изъ Васъ хоть немного
слѣдитъ за направленіемъ въ послѣдній періодъ времени того, безпристрастной
оцѣнкѣ, поразитъ недопустимая тенденціозность ея въ отношеніи дѣятельности
демократической части нашего Парламента, въ частности, представителей трудо-
вого крестьянства въ лицѣ крестьянской фракціи. Прекрасно понимая возмож-
ность и необходимость борьбы различныхъ политическихъ группъ въ Парламентѣ
и перенесенія этой борьбы въ прессу, отражающую идеологію этихъ группъ, я отъ
газеты Сфатулъ Цэрій, какъ отъ офиціальнаго органа, не Парламента, а исклю-
чительно опредѣленной части его, требую прежде всего честности. Не останавли-
ваясь на мелкихъ фактахъ тенденціозности освѣщенія Парламентскихъ преній,
комканія и искаженія рѣчей, я обращу Ваше вниманіе на фактъ возмутительнаго
попустительства со стороны редакціи газеты по отношенію къ своимъ, не особенно
талантливымъ и не совсѣмъ чистоплотнымъ беллетристамъ. Вы помните всѣ, когда
нѣсколько времени тому назадъ министръ народнаго просвѣщенія въ спѣшномъ
порядкѣ представилъ Парламенту коротенький проектъ объ ассигнованіи восьми-
сотъ тысячъ рублей на организацію, несовсѣмъ выясненныхъ для насъ національ-
ныхъ комиссій, безъ какихъ бы то ни было смѣтныхъ разъясненій. Крестьянская
фракція, не найдя возможнымъ ассигновать такую громадную сумму денегъ безъ
обсужденія и разъясненія предмета расхода, просила перенести разрѣшеніе этого
вопроса на слѣдующее засѣданіе. Какъ только въ послѣдствіи во фракціи дополни-
тельно министромъ народнаго просвѣщенія были даны соотвѣтствующія разъяс-
ненія, то почти вся Крестьянская фракція, сознавая остроту нужды, которую испы-
тываютъ школа и педагогическій персоналъ единогласно поддержала полностью
просимый авансъ въ восемъсотъ тысячъ рублей, понимая прекрасно всю неудовлет-
ворительность формы заявленія министра народнаго просвѣщенія.
Перенеся ваше вниманіе изъ воспоминаній недалекаго прошлаго нашей Пар-
ламентской дѣятельности на настоящее и на то освѣщеніе, которое даетъ блокскій
офиціозъ этому факту въ номерѣ 52-мъ, вы, г.г. депутаты, на время отбросивъ наши
политическія противорѣчія, должны сойтись всѣ въ признаніи газеты Сфатулъ
Цэрій въ своихъ послѣднихъ пріемахъ, по крайней мѣрѣ, недобросовѣстной».
Предсѣдатель объясняетъ, что вопросъ о газетѣ Сфатулъ Цэрій не ясенъ; онъ
будетъ въ ближайшее время поставленъ на очередь.
Деп. Минчуна, возражая деп. Цыганко, говоритъ слѣдующее: «Г.г. депутаты!
если депутату Цыганко не нравится направленіе нашей газеты вообще, то онъ
можетъ имѣть на это свои взгляды. Что же касается отчетовъ о нашихъ Парла-
ментскихъ засѣданіяхъ, то такъ какъ эти отчеты за послѣднее время даю я, то я
апеллирую къ вашей совѣсти: вы бываете на засѣданіяхъ и читаете отчеты. Но,
конечно, тутъ не стенографія и передавать рѣчь слово въ слово невозможно. Схва-
тывается обыкновенно, главная мысль и затѣмъ въ общихъ чертахъ передается
все сказанное. Долженъ сказать, что редакція Сфатулъ Цэрій ни одного слова изъ
даваемыхъ отчетовъ не измѣняетъ, и потому обвиненія деп. Цыганко, что рѣчи
ораторовъ тенденціозно комкаются и искажаются – голословно, безсовѣстно»9.
Послѣ этого Предсѣдатель объявляетъ засѣданіе закрытымъ въ 12 1/2 ч. ночи.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, ff. 40–44]
513
Note și comentarii

1 În ziar, acest nume este ortografiat altfel: Bodunghin. Discursul de la început al lui N. Bosie-
Codreanu este mai desfășurat, dar, în fond, are același conținut: Sfatul Țării, 10 martie 1918.
2 Evident, minoritarii se opuneau încheierii convenției numai din motiv că aceasta trebuia sem-
nată cu România, întrucît alt partener real în acel moment nu exista, deși vedeau foarte bine că
întregul sistem al căilor ferate era în pragul dezastrului. Toți reprezentanții minorităților legau
chestiunea convenției cu independența politică a Republicii Moldovenești, așa cum o spune direct
dep. Cocîrlă.
3 În acest loc, ziarul reproduce următoarele cuvinte: „«Vai de capul tău», zice oratorul, adresîndu-se
deputatului Cocîrlă”: Ibidem.
4 Vezi pr.-v. 53, nota 1; pr.-v. 54, nota 4; pr.-v. 55, nota 5.
5 Societatea culturală moldovenească „Făclia”.
6 O notă a generalului Berthelot, din 10 februarie (st.n.) 1918, conține următoarea informație: „Sir
Barclay vine împreună cu Watson să îmi spună că se pot oferi imediat 300 000 de franci pen-
tru căile ferate basarabene, dar că este necesar să supunem chestiunea atenției guvernelor aliate”:
H. Berthelot, Memorii, p. 317.
7 Anexa lipsește. Ziarul conține o scurtă dezbatere asupra acestui proiect de lege: „Raportorul,
ministrul adjunct al căilor de comunicație Nemțan, observă că totul s-a scumpit foarte mult și
zice că ministerul este nevoit să majoreze plata pentru utilizarea telefonului. Se preconizează o
taxă de două ori mai mare față de cea existentă. Iar funcția celui de-al doilea ajutor al șefului
poștei și telegrafului trebuie introdusă, deoarece, față de personalul de 373 de lucrători și față de
volumul mare de lucru din poștă și de la telefoane, un șef și un ajutor nu sînt în stare să reușească.
Dep. Landau este de părere că plata pentru telefoanele din județe nu trebuie mărită. În plus, el
găsește că plata stabilită este prea mare, întrucît încă la sfîrșitul anului trecut taxa pentru telefon a
fost dublată. Dep. Sluțki propune ca în cazul celor care au achitat plata pentru telefon pe o jumă-
tate de an înainte, pînă la expirarea acestui termen taxa să nu fie mărită. El întreabă dacă vor fi
întorși banii celor care vor renunța în viitor să se folosească de telefon. Președintele consideră că
aceste chestiuni vor putea fi discutate aparte”: Ibidem.
8 Nici acest document nu se află în dosarul respectiv.
9 Răspunsul lui M. Minciună la învinuirea lui V. Țîganko este cît se poate de relevant pentru felul
cum erau concepute și realizate rapoartele din ziar despre ședințele Sfatului Țării.

514
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 9-го марта 1918 года № 60

Засѣданіе открывается подъ предсѣдательствомъ И.К. Инкулеца при слѣдующемъ

составѣ Президіума: Халиппа, Епури, Мисирковъ и Буздуганъ – въ 9 часовъ вечера.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
1. Законопроектъ – учрежденіе судебныхъ установленій.
2. Проектъ измѣненія статьи 574 тома 3 свода законовъ Россійской Имперіи.
3. Законопроектъ объ офиціальномъ органѣ Правительства Молдавской
Республики.

Предсѣдатель, открывая засѣданіе, даетъ слово предсѣдателю Мандатной

комиссіи для доклада Собранію о поступившихъ мандатахъ вновъ избранныхъ
депутатовъ.
Министръ Босіе-Кодрянъ, предсѣдатель Мандатной комиссіи. Разсмотрѣвъ
всѣ имѣющіеся въ ея распоряженіи мандаты, Комиссія постановила: принять
отказъ отъ депутатскихъ полномочій депутата Трифона и признать правильнымъ
мандатъ делегированнаго вмѣсто него депутата Владимира Бодеско отъ Молдав-
скаго юридическаго общества.
– Съ 19-го января не является на засѣданія депутатъ Болоканъ и съ 26-го
января – депутатъ Платика. Комиссія постановила считать ихъ выбывшими
за неявкой ихъ въ Парламентъ въ такой продолжительный срокъ. Вмѣсто нихъ
Комиссія утвердила мандатъ Мындреску отъ Культурно-Просвѣтительнаго
Общества «Фэклія» и Настаса отъ Молдавскаго Исполнительнаго Комитета
Румынскаго Фронта.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе въ отдѣльности мандаты этихъ трехъ
депутатовъ. Большинствомъ голосовъ мандаты принимаются.
– Депутатъ Демировъ отказался отъ депутатскихъ полномочій; считать
выбывшимъ.
– Отъ Кишиневской Городской Думы делегированъ Гензулъ; мандатъ
утверждается.
– Отъ Кишиневской уѣздной земской управы вмѣсто отсутствующаго депу-
тата Лунгу присланъ мандатъ на имя Херца. Собраніемъ мандатъ утверждается.
– Отъ краевого Комитета народной соціалистической партіи присланъ ман-
датъ на имя Пономарева.
Со стороны Блока есть возраженіе противъ этого мандата, и кандидатура
депутата Пономарева передается на обсужденіе въ Блокъ.
– Отъ Оргѣевской городской управы делегированъ Макулецкій. Мандатъ
утверждается.
– Отъ еврейской политической партіи присланы мандаты слѣдующихъ лицъ:
Слуцкаго, Кенигшаца, Ландо, Лихтмана и Шейнберга.
Собраніемъ мандаты утверждаются.
– Отъ Союза профессіональныхъ рабочихъ делегированъ Криворуковъ.
Мандатъ утверждается.
515
 – Комиссія лишила депутатскихъ полномочій представителя Бессарабскаго
Греческаго Общества П.В. Синадино вслѣдствіе его дѣятельности, направленной
во вредъ Сфатулъ Цэрій.
Собраніе соглашается съ постановленіемъ Комиссіи.
– Отъ Кишиневской Городской Думы присланъ мандатъ Станевича. По схемѣ
городу предоставлено 3 мѣста, одно для представителя молдавской націи, другое
для еврейской и третье – для русской. Молдаване и русскіе заполнили ихъ мѣста:
евреи же до сихъ поръ еще не прислали своего кандидата и Городская Дума при-
слала еще одного русскаго представителя сверхъ нормы. Предсѣдатель Мандатной
комиссіи предлагаетъ утвердить мандатъ депутата Станевича съ тѣмъ, чтобы ему
предоставить какое-нибудь свободное мѣсто другой національности, въ данномъ
случаѣ – мѣсто представителя еврейской національности, конечно при условіи,
если со стороны этой послѣдней не встрѣтится возраженій.
Такіе случаи, когда депутаты одной національности занимали свободныѣ
мѣста другой – нерѣдки.
Депутатъ Слуцкій заявляетъ, что Дума, выбирая изъ своей среды депутатовъ,
вовсе не имѣла въ виду національности, тѣмъ болѣе, что въ сообщеніи, получен-
номъ ею, объ этомъ не упоминалось. Въ межфракціонномъ своемъ совѣщаніи Дума
и выбрала трехъ человѣкъ, которые казались ей болѣе подходящими. По мнѣнію
оратора, депутату Станевичу врядъ ли можетъ улыбаться перспектива занимать
чужое мѣсто, а потому онъ проситъ, чтобы депутатъ Станевичъ былъ утвержденъ,
как занимающій свое, а не чужое мѣсто.
Предсѣдатель объясняетъ, что по схемѣ въ Парламентѣ городу полагается 3
мѣста, и отъ схемы отступать не приходится. Конечно, комбинація, предложен-
ная предсѣдателемъ Мандатной комиссіи, возможна, но возникаетъ вопросъ, не
будетъ ли возраженій со стороны еврейскаго населенія противъ занятія его мѣста
представителемъ другой націи.
Депутатъ Слуцкій отвѣчаетъ, что, не имѣя полномочій, онъ не можетъ отвѣтить
по этому вопросу.
Рѣшено отложить вопросъ до выясненія взгляда на него еврейскаго населенія.
Деп. Луневъ заявляетъ, что городу Кишиневу предоставлено 8 мѣстъ въ Учре-
дительномъ Собраніи, въ виду чего ораторъ проситъ дать городу еще 5 мѣстъ и
всѣхъ посланныхъ кандидатовъ утвердить, ибо, въ противномъ случаѣ, ему и его
товарищамъ придется уйти изъ Парламента.
Докладчикъ, заканчивая докладъ, заявляетъ, что Комиссія имѣла сужденіе по
поводу болгарскихъ и гагаузскихъ мѣстъ: этимъ націямъ предоставлено 6 мѣстъ:
по одному, слѣдующимъ городамъ: Кишиневу, Болграду, Бендерамъ, Измаилу,
затѣмъ одно мѣсто крестьянамъ и кооперативамъ.
Деп. Цыганко проситъ о передачѣ вопроса на разсмотрѣніе во фракціяхъ.
Министръ Кодрянъ объясняетъ, что, согласно вынесенному Парламентомъ
постановленію о томъ, что, хотя всякая группа или организація, пославшая своего
делегата въ Сфатулъ Цэрій и лишается права отзывать неугодныхъ ей кандидатовъ,
но тѣмъ не менѣе между пославшими и посланными должна существовать мораль-
ная связь, въ силу которой, если депутату будетъ выражено недовѣріе послав-
шей его группой, то его нравственный долгъ, нравственная обязан ность, – уйти.
И министръ не сомнѣвается, что, если бы депутату Мисиркову представителю отъ
болгарскихъ колоній, было бы выражено недовѣріе, то онъ моментально бы ушелъ.
Заканчивая свою рѣчь, министръ говоритъ, что возникновеніе этого поста-
новленія вызвано исключительно деспотическимъ отношеніемъ крестьянской
516
организаціи къ своимъ сотоварищамъ, посланнымъ въ Параламентъ. Эта органи-
зація, едва замѣчала, что кто-нибудь изъ ея делегатовъ расходится въ чемъ-либо съ
ней, моментально его отзывала.
Деп. Цыганко: – Я протестую противъ недобросовѣстнаго пріема депутата
Босіе-Кодряна, такъ какъ его заявленіе неправильно: крестьянская организація не
отзывала своихъ делегатовъ; они попросту не прошли на выборахъ на послѣднемъ
Крестьянскомъ Съѣздѣ.
Предсѣдатель останавливаетъ сильно взволнованнаго депутата и проситъ его
быть осторожнымъ въ своихъ словахъ.
Деп. Цыганко заявляетъ, что если его слова кого-нибудь задѣваютъ, то тому
лицу предоставляется право привлеченія къ отвѣтствѣнности за оскорбленіе.
Въ залѣ поднимается большой шумъ. Предсѣдатель тщетно пытается успоко-
ить собраніе.
Послѣ большихъ усилій ему, наконецъ, удается это.
Депутатъ Криганъ: – Крестьянскій Совѣтъ отозвалъ за свободное мнѣніе
цѣлый рядъ депутатовъ, какъ-то: Карауша, Гроссула, Ецкула, Кодряна и др. Заяв-
леніе фракціи, что эти депутаты не прошли на выборахъ – сплошная ложь, такъ
какъ эти депутаты уволены были еще за двѣ недѣли до Съѣзда.
Въ Крестьянской фракціи сильное волненіе, оттуда раздаются голоса:
«Неп р а вд а».
– Это такъ и вы меня не разубѣдите. Молдавскій Блокъ голосовалъ за поста-
новленіе о лишеніи организацій права отзывать своихъ депутатовъ исключи-
тельно съ тѣмъ, чтобы не давать возможности Крестьянской фракціи злоупотре-
блять этимъ правомъ.
Ораторъ попутно указываетъ и на другія неправильности, допущенныя Кре-
стьянскимъ Совѣтомъ; такъ, напримѣръ, въ этотъ Совѣтъ вошло 40 человѣкъ,
прибывшихъ изъ Петрограда, которыхъ крестьяне Бессарабіи не выбирали.
Предсѣдатель: – Быть можетъ, г.г. депутаты, вы позволите снять этотъ вопросъ,
потому что, дѣйствительно, дѣло обстоитъ такъ, что ничего и не докажете. Я допу-
стилъ ошибку, не остановилъ во время министра Кодряна.
Предложеніе принимается, и всѣ вопросы относительно неутвержденныхъ
мандатовъ передаются на обсужденіе во фракціи.
Деп. Мисирковъ проситъ слова по вопросу личнаго характера; получивъ его,
заявляетъ: – Я хочу сказать нѣсколько словъ объ эластичности рѣчи министра
Кодряна. Онъ говорилъ здѣсь, что я принужденъ буду уйти, если не понрав-
люсь своимъ избирателямъ; но мнѣ кажется, что я не нравлюсь, прежде всего,
министру. Пусть я не нравлюсь даже и своимъ избирателямъ, но почему же тогда
министръ, какъ депутатъ, голосовалъ здѣсь за лишеніе организацій права ото-
званія своихъ делегатовъ?
Собраніе переходитъ къ обсужденію программы дня.
На очереди вопросъ объ учрежденіи въ Молдавской Республикѣ судебныхъ
установленій. Доклачикъ – депутатъ Бодеско.
Депутатъ Бодеско, докладывая объ учрежденіи въ странѣ судовъ и измѣненій
въ связи съ этимъ общаго положенія о судебныхъ учрежденіяхъ 1864 года1, гово-
ритъ, что законопроектъ выработанъ особой комиссіей при Молдавскомъ юри-
дическомъ обществѣ и вносится на разсмотрѣніе Парламента по иниціативѣ
представителей Молдавскаго Блока. Въ основу законопроекта легло 2 принципа –
демократичность суда, это крайне необходимо; 70% населенія страны – молда-
ване, и составъ суда долженъ пропорціонально отвѣчать этому проценту.
517
 Но это не значитъ, что нынѣшній составъ долженъ теперь же уйти; члены суда
будутъ замѣнены постепенно, по мѣрѣ того, какъ представится возможность.
– Далѣе слѣдуетъ автономія судебныхъ учрежденій, принципъ независимости
члена суда. И въ этихъ видахъ мы старались урѣзать власть министра юстиціи,
такъ какъ изъ практики русской жизни мы знаемъ много случаевъ устраненія луч-
шихъ работниковъ прокуратуры и магистратуры лишь по одному капризу мини-
стра. Исходя изъ этого, мы видѣли, что если мы не ограничемъ власть министра,
то придемъ къ печальнымъ результатамъ.
Комиссія также не оставила безъ вниманія и матеріальное положеніе судей.
Плохъ тот судья, который будетъ думать не о дѣлѣ, а о завтрашнемъ днѣ. Въ насто-
ящее время многіе судьи не могутъ прожить на отпускающіеся имъ ничтожное
содержаніе.
Комиссія признала выборный цензъ неудовлетворительнымъ, и законопроектъ
совершенно устраняетъ цензъ имущественный и повышаетъ интеллектуальный;
такъ признано обязательнымъ образованіе не ниже средняго учебнаго заведенія.
Устраненъ также имущественный цензъ и для присяжныхъ засѣдателей и тре-
буется отъ засѣдателей, чтобы они непремѣнно были люди грамотные.
Докладчикъ заканчиваетъ свою рѣчь просьбой передать законопроектъ въ
образуемую юридическую комиссію для дальнѣйшаго обсужденія.
Депутатъ Цыганко предлагаетъ Собранію сегодня же рѣшить вопросъ, каковъ
долженъ быть численный составъ комиссіи и намѣтить членовъ въ нее.
Депутатъ Буздуганъ предлагаетъ комиссію изъ 7 человѣкъ: 4 отъ молдавскаго
блока, 2 отъ крестьянской фракціи и 1 отъ меньшинствъ.
Депутатъ Чижевскій отъ имени блока поддерживаетъ такое распредѣленіе
представителей фракціи.
Деп. Мисирковъ возражаетъ, заявляя, что раньше меньшинствамъ предостав-
лялась въ комиссіяхъ треть голосовъ, теперь же только одна седьмая.
Деп. Бажбеукъ-Меликовъ: – Я думалъ, г.г., что вы хотя бы на такомъ простомъ
вопросѣ, какъ выборъ юридической комиссіи не будете ломать копья. Націо-
нальный принципъ въ этомъ вопросѣ не долженъ имѣть мѣста; въ комиссію надо
выбрать прежде всего опытныхъ юристовъ.
Депутатъ Цыганко удивляется предложенію Молдавскаго Блока. Разбирается
юридическій вопросъ, который Блокъ разсматриваетъ съ національной точки
зрѣнія. По мнѣнію оратора, судъ долженъ быть чуждъ всякой политики.
Деп. Синиклій: – Странно слышать, когда выступаетъ отъ молдаванъ
какой-нибудь Цыганко, и, прикрываясь ихъ именемъ, защищаетъ свои идеи.
Нельзя не скорбѣть за этихъ заблюдшихъ.
Деп. Цыганко съ мѣста. – Я отъ своего, а не молдаванъ имени говорилъ.
– Насъ стараются отвлечь отъ нашего пути, прилагаютъ всѣ усилія, чтобы
усыпить наше вниманіе и чтобы не свихнуться окончательно съ пути я предлагаю
всѣмъ молдаванамъ слѣдовать исключительно за молдавскимъ блокомъ, который
съ осторожностью относится къ дѣлу народному.
Деп. Буздуганъ: – Тѣ ораторы, которые говорятъ противъ національнаго
принципа въ юридической комиссіи или же не отдаютъ себѣ ясно отчета въ томъ,
что говорятъ, или же хотятъ оказать намъ медвѣжью услугу, отъ которой мы съ удо-
вольствіемъ отказались бы. Вновь вырабатываемые законы будутъ касаться націй
и прежде всего молдавской. Раньше шли наши молдаване въ судъ и ничего тамъ
не разбирали. Неужели же у нихъ можетъ остаться прежній русскій судъ я прошу
васъ, г.г., поддержать предложеніе Блока.
518
 Деп. Мисирковъ: – Намъ предлагаютъ одно только мѣсто; необходимо обсу-
дить подобное предложеніе. Затѣмъ, нападая на молдавскій блокъ, ораторъ гово-
ритъ, что тамъ сидятъ лишь чиновники; истинные же крестьяне находятся въ
Крестьянской фракціи, и имъ слѣдуетъ предоставить больше мѣста.
Деп. Гафенко: – По поводу требованія Крестьянской фракціи о предоставленіи ей
половины мѣстъ, предназначенныхъ молдаванамъ, говоритъ, что существуетъ такая
молдавская пословица: «Если тебя укусила змѣя, то потомъ боишься и ящерицы».
– Мы не хотимъ, заявляетъ ораторъ, дѣлить съ Крестьянской фракціей, – или
вѣрнѣе, – съ группой Г. Цыганко, свои молдавскія мѣста. Не желаемъ мы по той
простой причинѣ, что эта группа выбираетъ на свои мѣста не молдаванъ, а рус-
скихъ, или же представителей другихъ націй. Такъ, недавно она делегировала въ
желѣзнодорожную комиссію депутата Мисиркова, представителя болгаръ.
Предсѣдатель предлагаетъ прекратить пренія; предложеніе принимается.
Рѣшено въ перерывѣ выбрать 7 человѣкъ въ юридическую комиссію.
Министръ юстиціи Савенко: – Совѣтъ Министровъ поручилъ мнѣ предло-
жить вашему вниманію проэктъ о временномъ устройствѣ судебной власти въ
Молдавской Республикѣ2 . Я ничего не знаю о законопроэктѣ, внесенномъ частной
группой юристовъ-молдаванъ и протестую противъ разсмотрѣнія его въ Парла-
ментѣ, такъ какъ это парламентскими правилами не допускается.
Предсѣдатель объясняетъ министру, что названный законопроектъ внесенъ
по иниціативѣ группы депутатовъ-молдаванъ, а не частной группой, такъ что раз-
смотрѣніе его нисколько не противорѣчитъ парламентскимъ правиламъ.
Министръ юстиціи: – Но почему же тогда меня не предупредили о внесеніи на
разсмотрѣніе этого законопроэкта.
Предсѣдатель говоритъ, что Президіумъ не сдѣлалъ этого, предполагая, что
министру извѣстно о предполагаемомъ разсмотрѣніи законопроекта. Кромѣ того
у Президіума къ тому же и не было лишняго экземпляра для передачи министру,
а потому Предсѣдатель обращается къ собранію съ просьбой на будущее время,
когда будутъ вноситься законопроекты въ порядкѣ частной иниціативы, представ-
лять по нѣсколько экземпляровъ законопроэктовъ.
Министръ юстиціи, продолжая свою рѣчь, говоритъ что существенной раз-
ницы между законопроектомъ молдаванъ-юристовъ и его онъ не видитъ. Это объя-
сняется очевидно тѣмъ, что комиссія, принявшая участіе въ разработкѣ перваго
законопроекта, въ значительной своей части участвовала также въ разработкѣ его,
министра, законопроекта. Что касается деталей, то здѣсь легко можно сговориться.
Вопросъ о юридической комиссіи не столь важенъ; вѣдь въ концѣ то концовъ
вопросъ о судебныхъ учрежденіяхъ будетъ рѣшать Парламентъ. Судъ не долженъ
быть ареной политики. Намъ необходимо поторопиться съ скорѣйшимъ прове-
деніемъ въ жизнь этого вопроса, такъ какъ населеніе очень много страдало до сихъ
поръ изъ-за отсутствія высшей судебной инстанціи. Въ заключеніе министръ про-
ситъ передать въ юридическую комиссію оба законопроекта съ тѣмъ, чтобы разра-
ботать одинъ законопроэктъ.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе предложеніе министра, и оно Собраніемъ
принимается большинствомъ голосовъ.
Деп. Курдиновскій отъ имени «украинской фракціи» заявляетъ, что фрак-
ція не принимала участія въ спорѣ въ надеждѣ на то, что проектъ будетъ внесенъ
министромъ-украинцемъ. Послѣднее обстоятельство давало увѣренность, что
интересы украинцевъ будутъ приняты въ разсчетъ; теперь же, когда выясняется,
что проектъ вносится по иниціативѣ Молдавскаго Блока, «украинская фракція»
519
опасается, какъ бы не пострадали интересы украинской націи и проситъ предо-
ставить и ей хотя бы одно мѣсто въ юридической комиссіи.
Деп. Бодеско говоритъ, что министръ юстиціи своей рѣчью заставляетъ его дать
нѣкоторыя объясненія. Прежде всего ни одинъ проектъ, не исходящій изъ Парла-
мента, либо какого-нибудь министерства, здѣсь не можетъ быть разсмотрѣнъ, – объ
этомъ министру хорошо извѣстно. Затѣмъ еще двѣ недѣли тому назадъ законопро-
ектъ Молдавскаго юридическаго общества былъ представленъ Президіуму; объ
этомъ министръ юстиціи тогда же былъ поставленъ въ извѣстность; и, наконецъ, съ
самымъ законопроектомъ министръ еще раньше былъ знакомъ.
Что касается комиссіи ораторъ предлагаетъ Собранію не спорить, такъ какъ
всюду, какъ въ Блокѣ, такъ и въ другихъ фракціяхъ, найдутся люди съ опытомъ и
юридическими знаніями.
Предсѣдатель объявляетъ перерыв на 15 минутъ.
Послѣ перерыва депутатъ Цыганко заявляетъ, что Крестьянская фракція
рѣшила стать на государственную точку зрѣнія – комиссіи должны быть чужды
національныя чувства и она должна безпристрастно разрѣшить этотъ вопросъ.
Отъ фракціи выбраны депутаты: Діаконовичъ и Кенигшацъ.
Молдавскій Блокъ указываетъ своихъ представителей: Суручанъ, Гроппа,
Бодеско и Валуца.
Меньшинства выбрали своимъ представителемъ депутата Германа.
Собраніе переходитъ къ обсужденію слѣдующаго вопроса дня – законопро-
екту измѣненія статьи 574 тома III свода законовъ Россійской Имперіи, которая
читается такъ: «Чиновникамъ, остающимся по случаю сокращенія числа ихъ
или упраздненія самыхъ мѣстъ за штатомъ, производится въ теченіе года или до
опредѣленія къ новой должности, если сіе случится прежде истеченія года, одно
жалованіе, а не все содержаніе, – на общихъ для всѣхъ служащихъ основаніяхъ
/ср. ст. 167/. Канцелярскимъ же служащимъ, остающимся по случаю сокращенія
числа ихъ или упраздненія самыхъ мѣстъ за штатомъ, выдается единовременно
годовой окладъ /а/. Но пособіе въ сей статьѣ означенное не производится въ случаѣ
упраздненія временныхъ учрежденій /б/».
Докладчикъ, министръ юстиціи Савенко, говоритъ, что срокъ уплаты жало-
ванія чиновникамъ, уволеннымъ за упраздненіемъ штатовъ былъ впослѣдствіи
уменьшенъ до 6-ти мѣсяцевъ. Но въ виду тяжелаго финансоваго положенія страны
докладчикъ находитъ нужнымъ этотъ срокъ еще уменьшить на половину, т.е. до
3-хъ мѣсяцевъ.
Министръ предлагаетъ Собранію редакцію статьи въ измѣненномъ видѣ:
«Oфицерамъ, военнымъ врачамъ, военнымъ чиновникамъ и военнымъ священ-
никамъ, а также чиновникамъ, канцелярскимъ служащимъ и вольнонаемнымъ
различныхъ категорій, остающимся за штатомъ, выдается въ теченіе не болѣе
3-хъ мѣсяцевъ или до опредѣленія къ новой должности, если таковое состоится
ранѣе истеченія трехмѣсячнаго срока, все содержаніе, т.е. жалованіе, столовыя и
квартирныя деньги. Означенное время состоянія за штатомъ, т.е. не болѣе 3-хъ
мѣсяцевъ, засчитывается имъ въ дѣйствительную службу. Въ теченіе того же срока
за названными служащими сохраняется право на полученіе процентныхъ приба-
вокъ, установленныхъ правилами 13-го марта 1915 года, 7-го мая и 22-го октября
1916 года и 5-го августа 1917 года».
Предсѣдатель предлагаетъ высказаться представителям фракцій.
Отъ имени Молдавскаго Блока выступаетъ депутатъ Чижевскій, который гово-
ритъ, что въ проектѣ имѣются нѣкоторыя неясности. Такъ, прежде всего, неясно
520
о какихъ офицерахъ и чиновникахъ говорится въ проектѣ. Въ настоящее время
на территоріи Молдавской Республики происходитъ расформированіе частей
русскихъ войскъ. Возникаетъ вопросъ, имѣютъ ли право получать 3-хъ мѣсячный
окладъ жалованія по этому положенію всѣ воинскіе чины расформировываемыхъ
воинскихъ частей: если это такъ, то это обстоятельство вызоветъ массу непосиль-
ныхъ расходовъ для страны.
Затѣмъ въ проектѣ уменьшенъ срокъ уплаты жалованія до 3-хъ мѣсяцевъ и въ
то же время увеличивается сумма выдаваемаго каждому уволенному чиновнику
содержанія. Увеличеніе это произведено прибавленіемъ къ жалованію столовыхъ
и квартирныхъ денегъ. Размѣръ же послѣднихъ въ военное время для большей
части офицеровъ превышаетъ окладъ жалованія въ нѣсколько разъ. Ясно, что при
этомъ условіи они наберутъ въ 3 мѣсяца больше, чѣмъ по старому положенію въ
годъ. Въ виду всего этого Блокъ нашелъ нужнымъ вернуть законопроектъ мини-
стру для болѣе детальной разработки его.
Министръ юстиціи заявляетъ, что законъ, изданный Парламентомъ Молдав-
ской Республики, касается только гражданъ Республики, а вовсе не подданныхъ
другихъ государствъ.
Если же на территоріи Республики и расформировывается какой-нибудь отрядъ,
то онъ ни въ коемъ случаѣ не можетъ входить въ категорію лицъ, предусмотрѣн-
ныхъ закономъ.
Деп. Донико-Іордакеско отъ имени Крестьянской фракціи заявляетъ, что
фракція также рѣшила передать законопроектъ для болѣе детальной разработки
въ комиссію, но не по тѣмъ мотивамъ, какіе выставилъ Молдавскій Блокъ.
– Фракція находитъ не справедливымъ предоставлять только увольняемымъ
служащимъ молдавскихъ частей право на полученіе вознагражденія, такъ какъ
Бессарабію защищали своей грудью отъ врага не одни только молдаване. На тер-
риторіи нашей Республики расформировываются воинскія части, которыя про-
ливали и за нее кровь на фронтѣ3.
Деп. Буздуганъ также требуетъ передачи законопроэкта въ комиссію для раз-
работки.
Деп. Бажбеукъ-Меликовъ: – Г.г. депутаты, мнѣ кажется, что было бы крайне
несправедливо отказать въ помощи нашимъ бывшимъ согражданамъ и тѣмъ
самымъ обрекать ихъ на голодную смерть. Мы должны имъ всячески придти на
помощь и я увѣренъ, что возрожденная Россія не забудетъ этого хорошаго нашего
поступка и сторицею воздастъ намъ за него.
Деп. Лихтманъ: – Здѣсь говорилось объ уменьшеніи срока выдачи жалованія
чиновникамъ, оставшимся за штатомъ. Но возможно ли это теперь, когда жизнь
остается по прежнему страшно дорогой.
Съ другой стороны мнѣ кажется, что Республика не такъ ужъ бѣдна, чтобы
нельзя было бы уплатить. Мы не знаемъ, какая это сумма будетъ. Слѣдовало бы
раньше выяснить ее, а потомъ и говорить – можемъ или нѣтъ мы ихъ удовлетворить.
Предсѣдатель: – Поступило предложеніе прекратить пренія. Ставлю на голо-
сованіе. Пренія большинствомъ голосовъ рѣшено продолжать. Другое предло-
женіе – ограничить ораторовъ тремя минутами; принято.
Депутатъ Цыганко говоритъ, что проектъ необходимо передать въ Комиссію,
которой сообщитъ опредѣленныя директивы. По мнѣнію оратора Парламентъ не
долженъ забывать и тѣхъ, которые въ окопахъ защищали насъ 3 года бокъ о бокъ
съ нашими молдаванами.
521
 Деп. Биволъ возражаетъ противъ вознагражденія всѣхъ безъ исключенія
чиновъ, находящихся въ настоящее время на территоріи Республики, основыва-
ясь на томъ, что прибывшіе русскіе офицеры не приносятъ нашей странѣ никакой
пользы, а скорѣе стремятся вредить ей. Депутатъ находитъ излишнимъ обсуждать
этотъ проектъ, ибо, кто служитъ странѣ хорошо, тому несомнѣнно нужно платить,
кто же худо, тотъ можетъ идти на всѣ четыре стороны.
– Не слѣдуетъ забывать, говоритъ ораторъ, господамъ изъ Крестьянской фрак-
ціи, что населеніе страны и безъ того обременено большими налогами, и нечестно
созидать благополучіе русскихъ чиновниковъ на несчастіи крестьянской Респу-
блики. Въ данномъ случаѣ, господа изъ Крестьянской фракціи оказываютъ дур-
ную услугу крестьянамъ.
Деп. Ружина говоритъ о многихъ неясностяхъ, встрѣчающихся въ проектѣ.
Такъ, напримѣръ, депутату неяснымъ кажется, къ кому должна быть примѣнена
статья 574 въ новомъ видѣ: къ чиновникамъ ли вообще, должности которыхъ
упразднены, или же ко всѣмъ офицерамъ и чиновникамъ, которые судьбой забро-
шены на территорію Молдавской Республики и которые при первой возможности
должны будутъ покинуть предѣлы нашей страны.
– Не ясенъ также пунктъ относительно выдачи квартирныхъ и столовыхъ.
Касается ли пунктъ чиновъ гражданскихъ вѣдомствъ или же и военныхъ. Въ
послѣднемъ случаѣ не надо забывать, что этотъ видъ довольствія для нихъ значи-
теленъ, и это намъ необходимо учесть.
Депутатъ Буздуганъ: – Я не понимаю тѣхъ депутатовъ, которые подаютъ
голоса за вознагражденіе людямъ, ставящимъ палки въ колеса государственнаго
механизма. Настоящіе труженики давно разъѣхались по домамъ; оставшіеся
здѣсь только тѣмъ и занимаются, что кутятъ и безобразничаютъ. Неужели мы
имъ должны помочь деньгами? Нѣтъ, мы имъ не дадимъ никакихъ денегъ. Вспом-
ните, какъ часть этихъ господъ, организовавъ добровольческіе отряды для воз-
становленія монархіи въ Россіи, выѣхали въ Дубоссары и тамъ терроризируютъ
населеніе. Издаютъ какіе-то приказы отъ имени своего царя, поютъ «Боже, Царя
храни!»; Неужели вы такимъ людямъ хотите помочь?
Депутатъ Паскалуца: – Я могу согласиться с необходимостью помочь людямъ,
когда они пухнутъ съ голоду. Но не забывайте, г.г., что вы можете и нашъ народъ
довести до того же положенія, когда и онъ будетъ пухнуть съ голоду, обремененный
громадными налогами. О нихъ прежде всего слѣдовало бы подумать.
Но кому же вы предлагаете матеріальную поддержку? Офицерамъ, которые,
когда ихъ родина гибла, занимались кутежами; когда ихъ товарищей рѣзали,
топили, варили въ котлахъ въ Одессѣ, постыдно прятались здѣсь.
Предсѣдатель останавливаетъ депутата, замѣчая, что нельзя такъ отзываться о
всѣхъ офицерахъ русской арміи.
Деп. Паскалуца: – Я не обвиняю всю офицерскую корпорацію въ трусости;
говорю лишь о тѣхъ, которые защищая свою родину, не оказались на высотѣ сво-
его призванія.
Деп. Сакара: – При военномъ министерствѣ числится въ резервѣ до 1 000
офицеровъ и чиновниковъ. Если всѣмъ имъ выдавать содержаніе за три мѣсяца, то
каждому въ среднемъ придется не менѣе 700 рублей, что составитъ значительную
сумму. Г.г. депутаты, надо имѣть въ виду и считаться со средствами Республики.
Министръ народнаго образованія Ерханъ заявляетъ, что въ банкѣ незначитель-
ная сумма денегъ. Народъ мретъ какъ мухи и выбивать изъ него лишніе деньги –
немыслимо. Ораторъ предлагаетъ удовлетворить 3-хъ мѣсячнымъ содержаніемъ
522
только чиновниковъ – гражданъ Молдавской Республики, увольняемыхъ за
штатъ. Гражданами Республики можно считать и тѣхъ чиновниковъ, которые про-
жили въ Бессарабіи не менѣе 5 лѣтъ.
Деп. Криганъ: – Мнѣ часто приходилось видѣть людей, бьющихъ себя въ грудь
и громко кричащихъ, что они и только они стоятъ на стражѣ народныхъ интере-
совъ. Что же на самом дѣлѣ оказывается? Когда здѣсь разсматривался школьный
вопросъ, сидящіе слѣва высказывались противъ ассигнованія 800 тысячъ рублей
на народное образованіе. Затѣмъ, когда здѣсь же разбирался желѣзнодорожный
вопросъ тѣ же господа возражали противъ желѣзнодорожной конвенціи, предпо-
читая лучше все терять, чѣмъ заключить конвенцію и тѣмъ спасти такое огромное
достояніе, какъ желѣзныя дороги. Теперь же эти господа хотятъ вознаградить не
знаю, за что, совершенно чужихъ странѣ и націи людей.
Вотъ, какъ они защищаютъ народные интересы. Они устраиваютъ изъ Респу-
блики какую-то богадѣльню. Россія затратила на веденіе этой войны огромные
капиталы. Впослѣдствіи же эти деньги будутъ распредѣлены между всѣми, и на
нашу долю придется уплатить не мало. Спрашивается, за что же тогда мы сверхъ
этого должны нести еще расходы и на уплату содержанія русскимъ офицерамъ.
Каждый офицеръ долженъ выѣхать на родину, гдѣ онъ будетъ получать жалованіе
отъ своего правительства, ибо нигдѣ въ практикѣ не наблюдается, чтобы чинов-
никамъ извѣстнаго Государства выплачивало бы жалованіе чужое правительство 4.
Предсѣдатель: – Поступило предложеніе прекратить пренія, ставлю на голосо-
ваніе.
Большинствомъ голосовъ рѣшено прекратить пренія.
Заключительное слово докладчика.
Министръ юстиціи Савенко заявляетъ Собранію, что всѣ высказанные здѣсь
пожеланія будутъ приняты во вниманіе, но онъ повторяетъ еще разъ, что законы
пишутся исключительно лишь для гражданъ Республики, а не для подданныхъ
другихъ странъ.
Если возникаетъ вопросъ о матеріальной помощи людямъ, не принадлежа-
щимъ къ гражданамъ Молдавской Республики, то нужно помнить, что это вре-
менная помощь имъ, случайно заброшеннымъ на территорію Республики. Это –
чиновники, которые уйдутъ со службы не за упраздненіемъ самихъ учрежденій, а
лишь благодаря измѣнившейся политической обстановкѣ.
Предсѣдатель: – Итакъ, есть два предложенія: передать законопроектъ обратно
министру для болѣе детальной разработки, и второе – передать въ юридическую
комиссію. Ставлю оба предложенія на голосованіе.
За первое предложеніе 37 голосовъ.
За второе предложеніе 47 голосовъ.
Вопросъ переданъ въ юридическую комиссію.
Деп. Цыганко предлагаетъ выбрать комиссію для разсмотрѣнія предложенія
объ Учредительномъ Собраніи.
Предсѣдатель заявляетъ, что едва ли удастся здѣсь столковаться по этому
вопросу и предлагаетъ разсмотрѣть его во фракціяхъ.
Въ 12 час. 10 мин. Предсѣдатель объявляетъ засѣданіе закрытымъ.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, ff. 50–57]
523
Note și comentarii

1 Este vorba de reforma judiciară din Rusia, aprobată de țar în 1864, dar realizată pe parcursul unei
perioade foarte îndelungate, în anii 1866–1899.
2 Ziarul dă o informație mai concretă ce fel de proiect propunea vorbitorul: „Ministrul justiției
Savenko propune Parlamentului spre examinare urgentă proiectul său de instituire a instanței de
apel și de casație”: Sfatul Țării, nr. 56, 1918.
3 Deci reprezentantul fracțiunii țărănești cerea ca aceste plăți să vizeze o serie întreagă de categorii
de militari din fosta armată rusă care se mai aflau în număr foarte mare pe teritoriul Basarabiei,
ceea ce constituia, așa cum observa Cijevsсhi, o povară insuportabilă pentru bugetul Republicii
Moldovenești. Aceeași poziție aveau și reprezentanții minorităților, cu excepția evreilor, care se
arătau mai precauți, nefiind siguri că se vor găsi bani pentru a satisface cererile acestea exagerate.
4 În varianta de ziar, după această propoziție, mai urmează cîteva fraze: „Altfel nu numai că ar fi
incorect, dar pur și simplu nu ar avea niciun sens logic. Dacă situația ofițerilor care au nimerit aici
într-adevăr este atît de grea, atunci trebuie avut în vedere că acum a venit primăvara și în fiecare sat
se poate cîștiga cîte 4-6 ruble pe zi la lucrul în cîmp. Dacă ei nu vor să lucreze, aceasta e treaba lor”:
Ibidem.

524
 ПРОКОТОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 12-го марта 1918 года № 61

Засѣданіе открывается въ 10 час. 40 минутъ вечера подъ предсѣдательствомъ

И.К. Инкульца и при слѣдующемъ составѣ Президіума: 2-мъ товарищѣ Предсѣдателя
П.Н. Халиппѣ и секретаряхъ: Б.М. Епури, К.П. Мисирковѣ и И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДН Я:
1. Выборы Комиссій: финансовой, школьной, по запросамъ, редакціонной и
распорядительной.
2. Законопроектъ объ офиціальномъ органѣ правительства Молдавской
Республики.
3. Проектъ закона о переходѣ Пушкинской Аудиторіи въ государственную
собственность Молдавской Народной Республики.
4. Законопроектъ о правахъ депутатовъ по ихъ постоянной службѣ и о
порядкѣ уплаты денежнаго довольствія депутатамъ Сфатулъ Цэрій.
5. Наказъ Сфатулъ Цэрій во второмъ чтеніи.

Объявивъ засѣданіе открытымъ, Предсѣдатель объясняетъ, что засѣданіе

начинается такъ поздно потому, что въ Крестьянской фракціи обсуждался весьма
важный вопросъ, вопросъ который очень волнуетъ всѣхъ депутатовъ, входящихъ
въ составъ Крестьянской фракціи1.
Онъ сожалѣетъ, что этотъ вопросъ не обсуждался въ Молдавскомъ Блокѣ, такъ
какъ по сложившейся у насъ практикѣ, въ пленарномъ засѣданіи не обсуждается
ни одинъ вопросъ, прежде чѣмъ онъ не будетъ разсмотрѣнъ во фракціяхъ и блокѣ.
Въ заключеніе Предсѣдатель предлагаетъ Крестьянской фракціи снять
вопросъ съ очереди и перенести обсужденіе его на слѣдующее засѣданіе.
Деп. Бучушканъ отъ имени Крестьянской фракціи заявляетъ, что тотъ
вопросъ, обсужденію котораго фракція посвятила много времени, настолько
острый, что не тѣрпитъ никакого отлагательства. Поэтому Фракція требуетъ
устроить немедленно закрытое засѣданіе, чтобы сообща обсудить этотъ вопросъ и
вынести сегодня же опредѣленное рѣшеніе; въ противномъ случаѣ, фракція высту-
питъ открыто.
Деп. Бежбеукъ-Меликовъ недоумѣваетъ, о какомъ вопросѣ идетъ рѣчь и счи-
таетъ поведеніе Крестьянской фракціи, выразившееся въ угрозѣ по адресу Парла-
мента, неудобнымъ.
Деп. Суручанъ отъ имени Молдавскаго Блока заявляетъ, что Блокъ не обсуж-
далъ вопроса, поднятаго Крестьянской фракціей, а потому проситъ перенести
обсужденіе этого вопроса на слѣдующее засѣданіе.
Деп. Мисирковъ находитъ, что вопросъ, поднятый Крестьянской фракціей,
чрезвычайно важный и, несомнѣнно, его прійдется обсуждать только лишь въ
закрытомъ засѣданіи.
Ораторъ предлагаетъ пойти навстрѣчу Крестьянской фракціи, а конкретно
онъ вноситъ слѣдующее предложеніе: закрыть засѣданіе и дать возможность Мол-
давскому Блоку сейчасъ обсудить этотъ вопросъ.
525
 Предсѣдатель говоритъ, что намъ нужны практическіе результаты, а въ такой
атмосферѣ, когда съ одной стороны Блокъ требуетъ отложить этотъ вопросъ
/это его право/, а съ другой – Фракція требуетъ немедленнаго его обсужденія, къ
сожалѣнію, такихъ результатовъ мы не достигнемъ.
«Имѣя въ виду практическіе результаты, заканчиваетъ свою рѣчь ораторъ, я отъ
имени всего Президіума прошу отложить обсужденіе этого вопроса до завтрашняго
дня. Къ тому времени и Блокъ найдетъ возможнымъ обсудить этотъ вопросъ».
Деп. Суручанъ отъ имени Молдавскаго Блока вноситъ предложеніе о закрытіи
засѣданія и перенесенія обсужденія поднятаго Крестьянской фракціей вопроса
на среду.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе предложеніе Президіума.
Результаты голосованія: 47 – за; противъ – 53.
Затѣмъ Предсѣдатель голосуетъ предложеніе Молдавскаго Блока.
Результаты голосованія: 53 – за; противъ – 47.
Такимъ образомъ обсужденіе вопроса переносится на среду.
Послѣ этого Предсѣдатель объявляетъ засѣданіе закрытымъ въ 11 1/2 час. ночи.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, ff. 97–98]

Note și comentarii

1 Nu este clar ce chestiune era vizată. Din procesul-verbal al ședinței următoare pare să rezulte că e
vorba de arestarea a cîtorva deputați: pr.-v. nr. 62.

526
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 14-го марта 1918 года № 62

Засѣданіе открывается въ 9 съ половиной часовъ вечера подъ предсѣда-

тельствомъ И.К. Инк ул ьц а , при слѣдующемъ составѣ Президіума: Б.М. Епури,
К.П. Мисирковѣ и И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДН Я:
1. Законопроектъ о переходѣ Пушкинской Народной Аудиторіи въ государ-
ственную собственность Молдавской Народной Республики.
2. Законопроектъ объ офиціальномъ органѣ правительства Молдавской
Народной Республики.

Предсѣдатель, открывая засѣданіе, предоставляетъ слово для внѣочереднаго

заявленія депутату Бучушкану.
Деп. Бучушканъ заявляетъ, что Крестьянская фракція, узнавъ объ арестѣ
нѣкоторыхъ депутатовъ, рѣшила выбрать комиссію для разслѣдованія причинъ
ареста, при чемъ въ комиссію должны войти по 3 представителя отъ партій. Депу-
татъ предлагаетъ принять предложеніе Крестьянской фракціи безъ преній.
Деп. Чижевскій: – Молдавскій Блокъ рѣшеніе подобныхъ вопросовъ считаетъ
прерогативой Правительства, въ дѣйствія котораго не находитъ нужнымъ вмѣ-
шиваться, покуда послѣднія не идутъ въ разрѣзъ съ интересами Парламента.
Деп. Бучушканъ: – Въ такомъ случаѣ Крестьянская фракція снимаетъ свое
предложеніе и соглашается, чтобы этотъ вопросъ былъ бы разсмотрѣнъ Совѣтомъ
Министровъ, но съ участіемъ представителей отъ фракцій.
Предсѣдатель: – Вопросъ рѣшается, значитъ, такимъ путемъ:
Парламентъ заинтересованъ судьбой арестованныхъ депутатовъ и поручаетъ
правительству выяснить ее. Правительство будетъ извѣщено объ этомъ, и въ ближай-
шее время, надѣюсь мы получимъ исчерпывающій отвѣтъ на затронутый вопросъ1.
А теперь перейдемъ къ программѣ нашего дня.
На очереди проектъ закона о переходѣ Пушкинской Народной Аудиторіи2
въ государственную собственность Молдавской Народной Республики. Доклад-
чикъ – товарищъ министра народнаго просвѣщенія Г. Скобіола.
Докладчикъ передъ тѣмъ, какъ приступить къ чтенію законопроэкта, даетъ
объясненія Собранію, изъ которыхъ видно, что зданіе Пушкинской Аудиторіи
построено было вначалѣ Обществомъ трезвости на народныя деньги; впослѣд-
ствіи этимъ зданіемъ завладѣлъ «Союзъ русскаго народа». Съ приходомъ рево-
люціи пришелъ и конецъ этому союзу; послѣ чего зданіе Аудиторіи осталось безъ
хозяина, и Правительство рѣшило сдѣлать его достояніемъ Республики.
Затѣмъ докладчикъ сообщаетъ, что Правительству прійдется взять на себя и
небольшой долгъ въ 35 000 рублей, такъ какъ это зданіе въ свое время было зало-
жено «Союзомъ» въ Городскомъ Банкѣ; кромѣ того придется считаться еще и съ
другимъ расходомъ – зданіе требуетъ капитальнаго ремонта, который обойдется
правительству въ 60 000 рублей.
Послѣ этого оглашается законопроектъ, и докладчикъ отъ имени правитель-
ства проситъ Собраніе принять этотъ законопроектъ и ассигновать необходимыя
суммы. /Законопроектъ въ приложеніи/3.
527
 Деп. Мисирковъ: – Зданіе Пушкинской Аудиторіи построено на землѣ, пода-
ренной городомъ Обществу трезвости. Населеніе города разнородное, и я не
понимаю, почему можно отнимать зданіе отъ города и предоставлять его одной
какой-либо группѣ населенія.
Вѣдь деньги, которыхъ вы требуете, будутъ уплачены всѣмъ населеніемъ, поль-
зоваться же зданіемъ будутъ одни только молдаване. По моему, это въ высшей сте-
пени несправедливо. Почему не устроить такъ, чтобы на правахъ арендной платы
Аудиторіей пользовались бы и прочія національности Республики. Національ-
ныя меньшинства будутъ голосовать противъ законопроекта.
Деп. Слуцкій: – Я коснусь вопроса съ юридической стороны, хотя я и не юристъ.
Дѣло въ томъ, что городъ до сихъ поръ взносилъ причитающіеся срочные платежи
за зданіе; слѣдовательно, фактическимъ собственникомъ считался городъ. Между
тѣмъ Сфатулъ Цэрій рѣшаетъ обратить аудиторію въ достояніе Республики, даже
не спросясь городского самоуправленія.
Городской Голова говорилъ уже о такомъ странномъ вмѣшательствѣ въ хозяй-
ство города, каковое не наблюдалось даже въ тяжелые дни царизма, ни съ кѣмъ и
ни съ чѣмъ не считавшагося.
И я, какъ гласный Думы, протестую противъ этого – слѣдовало бы спросить и
хозяина, разъ онъ есть.
Министръ народнаго просвѣщенія Ерханъ: – Слова предыдущаго оратора о
томъ, что, если зданіе стоитъ на городской землѣ, то оно принадлежитъ городу,
напоминаетъ мнѣ русскую пословицу: «Сало лежало, кошка бѣжала...» Это
далеко не такъ; я справлялся въ Городскомъ Банкѣ, гдѣ точно узналъ, что это зданіе
принадлежало скончавшемуся естественной смертью «Союзу русскаго народа»,
въ настоящее же время это имущество безъ хозяина.
Но Банку необходимо было получить долгъ, лежащій на этомъ имуществѣ,
естественно, что онъ подыскивалъ того, кто бы могъ уплатить этотъ долгъ.
Дѣйствительно, нашелся городъ, который, хотя и уплатилъ, тѣмъ не менѣе
никакого юридическаго права на это зданіе не имѣетъ.
Правительство заинтересовано удовлетвореніемъ культурныхъ запросовъ
большинства населенія, а таковымъ большинствомъ въ странѣ являются молда-
ване. Кромѣ того первымъ заявило претензію на это зданіе въ цѣляхъ утилизаціи
его Культурно-просвѣтительное общество «Фэклія».
Правительство иначе поступить не могло.
Въ данномъ случаѣ вовсе не игнорируются интересы національныхъ мень-
шинствъ; послѣднія всегда могутъ войти съ такимъ же ходатайствомъ, и Прави-
тельство удовлетворитъ его.
Но нѣсколько хозяевъ въ одномъ хозяйствѣ немыслимы. Здѣсь, г.г., нужно раз-
сматривать нѣсколько вопросовъ; такъ, есть вопросы театральнаго сезона, вопросъ
театральной техники и вопросъ халатнаго отношенія къ театральному имуществу.
Вѣдь никакая національность не позволитъ другой пользоваться ея имуществомъ.
Потомъ, если что-либо будетъ попорчено, съ кого придется взыскивать?
Кромѣ того нельзя устраивать какую-то смѣсь культурныхъ предпріятій, такъ
какъ это ни къ чему не приведетъ. Поэтому хозяинъ долженъ быть одинъ, и прави-
тельство рѣшило, чтобы это зданіе принадлежало Молдавскому населенію страны.
Другія націи также могутъ тамъ ставить свои пьесы, но онѣ должны будутъ
входить въ соглашеніе по этому поводу съ хозяиномъ зданія.
Я прошу Собраніе поддержать предложеніе правительства; украинцы заявили
свое согласіе; необходимо столковаться блоку съ Крестьянской фракціей.
528
 Деп. Осмоловскій: – Мы, украинцы, съ радостью привѣтствуемъ доброе
желаніе Правительства предоставить молдаванамъ національный театръ, ибо
только такой театръ можетъ воспитать въ молдавской средѣ національное чувство.
Но правительству не мѣшало бы позаботиться и о другихъ національностяхъ
страны.
По моему, лучше всего было бы устроить такую театральную администрацію,
которая могла бы предоставлять помѣщеніе театра въ распоряженіе тѣхъ, кто къ
ней обратится за этимъ.
Деп. Чижевскій: – Мнѣ совершенно непонятны ораторы нѣкоторыхъ группъ.
До сихъ поръ зданіе пустовало; въ немъ ночевали галки; никому не было дѣла до
Аудиторіи. Но стоило только о ней заикнуться Молдавскому Обществу, какъ всѣ
моментально всполошились.
Между прочимъ протестуютъ представители меньшинствъ. Но, г.г., мнѣ непо-
нятны ваши страхи – вѣдь не весь годъ будетъ играть молдавская труппа въ этомъ
театрѣ; я думаю, что съ успѣхомъ могутъ пользоваться также театромъ украинская,
еврейская и др. труппы.
Съ юридической стороны городъ не правъ, ибо, если разсуждать такъ, то тогда всѣ
дома въ городѣ принадлежатъ ему, такъ какъ всѣ они построены на городской землѣ.
Театръ необходимъ молдавской націи, какъ наиболѣе отставшей въ культур-
номъ отношеніи и никогда не знавшей театральнаго искусства.
Блокъ всецѣло будетъ поддерживать предложеніе правительства.
Деп. Цыганко заявляетъ, что онъ будетъ говорить не какъ представитель
своей партіи, ибо вопросъ о переходѣ Пушкинской Аудиторіи въ собственность
Республики давно обсуждался во фракціяхъ, и онъ сейчасъ не помнитъ, къ какому
рѣшенію пришли тогда по этому поводу. Ораторъ надѣется, что каждый депутатъ
фракціи будетъ голосовать, как ему подскажетъ совѣсть.
– Меня интересуетъ, – продолжаетъ депутатъ, – вопросъ съ юридической и
финансовой стороны.
Разсматривая вопросъ съ юридической стороны, я не знаю, насколько будетъ
правиленъ этотъ переходъ Аудиторіи въ собственность Республики.
Что касается возраженій представителя городского самоуправленія, то я хочу
ему замѣтить, что Сфатулъ Цэрій и, въ частности, Крестьянская фракція никогда
не посягали на права самоуправляющихся органовъ.
Съ финансовой точки зрѣнія мнѣ непонятно, какъ можно требовать ссуду на
пріобрѣтеніе зданія, когда министръ финансовъ заявлялъ здѣсь неоднократно, что
казна пуста, и что денегъ нѣтъ даже на уплату жалованья голодающимъ чиновникамъ.
Меня очень удивляетъ требованіе ассигнованія 60–70 тысячъ на театръ для
Общества «Фэклія», это означаетъ изъ пустой казны забирать послѣднее, что
тамъ есть, лишь бы ходить въ театръ, а что тамъ пухнутъ люди съ голоду, до этого
дѣла нѣтъ. Я буду голосовать противъ ассигнованія денегъ на театръ.
Деп. Чижевскій: – Отъ имени Молдавскаго Блока вношу предложеніе прекра-
тить пренія. Вопросъ совершенно ясенъ.
Со скамей Крестьянской фракціи раздаются протесты. Взволнованные депу-
таты Крестьянской фракціи называютъ такое предложеніе Блока, опирающагося
на свое большинство, насиліемъ и просятъ не прерывать преній, а дать свободно
высказаться всѣмъ желающимъ.
Предсѣдатель также обращается къ Блоку отъ имени Президіума, предлагая
ему снять свое предложеніе.
Решѣно прекратить запись и ограничить ораторовъ тремя минутами.
529
 Деп. Германъ: – Вопросъ не такъ простъ съ юридической стороны, какъ онъ
представляется министру народнаго просвѣщенія. Зданіе «Аудиторіи» осталось
послѣ «Союза русскаго народа» и теперь нужно выяснить, кто является наслѣд-
никомъ этого имущества. Сфатулъ Цэрій можетъ войти въ соглашеніе только съ
законнымъ владѣтелемъ этого имущества.
Согласенъ, что всѣмъ необходимъ театръ, но необходимо раньше узнать мнѣніе
Юридической комиссіи.
Деп. Кокырла: – Мы всѣ – демократы, и не должны лишать кого бы то ни было
собственности его.
Когда пришлось уплатить жалованье желѣзнодорожнымъ служащимъ, то за
неимѣніемъ въ казнѣ денегъ пришлось сдать въ аренду желѣзныя дороги.
Что же мы теперь заложимъ, чтобы заполучить зданіе «Аудиторіи»?
/Въ залѣ смѣхъ/. Вѣдь одного долга на этом зданіи 35 тысячъ руб., да на ремонтъ
потребуется 60 тысячъ, всего, значитъ, 95 тысячъ. Гдѣ ихъ взять?
По моему, вопросъ о театрѣ – преждевременный и его можно пока сунуть под
сукно. У насъ же есть болѣе важные вопросы, которые необходимо разрѣшить4.
Деп. Старенькій: – Мнѣ кажется, гг. депутаты, что вопросъ совсѣмъ не освѣ-
щенъ съ юридической стороны. Должно же имѣть это зданіе своего хозяина. Если
же мы хотимъ его соціализировать, то должны прежде всего отмѣнить существую-
щіе законы о правѣ собственности.
Въ противномъ случаѣ это будетъ захватомъ чужого имущества, что умалитъ
престижъ Сфатулъ Цэрій.
Деп. Биволъ: – Меня удивляютъ протесты, раздающіеся противъ желанія мол-
даванъ имѣть свой національный театръ. Молдаване составляютъ большинство
населенія Молдавской Республики и имъ необходимо имѣть свой театръ.
Говорятъ, что зданіе построено на городской землѣ; но откуда городъ взялъ эту
землю? Вѣдь сказано было, что вся земля принадлежитъ народу, а разъ такъ, то и
городская земля также достояніе народа.
Далѣе ораторъ говоритъ, что Крестьянскимъ Комитетомъ предложено насе-
ленію взносить по 20 коп. съ десятины на содержаніе этого Комитета. Такимъ же
образомъ можно обложить крестьянъ и на содержаніе своего театра5.
Деп. Кокырла съ мѣста: – Нашъ Комитетъ далъ 5 тысячъ на газеты.
Предсѣдатель, перебивая депутата: – Предоставьте мнѣ стоять на стражѣ
этихъ тысячъ.
Деп. Бурьяновъ: – У насъ въ Парламентѣ всегда была партійная борьба, но
сегодня она перешла всякія предѣлы.
Національныя меньшинства идутъ противъ національнаго пробужденія; надо
помнить, что театръ – не развлеченіе, а школа, великое дѣло просвѣщенія страны.
Нашъ народъ всегда прозябалъ въ темнотѣ.
И, если хотите, то шовинисты – не молдаване, стремящіеся къ достиженію
того, что по праву принадлежитъ имъ, – а вы, которые препятствуете этимъ спра-
ведливымъ и законнымъ притязаніямъ.
Деп. Гафенко говоритъ о томъ, что его собирались арестовать однажды въ
Кишиневѣ за трехцвѣтную національную ленту въ петлицѣ, называя это румын-
скимъ флагомъ.
Далѣе ораторъ вспоминаетъ, какихъ трудовъ стоило Молдавскому Военному
Комитету подыскать для себя помѣщеніе; всѣ комитеты имѣли свои помѣщенія, и
только Молдавскій Комитетъ нигдѣ не могъ пріютиться.
530
 Тѣмъ не менѣе только благодаря усиліямъ и работѣ послѣдняго возникъ Сфа-
тулъ Цэрій въ Молдавской Независимой Республикѣ.
Въ настоящее время молдавскій народъ нуждается въ своемъ театрѣ и онъ дол-
женъ его имѣть.
Деп. Донико-Іордакеско: – Раздавшіяся здѣсь обвиненія по адресу Крестьян-
ской фракціи, будто она ничего не хочетъ дѣлать для націи и ея просвѣщенія – не
справедливы, ибо фракція не противъ пріобрѣтенія театра вообще, а лишь нахо-
дитъ это пріобрѣтеніе несвоевременнымъ – у насъ нѣтъ денегъ. Мы закладываемъ
наши дороги, устанавливаемъ налоги на табакъ, вино, для того, чтобы пріобрести
деньги. Министръ народнаго просвѣщенія говорилъ намъ, что учителя голода-
ютъ, не получая жалованья.
Можно ли думать при такомъ положеніи дѣлъ о театрѣ? Представитель Блока
говорилъ, что сейчасъ въ театрѣ ночуютъ галки; но галки не заплатятъ вамъ
90 тысячъ.
Но, если такъ ужъ необходимъ театръ, то б.м.6 намъ придется прибѣгнуть къ
другимъ еще налогамъ и даже къ выгонкѣ водки.
Что касается заявленія, сдѣланнаго здѣсь, что «Союзъ русскаго народа» соби-
ралъ деньги для театра съ народа, то я долженъ замѣтить, что не всѣ молдаване
были союзниками7.
Деп. Синиклій возмущается тѣми депутатами, которые только по имени явля-
ются молдаванами, но для которыхъ совершенно чужды интересы молдавской
націи. Такое явленіе, по мнѣнію оратора, есть слѣдствіе той духовной спячки, въ
которую впали молдаване подъ игомъ царизма.
– Наше юридическое право, говоритъ депутатъ, на зданіе Пушкинской Ауди-
торіи Вамъ доказано, и молдаване не выпустять изъ своихъ рукъ того, что послу-
житъ для ихъ просвѣщенія.
Деп. Криворуковъ: – Я, какъ представитель рабочаго класса, не могу согла-
ситься съ націонализаціей этого учрежденія, ибо это антидемократично. Націо-
нализація ведетъ къ угнетенію одной національности другой, и вы, молдаване,
почувствовали сами на себѣ всю тяжесть этого гнета.
Театръ долженъ быть достояніемъ всѣхъ націй; всѣ мы равны и не слѣдуетъ
дѣлать никакихъ различій.
Проектъ не пріемлемъ и онъ долженъ быть сданъ въ Юридическую комиссію.
Деп. Алистаръ: – Возражаютъ больше по поводу передачи зданія Пушкинской
Аудиторіи молдавскому культурно-просветительному Обществу «Фэклія».
Но почему же? Какъ можно протестовать, когда молдаване первые обратились съ
ходатайствомъ предоставить имъ зданіе? Если возбудятъ такое же ходатайство и другія
націи, я увѣрена, что Правительство постарается удовлетворить также и ихъ нужды.
Деп. Мисирковъ: – Почему сейчасъ всѣ такъ заинтересовались Пушкинской
Аудиторіей? Да потому, что сейчасъ время реквизицій.
Говорятъ, что у этого зданія хозяина нѣтъ. Ничего подобнаго; хозяинъ естъ и онъ
платитъ въ теченіе 3-хъ лѣтъ проценты. Почему бы не оставить городу и впредь это
зданіе? Онъ бы могъ свободно сдавать въ аренду пріѣзжающимъ труппамъ это зданіе.
Потомъ, г.г., мнѣ кажется, что съ театральнымъ вопросомъ всегда можно повре-
менить и подумать прежде всего о школахъ, такъ какъ съ послѣдними вы скорѣе
достигнете цѣли.
Деп. Осмоловскій: – Мы, украинцы, придаемъ большое значеніе этому дѣлу.
Прежнее правительство убивало въ насъ всякое чувство національности. Интел-
лигенція лучше знала иностранную жизнь, чѣмъ свою.
531
 Національное чувство нужно пробуждать, и мы, исходя изъ этого сообра-
женія, всецѣло поддерживаемъ предложеніе Молдавскаго Блока.
Если національность объединится, она скорѣе культивируется.
Но министерство народнаго просвѣщенія должно бы подумать о культурныхъ
потребностяхъ и другихъ націй; устроить и для нихъ театры.
Если же оно умалчиваетъ объ этомъ, то тогда, действительно, рискованно пере-
давать зданіе въ распоряженіе правительства, а тѣмъ болѣе въ распоряженіе Обще-
ства «Фэклія»8.
Деп. Босье-Кодрянъ:– Я благодарю представителя украинской фракціи за пре-
поданный молдаванамъ урокъ; онъ долженъ быть для васъ примѣромъ любви къ
своему народу. Демократію, ведомую по пути интернаціонализма, постигнетъ та
же участь, что и Россію; отъ словъ представителя рабочихъ – Криворукова вѣетъ
декретами Ленина и Троцкаго.
Нѣкоторые и теперь еще смотрятъ на театръ, как на развлеченіе, и не подо-
зрѣвають, сколь глубокое воспитательное значеніе имѣетъ онъ для человѣка.
Раздаются голоса, предлагающіе подождать, находя этотъ вопросъ несвоевре-
меннымъ, но, г.г., если мы еще подождемъ, то къ осени Аудиторіи не будетъ; – она
окончательно развалится. Зданіе требуетъ незамедлительнаго ремонта.
Опасенія, что могутъ лишиться театра другія національности, – неоснова-
тельны, ибо, если отъ Бессарабіи отрѣжутъ и присоединятъ къ Украинѣ извѣстную
часть, то 95% остальной Бессарабіи будутъ молдаване. Тѣмъ же рабочимъ, которые
остаются здѣсь, нужно будетъ когда-нибудь выучиться молдавскому языку 9.
Министръ юстиціи Савенко говоритъ о томъ, что юридически предложеніе
правительства вполнѣ обосновано. Зданіе «Аудиторіи» городу не принадлежитъ;
это вещь безхозяйственная.
На отчужденной у города землѣ Общество трезвости построило зданіе Ауди-
торіи, и у города есть актъ объ отчужденіи этого участка земли. Другихъ же доку-
ментовъ у города нѣтъ, и претендовать на принадлежность ему этого зданія онъ
ни въ коемъ случаѣ не можетъ, ибо право собственности не доказывается только
одной уплатой налоговъ.
И такъ зданіе это можетъ перейти исключительно лишь въ государственную
собственность Молдавской Народной Республики.
Для меня непріемлемо то обстоятельство, что по законопроекту театромъ
могутъ пользоваться только молдавскія организаціи, и кромѣ того правительство
предполагаетъ къ тому же еще и субсидировать эти организаціи. Съ послѣднимъ
я ни за что не могу согласиться, такъ какъ это крайне несправедливо: – вѣдь, если
допустить, что молдаванъ въ Республикѣ 70%, то все же другихъ націй 30%.
Не мѣшало бы подумать и объ этихъ другихъ націяхъ.
Деп. Буздуганъ вспоминаетъ молдавскую поговорку – «Волкъ свою шерсть
мѣняетъ, но своего нрава никогда» и говоритъ, что на этихъ волковъ похожи тѣ,
которые, одѣвшись въ шкуру поборниковъ народныхъ правъ, дѣлаютъ свое сквер-
ное дѣло: лишая народъ культуры, держатъ его во тьмѣ. Они не желаютъ, чтобы въ
эту тьму проникъ хотя бы лучъ свѣта.
Далѣе ораторъ читаетъ депутату Криворукову выдержки изъ Бебеля и доказы-
ваетъ тому, какъ онъ, Криворуковъ10, мало знакомъ съ теоріей интернаціонализма,
ибо путь къ послѣднему черезъ націонализмъ.
– Если вы хотите, заканчиваетъ ораторъ, поднять культурное состояніе народа,
вы должны дать ему театры, такъ какъ всегда и у всехъ народовъ самымъ вѣрнымъ
средствомъ воспитанія былъ именно театръ.
532
 Предсѣдатель заявляетъ, что списокъ записавшихся ораторовъ исчерпанъ и
предлагаетъ министру Ерхану сказать свое заключительное слово.
Министръ просвѣщенія Ерханъ, говоря о неотложной необходимости націо-
нальнаго театра, замѣчаетъ, что вопросъ о денежныхъ средствахъ не такъ стра-
шенъ, какъ кажется депутатамъ, очевидно, не вслушавшимся въ слова докладчика:
фактически вѣдь придется уплатить теперь же тысячи двѣ срочныхъ платежей;
что касается остального долга, то придется взять на себя долговыя обязательства.
Остается, значитъ, ремонтъ его.
– Я не понимаю шума, возникшаго вокругъ такого маленькаго дѣла.
Претензіи національныхъ меньшинствъ – неосновательны, такъ какъ этотъ
законопроектъ, г.г., не докладъ объ удовлетвореніи культурныхъ потребностей
національностей Республики, а лишь о переходѣ въ собственность ея одного театра.
Министръ и не думалъ кому бы то ни было навязывать свои планы, и если къ
нему обратилось молдавское общество съ ходатайствомъ предоставить ему это
зданіе, онъ не нашелъ причинъ отказать этому Обществу въ его ходатайствѣ.
– Но, – прибавилъ министръ, – если украинцы и вообще другія націи обратятся ко
мнѣ съ такимъ же ходатайствомъ, я непремѣнно постараюсь удовлетворить и ихъ просьбу.
Я предлагаю, господа, принять принципіально законопроектъ и передать
его въ Комиссію, для освѣщенія юридической стороны, а также для обсужденія
финансовой стороны законопроекта.
Деп. Цыганко проситъ находящегося въ залѣ министра финансовъ высказать
свое мнѣніе по этому вопросу.
Министръ финансовъ Іонко заявляетъ, что потребуется на зданіе не
100 тысячъ, а всего лишь 60, которыя пойдутъ на ремонтъ; 30 же тысячъ составля-
ютъ сумму долга, которую не нужно будетъ теперь же вносить.
Зданіе, дѣйствительно, требуетъ незамедлительнаго ремонта, ибо, въ против-
номъ случаѣ оно окончательно развалится.
По мнѣнію министра, разъ зданіе переходитъ въ собственность государства,
то послѣднее само и должно привести его въ надлежащій видъ, а затѣмъ эксплоа-
тировать, какъ ему того захочется.
Предсѣдатель предлагаетъ принять послѣднее предложеніе министра Ерхана.
Предложеніе министра Ерхана поставленное на голосованіе, принимается едино-
гласно.
Слово по личному вопросу получаетъ деп. Слуцкій.
Деп. Слуцкій: – По поводу моего заявленія о томъ, что въ настоящее время
хозяиномъ зданія Аудиторіи является не Сфатулъ Цэрій, а городъ, министръ про-
свѣщенія позволилъ себѣ неудачную остроту, что кошка бѣжала, чъе-то мѣсо съѣла
и т. д. Вмѣстѣ съ тѣмъ я усматриваю изъ его заявленія, что городскому самоуправ-
ленію бросается въ лицо оскорбленіе...
Предсѣдатель: – Д. Слуцкій! Въ словахъ министра просвѣщенія я не нахожу
никакого оскорбленія. Будьте добры дать письменный протестъ.
На очереди законопроектъ объ офиціальномъ органѣ правительства Молдав-
ской Народной Республики.
Докладчикъ министръ юстиціи Савенко оглашаетъ весь законопроектъ, а
затѣмъ переходитъ къ постатейному чтенію. /Законопроектъ въ приложеніи/11.
1-ая статья.
Деп. Суручанъ: – Молдавскій Блокъ предлагаетъ поправку къ пункту 1-му,
а именно: «При административномъ департаментѣ Кассаціоннаго суда Мол-
давской Республики на молдавскомъ и русскомъ языкахъ издается сборникъ
533
законоположеній и распоряженій правительства Молдавской Народной Респу-
блики», и примѣчаніе къ пункту: «Впредь до образованія Кассаціоннаго суда сбор-
никъ издается при административномъ отдѣленіи Кишиневскаго окружнаго суда».
Ораторъ поясняетъ, что при административномъ департаментѣ Кассаціон-
наго суда законы лучше будутъ охраняться, чѣмъ при министерствѣ юстиціи.
– Законы, говоритъ ораторъ, бываютъ конституціонные и обыкновенные, и
очень часто случается такъ, что, не говоря уже о разныхъ распоряженіяхъ прави-
тельства, самые законы обыкновенные идутъ въ разрѣзъ съ конституціонными12 .
Докладчикъ принимаетъ поправку.
Предсѣдатель ставитъ статью на голосованіе; большинствомъ голосовъ она
принимается.
2-ая статья.
Деп. Цыганко: – Мы хотѣли бы, чтобы правительственный органъ состоялъ
не изъ 2-хъ, а изъ 3-хъ частей и чтобы въ послѣдней печатались законопроекты для
ознакомленія населенія; конечно, при условіи, если они не очень громоздки, въ
послѣднемъ случаѣ желательно бы печатать хотя основныя положенія этихъ зако-
нопроектовъ.
Докладчикъ протестуетъ противъ этого, говоря, что можетъ выйти путаница –
населеніе будетъ смѣшивать законы съ проектами.
Деп. Германъ также настаиваетъ, чтобы органъ состоялъ изъ 3-хъ частей, но
чтобы въ 3-й печатались «рѣшенія административнаго и кассаціонныхъ уголов-
наго и гражданскаго департаментовъ и общаго собранія департаментовъ».
Это предложеніе докладчикъ принимаетъ.
Статья ставится на голосованіе и большинствомъ голосовъ принимается.
3-я статья.
Деп. Суручанъ отъ имени Блока вноситъ поправку въ томъ смыслѣ, что законы
вступаютъ въ силу послѣ 10 дней со дня ихъ опубликованія.
Поправка принимается. Статья также голосованіемъ принимается.
4-ая статья.
Деп. Суручанъ: – А если экстренный законъ?
Докладчикъ: – Мы и выпустимъ его въ экстренномъ прибавленіи. Статья при-
нимается; затѣмъ также принимаются и 5-ая съ 6-ой; 6-ая а/ отпадаетъ.
7-ая принимается.
Законопроектъ, поставленный цѣликомъ на голосованіе, принимается
Собраніемъ.
Затѣмъ Предсѣдатель заявляетъ, что въ составъ Распорядительной и Хозяй-
ственной комиссій отъ Блока вошли 4 представителя, отъ Крестьянской фракціи – 3,
и отъ меньшинствъ – 2.
Въ Финансовую комиссію 5 – 3 – 4. /Первая цифра – Блока, вторая – фракціи
Крестьянской и 3 – меньшинствъ/.
Въ Школьную комиссію: 11 – 5 – 5.
По запросамъ ....................... 5 – 4 – 3.
Въ Редакціонную ................. 6 – 4 – 3.
Засѣданіе закрывается въ 1 часъ 20 минутъ ночи.

Предсѣдатель Сфатулъ Цэрій

Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, ff. 99–105]
534
Note și comentarii

1 Din păcate, în documentele Sfatului Țării acest caz nu se mai întîlnește, de aceea nu știm ce atitu-
dine au avut Guvernul și Parlamentul față de el.
2 Сlădirea care servea la începutul sec. al XX-lea drept spațiu pentru reprezentări teatrale, concerte,
lecții publice etc. se numea „Pușkinskaja auditorija”, deoarece se afla la capătul de sus al străzii
Pușkin, unde aceasta se intersecta cu fosta stradă a Livezilor, act. A. Mateevici, pe locul unde acum
se află blocul Facultății de Matematică a Universității de Stat. A fost construită în 1900 după pro-
iectul cunoscutului arhitect basarabean M. Cecherul-Cuș. A dispărut în timpul unui incendiu, în
1925.
3 Proiectul de lege lipsește.
4 În ziar, după aceste cuvinte, urmează, în paranteze: „Deputatul coboară de la tribună în aplauzele
ironice ale Blocului Moldovenesc”: Sfatul Țării, 16 martie 1918.
5 Relatarea din ziar completează viziunea deputatului asupra chestiunii aflate în discuție. „Dep. Bivol
se miră că pot fi și de acei care sînt împotriva teatrului moldovenesc, care aici nu a existat niciodată,
deși nația moldovenească alcătuiește majoritatea populației. Acum a venit vremea să avem teatru
moldovenesc în Republica Moldovenească. Vorbitorul amintește Adunării propunerea comitetu-
lui țărănesc de a impune populației o cotizație de 20 cop. de desetină pentru întreținerea acestui
comitet, iar asta demonstrează că moldovenii au un drept mai mare pentru teatrul lor”: Ibidem.
6 Abreviere: «быть может».
7 Observație stranie, în cel mai fericit caz confuză, de vreme ce se știe că organizația șovinistă
„Uniunea poporului rus” avea drept scop de bază afirmarea neîngrădită a privilegiilor rușilor la
periferiile naționale ale imperiului țarist. Această politică era convenabilă, pînă la un punct, și
minorităților etnice din aceste regiuni care se simțeau protejate de țarism în fața afirmării dreptu-
rilor naționale ale majoritarilor autohtoni. Era o aberație insinuarea că un număr mare de moldo-
veni ar fi fost părtași ai „sutelor negre” țariste. E de mirare că nici procesul-verbal din arhivă și nici
ziarul nu conține un protest al deputaților moldoveni față de această insinuare a „moldoveanului”
Doniko-Iordăchescu.
8 Pentru atitudinea față de tendința de afirmare națională a moldovenilor este foarte instructivă
această rezistență solidară a tuturor reprezentanților minorităților la dorința băștinașilor de a
avea, în sfîrșit, teatrul lor național.
9 În ziar, cuvîntarea lui Bosie-Codreanu, ca și intervențiile celor mai mulți deputați, se deosebesc
întru cîtva de textul procesului-verbal din arhivă, dar conținutul lor este în general același.
10 În ziar, în locul lui Krivorukov, figurează numele lui Doniko-Iordăchescu, ceea ce pare a fi greșit.
11 Anexa lipsește.
12 Relatarea raportorului despre intervenția lui Suruceanu pune unele accente care nu sînt în
procesul-verbal din arhivă: „Dep. Surucean, din partea Blocului Moldovenesc, propune un amen-
dament la articolul 1, ca organul să fie editat în limbile moldovenească și rusă, dar nu pe lîngă
ministerul justiției, ci pe lîngă departamentul administrativ al curții de casație, motivînd prin
nevoia de a apăra legile. Legile, zice oratorul, sînt constituționale și obișnuite, și adeseori se întîm-
plă că nu doar cele mai variate dispoziții ale guvernului, dar chiar și legile obișnuite contravin celor
constituționale. Iată de ce acest proces este urmărit de curtea de casație. La articolul 1 Blocul mai
adaugă și o notă în sensul că de acum înainte, pînă la instituirea curții de casație, organul guverna-
mental va fi editat pe lîngă secția administrativă a instanței districtuale. Ministrul este de acord și
zice că în acest caz el nu avea în vedere anume ministerul justiției, ci o instituție din cadrul acestui
departament”: Ibidem.

535
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 16-го марта 1918 года № 63

Засѣданіе открывается въ 10 ч. 5 м. вечера подъ предсѣдательствомъ И.К. Ин-

кульца и при слѣдующемъ составѣ Президіума: 1-мъ cекретарѣ Б.М. Епури, 4-мъ
К.П. Мисирковѣ и 5-мъ И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
1. Выборы комиссій: финансовой, школьной, по запросамъ, редакціонной и
распорядительной /хозяйственной/.
2. О повышеніи акциза съ пива и разрѣшеніи пивоваренія, приготовленія
пейсаховой водки и объ обложеніи ея особымъ налогомъ; объ обложеніи
особымъ налогомъ наличныхъ запасовъ коньяка; и разрѣшеніи выкурки
спирта изъ патоки и кукурузы для техническихъ и медицинскихъ надоб-
ностей; о повышеніи акциза съ папиросныхъ гильзъ и разрѣзанной папи-
росной бумаги въ Молдавской Республикѣ.
3. Законопроектъ о правахъ депутатовъ по ихъ постоянной службѣ и о
порядкѣ уплаты денежнаго довольствія депутатамъ Сфатулъ Цэрій.

Объявивъ засѣданіе открытымъ, Предсѣдатель даетъ слово депутату Цыганко,

который отъ имени Крестьянской фракціи и дѣлаетъ правительству запросъ о
внѣшней политикѣ Молдавской Республики.
На трибуну всходитъ премьеръ-министръ Чугурянъ, который произноситъ
слѣдующую рѣчь: «Г.г. депутаты! Въ виду того, что нашъ министръ иностранныхъ
дѣлъ уже три недѣли боленъ, отвѣтъ на сдѣланный запросъ дамъ я1.
До сихъ поръ общая политическая ситуація была такъ неясна, что ничего
опредѣленнаго мы вамъ сказать не могли. Теперь положеніе нѣсколько выясни-
лось и оно представляется слѣдующимъ.
Вы помните, господа, что, по возвращеніи нашемъ изъ Яссъ, я сказалъ Вамъ,
что со стороны Румыніи нѣтъ никакихъ посягательствъ на нашу территорію, на
независимость нашей Республики. Предъ самымъ нашимъ выѣздомъ въ Яссахъ
случилось обстоятельство, которое снова могло поставить насъ предъ лицомъ
неизвѣстности: палъ кабинетъ Авереску и на его мѣсто ожидалось, что впослѣд-
ствіи и случилось, сформированіе новаго кабинета Маргиломана.
Но и послѣ сформированія этого кабинета отношеніе къ намъ Румынскаго
Правительства не измѣнилось. Точныхъ свѣдѣній я еще не имѣю, потому что
Маргиломанъ еще не вернулся съ мирной конференціи изъ Бухареста 2 , однако,
то, что извѣстно, даетъ основаніе предполагать, что и взглядъ Маргиломана на
нашу Республику тотъ же, что и бывшаго кабинета Авереску. Но тогда же, по воз-
вращеніи нашемъ изъ Румыніи, вы помните, я говорилъ вамъ, что намъ угрожа-
етъ опасность съ другой стороны, откуда мы меньше всего ожидали, со стороны
Украины. Украинцы претендовали тогда на два нашихъ уѣзда и вообще заявляли
себя заинтересованными судьбой Бессарабіи. Но то, что тогда было лишь однимъ
предположеніемъ, теперь реальный фактъ. Изъ тѣхъ документовъ, которые вы мнѣ
позволите огласить, увидите, что Украина перестала считаться съ нашей самосто-
ятельностью, съ нашей Республикой, не желаетъ даже считаться съ нами, какъ съ
536
народомъ, имѣющимъ право на самоопредѣленіе. Позвольте мнѣ прочесть Вамъ
имѣющіеся у меня документы.
Голоса: «Какіе документы, газетныя вырѣзки»!
Премьеръ-министръ: – Не газетныя вырѣзки, а офиціальный документъ,
полученный мною на нѣмецкомъ языкѣ отъ генерала Авереску. Онъ переведенъ и
на русскій языкъ. Вы хотите прочесть его вамъ по-нѣмецки или по-русски?
Голоса: «Просимъ по-русски».
Премьеръ-Министръ оглашаетъ на русскомъ языкѣ слѣдующую ноту, передан-
ную по телеграфу украинскимъ министерствомъ иностранныхъ дѣлъ:
«Правительствамъ Германіи, Австро-Венгріи, Турціи, Болгаріи и Румыніи:
Симъ имѣю честь заявить, что совѣтъ народныхъ министровъ украинской
народной республики находитъ необходимымъ довести до свѣдѣнія император-
скаго германскаго правительства о нижеслѣдующемъ:
Украинское правительство глубоко заинтересовано судьбой пограничной
области украинской республики – Бессарабіи.
Несмотря на то, что области заселенія двухъ господствующихъ народовъ –
украинскаго и молдаванскаго взаимно перемежевываются, не подлежитъ
сомнѣнію, что въ сѣверной части Бессарабской территоріи живутъ преимуще-
ственно украинцы, а въ южной /между устьями Дуная и Днѣстра по берегамъ
Чернаго моря/ имѣютъ они относительное большинство, и такимъ образомъ
Бессарабія въ смыслѣ своего этнографическаго, экономическаго и политическаго
отношенія составляетъ одно нераздѣльное цѣлое съ основной территоріей укра-
инской народной республики.
Владѣя значительной частью Черноморскаго побережья, въ западной части
котораго находится большой экономическій центръ – Одесса, съ которой соб-
ственно связана вся южная Бессарабія, украинское правительство полагаетъ, что
всякое измѣненіе бывшей румынско-россійской границы, особенно въ ея сѣвер-
ной и южной частяхъ, глубоко нарушаетъ политическіе и экономическіе интересы
украинской республики.
Въ виду того, что въ настоящее время значительная часть Бессарабіи занята
румынскими войсками, и вопросъ о дальнѣйшей государственной принадлеж-
ности Бессарабіи могъ бы послужить предметомъ совѣщанія на Бухарестской
мирной конференціи, правительство украинской народной республики счита-
етъ обсужденіе и разрѣшеніе этого вопроса возможнымъ только при участіи и съ
согласія представителей украинскаго правительства.
Предсѣдатель совѣта народныхъ министровъ и министръ иностранныхъ дѣлъ
В. Голубовичъ»3.
– Этотъ документъ, предъявленный намъ въ Яссахъ, неопровержимо доказы-
ваетъ, что Украина твердо рѣшила наложить на насъ свою руку.
Однако, тѣ свѣденія, которыя у меня имѣются, не даютъ мнѣ основанія пола-
гать, что она въ этомъ успѣетъ. Ходатайство Украины о допущеніи ея предста-
вителя къ участію въ мирныхъ переговорахъ въ Бухарестѣ было отклонено, и
фонъ-Кюльманъ высказался и противъ нашего участія въ этихъ переговорахъ
только потому, что тогда онъ долженъ былъ бы допустить и представителя Укра-
ины4. Ходатайство Украины о присоединеніи къ ней Бессарабіи, несомнѣнно,
будетъ отклонено: ни Германія, ни Румынія этого не желаютъ.
Но, если прочитанный Вамъ документъ является декларативной нотой о
томъ, какія претензіи предъявляетъ Украина на Бессарабію, то съ другой сто-
роны есть свѣдѣнія, что Украина уже фактически распоряжается частью нашей
территоріи. Так, напримеѣръ, замѣтка въ газетѣ Нова Рада указываетъ, что
537
министръ народнаго просвѣщенія Украинской Республики назначилъ директо-
ромъ Окницкой гимназіи на территоріи Молдавской Республики г. Волынскаго.
Въ Украинской центральной радѣ былъ сдѣланъ запросъ въ спѣшномъ порядкѣ
украинскому правительству относительно посланной иностраннымъ державамъ
ноты по поводу Бессарабіи, и большинствомъ представителей демократическихъ
слоевъ населенія, настроенныхъ грубо-имперіалистически, противъ одного пред-
ставителя заднѣстровскихъ молдаванъ, спѣшность запроса принята. Наконецъ,
сегодня получена телеграмма, что Украина въ согласіи съ Австріей объявила, что
линія желѣзной дороги Новоселицы–Окница–Бѣльцы–Рыбница относятся къ
Кіевскому управленію желѣзныхъ дорогъ.
Такимъ образомъ вы видите, господа, что на насъ налагаютъ уже руку: желѣзныя
дороги захватываются, украинскій министръ просвѣщенія вмѣшивается въ наше
школьное дѣло, изъ запроса въ Радѣ видно, что тамъ не только не признаютъ пра-
вительства Молдавской Республики, но даже отрицаютъ право Бессарабіи на авто-
номію. Каковы были шаги, предпринятыя правительствомъ по отношенію къ поку-
шеніямъ со стороны соціалистическаго правительства Украинской Республики?
Наше правительство всѣми этими извѣстіями было сильно встревожено.
Но вопросъ былъ настолько сложный, обстоятельства такъ неблагопріятны, что
предпринимать что-либо въ этомъ отношеніи до сихъ поръ не было никакой
возмож ности. Прежде всего, Украина была наводнена большевиками. Не было
никакого сообщенія съ Кіевомъ. По вступленіи австрійскихъ войскъ въ Укра-
ину, туда послали радіотелеграмму, но въ Одессѣ нѣмцы ее не приняли. Что было
дѣлать? Пришлось ждать. Теперь правительство рѣшило послать въ Кіевъ спеціаль-
ную делегацію и тамъ, предъ Украинской Радой, протестовать противъ нарушенія
нашихъ правъ, противъ вмѣшательства Украины въ нашу жизнь, а также заявить
свой протестъ передъ представителями германскаго и австрійскаго правительствъ.
Делегація уже избрана и завтра должна выѣхать. Можетъ быть и теперь она не доѣдетъ,
такъ какъ неизвѣстно, существуетъ ли уже желѣзнодорожное сообщеніе. Что больше
могло сдѣлать правительство по этому вопросу? Оно рѣшило внести его еще на обсуж-
деніе парламента, чтобы и парламентъ высказалъ свое отношеніе къ этому посягатель-
ству со стороны нашихъ сосѣдей и чтобъ вмѣстѣ послать имъ общій протестъ.
Но этого мало.
Съ такими посягательствами обыкновенно борются вооруженными силами.
У насъ же этихъ силъ нѣтъ, и наша задача заключается теперь въ томъ, чтобы про-
тестовать и протестовать вездѣ и передъ всѣми, гдѣ это только возможно. Мы
должны указать Украинѣ безчестность ея поступка, напомнить ей, что и она еще
недавно боролась за право своего народнаго самоопредѣленія, что еще недавно
она была нашимъ вѣрнымъ товарищемъ, нашей старшей сестрой въ борьбѣ за
жизнь и свободное существованіе.
Чѣмъ теперь объяснить то, что наши товарищи-соціалисты, изъ Украинской
Рады при помощи иностранныхъ штыковъ стараются наложить свою руку на
такую беззащитную Республику, какой является наша? Я думаю, что вы всѣ объе-
динитесь съ нами въ этомъ вопросѣ и вмѣстѣ заявимъ свой громкій протестъ
предъ лицомъ всего міра.
/Бурные аплодисменты/.
Премьеръ-министра на трибунѣ смѣняетъ министръ внутреннихъ дѣлъ
В.Г. Кристи, который въ краткой рѣчи рисуетъ тѣ отношенія, которыя существовали
между Украиной и Бессарабіей до настоящаго ея притязанія и говоритъ, что,
когда украинцы послѣ революціи возбудили вопросъ о своемъ національномъ
самоопредѣленіи, то въ составъ своей будущей автономной единицы включили
538
десять губерній, въ томъ числѣ и Бессарабію. Однако до 1 іюля ничего опредѣлен-
наго не было извѣстно. Въ іюлѣ телеграфъ принесъ извѣстіе, что въ Петроградъ
выѣхала украинская делегація по вопросу объ автономіи Украины и что относи-
тельно Бессарабіи она имѣетъ опредѣленныя директивы, а вслѣдъ затѣмъ была
получена телеграмма отъ Винниченко5 о посылкѣ на съѣздъ въ Кіевъ делегатовъ
отъ Бессарабіи, какъ губерніи, входящей въ составъ Украины. Вслѣдствіе этого
мѣстныя организаціи рѣшили послать делегацію съ протестомъ противъ подоб-
наго покушенія, и первымъ долгомъ эта делегація поѣхала въ Кіевъ. Но тамъ ихъ
встрѣтили съ нѣкоторымъ недоумѣніемъ, т.к. вопросъ о принадлежности Бесса-
рабіи къ Украинѣ казался всѣмъ очень яснымъ. Однако стоило только Бессараб-
скимъ делегатамъ выступить въ Радѣ съ протестомъ и указать на неправильность
и незаконность этихъ притязаній, какъ настроеніе сразу измѣнилось. Особенное
впечатлѣніе произвела тогда рѣчь Шевченко 6, который, указавъ на прошлое мол-
даванъ и украинцевъ, сказалъ, что эти два народа всегда жили въ мирѣ и никогда
Украина Бессарабію своей не считала.
Тогда предсѣдатель Рады тутъ же заявилъ, что Рада отъ своего рѣшенія отказы-
вается; все произошло только потому, что неизвѣстенъ былъ голосъ Бессарабіи, и
было вынесено Радой соотвѣтствующее постановленіе. Наша делегація оттуда поѣ-
хала въ Петроградъ вслѣдъ за украинской делегаціей. Въ Петроградѣ же вопросъ
о Бессарабіи тоже былъ рѣшенъ въ томъ смыслѣ, что она входитъ въ составъ Укра-
ины. И только послѣ протеста делегаціи это рѣшеніе было отмѣнено и за Бессара-
біей было признано право на самоопредѣленіе. Винниченко тогда говорилъ, что
онъ пріѣхалъ въ Петроградъ съ 10 губерніями въ портфелѣ, а уѣзжаетъ только съ
девятью. Съ тѣхъ поръ украинцы обращались къ намъ уже, какъ къ Республикѣ,
и ни по 1, ни по 2 Универсалу Бессарабія въ составъ Украины не была включена.
На мирный конгрессъ въ Брестъ-Литовскѣ Украина приглашала и нашихъ
делегатовъ7, и потому настоящее покушеніе на нашу независимость является
совершенно неожиданнымъ. Министръ полагаетъ, что, если мы сейчасъ заявимъ
свой протестъ, то украинская демократія противъ насъ не пойдетъ, Рада пересмо-
тритъ свое рѣшеніе и всякое посягательство на насъ будетъ отвергнуто.
Послѣ рѣчи министра внутреннихъ дѣлъ слово беретъ министръ народнаго
образованія П.В. Ерханъ, который говоритъ слѣдующее: «Г.г. депутаты! Я взялъ
слово, чтобы подтвердить, что Совѣтомъ Министровъ были исчерпаны всѣ мѣры
къ огражденію интересовъ нашей Республики. Но, кромѣ того, я хотѣлъ бы нари-
совать предъ Вами картину того несчастья, которое ожидаетъ весь нашъ край и
особенно молдавскій народъ, если осуществятся чрезмѣрныя и неосуществимыя
притязанія украинскаго правительства. Можетъ быть, украинское правительство
думаетъ, что Хотинскій уѣздъ тяготѣетъ къ Украинѣ. Мы имъ скажемъ, что они
горько ошибаются, т.к. всѣ жители этого уѣзда желаютъ быть гражданами только
свободной Молдавской Народной Республики и отказываются отъ присоединенія
куда-либо, ибо тѣсными историческими, экономическими и бытовыми узами свя-
заны съ другимъ населеніемъ нашей Республики. И все населеніе Аккерманскаго
уѣзда отказалось отъ своего постановленія на земскомъ собраніи, когда ихъ пред-
ставители были въ Кишиневѣ и поняли, что политика молдавскаго правительства
зиждется на полной независимости и самостоятельности нашей Республики. Вотъ
въ чемъ, безусловно, украинское правительство горько ошибается. Но я прошу
Васъ обратить вниманіе на притязанія украинскаго правительства. Оно хочетъ
аннексировать весь Хотинскій уѣздъ, Сорокскій, часть Бѣлецкаго и Оргѣев-
скаго, часть Бендерскаго, Аккерманскій уѣздъ и часть Измаильскаго; словомъ,
весь сѣверъ, всю приднѣстровскую полосу и приморскую; тѣ части, на которыхъ
539
строится все благополучіе нашего края; захвативъ всю эту полосу вопреки всѣмъ
историческимъ и экономическимъ даннымъ, они охватываютъ тѣснымъ коль-
цомъ тѣ уѣзды, которые населены молдаванами.
При этихъ обстоятельствахъ молдавское населеніе обречено на экономичес-
кую гибель, будучи совершенно отрѣзаннымъ отъ моря и другихъ частей своего
края, съ которыми имѣетъ общіе интересы.
Эти притязанія Украины не могутъ быть названы иначе, какъ преступными.
Поэтому я призываю Васъ, г.г. депутаты, къ тѣсному сплоченію всѣмъ Парламен-
томъ вокругъ протеста правительства противъ измѣнническаго притязанія сосѣ-
дей; пусть весь народъ услышитъ нашъ крикъ протеста и весь встрепенется, какъ
одинъ человѣкъ; пусть этотъ единодушный протестъ долетитъ до Украины и тамъ
опомнятся всѣ тѣ политики, которые хотятъ смерти и гибели нашего молдавскаго
народа; пусть они узнаютъ, что мы никогда не откажемся отъ тѣхъ естественныхъ
географическихъ границъ, которыя самимъ Богомъ намъ указаны и которыя мы
должны отстаивать во имя нашей полной «свободы и независимости».
Депутатъ Чижевскій, лидеръ Молдавскаго Блока, заявляетъ: «Я хочу допол-
нить нѣсколькими штрихами предыдущихъ ораторовъ. Украина всегда поддер-
живала самымъ широкимъ образомъ національныя движенія всѣхъ Россійскихъ
народностей. И когда въ августѣ мѣсяцѣ Украина устроила съѣздъ россійскихъ
народностей въ Кіевѣ8, представители нашего края тоже были приглашены на
этотъ съѣздъ. Я, какъ участникъ съѣзда, могу отмѣтить теплое, сердечное и сочув-
ственное отношеніе къ національному движенію всѣхъ народностей и нашей, въ
частности. Могу установить, что отношеніе украинцев къ намъ, молдаванамъ,
было особенно дружеское и сердечное. Это я объясняю не только нашимъ сосѣд-
ствомъ, но и тѣмъ обстоятельствомъ, что заднѣстровскіе молдаване живутъ среди
украинцевъ, точно такъ же, как и бессарабскіе украинцы среди насъ.
Но, кромѣ этого, еще одно обстоятельство создавало благопріятную обста-
новку для дружескихъ отношеній между украинцами и молдаванами: трансильван-
скіе бѣженцы-русины, жившіе въ Кіевѣ, испытавъ на себѣ тяжесть національнаго
рабства, первыми привѣтствовали возрождавшуюся Украину и этимъ положили
начало самымъ сердечнымъ отношеніямъ между румынами и украинцами.
Но мѣняются времена, мѣняются и люди, и тѣ, кто вчера насъ поддерживалъ,
сегодня является врагомъ нашей независимости.
И я отъ имени Молдавскаго Блока громко кричу и протестую противъ этихъ
несправедливыхъ притязаній украинцевъ, грозящихъ намъ смертью.
Я надѣюсь, что сегодня въ этомъ вопросѣ къ моему протесту присоединятся
всѣ фракціи и, забывъ всѣ партійные счеты, объединятся въ одномъ общемъ крикѣ
протеста противъ тѣхъ несправедливостей, которыя хочетъ совершить въ отно-
шеніи насъ Украина».
Депутатъ Бажбеукъ-Меликовъ, отъ имени національныхъ меньшинствъ, гово-
ритъ, что вопросъ, поднятый крестьянской фракціей9, особенно взволновалъ ихъ,
т.к. они шли сюда защищать нашу самостоятельность.
Изъ того, что онъ видѣлъ, депутатъ заключаетъ, что весь Парламентъ объединится
для общаго протеста противъ имперіалистическаго покушенія украинской народной
Рады, но онъ возмущенъ въ этомъ случаѣ поведеніемъ Правительства. «Наше прави-
тельство, говоритъ он, до сихъ поръ преступно молчало, преступно бездѣйствовало.
Мы будемъ протестовать здѣсь, а тамъ, гдѣ нужно было, не протестовали.
Если бы поѣхали представители отъ Парламента на мирную конференцію, то
они не остановились бы въ Яссахъ, а непремѣнно поѣхали бы дальше, въ Бухарестъ,
540
хотя бы туда и поѣхалъ представитель Украины; вопросъ былъ бы рѣшенъ тамъ, и
мы теперь не очутились бы въ такомъ положеніи»10.
Депутатъ предлагаетъ послать для протеста въ Кіевъ делегацію, въ которую
входили бы и представители отъ Парламента.
«Мы тоже будемъ отстаивать интересы нашей Республики, которая намъ тоже
дорога», заключаетъ ораторъ.
Депутатъ Черноуцанъ, как представитель населенія Хотинскаго уѣзда, про-
тестуетъ противъ захвата Украиной этого уѣзда, называя это предательствомъ
со стороны украинской демократіи, съ которой мы всегда шли плечо къ плечу въ
общей борьбѣ.
Деп. Бучушканъ говоритъ, что сегодня точатся ножи, чтобы произвести надъ
нашей Республикой ту операцію, которую производятъ надъ пасхальнымъ пиро-
гомъ. Какія были причины? – спрашиваетъ депутатъ и находитъ, что единствен-
нымъ поводомъ для притязаній Украины на Бессарабію послужили рѣшенія
Бѣлецкаго и Сорокскаго уѣздовъ присоединиться къ Румыніи11.
«Предсѣдатель Совѣта Министровъ, – говоритъ ораторъ, – жалѣетъ, что у
насъ нѣтъ силы, но не всегда вопросы права рѣшаетъ сила; нужно использовать
сначала всѣ мирныя средства».
Ораторъ находитъ, что главнымъ зломъ, приведшимъ насъ къ такому финалу,
было отсутствіе связи съ Кіевомъ; тамъ могли быть кѣмъ-нибудь неправильно
освѣщены факты, и потому онъ предлагаетъ немедленно установить связь, пославъ
туда делегацію, а тѣхъ, которые объявили бѣлецкій и сорокскій уѣзды присоеди-
ненными къ Румыніи, привлечь къ отвѣтственности.
Деп. Богосъ, какъ представитель заднѣстровскихъ молдаванъ, протестуетъ
противъ покушенія Украины на Бессарабію и предлагаетъ въ отвѣтъ на это, присо-
единить къ Молдавской Республикѣ всѣ уѣзды смежныхъ съ нами губерній Укра-
инской Республики, населенные преимущественно молдаванами. «Если говорить
о присоединеніи нашей Республики къ одному изъ сосѣднихъ государствъ, – заяв-
ляетъ ораторъ, – то запрутское королевство имѣетъ на это всѣ права, тогда какъ
Украина – никакихъ».
Деп. Донико-Іордакеско, критикуя дѣйствія правительства, говоритъ, что онъ
помнитъ, какъ министръ иностранныхъ дѣлъ, когда ему былъ сдѣланъ запросъ
о внѣшней политикѣ, отдѣлался съ парламентской трибуны шутками. Теперь
результаты такой политики оказались самыми плачевными. Ораторъ не совѣтуетъ
надѣяться на одного только Бога, какъ предложилъ одинъ изъ министровъ, и при-
нять другія мѣры. «Насъ, крестьянъ, – говоритъ онъ, – обвиняли въ отсутствіи
патріотизма. Это невѣрно. Мы всегда стояли за недѣлимость. /„Россіи” – переби-
ваютъ депутата изъ Молдавскаго Блока/ нашей Республики». Одни лишь проте-
сты ораторъ находитъ недостаточными и поддерживаетъ предложеніе о посылкѣ
въ Кіевъ спеціальной делегаціи. Касаясь отношеній правительства къ Парла-
менту, ораторъ указываетъ на нѣсколько случаевъ неисполненія правительствомъ
желанія депутатовъ; между прочимъ, оно отказалось взять съ собой на мирную
конференцію въ Бухарестъ представителей отъ фракцій12 , – и говоритъ, что у насъ
не Парламентъ диктуетъ правительству, а правительство Парламенту. Какъ мол-
даванинъ, онъ самъ любитъ молдаванъ /«По языку видно» – раздаются голоса
изъ Молдавскаго Блока/, но онъ еще не видѣлъ, чтобы кто-нибудь изъ тѣхъ, кото-
рые называютъ себя молдаванами, доказали на дѣлѣ свою любовь къ этому народу.
Деп. Гафенко говоритъ, что онъ работалъ съ украинцами во время революціи.
Украинцы имѣли со стороны молдавскихъ организацій такую поддержку, какой
никогда ни откуда не имѣли. Въ трудную минуту они больше всего надѣялись на
541
насъ, а мы вели себя по отношенію къ нимъ, какъ честные и вѣрные друзья. Не
такъ поступаетъ съ нами украинская демократія. Опираясь теперь на германскіе
штыки и почувствовавъ на минуту еще сомнительную свободу, она, минуя тѣ обла-
сти, которыя населены нашими братьями-молдаванами за Днѣстромъ и которыя
должны быть по праву возвращены намъ, протягиваетъ свою руку даже на нашу
Республику и хочетъ наложить на насъ свое имперіалистическое иго. Слишкомъ
рано. Судьба самой Украины еще зависитъ отъ другихъ. На Руси можетъ быть еще
царь и можетъ случиться, что, вмѣсто захвата Бессарабіи, сама Украина войдетъ
снова въ составъ Россійскаго Государства13.
Деп. Мисирковъ полагаетъ, что самый удобный выходъ изъ создавшегося поло-
женія – посылка делегатовъ для переговоровъ въ Кіевъ, но это сейчасъ сдѣлать
неудобно, такъ какъ представитель Правительства выразился не особенно лестно
объ Украинѣ.
Далѣе ораторъ заявляетъ, что настоящее правительство не признано зна-
чительной частью населенія и для того, чтобы вести переговоры съ иностран-
ными государствами, оно должно получить довѣріе Парламента14. Въ заключеніе
онъ указываетъ на то, что газета România Nouă требуетъ чтoбы всѣ русскіе были
высланы за Днѣстръ и протестуетъ противъ дѣленія гражданъ Республики на сво-
ихъ и не своихъ.
Деп. Тудосъ говоритъ, что мы только теперь поняли, кто такіе наши враги.
Всякія обвиненія, которыя бросаются Правительству въ томъ, что оно, якобы,
не приняло мѣръ противъ покушенія Украины, лишены всякаго основанія, такъ
какъ Кіевъ только недавно освободился отъ большевиковъ.
Ораторъ протестуетъ противъ тѣхъ, которые требуютъ ареста вынесшихъ
постановленіе о присоединеніи Бѣлецкаго и Сорокскаго уѣздовъ къ Румыніи, и
говоритъ, что это мѣры, къ которымъ прибѣгаютъ теперь только украинскіе соціа-
листы. Тамъ больше производится арестовъ, чѣмъ при царскомъ режимѣ.
Деп. Зубакъ присоединяется къ протесту противъ покушенія Украины и гово-
ритъ, что Румыніи нечего бояться, т.к. она никакихъ претензій на Бессарабію не
заявляетъ, а тѣмъ, которые такъ тянутся за Днѣстръ, онъ объявляетъ, что мостъ
черезъ эту рѣку готовъ и желающіе могутъ туда отправиться.
Съ длинной рѣчью выступаетъ товарищъ министра земледѣлія Криганъ: –
Жизнь наша, если наблюдаешь ее издали, если хочешь ее наблюдать или вѣрить
въ нее, то кажется, что жизнь, какъ жизнь. Но, если подойдешь къ ней ближе, углу-
бишься въ нее, тогда увидишь, что жизнь – это ложь.
Идеалисты мечтаютъ, но они не направляютъ хода мировой исторіи. Дружба,
любовь, безкорыстіе, все это – одинъ обманъ, и все это исчезаетъ, какъ дымъ, въ
тотъ моментъ, когда на сцену выступаетъ матеріальный интересъ. Международ-
ныя отношенія та же ложь.
Приведу маленькій примѣръ лжи, которая многимъ изъ насъ извѣстна и кото-
рую, однако, не всѣ понимаютъ: учитель Мисирковъ, инженеръ Цыганко и другіе,
подобные имъ, себя считаютъ крестьянами и чуть ли не крестьянами-молдава-
нами, а Молдавскій Блокъ – чиновниками. Это – очевидная ложь. – Другая ложь:
депутатъ Бучушканъ установилъ уже и причину, почему Украина хочетъ захватить
часть Бессарабіи. Видите ли Вы, постановленіе Бѣлецкаго земскаго собранія о
присоединеніи къ Румыніи всему виною.
Не такъ это, г. Бучушканъ и г.г. депутаты. Подумайте хорошенько и тогда,
можетъ быть, вы поймете, почему это случилось. Истинная причина всего этого –
постоянныя стремленія славянъ на западъ. Эти стремленія славянскаго народа на
542
западъ и, между прочимъ, въ страны, населенныя нами, румынами, начались не
вчера и не сегодня, – это нашествіе началось много вѣковъ тому назадъ.
Въ концѣ 17 вѣка Петръ Великій, подъ предлогомъ избавленія насъ, христіанъ,
отъ турецкаго языческаго ига /онъ особенно любилъ пользоваться этимъ аргумен-
томъ/, хотя тогдашняя Молдавія находилась только подъ протекторатомъ Тур-
ціи, – переходитъ со своими войсками границы нашей страны и сравниваетъ все
съ землей. Затѣмъ періодически нашествія повторяются въ теченіе цѣлаго ряда
вѣковъ. А развѣ цѣль этихъ нашествій не та же ложь? Да. Истинное намѣреніе
заключалось въ захватѣ этой красивой и богатой страны и превращенія ея въ
источникъ питанія для Имперіи. Какъ извѣстно, въ 1812 г. такъ это и случилось.
Это стремленіе славянъ на западъ не прекращалось вплоть до 1917 г., когда
Россія еще великая и сильная, но гордая и высокомѣрная даже по отношенію къ
самымъ преданнымъ своимъ друзьямъ, пытается войти въ мирные переговоры съ
центральными державами, чтобы разорвать на части своего союзника и присоеди-
нить къ себѣ остатокъ древней Молдавіи до Серета.
Словомъ, ни одна страна не причиняла нашей націи столько несчастья,
сколько причинили ей эти азіаты.
Не забыли, конечно, стремленія своихъ предковъ и современные намъ укра-
инцы, и не другія какія-нибудь причины, не боязнь, что мы обидимъ прожива-
ющую здѣсь горсть украинцевъ, переселившихся въ страну нашихъ предковъ
только въ теченіе послѣдняго столѣтія, заставляетъ ихъ нападать на насъ, а выгода,
которая имъ настойчиво повѣлеваетъ: ступайте, насилуйте и порабощайте этихъ
людей и забирайте ихъ въ свое распоряженіе.
Украинская демократія забыла, что ей въ минувшей борьбѣ больше помогали
молдавскія части, чѣмъ сами украинцы, которые говорили, что они – русскіе и
только русскіе. И до тѣхъ поръ, пока эта демократія была сама слабой и базиро-
валась только на идеѣ и голыхъ фразахъ, до тѣхъ поръ она была самой кроткой и
самой справедливой для всѣхъ.
Но стоило ей только почувствовать за собой нѣмецкіе штыки, какъ сразу она
измѣнилась. «Но кто копаетъ яму другому – самъ въ нее падаетъ», говорятъ у насъ.
И я глубоко убѣжденъ, что побѣда на этотъ разъ будетъ не на сторонѣ украин-
цевъ. Украинцы всегда доказывали одно – свое недомысліе. Они хотѣли казаться
умными, но умными не были, хотѣли показать себя большими дипломатами, но
никогда ими не были; теперь хотятъ быть имперіалистами, и думаю, что и имперіа-
листами не будутъ, – слишкомъ поторопились.
Нѣмцы поймутъ, чего хотятъ ничтожные людишки; они увидятъ, что не стрем-
леніемъ къ свободѣ руководятся въ своей дѣятельности эти властолюбцы, а одной
лишь мыслью о господствѣ надъ другими, и, конечно, не дадутъ имъ просимой
помощи. Впередъ, безъ сомнѣнія. Если мы лишены сейчасъ физической силы, то у
насъ есть сила моральная. Съ нами правда, честь и чистая совѣсть.
Съ тѣмъ меньшимъ основаніемъ можно теперь бросать обвиненія правитель-
ству, что оно не принимало мѣръ къ огражденію независимости нашей Респу-
блики, ибо какія мѣры могло оно принимать, когда всякія сношенія съ Украиной
и телеграфное, и желѣзнодорожное было прервано. Теперь мы пошлемъ делега-
товъ въ Кіевъ, хотя я не думаю, чтобы они могли что-нибудь сдѣлать, особенно,
если принять во вниманіе, что рѣшеніе украинской демократіи не можетъ имѣть
никакого значенія. Если же теперь говорить объ отстаиваніи своихъ правъ, то ихъ
можно отстаивать безъ всякаго сомнѣнія не въ Кіевѣ, а въ Берлинѣ.
Долженъ сказать нѣсколько словъ и о Румыніи. Румынія не стремится присое-
динить насъ къ себѣ и это она доказала признаніемъ нашей независимости.
543
 Фактъ объявленія Бѣлецкимъ земствомъ о присоединеніи къ Румыніи вполнѣ
понятенъ. Въ самомъ дѣлѣ, что долженъ былъ сдѣлать этотъ уѣздъ въ тотъ моментъ,
когда увидѣлъ у своей границы австрійскую армію. Онъ вѣрилъ благодаря своей
наивности, что благодаря объявленію о присоединеніи къ Румыніи избавится отъ
нашествія австрійцевъ.
Но я рѣшительно не понимаю, почему Крестьянская фракція, которая несо-
мнѣнно знала еще три мѣсяца тому назадъ о томъ, что нѣсколько бандитовъ изъ
Аккермана объявили этотъ уѣздъ присоединеннымъ къ Украинѣ, не поднимала
тогда столько шума, сколько она поднимаетъ сейчасъ изъ-за Бѣлецкаго уѣзда,
который все же признаетъ насъ съ того момента, когда убѣдился, что у насъ сила.
Итакъ, весь крикъ, который здѣсь поднимался, это ложь. Ложью являются и
утвержденія украинцевъ, что они стремятся къ Аккерману только потому, что они
тамъ имѣютъ большинство, т.к. они хорошо знаютъ, что большинство тамъ – мол-
даване. Истинная же причина – это слишкомъ ранній имперіализмъ, которымъ
одержима украинская демократія.
И еще большей ложью этой демократіи является, якобы случайное, умолчаніе
о цѣломъ рядѣ уѣздовъ въ самой Украинѣ, населенныхъ въ подавляющемъ боль-
шинствѣ молдаванами.
Все – лож ь.
Деп. Лихтманъ говоритъ, что моментъ слишкомъ серъезный, ибо на карту
поставлено существованіе нашей Республики. Поэтому необходимо съ особен-
нымъ спокойствіемъ и обдуманностью обсудить создавшееся положеніе.
Особенно разсчитывать на великодушіе украинцевъ не нужно, т.к., по-види-
мому, они свыклись съ мыслью съѣсть насъ, и сколько бы мы ни плакали, было бы
напрасно. «Слезами Москву не возьмешь».
Правительство торговалось съ тѣми, которые хотѣли взять насъ, а не съ тѣми,
которые могли насъ не отдавать15.
Всѣ смотрятъ на Бессарабію, какъ на выморочное имущество: умеръ хозяинъ
и не осталось наслѣдниковъ. Поэтому, если бы заявились теперь хоть косвенные
наслѣдники, можетъ быть, было бы еще не поздно, и дѣло приняло бы другой обо-
ротъ. Однако ораторъ полагаетъ, что не въ Кіевѣ, а въ Берлинѣ мы можемъ отста-
ивать свои права.
Деп. Буздуганъ говоритъ, что онъ больше всѣхъ удрученъ тѣмъ, что ему при-
ходится теперь выступать противъ вчерашнихъ друзей. Онъ не рѣшался сдѣлать
это, пока не убѣдился, что украинцы, дѣйствительно, хотятъ съѣсть насъ. Ораторъ
разсказываетъ, что долгое время работалъ въ украинскихъ соціалистическихъ
партіяхъ и эти партіи всѣ были движимы однимъ чувствомъ, одними стремленіями
къ лучшему будущему и свободѣ всѣхъ націй. Теперь украинская демократія измѣ-
нила человѣческому идеалу и первые плоды этой измѣны пожнетъ она сама.
Ярмо, которое она хочетъ наложить на насъ, наложатъ на нее; это общая участь
измѣнниковъ.
Деп. Осмоловскій, представитель «украинской фракціи», выступивъ по
просьбѣ Молдавскаго Блока, говоритъ, что украинцевъ и молдаванъ исторія свя-
зала вмѣстѣ и что молдаванъ въ Бессарабіи еще не было, когда украинцы здѣсь уже
жили16.
Когда вспыхнула революція, то украинцы Бессарабіи задумались надъ вопро-
сомъ о дальнѣйшемъ политическомъ положеніи Бессарабіи и пришли къ заклю-
ченію, что спасеніе только въ самостоятельности этой страны.
Исходя изъ этой точки зрѣнія, бессарабскія украинскія организаціи боролись
все время съ захватными стремленіями изъ-за Днѣстра и на этой позиціи онѣ
544
стояли и тогда, когда въ Бессарабію вступили румынскія войска. И сейчасъ киши-
невская украинская рада стоитъ на той же точкѣ зрѣнія, что Бессарабія должна
быть самостоятельна и недѣлима.
Если нельзя будетъ сохранить свою самостоятельность, то украинцы подума-
ютъ, къ какому государству присоединиться. «Вы, молдаване, – заканчиваетъ ора-
торъ, – говорите, что васъ 70%, мы говоримъ, что насъ, украинцевъ, 48; сомнѣніе
вызываетъ и то, и другое исчисленіе; во всякомъ случаѣ, насъ много».
Послѣ рѣчи представителя украинской фракціи, на трибуну снова всходитъ
премьеръ-министръ Чугурянъ, который обращается къ депутатамъ съ слѣдующей
рѣчью: «Г.г. депутаты! Я взялъ снова слово для того, чтобы отклонить тѣ упреки,
которые посыпались на меня и правительство Республики за непринятіе, якобы,
своевременно мѣръ противъ покушенія на насъ правительства Украинской Респу-
блики. Депутатъ Бажбеукъ-Меликовъ, мнѣніе котораго я особенно уважаю, назы-
ваетъ дѣйствія правительства со дня нашего возвращенія изъ Яссъ преступнымъ
попустительством. Обвиненіе очень тяжкое, и я долженъ сказать, что депутатъ
Бажбеукъ-Меликовъ неправъ. Я не сомнѣваюсь въ томъ, что онъ дѣйствительно
любитъ эту страну, что онъ болѣетъ душой за ея несчастья и что онъ говорилъ
здѣсь совершенно искренно. Но вѣдь я тоже люблю свою страну не меньше, чѣмъ
каждый изъ васъ, господа представители національныхъ меньшинствъ.
Вы кто здѣсь такіе?
Гости, которые нашли пріютъ и гостепріимство въ этой странѣ.
/Бурные аплодисменты Молдавскаго Блока; шумъ и протесты среди предста-
вителей національныхъ меньшинствъ и въ Крестьянской фракціи/.
Вы не знаете исторіи, и я понимаю, почему вы ея не знаете; вы никогда не
интересовались судьбой этой страны: васъ всегда привлекала сюда одна только
выгода».
/Новый взрывъ аплодисментовъ въ Молдавскомъ Блокѣ и крики одобренія;
въ Крестьянской фракціи и среди представителей національныхъ меньшинствъ –
движеніе; сильный шумъ, нѣкоторые депутаты изъ Фракціи меньшинствъ поки-
даютъ залъ. Предсѣдатель звонитъ и старается возстановить тишину/.
По возстановленіи порядка, Предсѣдатель заявляетъ, что депутатъ Мисир-
ковъ во время общаго шума позволилъ себѣ свистѣть, и потому предлагаетъ
собранію исключить его на одно засѣданіе.
Голосованіемъ депутатъ Мисирковъ исключается на одно засѣданіе. Депутатъ
Мисирковъ покидаетъ залъ.
Представитель Крестьянской фракціи, деп. Цыганко проситъ объявить перерывъ.
Предсѣдатель объясняетъ ему, что до окончанія премьеромъ его рѣчи пере-
рыва быть не можетъ.
Въ это время Предсѣдателю сообщаютъ, что деп. Криганъ во время шума тоже
допустилъ непозволительное въ парламентѣ выраженіе / с .... сынъ/.
Голосованіемъ депутатъ Криганъ тоже исключается на одно засѣданіе, послѣ
чего онъ уходитъ.
Премьеръ-министръ продолжаетъ прерванную рѣчь: «Я повторяю, что они
интересовались нашей страной постолько, посколько это диктовалось ихъ выго-
дой. Кто сюда пришелъ?
Русскіе чиновники, которые проводили здѣсь преступную руссификатор-
скую политику Петрограда. Колонисты, которые щедро одарялись землями въ то
время, когда наши молдаване должны были уходить въ поискахъ куска земли на
Амуръ и на Кавказъ.
Кто еще сюда пришелъ?
545
 Евреи, которые изгонялись изъ сосѣднихъ странъ; здѣсь же находили пріютъ
и разныя льготы.
И если всѣ эти люди говорятъ, что они любятъ Бессарабію, то позвольте счи-
тать и меня, молдаванина, любящимъ свою родину. А если это такъ, то неужели я
могъ сознательно вести такую политику, въ результатѣ которой родина оказалась
въ тяжеломъ положеніи?
Вѣдь обвиненія меня въ преступномъ попустительствѣ и предполагаетъ
именно наличность въ моихъ дѣйствіяхъ злой воли.
Это значитъ считать, что я сознательно веду свою родину къ гибели.
Не такъ это было. Вспомните, какова была политическая ситуація въ теченіе
періода времени отъ начала мирныхъ переговоровъ въ Брестъ-Литовскѣ и до
послѣднихъ дней.
Еще съ января прекращено всякое сношеніе съ Украиной. Тамъ бушевала боль-
шевистская анархія. Желѣзнодорожнаго сообщенія не было. Какъ можно было
послать туда свою делегацію? Говорятъ, на автомобилѣ. Но вѣдь автомобиль былъ
бы арестованъ большевиками немедленно, какъ только переѣхалъ бы Днѣстръ. Да
и сами делегаты врядъ бы унесли свои головы.
Оставалось еще послѣднее средство: послать туда делегатовъ, переодѣтыхъ
такимъ образомъ, чтобы они не оставляли сомнѣнія въ принадлежности къ
«товарищамъ». Но вѣдь вы сами согласитесь, что этотъ путь, во всякомъ случаѣ,
не дипломатическій. Я понимаю, когда упрекаютъ правительство, что оно не при-
няло мѣръ при обычныхъ, нормальныхъ условіяхъ международнаго общенія, но
что оно могло сдѣлать въ данномъ случаѣ? Ясно, что при такихъ обстоятельствахъ
всякое обвиненіе въ умышленномъ попустительствѣ по меньшей мѣрѣ абсурдъ.
Изъ того безсвязнаго лепета, который вы слышали здѣсь отъ депутата Мисир-
кова, я почти ничего не понялъ.
Заговорилъ о довѣріи. Тема для правительства слишкомъ старая, ибо съ
момента сформированія мною этого правительства всталъ и вопросъ о довѣріи ему.
Вполнѣ понятно, конечно, что, когда правительство создается и опирается
на какую-нибудь одну группу депутатовъ, противъ желанія другой, враждебно
къ нему настроенной, то вопросъ о довѣріи можетъ подниматься въ каждомъ
засѣданіи. Мы къ этому привыкли, и этими угрозами вамъ насъ не запугать.
Не могу не коснуться еще одного факта. Высказались всѣ. Не было лишь здѣсь
слышно голоса украинской фракціи. А вѣдь мнѣніе украинцевъ въ этомъ вопросѣ
намъ особенно интересно было. И, быть можетъ, мы такъ и не услышали бы этого
голоса, если бы не настойчивыя требованія молдавскаго блока. И только послѣ
этого представитель «украинской фракціи», деп. Осмоловскій, вышелъ. Но что
же онъ намъ сказалъ? Повѣдалъ о томъ, что, якобы, украинцы раньше насъ, мол-
даванъ, пришли сюда въ Бессарабію, что судьба насъ и ихъ вмѣстѣ связала, ука-
залъ на случай, имѣвшій мѣсто въ Бѣльцахъ, и закончилъ свою рѣчь вычисленіемъ
процентнаго отношенія этихъ двухъ народовъ. Это, господа, не отвѣтъ на столь
острый вопросъ и, конечно, онъ никого не можетъ удовлетворить.
Въ унисонъ съ нимъ запѣлъ и депутатъ Бучушканъ, который уже всю вину за
притязанія Украины свалилъ на одинъ Бѣлецкій уѣздъ, объявившій себя присое-
диненнымъ къ Румыніи. Но если такъ разсуждать, то Аккерманскій уѣздъ объя-
вилъ себя присоединеннымъ къ Украинѣ еще три мѣсяца тому назадъ, и, значитъ,
еще три мѣсяца тому назадъ Румынія должна была сдѣлать то, что сейчасъ собира-
ется дѣлать Украина. Это по логикѣ г. Бучушкана.
Ближе всего подошелъ къ вопросу депутатъ Лихтманъ, который указалъ, что
говорить теперь о судьбе нашей Республики нужно не съ Кіевомъ, а только съ
546
Берлиномъ. Въ самомъ дѣлѣ, вопросъ о Бессарабіи въ Кіевѣ окончательно рѣшенъ.
Ѣхать теперь туда и говорить съ Голубовичемъ, который самъ безсиленъ, можетъ
быть, что-нибудь сдѣлать, по моему мнѣнію, безполезно.
Для насъ моментъ благопріятный былъ тогда, когда, послѣ перерыва мир-
ныхъ переговоровъ съ большевиками17, нѣмцы склонны были заключить миръ съ
отдѣльными націями. И, если бы мы тогда поѣхали бы на конференцію, то, заклю-
чивши миръ съ Германіей, этимъ самымъ пріобрѣли бы признаніе нашей неза-
висимости со стороны тѣхъ могущественныхъ державъ, которыя въ настоящее
время диктуютъ свою волю. Но случайныя обстоятельства намъ и тутъ помѣшали.
Утромъ 6 января, когда мы собирались уже выѣхать, на вокзалъ прибылъ эше-
лонъ трансильванцевъ, произошло кровавое столкновеніе, а затѣмъ послѣдовали
событія, которыя вамъ извѣстны: вступленіе румынскихъ войскъ въ Бессарабію
и сраженіе ихъ съ большевиками; желѣзнодорожное сообщеніе было прервано, и
мы, конечно, не могли выѣхать. Миръ заключили безъ насъ, и, благодаря этому, мы
теперь очутились въ такомъ положеніи. Но что дѣлать? Судьба нашей республики
видно такова. Въ этомъ не виновато правительство; оно всегда дѣлало и сдѣлаетъ
все, что возможно, для спасенія нашей родины.
Но и съ вашей стороны требуется осторожность и справедливость. Нѣтъ
ничего легче, какъ критиковать, и мы особенно неохотно реагируемъ на критику
съ этой стороны /предсѣдатель указываетъ на Крестьянскую фракцію/. Насъ
отсюда уже два мѣсяца и по поводу и безъ всякаго повода критикуютъ.
Вспомните, что ни дѣлалось нами за это время, этой частью Парламента
никогда ничто не одобрялось; самые хорошіе законы, которые вносились прави-
тельствомъ, отсюда всегда встрѣчали возраженія и только потому, что они вно-
сились имъ; всякій шагъ правительства съ этой стороны всегда встрѣчалъ одно
враждебное отношеніе.
Это понятно, конечно, но не время теперь для раздоровъ и игры въ Парла-
ментъ. Надо спасать Родину, спасать нашу Республику».
/Бурные продолжительные аплодисменты/.
Слово получаетъ по личному вопросу деп. Бажбеукъ-Меликовъ, который отъ
имени національныхъ меньшинствъ протестуетъ противъ словъ предсѣдателя
Совѣта Министровъ, назвавшаго національныя меньшинства гостями, и гово-
ритъ, что, хотя онъ не знаетъ исторіи Бессарабіи, но знаетъ, что и другія націи
живутъ здѣсь давно; въ вопросѣ о самостоятельности Республики онѣ идутъ съ
молдованами за одно, и демократія меньшинствъ доказала, что они, дѣйстви-
тельно, достойны наименованія гражданъ, а не пришельцевъ.
Деп. Слуцкій говоритъ, что, во всякомъ случаѣ евреи уже были здѣсь в 1812
году, когда Бессарабія перешла къ Россіи, и въ документахъ того времени въ числѣ
другихъ народовъ значится и они – это съ юридической стороны; съ моральной,
евреи имѣютъ всѣ права гражданъ. Въ заключеніе ораторъ напоминаетъ, что
рознь, – это самый злѣйшій нашъ врагъ.
Предсѣдатель объясняетъ, что онъ понялъ слово предсѣдателя Совѣта Мини-
стровъ «гость» въ исторической перспективѣ, и потому ничего обиднаго тутъ нѣтъ.
Деп. Курдиновскій, протестуя противъ словъ предсѣдателя Совѣта Мини-
стровъ о представителяхъ меньшинствъ, говоритъ, что исторически указанія
министра не правильны, т.к. евреи въ этой странѣ современны молдаванамъ, ибо
еще императоръ Траянъ переселилъ ихъ сюда, частью они пришли еще вмѣстѣ съ
парфянами. Также древни здѣсь украинцы, ибо еще въ 11-мъ вѣкѣ одинъ русскій
князь взялъ 5 000 молдованъ изъ одного придунайскаго городка и пошелъ воевать
съ ними противъ русскаго же князя въ Хотинскій уѣздъ18.
547
 Послѣ этого оглашается слѣдующій запросъ правительства Молдавской Респу-
блики правительству Украинской Республики: «По полученнымъ свѣдѣніямъ пра-
вительство Украинской Республики беретъ на себя представительство интересовъ
Молдавской Республики на мирной конференціи въ Бухарестѣ, желая имѣть на
конференціи, наряду съ делегаціей отъ Молдавской Республики, и своихъ делега-
товъ, полномочныхъ участвовать въ рѣшеніи вопросовъ, входящихъ въ компетен-
цію исключительно независимой Молдавской Республики. Принимая во вниманіе
неоднократныя заявленія Украинской Рады объ ея полной поддержкѣ принципа
національнаго самоопредѣленія, за который она сама боролась такъ же, какъ и пра-
вительство Молдавской Республики, и который подтверждала разными офиціаль-
ными актами и завѣреніями, начиная съ совѣщанія губернскихъ комиссаровъ и
представителей губернскихъ исполнительныхъ комитетовъ Украины и Бессарабіи
отъ 25 іюля 1917 года, правительство Молдавской Народной Республики имѣетъ
честь просить правительство Украины сообщить, насколько вѣрны эти свѣдѣнія
и, если вѣрны, то чѣмъ руководствуется украинское правительство, предпринимая
шаги, которые идутъ въ разрѣзъ съ государственными интересами Молдавіи.
Правительство Молдавской Республики считаетъ долгомъ напомнить укра-
инскому правительству слѣдующее: послѣ сконструированія правительства Мол-
давской Республики, Кіевская Центральная Рада неоднократно обращалась къ
Молдавской Республикѣ по различнымъ вопросамъ въ такихъ же выраженіяхъ,
съ какими Украина обращалась и къ другимъ автономнымъ областямъ, скон-
струированнымъ на территоріи бывшей Россійской Имперіи, какъ это видно изъ
телеграммы отъ 27 ноября 1917 года, подписанной Винниченко и Шульгинымъ,
телеграммы отъ 20 декабря 1917 года и телеграммы отъ 12 декабря 1917 года, въ
которыхъ представители Молдавской Республики приглашаются принимать
участіе въ мирной конференціи въ Брестъ-Литовскѣ, такъ какъ Рада должна была
защищать только свои интересы.
Въ проектѣ созданія Украины отъ 15 сентября 1917 года19 объявляется, что
территорія Украины обнимаетъ губерніи: Кіевскую, Подольскую, Екатерино-
славскую, Волынскую, Холмскую, Черниговскую, Полтавскую и Таврическую,
кромѣ частей, не населенныхъ украинцами. Универсалъ отъ 7 ноября 1917 года
объявляетъ территоріей Украины губерніи: Кіевскую, Подольскую, Волынскую,
Черниговскую, Полтавскую, Харьковскую, Екатеринославскую, Херсонскую и
Таврическую безъ Крыма.
Универсалъ от 13 января 1918 года объявляетъ независимость Украины20 въ
вышеуказанныхъ границахъ. Принимая во вниманіе все вышесказанное, прави-
тельство Молдавской Республики полагаетъ, что только одному ему безъ всякаго
посторонняго вмѣшательства принадлежитъ право представительства и защита
государственныхъ интересовъ независимой Молдавіи и еще разъ имѣетъ честь
просить украинское правительство благоволить сдѣлать по этому поводу соотвѣт-
ствующія разъясненія, тѣмъ болѣе, что съ момента возникновенія обѣихъ респу-
бликъ правительства ихъ шли рука объ руку, всегда встрѣчая поддержку другъ въ
другѣ и обоюдно стремясь къ отстаиванію національныхъ и государственныхъ
интересовъ дружественныхъ сосѣднихъ государствъ».
Выслушавъ запросъ, Собраніе постановляетъ:
1/ единогласно присоединиться къ рѣшенію правительства и послать въ
г. Кіевъ, въ Центральную Раду и къ украинскому правительству делегацію изъ пред-
ставителей правительства: министра Кристи, товарища министра Сакары и пред-
ставителей Парламента, по одному: отъ Крестьянской фракціи, Молдавскаго Блока
548
и меньшинствъ – съ запросомъ и протестомъ по поводу притязаній правительства
Украинской Республики на часть территоріи Молдавской Народной Республики.
Делегаціи собраться 17 марта, въ 1 часъ дня, въ кабинетѣ Предсѣдателя Сфа-
тулъ Цэрій для выработки совмѣстно съ Президіумомъ текста запроса и протеста
и выѣхать въ Кіевъ въ 8 часовъ вечера 17 марта.
2/ признать недопустимымъ отдѣльныя выступленія группъ, организацій
и учрежденій, провозглашающихъ уніи съ тѣми или другими государствами,
находя, что это входитъ исключительно въ компетенцію Парламента – Сфатулъ
Цэрій – и объявить, что подобныя выступленія Сфатулъ Цэрій будетъ считать
антигосударственными и будетъ преслѣдовать ихъ въ административномъ и
судебномъ порядкахъ.
Министръ народнаго образованія Ерханъ находитъ протестъ правительства
слабымъ и получаетъ слово для изложенія своей точки зрѣнія.
Министръ Ерханъ: – Въ протестѣ правительства я замѣтилъ упущеніе въ томъ
смыслѣ, что нашимъ правительствомъ не проанализированы тѣ экономическіе
и культурные мотивы, которые были выдвинуты украинскимъ правительствомъ
въ его нотѣ Центральнымъ Державамъ. Украинское правительство считаетъ, что
сѣверъ Бессарабіи тяготѣетъ къ Украинѣ; оно ошибается, т.к. это тяготѣніе было
искусственно создано старымъ русскимъ правительствомъ и было тяготѣніемъ
чрезъ голову Украины къ Петрограду.
Также ошибочно мнѣніе украинскаго правительства, что югъ Бессарабіи
тяготѣетъ экономически къ Одессѣ; мы знаемъ, что это тоже искусственно создано
русскимъ правительствомъ, эксплоатировавшимъ во всю нашъ край въ экономи-
ческомъ отношеніи, не давая ему въ то же самое время создавать возможность
самостоятельнаго экономическаго развитія, а кѣ этому есть широкая возмож-
ность. Вотъ какую сторону дѣла еще необходимо подчеркнуть въ протестѣ пра-
вительства Молдавской Республики. Сверхъ того необходимо ярче подчеркнуть
характеръ протеста въ обращеніи къ украинскому правительству.
Послѣ заявленія министра Ерхана Молдавскимъ Блокомъ вносится запросъ
Правительству:
«До насъ дошли свѣдѣнія, подтвержденныя документальными данными, что Кре-
стьянский Комитетъ, именующій себя „верховнымъ”, установилъ налогъ въ размѣрѣ
20 коп. съ десятины, ссылаясь въ оправданіе себя на состоявшіеся будто бы по этому
поводу постановленія Второго и Третьяго крестьянскихъ съѣздовъ. Желая получить
установленный налогъ, Крестьянскій Комитетъ разослалъ по волостямъ требованія о
взносѣ крестьянами этого налога, что вызываетъ въ деревняхъ возмущенія.
Извѣстно ли правительству это обстоятельство, и если извѣстно, то что пред-
принято для пресѣченія этого зла /установленіе налога помимо Парламента/?
Просимъ дать отвѣтъ къ слѣдующему засѣданію, въ понедѣльникъ».
Засѣданіе закрывается въ 1 часъ 50 минутъ.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури

549
 ПриложенІе къ протоколу отъ 16-го марта 1918 года за № 63

НАКАЗЪ
делегаціи отъ правительства Молдавской Республики и Сфатулъ Цэрій,
отправляющейся въ г. Кіевъ для урегулированія взаимоотношеній между Мол-
давской и Украинской Республиками.
1/ Делегація должна требовать признанія и гарантіи полной независимости и
самостоятельности Молдавской Республики въ границахъ бывшей Бессарабской
губерніи между Прутомъ и Днѣстромъ, Дунаемъ и Чернымъ моремъ и старой
Австро-Русской границей.
2/ Территорія Молдавской Республики въ границахъ бывшей Бессарабской
губерніи недѣлима и никакая часть Молдавской Республики не можетъ быть
отторгнута въ пользу другого Государства.
3/ Въ виду того, что Молдавская Республика въ своей территоріи предоставля-
етъ Украинской и другимъ національностямъ культурно-національно-персональ-
ную автономію, молдованамъ Заднѣстровья должны быть предоставлены такія же
права и въ Украинской Республикѣ.
4/ До Молдавскаго Народнаго Собранія, Правительство Молдавской Народ-
ной Республики стоитъ всецѣло на платформѣ, объявленной въ деклараціяхъ
Сфатулъ Цэрій отъ 2 декабря 1917 года и 24 января 1918 г.

Секретарь Сфатулъ Цэрій: Б. Епури

ПриложенІе къ протоколу отъ 16-го марта 1918 года за № 63

Сфатулъ Цэрій, Парламентъ Молдавской Республики, узнавъ о притязаніяхъ

Украины на нѣкоторыя части Молдавской Республики, въ частности на часть
Хотинскаго и Аккерманскаго уѣздовъ, выражаетъ передъ правительствомъ Украин-
ской Республики, Центральной Радой и всѣмъ Украинскимъ народомъ свой горячій
протестъ по поводу тѣхъ притязаній на права самоопредѣлившагося молдавскаго и
другихъ народовъ, населяющихъ территорію бывшей Бессарабской губерніи.
Сфатулъ Цэрій заявляетъ, что Молдавская Народная Республика объявила
себя самостоятельной и независимой 24 января с.г. въ предѣлахъ бывшей Бесса-
рабской губерніи, о чемъ было послано извѣщеніе всѣмъ Государствамъ, въ томъ
числѣ и Украинѣ.
Сфатулъ Цэрій напоминаетъ Украинѣ, что между Молдавской и Украинской
Республиками уже давно съ самаго момента объявленія ихъ автономными устано-
вились между собой самыя дружественныя добрососѣдскія отношенія и Украина
всегда относилась съ уваженіемъ къ Молдавской Республикѣ, признавая ея права
на самоопредѣленіе и независимость.
Въ своихъ отношеніяхъ и обращеніяхъ къ Молдавской Республикѣ Укра-
инское правительство всегда разсматривало Молдавскую Республику отдѣль-
нымъ государствомъ, интересы котораго обособлены отъ интересовъ Украины:
напримѣръ – въ телеграммѣ отъ 17 декабря 1917 года, подписанной Виниченко
и Шульгинымъ украинское правительство, приглашая молдавское правитель-
ство для принятія участія въ составленіи общерусскаго правительства, а также
веденія переговоровъ въ Брестъ-Литовскѣ рѣзко поддерживаетъ обособленность
550
Молдавской Республики, когда заявляетъ, что украинское правительство только
въ томъ случаѣ возьметъ на себя защиту интересовъ Молдавской Республики, если
послѣдняя уполномочитъ на то Украину, въ противномъ случаѣ Украина будетъ
защищать на мирныхъ переговорахъ только свои интересы. Эта телеграмма, какъ
и многія другія обращенія съ очевидностью указываютъ, что Украина открыто
признавала самостоятельность Молдавской Республики; – и съ тѣмъ большимъ
изумленіемъ Сфатулъ Цэрій ознакомился съ пожеланіемъ украинскаго прави-
тельства принять участіе въ мирныхъ переговорахъ въ Бухарестѣ въ вопросахъ,
касающихся Молдавской Республики, интересы которой можетъ представлять
только она сама. Сфатулъ Цэрій, базируясь на историческомъ прошломъ Бессара-
біи, которая исторически сложилась въ одну цѣлую недѣлимую область, съ другой
стороны, принимая во вниманіе экономическія интересы края, указываетъ Укра-
инскому народу на несправедливость вмѣшательства Украины въ дѣла Молдавіи.
Молдавская Республика, какъ и Украинская Республика долгое время нахо-
дившаяся подъ жестокимъ царскимъ режимомъ – обѣ прошли тяжелый путь
борьбы для своего освобожденія и вотъ когда эта цѣль достигнута, когда обѣ
Республики стали самостоятельными и независимыми, при каковомъ условіи
возможно полное развитіе населяющихъ ихъ народовъ, Молдавія съ горестью
узнаетъ о притязаніяхъ старшей сестры Украины на независимость Молдавской
Республики тоже желающей быть независимой и самостоятельной для народовъ.
Сфатулъ Цэрій, въ которомъ представлены всѣ націи, населяющіе территорію
Бессарабіи, выражаетъ единогласно свой громкій протестъ противъ неслыхан-
наго посягательства одного освободившагося народа на права и свободу другого,
такого же освободившагося народа.
Сфатулъ Цэрій громко заявляетъ о волѣ всѣхъ народовъ, населяющихъ Бес-
сарабію, видѣть свою Молдавскую Республику независимой, самостоятельной и
недѣлимой и всякое посягательство съ чьей бы то ни было стороны на независи-
мость и недѣлимость Молдавской Республики, образовавшейся между Днѣстромъ,
Прутомъ, Чернымъ моремъ – въ предѣлахъ, бывшей Бессарабской губерніи, раз-
сматриваетъ какъ неслыханное насиліе на права самоопредѣлившагося народа,
права котораго добыты столь тяжелой цѣной.
Сфатулъ Цэрій выражаетъ твердую надежду и полную увѣренность, что сво-
бодный Украинскій народъ не захочетъ поработить ни политически, ни экономи-
чески свободные народы Молдавской Народной Республики.21
Вѣрно:

Секретарь Сфатулъ Цэрій: Б. Епури

[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, ff. 111–123 v.]

Note și comentarii

1 Cu începere de aici, procesul-verbal din arhivă este aproape identic, în ceea ce privește cuvîntările
deputaților, cu textul publicat de raportor în ziar.
2 De fapt, e vorba de tratativele preliminare de pace de la Buftea, localitate situată la o distanță de
20 km de București, și de la Cotroceni. Vezi și pr.-v. nr. 54, nota 2.

551
 3 Despre aceste noi pretenții ucrainene, liderii Sfatului Țării aflaseră mai devreme, dovadă fiind
prezența lui Halippa la Iași, la 15 martie (sosit, după toate aparențele, o zi-două mai devreme), unde
cerea din nou participarea basarabenilor la tratativele de pace cu austro-germanii: Documente…
Seria C, 1976, p. 122. Confirmarea acestui fapt se află și în lipsa sa la ședințele Sfatului Țării din 14
și 16 martie 1918. Halippa a rămas la Iași și în următoarele cîteva zile, dacă nu chiar mai mult, fiind
anunțat că va fi primit de Marghiloman care în acel moment se afla la București: Ibidem, p. 123.
4 C. Argetoianu susținea că Kühlmann i-ar fi spus și lui exact același lucru: op. cit., p. 28.
5 V.K. Vinnicenko, om de stat ucrainean, președinte al secretariatului general al Ucrainei (iunie–
iulie 1917), secretar general de interne (iunie 1917–ianuarie 1918), președinte al Directoratului
republicii ucrainene (decembrie 1918–februarie 1919).
6 Nu există un astfel de nume printre conducătorii Radei ucrainene. E posibil ca să fie vizat
Dm. Doroșenko, cunoscut lider al mișcării ucrainene de eliberare națională.
7 Vezi pr.-v. 23; pr.-v. 30. Basarabia nu a fost reprezentată la aceste tratative.
8 „Congresul popoarelor Rusiei” de la Kiev, la care au luat parte și reprezentanții Basarabiei, a avut
loc la 8–10 septembrie (s.v.) 1917.
9 Niciuna din cele două variante ale descrierii ședinței din 16 martie 1918 nu permite a cunoaște
exact care era esența întrebării pe care Fracțiunea țărănească o pusese guvernului. La începutul
ședinței, se spune că Țîganko a făcut o interpelare guvernului relativ la politica externă a Republicii
Democratice Moldovenești, dar nu se precizează nimic ce ar fi putut viza motivul interpelării. Nu e
de crezut că Fracțiunea țărănească, în persoana liderului ei, deputatul Țîganko, ar fi cerut lămuriri
guvernului cu privire la pretențiile teritoriale ale Ucrainei asupra Basarabiei. Abia cuvîntarea lui Cri-
han, în această ședință, aduce clarificarea necesară: Fracțiunea țărănească cerea lămuriri de la guvern
în legătură cu hotărîrile luate la 3 și, respectiv, 13 martie 1918 de zemstvele din Bălți și Soroca.
10 Se arată destul de straniu acest reproș al lui Bajbeuk-Melikov, cînd se știa foarte bine că basarabenii
nu fuseseră admiși în principiu, ca și ucrainenii, de altfel, la masa tratativelor de la București
(Buftea).
11 Bineînțeles că nu a existat nicio legătură între hotărîrile zemstvelor celor două județe (nu hotărîri ale
județelor, cum zice Buciușcan) și pretențiile teritoriale ale Ucrainei, dovadă fiind și faptul că în nota
ucraineană asupra acestui subiect, trimisă participanților la tratativele de la București, acest fapt nu
este menționat. Nu încape nicio îndoială ca la Kiev nu se cunoștea nimic despre rezoluţiile zemstve-
lor la Bălți și Soroca, unde se pare că, în realitate, nu se întîmplase nimic. Vezi studiul introductiv.
12 Vezi nota 9.
13 Această prezicere sumbră avea să se împlinească foarte curînd, și încă de o manieră mult mai
dramatică de cum observa deputatul V. Gafencu, doar că avea să afecteze nu numai Ucraina.
14 Încă o dovadă a atitudinii distructive a minoritarilor față de Republica Moldovenească, care se
manifesta mai ales în momentele cele mai grele pentru Basarabia.
15 Desigur, aluzie la faptul că Sfatul Țării, înainte de a se orienta spre România, trebuia să trateze cu
Ucraina.
16 Această afirmație ce sfidează realitatea istorică demonstrează că ucrainenii din Sfatul Țării nu
aveau de gînd să condamne pretențiile Ucrainei asupra teritoriilor dintre Prut și Nistru.
17 Aceste tratative au început la 9 decembrie 1917 (st.v.), au cunoscut cîteva etape și au fost zădărnicite
de bolșevici la 28 ianuarie 1918.
18 Bineînțeles că astfel de fapte istorice nu există. E adevărat că în ziar e menționat secolul 12, dar
situația rămîne aceeași: Sfatul Țării, nr. 67, 1918.
19 De la 15 septembrie 1917, după „Congresul popoarelor”, Rada a făcut uz de acest eveniment pentru
a începe să-și manifeste autoritatea în raport cu Guvernul Provizoriu al Rusiei.
20 Ucraina și-a proclamat independența la 9 (22) ianuarie 1918, prin cel de-al IV-lea „universal”.
21 Evident, cele două anexe sînt date în variantele discutate de deputaţi; nu se cunoaște dacă au
existat variante redactate după propunerile lui Erhan.

552
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 27-го марта 1918 года № 64

Засѣданіе открывается въ 4 часа 15 минутъ дня подъ предсѣдательствомъ

И.К. Инкулеца, при слѣдующемъ составѣ Президіума: П.Н. Халиппа, Б.М. Епури,
К.П Мисирковѣ, И.А. Буздуганѣ.

В залѣ присутствуютъ: Весь составъ Кабинета Молдавской Республики, пре-

мьеръ-министръ Румынскаго Кабинета Г. Маргиломанъ, Г. Стери, военный ми-
нистръ Гиржеу, приближенные премьеръ-министра и многіе другіе представители
румынскаго правительства.
Предсѣдатель: – Привѣтствую въ нашемъ Парламентѣ главу румынскаго пра-
вительства Г. Маргиломана. /Аплодисменты/.
Сегодняшнее засѣданіе, г.г. депутаты, будетъ историческимъ для нашей націи,
для нашего народа. Мы должны приложить всѣ усилія, чтобы съ честью выйти изъ
этого историческаго момента. Разрѣшите предложить премьеръ-министру Г. Мар-
гиломану слово, для заявленія о томъ, съ какой цѣлью онъ къ намъ пожаловалъ.
/Голоса: «Просимъ. Просимъ»/.
На трибуну всходитъ премьеръ-министръ Маргиломанъ, встрѣченный
Собраніемъ бурнымъ рукоплесканіемъ. Когда присутствующіе въ залѣ успоко-
ились премьеръ-министръ обратился къ нимъ съ рѣчью, на румынскомъ языкѣ,
въ которой заявилъ: «Великая и святая проблема, которой руководилась цѣлая
политическая партія въ Румыніи1, – проблема возсоединенія Бессарабіи къ груди
родной матери Румыніи, была впервые во всей широтѣ поставлена на очередь въ
день объявленія Молдавской Республики ни отъ кого независимой2; а въ насто-
ящее время проблема эта еще болѣе рельефно выдвинута историческимъ ходомъ
вещей и самимъ Сфатулъ Цэрій.
Въ смутное для Молдавской Республики время, когда молодое правительство
обратилось къ Румыніи за помощью, она какъ любящая мать которая услыхала зна-
комый голосъ своего дитяти, не замедлила поспѣшить ей на помощь. Всѣ классы,
всѣ партіи, какъ одинъ поспѣшили туда, куда позвалъ ихъ долгъ и голосъ крови. И
вотъ сегодня мы пожинаемъ плоды трудовъ вашихъ – истинныхъ сыновъ народа и
патріотовъ, работавшихъ на пользу и возвеличеніе нашего народа и всей Румыніи.
Съ напряженнымъ вниманіемъ политическіе круги Румыніи слѣдили за тѣмъ,
что дѣлается по ту сторону Прута и, когда появилась опасность, угрожавшая цѣло-
сти Республики, родственная Румынія поспѣшила на помощь, дабы гарантиро-
вать цѣлость и недѣлимость этого края3.
Въ мирныхъ переговорахъ въ Бухарестѣ, выяснивъ обстоятельства, при какихъ
возможно сохранить цѣлость и недѣлимость Бессарабіи4, я поспѣшилъ сюда, въ
Вашу среду.
Изъ переговоровъ и совѣщаній съ представителями различныхъ фракцій и
партій Парламента, я понялъ требованія и веленія, диктуемыя временемъ и тѣ
условія, которыя намъ необходимо выполнить въ соотвѣтствіи съ мѣстными обы-
чаями, нравами, свободами и правами, добытыми Вами и которыя не идутъ въ раз-
рѣзъ съ интересами единой и Великой объединенной Румыніи.
Возсоединеніе Бессарабіи съ Румыніей должно произойти на условіяхъ сохра-
ненія мѣстныхъ особенностей сего края, но чтобы перейти изъ области пожеланій
553
къ болѣе реальнымъ фактамъ, разрѣшите мнѣ огласить Декларацію румынскаго
правительства», заканчиваетъ свою рѣчь премьеръ-министръ и переходитъ къ
оглашенію на румынскомъ языкѣ Деклараціи:
– Существующій нынѣ Сфатулъ Цэрій остается функціонировать, но только
для разрѣшенія аграрной реформы соотвѣтственно нуждамъ народа.
Правительство предложитъ Учредительному Собранію5, въ которомъ примутъ
участіе и выбранные представители Бессарабіи, нормы, установленныя Сфатулъ
Цэрій, которыя остаются до разрѣшенія вопроса этимъ Учредительнымъ Собраніемъ.
Бессарабія сохраняетъ свою провинціальную автономiю, имѣя свой провинці-
альный Совѣтъ /Діета/, избранный въ будущемъ на основаніи всеобщаго, прямого и
тайнаго голосованія съ Исполнительнымъ Органомъ и собственной администраціей.
Этотъ провинціальный Совѣтъ /Діета/ вотируетъ мѣстный бюджетъ и кон-
тролируетъ органы земскаго и городского самоуправленія.
Его Исполнительный Органъ назначаетъ чиновниковъ мѣстныхъ админи-
стративныхъ учрежденій; высшіе же чиновники назначаются Правительствомъ.
Рекрутированіе арміи производится на тѣхъ же основаніяхъ, что и во всѣмъ
Королевствѣ, территоріально.
Существующіе законы и мѣстные самоуправленія /земское и городское/ оста-
ются въ силѣ и не смогутъ быть измѣнены румынскимъ Парламентомъ до техъ
поръ, пока въ его работѣ не примутъ участія представители Бессарабіи.
Права, добытыя національными меньшинствами въ Бессарабіи сохраняются.
Правительство предлагаетъ, чтобы два представителя Бессарабіи, назначен-
ные существующимъ Сфатулъ Цэрій, вошли въ Совѣтъ Министровъ Румыніи.
Бессарабія посылаетъ въ Парламентъ Страны число представителей пропор-
ціонально населенію. Они будутъ выбраны въ Палату всеобщимъ избирательнымъ
правомъ; въ Сенатъ же по правиламъ, которыя будутъ установлены Учредитель-
нымъ Собраніемъ.
Всеобщее равное, прямое и тайное голосованіе будетъ служить базой /основа-
ніемъ/ для выборовъ Бессарабіи въ волости, села, города и земства.
Свобода личности, свобода слова, печати, совѣсти и собраній и всѣ граж-
данскія свободы гарантируются Конституціей для Бессарабіи, также какъ и для
всей страны.
Всѣ нарушенія закона ранѣе совершенныя по политическимъ мотивамъ въ
смутное время переустройства будутъ амнистированы.
По возсоединеніи Бессарабіи, какъ дочери со своей матерью Румыніей, Парла-
ментъ установитъ незамедлительный созывъ Учредительнаго Собранія, въ кото-
рое войдутъ пропорціонально населенію и представители Бессарабіи, выбранные
всеобщимъ избирательнымъ правомъ для установленія вмѣстѣ со всѣми вклю-
ченіе въ Конституцію, указанныхъ выше принциповъ и гарантій.
Закончивъ чтеніе премьеръ-министръ заявляетъ, что ему желательно было бы,
чтобы Парламентъ могъ свободно обсудить предложеніе румынскаго правитель-
ства, а потому онъ со своими представителями покидаетъ залъ.
При громкихъ аплодисментахъ всего зала румынскіе гости удаляются изъ
Парламента.
Предсѣдатель: – Г.г. депутаты, слово для внѣочереднаго заявленія имѣетъ
представитель Молдавскаго Блока депутатъ Чижевскій.
Деп. Чижевскій: – Молдавскій Блокъ во вниманіе къ дѣятельности и заслу-
гамъ политическаго борца и ученнаго профессора Стере, бессарабца, рѣшилъ при-
нять его въ свою среду.
554
 Предсѣдатель Инкулецъ: – Г.г. депутаты, я имѣлъ счастье провести русскую
революцію въ Петроградѣ, гдѣ я видѣлъ, что во всѣхъ тѣхъ революціонныхъ и
демократическихъ организаціяхъ, которыя тамъ создались самыми желанными
гостями были эмигранты.
Я полагаю, что возвращеніе мученика царскаго режима, борца за лучшіе идеалы,
профессора Стере не можетъ быть обойдено молчаніемъ и предлагаю принять его
въ свою среду, какъ нашего депутата. /Бурные аплодисменты на всѣхъ скамьяхъ/.
Всѣ депутаты встаютъ и устраиваютъ профессору Стере бурную и продолжи-
тельную овацію.
При громкихъ крикахъ «Да здравствуетъ профессоръ Стере» и несмолкае-
мыхъ аплодисментахъ всего зала профессоръ всходитъ на трибуну и раскланива-
ется съ Собраніемъ:
– Г.г. депутаты! – начинаетъ свою рѣчь на молдавскомъ языкѣ профессоръ
Стере. – Въ жизни отдѣльныхъ людей, как и цѣлыхъ народовъ, такихъ высокихъ
моментовъ бываетъ немного. Я глубоко прочувствованъ за то довѣріе, которымъ
Вы меня почтили и за ту тяжелую обязанность которую Вы возлагаете на мои
плечи, но и несказанно радъ, что даете мнѣ снова возможность бороться за права и
свободу народа, сыномъ коего я являюсь.
Изгнанный изъ своего родного края слѣпой силой деспота-царя, нынѣ я вновь
возвращенъ сюда волей освобожденнаго народа.
Сегодня мы должны рѣшить то, что будетъ имѣть огромнѣйшее рѣшающее
значеніе на судьбу грядущаго будущаго нашего народа.
Желѣзный ходъ исторіи возлагаетъ на наши плечи отвѣтственность которую
мы не можемъ игнорировать никакой софистикой.
Никто, кромѣ насъ, не имѣетъ права говорить и рѣшать, что-либо отъ имени
народа Бессарабіи. Мы сюда приведены тѣмъ элементарнымъ процессомъ исторіи,
который разрушаетъ основы крѣпостей и Бастилій.
Революція привела къ этому не только русскихъ, но и весь румынскій народъ.
Вы зажгли тотъ факелъ, отъ пламени котораго загорѣлись и сгорѣли всѣ ста-
рыя хартіи, раздѣлявшія людей на привилегированныхъ и непривилегирован-
ныхъ. Вы создали изъ молдавскаго народа – народъ, у котораго нѣтъ болѣе высо-
кой привилегіи – чѣмъ т рудъ.
Теперь Вы призваны исторіей понести это святое пламя по ту сторону, чтобы
также просвѣтить своихъ братьевъ и разбить оковы вѣковой неправды, возвра-
щая тѣмъ самымъ Вашъ долгъ передъ своими братьями, которые пришли Вамъ на
помощь въ самый тяжелый историческій моментъ. /Горячіе аплодисменты/.
Сегодня мы декларируемъ права сувереннаго народа не только здѣсь въ Бесса-
рабіи, но и для всѣхъ нашихъ братьевъ повсюду живущихъ6.
Выражая Вамъ благодарность за честь, которыю вы мнѣ оказали своимъ
избраніемъ, сегодня, послѣ столькихъ лѣтъ борьбы, я вмѣстѣ съ Вами вновь иду
на борьбу съ той же рѣшимостью, какъ и 30 лѣтъ тому назадъ, когда еще юношей
попалъ въ тюрьму, возвышающуюся и нынѣ тамъ, какъ грань воспоминанія того
проклятаго прошлаго, отъ котораго мы нынѣ отошли навсегда! /Громовые апло-
дисменты, какъ на скамьяхъ депутатовъ такъ и въ публикѣ. Депутаты и публика
всѣ, какъ одинъ встаютъ и устраиваютъ профессору овацію/.
Затѣмъ профессоръ обращается къ Парламенту по-русски:
«Г.г. депутаты, въ этотъ историческій моментъ, который долженъ приподнять
насъ до уровня той задачи, на которую поставила насъ судьба, я позволю себѣ обра-
титься къ тѣмъ, которые до сихъ поръ были господами положенія и не привыкли
555
еще къ мысли о перемѣнѣ этого порядка. Вы слыхали заявленіе премьеръ-мини-
стра о томъ, какъ онъ понялъ, на основаніи переговоровъ, которые имѣлъ съ раз-
личными представителями нашего парламента, желаніе страны.
Онъ говорилъ о рѣшимости румынскаго народа имъ представляемаго и
румынскаго правительства пойти навстрѣчу Вашимъ желаніямъ.
Я, полагаю, что говорю Вамъ, какъ людямъ, руководимымъ государственнымъ
разумомъ и понимающимъ положеніе вещей, и полагаю, что есть люди, которые
недовольны принятымъ рѣшеніемъ, но я попрошу Васъ вдуматься, предъ какой
дилеммой должно стоять румынское государство, если Сфатулъ Цэрій отвергнулъ
бы мысль объ единеніи?
Г.г., возможно ли, чтобы Румынія отказалась отъ своихъ историческихъ правъ,
національныхъ идеаловъ и даже права на жизнь, потому что безъ доступа къ морю
Румынія жить не можетъ7. Предположимь изъ-за желанія угодить сомнѣніямъ и
совѣсти меньшинствъ румынское правительство, явившись отщепенцомъ всего
прошлаго румынскаго народа, отказалось бы отъ этого... Что вышло бы? Всѣ
вожделѣнія сосѣдей, повели бы неудержимо къ тому, что Румынія, пожертвовавъ
будущимъ для своего народа, поставила Бессарабію предъ болѣе жестокой необхо-
димостью: по клочкамъ быть разорванной сосѣдями.
Допустимо ли это для самой Бессарабіи? А если Румынія не можетъ отка-
заться ни отъ своихъ историческихъ правъ, ни отъ національныхъ идеаловъ и
ни отъ интересовъ государства, которые велятъ ей искать пути къ морю, то она
вынуждена будетъ присоединить Бессарабію безъ нашего согласія или опира-
ясь на согласіе другихъ элементовъ общества8, тѣхъ именно элементовъ, которые
много разъ въ исторической жизни Бессарабіи они одни имѣли право говорить
отъ имени Бессарабіи. И если бъ объединеніе произошло подъ покровомъ низвер-
женныхъ нами элементовъ, къ чему бы это привело? Вся та кровь, всѣ тѣ страданія,
изъ которыхъ выросла свободная Бессарабія были бы совершенно напрасны.
Эта дилемма, г.г., стоитъ передъ нами. И какъ сынъ Бессарабіи, я говорю, что
такое рѣшеніе наложило бы на насъ громадную отвѣтственность предъ нашимъ
потомствомъ, которому можетъ быть придется вновь пережить всѣ ужасы недав-
няго прошлаго. Возможно ли, чтобы какой-нибудь предлогъ, какія-нибудь ухищ-
ренія чисто логическихъ построеній оправдали бы такую отвѣтственность?»
«Къ Вашей совѣсти обращаюсь, г.г., къ Вашимъ отвѣтамъ».
Далѣе профессоръ Стере, обращаясь къ Крестьянской фракціи по молдавски,
продолжаетъ:
«Одинъ изъ представителей меньшинствъ, русскій, сказалъ, что если послѣду-
етъ возсоединеніе Бессарабіи съ Румыніей, то русская интеллигенція вся отсюда
уйдетъ. Я уважаю это чувство, такъ какъ всѣ чувства законны, но человѣкъ, у кото-
раго чувства связи съ этой страной такъ слабы и хрупки, можетъ ли имѣть тотъ же
образъ мышленія, как и коренное населеніе?
Румынскій народъ не явился въ Бессарабію извнѣ, онъ здѣсь родился, здѣсь
былъ тотъ котелъ, въ которомъ перекипѣли и слились всѣ разнообразные эле-
менты, изъ которыхъ родился румынскій народъ. Намъ некуда уходить и насъ
никто не можетъ изгнать изъ нашего дома.
Долгій вѣкъ покорно и безмолвно, въ сознаніи своего безсилія, мы несли ярмо,
долгій вѣкъ нашъ языкъ былъ запретнымъ, долгій вѣкъ книга на родномъ языкѣ
была преслѣдуема, какъ революціонная отрава; безчисленныя жертвы несли тѣ,
которые пожелали усвоить зачатки національной культуры. А теперь, когда мы
556
желаемъ войти хозяевами въ нашъ собственный домъ, представители меньшин-
ства не имѣютъ нравственнаго права закрыть намъ двери.
Не забудьте, г.г., и то [что] не только вопросъ національной справедливости,
но даже вопросъ соціальной справедливости, требуетъ рѣшимости и готовности
принять на себя отвѣтственность. Сегодня вы можете дать народу требуемую имъ
землю на условіяхъ для него пріемлемыхъ и никто не можетъ поручиться, что зав-
тра вы будете имѣть ту же возможность.
Да просвѣтитъ Васъ Ваша собственная совѣсть».
Предсѣдатель: – Г.г. депутаты, разрешите придать нашему засѣданію такой
порядокъ: сначала мы выслушаемъ заявленія представителей отдѣльныхъ группъ,
и предложенныя резолюціи поставимъ на голосованіе.
Собраніе выражаетъ согласіе.
– Тогда слово принадлежитъ депутату Бу зду г а н у, представителю Молдав-
скаго Блок а .
Деп. Буздуганъ. Передъ оглашеніемъ Деклараціи Молдавскаго Блок а на мол-
давскомъ языкѣ говоритъ: «Отъ имени Молдавскаго Блока, который всегда сто-
ялъ на стражѣ интересовъ молдавскаго народа, ревниво оберегая его права отъ
посягательствъ съ чьей бы то ни было стороны, отъ имени Молдавскаго Блока,
который впредь будетъ Румынскимъ Блокомъ, защищающимъ права всего Румын-
скаго народа, на меня выпала великая честь, въ сегодняшнемъ отнынѣ историче-
скомъ засѣданіи Сфатулъ Цэрій, огласить слѣдующую Дек л ар а ц і ю Блока».
Далѣе оглашаетъ Декларацію Молдавскаго Блока. /Продолжительные апло-
дисменты/.
Ту же Декларцію на русскомъ языкѣ оглашаетъ депутатъ Чижевскій.
– Резолюція Молдавскаго Блока по вопросу о возсоединеніи Бессарабіи съ
Румыніей: «Именемъ народа Бессарабіи Сфатулъ Цэрій объявляетъ:
Молдавская Народная Республика /Бессарабія/ въ ея границахъ между Пру-
томъ, Днѣстромъ, Дунаемъ и Чернымъ моремъ и старыми границами съ Австріей,
силой оторванная Россіей сто с лишкомъ лѣтъ тому назадъ отъ старой Молдавіи,
нынѣ: въ силу историческихъ правъ, въ силу братства по крови и національности
и на основаніи принципа самоопредѣленія народовъ ОТНЫНѢ И НАВСЕГДА
ВОЗСОЕДИНЯЕТСЯ СО СВОЕЙ МАТЕРЬЮ РУМЫНІЕЙ.
Это возсоединеніе совершается на слѣдующихъ основаніяхъ:
1/ Существующій нынѣ Сфатулъ Цэрій остается и впредь для разрѣшенія и
реализаціи аграрной реформы соотвѣтственно нуждамъ и желаніямъ нашего
народа. Это решѣніе будетъ признано румынскимъ правительствомъ.
2/ Бессарабія сохраняетъ свою провинціальную автономію и будетъ имѣть свою
Діету – /Сфатулъ Цэрій/, выбранный на основаніи всеобщаго прямого, равнаго и
тайнаго голосованія, Исполнительный Органъ и собственную администрацію.
3/ Компетенція Сфатулъ Цэрій:
а/ вотированіе мѣстныхъ бюджетовъ;
б/ контроль земскихъ и городскихъ органовъ;
в/ назначеніе всѣхъ мѣстныхъ административныхъ властей; высшіе чинов-
ники утверждаются правительствомъ.
4/ Рекрутскіе наборы производятся въ принципѣ на территоріальныхъ осно-
ваніяхъ.
5/ Существующіе законы и мѣстныя самоуправленія /земское и городское –
остаются /въ послѣдней редакціи Временнаго Правительства/9 и не смогутъ быть
557
измѣнены Румынскимъ Парламентомъ до тѣхъ поръ, пока въ его работѣ не при-
мутъ участія представители Бессарабіи.
6/ Сохраненіе правъ національныхъ меньшинствъ въ Бессарабіи10.
7/ Два представителя Бессарабіи войдутъ въ составъ Румынскаго Совѣта Мини-
стровъ – въ настоящій моментъ, указанные существующимъ Сфатулъ Цэрій, а въ
будущемъ, взятые изъ числа представителей Бессарабіи въ Румынскомъ Парламентѣ.
8/ Бессарабія посылаетъ въ Румынскій Парламентъ депутатовъ, избранныхъ
на основаніи всеобщаго, прямого, равнаго и тайнаго голосованія, пропорціо-
нально числу населенія.
9/ Всѣ выборы въ Бессарабіи для селъ, волостей, городовъ, земствъ и Парла-
мента будутъ производиться на основаніи всеобщаго, прямого, равнаго и тайнаго
голосованія.
10/ Свобода личности, свобода слова, печати, совѣсти и собраній и всѣ поли-
тическія свободы гарантируются Конституціей.
11/ Всѣ политическія преступленія, совершенныя въ настоящее смутное
время, амнистируются11.
По возсоединеніи Бессарабіи со своей матерью РУМЫНІЕЙ, Румынский
Парламентъ рѣшитъ незамедлительно созывъ Румынскаго Учредительнаго
Собранія, въ которомъ примутъ участіе и представители Бессарабіи, избранные
пропорціонально населенію на основаніи всеобщаго, прямого, равнаго и тайнаго
голосованія, дабы всѣ вмѣстѣ рѣшили внесеніе въ Конституцію, указанныхъ въ
сей Деклараціи принциповъ и гарантій.
ДА ЗДРАВСТВУЕТЪ ВОЗСОЕДИНЕНІЕ БЕССАРАБІИ СЪ РУМЫНІЕЙ
ОТНЫНѢ И НАВѢКИ!
Деп. Цыганко: – Я ограничусь той резолюціей, которую вынесла Крестьян-
ская фракція:
«Крестьянская фракція, сознавая всю важность вопроса о соединеніи незави-
симой Молдавской Республики съ Королевствомъ Румыніи, въ этотъ единствен-
ный по исключительной важности политическій моментъ предъ лицомъ исторіи
своего дорогого народа и не обладая полномочіями этого народа въ рѣшеніи этого
вопроса считаетъ необходимымъ передать его на рѣшеніе всенароднаго голо-
сованія /референдума/, либо Учредительнаго Собранія, какъ выразителя един-
ственной суверенной воли народа при условіи свободы выявленія этой воли въ
свободной независимой Молдавской Республикѣ.
Крестьянская фракція, какъ единственная выразительница народныхъ чаяній
и являющаяся представительницей дѣйствительнаго большинства населенія12 ,
заявляетъ, что она отстаивая независимость Молдавской Народной Республики,
въ то же время считаетъ единственной возможной формой единенія между брат-
скими молдавскимъ и румынскимъ народами тѣсный федеративный союзъ»13.
/Аплодисменты части зала/.
Отъ имени нѣмецкаго населенія Молдавской Республики депутатъ Фонъ-
Лешъ заявляетъ:
«Въ качествѣ представителя всѣхъ нѣмцевъ Молдавской Республики болѣе
75 000, я отъ имени своей фракціи заявляю, что нѣмецкое населеніе, не уполномо-
чило насъ рѣшать вопросъ о присоединеніи Молдавской Республики куда бы то
ни было, отвѣтъ на который можетъ дать лишь Съѣздъ всѣхъ нѣмцевъ Молдавской
Республики. Поэтому мы отъ голосованія воздерживаемся»14.
Отъ имени болгаро-гагаузовъ деп. Мисирковъ заявляетъ:
558
 «Фракція болгаро-гагаузовъ уполномочила меня заявить, что она ни въ коемъ
случаъ не считаетъ себя вправѣ безъ особыхъ на то полномочій болгарскаго и гага-
узскаго населенія Бессарабіи, разсматривать и рѣшать вопросъ о присоединеніи
Бессарабіи къ какому бы то ни было сосѣднему государству.
Вопросъ же о соглашеніяхъ съ иностранными государствами, ограничива-
ющими политическія права и независимость Бессарабіи, по мнѣнію фракціи,
можетъ быть разсматриваемъ и рѣшенъ лишь всенароднымъ свободно избран-
нымъ Учредительнымъ Собраніемъ Молдавской Республики, а потому болга-
ро-гагаузская фракція въ вопросѣ о присоединеніи Бессарабіи къ Румыніи на
какихъ бы то ни было условіяхъ отъ голосованія воздерживается».
Представитель украинскаго населенія деп. А.Д. Осмоловскій заявляетъ:
«Когда украинцы посылали насъ въ Сфатулъ Цэрій, то намъ дали наказъ, какъ
вѣрнымъ сынамъ нашей юной Республики, беречь ее и укрѣплять15; вопроса о при-
соединеніи ея къ кому бы то ни было даже не возникало, и потому мы не полу-
чивъ на то полномочій, не считаемъ себя вправѣ рѣшать этотъ огромной важности
вопросъ, по нашему мнѣнію, разрѣшить его можетъ лишь воля всего народа Мол-
давской Республики, выявленная чрезъ Учредительное Собраніе».
Отъ имени поляковъ выступаетъ деп. Дудкевичъ:
«Я очень сожалѣю, что въ столь торжественный для молдавскаго населенія
день, мнѣ приходится говорить на русскомъ языкѣ, бывшемъ символомъ угне-
тенія, какъ молдавской, так и польской націи – молдавскаго языка я не знаю, а
польскаго не поймутъ молдаване.
Въ этотъ великій день, я горячо привѣтствую несчастный, но въ то же время
и счастливый братскій молдавскій народъ, который можетъ наконецъ возсоеди-
ниться съ роднымъ ему по крови румынскимъ народомъ.
Отъ имени польскаго народа поддерживаю всецѣло объединеніе Бессарабіи
съ Румыніей, такъ какъ того желаютъ молдаване – коренные жители сего края».
Отъ Лиги русской культуры выступаетъ деп. А.Ф. Грекуловъ:
«Вопросъ о присоединеніи Бессарабіи сейчасъ, въ спѣшномъ порядкѣ, ни въ
коемъ случаѣ рѣшенъ быть не можетъ; рѣшить его правомочно только свободно
избранное Молдавское Учредительное Собраніе»16.
Деп. Цыганко проситъ отъ имени Крестьянской фракціи перерыва для обсуж-
денія вопроса – можетъ ли фракція голосовать за предложеніе Блока.
Предсѣдатель объявляетъ на 10 минутъ перерывъ.
По возобновленіи засѣданія депутатъ Бырка оглашаетъ заявленіе части чле-
новъ Крестьянской фракціи17, отколовшихся отъ нея.
«Мы, нижеподписавшіеся депутаты, молдаване, рѣшили сегодня, въ великій
и священный для нашей націи день, соединиться со всѣми молдаванами изъ Сфа-
тулъ Цэрій для осуществленія нашего объединенія съ единокровными братьями
изъ Румыніи. /Аплодисменты/. Я вѣрю, что раздѣляющихъ наше мнѣніе найдется
еще много».
Деп. Халиппа съ мѣста: «Есть много такихъ».
Отъ имени рабочихъ деп. Криворуковъ заявляетъ:
«Считаясь съ серьезностью момента, когда Сфатулъ Цэрій подъ вліяніемъ без-
отвѣтственной политики незначительныхъ группъ призванъ совершить полити-
ческій актъ огромной исторической важности и признавая, что Сфатулъ Цэрій не
уполномоченъ на это народомъ Республики, я, какъ представитель рабочаго класса,
считаю долгомъ заявить, что рабочій классъ снимаетъ съ себя отвѣтственность за
совершающійся за его спиной актъ и отказывается отъ участія въ голосованіи».
559
 Предсѣдатель обращаясь къ Собранію, спрашиваетъ, какимъ образомъ произ-
вести голосованіе резолюціи Блока и другихъ резолюцій.
Деп. Чижевскій отъ имени Молдавскаго Блока проситъ произвести поимен-
ное открытое голосованіе.
Деп. Цыганко отъ Крестьянской фракціи проситъ тайнаго голосованія.
Предсѣдатель даетъ слово одному оратору высказаться за открытое голосо-
ваніе и другому противъ.
Деп. Буздуганъ высказывается за открытое голосованіе, мотивируя это тѣмъ,
что въ такой исторической важности моментъ, каждый долженъ открыто и смѣло
заявить свое мнѣніе передъ лицомъ всей страны и всего народа, чтобы онъ и
исторія знала истинный взглядъ каждаго голосующаго депутата.
– Пусть нашъ народъ, наша страна и весь міръ знаетъ, что мы бессарабскіе
румыны, страдавшіе цѣлый вѣкъ подъ ярмомъ русскаго царизма, что всѣ мы
жаждемъ объединенія со своими братьями за Прутомъ, что мы хотимъ быть и
остаться навсегда вмѣстѣ со всѣми Румынами.
Пусть весь міръ знаетъ, что мы хотимъ объединенія всѣхъ румынъ и по сю
сторону Прута и по ту сторону Карпатъ въ одну цѣлую недѣлимую Великую
Румынію и, на основаніи провозглашеннаго Революціей принципа полнаго само-
опредѣленія народовъ, сегодня, господа депутаты, мы призваны совершить самый
революціонный актъ въ исторіи нашего многострадальнаго народа – голосовать
за возсоединеніе Бессарабіи съ Румыніей.
Я говорю, самый революціонный, ибо только въ дни настоящей революціи
стала во всей своей широтѣ національная проблема – объединеніе народовъ по
этническимъ и расовымъ признакамъ. И совершая этотъ шагъ, т.е. вотируя за объе-
диненіе Бессарабіи съ Румыніей, на что мы имѣемъ полное историческое и націо-
нальное право, мы тѣмъ самымъ только логически довершимъ свою національную
революцію до конца.
Покончивъ съ этимъ вопросомъ національнаго объединенія, намъ остается раз-
рѣшить еще одинъ кульминаціонный вопросъ – аграрный также національный, ибо
я, господа, земельный вопросъ, въ коренномъ разрѣшеніи котораго глубоко заинте-
ресовано все наше крестьянство, считаю также національнымъ вопросомъ, такъ какъ
отъ улучшенія жизни нашихъ хлѣборобовъ – царанъ зависитъ и лучшее будущее всего
нашего народа, счастье всей нашей Румынской націи и благосостоянія всей страны.
Сегодня намъ предстоитъ разрѣшить окончательно первый вопросъ – націо-
нальный – возсоединеніе Бессарабіи съ Румыніей.
И въ этотъ торжественный часъ, я, господа депутаты, передъ лицомъ нашего
народа и потомства, передъ лицомъ исторіи и всего человѣчества призываю Васъ
исполнить до конца свой долгъ – голосовать открыто и смѣло за возсоединеніе
Бессарабіи съ РУМЫНІЕЙ.
Въ особенности я обращаю свой призывъ къ нашему трудовому крестьянству и
особенно къ молдавскому и говорю: для блага всего крестьянства, для блага всего
нашего молдавскаго народа и всего потомства, Вашъ долгъ г.г. крестьяне – молда-
ване, вотировать за объединеніе.
Будьте мужественны и исполните свой долгъ, ибо часъ объединенія пробилъ.
Призываю всѣхъ Васъ голосовать смѣло и открыто, дабы исторія запомнила
навсегда имена всѣхъ истинныхъ сыновъ нашего Молдавскаго Народа, голосовав-
шихъ за объединеніе всѣхъ Румынъ грядущей Великой РУМЫНІИ18.
/Дружные аплодисменты/.
560
 Деп. Діаконовичъ говоритъ противъ открытаго голосованія, находя, что только
закрытое голосованіе можетъ дать каждому депутату возможность, безъ давленія съ
чьей бы то ни было стороны, сказать свое слово по столь важному для страны вопросу.
Предсѣдатель: – Я предлагаю поименное голосованіе вопроса – производить
ли открытое или закрытое голосованіе.
Результаты голосованія таковы: за открытое голосованіе подано 82 голоса;
противъ 27 и 16 воздержавшихся.
Предсѣдатель: – Ставлю резолюцію Молдавскаго Блока на поименное откры-
тое голосованіе.
Производится голосованіе, затѣмъ Предсѣдатель со своимъ товарищемъ под-
считываетъ голоса.
Предсѣдатель И.К. Инкулецъ: – Съ глубокимъ волненіемъ читаю я результатъ
голосованія.
Вы меня единогласно поставили во главѣ Сфатулъ Цэрій и я честно, какъ
истый революціонеръ и демократъ работалъ въ пользу народа.
Въ Крестьянской фракціи сегодня я слышалъ, говорили, что я не то дѣлаю, что
слѣдовало, или недостаточно работалъ.
Я самъ, г.г., до 15-ти лѣтъ былъ крестьяниномъ и интересы крестьянства мнѣ дороги.
Каждый мой шагъ былъ проникнутъ любовью къ крестьянству и каждый свой
шагъ я соразмѣрялъ съ интересами и нуждами крестьянства, я всегда былъ за него,
и никогда его не покидалъ, не покинулъ его и въ этотъ тяжелый моментъ.
Вы отлично знаете мои взгляды и эволюцію ихъ, и вотъ я говорю, что все то,
что теперь происходитъ, – происходитъ въ интересахъ нашего крестьянства.
Тутъ говорили, что можно стоять въ сторонѣ19. Можетъ быть, но не крестьяне,
которые кромѣ земли ничего ждать не могутъ.
И вотъ я съ чистой совѣстью говорю, что нынѣшній актъ объединенія совер-
шается въ пользу крестьянства, и моя совѣсть, какъ избранника его чиста.
А теперь, г.г. депутаты, позвольте объявить результаты голосованія: За резо-
люцію Молдавскаго Блока голосовало восемьдесят шесть/86/ депутатов; противъ
три /3/; воздержалось тридцать шесть /36/; отсутствовало тринадцать /13/.
Большинствомъ восьмидесяти шести /86/ голосовъ, противъ трех /3/ принята
резолюція Молдавскаго Блока за возсоединеніе Бессарабіи съ Румыніей.
/Бурныя рукоплесканія/. «ТРЭЯСКЭ УНИРЯ КУ РОМЫНІЯ-МАМЭ!»
Въ это время въ залъ засѣданія снова возвращаются Румынскіе гости во главѣ
съ Премьеръ-Министромъ Г. Маргиломаномъ.
Пр е дс ѣд ат е л ь сообщаетъ результаты совѣщанія Парламента главѣ Румын-
скаго Кабинета Министровъ Г. Маргиломану.
Новый взрывъ аплодисментовъ и громкіе крики «Ви в ат!», «Да здравствуетъ
Румынія!»
По предложенію Предсѣдателя: – Секретарь Сфатулъ Цэрій депутатъ Бузду-
ганъ оглашаетъ Декларацію, принятую Сфатулъ Цэрій на молдавскомъ языкѣ,
которая выслушивается всѣми присутствующими стоя.
На трибуну всходитъ Г. Маргиломанъ, премьеръ-министръ Румыніи и объяв-
ляетъ: «Именемъ румынскаго народа и короля Фердинанда I-го Бессарабію воз-
соединенной съ РУМЫНІЕЙ отнынѣ и навсегда!20
Да здравствуетъ великая Румынія!», заканчиваетъ онъ. /Бурные аплодисменты и
крики «Виват!», «Ура!», «Трэяскэ РОМЫНІЯ МАРЕ! Трэяскэ Униря ын ВЕЧЬ!»/
Изъ публики депутатамъ бросаютъ цвѣты.
561
 Предсѣдатель Сфатулъ Цэрій И.К. Инкулецъ предлагаетъ премьеръ-министру
Г. Маргиломану вопросъ: «Принимаетъ ли румынское правительство условія при-
соединенія только что прочитанныя Секретаремъ Буздуганомъ въ резолюціи Мол-
давскаго Блока, принятой Парламентомъ въ качествѣ Деклараціи Сфатулъ Цэрій?»21
Премьеръ-министръ Г. Маргиломанъ снова занимаетъ кафедру и заявляетъ,
что румынское правительство принимаетъ цѣликомъ, какъ по буквѣ, такъ и по
духу условія возсоединенія Бессарабіи съ Румыніей на основахъ, указанныхъ
въ резолюціи Молдавскаго Блока, – принятой въ качествѣ Деклараціи Сфатулъ
Цэрій. /Бурные аплодисменты и новые крики «Ура!», «Трэяскэ Униря!», «Да
здравствуетъ ВЕЛИКАЯ НОВАЯ РУМЫНІЯ!»/
Депутаты и публика устраиваютъ овацію предсѣдателю И.К. Инкульцу, пре-
мьеръ-министру Чугуряну и министру Пеливану22 .
Предсѣдатель въ 7 часовъ 20 минутъ вечера объявляетъ засѣданіе Сфатулъ
Цэрій закрытымъ23.

Предсѣдатель Сфатулъ Цэрій

Секретарь: И. Буздуганъ, Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, ff. 125–132v.]

Note și comentarii

1 Bineînțeles că avea în vedere Partidul Conservator, pe care îl conducea.

2 Această observație pare să sugereze că proclamarea independenței Republicii Democratice
Moldovenești a fost receptată de cercurile politice din România ca un pas hotărîtor spre Unirea
Basarabiei cu Vechiul Regat.
3 În varianta română a textului, cum e de presupus că este cea preluată de Șt. Ciobanu din ziarul
Cuvînt Moldovenesc, aici întîlnim cuvîntul „țară”: Șt. Ciobanu, Unirea Basarabiei, p. 258.
4 Evident, A. Marghiloman dă de înțeles că chestiunea unirii Basarabiei a fost tranșată în prealabil
cu Puterile Centrale pe parcursul tratativelor de pace de la Buftea și București.
5 Este vizat, bineînțeles, Parlamentul României, care urma să fie convocat după terminarea
războiului și care trebuia să aibă statut de adunare constituantă.
6 Cu aceste afirmații, C. Stere urmărea, probabil, două lucruri: să-i flateze pe basarabenii cu vederi
revoluționare, socialiste, și, totodată, să-i convingă pe deputați că el însuși avea aceleași convingeri.
Lui Marghiloman el i-ar fi mărturisit: „Trebuie să fac pe nebunul cu nebunii, și pentru unii revo-
luționari să mă arăt mai aprins ca ei” (A. Marghiloman, Note politice, III, p. 124).
7 Vorbind despre accesul la mare, pe care România îl obținea numai dacă Basarabia devenea parte
a României, Stere avea în vedere, desigur, cerința germanilor și a austriecilor ca Dobrogea să fie
cedată Bulgariei.
8 Probabil, referire la marii proprietari funciari basarabeni care purtau în acea vreme tratative cu
autoritățile române.
9 Fraza «въ послѣдней редакціи Временнаго Правительства» în varianta română
(Șt. Ciobanu, p. 269) a Declarației lipsește. Or, această expresie tinde să arate că este vizată admi-
nistrația locală reformată după revoluția rusă.
10 Ambele variante ale Declarației, în română și în rusă, nu au preluat această prevedere așa cum o
prezentase Marghiloman, și anume „Drepturile cîștigate de minoritățile naționale în Basarabia se

562
 păstrează”, ceea ce e cu totul altceva, întrucît este evident că premierul român avea în vedere anume
drepturile cîștigate prin revoluție, pe cînd în textul Declaraţiei prevederea are caracter general și confuz.
11 Nici acest articol nu este destul de clar, în comparație cu aceeași formulă din cuvîntarea lui
Marghiloman («Всѣ нарушенія закона ранѣе совершенныя по политическимъ мотивамъ
въ смутное время переустройства будутъ амнистированы»). Astfel, în timp ce premierul
român se referă la fărădelegile de ordin politic comise în contextul prefacerilor care avuseseră loc
mai devreme, în timpurile tulburi, altfel spus, în timpul revoluției, Declarația, mai cu seamă în
varianta rusă, se referă la prezent. De fapt, acest articol avea să fie de multe ori ignorat, situaţie
impusă de predispozițiile antiromânești generate în Basarabia de comandouri bolșevice.
12 Evident, afirmația lui V. Țîganko, cum că Fracțiunea țărănească din Sfatul Țării, care era în bună
parte emanație a Congresului al III-lea al delegaților țărani, ce fusese dominat parțial de idei bol-
șevice și într-o măsură încă mai mare de simpatii proruse, ar fi reprezentat majoritatea populației
basarabene era o exagerare.
13 În acel moment, declarația lui Țîganko despre o posibilă „uniune federativă a moldovenilor cu
românii” era o surpriză, de aceea a și provocat multe aplauze, dar bineînțeles, știiind care erau
vederile reale ale acestuia, nu era sinceră.
14 Această atitudine a germanilor basarabeni poate presupune una dintre două situații: ori că aceștia
nu erau în acord cu comandamentul german din România care admitea în principiu (fie și formal)
o unire a Basarabiei cu România, ori că erau, dar aflaseră că Centralii nu puneau mare preț pe o
astfel de unire.
15 Declarație demagogică – bineînțeles că nu a existat un astfel de mandat.
16 Este de reținut faptul că toate grupurile minoritare care s-au pronunțat împotriva Unirii au
invocat același motiv – lipsa împuternicirilor din partea populațiilor pe care le reprezentau, ceea
ce denotă că, în această chestiune, aveau aceleași convingeri și același program și că acționau coor-
donat, altfel spus, nici pe departe nu era vorba de împuterniciri.
17 Este vorba de cinci deputaţi: ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 19, f. 267.
18 Nu este deloc exclus ca discursul lui Buzdugan să fi apărut în această formă și întindere în urma
redactării ulterioare a procesului-verbal.
19 Această afirmație o aflăm doar din spusele lui Inculeț – nu știm cine a vorbit așa și ce avusese
persoana respectivă în vedere, fapt ce demonstrează că stenograma nu a reținut tot ce s-a vorbit în
acea zi în Parlament.
20 Acest enunț al lui Marghiloman este incomplet. Lipsește un cuvînt între „Ferdinand I” și „Basa-
rabia”, care trebuia să fie, probabil, «объявляю». În varianta română care avea să fie publicată în zia-
rul „Cuvînt Moldovenesc”, de unde, probabil, a preluat-o Șt. Ciobanu, după „Ferdinand I” urmează
„iau act de unirea Basarabiei…”. Cuvintele „proclam” și „iau act” le întîlnim și în memoriile lui
A. Marghiloman, vol. III, p. 125. Constatăm, totodată, că procesul-verbal al ședinței S.Ț. nu a
reținut tot ce a vorbit A.M. în cele trei luări de cuvînt.
21 Întrebarea lui Inculeț nu avea niciun sens, deoarece toate condițiile citite de Buzdugan fuseseră
enunțate mai devreme de Marghiloman, practic ad-litteram, în prima sa cuvîntare în Sfatul Țării.
Evident că textul Declarației fusese ticluit cu mult pînă la deschiderea lucrărilor Parlamentului
și deci prevederile ei nu aveau cum să fie împrumutate din ideologia revoluției ruse, cum credea
Șt. Ciobanu (Unirea…, p. 70). Premierul conservator, reprezentant tipic al oligarhiei române din
acel moment, numai revoluționar nu putea fi. În orice caz, e în afara oricărei îndoieli că Declarația
nu a fost alcătuită de membrii Sfatului Țării. De altfel, e știut că unele dintre condițiile stipulate în
ea Marghiloman le adusese la cunoștința lui Inculeț, Ciugureanu și Halippa încă la 23 martie, pe
cînd aceștia se aflau la el în audiență, la Iași: Vezi I. Țurcanu, Unirea Basarabiei, p. 174–175. Mar-
ghiloman menționează în amintirile sale că după ce Stere obținuse o formulă de compromis cu
grupurile parlamentare, în care condițiile de la început bineînțeles că rămăseseră neatinse, aceasta
i-a fost adusă pentru a fi redactată corespunzător. Dar întrebarea lui Inculeț nu era întîmplătoare –

563
 el urmărea să obțină încă o dată confirmarea declarațiilor sale că, în cadrul statului român,
Basarabia își va păstra libertățile și drepturile cîștigate în timpul revoluției.
22 Nu este clar de ce a fost ovaționat Pelivan. E de presupus că în timpul dezbaterilor din Parlament el
ar fi putut ține un discurs în care ar fi pledat cu înflăcărare și cu argumente istorice, cum obișnuia
de fiecare dată, în favoarea Unirii, dar procesul-verbal nu-l reproduce.
23 Într-o mărturie pe care o oferise Siguranței, Șt. Ciobanu susținea că acest proces-verbal era cel
de-al 68-lea, care însă are cu totul alt conținut, ceea ce arată că, deși pare să fi cunoscut principalele
documente ale Sfatului Țării, totuși el nu le-a examinat cu atenţie. În aceeași informație, el mai
precizează că actul unirii era semnat de Inculeț și Buzdugan și că un exemplar al acestui document
ar fi fost luat de A. Marghiloman, așa cum era firesc (O pagină din istoria Basarabiei, p. 9). Vedem
însă că pe procesul-verbal se află doar semnăturile secretarilor Epure și Buzdugan, nu și cea a lui
Inculeț. Prin urmare, actul la care se referea Ciobanu nu era întregul proces-verbal, ci doar rezolu-
ția Blocului Moldovenesc, menționată în proces, cunoscută cu titlul de Declarație de unire. Mult
mai interesantă, în acea informație, este referirea lui Ciobanu la cinci dosare vizînd unirea Basara-
biei, ceea ce induce concluzia că, în afară de procesul-verbal propriu-zis, inclusiv Declarația, au mai
existat și alte documente relevante despre actul din 27 martie 1918, care astăzi nu sînt cunoscute.

564
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 31-го марта 1918 года № 65

Засѣданіе открывается въ 10 час. 30 мин. вечера подъ предсѣдательствомъ

П.Н. Халиппы при слѣдующемъ составѣ Президіума: Б.М. Епури, К.П. Мисирковѣ и
И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
1. Выборы комиссій: распорядительной /хозяйственной/, финансовой,
школьной, по запросамъ и редакціонной.
2. Докладъ о смѣтѣ расходовъ по содержанію президіума, депутатовъ, канце-
ляріи и дворца Сфатулъ Цэрій на мартъ с.г.
3. Докладъ о смѣтѣ Военнаго Вѣдомства.
4. Выборы 2-хъ министровъ въ общерумынскій Совѣтъ Министровъ.

Предсѣдатель оглашаетъ телеграмму Его Величества короля Румынскаго и

рядъ другихъ привѣтственныхъ телеграммъ.
«Съ глубокимъ волненіемъ и большой радостью я получилъ извѣстіе о важномъ
актѣ, совершившемся въ Кишиневѣ. Національное чувство, которое пробудилось съ
большой силой послѣднее время въ сердцахъ молдованъ по ту сторону Прута, полу-
чило чрезъ возвышенный голосъ Сфатулъ Цэрій торжественное утвержденіе. Краси-
вый сонъ осуществился. Отъ всего сердца благодарю Бога, давшаго мнѣ въ эти тяже-
лые дни, какъ пріятное утѣшеніе, видѣть чрезъ 100 лѣтъ братьев-бессарабцевъ опять
вернувшимися къ матери-родинѣ. Приношу свою горячую благодарность Вамъ и
Сфатулъ Цэрій, патріотическія стремленія котораго были увѣнчаны успѣхомъ. Въ
этотъ торжественный и возвышенный моментъ для родины, отнынѣ общей, шлю
всѣмъ гражданамъ новой Румыніи изъ-за Прута мой королевскій привѣтъ, окружая
Васъ въ сердцѣ своемъ теплой отеческой любовью. – Фердинандъ».
«Благословенъ Богъ отцовъ нашихъ, который въ своей любви къ румынскому
народу опредѣлилъ, чтобы наша дорогая Бессарабія чрезъ постановленіе Сфатулъ
Цэрій и свѣтлый патріотизмъ правительства возсоединилась навсегда съ мате-
рью-родиной, отъ которой была оторвана болѣе одного вѣка. Эта добрая вѣсть,
прибывшая изъ Кишинева, является для церкви и румынскаго народа сладкимъ
утѣшеніемъ въ это тяжелое время, давая ему надежду на лучшую будущую жизнь.
Отъ всей души благословляю Бессарабскій народъ и желаю ему спокойной жизни,
основанной на христіанской любви. Пименъ, Митрополитъ Молдавіи и Сучавы»1.
«Изъ Кишинева въ этотъ грозный моментъ въ нашъ домъ проникли живи-
тельные лучи свѣта. Послѣ продолжительнаго разрыва, когда немилосердная
судьба при посредствѣ оружія временно сдѣлала Прутъ границей между братьями,
голосъ крови, естественные законы народовъ которые единственно строятъ все
прочно, возвращаютъ Васъ навсегда намъ. Отъ имени національной либеральной
партіи, привѣтствую васъ – Добро пожаловать, братья.
Единеніе души и силъ въ эти печальные дни, какъ и въ дни радости, будетъ для
нашего народа прочнымъ ручательствомъ крѣпости и прогресса его. – Братіану»2 .
«Очень радъ послать предсѣдателю Сфатулъ Цэрій сердечныя привѣтствія
отъ имени Ясскаго Университета по случаю Великаго акта, совершеннаго Вами
565
для цѣлости страны и народа. Университетъ изъ Яссъ приложитъ всѣ усилія къ
укрѣпленію этой связи, онъ радуется, что новыя силы прибываютъ на борьбу за
идеалы и нашу судьбу. Ректоръ Университета изъ Яссъ докторъ Леонъ».
«Университетъ изъ Бухареста съ почтеніемъ привѣтствуетъ патріотическое
постановленіе Сфатулъ Цэрій отъ 27 марта с.г. и отъ всего сердца желаетъ, чтобы
соединеніе съ матерью-родиной принесло братьямъ бессарабцамъ желанное сча-
стье и благоденствіе. Пусть этотъ второй великій актъ возсоединенія между румын-
скими братьями ускоритъ прибытіе часа, когда весь румынскій народъ порадуется
свободной жизни, на которую имѣетъ право послѣ вѣка перенесенныхъ имъ стра-
даній. Ректоръ Университета изъ Бухареста профессоръ Атанасіу»3.
Затѣмъ собраніе переходитъ къ очереднымъ вопросамъ. Разсматривается
смѣта расходовъ по содержанію президіума, депутатовъ, канцеляріи и дворца
Сфатулъ Цэрій.
Докладчикъ 1-й секретарь Б.М. Епури: – Смѣта раздѣлена на 4 статьи, по пер-
вой изъ нихъ /содержаніе президіума/ испрашивается сумма – 3 600 рублей, по
второй /содержаніе депутатамъ/ сумма въ 61 845 р., по третьей /содержаніе канце-
ляріи/ – 2 300 р. и по 4-й /содержаніе дворца Сфатулъ Цэрій/ – 5 832 р. 70 к.
Общая сумма всѣхъ расходовъ за мартъ мѣсяцъ опредѣляется въ 73 577 р. 70 к.
Кромѣ того для уплаты Губернской Земской Кассѣ Мелкаго Кредита за бумагу
для газеты Сфатулъ Цэрій требуется 21 375 р. 75 к.
Деп. Чижевскій: – Молдавскій блокъ нашелъ возможнымъ утвердить эту смѣту.
Деп. Цыганко: – Крестьянская фракція также утверждаетъ эту смѣту, но
исключаетъ вопросъ о газетной бумагѣ, т.к. послѣдній не обсуждался во фракціи4.
Деп. Мисирковъ съ мѣста: – Министры и ихъ товарищи получаютъ ли депу-
татское жалованье?
Деп. Епури: – Нѣтъ.
Деп. Слуцкій: – Національныя меньшинства принимаютъ смѣту за исключеніемъ
счета на бумагу для газеты Сфатулъ Цэрій, о которомъ не было рѣчи во фракціи.
Предсѣдатель: – Больше нѣтъ возраженій? Ставлю всю смѣту на голосованіе.
Большинствомъ голосовъ она принимается.
На очереди вопросъ о выборѣ комиссій.
Секретарь Б.М. Епури оглашаетъ списокъ депутатовъ, выбранныхъ Молдав-
скимъ Блокомъ и фракціями въ слѣдующія комиссіи:
Распорядительную /хозяйственную/ Сберя Кириллъ, Тудосъ Иванъ, Морарь
Анатолій, Осоянъ, Караиманъ, Кулава, Галицкій, Лешъ, Старенькій;
Финансовую: Кореску, Коробчанъ, Гроппа, Унку, Ружина, Баламезъ, Гарбузъ,
Бриничъ, Ландо, Лихтманъ, Полятынчукъ, Бажбеукъ-Меликовъ;
Школьную: Бырка Федоръ, Буздуганъ, Криганъ, Балуца, Мырза, Гросулъ
Николай, Ружина, Пынтя, Караушъ, Маре, Алистаръ, Бучушканъ, Попа, Діако-
новичъ, Никитюкъ, Молдованъ, Курдиновскій, Осмоловскій, Альмендингеръ,
Дуткевичъ, Пономаревъ;
По запросамъ: Маре Георгій, Казакліу Владимиръ, Игнатюкъ, Паскалуца, Осо-
янъ, Карайманъ, Бырка, Будиштянъ, Димитрашко, Германъ, Мисирковъ, Грубскій;
Редакціонную: Чижевскій, Минчуна, Тудоръ, Костинъ, Буздуганъ, Лашковъ,
Доника-Іордакеско, Бучушканъ, Молдованъ, Цыганко, Кирилловъ, Кенигшацъ и
Станевичъ5.
Деп. Цыганко: – Крестьянская фракція поднимала уже вопросъ объ органи-
заціи бюджетной комиссіи и теперь повторяемъ, что эту комиссію обязательно
нужно выбрать. Между тѣмъ кандидаты въ эту комиссію не намѣчены. Слѣдовало
бы съ этимъ поторопиться.
566
 Деп. Чижевскій: – Я полагаю, что съ бюджетной комиссіей нужно подождать
нѣсколько, ибо пока еще не разграничены функціи нашей и центральной властей.
Деп. Ерханъ, возражая предыдущему оратору, говоритъ: «Бюджетная комис-
сія имѣетъ громадное значеніе для нашей страны; безъ нея пропадутъ всѣ наши
права; съ интересами нашей страны никто не будетъ считаться».
Вопросъ о кандидатахъ въ бюджетную комиссію рѣшено разрѣшить въ слѣду-
ющемъ засѣданіи.
Откладывается также и разсмотрѣніе смѣты военнаго вѣдомства за неявкой
докладчика.
Собраніе переходитъ къ разсмотрѣнію 4-го вопроса дня – выборамъ 2-хъ
министровъ въ общерумынскій совѣтъ министровъ.
Д. Чижевскій: – Молдавскій блокъ намѣтилъ двухъ кандидатовъ въ министры
общерумынскаго кабинета: предсѣдателя Сфатулъ Цэрѣй И.К. Инкулеца и пре-
мьеръ министра Д.А. Чугуряна.
Д. Цыганко: – Крестьянская фракція проситъ передать вопросъ о кандида-
тахъ въ министры общерумынскаго Совѣта Министровъ на обсужденіе Согласи-
тельной комиссіи.
Предсѣдатель: – Я бы тоже предложилъ отложить вопросъ объ избраніи 2
министровъ, пока выскажется по этому поводу Согласительная комиссія.
Деп. Ерханъ: – Я нахожу, что этотъ вопросъ очень важный, и было бы хорошо,
чтобы кандидаты въ общерумынскій кабинетъ были избраны единогласно.
А потому я предлагаю отложить рѣшеніе этого вопроса до понедѣльника, и тѣмъ
дать возможность обсудить его и Крестьянской фракціи. Намъ нужно побольше
единенія, безъ котораго мы потеряемъ завоеванныя свободы и права.
Д. Чижевскій говоритъ, что для него непонятны эти разговоры: вѣдь давно
установлено, что кандидатуры министровъ разсматриваются въ Согласительной
комиссіи6.
Пренія прекращаются. Рѣшено выборъ министровъ отложить до слѣдующаго
засѣданія /2-го апрѣля/, чтобы дать Согласительной комиссіи возможность обсу-
дить выставленныя кандидатуры.
Д. Никитюкъ предлагаетъ увеличить число министровъ посылаемыхъ въ
общерумынскій кабинетъ, до 4-хъ, мотивируя свое предложеніе тѣмъ, что Бесса-
рабія съ ея 3-хъ милліоннымъ населеніемъ составляетъ 1/3 населенія всего румын-
скаго королевства, и пропорціонально этому должно быть увеличено число пред-
ставителей Бессарабіи въ румынскомъ кабинетѣ.
Д. Чижевскій приглашаетъ Согласительную комиссію собраться завтра,
1-го апрѣля, въ 11 ч. утра.
Предсѣдатель Согласительной комиссіи заявляетъ, что это время лично для
него неудобно.
Д. Боссье-Кодрянъ: – Тогда этотъ вопросъ Комиссія могла бы разрѣшить и
завтра вечеромъ, или даже въ понедѣльникъ утромъ.
Д. Ружина: – Если комиссія могла бы намъ сообщить, сможетъ ли они сегодня
рѣшить вопросъ объ избраніи 2-хъ министровъ въ общерумынскій кабинетъ и тогда
будетъ гораздо проще устроить сейчасъ перерывъ и рѣшить этотъ вопросъ сегодня же.
Д. Буздуганъ проситъ устроить перерывъ на 1/2 часа.
Д. Мисирковъ заявляетъ, что прежній составъ Согласительной комиссіи рас-
пался и предлагаетъ выбрать новую комиссію и на новыхъ началахъ, такъ какъ
національнымъ меньшинствамъ согласно старой схемы предоставлено всего 1/7
всѣхъ мѣстъ, что является несправедливостью по отношенію къ нимъ.
567
 Предсѣдатель: – Въ нынѣшній составъ Согласительной комиссіи входятъ: весь
составъ президіума, 4 представителя отъ блока, 2 – отъ Крестьянской фракціи и 1 –
отъ меньшинствъ; всего, значитъ, 11 человѣкъ и 12-й будетъ выбранъ отъ украинцевъ.
Д. Буздуганъ, возражая д. Мисиркову, говоритъ, что въ Согласительную
комиссію явился всякій, кому не лѣнь было, и отъ меньшинствъ нерѣдко являлись
по нѣсколько представителей. Прежнее соотношеніе /4, 2 и 1/ должно остаться.
Д. Мисирковъ: – Мы уклоняемся отъ тѣхъ принциповъ, на которыхъ постро-
ена Согласительная комиссія.
Д. Цыганко: – Вопросъ не такъ важенъ, какъ его старается представить
деп. Мисирковъ. Вѣдь все равно рѣшенія этой комиссіи должны пройти черезъ
санкцію Парламента. Повторяю, что вопросъ несущественной важности, и мы не
возражаемъ противъ существующаго состава Согласительной комиссіи.
Д. Слуцкій интересуется, предоставлено ли и еврейской націи мѣсто секре-
таря въ президіумѣ Сфатулъ Цэрій.
Д. Кодрянъ объясняетъ, что евреямъ было предоставлено мѣсто 2 секретаря
и что оно было занято раньше деп. Гринфельдомъ, но съ уходомъ послѣдняго изъ
Парламента это мѣсто остается вакантнымъ.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе предложеніе блока о составѣ Комиссіи
изъ 7 человѣкъ /4, 2 и 1/.
Большинствомъ голосовъ оно принимается.
Предложеніе деп. Мисиркова собраніемъ отклоняется.
Послѣ этого деп. Цыганко оглашаетъ слѣдующую резолюцію Крестьянской
фракціи: «Въ сознаніи чрезвычайно серьезной и отвѣтственной работы настоя-
щаго времени въ Сфатулъ Цэрій, гдѣ Крестьянская фракція является значитель-
нымъ меньшинствомъ, и, стоя предъ разрѣшеніемъ земельнаго вопроса, тѣсно
связаннаго съ всей жизнью и интересами нашего народа, Крестьянская фракція
постановила: обязать всѣхъ своихъ членовъ не покидать работы и не выходить изъ
состава Сфатулъ Цэрій».
Резолюція Крестьянской фракціи принята единогласно.
Д. Кодрянъ: – Къ намъ, въ Мандатную комиссію, явились 10 депутатовъ, делегиро-
ванныхъ Сорокскимъ земствомъ и просили предоставить имъ мѣста въ Парламентѣ.
Я имъ заявилъ, что по схемѣ Сорокскому земству предоставлено 10 мѣстъ,
которыя всѣ уже заняты, поэтому они не могутъ быть приняты за исключеніемъ
одного Бырки, мандатъ котораго ранѣе утвержденъ.
Деп. Буздуганъ говоритъ, что лица, занимающія нынѣ мѣста сорокскихъ депу-
татовъ, избраны на Крестьянскомъ Съѣздѣ временно, до прибытія депутатовъ,
выбранныхъ на мѣстахъ.
Деп. Кодрянъ Ив. также подтверждаетъ, что Крестьянскій Съѣздъ вслѣдствіе
отсутствія представителей Сорокскаго уѣзда послалъ въ Сфатулъ Цэрій нѣсколь-
кихъ человѣкъ другихъ уѣздовъ: Цуркана, Везетіу, Молдована и др. до тѣхъ поръ,
пока Сорокскій уѣздъ пришлетъ своихъ депутатовъ.
Послѣ сдѣланныхъ заявленій собраніе рѣшаетъ передать вопросъ о 10 депута-
тахъ Сорокскаго земства на разсмотрѣніе Мандатной комиссіи.
Засѣданіе закрывается въ 12 час. ночи.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, ff. 134–137]
568
Note și comentarii

1 În timpul evenimentelor din 1918, mitropolitul Moldovei, Pimen, l-a înlocuit în exercitarea unor
funcții publice pe mitropolitul primat, Conon, care era bolnav.
2 I.I.C. Brătianu, liderul Partidului Național Liberal care în acel moment era în opoziție.
3 În relatarea din ziar se spune că Parlamentul a mai fost felicitat și din partea orașului Dorohoi:
Sfatul Țării, 2 aprilie 1918.
4 Fracțiunea țărănească, la fel ca cea a minorităților, era nemulțumită de ziarul Sfatul Țării pentru
spiritul ei proromânesc.
5 Unele nume nu sînt scrise corect, dar nu le semnalăm pentru a nu încărca notele cu detalii mărunte.
Toate numele deputaţilor sînt date în anexe și în indice.
6 În acest loc, ziarul reproduce o mică controversă dintre liderul Blocului Moldovenesc, V. Cijevschi,
și președintele de ședință, P. Halippa: „Dep. Cijevschi zice că se forțează uși deschise, deoarece
demult este stabilită ordinea după care candidaturile miniștrilor se discută în Сomisia de conci-
liere. Președintele ședinței lămurește că nimeni nu forțează uși deschise, odată ce, înaintînd din
partea Blocului candidaturi cunoscute, deputatul Cijevschi nu a precizat dacă acestea trebuie sau
nu să fie discutate în Сomisia de conciliere”: Sfatul Țării, 3 aprilie 1918.

569
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 2-го апрѣля 1918 года № 66

Засѣданіе открывается въ 10 ч. 15 м. веч. подъ предсѣдательствомъ И.К. Инкульца

и при слѣдующемъ составѣ Президіума: 2 тов. предсѣдателя П.Н. Халиппѣ, секрета-
ряхъ К.П. Мисирковѣ и И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
1. Докладъ военнаго вѣдомства.
2. Выборы двухъ министровъ въ обще-румынскій Совѣтъ Министровъ.
3. Выборы Бюджетной комиссіи.
4. Докладъ Мандатной комиссіи и
5. Докладъ товарища министра путей сообщенія о прибавкѣ штатнымъ
почтово-телеграфнымъ служащимъ.

Объявивъ засѣданіе открытымъ, предсѣдатель предлагаетъ собранію выслу-

шать рядъ привѣтственныхъ телеграммъ.
Товарищъ предсѣдателя П.Н. Халиппа читаетъ на румынскомъ языкѣ слѣду-
ющія телеграммы:
«Господинъ Предсѣдатель! Союзъ профессоровъ румынскихъ университе-
товъ былъ глубоко тронутъ совершеннымъ Сфатулъ Цэрій 27 марта с.г. величай-
шимъ актомъ, по которому Молдавская Демократическая Республика /Бессара-
бія/ возсоединяется на вѣчныя времена съ нашей родной – Румыніей.
Этимъ великимъ актомъ возстановлено право древней Молдавіи, нарушен-
ное въ 1812 г., и возвращенъ къ быту своему народъ, который, хотя и жилъ подъ
самымъ тяжелымъ игомъ болѣе ста лѣтъ, все же сохранилъ неприкосновеннымъ
свой языкъ и свои національныя стремленія. Товарищъ предсѣдателя Бэлэчану».
«Господину секретарю Сфатулъ Цэрій Буздугану. Да будутъ благословенны
во вѣки имена всѣхъ, способствовавшихъ возрожденію изъ пепла непобѣдимыхъ
соратниковъ Св. Стефана Великаго. Тутовіану».
«Господину предсѣдателю Сфатулъ Цэрій Инкульцу. Прутъ не существуетъ
больше, какъ рѣка, отдѣляющая насъ, но какъ линія, соединяющая два братскихъ
народа.
Отъ имени жудеца Мушчелъ и города Кимполунгъ1, первой столицы Румыніи,
шлю великимъ борцамъ за идею единенія и апостоламъ-депутатамъ Сфатулъ
Цэрій чувства нашей глубокой признательности и восхищенія и братскую любовь
за тот великій актъ, коимъ 27 марта 1918 г. вновь создана славная Молдавія Сте-
фана Великаго, присоединенная на вѣки къ Матери-Родинѣ.
Пусть евангеліе нашей исторической правды распространится теперь повсюду
/какъ говорилъ архимандритъ Гурій/2 , дабы весь народъ румынскій смогъ просла-
вить милость Божію и святое воскресеніе нашей румынской націи, распятой на
крестѣ величайшей исторической несправедливости. Префектъ жудеца Мушчелъ
Іонъ Журкулеску».
«Господину предсѣдателю Сфатулъ Цэрій Инкульцу.
570
 Соединивъ ваше новое знамя съ лоскутьями нашихъ обвѣянныхъ побѣдами зна-
менъ, потопивъ въ глубинѣ вашего достоинства наше несчастье, мы получили облег-
ченье страданій, предъ которыми готова преклониться самая гордая храбрость.
Сознавая всемирное значеніе совершеннаго вами акта, который Вы сумѣли
утвердить, въ своей торжественной деклараціи одинъ изъ величайшихъ демокра-
тическихъ принциповъ – свободу печати».
«Союзъ румынской печати, полтора года томящійся въ оковахъ привѣтству-
етъ депутатов Сфатулъ Цэрій и шлетъ безконечную любовь избранникамъ, осу-
ществившимъ съ твердой вѣрой и любовью самый важный политическій актъ въ
исторіи румынскаго народа. /Слѣдуютъ подписи/».
«Г. Предсѣдателю Сфатулъ Цэрій Инкульцу.
Румынскій Парламентъ не былъ открытъ въ день прибытія въ Яссы представите-
лей Бессарабіи для объявленія вотированнаго Сфатулъ Цэрій возсоединенія, и наши
коллеги не имѣли возможности высказать вамъ великую радость и братскую любовь.
Мы, представители Сената и собранія депутатовъ, отъ имени ихъ и всего
румынскаго народа просимъ принять выраженіе нашей глубокой признательно-
сти за тотъ патріотическій актъ, который вы совершили въ историческій день
27 марта. Торжество историческаго права и права націи, на которое Сфатулъ
Цэрій основываетъ свое рѣшеніе о возвращеніи Бессарабіи въ объятья своей род-
ной матери послѣ вѣковой разлуки, облегчаетъ страданья, которыя мы пережива-
емъ, и поддерживаетъ въ нашихъ душахъ вѣру въ устойчивость и призваніе нашей
націи. Да здравствуетъ Румынія! Пресѣдатель Сената Е.М. Порумбару. Предсѣда-
тель Собранія Депутатовъ V.G. Морцунъ».
«Господину Предсѣдателю Сфатулъ Цэрій Инкульцу.
Сегодня, празднуя совмѣстно съ нашими братьями-румынами, солдатами 10
егерскаго полка, день соединенія Бессарабіи съ матерью-родиной, населеніе Кріу-
лянской волости привѣтствуетъ съ чувствомъ глубокаго уваженія мудрыхъ мужей
страны, которые осуществили стремленіе молдавскаго народа къ возсоединенію
съ Румыніей. Да здравствуютъ наши просвѣщенные руководители, которые рабо-
тали на благо народа! Да здравствуетъ Румынскій Король!
Предсѣдатель Кріулянскаго волостного комитета Граждану».
По окончаніи чтенія телеграммъ предсѣдатель даетъ слово для внѣочеред-
ного заявленія министру финансовъ Ф.Г. Іонко, который сообщаетъ, что вчера 1-го
апрѣля, румынскій министръ финансовъ вмѣстѣ съ нимъ упразднилъ Унгенскую
таможню, перенеся такимъ образомъ границу съ Прута на Днѣстръ3.
Затѣмъ собраніе переходитъ къ обсужденію смѣты военнаго министерства.
Представитель Финансовой комиссіи деп. Баламезъ докладываетъ Собранію,
что въ комиссію была препровождена военнымъ министерствомъ смѣта расходовъ
военнаго вѣдомства за январь, февраль и мартъ мѣсяцы с.г. на сумму 3 344 000
рублей. Сумму эту комиссія нашла огромной; смѣта была представлена послѣ про-
изводства расходовъ, а не до этого, какъ обыкновенно принято, а главное оклады
жалованія служащимъ въ этомъ вѣдомствѣ и другія ассигнованія Парламентомъ
не были утверждены, и министерство даже не входило съ ходатайствомъ объ этомъ.
Поэтому комиссія отклонила смѣту министерства въ томъ видѣ, вѣ какомъ она
была представлена, но считаетъ возможнымъ отпустить ту сумму, которая необхо-
дима на покрытіе всѣхъ долговъ по продовольствію частей и на уплату жалованія
личному составу военнаго вѣдомства за январь, февраль и мартъ мѣсяцы4. Затѣмъ
докладчикъ заявляетъ, что по вопросу о томъ, по какимъ окладамъ должно быть
оплачено жалованіе за январь, февраль и мартъ мѣсяцы личному составу военнаго
571
вѣдомства, комиссія, не считая себя компетентной рѣшить этотъ вопросъ, все-
таки нашла необходимымъ сообщить свое мнѣніе по этому вопросу.
Комиссія полагала, что разъ приказа о переходѣ съ военнаго на мирное поло-
женіе не было, то оклады содержанія сохраняются въ нормахъ штатовъ военнаго
времени до отмѣны этихъ окладовъ въ законномъ порядкѣ.
По приблизительному подсчету комиссія нашла, что для покрытія всѣхъ рас-
ходовъ военнаго вѣдомства необходимо не 3 344 000 руб., а 1 592 352 р. /одинъ
милліонъ пятьсотъ девяносто двѣ тысячи триста пятьдесятъ два рубля/, т.к. воен-
ное министерство испрашивало деньги не на дѣйствительно произведенные рас-
ходы, а на предполагаемые только согласно штатамъ и другимъ теоретическимъ
соображеніямъ. Наконецъ, финансовая комиссія полагаетъ, что деньги, отпу-
скаемыя министерству, должны расходоваться подъ непосредственнымъ наблю-
деніемъ и контролемъ Ликвидаціонной комиссіи, въ составъ которой должны
войти, какъ представители Парламента, такъ и представители государственнаго
контроля и интенданства.
Касаясь вопроса о составѣ комиссіи, докладчикъ проситъ избрать 1/ комиссію
не громоздкую, не болѣе 5 человѣкъ и при томъ 2/ такихъ лицъ, которые основа-
тельно знакомы съ техникой веденія счетоводства въ военномъ вѣдомствѣ.
Въ заключеніе ораторъ вноситъ еще одно предложеніе – онъ совѣтуетъ пред-
ложить военному министру представить въ Сфатулъ Цэрій для будущаго мѣсяца
штаты военнаго вѣдомства въ самый непродолжительный срокъ.
Деп. Чижевскій отъ имени Молдавскаго Блока и деп. Цыганко отъ имени
Крестьянской фракціи поддерживають предложеніе представителя Финансовой
комиссіи.
Деп. Лихтманъ сообщаетъ, что сумма, испрашиваемая военнымъ министер-
ствомъ, уменьшается наполовину, главнымъ образомъ, потому, что часть денегъ
уже получена изъ Казначейства непосредственно, напр. на уплату квартирныхъ и
другихъ денегъ офицерамъ и ихъ семьямъ по аттестатамъ, и деньги эти ассигно-
ванію не подлежатъ. Не возражая противъ предложенія деп. Баламеза, онъ пред-
лагаетъ при уплатѣ жалованія личному составу военнаго вѣдомства имѣть въ виду,
что Кишиневъ – не фронтъ и что содержаніе офицерамъ слѣдуетъ считать не по
военному времени, а по мирному.
Военный министръ, генералъ Браеско, огласивъ телеграмму одного изъ воен-
ныхъ госпиталей за подписью 35 офицеровъ и 250 солдатъ о томъ, что за отсут-
ствіемъ средствъ больные уже нѣсколько дней не получаютъ пищи, проситъ немед-
ленно ассигновать деньги на покрытіе самыхъ необходимыхъ расходовъ. Далѣе
министръ объясняетъ, что испрашивается большая сумма потому, что были произ-
ведены огромные расходы и расходы были вызваны тѣмъ, что, согласно принятому
рѣшенію были сорганизованы въ разныхъ городахъ воинскія части, которыя теперь,
въ виду возсоединенія Бессарабіи съ Румыніей, приходится расформировывать.
Деп. Гафенко, поддерживая предложеніе о немедленномъ ассигнованіи денегъ на
покрытіе такихъ неотложныхъ расходовъ, какъ содержаніе больныхъ, пріобрѣтеніе
продуктовъ для арміи и другихъ подобныхъ расходовъ, но возражаетъ противъ упо-
требленія этихъ денегъ на содержаніе безконечно создаваемыхъ комиссій и подко-
миссій и протестуетъ, главнымъ образомъ, противъ неимовѣрныхъ и ни на чемъ не
основанныхъ производствъ и повышеній въ молдавской арміи, что вызываетъ массу
лишнихъ расходовъ. Напримѣръ, прапорщикъ, который достигаетъ чина капитана
обыкновенно черезъ 10-15 лѣтъ, здѣсь достигаетъ этого чина черезъ 2-3 мѣсяца, не
имѣя не только спеціальной военной подготовки, но даже достаточнаго образованія.
572
 Деп. Ружина говоритъ, что, хотя штаты военнаго министерства и были уста-
новлены съ вѣдома и согласія Совѣта Министровъ, однако оклады содержанія
никѣмъ не утверждались, а между тѣмъ любой начальникъ подъотдѣла получаетъ
больше, чѣмъ министръ. Чѣмъ это объяснить? Особенно это кажется ненормаль-
нымъ, если принять во вниманіе, что содержаніе служащихъ въ другихъ министер-
ствахъ болѣе, чѣмъ скромно. Въ заключеніе ораторъ поддерживаетъ предложеніе
о назначеніи ликвидаціонной комиссіи и говоритъ, что, если теперь демобилизу-
ется армія, то не зачѣмъ мобилизовать начальниковъ подъотдѣловъ.
Военный министръ, генералъ Браеско, объясняетъ, что въ февралѣ назначено
больше жалованія служащимъ военнаго вѣдомства только потому, что они недопо-
лучили его въ январѣ и даже декабрѣ прошлаго года.
Деп. Ерханъ говоритъ, что такъ какъ рѣчь идетъ о ликвидаціи старыхъ грѣ-
ховъ, то онъ полагалъ бы, что съ этими грѣхами надо покончить и вернуться на
новый путъ жизни. Но, конечно, не уплачивая двойныхъ окладовъ.
Пренія закончены, и предсѣдатель ставитъ предложенія представителя
Финансовой комиссіи на голосованіе.
1/ Образовать Ликвидаціонную комиссію изъ представителей Парламента,
государственнаго контроля и интенданства для уплаты жалованія личному
составу военнаго вѣдомства по счетамъ поставщиковъ этого вѣдомства.
Предложеніе единогласно принято.
2/ Открыть военному вѣдомству кредитъ въ размѣрѣ одного милліона пяти-
сотъ девяносто двухъ тысячъ триста пятидесяти двухъ рублей /1 592 352 р./.
Предложеніе единогласно принято.
3/ Въ составъ этой комиссіи должны войти 5 представителей Парламента.
Предложеніе единогласно принято.
4/ Въ члены Ликвидаціонной комиссіи должны быть избраны лица, знакомыя
съ техникой веденія счетоводства въ военномъ вѣдомствѣ.
Предложеніе единогласно принято.
5/ Предложить военному министерству представить въ Сфатулъ Цэрій въ
ближайшій срокъ штаты военнаго вѣдомства на апрѣль мѣсяцъ.
Деп. Ружина вноситъ слѣдующую поправку: «штаты по мирному времени».
Предсѣдатель голосуетъ поправку деп. Ружины.
Поправка деп. Ружины голосованіемъ принимается.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе послѣднее предложеніе представителя
Финансовой комиссіи съ поправкой деп. Ружины.
Предложеніе собраніемъ принимается единогласно. Затѣмъ предсѣдатель
предлагаетъ собранію намѣтить кандидатовъ въ члены Ликвидаціонной комиссіи.
Деп. Чижевскій говоритъ, что Молдавскій Блокъ избралъ въ Ликвидаціонную
комиссію слѣдующихъ депутатовъ: 1/ Бырку Феодосія, 2/ Гроппа и 3/ Мындреско. Кре-
стьянская фракція намѣтила кандидатомъ деп. Донико-Іордакеско. Фракція націо-
нальныхъ меньшинствъ деп. Баламеза. Всѣ кандидаты собраніемъ утверждаются.
Послѣ этого деп. Бодеско вноситъ слѣдующіе запросы министру Юстиціи5:
«На основаніи существующихъ законовъ никто не можетъ получать жалова-
нье болѣе, нежели по одной должности.
Одно и тоже лицо можетъ совмѣщать въ своемъ лицѣ двѣ ненаходящіяся другъ
от друга въ зависимости должности лишь въ особыхъ случаяхъ и съ разрѣшенѣя
верховной власти /том. III св. зак. ст. 566 и слѣд./.
Мы, депутаты, просимъ г. предсѣдателя Сфатулъ Цэрій, запросить г. министра
предсѣдателя /г. предсѣдателя Совѣта Генеральныхъ Директоровъ/, извѣстны ли
573
ему случаи нарушенія означенныхъ выше законовъ даже со стороны лицъ, занима-
ющихъ высшіе отвѣтственные посты и что онъ намѣренъ предпринять для устра-
ненія этихъ ненормальныхъ явленій и для возврата въ казну незаконно перебран-
ныхъ денегъ». Слѣдуютъ 11 подписей.
«Стоя на стражѣ охраненія силы судебныхъ уставовъ, мы, депутаты, просимъ
г. Предсѣдателя Сфатулъ Цэрій, сдѣлать слѣдующій запросъ г. министру юстиціи
/г. генеральному директору юстиціи/.
Извѣстно ли ему, что Комитетъ бессарабской адвокатуры въ засѣданіи сво-
емъ 2 апрѣля 1918 г., вопреки установленному въ 359–365 ст.ст. Учр. Суд. Устан.
порядку, провозгласилъ себя Совѣтомъ присяжной адвокатуры Бессарабіи и въ
общемъ собраніи присяжныхъ повѣренныхъ того же числа произведены выборы
предсѣдателя и членовъ совѣта.
Если г. генеральному директору юстиціи извѣстно о выборахъ предсѣдателя,
товарища предсѣдателя и членовъ Совѣта, то, что онъ предпринялъ или намѣренъ
предпринять для устраненія послѣдствій незаконнаго общаго собранія присяж-
ныхъ повѣренныхъ». Следуетъ 11 подписей.
«Принимая во вниманіе, что въ программу дѣйствій г. министра юсти-
ціи входила между прочимъ націонализація вѣдомства, мы, депутаты, просимъ
г. предсѣдателя Сфатулъ Цэрій запросить г. министра юстиціи /г. генеральнаго
директора юстиціи/, дѣйствительно ли онъ, во исполненіе намѣченной ему про-
граммы націонализаціи вѣдомства, опредѣлилъ къ отвѣтственнымъ должностямъ
г.г. Киселева, Немировскаго и Когана, причемъ приказъ о назначеніи Немиров-
скаго былъ оповѣщенъ въ газетѣ Сфатулъ Цэрій отъ 22 марта, самый приказъ зна-
чился отъ 28 февраля 1918 г., а служба Немировскаго считается съ 1 февраля, како-
вой порядокъ легъ бременемъ и на средства Казначейства». Слѣдуетъ 11 подписей.
Деп. Криворуковъ вноситъ слѣдующіе запросы6:
«Несмотря на оглашенныя господиномъ премьеръ-министромъ въ своей
деклараціи гарантіи всѣхъ нашихъ свободъ и самое главное – неприкосновенно-
сти личности, въ послѣдніе дни эти аресты снова возобновились, и тѣмъ самымъ
нервируютъ населеніе, которое находится въ безпомощномъ состояніи въ тревогѣ
за своихъ близкихъ.
31-го марта въ 5 ч. пополудни арестованъ на своей квартирѣ по Николаевской ул.
Израиль Зонисъ, которому предъявлено обвиненіе въ томъ, что онъ, состоя въ
первыхъ числахъ января 1918 г. въ еврейской дружинѣ, обезоруживалъ разгули-
вавшихъ по улицамъ вооруженныхъ одиночныхъ людей.
Признавая, что данный арестъ является сплошнымъ недоразумѣніемъ и въ
корень противорѣчитъ сущности оглашенной деклараціи, мы нижеподписав-
шіеся обращаемся къ правительству съ вопросомъ: извѣстно ли ему о начавшихся
арестахъ и, если извѣстно, то, что оно намѣрено предпринять для того, чтобы
положить конецъ арестамъ совершенно ничѣмъ не вызываемыхъ». Следуютъ 15
подписей.
«Извѣстно ли правительству, что военными властями введена предваритель-
ная цензура всѣхъ періодическихъ изданій и газетъ и что цензоромъ назначенъ
маіоръ Сватъ, между тѣмъ, какъ въ Деклараціи въ Сфатулъ Цэрій отъ 27 числа ска-
зано, что за Бессарабіей сохраняется свобода слова, печати и убѣжденій». Слѣду-
ютъ 12 подписей.
Деп. Лихтманъ вноситъ запросъ правительству:
«Мы уже болѣе 2-хъ мѣсяцевъ оторваны отъ всего міра, нѣтъ ни телеграммъ,
ни почтовыхъ сообщеній; въ виду того, что теперь у насъ совершенно спокойно
574
въ Молдавской Республикѣ пора, чтобы мы могли уже пользоваться предметами
первой необходимости, какъ почта и телеграфъ; если между Бендерами и Тирас-
полемъ невозможно сообщаться поѣздомъ, то есть возможность возить почту
автомобилями. Въ Тирасполѣ валяется наша корреспонденція уже болѣе 2-хъ
мѣсяцевъ, поэтому прошу принять возможныя мѣры къ доставленію корреспон-
денціи въ Кишиневъ.
Для выѣзда изъ черты Молдавской Республики необходимо запасаться про-
пусками; для этого необходимо хлопотать 2-3 дня; я считаю, что въ виду того, что
теперь уже наступило полное спокойствіе, пора снять это запрещеніе.
Въ особенности, г.г. депутаты должны пользоваться особымъ довѣріемъ и имъ
долженъ быть разрѣшенъ свободный проѣздъ повсюду безъ особыхъ пропусковъ,
а только по предъявленіи мандатовъ».
Выслушавъ запросы, собраніе приступаетъ къ выбору 2 министровъ въ Обще-
румынскій Кабинетъ.
Предсѣдатель объявляетъ, что Согласительная комиссія намѣтила въ мини-
стры Общерумынскаго Кабинета И.К. Инкульца и Д.А. Чугуряна. Голосуется кан-
дидатура предсѣдателя Сфатулъ Цѣрій И.К. Инкульца. – Результаты голосованія:
97 за, 18 противъ. И.К. Инкулецъ горячо благодаритъ за оказанныя ему Парла-
ментомъ честь и довѣріе, и, покидая постъ президента бывшей Молдавской Респу-
блики7 и предсѣдателя Сфатулъ Цэрій, обѣщаетъ служить также честно на пользу
крестьянства и націи, какъ служилъ до сихъ поръ.
Ставится затѣмъ на голосованіе кандидатура премьеръ-министра Чугуряна.
Результаты голосованія: 58 за, 58 противъ.
Предсѣдатель объявляетъ, что избраніе 2 министра откладывается до слѣду-
ющаго засѣданія, т.к. первая баллотировка не дала опредѣленныхъ результатовъ.
Собраніе переходитъ затѣмъ къ выбору предсѣдателя Сфатулъ Цэрій на мѣсто
Инкульца и на этотъ постъ избираетъ единогласно профессора К. Стере.
Предсѣдатель Стере, занимая предсѣдательское мѣсто подъ гулъ аплодисмен-
товъ, обращается къ собранію съ прочувствованной рѣчью на русскомъ и румын-
скомъ языкахъ8. Онъ говоритъ, что обращается въ эту торжественную минуту на
русскомъ языкѣ для того, чтобы его поняли всѣ присутствующіе. Въ теченіе 20-
30 мин. онъ рисуетъ предъ собраніемъ ужасы прошлаго, свою личную борьбу и
путь, по которому онъ дошелъ до этихъ счастливыхъ дней.
18 лѣтнимъ юношей онъ былъ заключенъ служителями стараго режима въ
тюрьму въ этомъ же самомъ Кишиневѣ. Затѣмъ въ теченіе 4 лѣтъ побывалъ въ раз-
ныхъ тюрьмахъ, былъ въ ссылкѣ и, наконецъ, снова вернулся домой. Но тутъ онъ
сразу почувствовалъ себя исключеннымъ изъ жизни. Онъ долженъ былъ покинуть
родную страну. Народъ спалъ еще крѣпкимъ сномъ, и осуществленіе общаго иде-
ала казалось еще далекимъ.
Въ 1905 г., когда началась русская революція, онъ снова вернулся въ родную Бес-
сарабію, чтобы принять участіе въ общей борьбѣ, но революція была подавлена, и
осуществленіе идеала снова откладывалось на неопредѣленное время. Это сильно
подѣйствовало на него. И хотя онъ никогда не терялъ вѣры въ конечную побѣду и
торжество правды, все же онъ не надѣялся уже дожить до этихъ счастливыхъ дней.
Но часъ насталъ. Пали цѣпи рабства и онъ, ссыльный, сегодня занимаетъ
постъ предсѣдателя Сфатулъ Цѣрій. «Благодарить Васъ я не могу, заканчиваетъ
профессоръ Стере, т.к. мнѣ не хватаетъ словъ для этого. Но я даю свое обѣщаніе,
обѣщаніе стараго борца, бороться и впредь за осуществленіе тѣхъ же идеаловъ и
употребить всѣ свои силы для созданія въ Бессарабіи новой жизни въ общей для
575
всей Румыніи рамкахъ9. Я хочу вернуть Бессарабію на тотъ путь, съ котораго она
была насильно удалена 100 лѣтъ тому назадъ, какъ и я вернулся». /Продолжитель-
ные аплодисменты/.
Въ 1 ч. 30 м. ночи засѣданіе закрывается.

Предсѣдатель10
Секретарь
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, ff. 138–142 v.]

Note și comentarii

1 Denumirile corecte: Muscel și Cîmpulung. Orașul Cîmpulung din jud. Argeș e considerat, după
tradiție, ca prima reședință domnească a Țării Românești sau а Valahiei, deci nu a României
moderne.
2 E de presupus că această expresie a putut să facă parte din tedeumul ținut de arhimandritul Gurie
după proclamarea unirii Basarabiei cu România, în seara zilei de 27 martie 1918.
3 În varianta de ziar a procesului-verbal se spune că această informație a fost întîlnită cu aplauze:
Sfatul Țării, 4 aprilie 1918.
4 Ziarul precizează că aceste plăți se vor face și pentru lichidarea ministerului apărării în legătură cu
transformarea unităților militare locale în unități ale armatei române: Ibidem.
5 În ziar, interpelările sînt numerotate: I, II, III. Fiecare interpelare nouă pornește după semnături.
6 În ziar, cele două interpelări ale lui I. Krivorukov au fost șterse de cenzură.
7 De fapt, Republica Democratică Moldovenească era parlamentară, nu exista funcție de președinte
al Republicii, lui Inculeț doar formal și în funcţie de anumite circumstanțe mai speciale i se atri-
buiau prerogative de șef de stat.
8 În varianta de ziar limba română nu este menționată.
9 Din motive care nu sînt cunoscute îndeajuns, această promisiune nu a mai putut fi onorată. Se
pare că principala cauză a fost puternica campanie de defăimare care avea să pornească în curînd
împotriva lui Stere de unii adversari politici, dar și de militarii de rang înalt, ca de ex. Cihoski,
Schina și toţi ceilalţi care vedeau în această campanie un mijloc de a se spăla de iresponsabilitatea
și incompetența demonstrate în timpul războiului. A existat o puternică aversiune împotriva lui și
din partea familiei regale, deoarece el, împreună cu alți germanofili, își exprimaseră pe față nemul-
țumirea față de regele Ferdinand, cerîndu-i demisia, așa cum observa cu multă supărare regina
Maria pe la începutul anului 1918: Povestea vieții miele, vol. III, București, 1991, p. 367.
10 Fără semnături.

576
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 4-го апрѣля 1918 года № 67

Засѣданіе начинается въ 9 3/4 час. вечера подъ предсѣдательствомъ К. Стере при

слѣдующемъ составѣ Президіума: П.Н. Халиппѣ, К.П. Мисирковѣ и И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
1. Дополнительные выборы одного министра въ общерумынскій Совѣтъ
Министровъ.
2. Выборы Бюджетной комиссіи.
3. Докладъ Мандатной комиссіи.
4. Докладъ товарища министра путей сообщенія инженера Нѣмцана о при-
бавкахъ штатнымъ почтово-телеграфнымъ служащимъ.

Предсѣдатель: – Г.г. депутаты! Начинаю свою предсѣдательскую дѣятельность

съ засѣданія, которое должно имѣть историческое значеніе, такъ какъ выборами
бессарабскихъ министровъ въ общерумынскій Кабинетъ Министровъ будетъ пре-
допредѣлено то участіе, которое Бессарабія приметъ въ этомъ Совѣтѣ. Эти выборы
имѣютъ символическое значеніе, подчеркивая роль Бессарабіи въ политической
жизни Румыніи. Бессарабія соединена съ Румыніей, какъ органическая единица,
и, какъ таковая, должна быть представлена въ Румынскомъ Совѣтѣ Министровъ.
Въ прошломъ засѣданіи былъ избранъ одинъ министръ. Что касается кандида-
туры премьеръ-министра Чугуряна, то баллотировка не дала опредѣленныхъ
результатов, въ виду чего я ставлю снова на голосованіе его кандидатуру.
Производится закрытое голосованіе, которое даетъ слѣдующіе результаты:
голосовало 126 депутатовъ, изъ нихъ 73 подали свой голосъ за кандидатуру Чугу-
ряна и 53 противъ.
Объявивъ о результатахъ голосованія, Предсѣдатель объясняетъ Собранію,
что съ избраніемъ послѣдняго премьеръ-министра Чугуряна въ министры Обще-
румынскаго кабинета, на очередь выдвигается вопросъ о выборѣ премьеръ-дирек-
тора, который долженъ будетъ составить новый директоріатъ; послѣдній замѣ-
нитъ собой въ автономной отнынѣ Бессарабіи бывшее министерство.
Товарищъ предсѣдателя депутатъ Халиппа, поддерживая предложеніе Пред-
сѣдателя, совѣтуетъ отложитъ въ сторону мелкіе вопросы и прежде всего поспѣ-
шить выбрать премьеръ-директора, который приступитъ къ сконструированію
Совѣта Директоровъ. Власть нужна и поскорѣе, ибо, въ противномъ случаѣ,
странѣ угрожаетъ разруха. Ораторъ говоритъ, что этотъ послѣдній вопросъ дол-
женъ быть разрѣшенъ въ межфракціонномъ совѣщаніи.
Предсѣдатель: – Самый фактъ выбора представителей Бессарабіи въ обще-
румынскій Совѣтъ Министровъ является показателемъ того, что обстоятельства
перемѣнились. До сихъ поръ у насъ было правительство независимое; теперь же
должно быть общее. Ясно, что нѣкоторыя министерства должны отпасть. Такъ,
напримѣръ, не можетъ быть въ одномъ государствѣ двухъ военныхъ министерствъ;
равнымъ образомъ мы не можемъ вести иностранную политику, ибо у насъ теперь
съ Румыніей должны быть общіе интересы.
577
 Вопросъ о выборѣ премьеръ-директора и реорганизаціи Совѣта Директоровъ
отсрачивать нельзя, т.к. это переходное время создаетъ безвластье; послѣднее же
можетъ привести страну къ плачевнымъ результатамъ.
Выборы новаго премьеръ-директора и сконструированіе совѣта директоровъ
должно быть сдѣлано завтра въ межфракціонномъ совѣщаніи.
Отвѣчая на предложеніе предсѣдателя, представитель крестьянской фрак-
ціи деп. Цыганко заявляетъ: «Изъ словъ предсѣдателя я понялъ, что предъ нами
задачи: первая, это сконструированіе новой власти, 2-я опредѣленіе сферы дѣя-
тельности этой власти, и, наконецъ 3-ья, отношеніе мѣстной власти къ централь-
ной. Взаимоотношеніе это должно быть указано въ конституціи, которая...»
Предсѣдатель, перебивая депутата, объясняетъ, что въ настоящій моментъ
преждевременно говорить о конституціи, такъ какъ послѣднюю можетъ вырабо-
тать только Учредительное Собраніе1.
Сейчасъ же нужно рѣшить неотложные вопросы, какъ-то: выборы директора и
упраздненіе двухъ министерствъ военнаго и иностранныхъ дѣлъ.
Деп. Цыганко: – Я полагаю, что эти вопросы должна разрѣшить Согласитель-
ная комиссія, которую предлагаю пополнить.
Мы устроимъ завтра межфракціонное совѣщаніе, въ которомъ намѣтимъ тѣхъ
депутатовъ, которые должны будутъ войти въ эту комиссію2 .
Деп. Ерханъ: – Не мѣшало бы преждѣ чѣмъ приступить къ образованію дирек-
торіата, предоставить настоящему Совѣту Министровъ высказать свои сообра-
женія по этому поводу. Онъ, будучи въ курсѣ дѣла, могъ бы дать цѣнныя указанія,
на которыя оперлись бы блокъ и фракція. Я предлагаю собраться завтра Совѣту
Министровъ и обсудить этотъ вопросъ.
Предсѣдатель: – Но это невозможно; вѣдь нѣтъ предсѣдателя Совѣта Министровъ.
Д. Мисирковъ, соглашаясь съ предсѣдателемъ въ необходимости упраздненія
двухъ министерствъ: военнаго и иностранныхъ дѣлъ, предлагаетъ рѣшить этотъ
вопросъ сегодня же, оставивъ все остальное управленіе въ странѣ безъ измѣненія
до Учредительнаго Собранія.
Товарищъ Предсѣдателя говоритъ, что должно идти не по пути уменьшенія
нашихъ автономныхъ правъ, а напротивъ – стараться всячески ихъ защищать и даже
расширять. Тѣ вопросы, о которыхъ идетъ рѣчь, должны быть рѣшены не какъ-нибудь,
а ихъ нужно всесторонне обдумать. Мы должны выработать конституцію и выбрать
демократическій кабинетъ, который стоялъ бы на стражѣ интересовъ народа3.
Деп. Криганъ: – Какъ всегда, у насъ начинаютъ съ одного, а кончаютъ другимъ,
такъ и сегодня начали съ выбора премьеръ-директора, а кончили вопросомъ о
нашихъ автономныхъ правахъ.
Деп. Халиппа ошибается; мы должны говорить только о директоріатѣ, кото-
рый долженъ быть избранъ возможно скорѣе, а потомъ будемъ говорить и о
нашихъ автономныхъ правахъ, на которыя, кстати сказать, никто не посягаетъ, и
напрасно деп. Халиппа призываетъ къ защитѣ ихъ.
Ошибается, какъ всегда, также и деп. Мисирковъ, предлагая оставить прави-
тельство безъ измѣненія, о чемѣ въ настоящее время и рѣчи быть не можетъ.
По моему, задача Согласительной комиссіи заключается въ томъ, чтобы завтра
выбрать кандидатовъ въ директоріатъ.
Предсѣдатель снова объясняетъ собранію, что его неправильно поняли; онъ
не ставилъ вопроса ни о конституціи, ни о какомъ-либо другомъ принципѣ, а
лишь о выборѣ мѣстнаго исполнительнаго органа, который, хотя и будетъ подчи-
ненъ общерумынскому правительству, но все же будетъ обладать своими полными
правами и полномочіями4.
578
 Власть нужно создать какъ можно быстрѣе, ибо въ странѣ можетъ произойти
развалъ. Такъ, сейчасъ не дѣйствуетъ почта, въ деревнѣ свирѣпствуютъ эпидеміи,
монетный вопросъ можетъ быть разрѣшенъ только новой властью послѣ пере-
говоровъ съ центральнымъ правительствомъ. Связи съ Румыніей нѣтъ, а между
тѣмъ эта связь крайне необходима. Нельзя въ трехмилліонной странѣ жить безъ
управленія. Вы должны завтра же разрѣшить этотъ вопросъ во фракціяхъ, войдя
въ соглашеніе другъ съ другомъ.
Деп. Чижевскій отъ имени блока предлагаетъ прекратить пренія. Предсѣда-
тель ставитъ на голосованіе это предложеніе, и оно большинствомъ голосовъ
принимается. Рѣшено – завтра въ 11 часовъ утра собраться всѣми фракціями для
обсужденія вопроса о созданіи власти въ Бессарабіи.
Предсѣдатель уходитъ. Его мѣсто занимаетъ товарищъ предсѣдателя
деп. Халиппа, который объявляетъ, что на очереди докладъ Мандатной комиссіи.
Предсѣдатель Мандатной комиссіи оглашаетъ рядъ мандатовъ, разсмотрѣн-
ныхъ комиссіей. «Правленіе Бессарабскаго общества потребителей, – говоритъ
докладчикъ, – проситъ разрѣшенія делегировать въ Сфатулъ Цэрій двухъ депута-
товъ Н.Ф. Чекана и Н.Ф. Постолаки, но по схемѣ удѣлено кооператорамъ въ Парла-
ментѣ 5 мѣстъ, которыя уже заняты, а потому ходатайство правленія Мандатной
комиссіей отклонено».
Собраніе соглашается съ постановленіемъ Мандатной комиссіи.
Переходя къ слѣдующимъ мандатамъ, предсѣдатель спрашиваетъ: «Суще-
ствуютъ ли возраженія противъ кандидатуры деп. Станевича делегированнаго
Кишиневской Городской Думой?» Возраженій нѣтъ, и кандидатура деп. Стане-
вича утверждается.
Докладчикъ – отъ г. Сорокъ делегированъ деп. Солтузъ.
Мандатъ голосованіемъ утверждается.
– Отъ профессіональнаго союза учащихъ П. Маницынъ.
Мандатъ утверждается.
– Отъ Бессарабскаго болгаро-гагаузскаго комитета Топчіу и Новаковъ.
Мандаты утверждаются.
Отъ бюро учителей-молдаванъ – Сучеванъ.
Мандатъ утверждается.
– Отъ Болградскаго непремѣннаго земскаго комитета Мылдовъ.
Мандатъ утверждается.
Докладчикъ – поступило заявленіе отъ деп. Ружина объ отказѣ отъ депутат-
скихъ полномочій; вмѣсто него группой Военнаго Конгресса5 выставлена канди-
датура доктора Казака.
Деп. Старенькій заявляетъ, что докторъ Казакъ, не будучи военнымъ, не
имѣетъ права на делегированіе военной группой конгресса.
Предсѣдатель Мандатной комиссіи поясняетъ, что въ этой группѣ есть члены
и не военные и что группа можетъ выставлять кандидатуру кого угодно.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе мандатъ доктора Казака, который
утверждается при двухъ голосахъ «противъ».
Докладчикъ – отъ заднѣстровскихъ молдаванъ присланъ мандатъ на имя
Николая Ивановича Кодряна.
Деп. Бучушканъ: – Если этотъ мандатъ отъ заднѣстровскихъ молдаванъ, зна-
читъ отъ Украины, а могутъ иностранцы имѣть представительство въ нашемъ
Парламентѣ?
579
 Деп. Старенькій: – Могутъ ли мѣстные украинцы посылать своихъ предста-
вителей въ Раду?
Предсѣдатель Мандатной комиссіи объясняетъ депутатамъ, что представить
свою націю можно въ каждомъ Парламентѣ.
Деп. Цыганко: – Не понимаю, какія здѣсь могутъ быть разговоры. Заднѣстров-
скіе молдаване имѣютъ здѣсь 10 мѣстъ. На эти мѣста назначали кого угодно, только
не заднѣстровскихъ молдаванъ; назначали студентовъ, никогда не бывавшихъ за
Днѣстромъ и друг., не имѣющихъ никакого отношенія къ заднѣстровскимъ мол-
даванамъ. Представился единственный случай, когда сюда прислали человѣка,
дѣйствительно, отъ заднѣстровскихъ молдаванъ, и теперь раздаются неоснова-
тельные протесты.
Предсѣдатель ставитъ мандатъ Н.И. Кодряна на голосованіе, который прини-
мается при одномъ голосѣ «противъ».
По вопросу о послѣднихъ двухъ мандатахъ докладчикъ дѣлаетъ слѣдующее
заявленіе: мандаты Кичермана и Пономарева придется поставить на закрытую
баллотировку, если Молдавскій Блокъ не сниметъ своихъ возраженій противъ
этихъ депутатовъ.
Деп. Буздуганъ: – Кичермана Блокъ рѣшилъ принять; Пономарева же не
можетъ принять въ силу особыхъ соображеній.
Предсѣдатель: – Кто возражаетъ противъ кандидатуры Кичермана?
– Возраженій нѣтъ, мандатъ принятъ.
– Кто возражаетъ противъ кандидатуры Пономарева?
Деп. Чижевскій отъ имени блока заявляетъ, что весь Блокъ возражаетъ и тре-
буетъ закрытой баллотировки.
Д. Цыганко: – Но какъ же, г.г., Вы можете однихъ депутатовъ принимать, а
другимъ отказывать въ этомъ? Въ какое положеніе Вы ставите организацію, при-
славшую депутата?
Вы не имѣете права не принимать, разъ комиссія нашла мандатъ правильнымъ.
Вы не имѣете права также исключать изъ Парламента ни Синадино, ни Сырбу,
ибо зачѣмъ же тогда Вами посылалось предложеніе организаціямъ прислать сво-
ихъ представителей.
Возраженіе Блока было вызвано заявленіемъ депутата Богоса, который всхо-
дитъ на трибуну и говоритъ слѣдующее: «Я поднялъ въ блокѣ вопросъ о недопу-
стимости въ члены Сфатулъ Цэрій г. Пономарева. Дѣло въ томъ, что лѣтъ 6 тому
назадъ я учился у г. Пономарева. Въ то время, это былъ, кажется, 1910 г., въ мѣстной
Семинаріи и гимназіяхъ произошла забастовка по поводу смерти Л.Н. Толстого.
Въ результатѣ этой забастовки были произведены аресты среди воспитанниковъ
Семинаріи.
Преподаватель Пономаревъ, заявившій себя еще въ 1905 г. соціалистомъ-ре-
волюціонеромъ внушалъ своимъ ученикамъ симпатію къ себѣ, поэтому товарищи
пострадавшихъ обратились къ г. Пономареву съ просьбой помочь бѣдѣ и, не стѣс-
няясь, при немъ свободно высказывали свои мысли. Случилось такъ, что г. Поно-
маревъ былъ назначенъ Совѣтомъ Семинаріи въ комиссію, разслѣдовавшую дѣло
объ арестованныхъ воспитанникахъ. Каково же было удивленіе учениковъ, когда
они узнали, что комиссія вмѣстѣ съ г. Пономаревымъ отнеслась инквизиторски
строго къ несчастнымъ юношамъ, признавъ ихъ виновными, и выдала ихъ рус-
скимъ жандармамъ. Результатомъ этого слѣдствія было заключеніе арестованныхъ
семинаристовъ въ тюрьму, гдѣ нѣкоторые изъ нихъ пробыли около 10 мѣсяцевъ.
580
 Для меня непонятно, какъ могла партія народныхъ соціалистовъ выбрать
г. Пономарева своимъ представителемъ въ нашъ Парламентъ».
Съ возраженіемъ противъ заявленія депутата Богоса выступаетъ деп. Инку-
лецъ и говоритъ: «Я тоже былъ ученикомъ г. Пономарева и всегда зналъ его съ
лучшей стороны. Теперь же, если будетъ доказано то, о чемъ говорилъ деп. Богосъ,
конечно, г. Пономаревъ не можетъ быть депутатомъ Сфатулъ Цэрій. Но необхо-
димо, чтобы деп. Богосъ представилъ доказательства, документы, ибо въ против-
номъ случаѣ, намъ придется разсматривать и другой вопросъ – возможно ли при-
сутствіе въ Парламентѣ деп. Богоса. Намъ нужны факты, ибо нельзя на основаніи
одного лишь подозрѣнія класть тяжелое пятно на человѣка».
Въ залѣ волненіе, въ особенности на скамьяхъ Крестьянской фракціи и мень-
шинствъ.
Предсѣдатель пытается успокоить Собраніе; въ это время въ залѣ появля-
ется снова профессоръ Стере, который, занявъ предсѣдательское мѣсто, пытается
остановить разгорѣвшійся споръ: – Г.г., я очень сожалѣю, что моимъ товарищемъ
допущено здѣсь обсужденіе такого вопроса, который можетъ быть разсматрива-
емъ только въ судѣ. Такъ г.г. нельзя. Подобная парламентская процедура для меня
совершенно нова. Я предлагаю снять этотъ вопросъ съ обсужденія и разсматри-
вать его во фракціяхъ, а не здѣсь, въ пленарномъ засѣданіи.
Деп. Станевичъ: – Вы, г. Предсѣдатель, предлагаете снять этотъ вопросъ,
находя, что здѣсь неудобно объ этомъ говорить. Но, мнѣ кажется, что болѣе того,
что сказано, сказать нельзя, и слѣдовало бы не прекращать преній, дабы дать намъ
высказаться.
Волненіе въ залѣ нарастаетъ. Депутаты съ мѣстъ требуютъ продолженія преній.
Предсѣдатель /взволнованно/: – Но, г.г., я не могу этого допустить. Вѣдь это
судъ. Я предоставлю слово одному депутату «за» и другому «противъ» нихъ.
Слово «противъ» преній беретъ деп. Инкулецъ и заявляетъ, что въ Парла-
ментѣ установлено не говоритъ о нравственномъ обликѣ депутатовъ. Въ данномъ
случаѣ виноватъ товарищъ предсѣдателя Халиппа, допустившій обсужденіе этого
вопроса въ пленарномъ засѣданіи. Ораторъ предлагаетъ ограничиться предостав-
леніемъ слова г. Пономареву и д. Богосу, если у послѣдняго есть документы.
Предсѣдатель: – Если г. Пономаревъ потребуетъ слова, то мы ему, конечно,
должны датъ его.
Деп. Курдиновскій – Я, какъ коллега г. Пономарева и знающій также хорошо
это дѣло, требую также слова.
Предсѣдатель: – Ставлю предложеніе деп. Инкулеца о прекращеніи преній на
голосованіе.
В залѣ невѣроятное волненіе; депутаты протестуютъ противъ прекращенія
преній.
Предсѣдатель: – Деп. Инкулецъ просилъ слова для поддержанія своего пред-
ложенія. Я обѣщалъ дать еще слово противъ такого предложенія, т.е. за продол-
женіе преній.
Деп. Инкулецъ съ мѣста: – Г.г. депутаты! Вы отлично понимаете ошибку
Халиппы. Неужели вы ее хотите усугубить? Вѣдь вы такимъ образомъ позорите
эту кафедру.
Деп. Ерханъ проситъ слова «за» пренія. Получивъ его, он заявляетъ, что
молчать нельзя, а нужно выяснить вопросъ. Онъ соглашается съ тѣмъ, что объ
этомъ не слѣдовало бы здѣсь говорить, но разъ предсѣдатель допустилъ это, то
нужно предоставить слово г. Пономареву и Богосу. Пусть послѣдній докажетъ
581
справедливость своего тяжелаго обвиненія съ документами въ рукахъ, о которыхъ
онъ умалчиваетъ, когда рѣчь шла о нихъ.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе предложеніе деп. Инкулеца, большин-
ствомъ голосовъ оно принимается.
Слово предоставляется г. Пономареву.
Г. Пономаревъ: – Я буду кратокъ. Обвиненіе, брошенное мнѣ, неправильно; я
своихъ учениковъ жандармеріи не выдавалъ. Наоборотъ; назначенный Совѣтомъ
Семинаріи въ слѣдственную комиссію по дѣлу объ арестованныхъ семинаристахъ,
я проводилъ ту идею, что несчастные семинаристы были жертвою провокатора, и
въ этомъ смыслѣ далъ свое резюме.
Ректоръ Семинаріи и управлявшій тогда епархіей архіерей Серафимъ Чича-
говъ попытались заставить меня отказаться отъ моего резюме, но я своей совѣсти
не измѣнилъ.
Всѣ Бессарабія полна моими учениками, но до сихъ поръ никто изъ нихъ не
пятналъ моей моральной чести.
Предсѣдатель: – Я очень взволнованъ происшедшимъ здѣсь. Повторяю,
г.г. депутаты, этотъ вопросъ долженъ быть разрѣшенъ во фракціяхъ. Крестьянская
фракція и Фракція меньшинствъ, я слышу, заявляютъ, что они ничего не имѣютъ
противъ кандидатуры г. Пономарева. Слѣдовательно, остается Блоку либо моти-
вировать свое возраженіе, либо отказаться отъ него.
На очереди выборы Бюджетной комиссіи.
Деп. Чижевскій поименовываетъ кандидатовъ намѣченныхъ Блокомъ. Въ бюд-
жетную комиссію оказываются избранными: Бырка Феодосій, Казакліу Иванъ,
Кодрянъ Николай Ивановичъ, Дронъ, Гензулъ и Мунтянъ.
Деп. Цыганко заявляетъ, что списокъ кандидатовъ въ Бюджетную комиссію
отъ Крестьянской фракціи онъ передалъ секретарю президіума.
Фракція меньшинствъ своихъ кандидатовъ еще не намѣтила. Затѣмъ собраніе
переходитъ къ обсужденію послѣдняго вопроса программы дня – доклада това-
рища министра путей сообщенія о прибавкахъ штатнымъ почтово-телеграфнымъ
служащимъ.
Обрисовавъ тяжелое матеріальное положеніе почтово-телеграфныхъ служа-
щихъ, докладчикъ заявляетъ, что эти добавки были установлены еще бывшимъ
Россійскимъ Временнымъ Правительствомъ, однако выдача эта была запрещена
по распоряженію министра финансовъ Молдавской Республики.
Товарищъ предсѣдателя заявляетъ, что напрасно министерство путей сооб-
щенія торопится со своими смѣтами. «Мы хотимъ, говоритъ ораторъ, разсматри-
вать вмѣстѣ штаты всѣхъ министерствъ, тѣмъ болѣе, что по этому вопросу обра-
зовалась спеціальная междувѣдомственная комиссія, которая заканчиваетъ свои
работы и на дняхъ представитъ собранію свой докладъ».
Деп. Унку: – Почтово-телеграфные чиновники, получая въ настоящее время,
когда все по-прежнему дорого, всего 127 руб., буквально голодаютъ. Жалованье
уменьшили, а работать приходится по 16 час. въ сутки. Добавка къ жалованью, съ
которой еще можно было кое-какъ существовать, отнята съ 1 января. Мало того,
что жизнь по прежнему дорога, г. министръ налагаетъ акцизъ на многіе предметы
необходимости не по днямъ, а по часамъ.
Министръ путей сообщенія Кодрянъ говоритъ, что междувѣдомственная
комиссія разрабатываетъ вопросъ о жалованьи служащимъ на будущее время, теперь
же рѣчъ идетъ о недополученномъ за прежнее время. И неправъ деп. Халиппа,
582
что я тороплюсь со своими смѣтами, что я забочусь только о почтово-телеграфныхъ
служащихъ; я забочусь вообще о всѣхъ служащихъ.
Я просилъ обсудить вопросъ о тѣхъ прибавкахъ, которыя всюду уплачиваются
кромѣ насъ, что произошло изъ-за запрещенія министра финансовъ. Люди недо-
получили того, что имъ слѣдуетъ за 3 мѣсяца6.
Деп. Цыганко: – На 127 руб. при нынѣшней дороговизнѣ невозможно про-
жить. Громадные грузы ждутъ разборки, и мы должны разсмотрѣть вопросъ о
прибавкахъ почтово-телеграфнымъ служащимъ немедленно. Прибавка эта дана
Россійскимъ Временнымъ Правительствомъ, и это постановленіе сохранено въ
силѣ нашимъ Парламентомъ, слѣдовательно, за служащими сохраняется право на
полученіе этой прибавки и никто не можетъ ихъ лишить этого права.
Деп. Баламезъ заявляетъ, что министръ финансовъ неправильно опротесто-
валъ законъ о прибавкахъ, на что онъ не имѣлъ даже права, и Сфатулъ Цэрій дол-
женъ аннулировать его распоряженіе.
Министръ финансовъ Іонко говоритъ, что законъ о прибавкахъ изданъ вовсе
не Временнымъ Правительствомъ, а Совѣтомъ Народныхъ Комиссаровъ, и, слѣ-
довательно, этотъ законъ не можетъ быть признанъ Сфатулъ Цэрій.
Кромѣ того, министръ финансовъ ссылается на другія вѣдомства, гдѣ служащіе
получаютъ и того менѣе; такъ, въ нѣкоторыхъ учрежденіяхъ чиновники получаютъ
115 р. и даже 85 р. министръ предлагаетъ отложить этотъ вопросъ до разсмотрѣнія
вопроса объ увеличеніи жалованья служащимъ всѣхъ вѣдомствъ.
Предсѣдатель: – Итакъ существуютъ два предложенія: одно разсмотрѣть сей-
часъ этотъ вопросъ и другое – отложить его. Обращаясь къ докладчику, Предсѣда-
тель говоритъ: соглашаетесь ли вы вотировать прибавку, или отложить докладъ?
Директоръ Нѣмцанъ заявляетъ, что эта прибавка, дѣйствительно, дана Вре-
меннымъ Правительствомъ и она всюду выдается и въ Великороссіи и на Укра-
инѣ; въ послѣдней даже вмѣсто 80 р. выдается 100 р. – Я поддерживаю предло-
женіе – сейчасъ разсмотрѣть этотъ вопросъ.
Совѣтъ Министровъ постановилъ: выдать 80 рублевую прибавку семейнымъ
служащимъ и 50 рублевую холостымъ. Если же въ вѣдомствѣ служатъ мужъ и жена,
то одному выдавать добавку, какъ семейному, а другому, какъ холостому. Необхо-
димый для этого расходъ въ суммѣ 85 000 руб. въ мѣсяцъ отнести на общія рес-
сурсы Государственнаго Казначейства.
Съ разрѣшеніемъ выдачи настоящей проектируемой добавки на дороговизну
прекратить выдачу военныхъ суточныхъ для служащихъ въ Хотинскомъ уѣздѣ по
закону 13 марта 1915 г.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе вопросъ о снятіи съ очереди раз-
смотрѣнія прибавки.
Собраніе большинствомъ голосовъ высказывается противъ.
Тогда Предсѣдатель ставитъ на голосованіе предложеніе о выдачѣ съ 1 января
1918 г. добавки къ жалованью штатнымъ почтово-телеграфнымъ чиновникамъ;
предложеніе принимается большинствомъ голосовъ.
Въ 12 час. ночи Предсѣдатель объявляетъ засѣданіе закрытымъ.

Предсѣдатель7
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, ff. 144–149]
583
Note și comentarii

1 Stere nu cunoștea dispozițiile din Sfatul Țării și nu știa că fusese deja votată Legea cu privire la
alegerea Adunării Populare (Constituante) a Republicii Democratice Moldovenești, ceea ce pre-
supunea implicit elaborarea și votarea Constituției: v. pr.-v. 57.
2 Ziarul arată mai limpede ce dorea liderul fracțiunii țărănești: „Dep. Țîganko zice că Sfatul Țării
trebuie acum că rezolve problema creării administrației locale, stabilind sfera activității acesteia și
relația ei cu regatul român”: Sfatul Țării, 7 aprilie 1918.
3 În ziar, ultimele două propoziții din cuvîntarea lui Halippa, în care acesta insistă asupra apărării
și lărgirii drepturilor autonome și a elaborării constituției basarabene, au fost șterse de cenzură:
Sfatul Țării, 7 aprilie 1918. Evident, după 27 martie nu mai putea fi vorba de o lărgire a autono-
miei și cu atît mai mult de o proprie constituție a Basarabiei, chiar dacă un proiect al acesteia din
urmă avea să fie elaborat totuși. Este însă foarte interesant faptul că chiar și unii deputați care erau
sincer orientați spre România credeau tot atît de sincer în ideea unei autonomii reale a Basarabiei
în componența regatului român.
4 Stere, convins pe bună dreptate că după 27 martie 1918 istoria Republicii Democratice
Moldovenești a luat sfîrșit, este nevoit totuși, pentru a nu spulbera speranțele autonomiste ale
multor deputați, să vorbească despre o constituție și o administrație proprie a Basarabiei.
5 Congresul militarilor moldoveni.
6 Motivul schimbului de replici dintre Halippa și Bosie-Codreanu se vede mult mai bine în ziar,
fără însă ca cele două surse de informație să se deosebească foarte mult între ele sub acest aspect:
Ibidem.
7 Fără semnături.

584
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 6-го апрѣля 1918 года № 68

Засѣданіе открывается въ 9 час. 15 м. вечера подъ предсѣдательствомъ

П.Н. Халиппы при слѣдующемъ составѣ Президіума: К.П. Мисирковѣ, И.А. Буздуганѣ1.

Предсѣдатель оглашаетъ телеграмму Его Величества короля румынского

Фердинанда: «Предсѣдателю Сфатулъ Цэрій К. Стере. Въ настоящій грозный
моментъ съ большей, чѣмъ когда-либо радостью я принялъ снова къ древнему
очагу нашу дорогую Бессарабію. Съ величайшей радостью констатирую, что,
послѣ вѣка раздѣленія, чувствованія и вѣрованія наши по обѣимъ сторонамъ
Прута остались неизмѣнными. Не сомнѣваюсь, что, проникнутый ими, Сфатулъ
Цэрій окажетъ намъ постоянную помощь въ завершеніи великаго дѣла, сообща
начатаго нами, т.к. единодушіе, съ которымъ Вы были избраны въ Предсѣдатели
изъ числа членовъ Собранія румынскихъ депутатовъ, несомнѣнно есть новое
доказательство рѣшенія всѣхъ партій въ Сфатулъ Цэрій обезпечить и закрѣпить
возсоединеніе.
Въ чувствахъ вѣрности и преданности новыхъ поданныхъ Королевства, всѣ
румыны вмѣстѣ со мной увидятъ гарантіи преуспѣянія нашихъ сородичей, за
которыхъ я благодарю Васъ и прошу передать Сфатулъ Цэрій выраженія моей
признательности. Фердинандъ».
Затѣмъ Предсѣдателемъ прочитывается вторая телеграмма премьеръ-ми-
нистра Румынскаго Кабинета, г. Маргиломана: «Предсѣдателю Сфатулъ Цэрій
К. Стере. Радуюсь за довѣріе, выраженное Вашей вѣрности и испытаніямъ и
привѣтствую Сфатулъ Цэрій за то, что онъ снова даетъ намъ доказательство боль-
шого политическаго чутья, которое онъ проявилъ за одинъ годъ своей молодой
дѣятельности. И, дѣйствительно, избраніе Предсѣдателемъ единственнаго депу-
тата Румынскаго Парламента, который находится въ его составѣ – есть новое
доказательство солидарности между матерью-отечествомъ и ея дѣтьми. Прези-
дентъ Совѣта Министровъ Ал. Маргиломанъ».
Обѣ телеграммы встрѣчены бурными, продолжительными аплодисментами
на всѣхъ скамьяхъ2 .
Предсѣдатель: – Слово для внѣочереднаго заявленія предоставляется депу-
тату Цыганко.
Деп. Цыганко заявляетъ, что резолюція Крестьянской фракціи относительно
80 руб. прибавки почтово-телеграфнымъ служащимъ, принятая въ засѣданіи
4-го апрѣля, по всей видимости, неправильно понята правительствомъ. Резолю-
ція гласитъ слѣдующее: разрѣшается ассигнованіе на уплату всѣмъ почтово-теле-
графнымъ служащимъ дополнительнаго содержанія на дороговизну жизни, счи-
тая эту прибавку съ 1-го января 1918 года въ размѣрѣ 80 рублей для семейныхъ въ
мѣсяцъ и 50 рублей для холостыхъ.
Изъ текста ясно видно, говоритъ далѣе деп. Цыганко, что прибавка должна
коснуться всѣхъ служащихъ; между тѣмъ правительствомъ рѣшено выдать при-
бавки только класснымъ чинамъ. Я прошу представителя правительства разъяс-
нить намъ этотъ вопросъ3.
Съ разъясненіемъ по этому вопросу выступаетъ отъ имени правительства
министръ путей сообщенія Боссье-Кодрянъ.
585
 Министръ Кодрянъ: – Правительство при обсужденіи вопроса о прибавкѣ
почтово-телеграфнымъ служащимъ сравнивало оклады низшихъ служащихъ со
старшими. При этомъ выяснилось, что служащіе низшихъ разрядовъ получаютъ
больше старшихъ служащихъ. Такъ, напримѣръ, почтальонъ старшаго разряда
получаетъ больше, чѣмъ чиновникъ 6-го разряда. Кромѣ того, пріймите во вни-
маніе, что почтальонъ при разноскѣ писемъ и въ особенности денегъ, получаетъ
узаконенную традиціей благодарность, которая даетъ порядочный доходъ. Почта-
льонъ, такимъ образомъ, будетъ получать почти столько же, сколько получаетъ,
напримѣръ, предсѣдатель окружнаго суда. Но, господа, такая оцѣнка совершенно
не соотвѣтствуетъ труду тѣхъ и другихъ и отвѣтственности, несомой ими. Это
противорѣчитъ принципу демократизма, по которому оплата труда производится
соотвѣтственно затрачиваемой энергіи.
Въ виду сказаннаго, правительство рѣшило, что прибавки должны коснуться
только классныхъ чиновъ. При этомъ составлена схема прибавокъ, которая пере-
дана въ согласительную комиссію и вскорѣ будетъ здѣсь оглашена. Такъ какъ
г. Цыганко находитъ это неправильным, я предлагаю, г.г. депутаты, передать этотъ
вопросъ на разсмотрѣніе Финансовой комиссіи.
Предсѣдатель: – Г.г. депутаты! Чтобы скорѣе разрѣшить этотъ вопросъ, я пред-
лагаю принять предложеніе г. Кодряна и передать его на разсмотрѣніе въ Финан-
совую комиссію.
Предложеніе единогласно принимается.
Предсѣдательское мѣсто занимаетъ Предсѣдатель Сфатулъ Цэрій профессоръ
Стере.
Предсѣдатель Стере: – Г.г. депутаты! Я привыкъ говорить и думать на румын-
скомъ языкѣ; теперь же мнѣ приходится вести дебаты на русскомъ языкѣ, съ кото-
рымъ я еще не вполнѣ освоился.
Я рѣшаюсь занять предсѣдательское мѣсто для рѣшенія очень важнаго вопроса
о выборѣ премьеръ-директора. Согласительная комиссія единогласно избрала
доктора Казака, поэтому я предлагаю поставить этотъ вопросъ на баллотировку.
Предложеніе принимается; приступаютъ къ баллотировкѣ, въ результатѣ кото-
рой выясняется, что за избраніе доктора Казака подано 119 голосовъ, противъ 9.
Предсѣдатель:– Г.г. депутаты! Вами избранъ премьеръ-директоромъ Совѣта
Директоровъ4 Бессарабіи докторъ Казакъ. /Бурные аплодисменты/.
Въ виду того, что является неотложная необходимость создать мѣстное Прави-
тельство, я предлагаю, послѣ слова доктора Казака, сдѣлать перерывъ, чтобы дать
возможность Согласительной комиссіи сконструировать Кабинетъ.
Фракціямъ предстоитъ вынести двѣ резолюціи: первую по вопросу объ
упраздненіи Военнаго министерства и Министерства иностранныхъ дѣлъ; вто-
рую – по вопросу о делегированіи своихъ представителей въ общерумынскій
кабинетъ. Г.г., между мѣстнымъ административнымъ аппаратомъ и общегосудар-
ственной властью должна быть самая тѣсная, неразрывная связь, для правиль-
наго хода общей государственной машины. Поэтому, г.г. депутаты, необходимъ
Вашъ голосъ для делегированія своихъ представителей въ Румынскій Кабинетъ.
Я предлагаю фракціямъ, послѣ слова доктора Казака, обсудить эти вопросы и
вынести свои резолюціи.
Послѣ этого на трибуну всходитъ вновь избранный премьеръ-директоръ док-
торъ Казакъ.
Депутаты и публика привѣтствуютъ появленіе его на трибунѣ бурными руко-
плесканіями. Аплодисменты долго не смолкаютъ.
586
 Наконецъ, въ залѣ воцаряется тишина, и премьеръ произноситъ рѣчь: «Я не
ораторъ, а врачъ, и поэтому не ждите отъ меня большой ораторской рѣчи. Какъ
врачъ, я больше долженъ выслушивать и выводить заключенія, чѣмъ говорить.
Своимъ избраніемъ Вы оказали мнѣ большую честь, но также наложили тяжелое
бремя, большую отвѣтственность.
Бессарабія возсоединилась со своей матерью – Румыніей на основахъ, изло-
женныхъ въ Деклараціи Сфатулъ Цэрій. Декларація – только словесное выра-
женіе, ее необходимо реализировать. Реализація Деклараціи – это главная и неот-
ложная работа.
Другая работа – это разрѣшеніе аграрнаго вопроса, къ которому вы, г.г. депу-
таты, должны незамедлительно приступить. Вновь организованный Директоріатъ
поможетъ Вамъ провести въ жизнь Ваше рѣшеніе.
Аграрная реформа должна быть проведена на самыхъ широкихъ началахъ, но
только на началахъ, примѣнимыхъ въ настоящее время къ жизни.
Лично о себѣ могу сказать, что я во всемъ буду руководствоваться основами,
изложенными въ Деклараціи и постараюсь, чтобы и мои сотрудники, въ солидар-
ности со мной, также руководились ею. Одной изъ основъ является сохраненіе
правъ меньшинствъ. До сихъ поръ Сфатулъ Цэрій дѣлился на блокъ, Крестьян-
скую фракцію и меньшинства. Для меня такое распредѣленіе не вполнѣ понятно,
ибо во всѣхъ фракціяхъ есть, какъ крестьяне, такъ и интеллектуальные представи-
тели крестьянъ. Къ Вамъ обращаюсь я, крестьяне; Вы должны оставить это искус-
ственное дѣленіе и создать единый крестьянский блокъ. Въ Васъ вся сила и только
съ этой силой можно будетъ провести въ жизнь широкую аграрную реформу. Отъ
Васъ зависитъ все»5.
Премьеръ покидаетъ трибуну подъ громъ аплодисментовъ.
Предсѣдатель Стере: – «Итакъ, г.г., чтобы сегодня же закончить образованіе
Министерства, я объявляю перерывъ на полъ часа».
Деп. Слуцкій заявляетъ, что еврейская фракція командируетъ въ комиссію
г. Кенигшаца.
Перерывъ.
Послѣ перерыва г. Предсѣдатель Стере говоритъ:
«Г.г. депутаты! Согласительная комиссія большинствомъ голосовъ одобрила
списокъ Директоровъ, который былъ предложенъ д-ромъ Казакомъ.
Этотъ списокъ, согласно правиламъ, только оповѣщается Парламенту, кото-
рый, увидѣвъ на дѣлѣ работу директоровъ, можетъ одобрить или не одобрить его.
Г. Казакъ, которому Вы довѣрили образованіе Кабинета, несомнѣнно будетъ счи-
таться со всѣми фракціями, такъ какъ, при несогласіи съ ними, Директоріатъ не
сможетъ работать такъ, какъ нужно. Поэтому я прошу Васъ увидѣть работу Каби-
нета на дѣлѣ и тогда принять его или нѣтъ. Наша страна нуждается въ немедлен-
ной организаціи Директоріата.
Бессарабія держится только благодаря румынской арміи, которая спасла насъ
отъ большевиковъ и теперь охраняетъ насъ.
Но не на арміи долженъ зиждиться порядокъ, а на правовыхъ нормахъ, поэ-
тому необходимо теперь же создать Директоріатъ».
Слово предоставляется депутату Цыганко.
Деп. Цыганко: – Я считаю преждевременнымъ оглашать списокъ директоровъ
и предлагаю отложить оглашеніе его до разсмотрѣнія такового во всѣхъ фракціяхъ6.
587
 Предсѣдатель: – Слово предоставляется депутату Курдиновскому.
Деп. Курдиновскій: – Г.г. депутаты! Я взошелъ на эту кафедру, чтобы напом-
нить Вамъ тѣ обѣщанія, которыя были даны здѣсь намъ, украинцамъ, и не испол-
нены. Бюро тогда разсматривало вопросъ о количествѣ украинцевъ...
Предсѣдатель прерываетъ: – Это къ дѣлу не относится. Вопросъ идетъ о томъ,
отложить вопросъ о составленіи Кабинета, или сейчасъ рѣшить.
Курдиновскій: – Я объ этомъ и буду говорить, но хочу привести аргументы...
Я прошу Васъ, братья-молдаване, вспомнить слова, которыя Вы не такъ давно
говорили здѣсь и называли насъ братьями.
Молдаване и украинцы такъ тѣсно связаны между собой, что намъ необходимо
жить по-братски. Не губите насъ увѣренностью, что мы здѣсь чужіе; въ составѣ
министровъ нѣтъ ни одного украинца. /На скамьяхъ подымается большой шумъ,
который смолкаетъ послѣ звонка Предсѣдателя/.
Я прошу Васъ быть братьями.
Г. Курдиновскому оппонируетъ депутатъ Криганъ.
Деп. Криганъ: – Я помню тѣ дни, когда Сфатулъ Цэрій впервые начиналъ
свою работу и что съ первыхъ же дней отъ украинцевъ выступалъ и работалъ здѣсь
г. Курдиновскій. Я помню всѣ обѣщанія, которыя давались здѣсь, и теперь, когда
формируется Кабинетъ, я ясно отдаю себѣ отчетъ и не нахожу, что стою въ проти-
вовѣсъ тому, что скажу.
Думаю, что со мной согласится и г. Курдиновскій.
Прошли первые мѣсяцы революціи, когда мы ходили ощупью. Теперь опять
нужно, такъ сказать, вдвинуть жизнь въ русло, нужно работать, а для этого намъ
нуженъ вполнѣ работоспособный Кабинетъ.
И вотъ, если будемъ разсматривать вопросъ съ точки зрѣнія трудоспособности,
то никто не скажетъ, что нужно составить коалиціонный Кабинетъ. Это будетъ
Кабинетъ политическій, Кабинетъ партій, какъ угодно называйте его, только не
работоспособный. Работа должна быть возможно продуктивнѣе и тогда будетъ
одинаково хорошо для всѣхъ, и для украинцевъ, и для молдаванъ.
Всякіе личные вопросы должны быть отброшены; необходимо создать работо-
способный Кабинетъ, и я предлагаю принять списокъ директоровъ, предложен-
ный премьеръ-директоромъ, докторомъ Казакомъ.
Предсѣдатель: – Г.г. Депутатъ Цыганко предложилъ очень простой и
опредѣленный вопросъ: отложить оглашеніе списка до слѣдующаго засѣданія.
Согласны Вы отложить этотъ вопросъ или находите, что необходимо сейчасъ же
его рѣшить?
Но прежде я хотѣлъ бы знать мнѣніе премьера.
Премьеръ находитъ возможнымъ отложить оглашеніе списка директоровъ.
Предсѣдатель: – Тогда, г.г., прошу всѣхъ собраться завтра, въ субботу, въ 6
часовъ вечера.
Предсѣдатель объявляетъ засѣданіе закрытымъ въ 2 часа 15 минутъ по полуночи.

Предсѣдатель
Секретарь7
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, ff. 153–155v.]

588
Note și comentarii

1 Elementul nelipsit al proceselor-verbale, ordinea de zi, în acest document nu este indicat.

2 Ziarul nu face referire la aplauze. Este adevărat că în ziar felicitările erau publicate aparte, în afara
texului care descriau mersul ședințelor.
3 Din procesul-verbal de arhivă nu este clar motivul interpelării lui Țîganko. Texul din ziar face
această precizare: „Între altele, acum poștașii nu primesc aceste adaosuri. De aceea propune să se
facă clarificarea acestei situații”: Sfatul Țării, 10 aprilie 1918.
4 Observăm că după Unire, guvernul basarabean nu se mai numește Сonsiliu de Miniștri sau Сabi-
net de Мiniștri, ci revine la vechea denumire, de Consiliu al Directorilor Generali, așa cum s-a
numit pe timpul cînd premier era P. Erhan, pînă în ianuarie 1918. Evident, această schimbare a
fost dictată de nevoia de a nu confunda acest guvern cu cel al României.
5 Probabil din cauză că textul procesului-verbal este sumar, acesta a reținut doar cîteva propoziții
din toată cuvîntarea lui P. Cazacu. Varianta de ziar a procesului conține și o scurtă referire la
nevoia de a consolida autonomia Basarabiei: Ibidem.
6 Textul din ziar este mai explicit și în privința acestei intervenții a lui Țîganko: „Dep. Țîganko
declară că a vorbit cu un deputat din Blocul Moldovenesc care este de acord ca, înainte de a fi adusă
la cunoștința deputaților lista directorilor, candidaturile să fie discutate încă o dată în fracțiuni și
în Bloc pentru a încerca să fie obținută o înțelegere pe calea compromisului”: Ibidem.
7 Fără semnături.

589
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 7-го апрѣля 1918 года № 69

Засѣданіе открывается въ 7 час. вечера подъ предсѣдательствомъ К. Ст ере при

слѣдующемъ составѣ Президіума: П.Н. Халиппѣ, К.П. Мисирковѣ и И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДН Я:
1. Объявленіе списка Директоровъ.
2. Докладъ деп. Германа объ ассигнованіи 37 025 руб. 86 коп. для выдачи
пособія служащимъ Кишиневскаго Окружнаго Суда.

Объявивъ засѣданіе открытымъ, Предсѣдатель обратился къ депутатамъ съ

слѣдующей рѣчью: «Г.г. депутаты! Во вчерашнемъ засѣданіи вопросъ объ избраніи
Директоріата, по предложенію представителя Крестьянской фракціи, былъ отло-
женъ на сегодняшній день.
Съ удовольствіемъ отмѣчаю, что, какъ послѣ бури, воздухъ очищается, такъ
и теперь послѣ долгихъ преній, вопросъ этотъ вполнѣ удачно разрешѣнъ. Согла-
сительная комиссія единогласно одобрила списокъ директоровъ, предложенный
докторомъ Казакомъ.
Сейчасъ я дамъ слово г-ну Казаку для опубликованія списка директоровъ, при
чемъ считаю своимъ долгомъ замѣтить, что вопросъ этотъ, согласно существую-
щимъ правиламъ, обсуждаться не будетъ.
Послѣ рѣчи Предсѣдателя на трибуну всходитъ премьеръ-директоръ, кото-
рый опубликовываетъ слѣдующій списокъ директоровъ:
1/ Директоръ внутреннихъ дѣлъ Иванъ Тимофѣевичъ Костинъ.
2/ «» просвѣщенія Степанъ Николаевичъ Чебану.
3/ «» общественныхъ работъ Николай Николаевичъ Кодряну.
4/ «» финансовъ Петръ Димитріевичъ Казаку.
5/ «» юстиціи Георгій Константиновичъ Гросулъ.
6/ директоръ контроля Исаакъ Яковлевичъ Германъ.
7/ «» торговли и промышленности Владимиръ Константиновичъ Кіорескулъ.
8/ «» земледѣлія Эммануилъ Григорьевичъ Кателій.
9/ «» по дѣламъ національныхъ меньшинствъ Аркадій Димитріевичъ Осмо-
ловскій.
Списокъ директоровъ1 встрѣченъ бурными аплодисментами на всѣхъ
скамьяхъ. Когда аплодисменты смолкли, премьеръ-директоръ П.Д. Казакъ сооб-
щилъ, что на дняхъ Совѣтъ Директоровъ соберется и выработаетъ программу
своей дѣятельности, которая и будетъ представлена въ Сфатулъ Цэрій. /Апло-
дисменты/.
Предсѣдатель: Не въ первый разъ наше Собраніе выказываетъ большое поли-
тическое чутье. Только при помощи борьбы могутъ быть созданы какія бы то ни
было нормы и такую борьбу, господа, пришлось вынести и вамъ. Она дала положи-
тельные результаты. Кабинетъ избранъ и для насъ открывается новая эра.
590
 Я твердо вѣрю, что работа будетъ доведена до благополучнаго конца и благо-
дарю Васъ за тѣ аплодисменты, которыми Вы выразили свое одобреніе новому
Кабинету2 .
Слово предоставляется депутату Буздугану.
Деп. Буздуганъ: – Нѣкоторые депутаты обращались ко мнѣ за разъясненіями по
вопросу о томъ, будетъ ли предоставленъ на праздникъ Пасхи депутатамъ отпускъ.
Я не могъ дать на этотъ вопросъ положительнаго отвѣта, такъ какъ онъ не обсуж-
дался въ Пленарномъ засѣданіи. Поэтому, я думаю, что намъ необходимо рѣшить
вопросъ объ отпускѣ депутатовъ на предпасхальную и Пасхальную недѣли.
Кромѣ того, въ виду важности и спѣшности аграрной реформы, необходимо
избрать Земельную комиссію, дабы она могла приступить къ работѣ по собиранію
матеріаловъ и подготовкѣ къ общимъ работамъ по аграрному вопросу3.
Предсѣдатель: – Я полагаю, что отпускъ не можетъ быть разрѣшенъ, пока не
будетъ избрана Земельная комиссія и Учредительная комиссія4 для нормированія
дѣлъ Бессарабіи. Я предлагаю фракціямъ обсудить этотъ вопросъ, избрать комис-
сіи и только тогда рѣшить вопросъ объ отпускѣ.
Деп. Цыганко спрашиваетъ: «Можетъ быть Вы намъ дадите свѣдѣнія о пред-
полагаемыхъ кандидатахъ въ общерумынскій кабинетъ?»
Предсѣдатель: – Этотъ вопросъ можетъ рѣшить Директоріатъ. Когда онъ
будетъ рѣшенъ, то, само собой разумѣется, списокъ кандидатовъ въ общерумын-
скій кабинетъ будетъ прочитанъ въ Сфатулъ Цэрій.
Послѣ этого Предсѣдатель уступаетъ предсѣдательское мѣсто П.Н. Халиппѣ,
который предоставляетъ слово депутату Герману по вопросу о выдачѣ пособія слу-
жащимъ Кишиневскаго окружнаго суда.
Деп. Германъ излагаетъ тяжелое положеніе служащихъ окружнаго суда, кото-
рымъ много обѣщали, но до сихъ поръ ничего не дали, и которые нуждаются въ
кускѣ хлѣба. Совѣтъ Министровъ Молдавской Республики, заслушавъ отношеніе
министра юстиціи отъ 19-го сего марта за № 412, съ ходатайствомъ предсѣдателя
Кишиневскаго окружнаго суда, объ ассигнованіи 37 025 руб. 86 коп. для выдачи
служащимъ Суда денежнаго пособія въ размѣрѣ мѣсячнаго оклада каждаго, съ
тѣмъ, чтобы деньги, выданныя въ означенное пособіе, были потомъ удержаны
при выдачѣ жалованья по увеличеннымъ окладамъ, 22-го сего марта постановилъ:
выдать заимообразно 37 025 руб. 86 коп. согласно доклада. «Выдача этихъ денегъ
можетъ быть произведена только тогда, – говоритъ далѣе ораторъ, – когда Сфатулъ
Цэрій дастъ свою санкцію. Поэтому я прошу Васъ рѣшить этотъ вопросъ въ поло-
жительномъ смыслѣ».
Затѣмъ Предсѣдатель предоставляетъ слово представителямъ фракцій.
Лидеръ Молдавскаго Блока, деп. Чижевскій заявляетъ, что, хотя Блокъ этого
вопроса не обсуждалъ, но онъ надѣется, что противъ выдачи пособія служащимъ
окружнаго суда, никто не будетъ возражать.
Заявленіе депутата Чижевскаго встрѣчено аплодисментами.
Деп. Цыганко отъ имени Крестьянской фракціи предлагаетъ выдать пособіе
не заимообразно, а какъ праздничныя наградныя въ размѣрѣ мѣсячнаго оклада5.
Деп. Савенко заявляетъ, что пособіе въ размѣрѣ мѣсячнаго оклада всѣмъ слу-
жащимъ въ итогѣ дастъ не 37 025 руб. 86 коп., а 39 000 съ рублями, точно сейчасъ
не помнитъ6.
Деп. Бажбеукъ-Меликовъ предлагаетъ просто ассигновать 40 000 рублей.
Предсѣдатель: – Кто возражаетъ противъ предложенія депутата Бажбеукъ-Ме-
ликова о выдачѣ 40 000?
591
 Никто не возражаетъ, и предложеніе Бажбеукъ-Меликова принимается.
Предсѣдатель объявляетъ засѣданіе закрытымъ въ 7 час. 30 минутъ вечера.

Предсѣдатель Сфатулъ Цэрій7

Секретарь Сфатулъ Цэрій: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, ff. 156–157v.]

Note și comentarii

1 Observăm că în lista noului guvern, numele lui P. Erhan, cel mai înzestrat și mai energic dintre
miniștrii de pînă atunci, nu se mai întîlnește, fapt care s-a datorat insistenței sale asupra afirmării
autonomiei Basarabiei și rezistenței pe care, ca membru al Fracțiunii țărănești, a manifestat-o în
unele situații față de Blocul Moldovenesc.
2 În varianta de ziar a procesului-verbal, cuvîntarea președintelui Sfatului Țării este mai lungă și în
ea Stere subliniază unitatea Parlamentului, adăugînd că anume acest fapt va contribui la rezolvarea
marilor probleme cu care se confrunta Republica Democratică Moldovenească. Caracterul însă
pompos al cuvîntării, cu folosirea multor expresii și cuvinte pretențioase, ca „mare intuiție poli-
tică”, „necesară luptă de fier”, „adevăr”, „eră nouă” ș.a., distona flagrant cu starea foarte prozaică
sau chiar dramatică a lucrurilor în Basarabia din acel moment.
3 Era vorba, se vede, de o altă comisie agrară. Cea care fusese instituită încă la 16 ianuarie 1918
(v. pr.-v. 33) avea sarcina de a examina Instrucția agrară și de a contribui la realizarea acesteia în
viață, pe cînd cea care urma să fie creată acum trebuia să elaboreze legea de reformă agrară. Vezi și
pr.-v. 74, 75.
4 Nu este clar dacă referirea la „Comisia constituantă”, care, după părerea președintelui Parlamentului
trebuia să realizeze, împreună cu Сomisia agrară, o serie de „reforme în toate sferele vieții de stat”,
viza și problema foarte complicată și tot atît de controversată pe atunci a Adunării Populare (Con-
stituante) a Basarabiei. Probabil, preocuparea de bază a acestei comisii urma să fie mai degrabă
chestiunile referitoare la administrația locală, așa cum presupunea Declarația Sfatului Țării din
27.03.1918. Totuși, așa cum vom vedea din procesele-verbale ale unor ședinţe de mai tîrziu, era
vizată o comisie de elaborare a constituției Republicii Democratice Moldovenești, oricît ar părea
aceasta de straniu după data unirii: v. pr.-v. 74, 75.
5 Varianta de ziar a documentului menționează că propunerea lui V. Țîganko a fost susținută și de
liderul Blocului Moldovenesc, V. Cijevschi.
6 Textul din ziar cu intervenția acestui deputat conține o precizare: „Dep. Savenko observă că în
lista celor care au nevoie de o susținere nu au intrat acele categorii ale departamentului justiției
pentru care o astfel de susținere nu este absolut necesară. Acum însă, întrucît este vorba de premii,
el roagă să fie incluse în listă și acestea. Cifra exactă nu o cunoaște, dar crede că pentru ele s-ar cere
aproximativ încă vreo 2 000 de ruble”: Sfatul Țării, 11 aprilie 1918.
7 Fără semnături.

592
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 11-го апрѣля 1918 года № 70

Засѣданіе открывается въ 10 час. 15 мин. вечера подъ предсѣдательствомъ

П.Н. Халиппы при слѣдующемъ составѣ Президіума: Б.М. Епури, К.П. Мисирковѣ и
И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
1. Докладъ Директора Народнаго Образованія объ ассигнованіи одного
милліона руб. на лѣтніе учительскіе курсы.
2. Докладъ его же объ ассигнованіи суммы, равной остаткамъ отъ ассигно-
ванія Министерству Народнаго Образованія на 1917 г.
3. Докладъ объ ассигнованіи денегъ на покрытіе расходовъ по содержанію
Президіума, депутатовъ, канцеляріи и дворца Сфатулъ Цэрій за апрѣль
мѣсяцъ с.г.

Предсѣдатель: – Г. премьеръ-директоръ огласитъ Вамъ, г.г. депутаты, декла-

рацію Совѣта Директоровъ, а пока его нѣтъ, разрѣшите прочесть нѣкоторыя
привѣтственныя телеграммы Сфатулъ Цэрій по случаю возсоединенія Бессарабіи
съ Румыніей.
Предсѣдатель читаетъ телеграммы отъ Болотинской и Чинишеуцкой воло-
стей и отъ г. Текучъ.
«Представители Болотинской волости, Бѣлецкаго уѣзда въ своемъ сегодняш-
немъ собраніи съ большой радостью празднуютъ великій и свѣтлый праздникъ
возсоединенія навсегда дорогой и любимой нашей родины Бессарабіи съ своей
матерью Румыніей, отъ которой была оторвана русскими еще въ 1812 г. Подъ вла-
стью послѣднихъ мы находились въ темнотѣ, т.к. они всѣми силами стремились
заставить насъ позабыть нашъ разговорный языкъ и нашу родину.
Но Богъ позаботился о насъ, и вы благодаря той красивой идеѣ, которую онъ
Вамъ внушилъ, совершили великій актъ возсоединенія Бессарабіи съ матерью-ро-
диной. Эта идея останется свѣтлой въ исторіи народа и даетъ намъ возможность
заявить о возрожденіи нашемъ и чувствахъ всѣхъ бессарабцевъ, приносящихъ
Вамъ большую братскую благодарность и единогласно превозглашающихъ: Да
здравствуетъ навсегда возсоединеніе!
Предсѣдатель Василій Мироница. Товарищъ Предсѣдателя Иванъ Скобіола».
«Единодушно всѣ классы населенія Чинишеуцкой волости празднуютъ
сегодня знаменательный для Бессарабіи день 27 марта, день возвращенія Бесса-
рабіи на лоно ея матери Румыніи въ память этого исторически справедливаго
событія волостное земство ассигновало фондъ на открытіе въ Чинишеуцахъ выс-
шаго начальнаго училища. – Сэ траяскэ Ромынія Маре! – Предсѣдатель Чинише-
уцкаго волостного земства Мельниковъ».
«Граждане г. Текучъ, собравшись въ залѣ театра на общее собраніе сегодня,
8 апрѣля 1918 г., съ энтузіазмомъ привѣтствуютъ великій историческій актъ бра-
тьевъ-бессарабцевъ, присоединившихся навсегда къ матери-родинѣ, въ увѣренно-
сти, что это возсоединеніе даетъ намъ всѣмъ единодушіе, готовое во всякій часъ
593
на жертвы для славы и гордости нашего народа. Да здравствуютъ братья наши
румыны изъ присоединенной Бессарабіи! – Предсѣдатель Собранія».
Появившійся въ залѣ премьеръ-директоръ Казакъ по приглашенію пред-
сѣдательствующаго всходитъ на трибуну и оглашаетъ сначала на румынскомъ, а
потомъ на русскомъ языкѣ слѣдующую декларацію: «Новый составъ директоровъ
даетъ себѣ отчетъ, что страна наша въ настоящій моментъ переходитъ черезъ тяже-
лый переходный періодъ, требующій напряженія всѣхъ силъ для благопріятнаго и
безболѣзненнаго исхода.
Волею исторіи бурный періодъ прошелъ. Съ введеніемъ въ страну, по пригла-
шенію Сфатулъ Цэрій, братскихъ румынскихъ войскъ относительный порядокъ
въ странѣ установился.
Съ возсоединеніемъ Бессарабіи къ матери своей Румыніи, при ея содѣйствіи,
гарантирующей намъ свободу, мѣстную автономію и возможность разрѣшенія
нами нашего аграрнаго вопроса въ спокойной атмосферѣ, мы надѣемся присту-
пить къ постепенному, по возможности быстрому, введенію гражданскаго право-
порядка въ странѣ.
Нашей главной задачей при настоящихъ обстоятельствахъ является, съ одной
стороны, защитить и упрочить для Бессарабіи широкую мѣстную автономію,
гарантирующую всѣмъ нашимъ согражданамъ, безъ различія національностей
полноту гражданскихъ и политическихъ правъ свободной государственной
жизни, а, съ другой стороны, дать возможность этой искони истинно румынской
странѣ, только насильственно отторгнутой отъ родины, принять участіе въ обще-
человѣческой культурной работѣ, которая невозможна ни для какого народа, какъ
только на основѣ его національной культуры.
Въ двухъ словахъ, Румынская Бессарабія должна стать истинно свободной и
культурной страной.
По нашему глубокому убѣжденію, достиженіе этой цѣли невозможно, какъ
только въ полномъ единеніи съ общей нашей родиной Румыніей.
Ближайшимъ образомъ программа нашей дѣятельности можетъ быть выра-
жена въ слѣдующихъ положеніяхъ.
Установленіе правового порядка.
Устраненіе всякаго ненормальнаго вмѣшательства военныхъ властей въ граж-
данскую жизнь страны, поскольку это допустимо при военномъ положеніи. Орга-
низація милиціи.
Организація санитарнаго дѣла для борьбы съ эпидеміями.
Реорганизація дирекціи по внутреннимъ дѣламъ.
Неотложною потребностью настоящаго момента является урегулированіе
финансоваго хозяйства, безъ котораго невозможенъ ни государственный, ни адми-
нистративный порядокъ. Безъ точнаго установленія дѣйствительныхъ потреб-
ностей всякаго вѣдомства, въ соображеніи съ дѣйствительными источниками
доходовъ, упорядоченіе финансовъ невозможно, а потому Совѣтъ Директоровъ
прежде всего постарается выработать правильный бюджетъ. Въ виду критическаго
положенія мы надѣемся получить полную поддержку отъ нашего Центральнаго
Правительства. Точно также необходимо будетъ на прочной основѣ разрѣшить
вопросъ монетарный и утвердить кредитъ.
Въ связи съ вышеупомянутыми задачами нужно поставить контроль въ тѣс-
ную связь съ системой проявленія на основахъ публичности и уваженія правъ
представительства. Только такимъ образомъ будетъ возможно гарантировать
594
исполненіе смѣтныхъ предназначеній съ соблюденіемъ общей пользы и не исто-
щая платежныхъ силъ населенія.
Водвореніе въ странѣ строгой законности, преслѣдованіе нарушенія законовъ,
отъ кого бы оно не исходило, созданіе апелляціоннаго и кассаціоннаго судовъ,
постепенная и планомѣрная націонализація суда, подготовка новыхъ законопро-
ектовъ, улучшеніе матеріальнаго положенія судебнаго вѣдомства.
Забота о правахъ и интересахъ мѣстной церкви вмѣстѣ съ проведеніемъ канони-
ческаго объединенія Бессарабской епархіи съ Румынской автокефальной церковью
будетъ руководить нашими дѣйствіями въ вопросахъ культурно-религіозныхъ1.
Націонализація церкви является настоятельною потребностью, такъ какъ она
естественно должна быть источникомъ національной и духовной культуры2 . Въ
то же время всѣмъ вѣроисповѣданіямъ должна быть обезпечена вполнѣ свобода
совѣсти и богослуженія.
По народному образованію, исходя изъ того положенія, что только путемъ
школы можно поднять умственный уровень и матеріальное благосостояніе
народа, мы ставимъ себѣ цѣлью пересоздать бессарабскую школу въ томъ смыслѣ,
чтобъ она отвѣчала жизненнымъ потребностямъ, духу и историческому прошлому
народностей Бессарабіи. Для этого бессарабскую школу нужно прежде всего
деруссифицировать, т.е. необходимо создать національную школу. Стоя на точкѣ
зрѣнія права каждой народности имѣть школу на родномъ языкѣ, Совѣтъ дирек-
торовъ полагаетъ проводить въ жизнь принципъ націонализаціи постепенно; – въ
народной школѣ3 этотъ принципъ, имѣя въ виду уже сдѣланную работу, можно
будетъ съ предстоящаго учебнаго года провести полностью; въ средней же школѣ
націонализація будетъ проводиться планомѣрно, начиная съ младшихъ классовъ.
Совѣтъ Директоровъ считаетъ необходимымъ обратить особенное вниманіе
на подготовку кадровъ учителей, какъ низшей, такъ и средней школы. Помимо
курсовъ для нынѣшнихъ учителей нужно будетъ съ будущаго же года учительскій
институтъ4 и учительскія семинаріи приспособить къ національнымъ нуждамъ
края и, если окажется возможнымъ, открыть еще новыя учительскія семинаріи.
Сознавая, что существовавшая донынѣ школа оторвана отъ жизни, [Совѣтъ
Директоровъ] будетъ имѣть въ виду реформу бессарабской школы въ смыслѣ ея
приспособленія къ потребностямъ страны въ смыслѣ введенія въ программу низ-
шей школы практическихъ знаній, какъ сельскаго хозяйства и ремеслъ, а въ нѣко-
торыхъ среднихъ въ смыслѣ созданія спеціальныхъ классовъ.
Оставляя хорошее, что дала русская школа и устранивъ ея плохія стороны,
Совѣтъ Директоровъ будетъ стремиться къ заимствованію только хорошаго и
цѣлесообразнаго изъ румынской и вообще западноевропейской школы.
Имѣя въ виду поразительно низкій процентъ грамотности среди населенія,
особенно молдавскаго, гдѣ грамотность доходитъ въ нѣкоторыхъ деревняхъ до
2 процентовъ, [Совѣтъ Директоровъ] находитъ необходимымъ въ ближайшемъ
времени, опираясь на городское и земское самоуправленія, разработать проектъ
введенія въ Бессарабіи всеобщаго обязательнаго обученія.
Совѣтъ директоровъ будетъ заботиться также о развитіи производительныхъ
силъ страны, содѣйствуя всѣми мѣрами процвѣтанію промышленности и тор-
говли въ конкретныхъ условіяхъ бессарабской экономической жизни и въ связи
съ общенаціональными условіями торговли и промышленности.
Серьезное вниманіе будетъ обращено на развитіе кооперативовъ и привле-
ченіе ихъ къ общей работѣ для поднятія народнаго благосостоянія.
595
 Считая самой важной отраслью народнаго хозяйства земледѣліе, мы до пред-
стоящей аграрной реформы пріймемъ всѣ мѣры по обсѣмененію всей посѣвной
площади, сохраненію сѣнокосовъ и лѣсовъ и для урегулированія отношеній между
крестьянами и землевладѣльцами.
Сфатулъ Цэрій, имѣя разрѣшить главнымъ образомъ двѣ задачи: выработку
принциповъ аграрной реформы и выработку организаціи автономной румын-
ской провинціи Бессарабіи и конституціонныхъ началъ, подлежащихъ обсуж-
денію общерумынскаго учредительнаго собранія, при содѣйствіи депутатовъ отъ
Бессарабіи, Совѣтъ Директоровъ считаетъ одной изъ первыхъ и главныхъ своихъ
обязанностей содѣйствовать правильному рѣшенію этихъ задачъ подъ руковод-
ствомъ Сфатулъ Цэрій.
Приступая нынѣ къ дѣятельности на основѣ здоровой государственной
жизни, Совѣтъ Директоровъ находитъ необходимымъ привлечь къ общественной
и общегосударственной работѣ всѣхъ гражданъ Бессарабіи, всѣ сословія и группы
населенія. Совѣтъ Директоровъ надѣется, что всѣ наши сограждане, отчетливо
сознавая всю отвѣтственность и сложность настоящей работы на почвѣ равно-
правія для всѣхъ и каждаго путемъ взаимныхъ уступокъ и соглашеній, создадутъ
для дѣятельности мѣстныхъ учрежденій здоровую и работоспособную атмосферу,
на основахъ государственнаго творчества, мыслимаго только при указанныхъ
условіяхъ на основаніи этой программы, диктуемой интересами всей страны и
историческимъ моментомъ. Стоя на почвѣ чисто практической работы незави-
симо отъ какихъ-либо партійныхъ точекъ зрѣнія, Совѣтъ Директоровъ проситъ
Сфатулъ Цэрій о содѣйствіи, внушаемомъ тѣми же чувствами и тѣми же идеями»5.
Закончивъ чтеніе Деклараціи на русскомъ языкѣ, премьеръ-директоръ про-
ситъ депутатовъ воздержаться отъ обсужденія ея до тѣхъ поръ, пока она будетъ
напечатана во многихъ экземплярахъ, дабы всѣ имѣли возможность болѣе
детально съ нею ознакомиться.
Собраніе съ этимъ соглашается.
Доклады директора народнаго образованія снимаются съ повѣстки дня
самимъ директоромъ и переносятся на слѣдующее засѣданіе.
Собраніе приступаетъ къ разсмотрѣнію доклада объ ассигнованіи денегъ на
покрытіе расходовъ по содержанію президіума, депутатовъ, канцеляріи и дворца
Сфатулъ Цэрій за апрѣль мѣсяцъ с.г. докладчикъ 1-й секретарь Б.М. Епури.
Докладчикъ Б.М. Епури оглашаетъ смѣту расходовъ, которая подраздѣляется
на 4 статьи6:
1-я статья – содержаніе президіуму .............................. 3 600 руб.
2-я статья – „ депутатамъ .................................................. 61 650 руб.
3-я статья – „ канцеляріи ................................................. 3 985 руб.
4-я статья – „ дворца Сфат. Цэрій ................................. 4 035 руб.
ИТОГО по всѣмъ 4-мъ статьямъ .................................. 73 270 руб.
Предсѣдатель открываетъ пренія по этому вопросу.
Представитель Блока заявляетъ, что Блокъ рѣшилъ смѣту утвердить.
Представитель Крестьянской фракціи говоритъ, что фракція также утвержда-
етъ смѣту, но вноситъ пожеланіе, чтобы суточныя за апрѣль депутатамъ были
выданы до Пасхи, не позже 14 апрѣля.
Представитель національныхъ меньшинствъ деп. Станевичъ, заявивъ, что
меньшинства утверждаютъ смѣту, обращается къ докладчику съ вопросомъ, нѣтъ
ли за мартъ мѣсяцъ денежныхъ остатковъ.
596
 Докладчикъ отвѣчаетъ депутату, что за мартъ, дѣйствительно, есть остатки, но
это объясняется тѣмъ, что не всѣмъ депутатамъ были выданы суточныя. Кромѣ
того эти остатки по истеченіи извѣстнаго срока возвращаются обратно въ Казна-
чейство на возстановленіе кредита и для другихъ нуждъ, кромѣ уплаты жалованья
депутатамъ использованы быть не могутъ.
Объясненіе докладчика деп. Станевича удовлетворяетъ.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе всю смѣту, которая принимается еди-
ногласно.
Смѣту рѣшено считать принятой и во второмъ чтеніи.
Затѣмъ собраніе переходитъ къ обсужденію вопроса о прибавкахъ служащимъ
почтово-телеграфнаго вѣдомства.
Отъ имени Финансовой комиссіи деп. Баламезъ докладываетъ собранію по
этому вопросу слѣдующее: Принимая во вниманіе, что на прошломъ Общемъ
Собраніи Сфатулъ Цэрій былъ подтвержденъ фактъ существованія закона, издан-
наго Временнымъ Правительствомъ, установившаго однородныя прибавки для
всѣхъ служащихъ почтово-телеграфнаго вѣдомства, Финансовая комиссія пола-
гала бы справедливымъ распространить постановленіе Сфатулъ Цэрій отъ 5
апрѣля о возстановленіи установленной почтово-телеграфному вѣдомству при-
бавки для штатныхъ служащихъ также и на низшихъ служащихъ, т.е. разсыль-
ныхъ, почтальоновъ и сторожей7.
Но, учитывая крайне скудную наличность нашего казначейства и очень боль-
шой штатъ по всей Бессарабіи низшихъ служащихъ /966 человѣкъ/, финансовая
комиссія полагала бы возможнымъ нѣсколько уменьшить размѣръ прибавокъ для
этой категоріи служащихъ, установивъ для женатыхъ 50 руб. въ мѣсяцъ и для холо-
стыхъ 30 руб. въ мѣсяцъ.
Означенное предложеніе комиссія считаетъ возможнымъ рекомендовать
общему собранію еще и по тѣмъ соображеніямъ, что послѣ возстановленія приба-
вокъ именно въ этомъ размѣрѣ, т.е. 50 и 30 р., размѣръ жалованія низшихъ служа-
щихъ п.-т. вѣдомства приблизительно будетъ равняться тѣмъ нормамъ, которыя
для нихъ выработаны въ междувѣдомственной Согласительной комиссіи.
Сумма, которая необходима была для проведенія Вашего постановленія въ
жизнь отъ 5 апрѣля равняется 85 000 руб., сегодняшнее ассигнованіе выразится
съ 43 450 р. всего 128 450 р. въ мѣсяцъ.
Въ виду изложеннаго Финансовая комиссія предлагаетъ: распространить дей-
ствіе постановленія Сфатулъ Цэрій отъ 5 апрѣля о возстановленіи установлен-
ныхъ Временнымъ Правительствомъ прибавокъ къ жалованію штатныхъ служа-
щихъ и на остальныхъ служащихъ, т.е. почтальоновъ, разсыльныхъ и сторожей,
установивъ эту прибавку въ размѣрѣ 50 руб. для женатыхъ и 30 руб. въ мѣсяцъ для
холостыхъ, со времени прекращенія выдачи ихъ, т.е. съ 1 января 1918 г. впредь до
введенія въ дѣйствіе нормъ, выработанныхъ междувѣдомственной Согласитель-
ной комиссіей и ассигновать на вышеозначенную надобность 128 450 руб.
Предсѣдатель заявляетъ Собранію, что премьеръ-директоръ, уходя изъ
собранія, просилъ передать его просьбу бывшему министру финансовъ выска-
заться по этому поводу.
Деп. Іонко: – Я въ прошломъ засѣданіи уже заявлялъ, что слѣдовало подо-
ждать бы съ этимъ ассигнованіемъ, покуда междувѣдомственная Согласительная
комиссія не представитъ общей смѣты содержанія служащихъ всѣхъ вѣдомствъ,
ибо будетъ несправедлива забота объ одномъ вѣдомствѣ въ ущербъ другимъ.
597
 Состояніе нашихъ финансовъ тяжелое. До сихъ поръ было немало крупныхъ
ассигнованій; въ будущемъ предстоитъ еще рядъ неотложныхъ расходовъ. Доходы
же наши невелики; между тѣмъ надежды на налоги на вино и табакъ оказались
проблематичными.
Предсѣдатель приглашаетъ представителей фракцій высказаться.
Деп. Цыганко заявляетъ, что Крестьянская фракція находитъ возможнымъ
ассигновать 43 тысячи руб. необходимые для выдачи добавки низшимъ почто-
во-телеграфнымъ служащимъ.
Отвѣчая, деп. Іонко онъ говоритъ: «Правда несправедливо дѣлать надбавки
къ жалованью служащихъ одного вѣдомства, не дѣлая ея служащимъ другого
вѣдомства, но вѣдь не Сфатулъ Цэрій виноватъ въ томъ, что другія вѣдомства не
хлопочутъ объ этомъ.
Разсчитывать на междувѣдомственную комиссію не приходится; мы прождали
результаты ея работы недѣлю; я увѣренъ, что и черезъ мѣсяцъ она не справится съ
своей задачей.
Добавка же къ жалованью служащимъ нужна, ибо жизнъ нисколько не стала
дешевле прежняго и люди голодаютъ. Мы не останавливались передъ милліон-
ными ссудами безъ смѣтъ и даже до сихъ поръ безъ отчетовъ; неужели же теперь
мы не протянемъ руку помощи бѣднымъ труженикамъ? Мы должны, г.г. депутаты,
войти въ положеніе этихъ бѣдняковъ».
Деп. Чижевскій: – Въ блокѣ этотъ вопросъ не обсуждался, и потому я выскажу
здѣсь свой личный взглядъ. Дѣйствительно, положеніе тяжелое. Жалко и служа-
щихъ, жалко и денегъ, въ особенности, когда ихъ мало. Во всякомъ случаѣ, я не
нахожу возможнымъ отказать въ прибавкѣ нуждающимся труженникамъ, и эту
сумму слѣдовало бы выдать.
Деп. Станевичъ: – Я протестую противъ того ненормальнаго явленія, которое
уже нѣсколько разъ повторяется. Дѣло въ томъ, что приходя сюда, мы не знаемъ,
что будетъ въ Парламентѣ обсуждаться. Я увѣренъ, что 90% депутатовъ не знакомы
съ повѣсткой засѣданія. Такъ какъ этотъ вопросъ не обсуждался во фракціи мень-
шинствъ, то я также выскажу свой личный взглядъ. Мѣсяцъ тому назадъ мы ассиг-
новали громадныя суммы министерствамъ путей сообщенія и народнаго образо-
ванія и до сихъ поръ не получили отчета. Что же касается послѣдней прибавки, то я
скажу, что точка зрѣнія деп. Іонко совершенно правильна. Но опять-таки, почему
же другія вѣдомства не безпокоятся? Сфатулъ Цэрій не можетъ удѣлять вниманіе
какому-нибудь одному вѣдомству въ ущербъ другимъ; но онъ и не виноватъ, что
другія вѣдомства не дѣлаютъ никакихъ шаговъ въ этомъ направленіи.
Деп. Цыганко неправъ, ибо междувѣдомственная комиссія свое дѣло сдѣлала;
только ея смѣта не можетъ попасть, куда надо по нѣкоторымъ причинамъ.
Директоръ государственнаго контроля Германъ: – Деп. Цыганко, заявляя
о рѣшеніи Крестьянской фракціи вотировать за прибавку, напомнилъ, что мы
дѣлали раньше большія ассигнованія безъ всякихъ смѣтъ и не получали никакихъ
отчетовъ, какъ расходовались эти ассигнованія. Ну что же. Это наша ошибка,
ошибка молодого Парламента. Если нужно будетъ, мы съ охотой выдадимъ изъ
денежнаго сундука требуемую сумму, но нужно прислушаться, г.г. депутаты, къ
тревожному заявленію деп. Іонко. Въ какое неудобное положеніе Вы поставите
Сфатулъ Цэрій, когда посланный отъ Васъ явится въ Казначейство за деньгами,
а тамъ ему скажутъ, что денегъ нѣтъ. Такимъ образомъ Вы, г.г., дискредитируете
власть. Я согласенъ, что очень тяжело отказывать въ помощи низшему нуждающе-
муся служащему, и увѣренъ, что ни у кого не поднимется рука голосовать противъ
598
такой добавки, но я предложилъ бы повременить немного, пока не выяснится, что
мы имѣемъ и что можемъ дать.
Предсѣдатель: – Г.г. депутаты! У меня записалось еще 12 человѣкъ, желающихъ
высказаться. Дѣло въ томъ, что вопросъ этотъ не входитъ въ нашу сегодняшнюю
программу. Быть можетъ, какъ и предлагаетъ государственный контролеръ, Вы
разрѣшите его снять съ обсужденія.
Деп. Буздуганъ предлагаетъ прекратить пренія и поставить вопросъ на голосованіе.
Пренія прекращаются; слово предоставляется докладчику деп. Баламезу.
Деп. Баламезъ: – Здѣсь говорилось о какихъ-то ошибкахъ Парламента. Но,
г.г., неужели мы должны исправлять свои ошибки на спинахъ честныхъ тружен-
никовъ. Мы слышали голосъ государственнаго контролера, но не слышали голоса
юриста, а послѣдній бы несомнѣнно высказался бы въ защиту ненарушимости
закона, изданнаго Временнымъ Правительствомъ и принятаго въ свое время
нашимъ Парламентомъ.
Мы думали, что этотъ законъ касается всѣхъ почтово-телеграфныхъ служа-
щихъ безъ подраздѣленія ихъ на высшихъ и низшихъ. Намъ нужно выяснить, изъ
какихъ источниковъ мы должны удовлетворять этихъ служащихъ, и тѣмъ самымъ
исправить ошибку бывшаго министра финансовъ Іонко, который незаконно рас-
порядился о прекращеніи выдачи этой прибавки съ 1 февраля 1918 г. почтово-
телеграфнымъ служащимъ.
Депутатъ Бодеско: – Молдавскій Блокъ не обсуждалъ этого вопроса, а потому
я предлагаю устроить перерывъ, давъ Блоку возможность посовѣтоваться.
Предсѣдатель: – Мнѣ извѣстно, что лидеромъ блока состоитъ деп. Чижевскій
и до сихъ поръ всегда дѣлались имъ подобныя заявленія; теперь же почему-то отъ
имени блока выступаете Вы. Нѣкоторые депутаты изъ Блока заявляютъ съ мѣстъ,
что они присоединяются къ предложенію деп. Бодеско.
Предсѣдатель обѣщаетъ устроить перерывъ, но предъ тѣмъ, какъ прервать
засѣданіе, дастъ слово деп. Ерхану.
Деп. Ерханъ: – Этотъ вопросъ всплылъ благодаря шустрости директора этого
вѣдомства. Народные учителя недополучили 217 тысячъ рублей, и если мы теперь
удовлетворимъ почтово-телеграфныхъ служащихъ, то учителямъ надолго при-
дется отказаться отъ надежды дополучить свое скромное жалованье.
Предсѣдатель объявляетъ перерывъ на четверть часа.
Послѣ перерыва деп. Бодеско читаетъ слѣдующее заявленіе Молдавскаго Блока:
«Въ виду того, что вопросъ объ ассигнованіи 160 тысячъ рублей /за 4 мѣсяца/
не стоитъ на повѣсткѣ дня, а члены финансовой комиссіи не уполномачивали
деп. Баламеза выступать сегодня внѣ очереди, вопросъ снимается съ очереди».
Предсѣдатель читаетъ заявленіе государственнаго контролера:
Вопросъ о просимой прибавкѣ низшимъ почтово-телеграфнымъ служащимъ
снятъ съ очереди впредь до представленія общей смѣты о положеніи бюджета,
доходовъ, расходовъ и ассигнованій, предназначенныхъ по другимъ вѣдомствам.
Предложеніе о снятіи съ очереди этого вопроса ставится предсѣдателемъ на
голосованіе.
За предложеніе поданы 63 голоса, противъ 41 и 3 человѣка воздержалось.
Деп. Баламезъ: – Мой вопросъ снимается съ очереди, но постановленіе, выне-
сенное въ засѣданіи отъ 5-го числа сего мѣсяца, надѣюсь, останется въ силѣ.
Предсѣдатель: – Разумѣется. Больше у насъ вопросовъ не имѣется. На слѣдую-
щемъ засѣданіи будетъ обсуждаться вопросъ о выборѣ аграрной и учредительной
комиссій. А теперь позвольте закрыть засѣданіе.
599
 Деп. Діаконовичъ проситъ слова для заявленія. Получивъ его, онъ говоритъ,
что Крестьянская фракція имѣла сужденіе по поводу отложеннаго засѣданія въ
понедѣльникъ /предыдущаго/.
Фракція проситъ, чтобы на будущее время предсѣдатель, уѣзжая изъ города8,
оставлялъ бы себѣ замѣстителя и не задерживалъ бы работы Парламента.
Предсѣдательствующій деп. Халиппа объясняетъ, что Предсѣдатель Парла-
мента былъ очень занятъ разработкой деклараціи9 и не успѣлъ сдѣлать соотвѣт-
ствующаго распоряженія.
Послѣ этого онъ объявляетъ засѣданіе закрытымъ.
Засѣданіе закрывается въ 12 час. ночи.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, ff. 158–163]

Note și comentarii

1 Aceasta pare a fi prima declarație oficială referitoare la încadrarea Вisericii Вasarabene în Вiserica
Оortodoxă Română.
2 Bineînțeles, avînd în vedere că Вiserica Вasarabeană se aflase peste o sută de ani sub ascultarea
și supunerea directă a Вisericii Ruse, nevoia aducerii ei sub autoritatea Вisericii Române era și o
importantă chestiune politică și de stat. Ziarul Sfatul Țării (13.04.1918) anunța că exact în acel
moment arhiepiscopul Basarabiei, Anastasie, se întorcea de la Moscova, unde participase la ședin-
țele soborului Вisericii Ruse.
3 Se vede că e vorba de școala primară.
4 Institutul învățătoresc fusese înființat cu puţin timp înainte de căderea ţarismului, dar se pare că
în 1918 nu mai funcționa, deși se va mai întîlni în unele documente. Vezi și pr.-v. nr. 78.
5 Textul declarației din fondul de arhivă este identic cu cel publicat în ziar: Sfatul Țării, 13 aprilie
1918.
6 În ziar, numele lui B. Epure nu este menționat. De asemenea, cheltuielile pentru Parlament nu sînt
divizate pe articole, ci este dată numai suma totală de 73 270 de ruble: Ibidem.
7 Această chestiune fusese discutată în ședințele din 4 și 6 aprilie (pr.-v. 67 și 68), hotărîrea cores-
punzătoare a Parlamentului fiind luată la 6 aprilie.
8 Aluzie, probabil, la faptul că Stere pleca des în România, mai precis, la Iași pentru consultări cu
guvernul de acolo. După ce a prezidat ședințele din 2, 4, 6 și 7 aprilie, Stere nu s-a mai prezentat în
Sfatul Țării, decît abia la 28 mai 1918, pentru a anunța dizolvarea Parlamentului.
9 Halippa pare să sugereze că declarația noului guvern basarabean, citită în Parlament de premierul
P. Cazacu, a fost elaborată împreună cu Stere.

600
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатуль Цэрiй отъ 13-го апрѣля 1918 года № 71

Засѣданіе открывается въ 10 часовъ вечера подъ предсѣдательствомъ

П.Н. Халиппы при слѣдующемъ составѣ Президіума: секретаряхъ: Б.М. Епури,
К.П. Мисирковѣ и И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
1. Докладъ о штатахъ бывшаго военнаго министерства.
2. Выборы Аграрной комиссіи.
3. Выборы Учредительной комиссіи.
4. Докладъ объ организаціи національныхъ педагогическихъ курсовъ для учи-
тельскаго персонала Бессарабіи и смѣта расходовъ на этотъ предметъ.
5. Докладъ о смѣтѣ расходовъ на содержаніе частей войскъ, штаба, учреж-
деній и управленій территоріальной арміи Бессарабіи за апрѣль сего
года.
6. Вопросъ объ открытіи кредита въ 200 000 рублей Совѣту Директоровъ
Бессарабіи на непредвидѣнные расходы за каникулярное время Сфатулъ
Цэрій.
7. Проектъ Министерства Финансовъ объ увеличеніи поземельнаго Государ-
ственнаго налога до 1 рубля съ десятины.
8. Обсужденіе деклараціи новаго Совѣта Директоровъ.
9. Текущія дѣла.

Предсѣдатель, объявивъ засѣданіе открытымъ, читаетъ привѣтственную теле-

грамму Совѣта профессоровъ Бухарестскаго Университета:
«Совѣтъ профессоровъ Бухарестскаго Университета, собравшійся по слу-
чаю открытія курсовъ, привѣтствуетъ Сфатулъ Цэрій и правительство Бессара-
біи съ великимъ актомъ, свершившимся 9-го апрѣля с/г /н.с./1. Этотъ актъ даетъ
нашему Университету новую задачу – работать въ области знаній и литературы
на національномъ языкѣ для полнаго единенія Бессарабіи со своей матерью –
Румыніей. Нашъ Университетъ вмѣстѣ съ Ясскимъ, зная эту задачу, сдѣлаетъ все
для просвѣщенія бессарабскаго юношества и для воспитанія въ немъ румынскихъ
патріотическихъ чувствъ. Да здравствуетъ Бессарабія, на вѣки возсоединенная съ
Румыніей въ ея старыхъ границах!
Совѣтъ Бухарестскаго Университета».
Чтеніе телеграммы покрыто аплодисментами.
Предсѣдатель: – Теперь разрѣшите приступить къ обсужденію Деклараціи
Совѣта Директоровъ.
Сперва мы выслушаемъ мнѣнія представителей Блока и фракцій, а потомъ и
частныхъ лицъ.
Первымъ выступаетъ по этому вопросу лидеръ Молдавскаго Блока депу-
татъ Чижевскій, который говоритъ, что Блокъ рѣшилъ выразить полное довѣріе
новому Директоріату и поддержать его.
И.А. Буздуганъ отъ имени группы депутатовъ Молдавскаго Блока заявляетъ,
что употребленное въ деклараціи слово «сословія» неумѣстно и неправильно.
601
 «Сословій у насъ нѣтъ, – говоритъ ораторъ, – а есть только группы и этимъ
нужно руководиться при проведеніи деклараціи въ жизнь».
Съ большой рѣчью выступаетъ депутатъ Ерханъ, который попунктно разбира-
етъ всю декларацію Совѣта Директоровъ.
– Г.г. депутаты! Съ сознаніемъ всей отвѣтственности, которая ложится на Кре-
стьянскую фракцію, какъ выразительницу крестьянскихъ интересовъ, она заяв-
ляетъ, что окажетъ полную поддержку новому правительству и вмѣстѣ съ тѣмъ
поручаетъ двумъ своимъ представителямъ довести до свѣдѣнія правительства
всѣ тѣ предположенія и чаянія, которыя нашли мѣсто въ дебатахъ на засѣданіяхъ
фракціи, когда обсуждался отвѣтъ на декларацію правительства.
Принимая основные принципы деклараціи, фракція высказываетъ сожалѣніе,
что нѣкоторыя части этой деклараціи не нашли болѣе полнаго развитія въ рѣчи
г-на премьеръ-директора.
Такъ желательно было бы, чтобы была указана преемственная связь въ дѣятель-
ности новаго Кабинета съ работой прошлыхъ кабинетовъ, которымъ пришлось
работать въ крайне неблагопріятной обстановкѣ, но которые сумѣли съ достоин-
ствомъ выйти изъ создавшагося положенія. Въ дѣятельности прошлыхъ кабине-
товъ можно найти много назидательнаго, поэтому Крестьянская фракція считала
бы необходимымъ услышать завѣренія представителя новаго кабинета, что онъ
не отступитъ отъ установившихся традицій нашихъ правительствъ2 . Переходя
къ разбору основныхъ пунктовъ деклараціи, мы находимъ необходимымъ ука-
зать, что по вопросу о реорганизаціи Директоріата по внутреннимъ дѣламъ3 не
указаны тѣ принципы, на основѣ которыхъ предполагается это сдѣлать, и мы не
знаемъ, каково будетъ отношеніе этого учрежденія къ соотвѣтствующимъ учреж-
деніямъ румынскаго королевства; для блага нашего края было бы очень важно,
чтобы административные органы въ своей основѣ были сохранены въ томъ видѣ,
въ какомъ они нами унаслѣдованы отъ свободной Молдавской Республики4.
Еще важнѣе для всего населенія края услышать изъ устъ представителя прави-
тельства указаніе, въ какомъ духѣ и на какихъ принципахъ будетъ регулироваться
финансовое хозяйство нашего края, такъ какъ нашъ идеалъ – это переходъ отъ кос-
венныхъ налоговъ къ прогрессивному подоходному налогу; объ этомъ тоже жела-
тельно узнать мнѣніе правительства.
Въ связи съ финансовымъ вопросомъ Крестьянская фракція выдвигаетъ
вопросъ о государственномъ контролѣ, типъ котораго не указанъ въ деклараціи.
Привѣтствуя желаніе правительства водворить въ странѣ законность и поря-
докъ и произвести реорганизацію судебныхъ учрежденій, обративъ особое вни-
маніе на матеріальное положеніе низшихъ служащихъ, Крестьянская фракція ука-
зываетъ правительству, что послѣднюю заботу необходимо распространить и на
труженниковъ всѣхъ другихъ казенныхъ учрежденій.
Крестьянская фракція считаетъ лишнимъ заявленіе правительства, что всѣмъ
вѣроисповѣданіямъ будетъ обезпечена свобода совѣсти и богослуженія, такъ какъ
и въ прежнее время въ нашемъ краѣ, а тѣмъ болѣе въ румынскомъ королевствѣ въ
этомъ отношеніи не было никакихъ препятствій.
Съ особеннымъ удовлетвореніемъ Крестьянская фракція принимаетъ детально
и государственно правильно разработанную программу по народному образо-
ванію и проситъ, чтобы было обращено особое вниманіе на участіе городскихъ и
земскихъ самоуправленій5 въ созданіи народной школы, а также, чтобы правитель-
ство проявило особую заботливость о насажденіи внѣшкольнаго образованія.
602
 Безпокоитъ нашу фракцію отсутствіе въ деклараціи правительства указанія
на то, что всѣ частныя начинанія въ торгово-промышленныхъ дѣлахъ будутъ под-
держиваться нашимъ правительствомъ, въ особенности открытіе фабрикъ и заво-
довъ, такъ какъ имѣются свѣдѣнія, что въ этомъ отношеніи частная иниціатива
встрѣчаетъ у насъ препятствія.
Отъ новаго правительства Крестьянская фракція ожидала вполнѣ опредѣлен-
ную программу аграрной реформы и земельныхъ мѣропріятій, но къ сожалѣнію,
въ данномъ вопросѣ правительство оказалось чрезмѣрно скупымъ6.
Одно обстоятельство Крестьянская фракція считаетъ необходимымъ указать
правительству, а именно: Крестьянская фракція никогда не откажется отъ права
нашего Парламента разработать законопроектъ аграрной реформы, каковой дол-
женъ быть обязательнымъ, по смыслу деклараціи объединенія Молдавской Респу-
блики съ румынскимъ королевствомъ для всякаго законодательнаго учрежденія
объединеннаго румынскаго королевства.
Очень интересно было бы услышать въ деклараціи правительства и указанія
на роль мѣстныхъ самоуправленій въ дѣлѣ строительства новой жизни.
Крайне смушаетъ нашу фракцію отсутствіе въ деклараціи свѣдѣній о скорѣй-
шей организаціи нашихъ территоріальныхъ войскъ, которыя одни могутъ защи-
тить интересы жизни и страны при тѣхъ постоянныхъ политическихъ колебаніяхъ
и измѣненіяхъ, которыя мы видимъ въ послѣднее время въ судьбѣ нашего края.
Сейчасъ у насъ арміи нѣтъ, но очень желательно, чтобы у насъ была своя
армія, такъ какъ политическія обстоятельства такъ складываются, что армія намъ
можетъ понадобиться7.
Заканчивая свой отвѣтъ на декларацію правительства, считаю необходимымъ
спросить правительство, почему настоящій Совѣтъ Генеральныхъ Директоровъ,
даже въ прессѣ трактуется, какъ временный, до общерумынскаго Учредительнаго
Собранія.
Крестьянская фракція считаетъ своимъ долгомъ заявить, что это противорѣ-
читъ общему смыслу послѣдней деклараціи, гарантирующей широкую автономію
нашего края; эту автономію никто не вправѣ измѣнять и сокращать.
Указавъ на всѣ тѣ пункты, которые требуютъ расширенія и болѣе детальнаго
объясненія правительства, Крестьянская фракція надѣется, что всѣ ея чаянія
будутъ приняты во вниманіе правительствомъ въ его дѣятельности.
Со своей стороны фракція обѣщаетъ полное содѣйствіе правительству.
Послѣ рѣчи депутата Ерхана трибуну занимаетъ депутатъ Цыганко, который
говоритъ слѣдующее: «Г.г. депутаты! Не ждите отъ меня блестящей рѣчи. Я перей-
ду сразу къ сути дѣла. Я не хотѣлъ бы, чтобы Вы, г.г. депутаты, и Совѣтъ Директо-
ровъ подумали, что я хочу исправлять декларацію. Я только хочу указать пустыя
мѣста и недочеты въ ней. Парламентъ потерялъ теперь свой прежній революціон-
ный характеръ8 и перешелъ къ будничнымъ вопросамъ, но я обѣщалъ быть крат-
кимъ и приступаю къ сути дѣла. Декларацію правительства я дѣлю на двѣ части:
политическую и соціальную и, кажется, основой этой деклараціи долженъ быть
пунктъ о полной автономіи Бессарабіи. Между тѣмъ объ этомъ говорится какъ-то
вскользь и недостаточно ярко оттѣнено. Затѣмъ въ деклараціи не говорится о
тѣхъ принципахъ, на которыхъ должны быть произведены выборы въ Бессараб-
скій Сеймъ и Румынское Учредительное Собраніе. Не указанъ также и основной
принципъ деклараціи – выборность, смѣняемость во всякое время и подсудность
должностныхъ лицъ. Я хотѣлъ бы далѣе полнаго сохраненія завоеваній революціи,
603
а именно: полной свободы совѣсти, слова, печати, собраній, рабочихъ союзовъ и
стачекъ и неприкосновенности личности9.
Переходя къ вопросу о націонализаціи церкви, я хочу обратить ваше вниманіе,
г.г., на тѣ насилія, которыя терпѣла наша церковь до сихъ поръ, когда она носила
характеръ государственнаго учрежденія или министерства исповѣданій. Я хотѣлъ
бы, чтобы церковь была свободной, святой и самостоятельной, а не государствен-
ной. Она должна быть отдѣлена отъ государства.
Наконецъ, заканчивая обзоръ первой политической части деклараціи, я дол-
женъ еще указать на то, что ничего не сказано объ обязательномъ, равномъ для
всѣхъ общемъ свѣтскомъ образованіи10 и о равноправіи языковъ.
Переходя далѣе ко второй, соціальной части деклараціи, я желалъ бы прочесть
въ деклараціи, что правительство будетъ стремиться къ закрѣпленію слѣдующихъ
завоеваній революціи:
1/ Сокращенію рабочаго дня съ максимальной нормой въ 8 часовъ11.
2/ Установленію максимальной заработной платы путемъ соглашенія между
союзами рабочихъ и мѣстными самоуправленіями.
3/ Государственному страхованію рабочихъ въ широкомъ смыслѣ этого слова12 .
4/ Изданію законовъ объ охранѣ труда и выборность фабричной инспекціи13.
Что же касается финансовой области, то я долженъ замѣтить, что до сихъ поръ
нашъ бюджетъ строился на косвенныхъ налогахъ, но это, по моему, неправильно;
долженъ быть введенъ прогрессивный подоходный налогъ и должны быть отмѣ-
нены или, по крайней мѣрѣ, значительно сокращены косвенные налоги.
По вопросу о мѣстномъ самоуправленіи необходимо обратить вниманіе на
развитіе общественныхъ работъ и службъ; нужно создать или улучшить безплат-
ную врачебную помощь, земско-агрономическія организаціи, канализацію, водо-
снабженіе, освѣщеніе, пути и средства сообщенія.
Желательно также сохраненіе и укрѣпленіе законовъ Временнаго Правитель-
ства о мѣстномъ земскомъ и городскомъ самоуправленіи14.
Вотъ тѣ пробѣлы въ деклараціи, на которые я хотѣлъ бы обратить вниманіе
новаго Кабинета».
Деп. Станевичъ: – Г.г. депутаты! Я выступаю сейчасъ не какъ представитель
меньшинствъ, а какъ представитель Думы и отъ всего сердца привѣтствую начало
творческихъ работъ. Декларація по своему содержанію дѣлится на двѣ части: въ
первой указаны предначертанія въ области жизни политической, во второй въ
области жизни хозяйственной. Первая половина не вполнѣ ясна и можетъ быть
различно истолкована, а нѣкоторые пункты первой половины прямо противорѣ-
чатъ второй половинѣ деклараціи. Такъ, съ одной стороны мы видимъ указаніе
на широкую мѣстную автономію, гарантирующую всѣмъ нашимъ согражданамъ,
безъ различія національностей, полноту гражданскихъ и политическихъ правъ
свободной государственной жизни, а съ другой при разсмотрѣніи пунктовъ о
школахъ, судѣ и церкви, мы видимъ, что во всѣхъ этихъ вопросахъ красной нитью
проходитъ «націонализація».
Деп. Буздуганъ съ мѣста: – Такъ и должно быть.
Станевичъ: – Если даже въ прежнее время были школы и польскія и еврейскія
и др., то тѣмъ болѣе они должны быть теперь, въ свободной странѣ. Точно также и
въ судахъ, даже при старомъ режимѣ, наряду съ русскими работали и молдаване, и
поляки. Поэтому стремленіе правительства къ полной націонализаціи вызываетъ
въ насъ недоумѣніе.
Деп. Буздуганъ снова перебиваетъ оратора и что-то говоритъ съ мѣста.
604
 Деп. Станевичъ, обращаясь къ деп. Буздугану: – Вы не можете перебить теченія
моихъ мыслей; Ваше мнѣніе будетъ въ свое время занесено въ протоколъ, а пока
прошу не перебивать меня. Я пользуюсь правомъ слова так же, какъ и Вы.
Не кажется ли вамъ, г.г. депутаты, что такая оговорка въ деклараціи значитъ:
«можетъ быть будетъ сдѣлано, а можетъ быть нѣтъ».
Переходя къ вопросу о націонализаціи церкви, я хочу напомнить, какъ было
трудно слушать молдаванамъ Св. Евангеліе на древне-славянскомъ языкѣ. Такъ и
теперь, въ случаѣ узкой націонализаціи, тяжело будетъ другимъ національностямъ
слушать Слово Божіе не на родномъ, а на румынскомъ языкѣ.
Націонализація школы. Какъ это понимать? Конечно, здѣсь прежде всего
должна быть школа, скажемъ, румынская. Но неужели только румынская? Я пони-
маю націонализацію для всѣхъ, но тогда непонятенъ вопросъ о націонализаціи
Суда; здѣсь, г.г., явное противорѣчіе. Я хотѣлъ бы болѣе ясныхъ очертаній, чтобы и
мы и населеніе знали, куда идемъ.
Касаясь тѣхъ пунктовъ, на которые указывалъ г-нъ Цыганко, я хочу отмѣтить
необходимость сохраненія принципа несмѣняемости должностныхъ лицъ, тѣмъ
болѣе, что этотъ принципъ существуетъ вездѣ.
Не могу не отмѣтить, что въ деклараціи не указано, на какія средства будутъ
содержаться школы.
Что касается другихъ вопросовъ, о которыхъ говорилъ г-нъ Цыганко, то я дол-
женъ замѣтить, что въ деклараціи нельзя указать все рѣшительно. Указываются
только главныя предначертанія.
Отъ имени національныхъ меньшинствъ выступаетъ депутатъ Мисирковъ,
который, касаясь того пункта въ первой части деклараціи, гдѣ имѣется указаніе на
историческія данныя Бессарабіи15, говоритъ: «Бессарабія это путь, по которому
проходили почти всѣ народы, и никто изъ нихъ даже, называющіе себя владѣте-
лями Бессарабіи, не останавливались въ ней болѣе 300 лѣтъ».
Деп. Буздуганъ съ мѣста: – Какой большой историкъ нашелся.
Деп. Мисирковъ: – Больше, чѣмъ Вы, во всякомъ случаѣ. На скамьяхъ депута-
товъ и въ публикѣ смѣхъ.
Переходя далѣе ко второй половинѣ деклараціи, ораторъ указываетъ на то, что
въ деклараціи ничего не сказано о правахъ меньшинствъ: – Мы не видимъ, – гово-
ритъ ораторъ, – никакого указанія на то, что наши права будутъ осуществляться;
мы только находимъ указанія на націонализацію церкви, школы, суда. Это для
насъ, меньшинствъ, неутѣшительно. Что значитъ націонализація суда? Что въ
судѣ будетъ введенъ румынскій языкъ? Что значитъ націонализація церкви? Что
славянскій языкъ будетъ замѣненъ румынскимъ? Все сводится, значитъ, только къ
замѣнѣ русскаго языка румынскимъ.
Дѣйствительно, можно поздравить болгарскій народъ. Мы, болгаре, хотѣли бы
имѣть своего архіерея, въ Измаилѣ, напримѣръ, чтобы у насъ была своя іерархія.
Но въ деклараціи о правахъ національностей, о правѣ автономной церкви, о
языкѣ, дѣлопроизводствѣ ничего не сказано. Все же мы не унываемъ и надѣемся,
что правительство не преминетъ дать доказательство того, что упущеніе въ декла-
раціи по вопросу о меньшинствахъ будетъ исправлено.
Предсѣдатель: – Представители фракцій всѣ высказались. Слово предостав-
ляется депутату Инкулецу.
Деп. Инкулецъ: – Г.г. депутаты! Я буду говорить не какъ министръ, не какъ
представитель правительства, а какъ рядовой депутатъ. Я не буду указывать на
недомолвки и недочеты въ деклараціи; это сдѣлали мои товарищи по фракціи,
605
деп. Ерханъ и Цыганко. Я хотѣлъ бы, г.г., остановить Ваше вниманіе на положи-
тельныхъ сторонахъ деклараціи.
Прежде всего согласно деклараціи Бессарабія представляется неотдѣлимой
частью Румыніи. Это основной пунктъ деклараціи, изъ котораго исходитъ даль-
нѣйшее. Знаю, что у многихъ изъ Васъ, г.г., есть надежды на то, что судьба Бесса-
рабіи измѣнится. Но напрасно. Эти мысли должны быть отброшены. Въ самомъ
дѣлѣ, кто можетъ измѣнить судьбу Бессарабіи? Возрожденная Россія? Россія возро-
дится, я въ это твердо вѣрю, но это, г.г., будетъ не скоро; на это нужно время, нужны
силы, а теперь Россія слишкомъ безсильна, чтобы она могла измѣнить судьбу Бесса-
рабіи. Можетъ быть заинтересована судьбой Бессарабіи Украина? Но сама по себѣ
она ничего не сможетъ сдѣлать, ей нужно прибѣгнуть къ посторонней помощи, а
на постороннюю помощь нельзя разсчитывать, ибо Германія и Франція признали
присоединеніе Бессарабіи къ Румыніи. Поэтому, г.г. депутаты, я могу съ увѣрен-
ностью сказать, что судьба Бессарабіи предопределена навсегда. /Аплодисменты/.
Я вполнѣ понимаю психологію тѣхъ людей, которые не могутъ примириться
съ этой мыслью. Человѣкъ по природѣ консервативенъ, ему, напр., трудно перемѣ-
нить квартиру. Гимназистамъ и гимназисткамъ трудно свыкнуться съ этой мыс-
лью, потому что придется изучать румынскій языкъ; преподавателямъ еще труд-
нѣе, трудно чиновникамъ и т. д.
Отсюда является то желаніе перемѣны, та растерянность, которыя замѣтны въ
обществѣ.
Нѣтъ опредѣленной оріентаціи, есть только мечтанія, что это, авось перемѣнится16.
Теперь я хочу сказать нѣсколько словъ по поводу возраженій депутатовъ Ста-
невича и Мисиркова.
Мы всѣ воспитаны на высокихъ идеалахъ русской литературы, по существу
своему космополитичной. Воспитанные на этихъ идеалахъ, мы никогда не были
націоналистами, а космополитами. Въ Стокгольмѣ , гдѣ я однажды былъ, путеше-
ственники имѣютъ обыкновеніе выставлять на столикахъ, за которыми сидятъ,
свои національные флажки. Я видѣлъ англійскіе, французскіе и другіе флаги, но
не видѣлъ русскаго. Почему же это? А потому, что русскому стыдно было сказать,
что онъ – русскій, молдаванину, что онъ – молдаванинъ, еврею, этой болѣе устой-
чивой націи, стыдно было сказать, что онъ – еврей.
Въ этомъ, если хотите, одна изъ причинъ неуспѣха русской революціи: не было
здороваго національнаго чувства17. Я провелъ русскую революцію въ Петроградѣ
и былъ противникомъ отдѣленія націи. Я говорилъ, что не нужно мѣшать русской
революціи, но событія показали совсѣмъ другое18. Думали, что можетъ быть націи,
выдѣлившись, спасутъ Россію. Но спасеніе возможно лишь тогда, когда просы-
пается здоровое національное чувство, а не шовинизмъ. На такой именно путь
здоровой націонализаціи и стало новое правительство и этотъ путь правильный.
/Аплодисменты/.
Я хочу отмѣтить и другую политическую сторону деклараціи – признаніе рав-
ноправія всѣхъ національностей. Я не вѣрю, что въ нѣкоторыхъ недомолвкахъ
деклараціи скрывается стремленіе къ угнетенію націй, потому что правитель-
ство, базируясь на здоровомъ національномъ чувствѣ, будетъ уважать права всѣхъ
націй. Особенно чутко оно должно отнестись къ еврейской націи, такъ много
выстрадавшей, и къ великороссамъ, ставшимъ изъ положенія господъ обычными
гражданами.
Молдавская нація была особенно угнетаема. Въ Бессарабіи были школы на
еврейскомъ и нѣмецкомъ языкахъ, но не было на молдавскомъ, – и въ этомъ весь
606
трагизмъ. Отсюда – третированіе молдаванъ, нежеланіе съ ними считаться. Когда
русскихъ чиновниковъ посылали служить въ Польшу, они ѣздили туда неохотно,
не желая служить орудіемъ руссификаціи польскаго края, а въ Бессарабію они
ѣхали весьма охотно.
И если, г.г., будетъ проводится здоровая націонализація, то страшнаго въ
этомъ ничего нѣтъ и, если кто имѣетъ право на націонализацію, то это молдаване.
/Аплодисменты/.
Желаніе правительства опереться на живыя силы страны вполнѣ законно и
естественно, и намъ необходимо остановиться на этой мысли.
Русская революція имѣла успѣхъ лишь до тѣхъ поръ, пока руководилась коа-
лиціоннымъ правительствомъ. Коалиція не есть измѣна демократіи. Вѣдь не
можете Вы подозрѣвать въ измѣнѣ дѣлу революціи благороднаго Церетели19, а онъ
былъ сторонникомъ коалиціи.
Кто первый бросилъ лозунгъ: «Долой буржуазію»? Большевики. Что вышло
изъ этого, вы сами знаете. Вѣдъ Губернскій Крестьянскій Комитетъ былъ не менѣе
революціоненъ, чѣмъ Крестьянская фракція. И вотъ этотъ Комитетъ, вручивъ мнѣ
мандатъ и отправляя на съѣздъ, поручилъ мнѣ голосовать за коалиціонное мини-
стерство. Конечно коалиція должна быть разумная. Буржуазіи не можетъ быть
представлено много мѣстъ, но буржуазія должна быть, и деп. Цыганко вполнѣ
правъ, говоря, что онъ хочетъ бороться съ буржуазіей открыто, а не за ея спиной.
Стремленіе правительства опереться на живыя силы страны правильно, и оно
должно быть поддержано. Иной путь – большевистскій; къ чему онъ можетъ при-
вести – Вы знаете.
Итакъ, я резюмирую. Исходя изъ положенія, что Бессарабія – широкая, авто-
номная область Румыніи, нужно разъ и навсегда забыть о другой оріентаціи. Пра-
вительство, ставшее на путь здоровой націонализаціи, нужно поддерживать и,
поскольку оно будетъ итти по этому пути, я его поддержу. /Аплодисменты/.
Деп. Бажбеукъ-Меликовъ говоритъ, что онъ, какъ представитель армянскаго
народа Бессарабіи, заявляетъ, что армянскій народъ всегда былъ друженъ съ мол-
даванами и всегла признавалъ, что преимущество въ Бессарабіи, должно быть
оказано молдаванамъ. Привѣтствуя единеніе молдаванъ со своими братьями-ру-
мынами, ораторъ говоритъ, что хотѣлъ бы, чтобы въ молдаванахъ зажегся великій
энтузіазмъ, который бъется въ груди ихъ братьевъ румынъ.
Переходя къ деклараціи, ораторъ, какъ агрономъ, останавливается на земель-
ной реформѣ и говоритъ, что предначертанія въ области этой реформы очень убоги.
Прочитавъ слова деклараціи, касающіеся земельной реформы: «Считая самой
важной отраслью народнаго хозяйства земледѣліе, мы до предстоящей аграрной
реформы примемъ всѣ мѣры по обсѣмененію всей посѣвной площади, сохраненію
сѣнокосовъ и лѣсовъ и для урегулированія отношеній между крестьянами и зем-
левладѣльцами», онъ говоритъ, что, если это единственная задача Правительства,
то дѣло агрономіи очень мало подвинется впередъ.
Затѣмъ ораторъ говоритъ, что хотѣлъ бы, чтобы правительство высказало
свое отношеніе къ Земскому самоуправленію, будутъ ли земства обезпечены каки-
ми-либо средствами, ибо предоставленные самимъ себѣ, они не смогутъ вести
дѣла какъ слѣдуетъ. При старомъ режимѣ министерство покрывало половину рас-
ходовъ, и онъ надѣется, что и теперь новый Директоріатъ обезпечитъ земства.
Въ заключеніе ораторъ призываетъ всѣхъ гражданъ Бессарабіи раздѣлить
тяготы новаго правительства и содѣйствовать ему. /Аплодисменты/.
607
 Затѣмъ на трибуну всходитъ премьеръ-директоръ Казакъ, который даетъ
объясненія по поводу тѣхъ недосчетовъ, которые были усмотрѣны депутатами въ
деклараціи правительства.
Поблагодаривъ Собраніе за его хорошее отношеніе къ деклараціи Совѣта, ибо
кромѣ нѣкоторыхъ замѣчаній и указаній на незначительныя упущенія въ деклара-
ціи20, не было сдѣлано ни одного возраженія по существу, – онъ даетъ разъясненія
по тѣмъ пунктамъ, которые вызвали недоумѣніе нѣкоторыхъ парламентскихъ
группъ и отдѣльныхъ ораторовъ.
Отвѣчая депутатамъ Ерхану и Станевичу, премьеръ указываетъ, что замѣчанія
ихъ не основательны, такъ какъ реорганизація администраціи и мѣстнаго город-
ского и земскаго самоуправленій не можетъ быть осуществлена теперь ни крае-
вымъ правительствомъ, ни Сфатулъ Цэрій, ибо деклараціей отъ 27-го марта с/г.
устанавливается, что дѣйствующие нынѣ законы могутъ быть отмѣнены только
общерумынскимъ Парламентомъ и лишь тогда, когда въ него войдутъ представи-
тели отъ Бессарабіи.
Отвѣчая депутату Цыганко, указавшему, что въ деклараціи отсутствуютъ
политическіе лозунги: свобода слова, совѣсти, печати, собраній, неприкосновен-
ность личности и такъ дал., премьеръ напоминаетъ оратору, что эти принципы
предусматриваются и румынской Конституціей и деклараціей Сфатулъ Цэрій отъ
27-го марта, поэтому въ деклараціи они само собой подразумѣваются21.
Что касается соціальныхъ реформъ, о которыхъ говорилъ депутатъ Цыганко,
то законъ о страхованіи рабочихъ существуетъ, а относительно 8-ми часового
рабочаго дня, премьеръ-директоръ приглашаетъ депутата Цыганко бороться
вмѣстѣ съ нимъ за эту реформу въ румынскомъ Парламентѣ, если судьба приве-
детъ ихъ обоихъ туда.
Касаясь вопроса о церкви премьеръ отвѣчаетъ депутату Ерхану и говоритъ, что
одна епархія, какой является нынѣ Бессарабія, не правомочна созвать церковнаго
собора, гдѣ обыкновенно обсуждаются церковныя дѣла, а можетъ созвать только
собраніе духовенства и мірянъ для разрѣшенія мѣстныхъ вопросовъ.
Политическое и культурное объединеніе Бессарабіи съ Румыніей должно
привести естественнымъ образомъ и къ единенію церковному, и правительство
должно только облегчить эту задачу. Религіозная же тѣрпимость въ Румыніи суще-
ствовала еще во времена всеправославной царской Россіи, когда самые православ-
ные изъ русскихъ – старообрядцы и другія секты находили здѣсь пріютъ и полную
свободу молиться Богу по своему.
Отвѣчая депутатамъ Мисиркову и Станевичу, премьеръ указываетъ, что въ
деклараціи говорится не о румынизаціи, а о націонализаціи, предупреждаетъ ука-
занныхъ депутатовъ, что въ Бессарабіи не будетъ допущена ни руссификація, ни
болгаризація. Народъ молдавскій, цѣлое столѣтіе находившійся въ рабствѣ безъ
школы, безъ церкви, безъ суда на родномъ языкѣ, долженъ, наконецъ, начать свою
жизнь на разумныхъ свободныхъ началахъ.
Наконецъ, отвѣчая деп. Бежбеукъ-Меликову, премьеръ говоритъ, что Совѣтъ
Директоровъ былъ бы очень доволенъ, если бы ему удалось выполнить хотя бы свою
скромную агрономическую программу – обсѣмененіе полей, охрану сѣнокосовъ и
лѣсовъ и хотя бы нѣсколько улучшить отношенія между помѣщиками и крестьянами22.
Состояніе нашихъ финансовъ настолько плачевное, что нельзя въ настоящую
минуту и думать объ агрономіи. /Аплодисменты/.
Заканчивая свою рѣчь, ораторъ говоритъ: «Не съ ненавистью пришли мы сюда23,
потому что ненависть рождаетъ злобу, а съ любовью и просимъ вашей любви».
608
 Предсѣдатель: – Пренія по поводу деклараціи исчерпаны, и я предлагаю перейти
къ очереднымъ дѣламъ. Президіумъ предлагаетъ слѣдующую формулу перехода...
Деп. Буздуганъ, перебивая съ мѣста: – Говорите отъ своего имени, а не отъ
имени Президіума.
Предсѣдатель: – Такъ какъ депутатъ Буздуганъ несогласенъ, я отказываюсь
читать.
Голоса: – Читайте.
I Секретарь Б.М. Епури предлагаетъ прочитать формулу, предоставивъ Бузду-
гану остаться при особомъ мнѣніи.
Предсѣдатель: – Разрѣшите намъ на минуту посовѣтоваться.
Послѣ минутнаго совѣщанія, Предсѣдатель отъ имени Президіума читаетъ
слѣдующую формулу перехода къ очереднымъ дѣламъ: «Выражая благодарность
парламентскимъ группамъ и г.г. депутатамъ, особенно внимательно отнесшимся
къ деклараціи краевого правительства, что доказываетъ ихъ желаніе работатъ въ
контактѣ съ правительствомъ и, находя, что премьеръ-директоръ въ своей бле-
стящей рѣчи далъ исчерпывающій отвѣтъ на всѣ вопросы и указанія, Президіумъ
предлагаетъ Сфатулъ Цэрій перейти къ обсужденію очередныхъ дѣлъ».
Резолюція Президіума принимается единогласно24.
Послѣ этого Предсѣдатель предлагаетъ объявить на 1/4 часа перерывъ, но
депутаты въ виду поздняго времени рѣшаютъ продолжить засѣданіе.
Деп. Цыганко проситъ слова для оглашенія запроса правительству.
Деп. Буздуганъ: – Я вѣрю, что Запросная комиссія избрана не для имени
только, а для работы. Я думаю, что запросы для оглашенія должны передаваться
въ запросную Комиссію.
Деп. Мисирковъ: – Хотя я не юристъ, но не могу согласиться съ депутатомъ
Буздуганомъ. Я думаю, что Парламентъ выше Комиссіи, поэтому каждый запросъ
долженъ быть сперва представленъ Президіуму, а потомъ оглашенъ въ Парла-
ментѣ. Парламентъ же рѣшаетъ вопросъ спѣшности даннаго запроса. Я предла-
гаю придерживаться стараго порядка: выслушать запросъ, а потомъ передать его
въ Запросную комиссію.
Предсѣдатель: – Какъ, г.г., Вы хотите, заслушать предварительно запросъ и
потомъ передать его въ Комиссію, или передать, не заслушавши?
Деп. Бажбеукъ-Меликовъ: – Я думаю, что мнѣніе депутатовъ не можетъ не
имѣть значенія. Во всѣхъ Парламентахъ запросъ, подписанный нѣсколькими
депутатами, предварительно выслушивается.
Предсѣдатель: – Такъ какъ мнънія раздѣляются, я предлагаю поставить
вопросъ на голосованіе.
Деп. Босье-Кодрянъ: – Всѣ запросы всегда оглашаются, и дѣло Парламента
признать его спѣшнымъ или нѣтъ.
Предсѣдатель: – Г.г. Депутаты! Буздуганъ внесъ свое предложеніе отъ имени
Молдавскаго Блока. Я увѣренъ, что онъ неправъ, но, если я разрѣшу огласить
запросъ, онъ устроитъ обструкцію.
Въ залѣ подымается шумъ.
Деп. Цыганко, обращаясь къ Предсѣдателю: – Вы поставьте вопросъ такъ:
голосовать или нѣтъ.
Деп. Криганъ: – Мы потеряли 1/2 часа даромъ, когда у насъ есть Комиссія.
Туда и долженъ быть направленъ запросъ.
Предсѣдатель: – Я снова предлагаю поставить на голосованіе вопросъ: пере-
дать запросъ въ Комиссію или нѣтъ?
609
 Деп. Курдиновскій, подходя къ кафедрѣ: – Какой запросъ?
Предсѣдатель: – Не знаю.
Шумъ еще больше усиливается.
Деп. Курдиновскій: – Можетъ ли Комиссія принять запросъ безъ Парламента;
если не можетъ, то запросъ долженъ быть заслушанъ.
Предсѣдатель: – Я свидѣтельствую, что запросы всегда предварительно слуша-
лись, но Буздуганъ не дасть возможности выслушать запросъ и устроить обструкцію.
Деп. Цыганко: – Голосуйте.
Деп. Буздуганъ: – «Я требую баллотировки». Шумъ и крики усиливаются до
послѣдней степени.
Предсѣдатель: – Я покину трибуну, такъ какъ...
Крики по адресу Буздугана: «Кто вамъ далъ право лѣзть? Какое вамъ дѣло?
Есть законы. Исключите Буздугана на это засѣданіе».
Предсѣдатель звонитъ, но безуспѣшно. Обращаясь къ депутатамъ Молдав-
скаго Блока, онъ говоритъ: «Я васъ спрашиваю, уполномочилъ ли Молдавскій
Блокъ депутата Буздугана вносить такое предложеніе?»
Голоса отдѣльныхъ членовъ Блока:– Нѣтъ.
Деп. Буздуганъ: – Я требую, чтобы секретарь Блока прочиталъ резолюцію,
вынесенную по этому поводу.
Секретарь Блока – депутатъ Караушъ: – Такое постановленіе Блока, дѣйстви-
тельно, было, но депутаты имѣютъ обыкновеніе во время засѣданія гулять по
коридору и не знаютъ, какія постановленія выносятся на засѣданіи.
Шумъ не смолкаетъ.
Предсѣдатель: – Объявляю перерывъ на десять минутъ.
Послѣ перерыва депутатъ Суручанъ отъ имени Молдавскаго Блока говоритъ,
что весь конфликтъ основанъ на недоразумѣніи. Блокъ на скорую руку въ про-
шлый разъ, дѣйствительно, принялъ резолюцію о передачѣ запроса въ Комис-
сію до оглашенія. Но имѣлось въ виду другое: запросъ огласить, но не обсуждать
вопреки заведенному порядку, а передать въ Запросную комиссію. Такимъ обра-
зомъ депутатъ Буздуганъ защищалъ дѣйствительную резолюцію, но неправильно
изложенную.
Предсѣдатель: – Тогда я предлагаю депутату Цыганко прочитать запросъ.
Деп. Цыганко оглашаетъ слѣдующій запросъ: «Извѣстна ли Правительству
судьба арестованныхъ бывшихъ депутатовъ: Катароса, Панцыря, Гринфельдъ,
Чумаченко, Рудьева, Прахницкаго и Литвинова?
Чѣмъ объясняется непроведеніе въ жизнь обѣщанной политической амнистіи?25
Каковы обвиненія, предъявленныя упомянутымъ арестованнымъ?
Просимъ правительство дать отвѣтъ на эти вопросы въ срочномъ порядкѣ,
такъ какъ положеніе семей нѣкоторыхъ арестованныхъ чрезвычайно тяжелое и,
помимо нравственныхъ страданій, нѣкоторыя семьи голодаютъ, и дѣти аресто-
ванныхъ не получаютъ пищи въ послѣдніе дни.
До выясненія отношенія правительства къ вышеизложеннымъ вопросамъ
Крестьянская фракція обращается, къ общему собранію Сфатулъ Цэрій съ пред-
ложеніемъ немедленно обсудить вопросъ о матеріальной поддержкѣ нуждаю-
щимся семьямъ арестованныхъ депутатовъ».
Прочитавъ запросъ и передавъ его Предсѣдателю, депутатъ Цыганко обра-
тился къ Собранію съ слѣдующей рѣчью:
«Г.г. депутаты! Какъ вы видите запросъ распадается на двѣ части. Въ пер-
вой части говорится о судьбѣ арестованныхъ депутатовъ, а во второй о тяжеломъ
610
матеріальномъ положеніи семей арестованныхъ. Положеніе послѣднихъ настолько
тяжелое, что жены приходятъ во фракцію за помощью, такъ какъ умираютъ
съ голода. Насколько возможно было, фракція помогала; теперь же она не
имѣетъ возможности больше помогать. Отвѣта правительства мы можемъ подо-
ждать, но вопросъ о матеріальной поддержкѣ долженъ быть рѣшенъ сейчасъ.
Я предлагаю ассигновать сумму приблизительно въ 5 000 руб. для выдачи едино-
временнаго пособія семьямъ арестованныхъ депутатовъ.
Предсѣдатель: – Кто собственно состоитъ предсѣдателемъ Запросной комис-
сіи я не знаю, кому передатъ запросъ.
Голоса: – Предсѣдатель еще не избранъ, но Комиссія есть.
Предсѣдатель: – Кто желаетъ высказаться по поводу запроса?
Деп. Чижевскій: – Этотъ вопросъ обсуждался въ правительствѣ и рѣшено было
выдать опредѣленную сумму /какую, я точно не помню/ въ распоряженіе Пред-
сѣдателя Сфатулъ Цэрій Инкульца для раздачи семьямъ арестованныхъ. Даль-
нѣйшее мнѣ неизвѣстно. Я думаю, что лучше передать этот вопросъ въ Комиссію.
Деп. Гафенко предлагаетъ выдавать семьямъ арестованныхъ жалованье, кото-
рое получали депутаты, когда они работали въ Сфатулъ Цэрій. /Аплодисменты/.
Предсѣдатель: – Поступило два предложенія: і/ ассигновать единовременное
пособіе въ размѣрѣ 5 000 рублей, –/ выдавать семьямъ депутатское жалованье пол-
ностью.
Деп. Цыганко: – Я снимаю свое предложеніе и присоединяюсь къ предло-
женію депутата Гафенко.
Предсѣдатель: – Я, какъ Предсѣдатель, считаю неправильнымъ выдачу жало-
ванья семьямъ арестованныхъ. Не вина Сфатулъ Цэрій, что они удалены. Другое
дѣло – вопросъ объ единовременной матеріальной помощи. Но, какъ уже сооб-
щено депутатомъ Чижевскимъ, Правительство ассигновало для этихъ семей
опредѣленную сумму, и я думаю, что намъ нужно предложить Правительству
только ускорить выдачу уже ассигнованнаго пособія. Предложеніе же Гафенко я
ставитъ на голосованіе не могу.
Деп. Босье-Кодрянъ: – Вамъ, г.г., только остается вотировать вопросъ о выдачѣ
5 000 рублей на имя Президента Сфатулъ Цэрій.
Деп. Кодрянъ Ив. присоединяется къ мнѣнію депутата Гафенко о выдачѣ
семьямъ арестованныхъ полнаго депутатскаго жалованья.
Предсѣдатель: – Господа! Мѣста арестованныхъ депутатовъ заняты другими
депутатами, поэтому предложеніе Кодряна и Гафенко не можетъ быть принято.
Сумма единовременнаго пособія опредѣлена въ 5 000 рублей. Кто хочетъ назвать
другую сумму? – Никто. Тогда, г.г., я предлагаю ассигновать 5 000 рублей въ распо-
ряженіе премьеръ-директора для распредѣленія этой суммы между семьями аре-
стованныхъ депутатовъ въ соотвѣтствіи съ степенью нуждаемости каждаго семей-
ства, такъ какъ не всѣ, можетъ быть, нуждаются, или одни нуждаются больше,
другія меньше.
Деп. Цыганко, соглашаясъ съ внесеннымъ предложеніемъ, выражаетъ надежду,
что, когда истощатся эти деньги и появится необходимость въ новой поддержкѣ,
Сфатулъ Цэрій также, какъ сегодня, прійдетъ на помощь семьямъ арестованныхъ
депутатовъ.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе свое предложеніе.
Предложеніе принимается единогласно.
Собраніе переходитъ къ обсужденію вопроса о спѣшности запроса.
611
 Деп. Босье-Кодрянъ: – Правительство должно отвѣтить тогда, когда Комиссія
разсмотритъ этотъ вопросъ.
Деп. Цыганко: – Конечно, спѣшность не значитъ сегодня, а возможно скорѣе.
Деп. Германъ знакомитъ Собраніе съ порядкомъ внесенія и обсужденія запро-
совъ, принятымъ во всѣхъ Парламентахъ.
Порядокъ такой: каждый депутатъ имѣетъ право дѣлать запросъ; запросъ
вносится въ Парламентъ, который, заслушавъ его, только обсуждаетъ вопросъ о
спѣшности, а затѣмъ передаетъ въ Запросную комиссію. Если Парламентъ при-
знаетъ запросъ спѣшнымъ, то Комиссія, оставивъ всѣ остальныѣ дѣла, немед-
ленно приступаетъ къ работѣ.
Вопросъ о спѣшности запроса, поставленный Предсѣдателемъ на голосованіе,
всѣми единогласно рѣшается въ положительномъ смыслѣ.
Послѣ этого Предсѣдатель объявляетъ засѣданіе закрытымъ въ 12 час.
35 минутъ.

Предсѣдатель Сфатулъ Цэрій

Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, ff. 164–172]

Note și comentarii

1 Abreviere: anul în curs; stil nou.

2 Bineînțeles că fraza „a nu renunța la tradițiile stabilite ale guvernelor anterioare” era un eufemism,
care urmărea să sugereze datoria de a nu renunța la luptă, dacă nu pentru afirmarea sine stătător-
niciei Republicii Democratice Moldovenești, măcar la autonomie.
3 În declarația citită de P. Cazacu era menționată „reorganizarea direcției pentru afacerile interne”,
deci nu se vorbea despre Directorat și nu se spunea nimic despre reformarea acestuia.
4 Sintagma „Republica Moldovenească liberă” este desigur o aluzie la faptul că în acel moment,
adică după 27 martie 1918, aceasta nu mai era liberă.
5 În același sens, adică pentru respectarea ordinii existente pînă la Unire, este semnificativă
și insistența asupra păstrării zemstvelor, chiar dacă acestea erau prevăzute în Declarația din
27.03.1918.
6 Aici este exprimată teama să nu fie zădărnicită reforma agrară.
7 Evident, această cerință ascundea gîndul că în Basarabia trebuia să se afle numai trupe ale
Republicii Moldovenești. Tocmai de aceea, în ziar, ultima propoziție a fost suspendată de cenzură:
Sfatul Țării, 17 aprilie 1918.
8 Bineînțeles, aluzie la faptul că Sfatul Țării nu mai prezenta o forță politică reală.
9 Formulată ca sugestie, observația lui Țîganko pretindea că, de fapt, toate acestea nu existau.
10 Această cerință, în ziar este prezentată mai nuanțat: „Învățămînt laic general, obligatoriu, egal
pentru toți, cu susținere foarte largă din partea statului, pînă la asumarea tuturor cheltuielilor de
către stat”: Sfatul Țării, 17 aprilie 1918.
11 În ziar, după acest cuvînt, urmează sintagma: „fără reducerea salariului”: Ibidem.
12 În textul din ziar, acest punct este redactat astfel: „Organizarea largă de către stat și din contul
acestuia a asigurării muncii, asigurînd viața muncitorului în cazul accidentelor de muncă și al
șomajului”: Ibidem.

612
13 În ziar, la aceste puncte se mai adaugă unul, despre reforma agrară: „Bineînțeles că reforma agrară
este extraordinar de importantă și ni s-a oferit dreptul să hotărîm noi această problemă”: Ibidem.
14 Ziarul stăruie mai mult asupra acestui deziderat al Fracțiunii țărănești, formulat de Țîganko:
„Revenind la prima cerință de bază, aceea a păstrării și lărgirii autonomiei ținutului nostru, guver-
nul trebuie să aibă o atitudine deosebit de atentă și de grijulie pentru ca organele autoadministrării
locale, atît cele orășenești, cît cele ale zemstvelor, să-și păstreze toate drepturile care le-au fost date
prin hotărîrile Guvernului Provizoriu. Guvernul trebuie să țină minte că, micșorînd și nepro-
tejînd drepturile autoadministrării locale, el distruge astfel adevărata autonomie a țării. Numai
atunci cînd vom avea încrederea că în activitatea sa guvernul va începe să creeze edificiul de stat
exclusiv pe o platformă democratică, noi vom putea fi liniștiți și vom crede într-un viitor mai bun
al Basarabiei noastre dragi, în bunăstarea și fericirea popoarelor care locuiesc pe pămîntul ei”:
Ibidem.
15 În textul citit de Cazacu și reprodus în procesul-verbal al ședinței Parlamentului nu se află niciun
fel de date istorice, ceea ce atenționează asupra faptului că e posibil să fi fost reținută doar o parte
din ce s-a citit.
16 Astfel, Inculeț spunea foarte clar că ce a fost pînă la 27.03.1918 nu va mai fi, că nu va exista nici
autonomie, că Declarația de la acea dată avea un singur punct ce reflecta realitatea, acela care spu-
nea că Basarabia era parte componentă a României, restul nu trebuia luat în serios.
17 Gînd pe cît de adînc, pe atît de realist: nefiind o revoluție națională, revoluția rusă, în special în
aspectul ei bolșevic, fiind inspirată și condusă de o bandă de complotiști iresponsabili și criminali,
în marea lor majoritate neruși, de cele mai multe ori evrei, nu putea să aibă decît efecte dezastruoase
pentru Rusia și pentru poporul rus.
18 Într-adevăr, după sosirea în Basarabia, în vara anului 1917, Inculeț a devenit, din adversar al
dreptului națiilor la autodeterminare, luptător pentru autonomie națională deplină, iar mai tîrziu
și pentru independența națională a Basarabiei.
19 I.G. Tsereteli, politician rus și georgian, după revoluția din februarie 1917, activist al Sovietelor,
apoi ministru în Guvernul Provizoriu, susținător al politicii de continuare a războiului Rusiei
împotriva Puterilor Centrale.
20 Bineînțeles că P. Cazacu nu avea dreptate – am văzut că, dacă facem abstracție de cuvîntarea lui
Inculeț, care nu urmărea deloc să analizeze declarația, observațiile altor deputați, mai cu seamă
cele ale lui Erhan și Țîganko, erau extrem de critice față de ceea ce spusese primul ministru.
21 Criticii declarației aveau în vedere cu totul altceva, și anume ceea ce urmărea și ce ar fi trebuit să
facă guvernul pentru ca aceste libertăți să fie respectate.
22 Pare foarte straniu că nici declarația premierului P. Cazacu și nici cuvîntul său de răspuns, ba
nici chiar cuvîntările deputaților care au criticat declarația nu spun nimic despre starea relațiilor
agrare, mai precis, despre faptul în mîinile cui se afla pe atunci cea mai mare parte a pămîntului
cultivabil și ce se făcuse între timp pentru realizarea Instrucției agrare a Sfatului Țării.
23 Nu este clar sensul acestei expresii – vrea P. Cazacu să spună că a venit în Basarabia împreună cu
autoritățile române, după Unire, sau că a venit în Sfatul Țării din partea guvernului basarabean?
24 După dezbaterile pline de observații și răspunsuri foarte bătăioase, această unanimitate în
aprecierea elogioasă a declarației primului ministru se arată stranie.
25 Aluzie la prevederea respectivă (p. 11) din Declarația de Unire a Basarabiei cu România. Vezi pr.-v.
nr. 64, nota 11.

613
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрiй отъ 14-го апрѣля 1918 года № 72

Засѣданіе открывается въ 7 час. 40 минутъ вечера подъ предсѣдательствомъ

П.Н. Халиппы при слѣдующемъ составѣ Президіума: Б.М. Епури, К.П. Мисирковѣ и
И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДН Я:
1. Докладъ товарища директора народнаго образованія о смѣтѣ расходовъ
по устройству лѣтнихъ учительскихъ курсовъ.
2. Вопросъ объ открытіи кредита въ размѣрѣ 200 000 рублей Совѣту Дирек-
торовъ.
3. Докладъ о штатахъ бывшаго военнаго министерства.
4. Докладъ о смѣтѣ расходовъ военнаго вѣдомства за апрѣль мѣсяцъ.
5. Текущія дѣла.

Предсѣдатель: – Объявляю засѣданіе открытымъ. Слово принадлежитъ това-

рищу директора народнаго образованія для доклада о смѣтѣ расходовъ по устрой-
ству въ текущемъ году лѣтнихъ курсовъ для учителей начальныхъ и высшихъ
начальныхъ школъ Бессарабіи.
Докладчикъ деп. Скобіола объясняетъ Собранію, что лѣтніе курсы создаются
для учителей, которые будутъ преподавать въ будущемъ учебномъ году въ націо-
нализированныхъ школахъ всѣхъ національностей, населявшихъ Бессарабію.
По смѣтѣ предполагается, что на этихъ курсахъ будетъ около 2 700 человѣкъ, изъ
которыхъ однихъ только молдаванъ будетъ около полуторы тысячи, остальные же
учителя другихъ національностей.
Для молдаванъ курсы румынскаго языка предполагаются 3-хъ мѣсячные: съ
1-го мая по 31-ое iюля или же съ 15-го мая по 15-ое августа.
Курсы румынскаго языка устраиваются въ различныхъ пунктахъ Бессарабіи.
Курсы же еврейскаго и украинскаго языковъ, согласно предположенію украин-
ской и еврейской школьныхъ комиссій, устраиваются только въ Кишиневѣ.
На содержаніе лекторовъ и директоровъ курсовъ и на выдачу пособія учите-
лямъ-курсистамъ испрашивается сумма въ 847 800 рублей, при чемъ предлагается
учителямъ начальныхъ школъ выдавать по 75 руб. въ мѣсяцъ, а высшихъ началь-
ныхъ по 200 рублей.
Директоръ народнаго образованія вошелъ съ ходатайствомъ передъ централь-
нымъ румынскимъ правительствомъ о присылкѣ лекторовъ.
Послѣднее обѣщало прислать на курсы румынскаго языка своихъ лекторовъ,
состоящихъ у него на службѣ; имъ придется лишь немного доплатить; остатокъ
же отъ ассигнованія пойдетъ на увеличеніе платы лекторамъ другихъ національ-
ностей, такъ какъ имъ ждать поддержки не откуда. Кромѣ того уѣздныя земства
рѣшили также придти на помощь учителямъ и ассигновать средства для поддер-
жанія ихъ во время курсовъ.
Учителя, прослушавшіе курсы, обязываются прослужить въ школахъ два года.
Предсѣдатель приглашаетъ представителей фракцій высказаться по поводу доклада.
614
 Деп. Чижевскій: – Молдавскій Блокъ, поддерживая проектъ Директора
Народнаго Образованія, будетъ голосовать за смѣту.
Деп. Цыганко: – Крестьянская фракція также принимаетъ смѣту, но она хотѣла
бы выслушать и мнѣніе Финансовой комиссіи по этому поводу. Кромѣ того фрак-
ція находитъ недемократичнымъ, чтобы учителя высшихъ начальныхъ школъ
получали бы большее денежное вспомоществованіе, чѣмъ учителя низшихъ.
Деп. Чижевскій: – Я хотѣлъ бы сдѣлать маленькое добавленіе къ заявленію
Блока. Молдавскій Блокъ, принимая смѣту, вноситъ предложеніе о сокращеніи
срока обязательной службы прослушавшихъ курсы учителей до 1 года.
Деп. Мисирковъ говоритъ, что для курсовъ румынскаго языка требуются лек-
торы не мѣстные; возможно также, что и для курсовъ болгарскаго и гагаузскаго
языковъ невозможно будетъ подыскать лекторовъ на мѣстѣ, такъ какъ люди съ выс-
шимъ образованіемъ могущіе быть полезны въ этомъ дѣлѣ разбрелись по Россіи.
Въ виду этого ораторъ проситъ Парламентъ разрѣшить вызвать изъ Болгаріи
лекторовъ для курсовъ болгарскаго языка, или же поручить директору народнаго
образованія командировать въ Болгарію учителей для изученія языка. Это тѣмъ
болѣе необходимо, что въ Болградской гимназіи и въ Комратскомъ Реальномъ
училищѣ обученіе предполагается вести на болгарскомъ языкѣ, такъ какъ эти
учебныя заведенія будутъ націонализированы.
Деп. Ерханъ: – Директоръ народнаго образованія упустилъ изъ виду, что къ
слушанію курсовъ будутъ допущены и такія лица, которыя только весной окон-
чили учительскія семинаріи и институты, не успѣвъ побывать еще учителями и
которымъ потребуется большая матеріальная поддержка. На такихъ курсистовъ
не мѣшало бы отпустить лишнихъ тысячъ 5.
Затѣмъ многіе изъ сельскихъ учителей занимаются хозяйствомъ; ихъ необхо-
димо предупредить заранѣе о началѣ занятій на курсахъ, дабы они успѣли закон-
чить свои хозяйственныя работы.
Необходимо также имѣть въ виду, что такимъ учителямъ придется среди
занятій давать небольшіе отпуски на 3 дня съ тѣмъ, чтобы они имѣли возмож-
ность провѣдать оставленное ими хозяйство.
Наконецъ, директоръ народнаго образованія ничего не проситъ на непредви-
дѣнные расходы, а такіе расходы безусловно будутъ.
Въ виду всего сказаннаго я предложилъ бы доассигновать еще къ суммѣ, испра-
шиваемой директоромъ народнаго образованія, еще 20 000 рублей на пособіе для
неполучившихъ еще мѣста учителей и на непредвидѣнные расходы.
Деп. Лихтманъ: – Народные учителя недополучили около двухсотъ тысячъ
рублей. Теперь проектируется новое милліонное ассигнованіе. Принимая эту
смѣту, нужно подумать – сможемъ ли мы ее удовлетворить.
Деп. Сучеванъ: – Мнѣ, какъ учителю, пріятно было слышать, что всѣ фракціи
такъ единодушно и безъ возраженій приняли смѣту. Но меня смущаетъ то обсто-
ятельство, что директоръ народнаго образованія не объявилъ о началѣ занятій.
Деп. Ерханъ упомянулъ о томъ, что многіе изъ учителей занимаются хозяй-
ствомъ; дѣйствительно, я знаю, что многіе изъ нихъ всю свою жизнь провели на
одномъ мѣстѣ, обжились. Теперь же въ связи съ націонализаціей школы многимъ
изъ нихъ придется покинуть насиженныя мѣста, хозяйство, для созданія кото-
раго было потрачено много труда и заботъ. Для нихъ это перемѣщеніе будетъ разо-
реніемъ, и мы, г.г. депутаты, должны будемъ придти имъ на помощь.
Деп. Чижевскій: – Молдавскій Блокъ вноситъ предложеніе прекратить пренія.
Предложеніе Собраніемъ принимается.
615
 Деп. Скобіола въ своемъ заключительномъ словѣ даетъ депутатамъ разъяс-
ненія по затронутымъ ими вопросамъ.
Депутату Цыганко на его предложеніе объ уравненіи выдаваемаго пособія учи-
телямъ среднихъ и низшихъ школъ онъ возражаетъ, что это невозможно, такъ какъ
учителя начальныхъ школъ будутъ получать матеріальную поддержку и отъ Земствъ,
напримѣръ, Сорокское и Бѣлецкое земства ассигновали 152 тысячи рублей на курсы1;
ими же взята на себя въ нѣкоторыхъ мѣстахъ забота о жилищахъ и столовыхъ для кур-
систовъ. Учителя же среднихъ школъ никакого пособія, кромѣ правительственнаго,
не получатъ. Кромѣ того Директоріатъ предлагаетъ устроить для учителей средней
школы экскурсію по Румыніи, чтобы ознакомить ихъ съ достопримѣчательностями
страны и, главнымъ образомъ, чтобы дать имъ возможность лучше усвоить языкъ.
Можно говорить объ уравненіи въ содержаніи учителей вообще, но тогда ска-
жите, кто же захочетъ, получивъ высшее образованіе, довольствоваться одинако-
вымъ содержаніемъ съ учителемъ низшей школы.
Предложеніе Блока о сокращеніи срока службы для курсистовъ до 1 года
пріемлемо.
Вопросъ, выдвинутый депутатомъ Мисирковымъ, о командированіи учите-
лей-болгаръ для изученія языка въ Болгарію былъ отклоненъ директоромъ по той при-
чинѣ, что мы въ настоящее время еще находимся въ состояніи войны съ этой страной.
Смѣту нужно было бы раньше еще представить, но событіе 27-го марта и послѣ-
довавшее за нимъ помѣшали тому.
Депутату Сучевану отвѣчу, что въ настоящемъ перемѣщеніи учителей боль-
шой ломки не произойдетъ, и расходы по перемѣщенію ихъ, несомнѣнно, пра-
вительство и земства примутъ на себя. Во всякомъ случаѣ, такихъ перемѣщеній
будетъ немного.
Предложеніе депутата Ерхана объ увеличеніи смѣты на 20 тысячъ рублей,
конечно, пріемлемо, если Парламенту угодно будетъ разрѣшить эту прибавку.
Тогда сумма выразится въ 86 800 рублей.
Предсѣдатель предлагаетъ поставить на голосованіе предложенія депутатовъ
въ порядкѣ ихъ поступленія.
Деп. Цыганко разъясняетъ точнѣе свою поправку. Онъ говоритъ, что учи-
телямъ низшихъ школъ предлагается выдавать пособіе въ мѣсяцъ въ общемъ
125 рублей, а учителямъ среднихъ школъ – 200 рублей. Находя это недемокра-
тичнымъ онъ и предлагаетъ всѣмъ выдавать по 125 рублей съ тѣмъ, чтобы остатки
пошли на непредвидѣнные расходы.
Деп. Осмоловскій, возражая предыдущему оратору, заявляетъ, что вопросъ не
такъ простъ, какъ кажется. Нужно воздержаться отъ уменьшенія пособія учите-
лямъ средней школы, такъ какъ очень возможно, что ихъ придется посылать въ
Кіевъ, Бухарестъ, Яссы и другіе отдаленные пункты для прослушанія курсовъ.
Предсѣдатель: – Ставлю предложеніе депутата Цыганко на голосованіе.
Большинствомъ голосовъ Собраніе отклоняетъ это предложеніе.
Затѣмъ Предсѣдателемъ ставятся на голосованіе предложеніе депутата Ерхана
о доассигнованіи 20 000 рублей и предложеніе Молдавскаго Блока о сокращеніи
обязательнаго срока службы курсистовъ до 1 года.
Оба предложенія принимаются.
Предсѣдатель: – Ставлю всю смѣту на голосованіе.
Большинствомъ голосовъ смѣта принимается.
Предсѣдатель проситъ считать ее принятой и во второмъ чтеніи, съ чѣмъ Пар-
ламентъ соглашается.
616
 Затѣмъ, Собраніе, выслушавъ заявленіе предсѣдателя о томъ, что Совѣтъ
Директоровъ проситъ открыть ему кредитъ въ размѣрѣ 200 000 руб., постановля-
етъ: Открыть кредитъ въ размѣрѣ 200 000 рублей Совѣту Директоровъ Бессара-
біи на непредвидѣнные расходы во время перерыва сессіи Парламента.
На очереди вопросъ о штатахъ бывшаго военнаго министерства.
Докладчикъ подполковникъ Кожухарь, представляя проектъ штатовъ быв-
шаго военнаго министерства, говоритъ, что въ настоящее время число должно-
стей въ этомъ вѣдомствѣ значительно уменьшено; такъ вмѣсто прежнихъ 179
должностей теперъ ихъ насчитывается не болѣе 60, фактически же служатъ всего
лишь 54 человѣка.
Докладчикъ проситъ Собраніе утвердить штаты на 15-20 дней, пока послѣду-
етъ приказъ объ окончательномъ расформированіи этого вѣдомства2 .
Предсѣдатель приглашаетъ представителей фракцій высказаться.
Деп. Чижевскій заявляетъ, что Молдавскій Блокъ утверждаетъ штаты.
Деп. Буздуганъ также отъ имени Блока вноситъ поправку въ томъ смыслѣ,
что штаты утверждаются до расформированія военнаго вѣдомства румынскимъ
правительствомъ, жалованіе же бывшему составу военнаго министерства должно
быть уплачено, согласно указаній Межвѣдомственной комиссіи и по утвержденіи
Сфатулъ Цэрій постановленій этой комиссіи.
Деп. Баламезъ также предлагаетъ уплачивать жалованье чинамъ военнаго
вѣдомства, согласно нормамъ, выработаннымъ Межвѣдомственной комиссіей,
которая разсматривала штаты по чину, а не по должностямъ.
Деп. Іонко: – Межвѣдомственная комиссія – частная комиссія, и потому ссы-
латься на нее нельзя.
Деп. Донико-Іордакеско заявляетъ, что Крестьянская фракція также утвержда-
етъ штаты съ поправкой депутата Буздугана. Ораторъ находитъ штаты неболь-
шими и къ тому же урѣзанными.
Предложеніе депутата Баламеза онъ находитъ непріемлемымъ, такъ какъ всегда
офицеры получали жалованье по той должности, которую они занимали. Кромѣ
того смѣты Межвѣдомственной комиссіи до тѣхъ поръ, пока онѣ не будутъ утверж-
дены Парламентомъ, имѣють силу лишь самыхъ обыкновенныхъ проектовъ.
Деп. Станевичъ возражаетъ противъ утвержденія штатовъ бывшаго военнаго
министерства до расформированія послѣдняго румынскимъ военнымъ мини-
стерствомъ, находя болѣе правильнымъ утвердить ихъ пока на мѣсяцъ.
Что же касается, предлагаемой военнымъ вѣдомствомъ смѣты, то онъ хотѣлъ
бы знать, израсходованы ли полностью прежнія ассигнованія или же есть какіе-
либо остатки.
Деп. Германъ: – Государственный контроль поставилъ себѣ задачей узнать: всѣ
ли служащіе на мѣстахъ, нужны ли эти мѣста и люди на нихъ. Страна наша сейчасъ
находится въ періодѣ строительства. Я предложилъ бы оставить вопросъ объ утверж-
деніи штатовъ пока открытымъ, тѣмъ болѣе, что это министерство отъ насъ уходитъ.
Во всякомъ случаѣ отложить этотъ вопросъ до общаго пересмотра всѣхъ штатовъ.
Деп. Баламезъ, представитель Финансовой комиссіи, высказывается за немед-
ленное утвержденіе штатовъ, ибо, въ противномъ случаѣ, прежніе штаты сохраня-
ютъ свою силу, а это обойдется казнѣ гораздо дороже.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе предложеніе объ утвержденіи штатовъ
бывшаго военнаго министерства до 1-го мая съ внесенной поправкой, чтобы жало-
ванье личному составу выплачивалось по выработанной Межвѣдомственной
комиссіей схемѣ.
617
 Собраніе большинствомъ голосовъ утверждаетъ эти предложенія.
Съ внѣочереднымъ заявленіемъ выступаетъ депутатъ Цыганко.
Деп. Цыганко: – На территоріи Бессарабіи есть много семей убитыхъ запас-
ныхъ воиновъ; семьи эти находятся въ тяжеломъ матеріальномъ положеніи. Не
мѣшало бы Военному Вѣдомству прежде чѣмъ ликвидироваться, подумать объ
этихъ несчастныхъ и выработать законопроектъ, обезпечивающій ихъ.
Предсѣдатель: – Ваше заявленіе пріемлемо въ видѣ пожеланія. Объ этомъ
позаботится Военное Вѣдомство.
Деп. Станевичъ предлагаетъ привлечь къ работѣ по обезпеченію семей уби-
тыхъ на войнѣ воиновъ и представителей городского самоуправленія.
Предсѣдатель: – Ставлю на голосованіе пожеланіе депутата Цыганко съ поправ-
кой депутата Станевича: просить Военное Вѣдомство обсудить вмѣстѣ съ город-
скимъ самоуправленіемъ вопросъ объ обезпеченіи семей убитыхъ на войнѣ воиновъ.
Пожеланіе Собраніемъ принимается единогласно.
Также съ внѣочереднымъ заявленіемъ выступаетъ депутатъ Фонъ-Лешъ.
Депутатъ докладываетъ Собранію о томъ, что съ разрѣшенія правительства въ
нѣмецкихъ колоніяхъ были сформированы пѣшіе нѣмецкіе отряды самообороны
и одинъ конно-милицейскій отрядъ въ м. Тарутино. Этимъ отрядамъ до сихъ поръ
еще не выплатили всего жалованья, несмотря на то, что они свою миссію блестяще
выполнили, поддерживая въ колоніяхъ образцовый порядокъ.
Пѣшимъ отрядамъ остается доплатить 5 тысячъ рублей, а Тарутинскому кон-
но-милицейскому отряду – 3 тысячи.
Поэтому онъ проситъ Собраніе разрѣшить Ликвидаціонной комиссіи выдать
ему изъ полуторамилліоннаго ассигнованія 8 тысячъ рублей на указанныя нужды.
Деп. Чижевскій, находя ходатайство депутата Фонъ-Лешъ справедливымъ съ
юридической стороны, отъ имени Молдавскаго Блока поддерживаетъ его.
Къ нему присоединяются и фракціи – крестьянская и меньшинства.
Предсѣдатель: – Ставлю на голосованіе ходатайство депутата Фонъ-Лешъ о
разрѣшеніи Ликвидаціонной комиссіи выдать изъ полуторамилліоннаго кредита
восемь тысячъ рублей на расходы по содержанію этихъ отрядовъ.
При одномъ воздержавшемся Собраніе постановляетъ удовлетворить это
ходатайство.
На очереди докладъ полковника Бондаровскаго о смѣтѣ расходовъ военнаго
вѣдомства на апрѣль 1918 года.
Докладчикъ объясняетъ, что для разсчета взяты установленные штаты суще-
ствующихъ воинскихъ частей и учрежденій, но такъ какъ мѣста не всѣ замѣщены,
то несомнѣнно будутъ остатки.
Затѣмъ онъ оглашаетъ смѣту. На всѣ расходы испрашивается 742 тысячи3.
«Военное вѣдомство, представляя эту смѣту, – заканчиваетъ докладчикъ, –
проситъ Парламентъ утвердить ее, такъ какъ отъ этого зависитъ существованіе
частей».
Деп. Чижевскій говоритъ, что предлагаемая смѣта въ Молдавскомъ Блокѣ не
обсуждалась.
Деп. Цыганко заявляетъ о томъ же.
Деп. Лихтманъ: – Смѣты мы не видѣли, не обсуждали ее, а потому ничего
не можемъ и сказать по поводу ея. Мое личное мнѣніе, что смѣта очень велика, и
много въ ней есть лишняго; такъ, напримѣръ, военные госпиталя. Войны нѣтъ;
мы все, относящееся къ ней, стараемся ликвидировать, а намъ тут предлагаютъ
618
открыть новые лазареты, тогда какъ больныхъ не такъ много и ихъ можно бы пере-
вести въ земскія больницы.
Деп. Чижевскій также находитъ смѣту великой. Онъ предлагаетъ въ виду тяже-
лаго положенія въ странѣ распустить офицеровъ и солдатъ по домамъ, тѣмъ болѣе,
что сейчасъ совершенно невозможно удовлетворить просьбу военнаго вѣдомства.
«Я себѣ не представляю, – говоритъ депутатъ, – что дѣлается въ этомъ вѣ-
домствѣ. Тамъ такой хаосъ царитъ, такъ все напутано, что и не понимаю, какъ
можетъ существовать въ такомъ видѣ вѣдомство».
«Правда, положеніе для служащихъ этого вѣдомства создалось тяжелое, но
опять-таки повторяю, зачѣмъ же ихъ держать; лучше распустить по домамъ; быть
можетъ, тамъ они нужнѣе».
Деп. Н.Н. Кодрянъ, соглашаясь съ ненужностью военнаго вѣдомства въ виду
того, что заботы объ арміи беретъ на себя центральное правительство, возражаетъ
противъ того, чтобы служащихъ этого вѣдомства распустили бы, предварительно
не удовлетворивъ ихъ заработаннымъ ими жалованьемъ.
Деп. Мисирковъ: – Г.г., въ настоящее время у насъ армія, насчитывающая всего
лишь 3 съ половиной тысячи солдатъ, но потомъ Бессарабіи, пропорціонально
количеству ея населенія, придется содерживать кадровую тридцатитысячную
армію, и хотя эта армія будетъ превращена въ общерумынскую, но значительная
доля расходовъ несомнѣнно будетъ возложена на насъ.
По моему не слѣдовало бы торопиться съ расформированіемъ этихъ частей,
ибо это все-таки наши войска; если же мы ихъ распустимъ, то на нашей территоріи
будутъ исключительно румынскія войска; – деньги же можно бы найти4.
Деп. Баламезъ говоритъ, что согласно послѣдней деклараціи за Бессарабіей
сохраняется право имѣть свою территоріальную армію во главѣ съ командую-
щимъ – бессарабцемъ.
– Я не понимаю, – говоритъ ораторъ, – тѣхъ, которые предлагаютъ раскасси-
ровать наши войска. Что же вмѣсто нихъ останется? Пустое мѣсто, которое при-
дется заполнить румынской арміей.
Говорятъ, что на дняхъ прибудетъ къ намъ румынскій корпусъ, въ который пред-
полагается влить наши войска. Что же мы вольемъ, если распустимъ нашу армію?
Я также предлагаю сохранить наши полки и постараться изыскать средства
для ихъ содержанія5.
Деп. Донико-Іордакеско говоритъ, что смѣта съ вопросомъ объ арміи ничего
общаго не имѣетъ; нужно говоритъ только о смѣтѣ, а не уклоняться въ сторону.
Ораторъ находитъ смѣту недостаточно ясной и проситъ представить болѣе под-
робный докладъ.
Деп. Цыганко: – Мы должны сохранить автономію Бессарабіи, помня прин-
ципъ: «Бессарабія для бессарабцевъ», и потому должны сохранить и свои терри-
торіальныя войска.
Смѣта неясна, непонятно, какъ штаты не прошли чрезъ финансовую Комис-
сію, мнѣніе которой намъ очень было бы желательно знать.
Мое конкретное предложеніе таково: ассигновать въ распоряженіе Военнаго Вѣдом-
ства опредѣленную сумму въ видѣ аванса и поручить существующей Ликвидаціонной
комиссіи или какой-либо другой проконтролировать штаты этого Вѣдомства.
Деп. Бежбеукъ-Меликовъ удивляется тому, какъ можно, упразднивъ военное
министерство, продолжать отпускать ассигнованія на это вѣдомство.
619
 Относительно національныхъ бессарабскихъ войскъ ораторъ говоритъ, что
эту мысль нужно отбросить, такъ какъ Сфатулъ Цэрій самъ отказался отъ возмож-
ности имѣть такія войска въ своей деклараціи.
Территоріальныя войска слѣдуетъ понимать такъ, что части будутъ комплекто-
ваться по уѣздамъ, а распоряжаться ими будетъ центральное правительство.
«Докладчикъ, – заканчиваетъ ораторъ, – сообщалъ намъ о военныхъ госпита-
ляхъ; госпиталей этихъ нѣтъ; и это фикція.
Я знаю, напримѣръ, что указаннаго Оргѣевскаго госпиталя вовсе нѣтъ.
Военные склады перегружены медикаментами, а земскія организаціи не
имѣютъ самого необходимаго, а между тѣмъ всюду развиваются эпидеміи. Самое
правильное будетъ, если, упразднивъ эти госпиталя, мы передадимъ имущество
земствамъ».
Деп. Тудосъ говоритъ о томъ, что многіе офицеры въ настоящее время очень
нуждаются и имъ необходимо помочь.
Деп. Чижевскій вноситъ слѣдующее предложеніе: обязать Ликвидаціонную
комиссію субсидировать личный составъ военнаго вѣдомства, такъ какъ служащіе
этого вѣдомства ни въ чемъ не виноваты и должны получить заработанныя деньги.
Деп. Баламезъ: – Ликвидаціонная комиссія возникла потому, что военное
министерство расходовало деньги безъ счету. Я предложилъ бы ассигновать въ
распоряженіе военнаго вѣдомства 500 тысячъ рублей до сліянія этого вѣдомства
съ румынской арміей.
Деп. Буздуганъ говоритъ, что мы оказались неспособными создать свою мол-
давскую армію, а потому онъ предлагаетъ распустить всѣхъ солдатъ по домамъ и
не тратить зря народныхъ денегъ на ихъ содержаніе.
Директоръ земледѣлія Кателій: – Здѣсь говорилось о желаніи имѣть собствен-
ную Бессарабскую армію. Не спорю. Что можетъ быть лучше имѣть собственную
армію! Но, г.г., трудно вновь создать разрушенную армію; скажу больше, что такую
армію собственными усиліями невозможно даже создать. Въ такихъ случаяхъ
нужны инструкторскія силы извнѣ. Мы же поставлены въ хорошія условія, такъ
какъ намъ не приходится прибѣгать теперь къ чуждой державѣ. Отдѣльная армія
намъ не нужна, ибо мы не собираемся воевать съ Румыніей. Австро-Венгрія, пред-
ставляющая соединеніе двухъ государствъ, имѣетъ армію общеимперскую.
Территоріальныя войска нужно понимать такъ, что части будутъ комплекто-
ваться по уѣздамъ и по возможности будутъ служить въ своихъ мѣстахъ, но высшее
командованіе должно быть общее.
Докладчикъ въ своемъ заключительномъ словѣ заявляетъ, что, правда, хотя
нѣкоторыхъ госпиталей еще нѣтъ, но ихъ предполагается открыть, въ существу-
ющихъ же госпиталяхъ и по сіе время еще находятся на излеченіи солдаты и офи-
церы. Что касается предложенія распустить существующія части, то этого сдѣлать
ни въ коемъ случаѣ нельзя, ибо безъ нихъ обойтись невозможно. Молдавскій
полкъ, имѣя всего 1 600 солдатъ, въ 3 смѣны несетъ караульную службу складовъ
и его едва хватаетъ на это.
У насъ большое интендантское имущество; такъ, напримѣръ, только въ одномъ
складѣ имѣется свыше 1 000 пудовъ подошвенной кожи.
Солдаты намъ нужны, ибо въ противномъ случаѣ всю охрану придется пере-
дать румынамъ.
Говорятъ, что смѣта недостаточно ясна, что въ ней не указаны оклады служа-
щихъ; но это не совсемъ справедливо: при смѣтѣ есть вѣдомость, въ которой ука-
заны оклады не по чину, а по должности.
620
 Если же г.г. депутаты находятъ смѣту большой, то я просилъ бы ассигновать
вмѣсто 742 тысячъ рублей 600 тысячъ рублей, въ виду того, что нѣкоторые расходы
не такъ спѣшны.
Деп. Цыганко отъ имени Крестьянской фракціи предлагаетъ ликвидировать
военное вѣдомство, принявъ отъ него имущество. Что же касается предлагаемой
смѣты, представитель фракціи рекомендуетъ выдать авансомъ часть просимой
суммы въ размѣрѣ 200 тысячъ рублей съ тѣмъ, чтобы изъ этихъ денегъ прежде
всего были удовлетворены жалованьемъ строевые офицеры, не получающіе его
уже нѣсколько мѣсяцевъ.
Деп. Бежбеукъ-Меликовъ вноситъ слѣдующее предложеніе: «Ассигновать въ
распоряженіе бывшаго военнаго министерства пять сотъ тысячъ /500 000/ рублей
для удовлетворенія жалованьемъ существующій штатъ военнаго вѣдомства впредь
до окончательной ликвидаціи этихъ штатовъ. Приступить къ расформированію
всѣхъ нынѣ дѣйствующихъ учрежденій военнаго вѣдомства.
При ликвидаціи инвентарь военнаго значенія передать военному министер-
ству центральнаго правительства; инвентарь же хозяйственнаго значенія передать
въ распоряженіе соотвѣтствующихъ земскихъ и городскихъ органовъ.
Предсѣдатель предлагаетъ поручить расформированіе военнаго вѣдомства
Ликвидаціонной комиссіи.
Деп. Баламезъ съ мѣста: – Но не старой, которая слишкомъ завалена работой.
Предсѣдатель, продолжая свою рѣчь, говоритъ, что отъ новаго ассигнованія
пока нужно воздержаться, а представить военному вѣдомству использовать
остатки отъ полуторамилліоннаго ассигнованія.
Деп. Цыганко, находя, что эти остатки могутъ оказаться незначительными,
предлагаетъ увеличить предложенную имъ ранѣе сумму до 300 тысячъ рублей и
удовлетворить прежде всего строевыхъ чиновъ, а потомъ штабныхъ.
Предсѣдатель: – Итакъ я ставлю на голосованіе слѣдующее предложеніе:
«Приступить къ расформированію бывшаго военнаго министерства, поручивъ
разсмотрѣть порядокъ этого расформированія самому министерству при участіи
представителей отъ Парламента. Ассигновать бывшему военному министерству
300 тысячъ рублей, разрѣшивъ использовать и остатокъ отъ полуторамилліоннаго
ассигнованія и обязавъ уплатить жалованіе за апрѣль мѣсяцъ личному составу
бывшаго военнаго министерства въ такомъ порядкѣ: сперва строевымъ чинамъ, а
потомъ штабнымъ».
Предложеніе Собраніемъ принимается при 2 голосахъ противъ. Представи-
телями Парламента въ Ликвидаціонную комиссію выбраны депутаты Чижевскій,
Донико-Іордакеско, Мындреско и Криганъ.
Съ внѣочереднымъ заявленіемъ выступаетъ предсѣдатель Ликвидаціонной
комиссіи деп. Баламезъ: – Въ Кишиневъ на дняхъ прибылъ офицеръ-бессарабецъ,
долгое время пробывшій въ плѣну. Онъ обратился ко мнѣ съ просьбой удовлетво-
рить его жалованьемъ за время пребыванія въ плѣну.
Теперь, когда ожидаются наши плѣнные въ виду начавшагося обмѣна плѣн-
ныхъ между Румыніей и центральными державами, такія просьбы будутъ встрѣ-
чаться чаще. И вотъ я хотѣлъ васъ спросить – имѣетъ ли право Ликвидаціонная
комиссія войти въ обсужденіе этого вопроса?
Голоса съ мѣста: – Разумѣется.
Предсѣдатель: – Ставлю на голосованіе такое предложеніе: уполномочить
Ликвидаціонную комиссію обсудить вопросъ объ удовлетвореніи жалованьемъ
офицеровъ, возвращающихся изъ плѣна.
621
 Предложеніе принимается большинствомъ голосовъ.
Деп. Баламезъ: – Еще одинъ вопросъ. Въ нашу Комиссію обратились чины
стрѣлковаго полка бывшей 8-ой кавалерійской дивизіи съ просьбой выдать имъ
причитающееся жалованье по 1-ое января 1918 года изъ принадлежащей полку
суммы въ 75 150 рублей 80 коп. и переданной въ распоряженіе бывшаго военнаго
министерства.
Изъ этого полка въ январѣ мѣсяцѣ с/г. сформировался 1-й уланскій бессарабскій
полкъ, чины котораго также не удовлетворены жалованьемъ за первые 3 мѣсяца с/г.
Комиссія хотѣла бы знать мнѣніе Парламента по этому вопросу. Вопросъ объ
удовлетвореніи просьбы чиновъ стрѣлковаго полка бывшей 8-ой кавалерійской
дивизіи ставится предсѣдателемъ на голосованіе.
Большинствомъ голосовъ вопросъ рѣшенъ въ положительномъ смыслѣ, и
Собраніе вынесло слѣдующее постановленіе:
«Обратить принадлежащія ранѣе стрѣлковому полку бывшей 8-ой кавалерій-
ской дивизіи, а потомъ переданныя въ распоряженіе бывшаго военнаго министер-
ства 75 150 рублей 80 коп. въ доходъ казны на увеличеніе отпущеннаго Сфатулъ
Цэрій, постановленіемъ отъ 2-го апрѣля с/г., кредита военному вѣдомству съ тѣмъ,
чтобы изъ означенной суммы были сначала удовлетворены чины стрѣлковаго
полка бывшей 8-ой кавалерійской дивизіи причитающимся имъ содержаніемъ по
1 января 1918 года, а затѣмъ чины сформированнаго изъ назван. полка – 1 уланск.
бес. полка за время съ 1 янв. по 1 апрѣля 1918».
Собраніе переходитъ къ послѣднему вопросу дня – заявленію Хозяйственной
комиссіи.
Деп. Тудосъ заявляетъ, что Хозяйственная комиссія вынесла постановленіе о
выдачѣ служащимъ Сфатулъ Цэрій наградныхъ къ праздникамъ Св. Пасхи. Всѣ слу-
жащіе раздѣлены на три категоріи: прослужившіе не менѣе 2-хъ мѣсяцевъ и получаю-
щіе до 200 рублей получаютъ наградныя въ размѣрѣ полнаго мѣсячнаго содержанія;
2/ служащіе, получающіе отъ 200 и до 300 руб. мѣсячнаго содержанія получаютъ 2/3
этого содержанія, и наконецъ, 3/ служащимъ, получающимъ свыше 300 рублей въ
мѣсяцъ, Комиссія постановила выдать 1/2 ихъ мѣсячнаго содержанія.
Докладчикъ проситъ Собраніе утвердить постановленіе Комиссіи.
Деп. Баламезъ: – Финансовая комиссія отклонила это ходатайство, такъ какъ
она не имѣла подробныхъ свѣдѣній о работѣ служащихъ Сфатулъ Цэрій.
Деп. Цыганко отъ имени Крестьянской фракціи заявляетъ то же.
Секретарь Б.М. Епури: – Сегодня ко мнѣ поступило заявленіе отъ служащихъ
въ канцеляріи Сфатулъ Цэрій, что они отказываются отъ предпраздничнаго воз-
награжденія въ виду тяжелаго финансоваго положенія страны, а также принимая
во вниманіе, что ихъ сотоварищи по труду – народные учителя болѣе 4-хъ мѣся-
цевъ не получаютъ содержанія.
Собраніемъ ходатайство Хозяйственной комиссіи о выдачѣ служащимъ Сфа-
тулъ Цэрій наградныхъ отклоняется.
Деп. Чижевскій предлагаетъ считать предѣльнымъ срокомъ отпуска депута-
товъ на пасхальные каникулы 1-ое мая.
Деп. Цыганко: – Отпуски уже написаны по 1-ое мая. Условимся считать до
этого срока.
Деп. Баламезъ: – 1-ое мая праздникъ; явиться нужно сюда 2-го.
Предсѣдатель: – Хорошо. Назначимъ слѣдующее засѣданіе 2-го мая. А теперь,
закрывая засѣданіе, позвольте сказать Вамъ нѣсколько словъ на прощанье.
Я надѣюсь, г.г. депутаты, что этотъ отпускъ будетъ использованъ вами наиболѣе
продуктивно. Вы, какъ представители народа, должны будете войти съ нимъ въ
622
соприкосновеніе и подѣлиться своими впечатлѣніями. Народъ ждетъ услышать
отъ васъ о положеніи дѣлъ въ странѣ. Деревня совершенно не освѣдомлена о поли-
тическихъ событіяхъ, имѣвшихъ мѣсто въ послѣднее время у насъ.
А потому, г.г., побольше контакта съ народными массами.
Объявляю засѣданіе закрытымъ.
Засѣданіе закрывается въ 12 часовъ ночи.

Предсѣдатель Сфатулъ Цэрій

Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, ff. 173–180]

Note și comentarii

1 În ziar sînt menționate zemstvele din Akkerman și Hotin, care alocaseră cîte 200 de ruble pentru
cursurile de vară: Sfatul Țării, 18 aprilie 1918.
2 Dezbaterea frecventă în Sfatul Țării a chestiunilor militare, și mai ales cererea de bani pentru cele
mai variate nevoi ale vieții militare (finanțarea de departamente și unități militare, ajutor finan-
ciar pentru anumite categorii de militari sau pentru familiile acestora, pentru foști prizonieri de
război etc.) se explică prin urmările războiului și nu are nicio legătură cu capacitățile și eficiența
reală a efectivului militar.
3 În textul din ziar este indicată suma de 720 mii de ruble: Ibidem.
4 În ziar, sfîrșitul intervenției lui Misirkov este șters de cenzură: Ibidem.
5 În raportul din ziar, toată cuvîntarea lui S. Balamez a fost ștearsă de cenzură.

623
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣдані я Сфатулъ Цэрій отъ 2-го мая 1918 года № 73

Засѣданіе открывается въ 10 час. вечера подъ предсѣдательствомъ П.Н. Халиппа

при слѣдующемъ составѣ Президіума: Б.М. Епури и К.П. Мисирковѣ.

ПОВѢСТКА ДНЯ:
1. Докладъ правительства о положеніи дѣлъ.
2. Доклады депутатовъ съ мѣстъ.
3. Докладъ мандатной комиссіи о новыхъ депутатахъ Сфатулъ Цэрій.
4. Предоставленіе 5 мѣстъ представителямъ крупныхъ землевладѣльцевъ.
5. Выборы Аграрной и Конституціонной комиссій.

Предсѣдатель, открывая засѣданіе, заявляетъ Собранію, что къ нему поступило

предложеніе отъ нѣкоторыхъ депутатовъ устроить закрытое засѣданіе, а потому
онъ предлагаетъ г.г. депутатамъ высказаться по поводу внесеннаго предложенія.
Деп. Криганъ высказывается за открытое засѣданіе съ тѣмъ, чтобы не касаться
2-го вопроса повѣстки дня; на другой же день онъ предлагаетъ устроить закрытое
засѣданіе и дать возможность депутатамъ подѣлиться впечатлѣніями, вынесен-
ными ими отъ поѣздки въ деревню во время пасхальнаго перерыва сессіи.
Деп. Паскалуца, возражая предыдущему оратору, говоритъ, что теперь
излишне устраивать тайны. Всѣ должны знать о томъ, что мы видѣли въ деревнѣ;
довольно тайнъ, мы должны пойти по новому пути.
Деп. Тудосъ: – Криганъ правъ; мы не должны заниматься разговорами, нужно
немедленно приступить къ парламентской работѣ. Мое предложеніе такое: устро-
ивъ сегодня открытое засѣданіе, рѣшить вопросъ о предоставленіи мѣстъ въ пар-
ламентѣ представителямъ буржуазіи; завтра же въ закрытомъ засѣданіи депутаты
подѣлятся своими домашними впечатлѣніями.
Предсѣдатель предлагаетъ разрѣшить вопросъ о заслушаніи доклада съ мѣстъ
голосованіемъ.
Произведеннымъ голосованіемъ /45 противъ 19 при 4 воздержавшихся/
рѣшено выслушать доклады депутатовъ съ мѣстъ въ открытомъ засѣданіи.
Деп. Тудосъ говоритъ о томъ неспокойномъ состояніи деревни, которое въ ней
царитъ въ послѣднее время. Оторванная отъ центра, она не имѣетъ правильныхъ
свѣдѣній о происходящихъ событіяхъ и питается возмутительными слухами, рас-
пускаемыми темными личностями1.
Деп. Пынтя2: – Распоряженіе директора финансовъ объ измѣненіи курса лея
и рубля больно ударило по карману крестьянъ, т.к. у многихъ изъ нихъ оказалось
послѣднихъ больше, чѣмъ первыхъ. Изъятіе же изъ употребленія такъ называ-
емыхъ «керенокъ»3 сильно взволновало населеніе страны. Депутатъ припоми-
наетъ такой случай: въ деревнѣ крестьянинъ продалъ пару воловъ, при чемъ всѣ
деньги ему были уплачены «керенками». Каково же было его отчаяніе, когда ему
на другой денъ послѣ продажи воловъ односельчане заявили, что его деньги не
имѣютъ никакой цѣны – ораторъ предоставляетъ судить слушателямъ.
624
 Находя распоряженіе правительства несправедливымъ, ораторъ предлага-
етъ послѣднему опредѣлить какой-нибудь срокъ, до котораго «керенки» и рубли
могли имѣть хожденіе и въ теченіе котораго ихъ можно было бы сбыть.
Деп. Гроппа Д.: – Помѣщикъ Катериничъ при содѣйствіи румынскаго капи-
тана Стантопуло /7 режементъ «Калараш»/ наложилъ контрибуцію на крестьянъ
с. Вертюжаны, Васкоуцкой вол., Сорокскаго уѣзда, въ размѣрѣ /60 000 руб./ шести-
десяти тысячъ руб., требуя взыскать ихъ въ теченіе 4-хъ часовъ; но люди успѣли
собрать только одиннадцать тысячъ, которыя Катериничъ взялъ, даже не сосчи-
тавши. Объ этомъ было мною доведено до свѣдѣнія комиссара, который прекратилъ
взиманіе денегъ, но, къ сожалѣнію, до сихъ поръ комиссаромъ внесенные деньги не
взысканы съ Катеринича, а между тѣмъ люди заложили свое движимое и недвижи-
мое имущество и рискуютъ остаться безъ нихъ въ виду теперешнихъ условій.
Деп. Бриничъ заявляетъ собранію, что въ Бѣлецкомъ уѣздѣ почта, телеграфъ
и телефонъ, несмотря на мѣстный составъ служащихъ, фактически находятся въ
рукахъ румынскихъ властей; изъ-за послѣднихъ земская управа не можетъ рабо-
тать, такъ какъ ея планомѣрной работѣ ставятся всяческія препятствія.
Въ с.с. Братушаны, Фынтына-Ноуэ и др. военными румынскими властями
забирался у крестьянъ хлѣбъ, при чемъ вовсе не считались съ нуждами послѣд-
нихъ; изъ пяти пудовъ хлѣба, принадлежащихъ крестьянину, три забирались.
Разцѣнка же забраннаго хлѣба была очень низка, даже намного ниже стоимости
продукта крестьянину. Нерѣдко бывали случаи, когда за забранный хлѣбъ и вовсе
не расплачивались4; такъ у одной бѣдной крестьянки-вдовы забрали послѣдніе
25 пуд. сѣна, припасенные ею для коровы, и ничего ей не уплатили.
Кромѣ всего этого въ нѣкоторыхъ мѣстахъ военныя власти вмѣстѣ съ помѣщи-
ками творятъ скорый судъ и расправу надъ крестьянами; напримѣръ, въ Забричан-
ской волости помѣщикъ за разрушеніе его усадьбы въ смутные зимніе дни, окру-
жилъ недавно село эскадрономъ румынскихъ драгунъ и жестоко избилъ сельчанъ.
О такихъ случаяхъ депутатъ слышалъ и въ другихъ мѣстахъ.
Деп. Ерханъ: – Проѣзжая по нашей странѣ, невольно вспоминаешь картину
В.В. Верещагина «На Шипкѣ все спокойно». Дѣйствительно, въ нашемъ краѣ спо-
койствіе только наружное, показное; на самомъ же дѣлѣ населеніе жестоко страда-
етъ, терпя обиды отъ жандармеріи5.
Сфатулъ Цэрій и правительство всячески стремятся упорядочить жизнь въ
странѣ, но на мѣстахъ всѣ эти распоряженія, къ сожалѣнію, получаютъ другое
отраженіе. И, несмотря на всѣ наши стремленія принести пользу странѣ, среди
крестьянъ мы видимъ нѣмой укоръ намъ.
Обидно также и то обстоятельство, что какъ-то не замѣчаешь вовсе нашихъ
работниковъ, не видно нашей милиціи, и всюду мелькаютъ красные воротники
жандармовъ. На почвѣ непониманія нашими крестьянами запрутскихъ братьевъ
происходятъ нерѣдко грустныя столкновенія.
Военныя власти вмѣшиваются въ мелкія подробности нашей внутренней
жизни. Такъ, я знаю, въ одномъ селѣ ни одни выборы не обходятся безъ участія
мѣстнаго начальника-сублокотенента, и когда однажды выборы открылись безъ
него, то онъ, прійдя позже, сталъ страшно ругаться. Въ другомъ мѣстѣ, я знаю, при
выборахъ въ уѣздную управу на окнахъ домовъ, противоположныхъ учрежденію,
въ которомъ производились выборы, были разставлены пулеметы.
Но, г.г., мыслимо ли еще и такого рода явленіе: въ школу, гдѣ учительница зани-
мается съ ребятами крестьянъ, входитъ жандармъ и, недовольный методомъ пре-
подаванія, даетъ учительницѣ урокъ педагогики.
625
 Наше правительство призвано руководить жизнью крестьянъ, но оно молчитъ
тамъ, гдѣ должно возвысить свой голосъ, чѣмъ вноситъ путаницу въ отношенія
населенія и новыхъ властей. Оно не даетъ точныхъ директивъ своимъ служащимъ,
результатомъ чего было грустное явленіе, имѣвшее мѣсто у насъ въ Кишиневѣ:
отсюда были отправлены въ румынскія тюрьмы 30 офицеровъ за превышеніе власти.
Затѣмъ я хотелъ бы коснуться распоряженія правительства объ измѣненіи
курса рубля. Это измѣненіе кромѣ того, что больно ударило крестьянина по кар-
ману, еще внесло большую путаницу въ обращеніи денежныхъ знаковъ. Мнѣ
извѣстно, что въ нѣкоторыхъ мѣстахъ франкъ котируется по рублю.
Г.г. депутаты, я полагаю, что правительство не должно было измѣнять курса
рубля, не подождавъ возобновленія сессіи Сфатулъ Цэрій.
Что касается присяги, то крестьяне заявляютъ, что они будутъ присягать только
тогда, когда мы разрѣшимъ аграрный вопросъ, а въ настоящее время въ большинствѣ
противъ присяги. Примѣръ сего мы видимъ въ с. Будештахъ: тамъ предполагался
молебенъ по случаю присоединенія Бессарабіи къ Румыніи, но передъ молебномъ
кѣмъ-то былъ пущенъ слухъ, что послѣ молебна населеніе будетъ приведено къ
присягѣ. Взволнованные крестьяне моментально разошлись по домамъ, и только
послѣ того, какъ изъ Кишинева по телефону ихъ завѣрили, что присягать ихъ не
заставятъ они вновь собрались на молебенъ6. Заслуживаетъ вниманія та репрессія,
которая примѣнена румынскими властями къ 12 человѣкамъ, заявившимъ, что они
не будутъ присягать. Ихъ въ теченіе опредѣленнаго времени выводили на площадь
и заставляли простаивать предъ развѣвающимся военнымъ стягомъ.
Такая мѣра наказанія мнѣ кажется болѣе чѣмъ странной, ибо, согласитесь
сами, господа, что какъ-то неудобно, что передъ стягомъ стояла частная публика.
Въ тяжеломъ положеніи находится наша школа, главнымъ образомъ, потому,
что учителя не получаютъ своего содержанія болѣе 4-хъ мѣсяцевъ; такъ, въ нѣко-
торыхъ уѣздахъ вмѣсто необходимыхъ для учителей 100 000 руб., прибыло всего
20 000 руб. Послѣдствія этого уже сказываются: учителя, изголодавшись, пого-
ловно бѣгутъ изъ школы, стараясь въ другомъ мѣсте заработать себѣ на пропи-
таніе. И намъ скоро прійдется подобно тому, какъ въ Россіи на мѣста директоровъ
учрежденій назначали сторожей, произвести и у себя въ школахъ подобный опытъ.
Тамъ же, гдѣ преподаваніе ведется на родномъ языкѣ дѣтей, результаты получа-
ются блестящіе; есть примѣры, когда мальчикъ въ 2-3 мѣсяца усваиваетъ столько,
сколько за годы не могъ усвоить въ русской школѣ.
Долгъ правительства въ этомъ дѣлѣ поторопиться посылкой новыхъ интел-
лигентныхъ труженниковъ въ деревню и обезпеченіемъ старыхъ, сильно нуждаю-
щихся. Необходима также болѣе сильная и крѣпкая связь съ деревней; она совер-
шенно дичаетъ безъ газетъ, безъ свѣдѣній изъ центра.
Не мѣшаетъ правительству также обратить вниманіе на возмутительное
явленіе, наблюдающееся въ деревнѣ: – это обложеніе дворовъ яйцами, свининой и
другими продуктами въ пользу румынскихъ частей, стоящихъ тамъ.
Деп. Селитрарь говоритъ, что въ деревняхъ помѣщики, опираясь на румын-
скія власти, издѣваются надъ крестьянами; такъ, за дорогу къ озеру, проходящую
черезъ землю помѣщика, послѣдній требуетъ съ крестьянъ безумныя деньги, и
крестьяне, не могущіе уплатить ихъ, принуждены съ болью въ сердцѣ глядѣть,
какъ ихъ скотъ падаетъ отъ жажды.
Землю же даютъ крестьянамъ въ нѣкоторыхъ мѣстахъ по 50 руб. за десятину7.
Румынскія власти забираютъ у крестьянъ рожь, овесъ и ячмень по возмути-
тельно низкой разцѣнкѣ, при чемъ на протесты крестьянъ угрожаютъ штыками.
626
Забираютъ также и птицу, которая ими разцѣнивается очень низко: 3 леи курица
и 4 – утка.
«Я былъ въ с. Таракліи, – продолжаетъ ораторъ, – гдѣ часто наблюдалъ такую
картину: чуть-ли не въ каждый день заготовляются 4 подводы /крестьянскія/, на
которыя садятся по нѣсколько вооруженныхъ румынъ. На мой вопросъ, обращен-
ный къ сельчанамъ, куда отправляются эти подводы, мнѣ отвѣтили: „по селамъ
за баранами”. Я поинтересовался, конечно, по какой цѣнѣ разцѣниваются бараны
и узналъ, что максимальная цѣна за барана это 8 лей. Между прочимъ въ школѣ
Таракліи произошелъ случай, аналогичный разсказанному деп. Ерханомъ.
Г.г.! я долженъ Васъ предупредить, что если наше правительство не предпрій-
метъ какихъ-либо мѣръ, то быть бѣдѣ; у крестьянъ можетъ лопнуть терпѣніе.
Деп. Кокырла говоритъ о томъ, что въ деревнѣ леи котируется по 62 1/2 коп.;
здѣсь же, въ городѣ, онъ замѣчаетъ полный произволъ, какъ кто хочетъ, такъ и коти-
руетъ деньги. „Керенокъ” въ деревнѣ не принимаютъ, что очень волнуетъ крестьянъ.
Многіе изъ нихъ, – заявляетъ ораторъ, – обратились ко мнѣ за разъясненіемъ, какъ
имъ быть съ ихъ деньгами, такъ какъ у многихъ имѣются сбереженія „керенками”. Я
имъ пообѣщалъ, что собравшись, мы разберемъ этотъ вопросъ. Намъ дѣйствительно
нужно установить твердый денежный курсъ. Земельные комитеты не работаютъ:
вмѣсто нихъ несправедливо распоряжаются комиссары съ румынскими властями8.
Хлѣбъ, правда, забирается, но не насильно, при чемъ власти пользуются кре-
стьянскими подводами, за которыя не платятъ. Часто ночью поднимаютъ кре-
стьянъ и требуютъ закладывать лошадей; при этомъ отказываться или ссылаться
на то, что недавно везъ, крестьянинъ не имѣетъ права; ему угрожаютъ смертью.
Народъ изнемогаетъ и обращаетъ свои взоры къ намъ, и мы должны, господа,
принять мѣры, чтобы оправдать то довѣріе, которымъ насъ облекли».
Деп. Босье-Кодрянъ Н.И.: – Ко мнѣ, какъ представителю желѣзнодорожниковъ,
обратилась съ мольбою о помощи делегація отъ пенсіонеровъ, труженниковъ, поте-
рявшихъ на желѣзныхъ дорогахъ трудоспособность. Они получали пенсію раньше,
когда еще была связь съ Кіевомъ. Въ настоящее время они остались безъ всякихъ
средствъ къ существованію, такъ какъ Румынское Правительство отказалось имъ
помочь, мотивируя свой отказъ тѣмъ, что оно не связано съ Россіей никакими обяза-
тельствами, хотя, мнѣ кажется, что обязательства существуютъ и немалыя. Я прошу
Васъ, г.г. депутаты, уполномочить Совѣтъ Директоровъ исходатайствовать передъ
центральнымъ правительствомъ хотя бы 20 000 руб. въ счетъ будущихъ разсчетовъ
съ Россіей и этимъ спасти отъ голодной смерти несчастныхъ бѣдняковъ.
Въ не менѣе тяжеломъ положеніи находятся и трудоспособные желѣзнодорож-
ники, не получающіе жалованія болѣе 4-хъ мѣсяцевъ; многіе изъ нихъ выѣхали за
Днѣстръ на Украину, но по имѣющимся у насъ свѣдѣніямъ и тамъ имъ не сладко
живется.
Касаясь измѣненія денежнаго курса, укажу на то непріятное положеніе, въ
которомъ очутились служащіе. Свое содержаніе они получаютъ леями, по 62 1/2
коп. за лею, на базарѣ же у нихъ принимаютъ эти леи по 44 к.9; бѣдныхъ тружени-
ковъ такая разница больно ударяетъ по карману, а тѣмъ болѣе тѣхъ, у которыхъ
сохранились «керенки» и рубли10.
Было бы цѣлѣсообразнѣе, если бы правительство, установивъ опредѣленный
срокъ хожденія русскихъ денегъ извлекло бы ихъ отъ населенія и сдало бы ихъ на
Украину; намъ же пусть тогда даетъ сколько угодно лей.
Деп. Криворуковъ: – Въ городѣ наблюдается огромный штатъ безработныхъ
во всѣхъ отрасляхъ труда; каждый профессіональный союзъ насчитываетъ до
двухсотъ безработныхъ членовъ. Средства этихъ союзовъ въ самомъ плачевномъ
627
состояніи; такъ, самая богатая касса располагаетъ пятью-шестью тысячами рублей.
Наличными же въ ней не больше 1 500 руб. Понятно поэтому, что безработные
члены союзовъ ни въ коемъ случаѣ не могутъ разсчитывать на помощь этихъ кассъ.
Одесская городская управа организовала для безработныхъ трудовые коопера-
тивы, общественныя работы, дешевыя столовыя и прочее; не мѣшало бы и нашему
директоріату общественныхъ работъ позаботиться о томъ же. Къ сожалѣнію, до
сихъ поръ мы не видали работы этого директоріата.
Дальше ораторъ говоритъ, что румынскія власти не разрѣшаютъ рабочимъ
собраній, на которыхъ они могли бы посовѣтоваться о своихъ нуждахъ. По ини-
ціативѣ оратора долженъ былъ организоваться союзъ всѣхъ профессіональныхъ
союзовъ, преслѣдующій культурно-просвѣтительныя цѣли. Но этой хорошей
мысли помѣшало какъ разъ это запрещеніе собраній. Кромѣ того на иниціатора
посыпалась сразу масса доносовъ самаго возмутительнаго содержанія11.
Свою рѣчь ораторъ заканчиваетъ заявленіемъ о томъ, что во многихъ мѣстахъ
происходитъ недобросовѣстная эксплоатація труда женщинъ и дѣтей, которыхъ
заставляютъ работать въ праздники. Фабричная инспекція не принимаетъ преду-
предительныхъ мѣръ, поощряя тѣмъ самымъ алчность промышленниковъ, при-
нуждающихъ своихъ рабочихъ къ 14-ти часовому рабочему дню.
Капиталъ перешелъ въ наступленіе на представителей труда.
Деп. Минчуна: – Я не видѣлъ тѣхъ ужасовъ, о которыхъ Вамъ повѣдали преды-
дущіе ораторы. Я былъ въ той части Оргѣевскаго уѣзда, въ которой живетъ больше
всего резешей и долженъ засвидѣтельствовать Вамъ, что честные люди смотрятъ
на румынскихъ солдатъ, какъ на своихъ спасителей.
Недовольны главнымъ образомъ низы, которые, понявъ такъ плохо лозунги
большевиковъ, чуть не погубили и себя и страну. Они не только забрали и подѣ-
лили между собою все помѣщичье добро, но какъ только покончили съ помѣщи-
ками, принялись и за своихъ односельчанъ; напримѣръ, если у кого было 20-30
ведеръ вина, односельчане забирались днемъ въ его погребъ, дѣлили это вино,
перепивались, и затѣвали драки. Безчинствовали въ деревнѣ, издѣваясь надъ мир-
ными жителями буквально терроризируя ихъ.
Правда, въ настоящее время къ нимъ примѣняются иногда нѣсколько недемо-
кратическія мѣры, но не за старыя проступки, а за тѣ, которыя они совершаютъ
теперь. Это объясняется тѣмъ, что отчасти въ деревнѣ румынскій солдатъ явля-
ется сейчасъ и администраторомъ и судьей. Онъ рѣшаетъ, онъ же и приводитъ въ
исполненіе свое рѣшеніе; а съ другой стороны, что будешь дѣлать съ человѣкомъ,
который ничего на свѣтѣ не признаетъ кромѣ своей собственной воли.
Тѣхъ страшныхъ реквизицій, о которыхъ говорили здѣсь, я тоже не видѣлъ;
наоборотъ, румынскія военныя власти въ тѣхъ мѣстахъ, гдѣ я былъ не только не
забирали всего зерна, какъ разсказывали здѣсь нѣкоторые депутаты, но я былъ
свидѣтелемъ того, какъ командированные закупать хлѣбъ чины румынской арміи
оставляли нетронутыми у состоятельныхъ хозяевъ цѣлые коши кукурузы только
потому, что кругомъ пять-десять дворовъ не имѣли хлѣба.
Нѣкоторыя недоразумѣнія выходятъ, правда, только съ цѣнами. Но это лишь
только потому, что вообще этотъ вопросъ у насъ довольно не ясный. Но помѣ-
щики, дѣйствительно, начали походъ противъ крестьянъ. Напримѣръ, въ Теле-
нештахъ управляющій Феодосіу требуетъ съ крестьянъ по 20 руб. съ десятины въ
пользу помѣщика за землю, засѣянную и обрабатываемую послѣдними въ насто-
ящемъ году въ этомъ имѣніи. Тотъ же управляющій требуетъ по 35 руб. за выпасъ
коровы въ теченіе настоящаго лѣта, и крестьяне вынуждены платить, такъ какъ
выгонъ пришелся помѣщику, согласно земельной инструкціи.
628
 Бывшій въ с. Бравичѣ эмиссаръ Центральнаго Молдавскаго Исполнитель-
наго Комитета Василій Пшеницкій, арестованный еще 29 января за допущенныя
якобы имъ безпорядки крестьянъ, несмотря на амнистію до сихъ поръ томится въ
Оргѣевской тюрьмѣ. Несомнѣнно директоръ внутреннихъ дѣлъ немедленно рас-
порядится о разслѣдованіи этого дѣла и объ освобожденіи заключеннаго.
Единственная просьба, съ которой обратились ко мнѣ жители, – это возбудить
ходатайство предъ правительствомъ, чтобы оно сдѣлало соотвѣтствующіе шаги
предъ правительствомъ центральныхъ державъ объ освобожденіи плѣнныхъ бес-
сарабцевъ.
Кромѣ того жены тѣхъ же плѣнныхъ жалуются, что онѣ уже шестой мѣсяцъ
не получаютъ пособія и многія изъ нихъ, будучи обременены большими семьями,
голодаютъ. Обращались съ мольбой въ министерство, но пока безрезультатно.
Наконецъ, разрѣшеніе земельнаго вопроса народъ всецѣло возложилъ на насъ
и надѣется на полное осуществленіе своихъ вѣковыхъ чаяній, а пока обсѣялъ и
обрабатываетъ всю землю – и помѣщичью и свою.
Деп. Цыганко отъ имени Крестьянской фракціи предлагаетъ прекратить
доклады съ мѣстъ, и если у кого изъ депутатовъ имѣются какія-либо данныя уго-
ловнаго характера, рекомендуетъ обратиться съ заявленіемъ въ соотвѣтствующее
министерство12 .
Предсѣдатель ставитъ внесенное предложеніе на голосованіе.
Большинство собранія его отвергаетъ и такимъ образомъ доклады продолжаются.
Деп. Криганъ: – Я надѣялся услышать здѣсь интересные разсказы, однако при-
шлось услышать только сказки; такія сказки разсказываютъ въ деревнѣ досужія
бабы. Сожалѣю, что наши депутаты, не провѣривъ слуховъ, и не удостовѣрившись
такимъ образомъ во всемъ слышанномъ, поспѣшили передать здѣсь бабьи сказки.
Мы, г.г. депутаты, а не сплетницы. Въ бытность свою товарищемъ министра зем-
ледѣлія я имѣлъ случай удостовѣриться, сколь рискованно придавать вѣру подоб-
нымъ слухамъ.
Много обвиненій тогда сыпалось по адресу части румынской арміи, стоящей
въ Бессарабіи; особенно сильно нападали на первую румынскую кавалерійскую
дивизію, расквартированную въ Бѣлецкомъ уѣздѣ13. Я, какъ уроженецъ этого
уѣзда, рѣшилъ ѣхать туда, и на мѣстѣ удостовѣрился, что всѣ толки и нареканія на
румынскую армію не имѣли подъ собой никакой почвы. Оказалось, что всѣ осно-
вывались на слухахъ, въ большинствѣ случаевъ передаваемыхъ провокаторами.
Къ сожалѣнію, этой же провокаціи поддались и тѣ депутаты, которые выступили
здѣсь съ обвиненіями противъ арміи14.
Деп. Унку: – Криганъ не совсѣмъ правъ; доля правды во всемъ разсказанномъ
здѣсь несомнѣнно есть. Намъ необходимо принять какія-либо мѣры, иначе кре-
стьяне разочаруются въ насъ.
Директоріатъ почтъ и телеграфа плохо работаетъ, хотя премьеръ-директоръ и
заявляетъ, что у него все налажено. У насъ нѣтъ вовсе связи съ окраинами края, въ
особенности же съ Хотинскимъ уѣздомъ, который живетъ своей особенной жиз-
нью. Зато у насъ, кажется, дѣло налаживается съ полиціей – мы возвращаемся къ
царскимъ обычаямъ; я слышалъ, что директоріатъ хочетъ замѣнить нынѣ функ-
ціонирующую милицію прежней полиціей. Къ чему же это поведетъ? Опять, зна-
читъ, появятся взятки и тому подобная грязь. Кстати долженъ сказать, что я не
согласенъ cъ Ерханомъ; мы дѣлали щедрыя ассигнованія министерству народнаго
просвѣщенія, но онѣ застрѣвали гдѣ-то здѣсь въ Кишиневѣ.
Г.г., мы не оправдываемъ надежды пославшихъ насъ сюда и если мы не стоимъ
на стражѣ труженниковъ и крестьянства, то лучше будетъ намъ уйти отсюда.
629
 Деп. Мисирковъ: – На праздникахъ ко мнѣ обратились двое сыновей крестья-
нина, присужденнаго за событія 19 января къ семилѣтней каторгѣ. При вступленіи
румынской арміи въ предѣлы Бессарабіи въ нѣкоторыхъ мѣстахъ ихъ встрѣтили
враждебно; румынскія власти многихъ арестовали и присудили къ заключенію.
Согласно Деклараціи Сфатулъ Цэрій всѣ политическіе преступники въ краѣ
амнистируются; почему же тогда до сихъ поръ не осуществляется это?
Бывшій министръ просвѣщенія здѣсь говорилъ, господа, что учителя не полу-
чаютъ жалованія 4 мѣсяца; но кто же виноватъ? Кто былъ тогда министромъ?
Почему не уплачены деньги?
Мы видимъ работы этого министерства больше на страницахъ газеты Сфа-
тулъ Цэрій, чѣмъ на дѣлѣ.
Въ заключеніе я хочу разсказать нѣсколько словъ о послѣднемъ изъ распоря-
женій Правительства. Сфатулъ Цэрій разрѣшилъ пригласить на лѣтніе учительскіе
курсы, кромѣ мѣстныхъ силъ, также и иностранныхъ лекторовъ. Совѣтъ же Дирек-
торовъ постановилъ; не вызывая лекторовъ изъ-за границы, ограничиться мѣст-
ными силами, в увѣренности, что послѣднія вполнѣ справятся съ этой задачей.
Деп. Паскалуца, обращаясь къ предсѣдателю говоритъ: «Г. Предсѣдатель, я
хотѣлъ бы знать существуетъ ли у насъ свобода слова».
Предсѣдатель: – Разумѣется.
Деп. Паскалуца: – Г.г., я долженъ Васъ предупредить, что это искусственное
повышеніе лея не надолго, и оно угрожаетъ казнѣ: она можетъ потерять много
денегъ.
Въ странѣ говорятъ, что спасеніе наше не въ пришествіи Христа, а во второй
революціи. Бойтесь этого, г.г.; такъ говорятъ тѣ, которымъ не надоѣла еще кровь.
Деп. Кранга: – Самъ Криганъ разсказываетъ сказки, а не мы; у насъ есть
доводы. Я тоже былъ въ с. Таракліи, и могу подтвердить слова деп. Селитраря.
Криганъ не хочетъ вѣрить, пусть поѣдетъ и увѣрится: народъ плачетъ; вѣдь
подумайте, г.г., только за дорогу къ озеру помѣщикъ требуетъ 1 500 руб.
Деп. Цанца15: – Мы не должны закрывать глаза на то, что происходитъ въ
странѣ. Наши братья не понимаютъ насъ; мы рады слышать про все то хорошее,
что о нихъ передаютъ, но, когда мы слышимъ объ обидахъ, причиняемыхъ ими
населенію, мы скорбимъ въ душѣ.
Если деп. Криганъ хвалитъ, то быть можетъ, онъ разсчитываетъ опять полу-
чить высокій постъ въ министерствѣ земледѣлія.
Намъ, г.г. депутаты, совершившимъ актъ объединенія, необходимо бороться со
всякимъ зломъ въ странѣ и стремиться къ достиженію единства чувствъ и мыслей.
Деп. Галицкій говоритъ, что въ деревнѣ идетъ усиленная [прово]кація; крес-
тьяне получаютъ совершенно извращенное представленіе о политическихъ
событіяхъ.
Земельные комитеты плохо работаютъ и совершенно не удовлетворяютъ кре-
стьянъ16.
Предсѣдатель заявляетъ, что запись ораторовъ исчерпана.
Высказывая свое личное впечатленіе отъ всего с[казанного], говоритъ, что,
дѣйствительно, картина получается у[жасная].
Но бываютъ вещи еще болѣе ужасныя, при которыхъ люди съ твердой волей и
духомъ все-таки работаютъ. Надо привыкнуть къ мысли, говоритъ предсѣдатель,
что мы живемъ въ новомъ государствѣ, создаемъ новую жизнь и тогда несомнѣнно
будетъ легче работать. Все горе въ томъ, что люди съ восточной оріентаціей
только мѣшаютъ нашей творческой работѣ. Очень жаль, что есть еще такія люди.
Я увѣренъ, что наша работа будетъ имѣть успѣхъ.
630
 Деп. Криганъ, беря слово по личному вопросу, говоритъ: – Когда я здѣсь
выступалъ, то я говорилъ не для тѣхъ барышень, что сидятъ тамъ позади17; я гово-
рилъ, г.г., ту правду, которую я зналъ, и то, что долженъ говорить всякій честный
гражданинъ. Говорятъ, что это неправда. Потрудитесь доказать. Въ бытность мою
товарищемъ министра земледѣлія нѣкое лицо обратилось ко мнѣ съ просьбой
отпустить ему изъ удѣльнаго вѣдомства 1 000 ведеръ вина, на которомъ онъ соби-
рался заработать сорокъ тысячъ рублей. Не желая кривить душой, я ему отказалъ,
чѣмъ нажилъ себѣ въ немъ врага, желающаго опорочить меня. /Въ залѣ шумъ/.
Предсѣдатель останавливаетъ оратора, замѣчая ему, что это не относится къ
затронутому вопросу.
Деп. Криганъ: – Пусть представятъ доказательства. Я знаю, что у многихъ,
поднимающихъ здѣсь такой шумъ, руки не безукоризненной чистоты, у меня
же совѣсть чиста. На долю румынской арміи выпала нелегкая задача водворенія
порядка въ странѣ при очень тяжелыхъ условіяхъ, и думающіе, что тогда можно
было бы дѣйствовать иначе, наивныя дѣти.
Деп. Осмоловскій вноситъ за подписью 14 депутатовъ слѣдующій запросъ
/запросъ въ приложеніи/.
Деп. Бодеско вноситъ за подписью 13 депутатовъ другой запросъ /запросъ въ
приложеніи/.
Въ 12 1/2 час. ночи засѣданіе объявляется закрытымъ.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури

Приложеніе къ протоколу отъ 2-го мая 1918 года за № 73

Въ газетѣ Сфатулъ Цэрій отъ 27 апрѣля с.г. въ отчетѣ засѣданія Комитета Гене-
ральныхъ Директоровъ помѣщено слѣдующее постановленіе: «Заслушавъ устный
докладъ директора народнаго образованія о томъ, что украинская и нѣмецко-бол-
гарская комиссіи просятъ разрѣшенія на приглашеніе для учительскихъ курсовъ
инструкторовъ изъ-за границы, а также командировать учителей среднихъ школъ
въ эти мѣста, Совѣтъ Директоровъ постановилъ: признавая достаточнымъ запасъ
мѣстныхъ силъ и принимая во вниманіе отсутствіе свободныхъ средствъ, откло-
нить ходатайство комиссіи».
Такъ какъ подобное постановленіе ставитъ украинскую комиссію, не рас-
полагающую достаточнымъ контингентомъ подготовленныхъ для веденія педа-
гогическихъ курсовъ мѣстныхъ лекторовъ, – въ крайне затруднительное положеніе
и лишаетъ возможности оборудовать таковые курсы должнымъ образомъ, съ другой
стороны – только командировка въ Одессу или Кіевъ на спеціальные курсы можетъ
дать необходимую подготовку украинскимъ инструкторамъ, то дѣятельность
комиссіи въ дѣлѣ осуществленія школьнаго и внѣшкольнаго строительства
этимъ распоряженіемъ совершенно парализуется и сводится къ формальному
существованію. Это распоряженіе является несправедливымъ по отношенію к
украинской комиссіи, что особенно ясно становится, если сопоставить ея положеніе
въ дѣлѣ устроенія педагогическихъ курсовъ съ работой молдавской комиссіи,
которая пользуется въ широкой степени помощью лекторовъ изъ Трансильваніи
и Буковины.
631
 Въ виду этого, украинская фракція обращается къ премьеру директоровъ и гене-
ральному директору народнаго образованія съ слѣдующимъ запросомъ: Находитъ
ли Совѣтъ Директоровъ возможнымъ защиту интересовъ украинскаго населенія
въ школьномъ дѣлѣ проявить въ одномъ лишь формальномъ разрѣшеніи курсовъ,
лишивъ возможности украинскую комиссію обставить эти курсы надлежащимъ
образомъ, или онъ дѣйствительно идетъ на встрѣчу національнымъ меньшинствамъ
въ дѣлѣ ихъ школьнаго и внѣшкольнаго строительства? Слѣдуютъ 14 подписей.
Секретарь Сфатулъ Цэрій

Приложеніе къ протоколу отъ 2-го мая 1918 года за № 73

ЗАПРОСЪ
Г. Директору финансовъ.
Мы, депутаты Сфатулъ Цэрій, въ видахъ охраны народныхъ интересовъ, про-
симъ г. предсѣдателя Сфатулъ Цэрій предложить вниманію г. директора финан-
совъ слѣдующій запросъ:
Извѣстно-ли г. директору финансовъ, что повышеніе курса лея съ 44 коп. на
62 1/2 коп. внесло крайнее разстройство въ экономическую и финансовую жизнъ
Бессарабіи, породивъ въ то же время спекуляціи на леи и небывалый подъемъ цѣнъ
на товары вообще и въ частности на предметы питанія и первой необходимости,
каковые факторы привели въ удрученное состояніе нѣкоторые слои населенія?
Не участвовалъ ли самъ г. директоръ финансовъ въ совѣщаніи по вопросу о
поднятіи курса лея и какими соображеніями онъ руководился?
Извѣстно ли ему, что все поголовно населеніе Бессарабіи въ одинъ голосъ
изъявляетъ согласіе на повышеніе курса лея до 50 копѣекъ?
Что намѣренъ предпринять г. директоръ финансовъ для приведенія къ нор-
мальному укладу пошатнувшихся устоевъ экономической и финансовой жизни
Бессарабіи? 2 мая 1918 года. г. Кишиневъ. Слѣдуютъ тринадцать подписей.

Секретарь Сфатулъ Цэрій18

[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, ff. 185–192]

Note și comentarii

1 Ziarul oferă un conținut ceva mai desfășurat al intervenției lui Tudos care „descrie starea satului
încă oarecum neliniștită ce se alimentează doar din zvonuri și nu primește de nicăieri lămuriri
corecte despre evenimentele care au loc. Lucrează din plin numai provocatorii. Moșierii au bene-
ficiat de această situație și au ridicat capul datorită mai ales prezenței trupelor românești”: Sfatul
Țării, 4 mai 1918.
2 Cuvîntatea lui Gh. Pîntea nu a fost reprodusă în organul de presă al Parlamentului. De fapt, zia-
rul reproduce dezbaterile privind situația extrem de grea și de încurcată din Basarabia din acel
moment, dar uneori observațiile critice la adresa autorităților române și mai ales a militarilor
români din ținut (rechizițiile forțate, supunerea țăranilor la munci pentru necesități militare sau
de alt ordin, protejarea moșierilor în defavoarea țăranilor, arestările, interzicerea întrunirilor pro-
fesionale etc.) au fost eludate chiar de referent sau de redactori: Sfatul Țării, 5 mai 1918.

632
 3 Bancnote (ruble) emise de Guvernul Provizoriu al lui Kerenskij care, neavînd acoperire în aur, erau
lipsite de valoare reală.
4 Ziarul adaugă: „În s. Scăieni, ei nu s-au achitat cu bani în numerar pentru pîinea luată”: Ibidem.
5 În acest loc, ziarul completează: „…populația suferă de la jandarmi și militari, care, în pofida
atitudinii foarte bune față de noi a conducerii superioare, la fața locului fac ordine după bunul lor
plac, și numai ei, căci organele locale sînt moarte. În țară este nemulțumire”: Ibidem.
6 Referitor la acest detaliu, ziarul mai conține și această observație a lui Erhan: „În continuare,
oratorul observă că în unele locuri puterea încearcă să-i forțeze pe țărani să depună jurămînt
regelui, chiar dacă în România jurămînt depune numai regele, pentru respectarea constituției, și
funcționarii. De la populație nu se cere jurămînt”: Ibidem.
7 Ziarul aduce unele detalii în legătură cu această plată: „Dep. Selitrari zice că mult rău au adus
populației circularele 1 și 2 ale ministrului agriculturii Catelli în privința pășunilor și pădurilor.
Datorită acestor circulare, moșierii iau acum cîte 50 de ruble de desetină pentru pășunat și asu-
presc foarte tare populația”: Ibidem.
8 Această constatare arată că, de fapt, Instrucția agrară a Sfatului Țării se realiza foarte greu în viață.
9 Relatările unor martori oculari și presa vremii conțin date foarte interesante referitoare la speculațiile
cu valută pe piața basarabeană și pe cea din România. În situația în care în Chișinău cu un leu puteau
fi cumpărate 2-3 ruble, în timp ce la Iași un leu era egal cu numai 1,5-1,6 ruble, mulți indivizi, și nu
neapărat doar din lumea afacerilor, în special cei care dispuneau de automobile, cărau sume mari de
ruble în România și cantități la fel de mari de lei în Basarabia, îmbogățindu-se foarte repede.
10 Deși „kerenki” erau tot ruble (vezi nota 3), totuși vedem că este semnalată o deosebire dintre ele
și rublele propriu-zise, prin acestea din urmă înțelegîndu-se banii rusești de pînă la revoluția din
februarie 1917.
11 În ziar, ultimele patru propoziții au fost șterse de cenzură. În general, varianta de ziar a cuvîntării
lui Krivorukov se deosebește mult de ceea ce se conține în procesul-verbal din arhivă: Sfatul Țării,
5 mai 1918.
12 Este curioasă această propunere a lui V. Țîganko, de la care, dimpotrivă, era de așteptat să fi insistat
asupra tuturor greutăților, neregulilor și fărădelegilor care puteau fi semnalate de către deputați.
13 Este vorba, după toate aparențele, de divizia generalului M. Schina.
14 În ziar, intervenția lui Crihan este mai lungă și mult mai vehementă. Dar, lucru curios, în varianta
de ziar a discursului său, el recunoaște că au avut loc represiuni din partea armatei române, care
însă vizau situația de la început, cînd aceasta a intrat în Basarabia și a avut de-a face cu unii care au
opus rezistență cu arma în mînă: Ibidem.
15 Vasile Țanțu. În varianta publicată de ziar, acesta își începea luarea de cuvînt cu următoarea
observație: „Noi, cei care am realizat Unirea, nu trebuie să ne ascundem capul sub aripă, ci să
privim adevărul în față”: Ibidem.
16 În varianta de ziar, cuvîntarea lui Galițchi îmbină observațiile negative cu constatările pozitive:
„Dep. Galițchi spune că la fel ca în orice societate, nici în armată nu sînt cu toții la fel, sînt buni și
răi. Însă de aici nu rezultă că totul este rău. Satul suferă cel mai mult din cauza ignoranței, ceea ce
face să domnească provocările. De exemplu, țăranii cred pînă acum că la intrarea armatei române
toate comitetele (agrare – I.Ț.) au fost împușcate, că Sfatul Țării de atunci a fost lichidat, iar acum
este alt Sfat al Țării, unul moșieresc. Trebuie să luptăm împotriva răului. Trebuie împrăștiat întu-
nericul, trimise gazete, trebuie luate toate măsurile pentru informarea cît mai largă a satului des-
pre toate evenimentele care au loc. Acele detașamente românești care la început nu erau bune,
acum au fost înlocuite cu altele și țăranii sînt mulțumiți”: Ibidem.
17 Din această remarcă a lui Crihan, putem deduce că publicul care asista la ședințe se afla în spatele
deputaților.
18 Fără semnătură.

633
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 4-го мая 1918 года № 74

Засѣданіе открывается въ 10 час. 50 м. вечера подъ предсѣдательствомъ

П.Н. Халиппа и при слѣдующемъ составѣ Президіума: Б.М. Епури, К.П. Мисирковѣ и
И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
1. Докладъ Мандатной комиссіи о новыхъ депутатахъ Сфатулъ Цэрій.
2. Вопросъ о предоставленіи 5 мѣстъ крупнымъ землевладѣльцамъ.
3. Выборы Аграрной и Конституціонной комиссій.

Предсѣдатель: – Г.г. депутаты! Объявляю засѣданіе открытымъ. Преждѣ чѣмъ

приступить къ обсужденію очередныхъ вопросовъ, я предлагаю выслушать отвѣты
премьеръ-директора и директора народнаго образованія на запросы, внесенные
на засѣданіи Сфатулъ Цэрій 2 мая с.г. Слово предоставляется премьеръ-дирек-
тору Казаку.
Премьеръ-директоръ всходитъ на трибуну и заявляетъ, что, хотя онъ готовъ
дать отвѣтъ на запросъ сегодня же, но въ виду того, что нѣкоторые депутаты фрак-
цій меньшинствъ обратились къ нему съ просьбой отложить отвѣтъ на запросъ до
слѣдующаго засѣданія, онъ проситъ собраніе разрѣшить ему отложить отвѣтъ на
понедѣльникъ. Предложеніе премьеръ-директора единогласно принимается.
Затѣмъ трибуну занимаетъ директоръ народнаго образованія Чебанъ, кото-
рый говоритъ слѣдующее: «Г.г. депутаты! На прошломъ засѣданіи директору
народнаго образованія фракціей меньшинствъ былъ сдѣланъ запросъ по поводу
отклоненія ходатайства школьныхъ комиссій національныхъ меньшинствъ о раз-
рѣшеніи имъ пригласить изъ-за границы лекторовъ для лѣтнихъ учительскихъ
курсовъ. Когда представители національныхъ меньшинствъ обратились ко мнѣ съ
указаннымъ ходатайствомъ, я самъ не рѣшился разрѣшить такой сложный вопросъ
и внесъ его на разсмотрѣніе Совѣта Директоровъ. Совѣтъ Директоровъ, прини-
мая во вниманіе, съ одной стороны общеполитическое положеніе, когда съ нѣко-
торыми государствами, какъ напр. съ Украиной, нѣтъ правильныхъ дипломатиче-
скихъ сношеній, а другія, какъ, напр., Болгарія и Турція, ведутъ войну, и сношенія
съ ними не налажены; съ другой стороны, – что финансовое положеніе страны, въ
особенности съ измѣненіемъ курса рубля, очень тяжелое, въ виду чего, вѣроятно,
придется сократить даже средства, предназначенныя для курсовъ румынскаго
языка, – все это учитывая, Совѣтъ Директоровъ рѣшилъ ходатайство школьныхъ
комиссій національныхъ меньшинствъ отклонить. Кромѣ того Совѣтъ Директо-
ровъ не сомнѣвается, что національныя меньшинства смогли бы найти необходи-
мыхъ лекторовъ на мѣстѣ, – напр. болгаро-гагаузская школьная комиссія нашла
11 лекторовъ. Также найдутъ лекторовъ на мѣстѣ и украинцы, тѣмъ болѣе, что
учителя на Украинѣ получили тоже образованіе, что и бессарабскіе учителя, –
украинцы, т.к. на Украинѣ до сихъ поръ не было никакихъ спеціальныхъ курсовъ
украинскаго языка. Вотъ, г.г., тѣ соображенія, которыми руководился Совѣтъ
Директоровъ въ своемъ рѣшеніи отклонить ходатайство школьныхъ комиссій
634
меньшинствъ, и я думаю, что излишне было украинской фракціи, которая знала
эти мотивы, вносить запросъ о причинахъ отклоненія ходатайства.
Предсѣдатель: – У меня записано нѣсколько ораторовъ, которые желали бы
высказаться по поводу отвѣта директора народнаго образованія. Я предлагаю
открыть пренія.
Деп. Мисирковъ: – Г.г. депутаты! Когда въ школьныхъ комиссіяхъ рѣшался
вопросъ о приглашенія для лѣтнихъ учительскихъ курсовъ лекторовъ изъ-за гра-
ницы, они вовсе не думали обременять этимъ бюджетъ страны и имѣли въ виду
удовлетвориться тѣми средствами, которыя уже отпущены правительствомъ. Ни
о какихъ прибавкахъ или о дополнительныхъ ассигнованіяхъ разговору не было,
поэтому ссылка правительства на тяжелое финансовое положеніе страны совер-
шенно неосновательна и очень неудачна.
Второй доводъ правительства, что въ Бессарабіи найдется достаточное коли-
чество лекторовъ и что болгаро-гагаузская комиссія имѣетъ уже 11 лекторовъ
еще менѣе основателенъ, хотя бы потому, что отказъ былъ полученъ тогда, когда
еще не было найдено ни одного лектора. Директоръ образованія говорилъ, что
въ Болградѣ имѣются учительницы-болгарки, которыя могли бы читать лекціи
на курсахъ для учителей болгаръ. Мы увѣряли, что учительницъ-болгарокъ набе-
рется не болѣе 5, кромѣ того они воспитывались въ русскихъ гимназіяхъ и на
болгарскихъ курсахъ врядъ ли смогутъ читать лекціи. Что это будутъ за курсы съ
5-6 учительницами, подготовленными для женскихъ гимназій? Несмотря на это
намъ отказали. Пришлось мириться съ отказомъ, и мы начали искать лекторовъ.
Съ большимъ трудомъ мы нашли въ Измаилѣ, Болградѣ и Кагулѣ 11 лекторовъ и
среди нихъ есть даже филологи съ высшимъ образованіемъ. Но, г.г., не забывайте,
что они спеціализировались на русскомъ языкѣ и трудно сказать, какъ они будутъ
работать на болгарскомъ языкѣ. Такимъ образомъ, и второй доводъ правитель-
ства неоснователенъ и неудаченъ. Но, если даже предположить, что указанные 11
лекторовъ вполнѣ пригодны и всѣ согласятся преподавать на курсахъ, то ихъ все-
таки недостаточно. Намъ разрѣшили имѣть двѣ группы въ 50 человѣкъ. Нужно
принять во вниманіе, что наберется не 50 человѣкъ, а гораздо больше, т.к. многіе
изъ тѣхъ, которые сейчасъ состоятъ учителями въ школахъ съ преобладающимъ
молдавскимъ населеніемъ, послѣ націонализаціи должны будутъ уйти въ села съ
болгарскимъ населеніемъ, слѣдовательно, имъ нужно будетъ подготовиться къ
преподаванію въ своихъ національныхъ школахъ. А такихъ учителей наберется
не 50 человѣкъ, а около 300, если не больше.
Одинъ изъ депутатовъ съ мѣста спрашиваетъ оратора: «Сколько именно
нужно лекторовъ?»
Деп. Мисирковъ отвѣчаетъ: – Предполагается всѣхъ слушателей разбить на 6
группъ, которыя будутъ заниматься по 5 час. въ день. На каждую группу нужно 5
лекторовъ, слѣдовательно, на 6 группъ нужно 30 лекторовъ. Мы просимъ хоть 20.
Впрочемъ вопросъ о количествѣ лекторовъ не важенъ; это будетъ видно потомъ;
теперь же я прошу о принципіальномъ разрѣшеніи намъ выписать изъ-за границы
нужное число лекторовъ.
Деп. Осмоловскій: – Я хочу напомнить Вамъ, г.г. депутаты, что, когда обсуж-
дался вопросъ о національныхъ школахъ, говорили, что мы, всѣ народы Бессара-
біи, находимся въ одинаковомъ положеніи, у насъ нѣтъ національной школы и
ее приходится создавать. Мы всѣ признали, что, какъ у молдаванъ, такъ и у дру-
гихъ національностей своихъ мѣстныхъ силъ для созданія національныхъ школъ
недостаточно и безъ помощи извнѣ нельзя обойтись. Измѣнившаяся же потомъ
635
политическая ситуація поставила молдаванъ въ нѣсколько иное положеніе.
Находясь въ самой тѣсной связи съ центральнымъ правительствомъ, молдаване
имѣютъ возможность перенести къ себѣ готовую румынскую школу, тогда какъ
другія національности оказались отрѣзанными отъ своихъ культурныхъ цен-
тровъ. Намъ нужно создать школу, которая бы отвѣчала нуждамъ украинскаго
населенія, нужны лица, которыя могли бы пополнить такіе пробѣлы, какъ незна-
комство съ украинской литературой, теоріей языка, грамматикой, терминологіей
и т. п. Понимая все это, мы говоримъ, что намъ нужно 3-4 лектора съ спеціаль-
ной подготовкой и 5-6 человѣкъ нужно послать на инструкторскіе курсы, которые
открыты во всѣхъ большихъ городахъ Украины. Все это забыто, и наше ходатай-
ство отклонено. Мы разсчитывали на поддержку со стороны правительства, такъ
какъ мы отрѣзаны отъ Украины и должны полагаться только на свои собственныя
силы. Вѣдь вы, молдаване, при устройствѣ курсовъ румынскаго языка пользова-
лись силами изъ Буковины и Трансильваніи. Почему же намъ нельзя пользоваться
силами изъ Украины? Правда, здѣсь директоромъ образованія было сказано, что
у насъ есть достаточно мѣстныхъ силъ; но намъ лучше знать, и разъ мы просимъ
выписать лекторовъ изъ Украины, значитъ на мѣстѣ ихъ нѣтъ.
Что касается указаній на тяжелое финансовое положеніе страны, я долженъ
сказать, что мы, меньшинства, и не думаемъ обременять казну. Мы съэкономимъ
на чемъ-либо другомъ, а на это дѣло найдемъ средства. Но конечно всѣ тѣ мотивы,
на которые указалъ директоръ народнаго образованія – не настоящіе. Дѣйстви-
тельные мотивы – это какіе-то страхи и опасенія. Но, г.г., пора уже бросить всякіе
страхи. Вѣдь не боялись другія страны приглашать спеціалистовъ-инженеровъ,
техниковъ, когда своихъ было недостаточно. Такія опасенія совершенно неосно-
вательны, и я прошу выписать необходимое число лекторовъ.
Деп. Буздуганъ: – Другъ мой, г. Мисирковъ, говоритъ, что мы должны выписать
лекторовъ изъ-за границы. Я не знаю страны, которая въ это тревожное время стро-
ила бы школы и выписывала лекторовъ для своихъ національныхъ меньшинствъ.
Мы и такъ дали меньшинствамъ больше, чѣмъ даетъ всякая другая страна. Развѣ
въ Болгаріи и на Украинѣ нѣтъ румынъ? Между тѣмъ имъ школъ не открываютъ.
Аппетиты здѣсь очень широки. Когда говорили представители національныхъ
меньшинствъ, мнѣ невольно вспомнилась молдавская поговорка: если «кого-то
пустили подъ столъ, онъ лѣзетъ и на столъ».
Въ залѣ поднимается шумъ, слышатся протестующіе возгласы.
Предсѣдатель: – Замолчите Буздуганъ или думайте, о чемъ говорите.
Деп. Буздуганъ: – Я хотѣлъ сказать, что есть люди, которымъ сколько ни давай,
все равно они довольны не будутъ. Вѣдь и такъ земли бѣдныхъ крестьянъ обложили
налогомъ по 10 руб. и больше. Намъ теперь нужно стараться сократить налоги, а
не брать съ нихъ послѣднее для того, чтобы удовлетворять чужіе аппетиты. Пусть
каждая народность будетъ благодарна за то, что ей даютъ.
Премьеръ-директоръ: – Я попросилъ слова, потому что сегодня съ этой три-
буны Совѣту Директоровъ было брошено обвиненіе, что мотивы отклоненія хода-
тайства школьныхъ комиссій, приведенные здѣсь директоромъ образованія, – не
настоящіе, а имѣлись въ виду какія-то другія соображенія. Это обвиненіе я при-
знаю неправильнымъ. При обсужденіи этого вопроса въ Совѣтѣ Директоровъ
присутствовали, кромѣ директоров, также и представители меньшинствъ и кре-
стьянской фракціи и всѣ они знаютъ, что о какихъ-либо другихъ мотивахъ, кромѣ
приведенныхъ здѣсь не было рѣчи.
Будемъ рѣшать, г.г., вопросъ съ конкретной точки зрѣнія.
636
 Деп. Мисирковъ хочетъ, чтобы болгарское министерство послало сюда лекто-
ровъ. Но сможетъ ли оно теперь, когда Болгарія находится на положеніи войны, дать
лекторовъ? Если даже предположить, что сможетъ, то вѣдь это будетъ очень дорого
стоить, между тѣмъ средства наши, какъ уже было сказано, очень ограничены.
Вы, украинцы, хотите выписать лекторовъ изъ Украины, но не забывайте, что
въ самой Украинѣ національная школа только теперь создается и что тамъ нужда
въ хорошо подготовленныхъ работникахъ на этомъ поприщѣ слишкомъ велика.
Неужели вы думаете, что вамъ удастся раздобыть эти силы? А если удастся, то во
что это обойдется? Вы указываете, что у насъ были лектора изъ Буковины и Тран-
сильваніи; но имѣйте въ виду, что мы ихъ не выписывали, они были на мѣстѣ, а это
не одно и тоже. Украинцы хотятъ, чтобы отправили инструкторовъ на Украину.
Но и другія народности захотятъ отправить своихъ представителей въ Софію,
Афины, Константинополь и т. д. Если же предоставить это право только украин-
цамъ, то это будетъ несправедливо.
Вотъ всѣ тѣ соображенія, которыми руководился Совѣтъ Директоровъ, откло-
няя ходатайство національныхъ меьшинствъ, и повѣрьте, что никакихъ другихъ
мыслей у него не было.
Предсѣдатель: – Поступило предложеніе прекратить пренія. Я ставлю это
предложеніе на голосованіе.
Предложеніе единогласно принимается.
Деп. Бодеско: – Я предлагаю признать отвѣтъ директора народнаго образо-
ванія исчерпывающимъ и перейти къ обсужденію очередныхъ вопросовъ.
Деп. Мисирковъ: – Объясненіе директора не можетъ удовлетворить меньшинства.
Деп. Цыганко: – Когда ассигновали средства на учительскіе курсы, то было
указано, что на организацію курсовъ каждой категоріи будутъ отпущены необхо-
димыя суммы. Я предлагаю ассигнованную уже сумму соотвѣтственно распредѣ-
лить между всѣми національностями, и, если на эти средства національныя мень-
шинства смогутъ выписать изъ-за границы лекторовъ, пусть выписываютъ1.
Предсѣдатель: – Итакъ внесено три предложенія: 1/ Признать отвѣтъ дирек-
тора народнаго образованія исчерпывающимъ и перейти къ очереднымъ дѣламъ.
2/ Признать отвѣтъ директора недостаточнымъ. 3/ Соотвѣтственно распредѣлить
между всѣми національностями ассигнованную сумму на устройство лѣтнихъ
учительскихъ курсовъ и предоставить національнымъ меньшинствамъ право
выписать изъ-за границы лекторовъ въ предѣлахъ ассигнованныхъ имъ суммъ.
Я ставлю на голосованіе предложеніе деп. Цыганко.
Предложеніе деп. Цыганко большинствомъ 44 противъ 41 при 11 воздержав-
шихся отклоняется.
Президіумъ вноситъ слѣдующую формулу перехода къ очереднымъ дѣламъ.
Заслушавъ отвѣтъ директора народнаго образованія на запросъ о дѣйствіяхъ
Директоріата по устройству курсовъ для украинскихъ, болгарскихъ и гагаузскихъ
учителей, Собраніе признало этотъ отвѣтъ исчерпывающимъ и вполнѣ удовлетво-
рительнымъ и переходитъ къ обсужденію очередныхъ вопросовъ. Формула пере-
хода принимается.
Деп. Станевичъ: – Я нахожу, что въ голосованіи произошла ошибка и прошу
поименнаго голосованія.
Предсѣдатель: – Г.г. депутаты! Я не понимаю предложенія деп. Станевича.
Достаточно ли заявленія одного депутата?
Деп. Станевичъ: – Я не выражаю недовѣрія, но легко могла произойти ошибка.
Я считалъ одновременно съ секретаремъ и у меня получилась совершенно другая
637
цифра. Практика государственной думы показала, что такой подсчетъ недостато-
ченъ. Тамъ подсчитывали иногда три раза и въ концѣ концов все-таки прибѣгали
къ поименному голосованію.
Депутат Буздуганъ: – Въ думѣ никогда не было такого случая.
Предсѣдатель: – Я не могу вторично ставить на голосованіе этотъ вопросъ. Вы
только силой можете заставить меня это сдѣлать. На очереди вопросъ о предостав-
леніи 5 мѣстъ представителямъ крупныхъ землевладѣльцевъ. Предлагаю предста-
вителямъ фракцій высказаться по этому вопросу.
Деп. Чижевскій отъ имени Молдавскаго Блока заявляетъ, что блокъ, при-
нимая во вниманіе, съ одной стороны, что народное представительство должно
быть отъ всѣхъ группъ и классовъ населенія; съ другой стороны, что близкое
разрѣшеніе аграрнаго вопроса не можетъ быть безъ участія заинтересованнаго
класса, какимъ являются крупные земельные собственники, постановилъ: рас-
ширить схему Сфатулъ Цэрій, принявъ 5 представителей крупныхъ земельныхъ
собственниковъ.
Деп. Цыганко: – Г.г. депутаты! Крестьянская фракція всегда придерживалась
строго опредѣленной программы, которую и будетъ проводитъ въ дальнѣйшей
своей дѣятельности. Мы всегда говорили, что нужно бороться открыто, честно,
а не за спиной своихъ политическихъ враговъ и что при окончательныхъ разсче-
тахъ и ликвидаціи стараго своего спора о правахъ на землю присутствіе заинте-
ресованной стороны въ этомъ спорѣ, именно крупныхъ земельныхъ собственни-
ковъ, должно быть. Поэтому противъ приглашенія земельныхъ собственниковъ
мы ничего не имѣемъ. Меня удивляетъ, что молдавскій блокъ, всегда считающійся
съ національностью, согласился принять 5 представителей крупныхъ земельныхъ
собственниковъ безъ различія національностей. Я очень радъ, что Молдавскій
Блокъ отрѣшился отъ своей привычки.
Деп. Буздуганъ: – Помѣщиковъ молдаванъ нѣтъ.
Деп. Цыганко въ сторону Буздугана. – Вотъ какъ! Впрочемъ я считаю лиш-
нимъ полемизировать по этому вопросу.
Волна реакціи, катящаяся издали, докатилась и до нашей страны, и въ тепе-
решнемъ составѣ Сфатулъ Цэрій очень мало демократическаго элемента2; я имѣю
въ виду, въ особенности, правое крыло Молдавскаго Блока.
Деп. Буздуганъ съ мѣста: – Какъ жаль, что у насъ такъ мало революціонеровъ.
Деп. Цыганко: – Крестьянская фракція полагаетъ, что Фракція національ-
ныхъ меньшинствъ, которая до сихъ поръ по многимъ вопросамъ сходилась съ
Крестьянской фракціей, въ аграрномъ вопросѣ пойдетъ противъ нея.
Парламентъ, такимъ образомъ, въ аграрномъ вопросѣ, разобьется на двѣ силь-
ныя группы, и справедливость требуетъ, чтобы, усиливая одну изъ этихъ группъ,
усилить и другую. Поэтому мы просимъ Сфатулъ Цэрій предоставить 5 мѣстъ
представителямъ организованнаго рабочаго пролетаріата Бессарабіи, тѣмъ болѣе,
что представительство пролетаріата въ нашемъ Парламентѣ совсѣмъ ничтожно и
опредѣляется однимъ лицомъ3.
Въ день мирового пролетарскаго праздника, 1 мая, на митингѣ рабочихъ
г. Кишинева, гдѣ я присутствовалъ, какъ представитель Крестьянской фрак-
ціи, мнѣ было предложено нѣсколько вопросовъ. И первый предложенный мнѣ
вопросъ былъ вопросъ о томъ, что сдѣлано и что предполагаетъ сдѣлать Парла-
ментъ для урегулированія рабочей жизни, надвигающейся безработицы и общаго
рабочаго законодательства. И я долженъ былъ признаться, что до сихъ поръ еще
ничего не сдѣлано.
638
 Крестьянская фракція вѣритъ, что Парламентъ учтетъ законность и справед-
ливость предложенія, выдвинутаго фракціей, и широко пойдетъ на встрѣчу къ
его немедленному осуществленію, а потому проситъ, чтобы вопросъ о принятіи
5 представителей организованнаго пролетаріата былъ вотированъ сегодня же.
/Аплодисменты/4.
Представитель фракціи меньшинствъ деп. Станевичъ: – Во фракціи націо-
нальныхъ меньшинствъ вопросъ о принятіи представителей крупныхъ зем-
левладѣльцевъ обсуждался и, конечно, не было никакихъ возраженій противъ
принятія представителей того класса, судьба котораго рѣшается. До сихъ поръ
судьба землевладѣльцевъ очень часто разрѣшалась безъ ихъ вѣдома и участія,
т.к. они не имѣли своихъ представителей въ Сфатулъ Цэрій5. Это напоминаетъ
мнѣ времена, когда судъ надъ обвиняемымъ совершался въ его отсутствіи, безъ
выслушанія его объясненій. Когда-то деп. Инкулецъ говорилъ, что схема Сфа-
тулъ Цэрій несовершенна и имѣетъ дефекты. И, дѣйствительно, Сфатулъ Цэрій
построенъ по случайнымъ принципамъ: національным, профессіональнымъ и
даже безъ всякихъ принциповъ6.
Нѣсколько минутъ тому назадъ деп. Буздуганъ выразилъ сожалѣніе, что въ
Молдавскомъ Блокѣ мало революціонеровъ. Но теперь насталъ моментъ, когда
этой марки недостаточно, а нужны знанія, государственный опытъ и хоть малѣй-
шее умѣніе работать7. Это относится къ Вамъ, г-нъ Буздуганъ. /На скамьяхъ мень-
шинствъ аплодисменты/.
Деп. Буздуганъ: – Вотъ демократы! Для васъ хороша марка «зубра»8.
Деп. Станевичъ: – Если Вы, г. Буздуганъ, доросли до волостного схода, то до
Парламента Вамъ еще далеко. Я не помѣщикъ и никогда имъ не буду. Мнѣ уже 52
года, а чтобы стать помѣщикомъ нужно еще прожить 50 лѣтъ, а Буздуганъ врядъ
ли сможетъ гарантировать мнѣ это. Я все время служилъ въ судѣ вѣрой и правдой
и помѣщикомъ не былъ и не буду. Это отвѣтъ на выраженіе Буздугана «зубръ». Что
касается приглашенія представителей организованнаго пролетаріата, то противъ
этого фракція меньшинствъ ничего не имѣетъ, такъ какъ представителей рабочаго
класса, дѣйствительно, мало и въ блокѣ, и въ другихъ фракціяхъ. Если и есть во
фракціи меньшинствъ рабочіе, то это люди посвятившіе себя интеллектуальному
труду, а не съ мозолистыми руками. Поэтому Фракція національныхъ меньшинствъ
поддерживаетъ предложеніе Крестьянской фракціи.
Деп. Мисирковъ: – Я, конечно, вполнѣ согласенъ съ предложеніемъ о принятіи
5 представителей крупныхъ земельныхъ собственниковъ; также не могу ничего
возразить противъ принятія въ Сфатулъ Цэрій 5 представителей пролетаріата.
Но я прошу паралельно увеличить и представителей населенія южныхъ уѣздовъ
Бессарабіи, ибо число представителей этой части Бессарабіи въ Парламентѣ очень
мало, а между тѣмъ составъ населенія этой части края нѣсколько иной, чѣмъ въ
остальной Бессарабіи, и интересы у этого населенія совсемъ другіе. Я полагаю, что,
если вопросъ, поднятый мною, будетъ рѣшенъ въ положительномъ смыслѣ, то,
можетъ быть, мы будемъ избавлены отъ часто употребляемыхъ здѣсь выраженій –
«чужестранцы», «иноземцы».
Деп. Буздуганъ говоритъ, что мы, національныя меньшинства, слишкомъ
много получили и пользуемся широкими правами. Но я спрашиваю: его ли
румынскому патріотизму мы обязаны этими правами, если даже они и есть, или
революціи?
Деп. Чижевскій: – Пренія приняли совершенно иной характеръ. На повѣсткѣ
дня стоитъ вопросъ о предоставленіи 5 мѣстъ крупнымъ землевладѣльцамъ, а
639
между тѣмъ возбуждаются и обсуждаются другіе вопросы. Я предлагаю закончить
обсужденіе перваго вопроса, а потомъ перейти къ другимъ.
Предсѣдатель: – Поступило предложеніе расчленить вопросъ на два: первый о
принятіи 5 крупныхъ землевладѣльцевъ и второй – о принятіи 5 представителей
пролетаріата. Я ставлю предложеніе о расчлененіи вопроса на голосованіе.
Предложеніе единогласно принимается.
Затѣмъ предсѣдатель ставитъ на голосованіе первое предложеніе – о принятіи
въ составъ Сфатулъ Цэрій представителей крупныхъ земельныхъ собственниковъ.
Большинствомъ 72 противъ 9 при 15 воздержавшихся предложеніе принимается.
Предсѣдатель: – Пока было предложено принять 5 представителей отъ круп-
ныхъ земельныхъ собственниковъ. Можетъ быть кто-либо укажетъ другую цифру?
Деп. Буздуганъ: – Три или, еще лучше, нуль.
Голоса съ мѣстъ: «Обсуждался вопросъ о 5 представителяхъ». – «Достаточно и 3-хъ».
Предсѣдатель: – Итакъ, названы двѣ цифры: 5 и 3. – Ставлю на голосованіе
эти цифры.
Голосованіемъ рѣшено принять 5 представителей.
Предсѣдатель: – Теперь прошу Парламентъ высказаться по поводу предло-
женія деп. Цыганко.
Деп. Чижевскій: – Заявляемъ, что Молдавскій Блокъ вкратцѣ разсматривалъ
этотъ вопросъ и въ принципѣ ничего противъ не имѣетъ, но, ввиду того, что этотъ
вопросъ подробно не обсуждался, блокъ пока воздерживается отъ опредѣленнаго
и точнаго рѣшенія и проситъ перенести этотъ вопросъ на слѣдующее засѣданіе.
Деп. Криворуковъ: – Когда рѣшался вопросъ о принятіи крупныхъ земле-
владѣльцевъ не было надобности задумываться надъ этимъ, а теперь, когда было
предложено пригласить въ Парламентъ представителей рабочихъ, почему-то пона-
добилось очень подробно обсуждать это предложеніе и отложить этотъ вопросъ.
Въ залѣ поднимается шумъ. Отдѣльные голоса: «Думали 3 часа». – «Вопросъ
обсуждался». Отдѣльные депутаты съ мѣстъ поясняютъ Криворукову, что вопросъ
былъ рѣшенъ не сразу, а обсуждался во фракціяхъ.
Предсѣдатель: – Я присутствовалъ на засѣданіи блока и знаю, что блокъ
рѣшилъ воздержаться отъ окончательнаго рѣшенія вопроса о приглашеніи въ
парламентъ представителей рабочихъ, потому что даже не было извѣстно, къ кому
адресоваться съ приглашеніемъ указанныхъ представителей. Я предлагаю отло-
жить рѣшеніе этого вопроса на слѣдующее засѣданіе. Ставить ли это предложеніе
на голосованіе или нѣтъ?
Голоса: – Лишнее, принимаемъ.
Предсѣдатель: – Итакъ вопросъ о принятіи представителей организованнаго
пролетаріата переносится на слѣдующее засѣданіе. Я думаю, что и предложеніе
деп. Мисиркова объ увеличеніи числа представителей южной части Бессарабіи,
само собой, переносится на слѣдующее засѣданіе.
Голоса: – Конечно. Ясно.
Теперь перейдемъ къ вопросу объ организаціи Аграрной и Конституціонной
комиссій9.
Прошу представителей фракцій высказаться по этому вопросу.
Деп. Чижевскій отъ имени молдавскаго блока предлагаетъ слѣдующую схему.
1/ Аграрная комиссія составляется изъ 27 человѣкъ. 18 отъ Молдавского
Блока и Крестьянской фракціи и 9 отъ меньшинствъ.
2/ Конституціонная комиссія изъ 21 человѣка. 14 отъ Молдавского Блока и
Крестьянской фракціи и 7 отъ меньшинствъ.
640
 Деп. Станевичъ соглашается съ этой схемой, но говоритъ, что къ понедѣльнику
они не смогутъ представить списокъ членовъ комиссій, т.к. во фракціи меньшинствъ
очень мало депутатовъ и если всѣ 9 членовъ комиссіи падутъ на меньшинства, то
во фракціи почти никого не останется. Поэтому ораторъ говоритъ, что меньшин-
ства смогутъ представить указанное число своихъ кандидатовъ только тогда, когда
во фракцію меньшинствъ войдутъ представители крупныхъ землевладѣльцевъ.
Этимъ представителямъ можетъ быть будутъ предоставлены 5 мѣстъ, а можетъ
быть и меньше.
Деп. Цыганко соглашается съ предложенной схемой, но предлагаетъ, чтобы
крупные землевладѣльцы, какъ представляющіе отдѣльную политическую группу,
избрали членовъ комиссій отдѣльно изъ своего состава. Сколько именно, можетъ
указать даже г. Буздуганъ.
Деп. Буздуганъ: – По половинѣ. Деп. Цыганко: – Хорошо.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе предложеніе Молдавскаго Блока съ
поправкой Цыганко.
Предложеніе единогласно принимается.
Предсѣдатель объявляетъ засѣданіе закрытымъ въ 12 час. 20 м. ночи.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
(ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, ff. 193–198v.)

Note și comentarii

1 În varianta de ziar, după această intervenție a lui Țîganko urmează luările de cuvînt pe același
subiect ale deputaților Diakonovici și Mîndrescu: Sfatul Țării, 8 mai 1918.
2 Evident, aluzie la faptul că după intrarea în Basarabia a trupelor române și după unirea din
27.02.1918 crescuse influența burgheziei și a marilor proprietari, ceea ce a dus și la criza democra-
tismului în Sfatul Țării.
3 Nu se știe precis la cine se referea V. Țîganko. E posibil să-l fi avut în vedere ре I. Krivorukov. Vezi
și pr.-v. nr. 77.
4 În ziar, cuvîntarea lui Țîganko este mult mai întinsă: Reproducem doar cîteva fragmente care nu
se întîlnesc în procesul-verbal din arhivă: „Făcînd trimitere la lozinca platformei politice pe care
se situează Fracțiunea țărănească – în luptă vei obține drepturile tale –, oratorul dezvoltă gîndul
după care corectitudinea în lupta politică sugerează necesitatea ca în componența Parlamentului
să se afle reprezentanți ai diferitor clase ale populației și ai celor mai variate curente politice. Nu
trebuie să închidem ochii în fața realității și să nu ținem cont de existența în țară a unei forțe
sociale destul de mari – proprietarii funciari, a căror reprezentare în Parlament va fi cît se poate de
legitimă. Fracțiunea țărănească nu se teme de această luptă, deoarece grupul acesta numeric mic,
dar foarte important prin influența sa economică în țară, niciodată nu va putea distruge credința
țărănimii în idealurile sale politice și fermitatea poziției sale în lupta parlamentară. În confruntă-
rile dintre curentele politice contradictorii vor apare scînteile care vor lumina realitatea din toate
părțile și vor da naștere adevărului despre starea țării și despre relațiile dintre diferitele sale forțe
sociale”: Sfatul Țării, 8 mai 1918.
5 Bineînțeles că această observație nu este corectă – chiar din momentul deschiderii Sfatului Țării
moșierii au fost reprezentați de președintele Uniunii marilor proprietari funciari, P. Sinadino.

641
6 Și aceasta este o exagerare. Biroul de organizare a Sfatului Țării s-a condus de obiectivul de a
asigura reprezentarea în Parlament a tuturor categoriilor populației, de aceea a ținut cont de crite-
riile de ordin social, politic, național, profesional, confesional și de altă natură. Procesele-verbale
ale ședințelor Parlamentului conțin numeroase dovezi foarte clare despre contactele permanente
ale legislativului cu toate formațiunile politice, profesionale și de alt gen din Basarabia pentru
reprezentarea intereselor acestora în organul suprem de stat al ținutului, ceea ce oferea formațiuni-
lor menționate și deci categoriilor corespunzătoare ale populației posibilitatea să-și trimită oricînd
reprezentanții lor în Parlament, dacă apăreau astfel de necesități. De ex., același Stanevici fusese
trimis din partea Dumei Chișinăului după ce trecuseră cîteva luni de la constituirea legislativului.
7 În varianta de ziar, Stanevici nu vorbește de revoluționari, ci de eserii și democrații din Blocul
Moldovenesc, care, zice el, nu au cunoștințe și experiență în administrația de stat și nu pot lucra,
ceea ce a provocat riposte violente din partea unor membri ai Blocului.
8 Nu este clar ce insinua Buzdugan cu această expresie. E posibil ca aceste cuvinte să fi fost folosite
doar din dorința de a ataca dur adversarul care îl critica și îl lua peste picior.
9 Vezi și pr.-v. 69.

642
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 11-го мая 1918 года № 75

Засѣданіе открывается въ 12 час. 30 минутъ ночи подъ предсѣдательствомъ

П.Н. Халиппы и при слѣдующемъ составѣ Президіума: Б.М. Епури, К.П. Мисирковѣ и
И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
1. Выборы комиссій: Аграрной и Конституціонной.
2. Вопросъ о предоставленіи мѣстъ въ Сфатулъ Цэрiй представителямъ орга-
низованнаго пролетаріата.
3. Представленное на утвержденіе Сфатулъ Цэрiй постановленіе Совѣта
Директоровъ о выдачѣ единовременнаго пособія женѣ убитаго помощ-
ника присяжнаго повѣреннаго Мурафы, назначеніи его дочери пенсіи,
постановкѣ убитому памятника, а также назначеніи пенсіи и пособія
семьѣ умершаго на фронтѣ поэта А. Матвѣевича.
4. Докладъ директора общественныхъ работъ о переустройствѣ и ремонтѣ
флигеля для помѣщенія въ немъ конторы городской станціи желѣзныхъ
дорогъ Бессарабіи.

Предсѣдатель, объявивъ засѣданіе открытымъ, заявляетъ, что Молдавскій

Блокъ и Крестьянская фракція уже представили списокъ членовъ Аграрной и
Конституціонной комиссій; остановка только за фракціей меньшинствъ, которая
еще не представила такого списка.
Затѣмъ Предсѣдатель оглашаетъ списокъ членовъ Аграрной и Конституціон-
ной комиссій, представленный Молдавскимъ Блокомъ и Крестьянской фракціей.
Избранными оказались: въ Аграрную Комиссію: Осоянъ, Бучушканъ, Мин-
чуна, Цыганко, Гаина, Биволъ, Настасъ, Тудосъ, Галицкій, Криганъ, Кодрянъ Ив.,
Кокырла, Кранга, Карайманъ, Ставрій, Ерханъ, Гарбузъ, Будиштянъ.
Кандидаты: Мындреску, Игнатюкъ, Череску.
И въ Конституціонную Комиссію: Бодеску, Суручанъ Николай1, Скобіола,
Бырка Васілий, Донико-Іордакеско, Бырка Феодосій, Іонку, Тудоръ, Унку, Мын-
дреску, Казакліу Гр., Александри, Дьяконовичъ, Молдованъ.
Деп. Станевичъ: – Г. Предсѣдатель! Изъ Вашихъ устъ въ прошломъ засѣданіи
мы слышали, что въ Аграрную Комиссію входятъ 27 человѣкъ; мы поняли, что эти
27 человѣкъ распредѣлены такъ: 9 – отъ Блока, 9 – отъ Крестьянской фракціи и 9 –
отъ меньшинствъ. Теперь же мы видимъ, что введенъ національный принципъ, и
18 мѣстъ предоставлено исключительно молдаванамъ. Слѣдовательно остальныя
9 мѣстъ должны быть предоставлены немолдаванамъ. Мы желали бы слышать
точное разъясненіе по этому вопросу.
Предсѣдатель: – Меньшинствамъ предоставлено 9 мѣстъ. Какъ и кого вы
будете выбирать это ваше дѣло.
Деп. Станевичъ: – Затѣмъ въ томъ же засѣданіи деп. Цыганко было пред-
ложено, чтобы представители крупныхъ землевладѣльцевъ вошли въ составъ
Аграрной комиссіи дополнительно, и Сфатулъ Цэрiй принялъ это предложеніе.
643
Между тѣмъ сегодня выясняется, что они войдутъ въ число 9 мѣстъ, предостав-
ленныхъ меньшинствамъ.
Въ виду изложенныхъ недоумѣній Фракція меньшинствъ проситъ отложить
представленія своего списка на понедѣльникъ.
Деп. Буздуганъ съ мѣста: – Неужели нельзя было до сихъ поръ сговориться?
Деп. Станевичъ: – Національныя меньшинства, можетъ быть, извинятся
предъ Вами, г-нъ Буздуганъ.
Предсѣдатель: – Въ виду того, что Фракція меньшинствъ не представила спи-
ска, я предлагаю отложить окончательное рѣшеніе этого вопроса на понедѣль-
никъ, принявъ пока списокъ блока и Крестьянск. фракціи.
Предложеніе Предсѣдателя принимается.
Деп. Осмоловскій проситъ, чтобы украинцамъ было предоставлено 3 мѣста въ
Аграрной и 2 въ Конституціонной комиссіяхъ.
Предсѣдатель: – Я думаю, что этотъ вопросъ долженъ быть рѣшенъ во фракціи
меньшинствъ.
Деп. Бодеско, обращаясь съ мѣста къ деп. Осмоловскому, спрашиваетъ:
«Нельзя ли указать основанія?»
Деп. Осмоловскій: – По тѣмъ же основаніямъ, по которымъ группа молдаванъ
выставляетъ своихъ кандидатовъ. Мы избрали слѣдующихъ лицъ въ Аграрную: Бри-
нича, Никитюка и Будниченко, а въ Конституціонную: Осмоловскаго и Старенькаго.
Деп. Мисирковъ: – Фракція національныхъ меньшинствъ ничего не имѣетъ
противъ предложенія деп. Осмоловскаго.
Такимъ образомъ, намъ остается еще доизбрать 6 человѣкъ въ Аграрную
комиссію и 5 въ Конституціонную.
Предсѣдатель: – Я надѣюсь, что предложеніе деп. Осмоловскаго принима-
ется. Никто не возражаетъ. Теперь на очереди вопросъ о принятіи въ Парламентъ
представителей организованнаго пролетаріата. Прошу представителей Блока и
фракцій высказаться.
Отъ имени Молдавскаго Блока выступаетъ депутатъ Бодеско и заявляетъ, что
Блокъ рѣшилъ обсужденіе этого вопроса отложить.
Голоса: «Ничего подобнаго». – «Вы не поняли».
Деп. Бодеско извиняется и покидаетъ трибуну.
Это мѣсто занимаетъ деп. Бырка, который заявляетъ, что Блокъ рѣшилъ при-
нять 5 представителей рабочаго пролетаріата, изъ коихъ 3 должны быть обяза-
тельно молдаване, а 2 могутъ быть другихъ національностей.
Деп. Цыганко: – Крестьянская фракція рѣшила принять 5 представителей
пролетаріата, но, конечно, безъ различія національностей.
Деп. Станевичъ: – Фракція меньшинствъ постановила принять 5 человѣкъ,
безъ различія національностей.
Деп. Баламезъ: – Я присутствовалъ на засѣданіи Блока, когда обсуждался
этотъ вопросъ, тамъ было рѣшено принять 5 человѣкъ; распредѣленіе же этихъ
мѣстъ между квалифицированными рабочими и трудовой интеллигенціи предо-
ставить центральному бюро профессіональныхъ союзовъ Бессарабіи и коалиціон-
ному комитету союзовъ служащихъ въ правительственныхъ, общественныхъ и
кредитныхъ учрежденiяхъ.
Деп. Буздуганъ съ мѣста: – Вы не представитель Блока и не имѣете права гово-
ритъ отъ имени Блока.
Въ залѣ поднимается шумъ.
Предсѣдатель: – Не мѣшайте Буздуганъ!
644
 Деп. Буздуганъ: – Я протестую противъ того, что представители другихъ
фракцій говорятъ отъ имени Молдавскаго Блока. Лучше такихъ индивидуумовъ
совсѣмъ туда не принимать.
Предсѣдатель: – Я запрещаю Вамъ, г. Буздуганъ, называть депутата Сфатулъ
Цэрiй индивидуумомъ. Я, г.г., присутствовалъ на засѣданіи Блока и свидѣтель-
ствую, что заявленіе депутата Баламеза – правильное.
Деп. Буздуганъ волнуется и кричитъ: «Я протестую противъ заявленія Пред-
сѣдателя. Такого постановленія не было».
Деп. Криворуковъ: – Я привѣтствую, г.г. депутаты, Ваше рѣшеніе принятъ
въ Парламентъ представителей рабочаго пролетаріата, но долженъ заявить, что
національный принципъ, предложенный Молдавскимъ Блокомъ, для рабочихъ
непріемлемъ. Вы допускаете огромную ошибку, требуя обязательно трехъ молда-
ванъ, такъ какъ рабочіе это классъ, а не національность, этимъ требованіемъ вы
вносите національный принципъ въ среду рабочихъ, гдѣ люди всѣх національно-
стей составляютъ одну семью.
Какъ доказательство отстуствія среди рабочихъ національнаго принципа я
приведу слѣдующій примѣръ: въ прошлое воскресенье печатники и наборщики
газеты România Nоuă2 слились съ мѣстнымъ союзомъ рабочихъ въ одну общую
организацію.
Въ виду сказаннаго я прошу принять 5 представителей рабочаго пролетаріата
безъ различія національностей.
Деп. Гафенко: – Мы приняли 5 представителей помѣщиковъ безъ различія
національностей, потому что среди молдаванъ помѣщиковъ нѣтъ. Представителей
же рабочаго пролетаріата, по моему, совсѣмъ не слѣдовало бы принимать, потому
что почти всѣ мы – рабочіе. Но такъ какъ уже рѣшено принять 5 представителей
рабочихъ, то они должны соотвѣтствовать составу населенія. Поэтому я настаиваю
на томъ, что изъ 5 представителей – 3 должны быть обязательно молдаване.
Деп. Тудосъ: – Я не понимаю, почему рабочіе такъ боятся національнаго прин-
ципа. Развѣ среди молдаванъ, которые составляютъ 80% населенія Бессарабіи,
нѣтъ рабочихъ? Почему же эти рабочіе молдаване не могутъ имѣть своихъ предста-
вителей? Я также настаиваю на томъ, что 3 представителя должны быть молдаване.
Деп. Буздуганъ: – Когда обсуждался вопросъ о предоставленіи 5 мѣстъ пред-
ставителямъ помѣщиковъ, я былъ противъ принятія ихъ, такъ какъ они не соблю-
даютъ интересовъ крестьянства и среди нихъ молдаванъ нѣтъ.
Голоса: «Какъ нѣтъ!» – «Даже очень много».
– Если и есть, то они продались и измѣнили молдаванамъ. Съ рабочими же мы
должны итти вмѣстѣ, такъ какъ они насъ поймутъ и будутъ поддерживать.
Я – соціалистъ, но соціалистъ-молдаванинъ. Среди рабочихъ также есть соціа-
листы-молдаване и немолдаване. Поэтому необходимо принять національный
принципъ, и я настаиваю на томъ, что 3 представителя рабочихъ должны быть
молдаване.
Предсѣдатель: – Есть два предложенія:
1/ предоставить организованному пролетаріату 5 мѣстъ, поручивъ рѣшеніе
вопроса о распредѣленіи этихъ мѣстъ двумъ организаціямъ: Центральному Бюро
Профессіональныхъ союзовъ и коалиціонному Комитету Союзовъ служащихъ;
2/ предложенія отдѣльныхъ депутатовъ Молдавскаго Блока...
Деп. Буздуганъ: – Не отдѣльныхъ депутатовъ, а всего Блока.
Предсѣдатель: – Я требую протоколъ засѣданія Блока.
645
 Деп. Буздуганъ стучитъ кулакомъ по предсѣдательской кафедрѣ и кричитъ,
обращаясь къ Предсѣдателю: «Постановленіе было сдѣлано всѣмъ Блокомъ, а не
отдѣльными депутатами».
Предсѣдатель: – Вы меня не запугаете Буздуганъ. Я требую протокола засѣданія
Блока по этому вопросу.
Въ залѣ поднимается большой шумъ.
Предсѣдатель звонитъ и требуетъ, чтобы кто-нибудь изъ депутатовъ выска-
залъ, наконецъ, опредѣленно постановленіе Блока.
На кафедру всходитъ депутатъ Криганъ, который заявляетъ, что Блокъ поста-
новилъ принять 5 представителей организованнаго пролетаріата съ тѣмъ, чтобы
3 были молдаване, а остальные два могутъ быть другихъ національностей. Кого
изберутъ рабочіе – интеллигенцію или только рабочихъ – защитниковъ своихъ
интересовъ, это ихъ дѣло, но они обязаны придерживаться указаннаго условія,
т.е. три представителя должны быть обязательно молдаване.
Предсѣдатель ставитъ предложеніе Молдавскаго Блока на голосованіе.
Предложеніе принимается большинствомъ 52 противъ 31.
Затѣмъ Предсѣдатель внѣ очереди предоставляетъ слово депутату Цыганко
для доклада объ инструкціи Верховной Слѣдственной Комиссіи.
Деп. Цыганко: – Г.г. депутаты! Я буду кратокъ. Вы знаете, что была избрана
комиссія подъ предсѣдательствомъ Аханова3 и при участіи депутатовъ: Цыганко,
Чижевскаго, Бежбеукъ-Меликова и директора юстиціи. Эта комиссія вырабо-
тала инструкцію Верховной Слѣдственной Комиссіи и теперь представляетъ на
утвержденіе Сфатулъ Цэрiй.
Депутатъ Цыганко читаетъ постатейно всю инструкцію за исключеніемъ
послѣднихъ 4-хъ строчек. /Инструкція въ приложеніи/4. Возраженія вызываетъ
2-я статья инструкціи о назначеніи жалованья членамъ Комиссіи въ размѣрѣ
40 лей суточныхъ каждому на мѣстѣ и 60 лей на случай выѣзда.
Деп. Буздуганъ находитъ, что вполнѣ достаточно 30 лей суточныхъ каждому
члену Комиссіи, указывая на то, что высшіе чины и такъ получаютъ прогоны во
время выѣзда и нѣтъ надобности увеличивать имъ содержаніе на это время.
Деп. Кирилловъ: – По смыслу инструкціи Верховная Слѣдственная Комиссія
избрана для обнаруженія неправильныхъ дѣйствій чиновъ продовольственной
управы. Комиссія вѣроятно обнаружитъ злоупотребленія на огромныя суммы.
Неужели мы будемъ торговаться изъ-за грошей?
Деп. Мындреско возражаетъ противъ того мѣста 2-го пункта инструкціи,
гдѣ сказано, что жалованье дѣлопроизводителю и канцелярскимъ чиновникамъ
назначаетъ предсѣдатель.
Деп. Буздуганъ:– Г.г. депутаты! Кирилловъ говорилъ, что для такого важнаго
дѣла нужны и большія деньги. А я думаю, что истинный демократъ не долженъ
работать ради денегъ, а изъ любви къ родинѣ. Нехорошо, чтобы одни получали
много, а другіе ничего.
Кафедру занимаетъ депутатъ Цыганко.
Деп. Буздуганъ съ мѣста: – Сейчасъ демократизмъ увидимъ.
Деп. Цыганко, обращаясь къ депутату Буздугану: – Вы меня не запугаете.
У меня есть стойкія политическія убежденія; это всѣмъ извѣстно, и не подъ Вашу
диктовку я буду говорить.
Г.г. депутаты! Здѣсь было сдѣлано нѣсколько возраженій противъ назначеннаго
нами жалованья членамъ Комиссіи. Я долженъ замѣтить, что эти суммы взяты изъ
румынскихъ основныхъ положеній о верховныхъ комиссіяхъ. При обсужденіи
646
этого вопроса у директора юстиціи находился румынскій представитель финан-
совъ, который вполнѣ согласился съ вышеприведенными цифрами.
Не забывайте, что члены-депутаты Сфатулъ Цэрiй получать ничего не будутъ.
Жалованье предназначается для тѣхъ чиновъ, которымъ, вѣроятно придется
работать съ утра до ночи, не разгибая спины.
Что касается возраженія депутата Мындреско относительно жалованья дѣло-
производителямъ и канцелярскимъ служащимъ, то это мелочь, изъ-за которой не
стоитъ подымать спора5.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе поправку о назначеніи 30 лей суточныхъ
членамъ Слѣдственной Комиссіи, вмѣсто указанныхъ въ инструкціи 40 лей на
мѣстѣ и 60 лей на случай выѣзда.
Поправка большинствомъ 46 противъ 26 принимается.
Деп. Цыганко: – Я хочу провѣрить подсчетъ голосовъ.
Депутаты снова подымаютъ руки, и депутат Цыганко считаетъ. Оказывается,
что за оклады, указанные въ инстуркціи, еще меньше голосовъ.
Деп. Буздуганъ: – Я прошу въ слѣдующій разъ освободить меня отъ подсчета.
Предсѣдатель: – Итакъ члены Комиссіи будутъ получать по 30 лей.
Въ это время электричество тухнетъ, и депутаты, главнымъ образомъ, Молдав-
скаго Блока собираются уходить.
Деп. Цыганко, обращаясь къ Молдавскому Блоку: – Эта инструкція очень
важна, вы сами затѣяли это дѣло и теперь хотите уйти. Останьтесь и дайте мнѣ
возможность дочитать инструкцію.
Депутаты остаются, засѣданіе продолжается при свѣчахъ.
Деп. Цыганко продолжаетъ постатейное чтеніе инструкціи. Ст.ст. 3, 4, 5, 6 и 7
голосованіемъ принимаются единогласно.
Горячія пренія вызываетъ пунктъ а/ 8-й статьи, гдѣ сказано, что члены Слѣд-
ственной Комиссіи могутъ возбуждать уголовное преслѣдованіе, какъ противъ
частныхъ и должностныхъ лицъ различныхъ учрежденій, такъ и противъ депута-
товъ Сфатулъ Цэрій.
Деп. Бодеско находитъ, что депутаты Сфатулъ Цэрiй могутъ предаваться суду
только по постановленію Сфатулъ Цэрiй.
Деп. Буздуганъ: – Я нахожу, что депутаты могутъ быть судимы только Сфатулъ
Цэрiй. Въ Слѣдственную Комиссію войдутъ такіе господа, какъ Цыганко, Стане-
вичъ, Синадино, и они будутъ судить насъ?6
Деп. Станевичъ: – Этотъ пунктъ о подсудности депутатовъ Сфатулъ Цэрiй
Верховной Слѣдственной Комиссіи внесенъ мною и я его всецѣло отстаиваю.
Прежнія прокурорскія комиссіи и знаменитая комиссія Трегубова7 въ Одессѣ,
о которой, я думаю, многіе изъ васъ знаютъ, обладали полнотой правъ, поэтому и
настоящая Комиссія, которая названа Верховной Слѣдственной Комиссіей, без-
условно должна обладать полнотою правъ. Эта инструкція для 95%, присутству-
ющихъ здѣсь, вѣроятно, не вполнѣ понятна, если же вдуматься, то каждая фраза
полна смысла.
Но разрѣшите мнѣ обратиться къ человѣку, который вершитъ здѣсь всю поли-
тику – Буздугану.
Въ залѣ смѣхъ.
Достаточно было упомянуть, что въ редактированіи пункта участвовалъ депу-
татъ Станевичъ, чтобы это послужило жупеломъ для г. Буздугана.
Каждый сапожникъ долженъ знать только свои колодки. Предоставьте, г. Буз-
дуганъ, юристамъ писать законы, сапожникамъ шить сапоги, пирожникамъ печь
647
пироги. Этотъ пунктъ можетъ служить жупеломъ и страхомъ только для тѣхъ, у кого
совѣсть не чиста; очевидно, оправдывается поговорка: «На ворѣ шапка горитъ».
У кого руки чисты, тому нечего бояться. Страшна эта инструкція можетъ быть
тѣмъ, у кого совѣсть – нечиста, и сегодня, вѣроятно, нѣкоторые чувствуютъ себя
очень неважно при чтеніи инструкціи.
Деп. Криганъ: – Я не былъ, когда настоящая инструкція читалась въ Блокѣ.
Когда началось чтеніе и обсужденіе инструкціи при свѣчахъ, я думалъ, что подле-
житъ обсужденію какой-нибудь неважный вопросъ, съ которымъ нужно скорѣе
покончить. Теперь же оказывается, что обсуждается вопросъ первостепенной
важности, и я нахожу, что при такихъ условіяхъ, какъ сейчасъ, когда нѣтъ свѣта
и всѣ утомлены нельзя обсуждать столъ важный вопросъ. Поэтому я предлагаю
собраться завтра и съ свѣжей головой приступить къ разсмотрѣнію инструкціи.
Деп. Буздуганъ: – Я настаивалъ на томъ, что депутаты должны быть подсудны
только Сфатулъ Цэрiй, совсѣмъ не потому, что у меня совѣсть не чиста и я боюсь
чего-то, какъ говорилъ депутатъ Станевичъ. Я спрашиваю васъ, кто войдетъ въ эту
Комиссію? Станевичъ и Синадино, которые могутъ вскружить намъ голову различ-
ными терминами и доказать, что на остріѣ иголки могутъ помѣститься 1 000 чертей?
Предупреждаю, что здѣсь затѣвается темное дѣло и намъ нужно быть осторожными.
Предсѣдатель: – Я предлагаю отложить чтеніе инструкціи.
Деп. Цыганко: – Господа! Осталось еще 4 строчки!
Деп. Буздуганъ кричитъ: – Нельзя кончать! Если вы продолжите чтеніе
инструкціи, весь Блокъ уйдетъ. Г.г., идемъ!
Деп. Бодеско: – Когда здѣсь выступилъ депутатъ Станевичъ, я надѣялся услы-
шать серьезную рѣчь. Между тѣмъ я услышалъ въ высшей степени некорректную
рѣчь, переполненную рѣзкими и злостными обвиненіями. Я удивляюсь, что такую
рѣчь могъ сказать именно г-нъ Станевичъ, отъ котораго слѣдовало бы ожидать
больше корректности. Званіе депутата Сфатулъ Цэрiй очень важно и нельзя, г-нъ
Станевичъ, такъ легко бросать обвиненія.
На скамьяхъ меньшинствъ и Крестьянской фракціи недоумѣнные возгласы:
«Какія обвиненія?» – «Ничего не понимаю».
Деп. Цыганко: – Г.г. депутаты! Осталось всего лишь 4 строчки. Сфатулъ Цэрiй
все время обвиняютъ въ томъ, что онъ ничего не дѣлаетъ. Докончимъ чтеніе
инструкціи.
Предсѣдатель: – Я ставлю на голосованіе вопросъ: заслушать инструкцію сей-
часъ или отложить на понедѣльникъ?
Голоса на скамьяхъ Блока: «Отложить на понедѣльникъ».
Деп. Цыганко: – Тогда нечего было выбирать Комиссію. Я настаиваю на томъ,
чтобы собраться завтра въ 12 часовъ дня. Вопросъ слишкомъ важный, чтобы
откладывать на понедѣльникъ.
Деп. Кирилловъ: – Я не настаиваю на томъ, чтобы вопросъ былъ рѣшенъ сей-
часъ. Но я хочу напомнить вамъ предложеніе депутата Кригана о томъ, чтобы
собраться завтра и съ свѣжими силами приступить къ обсужденію инструкціи.
Господа, вопросъ этотъ слишкомъ важный; предстоитъ раскрыть цѣлый рядъ
большихъ злоупотребленій и незаконныхъ дѣйствій. Вы не имѣете представленія о
томъ, какая ужасная вакханалія творилась въ продовольственномъ отдѣлѣ. Я стою
сейчасъ близко къ этому дѣлу, и знаю, что тамъ творилось. Если хотите я сейчасъ
приведу вамъ доказательства ужасныхъ злоупотребленій. Господа! Вы не имѣете
права отказаться отъ этого святого дѣла и откладывать вопросъ. Я прошу, я умо-
ляю, я заклинаю васъ собраться завтра и не откладывать столь важный вопросъ на
648
понедѣльникъ. Я разнервничался и извиняюсь, но я не могу видѣть равнодушно
такое халатное отношеніе къ столь важнымъ дѣламъ8.
Деп. Буздуганъ: – Здѣсь было предложено собраться завтра въ 12 часовъ утра.
Но намъ нужно предварительно обсудить вопросъ во фракціяхъ, поэтому я пред-
лагаю собраться завтра въ 5 часовъ вечера. А г-ну Кириллову я долженъ сказать,
что Парламентъ всегда осудитъ дѣйствительно виновныхъ.
Деп. Кирилловъ съ мѣста: – Для того, чтобы раскрыть всѣ злоупотребленія,
необходимо, чтобы Слѣдственная Комиссія пользовалась полными правами.
Предсѣдатель: – Есть два предложенія: 1/ собраться завтра въ 12 час. дня;
2/ собраться завтра въ 5 час. вечера.
Деп. Цыганко: – Я снимаю свое предложеніе.
Предсѣдатель: – Тогда, г.г. депутаты, прошу Васъ собраться завтра ровно въ
5 часовъ вечера.
Предсѣдатель объявляетъ засѣданіе закрытымъ въ 1 часъ 50 минутъ ночи.

Предсѣдатель Сфатулъ Цэрiй

Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, ff. 199–204]

Note și comentarii

1 E posibil să fie vizat mai degrabă Tudor Suruceanu, întrucît Nicolae Suruceanu plecase din Parla-
ment încă în luna ianuarie 1918 (v. pr.-v. 38).
2 Ziarul lui Onisifor Ghibu, fostul ziar Ardealul.
3 În varianta de ziar a acestui proces-verbal numele respectiv lipsește (Sfatul Țării, 13 mai 1918),
dar în textul ședinței următoare, atît în cel din dosarul de arhivă, cît și în ziar (Sfatul Țării, 16 mai
1918), este ortografiat G.I. Ohanov, la fel și în procesul-verbal al ședinței din 02.03.1918 (pr.-v. 57).
4 Nu se află această anexă în fondul de arhivă.
5 Sensul observației lui Mîndrescu era altul, nu avea drept obiectiv principal salariul micilor
funcționari de cancelarie: „Dep. Mîndrescu nu este de acord ca în instrucție să se arate că salariul
secretarului și al altor funcționari era stabilit de către președintele comisiei, deoarece acesta poate
fi zgîrcit sau darnic, și propune ca salariul tuturor să fie indicat în instrucție”: Sfatul Țării, 13 mai
1918.
6 Din ziar aflăm că neînțelegerile dintre deputați în privința acestui document erau provocate de
articolul ce viza posibilitatea ca înalții funcționari de stat și chiar deputații să fie deferiți justiției:
„Mari dezbateri provoacă acel punct al instrucției în care se spune, între altele, că comisia are drep-
tul să trimită în judecată și să demită orice funcționar care ar fi comis crime și chiar pe membrii
Sfatului Țării”: Ibidem.
7 Probabil, e vizat S.N. Tregubov (1866–1945), senator rus, cunoscut jurist, profesor în drept.
8 După toate aparențele, deputatul Kirilov avea în vedere cazuri grave de corupție la nivel de stat,
dar, din păcate, acestea nu au fost făcute publice – poate tocmai de aceea o parte a deputaților au
amînat dezbaterile asupra instrucției cu privire la Comisia Extraordinară de Investigație.

649
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 12-го мая 1918 года № 76

Засѣданіе открывается въ 7 час. вечера подъ предсѣдательствомъ П.Н. Халиппы,

при слѣдующемъ Президіумѣ: Б.М. Епури, К.П. Мисирковѣ и И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
Обсужденіе инструкціи Бессарабской Чрезвычайной Слѣдственной Комис-
сіи, учрежденной Совѣтомъ Директоровъ Бессарабіи постановленіемъ отъ
25-го апрѣля 1918 г.1

Предсѣдатель, объявивъ засѣданіе открытымъ, спрашиваетъ депутатовъ, какъ

они желаютъ: продолжать ли чтеніе инструкціи, начатое во вчерашнемъ засѣданіи,
или же приступить къ чтенію сызнова.
Деп. Чижевскій предлагаетъ начать чтеніе сначала.
Деп. Суручанъ присоединяется къ тому же предложенію, мотивируя тѣмъ, что
все равно инструкцію придется читать два раза.
Деп. Станевичъ: – Я вчера говорилъ, что невозможно, г.г., разсматривать вопроса
при 3 свѣчахъ. Условія чтенія инструкціи были самыя неподходящія; къ тому же и
время было позднее. Я бы также предложилъ приступить къ чтенію инструкціи сначала.
Предсѣдатель, напомнивъ депутатамъ, что онъ обѣщалъ предъ началомъ сегод-
няшняго засѣданія произвести поименное голосованіе, дабы выяснить, кто опазды-
ваетъ на засѣданіе, говоритъ, что онъ воспользуется своимъ обѣщаніемъ, произве-
детъ поименное голосованіе и, такимъ образомъ, узнаетъ, какъ то, кто опоздалъ на
засѣданіе, такъ и то, въ какомъ порядкѣ Собраніе желаетъ обсуждать инструкцію.
Большинствомъ голосовъ рѣшено приступить къ чтенію инструкціи сначала.
Докладчикъ: – Членъ окружнаго суда, Г.И. Охановъ, прочитавъ сначала всю
инструкцію, оглашаетъ затѣмъ каждую статью отдѣльно. /Инструкція въ прило-
женіи къ протоколу № 74/2 . По поводу первой статьи возникаютъ слѣдующія пренія3.
Деп. Бырка отъ имени Молдавскаго Блока вноситъ слѣдующія измѣненія,
расширяющія функціи комиссіи; – блокъ предлагаетъ исключить въ статьѣ слова
«центральныхъ» и «вообще»4.
Докладчикъ заявляетъ, что онъ ничего не имѣетъ противъ этихъ измѣненій,
но, соглашаясь съ исключеніемъ слова «центральныхъ», настаиваетъ на сохра-
неніи слова «во всѣхъ».
Деп. Бодеско предлагаетъ прибавить къ выраженію «во всѣхъ правитель-
ственныхъ» слово и «общественныхъ». Поправка депутата сводится къ тому,
чтобы дать комиссіи право ревизовать и городскую продовольственную управу.
Деп. Станевичъ возражаетъ противъ поправки деп. Бодеско, ссылаясь на
уставъ городового положенія 1892 г., согласно котораго всѣ городскія учрежденія
являются правительственными учрежденіями и всѣ служащія этихъ учрежденій
числятся на государственной службѣ. «Депутатъ Бодеско, – замѣчаетъ ораторъ, –
какъ юристъ долженъ бы объ этомъ помнить». Ораторъ находитъ совершенно
излишнимъ прибавку слова «общественныхъ», ибо выраженія «правительствен-
ныхъ учрежденій» обнимаютъ собой и городскую продовольственную управу. Въ
заключеніе ораторъ по вопросу о томъ, кто долженъ утверждать разсматриваемую
650
инструкцію, говоритъ слѣдующее: «Если комиссію утверждаетъ Сфатулъ Цэрій,
то излишне представлять ее еще и на утвержденіе Совѣта Директоровъ, ибо разъ
утверждаетъ архіерей, то я не сунусь за тѣмъ же и къ протоіерею».
Деп. Бырка соглашается по этому вопросу съ деп. Станевичемъ.
Предсѣдатель ставитъ предложенныя поправки на голосованіе. Поправка
Молдавскаго Блока объ исключеніи словъ: «центральныхъ» и «вообще» прини-
мается большинствомъ голосовъ. Принимается также и поправка деп. Станевича.
Вся первая статья, поставленная на голосованіе, принимае[тся] Собраніемъ
огромнымъ большинствомъ голосовъ.
Докладчикъ оглашаетъ 2-ю статью инструкціи.
Деп. Бырка заявляетъ, что статья въ такомъ видѣ не пріемлема для Молдавскаго
Блока; послѣдній желалъ бы, чтобы предсѣдатель и вице-предсѣдатель Комиссіи
были избраны Парламентомъ, чтобы въ составъ комиссіи вошло бы 5 представите-
лей отъ Парламента, а не 3, какъ предполагается согласно инструкціи5.
Деп. Цыганко заявляетъ, что Крестьянская фракція принимаетъ статью въ
правительственной редакціи и высказывается противъ увеличенія состава комис-
сіи представителями Парламента.
Деп. Станевичъ говоритъ, что въ Россіи во главѣ сенаторскихъ комиссій обык-
новенно ставилось лицо съ неограниченными полномочіями; такимъ комиссіямъ
предоставлялась широкая свобода дѣйствій.
Ораторъ предлагаетъ Парламенту сконструировать такую же Комиссію и не
стѣснять ее въ вопросѣ о приглашеніи нужныхъ ей работниковъ-спеціалистовъ.
Премьеръ-директоръ Казакъ: – Совѣтъ Директоровъ стоитъ на той точкѣ
зрѣнія, что разъ совершено злоупотребленіе, его нужно возможно скорѣе раскрыть.
А потому необходима Комиссія съ самыми широкими полномочіями. Мы должны
ей всячески помогать, дабы она могла произвести разслѣдованіе возможно быстрѣе.
При обсужденіи этой инструкціи мы не вдавались въ детали; для насъ совер-
шенно безразлично, будетъ ли предсѣдатель Комиссіи избираться Парламентомъ
или назначаться Совѣтомъ Директоровъ, важно, чтобы она возможно скорѣе
начала функціонировать. Мы и не думали создавать себѣ какихъ-либо прерогативъ;
назначайте вы, если хотите, предсѣдателя и товарища предсѣдателя, но не лишайте
Комиссію возможности приглашать въ свою среду нужныхъ ей спеціалистовъ6.
Я бы предложилъ, г.г. депутаты, устроить небольшой перерывъ, дабы обсудить
вопросъ, каковъ будетъ составъ этого очень важнаго органа.
Деп. Буздуганъ: – Если Комиссія такъ велика, то и составъ ея долженъ быть
отборный. Съ этой точки зрѣнія я и поддерживаю принципъ выбора предсѣда-
теля комиссіи Парламентомъ; при чемъ въ Комиссію должны войти и депутаты въ
возможно большемъ количествѣ.
Деп. Бырка предлагаетъ разрѣшить Комиссіи приглашать чиновъ судебнаго
вѣдомства съ правомъ совѣщательнаго голоса.
Деп. Чижевскій заявляетъ, что онъ по вопросу о предсѣдателѣ Комиссіи разо-
шелся во взглядѣ съ Блокомъ.
Депутатъ полагаетъ, что разъ Парламентъ довѣряетъ Совѣту Директоровъ, то
послѣднему и нужно предоставить право назначить лицо на столь отвѣтственный постъ7.
Деп. Криганъ: – Деп. Чижевскій говоритъ не отъ имени Блока; какъ членъ
послѣдняго, онъ не имѣлъ права говорить противъ Блока.
Деп. Буздуганъ съ мѣста: – Его нужно выкинуть изъ Блока.
Въ залѣ шумъ. Предсѣдатель призываетъ Собраніе къ порядку.
Деп. Криганъ продолжаетъ: – Молдавскій Блокъ рѣшилъ предоставить Парла-
менту выбрать предсѣдателя Комиссіи, но деп. Чижевскій съ нами не согласился.
651
Мы всегда отдавали себѣ строгій отчетъ во всемъ, что дѣлали и мы довѣряемъ
Совѣту Директоровъ; но мы также довѣряли и кабинету Чугуряна. Никто вѣдь и
не думалъ, что придется привлекать къ отвѣтственности нѣкоторыхъ изъ сотруд-
никовъ бывшаго премьеръ-министра; но что же дѣлать? и министры люди, а
послѣднимъ свойственно ошибаться.
Комиссія, выбранная Парламентомъ, будетъ совершенно свободна въ своей
работѣ отъ какого бы то ни было давленія, чего нельзя будетъ сказать о ней, если
ее выберетъ Совѣтъ Директоровъ. Меня же больше всего удивляетъ, какъ можетъ
противъ этого возражать деп. Чижевскій, когда самъ премьеръ-директоръ отка-
зался отъ права назначать предсѣдателя Комиссіи.
Докладчикъ защищаетъ правительственную редакцію относительно состава
Комиссіи; вопросъ же о томъ, будетъ ли выбираться или назначаться и кѣмъ будетъ
назначаться предсѣдатель этой Комиссіи для него не играетъ никакой роли.
Составъ комиссіи въ томъ видѣ, какъ предлагаетъ Блокъ, непріемлемъ: Комис-
сія не должна быть громоздкой, ибо тогда ея работа будетъ тормозиться и не будетъ
плодотворной; затѣмъ необходимо, чтобы чины судебнаго вѣдомства, производя-
щіе слѣдствіе, были приглашены въ Комиссію съ правомъ рѣшающаго голоса, ибо,
въ противномъ случаѣ, они не смогутъ исполнять своихъ обязанностей.
Предсѣдатель голосуетъ предложеніе Молдавскаго Блока о томъ, чтобы пред-
сѣдатель Комиссіи выбирался Парламентомъ.
За это предложеніе подано 43 голоса.
Затѣмъ предсѣдатель голосуетъ правительственную редакцію статьи, согласно
которой предсѣдатель Комиссіи назначается Совѣтомъ Директоровъ.
Результаты голосованія: 38 голосовъ за и 2 воздержавшихся.
Деп. Кирилловъ дѣлаетъ внѣочередное заявленіе: – Г.г. депутаты, большин-
ствомъ голосовъ рѣшено право выбора предсѣдателя Комиссіи предоставить Сфа-
тулъ Цэрій, но тогда излишне больше говорить о Комиссіи; инструкцію теперь
смѣло можно сдать въ архивъ.
Представьте себѣ, г.г., такую вещь. Парламентъ выбираетъ предсѣдателемъ
этой комиссіи деп. Буздугана, какъ свѣдущаго въ этомъ дѣлѣ человѣка. Спраши-
вается, хватитъ ли у него совѣсти отказаться. Во главѣ нуженъ человѣкъ съ боль-
шими знаніями и юридическими способностями. По моему, если не предоставить
Совѣту Директоровъ право назначать такого человѣка, то лучше совершенно отка-
заться отъ мысли произвести слѣдствіе.
Деп. Буздуганъ: – Какъ можно говорить, что Парламентъ не сможетъ выбрать
предсѣдателя! Неужели Совѣтъ Директоровъ лучше справится съ этимъ? Не безпо-
койтесь, г. Кирилловъ, мы васъ выберемъ въ предсѣдатели, если окажетесь способны.
Деп. Станевичъ: – Къ сожалѣнію, здѣсь отрицается все: опытъ, знанія и кри-
тика. Критика и оцѣнка Буздуганомъ юридическихъ познаній тѣхъ или другихъ
лицъ не должна безпокоить...
Деп. Буздуганъ съ мѣста: – Я не юристовъ касался, а зубристовъ.
Деп. Станевичъ продолжаетъ свою рѣчь. Я всегда отмахивался отъ Буздугана,
какъ отъ назойливой мухи.
Всякое преступленіе можетъ быть раскрыто при условіи быстроты дѣйствій;
нужно производить слѣдствіе по свѣжимъ слѣдамъ. Если же предоставить Пар-
ламенту выбирать предсѣдателя комиссіи, то мы какъ разъ не достигнемъ этой
необходимой быстроты; комиссія должна быть сегодня же избрана, что врядъ
ли мы сдѣлаемъ. А потому я всецѣло присоединяюсь къ мнѣнію, высказанному
деп. Кирилловымъ.
652
 Деп. Криворуковъ заявляетъ, что народъ, посылая депутатовъ въ Сфатулъ
Цэрій, ввѣрилъ имъ свою судьбу и свои надежды, и сегодня представляется случай
оправдать это довѣріе. Любители народныхъ денегъ, говоритъ ораторъ, должны
быть розысканы, иначе вамъ народъ этого не проститъ.
Послѣ провала этого пункта 2 ст. дальнѣйшее обсужденіе инструкціи немыслимо.
Цѣль можетъ быть достигнута только въ томъ случаѣ, если совѣтъ директоровъ
назначитъ Верховную Комиссію независимо отъ Парламента.
Деп. Криганъ: – Я удивляюсь, почему г. Предсѣдатель разрѣшаетъ дебаты по
этому вопросу послѣ того, какъ онъ былъ подвергнутъ голосованію. Непонятно
мнѣ также волненіе Станевича и Кириллова. Неужели они думаютъ, что только
имъ дороги интересы страны? Возможно, что и депутатовъ изъ блока судьба
нашего народа не менѣе интересуетъ, чѣмъ ихъ. Блокъ всегда зналъ, что дѣлаетъ,
и нечего опасаться, что онъ не въ состояніи будетъ выбрать знающихъ и понимаю-
щихъ дѣло людей.
Предсѣдатель: – Поступило предложеніе прекратить пренія.
Ставлю на голосованіе это предложеніе.
Голосованіемъ пренія прекращены.
Деп. Кирилловъ заявляетъ, что онъ снимаетъ свое предыдущее предложеніе и
вноситъ другое, могущее примирить обѣ стороны. Если вы, г.г., выбрали директо-
ровъ, то, значитъ, вы имъ вѣрили. Почему же теперь вы лишаете ихъ довѣрія?
Я увѣренъ, г.г., что ваша совѣсть будетъ неспокойна, когда изъ-за принятаго вами
рѣшенія другая половина собранія принуждена будетъ удалиться отсюда. Повто-
ряю, что если вы облекли довѣріемъ Совѣтъ Директоровъ, то не лишайте его безъ
всякой причины вашего довѣрія, и дайте ему возможность найти казнокрадовъ.
Въ залѣ поднимается невообразимый шумъ.
Деп. Буздуганъ кричитъ съ мѣста: – Вонъ его! Не будемъ его слушать!
Предсѣдатель проситъ собраніе успокоиться и говоритъ:
– Я ничего не нахожу предосудительнаго въ словахъ депутата Кириллова.
Деп. Буздуганъ съ мѣста, обращаясь къ предсѣдателю: – Почему вы его не оста-
навливаете?
Предсѣдатель: – Не вижу данныхъ къ тому.
Шумъ усиливается.
Предсѣдатель все время звонитъ. Возвышая голосъ, онъ громко заявляетъ:
– Такъ работать, г.г., нельзя! Я слагаю съ себя полномочія предсѣдателя и прошу
васъ выбрать себѣ другого предсѣдательствующаго.
Собраніе успокаивается и проситъ П.Н. Халиппу остаться.
Деп. Кирилловъ: – Мое предложеніе сводится к слѣдующему: «Предсѣдателя Чрез-
вычайной Комиссіи выбираетъ Совѣтъ Директоровъ, а утверждаетъ Сфатулъ Цэрій».
Деп. Буздуганъ съ мѣста: – Как же такъ? Пунктъ вѣдь уже принятъ.
Предсѣдатель, обращаясь къ Буздугану, взволнованно: – Прошу меня не учить.
Въ залѣ снова поднимается шумъ. Депутаты стараются унять Буздугана.
Предсѣдатель: – Я не могу предсѣдательствовать.
Деп. Буздуганъ: – Закройте засѣданіе!
Деп. Цыганко предлагаетъ собранію удалить Буздугана изъ зала.
Деп. Криганъ возмущенно: – А почему бы не Цыганко?
Деп. Бодеско: – Мы просимъ васъ, г. предсѣдатель, остаться.
Желательно, чтобы ораторы въ своихъ рѣчахъ были бы корректнѣе.
Деп. Буздуганъ пытается говорить, но ему мѣшаютъ. Крича громче всѣхъ,
онъ говоритъ: – Намъ предлагаютъ, чтобы Совѣтъ Директоровъ представлялъ
653
на утвержденіе Сфатулъ Цэрій избраннаго имъ предсѣдателя Комиссіи. А что
будетъ, если Парламентъ не утвердитъ послѣдняго? Тогда неизбѣженъ директор-
скій кризисъ. Какъ не понимаютъ этого юристы?8
Деп. Гафенко удивляется тому, что депутаты такъ много волнуются изъ-за
вопроса, который предсѣдатель Совѣта Директоровъ давно разрѣшилъ.
Деп. Синиклій также недоумѣваетъ по поводу поднявшихся дебатовъ и гово-
ритъ: – Вѣдь премьеръ заявилъ, что совѣтъ директоровъ отказывается отъ выбора
предсѣдателя; затѣмъ, пунктъ уже вотированъ. Къ чему же тогда эти долгіе раз-
говоры? Вчера мы торопились рѣшить этотъ же вопросъ в потьмахъ, а сегодня
я не вижу никакой поспѣшности. Мы создаемъ такое положеніе, при которомъ
нельзя предвидѣть, когда комиссія будетъ избрана. Я не понимаю, что будетъ, если
представленныя на утвержденіе Сфатулъ Цэрій кандидатуры окажутся для него
по тѣмъ или инымъ причинамъ неподходящими. Вѣдь тогда можно на двѣ, три
недѣли затормозить дѣло.
Предсѣдатель заявляетъ, что поступило предложеніе ограничить ораторовъ 3 мин.
Предложеніе принимается.
Деп. Мисирковъ: – То, что сейчасъ обсуждается здѣсь, рѣдкое явленіе въ
парламентской жизни. Обыкновенно Парламентъ отдаетъ подъ судъ провинив-
шихся въ чемъ-либо и свергнутыхъ министровъ; въ такихъ случаяхъ, та власть,
то вліяніе одной изъ парламентскихъ группъ, на которую опирались эти мини-
стры, переходитъ къ ея оппозиціи. У насъ же этого не видно; все остается какъ
будто по старому, но не забывайте, г.г., что несмотря на нашу всесильность, мы
все-таки можемъ быть распущены. Нѣкоторые изъ насъ говорятъ, что не нужно
предоставлять Совѣту Директоровъ права выбора предсѣдателя комиссіи и
предлагаютъ выбрать изъ своей среды. Такимъ образомъ, Парламентъ будетъ
самъ себя судить и оправдывать.
Г.г., можетъ случиться, что оппозиція, недовольная вынесеннымъ вами
рѣшеніемъ, разойдется по домамъ и разскажетъ населенію обо всемъ происшед-
шемъ. Преступленіе совершено; нужно розыскать виновниковъ его; о томъ же
говорятъ вамъ и лица, стоящія у власти. Я нахожу вполнѣ пріемлемымъ прими-
рительное предложеніе деп. Кириллова. Совѣтъ Директоровъ намѣтитъ кандида-
туру и представитъ ее на ваше утвержденіе. Это будетъ лучшій исходъ.
Премьеръ-директоръ Казакъ: – Я хотѣлъ бы сдѣлать небольшую поправку къ
рѣчи деп. Мисиркова. Дѣло въ томъ, что иниціатива образованія Слѣдственной
Комиссіи исходитъ отъ одной изъ группъ парламента, указавшей на опредѣленныя
преступленія9. Въ этомъ дѣлѣ не замѣшана ни одна изъ партій нашего Парламента.
Я предлагаю устроить перерывъ на 10 минутъ для того, чтобы дать группамъ воз-
можность сговориться по этому вопросу, дабы выбрать работоспособную Комиссію.
Предсѣдатель: – Ко мнѣ поступило предложеніе докладчика о томъ, чтобы
отложить обсужденіе инструкціи до слѣдующаго засѣданія въ виду того, что ему
надо торопиться на засѣданіе Городской Думы.
Премьеръ-директоръ: – Тогда, конечно, мое предыдущее предложеніе отпадаетъ,
и я вношу новое предложеніе отложить обсужденіе инструкціи на понедѣльникъ.
Деп. Бырка предлагаетъ разсмотрѣть вопросъ сегодня же, устроивъ 10 мин.
перерывъ, т.к. Молдавскій Блокъ возражаетъ только по поводу 2 ст.; остальныя же
статьи Молдавскимъ Блокомъ принимаются безъ возраженій.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе послѣднее предложеніе. Большинствомъ
голосовъ оно принимается.
Объявляется перерывъ.
654
 Послѣ перерыва деп. Бырка заявляетъ, что блокъ, обсудивъ 2 ст. инструк-
ціи, нашелъ возможнымъ внести нѣкоторыя измѣненія въ томъ смыслѣ, что въ
составъ комиссіи приглашаются отъ Парламента 3 лица, изъ которыхъ двое отъ
Блока. При этомъ блокъ также соглашается съ предложеніемъ о необходимости
приглашенія въ комиссію чиновъ судебнаго вѣдомства съ рѣшающимъ голосомъ, а
остальныхъ своихъ рѣшеній онъ не измѣняетъ.
Деп. Станевичъ: – Такимъ образомъ положенiе послѣ перерыва еще ухудши-
лось: до перерыва было рѣшено, что въ составъ комиссіи при 5 представителяхъ
отъ Сфатулъ Цэрій Крестьянская фракція и партія меньшинствъ имѣли право
посылать туда и своихъ представителей. Теперь же этимъ двумъ фракціямъ предо-
ставлено лишь одно мѣсто. Слѣдовательно, имъ прійдется бросать узелки, чтобы
узнать, которая изъ нихъ имѣетъ право посылать своего представителя. Какъ
видно намъ прійдется этотъ важный вопросъ попросту похоронить.
Деп. Цыганко отъ имени Крестьянской фракціи, поддерживая правитель-
ственную редакцію, требуетъ закрытаго голосованія. Докладчикъ поддерживаетъ
правительственную редакцію.
Деп. Кирилловъ: – Совѣщались не 10 мин., а гораздо больше; и что же? Послѣ
совѣщанія мы оказались даже дальше, чѣмъ были до него. Теперь Крестьянской
фракціи и меньшинствамъ даютъ всего лишь одно мѣсто; блокъ же выбираетъ
двух представителей въ Комиссію, предсѣдателя и вице-предсѣдателя Комиссіи.
Значитъ выбираетъ не Парламентъ, а блокъ. Ну, что жъ выбирайте и ревизуйте вы,
заканчиваетъ ораторъ, обращаясь къ блоку.
Деп. Мисирковъ говоритъ, что представителямъ Крестьянской фракціи и
меньшинствъ предоставлено мѣсто очевидно для декораціи.
Деп. Кенигшацъ: – Г. г., вы забываете, что Комиссія должна быть не парламент-
ской, а слѣдственной; непремѣннымъ же условіемъ послѣдней должны быть тайна
и быстрота дѣйствій. Эта комиссія должна выяснить, правильны ли тѣ свѣдѣнія,
что проникли въ прессу. Кромѣ того для успѣха дѣла надо сдѣлать судебное слѣд-
ствіе совершенно свободнымъ. Но при томъ составѣ, который предлагаетъ блокъ,
несомнѣнно будетъ мѣсто пристрастью изъ партійныхъ, товарищескихъ или поли-
тическихъ соображеній. Такая Комиссія не будетъ внушать уваженія и обществу,
ибо послѣднее, узнавъ, что Комиссія лишь отъ большинства Парламента, никогда
не станетъ на ея сторону.
Деп. Тудосъ: – Въ странѣ совершено преступленіе, и Молдавскій Блокъ,
узнавъ о томъ, потребовалъ образованія Чрезвычайной Слѣдственной Комиссіи.
Вопросъ этотъ очень важный, его необходимо скорѣе разрѣшить, а между тѣмъ,
здѣсь зря тратится время. Пустой тратой времени, мы, г.г., только способствуем
преступникамъ замести слѣды преступленія.
Блокъ не можетъ согласиться, чтобы слѣдствіе производилось помимо его, и
потому онъ настаиваетъ на своемъ. Комиссія должна быть парламентской, ибо по
иниціативѣ послѣдняго она возникла, имъ она должна быть сформирована и подъ
его наблюденіемъ она будетъ производить разслѣдованіе10.
Деп. Чижевскій, выступая съ внѣочереднымъ заявленіемъ, говоритъ: настаи-
вая на назначеніи предсѣдателя Комиссіи Совѣтомъ Директоровъ, я руководству-
юсь государственными интересами т.к. я ихъ понимаю. Расходясь во взглядѣ на
данный вопросъ съ Блокомъ и не желая выслушивать замѣчаній сублокотинента
Буздугана, я выступаю изъ Молдавскаго Блока и образую партію трудовой молдав-
ской интеллигенціи.
Деп. Буздуганъ съ мѣста: – Скоро прійдутъ къ вамъ ваши товарищи буржуи.
655
 Деп. Никитюкъ: – Мнѣ непонятно, почему Блокъ волнуется. Тѣ, которые
запускали руки въ казенный сундукъ, вѣроятно, были большіе спеціалисты,
значитъ, теперь нужны другого рода спеціалисты, а именно – такіе, которые
могли бы обнаружить тѣхъ спеціалистовъ. /Въ залѣ смѣхъ/. Изъ-за чего же мы
будемъ сейчасъ спорить? Если въ Блокѣ есть такіе спеціалисты, пусть онъ ихъ
выставитъ; но, быть можетъ, таковые разыщутся и въ другихъ партіяхъ. /Смѣхъ
усиливается/. Депутатъ поясняетъ, что онъ говорилъ о спеціалистахъ по рас-
крытію преступленія.
Деп. Буздуганъ: – Что Блокъ не боится разслѣдованія темныхъ дѣлъ видно изъ
того, что иниціатива созданія Комиссіи принадлежитъ Блоку.
Деп. Чижевскій съ мѣста: – Группѣ Блока.
Деп. Буздуганъ: – И моя подпись могла бы тамъ быть. /Голоса: «Ага, могла
быть»/. Комиссія эта, г.г., должна быть развѣдывательной. Но Блокъ хотѣлъ
послать развѣдчиками людей вѣрныхъ.
Деп. Мисирковъ поддерживаетъ правительственную редакцію 2 ст. Каса-
ясь выхода деп. Чижевскаго изъ Блока, онъ замѣчаетъ, что фактъ этотъ чреватъ
послѣдствіями.
Предсѣдатель заявляетъ о томъ, что поступило предложеніе прекратить пренія.
Предложеніе принимается.
Деп. Криганъ возражаетъ противъ вторичнаго голосованія 2-й статьи.
Деп. Бодеско: – Голосовать 2-ю ст. второй разъ нельзя. То, что голосовалось и
принято, имѣетъ силу закона. /Голоса: «Ничего подобнаго». – «Еще второе чтеніе
будетъ»/. Во всякомъ случаѣ, если голосовать, то открыто. Открытое голосованіе
даетъ правду, а закрытое неправду. /Смѣхъ/. Можете смѣяться, мы же слишкомъ
хорошо это обдумали. /Голоса: «Видно»/.
Деп. Кирилловъ: – Здѣсь раздаются голоса о томъ, что не нужно вторичнаго
голосованія 2 статьи; но зачѣмъ же тогда устраивался перерывъ? Вѣдь блокъ самъ
мѣняетъ положеніе: уже не 5 представителей, а 3.
Предсѣдатель объясняетъ, что вопросъ о предсѣдателѣ Комиссіи онъ не
можетъ поставить сейчасъ на голосованіе, это возможно будетъ при второмъ
чтеніи инструкціи. Теперь же онъ долженъ поставить на голосованіе предложеніе
Блока о томъ, чтобы въ составъ Комиссіи вошли 3 представителя отъ Парламента.
Предложеніе принимается; противъ него 2 голоса и 2 воздержавшихся.
Докладчикъ оглашаетъ примѣчанія къ ст. 2-й; по поводу 3-го примѣчанія о
вознагражденіи членовъ Комиссіи возникаютъ пренія.
Деп. Бырка отъ имени Блока вноситъ слѣдующее предложеніе: «Назначить
членамъ Комиссіи, за исключеніемъ депутатовъ Сфатулъ Цэрій, по 30 лей въ
сутки, а предсѣдателю 60 лей; при чемъ члены Комиссіи могутъ занимать и дру-
гія должности, чего лишается предсѣдатель. На время же выѣздовъ изъ Кишинева
всѣмъ платить по 60 лей».
Деп. Бодеско также предлагаетъ сократить суточное вознагражденіе членамъ
Комиссіи съ 40 на 30 лей.
Деп. Станевичъ возражаетъ противъ подобнаго предложенія, мотивируя свое
возраженіе тѣмъ, что такой незначительной разницей деп. Бодеско не достигнетъ
большой экономіи.
Деп. Цыганко поддерживаетъ взглядъ деп. Станевича.
Докладчикъ: – Вознагражденіе членамъ Комиссіи въ 40 лей опредѣлено
румынскимъ законодательствомъ. Предсѣдателю же нужно назначить 60 лей,
потому что онъ другого жалованія не будетъ получать.
656
 Деп. Гафенко высказывается за уменьшеніе вознагражденія членамъ Комиссіи
съ 40 до 30 лей.
Деп. Буздуганъ вноситъ новое предложеніе: назначить всѣмъ членамъ Комис-
сіи и даже предсѣдателю 30 лей въ сутки, находя, что 30 лей, – /15 р./ въ сутки даже
очень много.
Деп. Бодеско: – Станевичъ ошибается, говоря, что сокративъ суточное возна-
гражденіе членамъ Комиссіи, мы не будемъ имѣть значительной экономіи. Вѣдь
еще неизвѣстно, каковъ будетъ составъ этой комиссіи; онъ всегда можетъ оказаться
очень большимъ.
Деп. Бырка заявляетъ, что блокъ снимаетъ свое первоначальное предложеніе
и высказывается за предложеніе Буздугана о томъ, чтобы уравнять въ полученіи
вознагражденія предсѣдателя и членовъ Комиссіи.
Докладчикъ: – Я могу согласиться на уравненіе вознагражденія членамъ, рабо-
тающимъ на мѣстѣ, но не могу согласиться на такое суточное вознагражденіе, въ
случаѣ выѣзда членовъ изъ Кишинева по дѣламъ Комиссіи. Въ послѣднемъ случаѣ
имъ нужно выплачивать по 50 лей въ сутки и прогонныя деньги по дѣйствитель-
ной стоимости проѣзда.
Деп. Ставріевъ возражаетъ докладчику, находя недемократичнымъ назна-
чать членамъ комиссіи кромѣ суточныхъ еще и прогонныя деньги. Въ этомъ онъ
видитъ возвращеніе къ старому режиму, когда такъ сильно страдалъ крестьянинъ
отъ дорого стоющей ему бюрократіи.
Деп. Кирилловъ: – Говорятъ, что увеличеніе суточнаго содержанія членамъ комис-
сіи на время ихъ выѣзда изъ Кишинева недемократично и что это напоминаетъ старый
режимъ. Но, г. г., какъ же вы хотите? Вѣдь въ дорогѣ предстоятъ немалые расходы по
передвиженію, ѣдѣ и т. д. Неужели вы думаете, что выѣзжающему члену можетъ хва-
тить 15 руб. въ сутки? Къ тому же мнѣ кажется несправедливымъ платить остающемуся
въ городѣ члену столько же, сколько и выѣзжающему по дѣламъ Комиссіи.
Деп. Мындреско возражаетъ противъ увеличенія содержанія выѣзжаю-
щимъ изъ Кишинева членамъ, говоря, что увеличеніемъ расходовъ такимъ обра-
зомъ можно дойти до того, что на розыски преступниковъ будетъ затрачено еще
1 1/2 милліона.
Предсѣдатель: – Поступило предложеніе прекратитъ пренія.
Предложеніе Собраніемъ принимается.
Ставится на голосованіе статья въ редакціи докладчика: суточное возна-
гражденіе опредѣляется предсѣдателю и членамъ Комиссіи въ 30 лей. Въ случаѣ
выѣзда изъ Кишинева по дѣламъ Комиссіи всѣ члены получаютъ суточное воз-
награжденіе въ размѣрѣ 50 лей въ сутки и прогонныя деньги по дѣйствительной
стоимости проѣзда.
За предложеніе подано 45 голосовъ, противъ 18 при 1 воздержавшемся.
Деп. Бырка разъясняетъ, что предложеніе Молдавскаго Блока сводилось къ
слѣдующему. Суточное вознагражденіе всѣмъ членамъ и предсѣдателю комиссіи
должно выдаваться въ размѣрѣ 30 лей; въ случаѣ выѣзда членовъ изъ Кишинева
по дѣламъ Комиссіи суточное вознагражденіе увеличивается еще на 30 лей, при
этомъ члены лишаются прогонныхъ денегъ. Предложеніе Блока предсѣдателемъ
ставится на голосованіе. За предложеніе 17 голосовъ и противъ огромное боль-
шинство. Такимъ образомъ статья принимается въ правительственной редакціи.
Докладчикъ читаетъ дальше инструкцію.
Статьи 3–7 принимаются безъ возраженій.
657
 Деп. Бырка отъ имени блока предлагаетъ слѣдующую редакцію п.п. а/ и б/ ст. 8:
– Комиссіи, по общему ея собранію въ предѣлахъ полномочій, указанныхъ въ пун-
ктахъ 1 и 2 ст. 1-й принадлежитъ право:
а/ возбуждать уголовное преслѣдованіе, какъ противъ частныхъ лицъ, такъ
и противъ должностныхъ лицъ гражданскаго, военнаго и морского вѣдомствъ и
депутатовъ Сфатулъ Цэрій и предаватъ суду всѣхъ лицъ указанныхъ категорій;
б/ сообщать непосредственному начальству должностныхъ лицъ, о коихъ про-
изводится слѣдствіе о временномъ устраненіи ихъ отъ занимаемыхъ должностей
впредь до разсмотрѣнія дѣла по существу судомъ.
Докладчикъ не возражаетъ противъ такой редакціи первыхъ двухъ пунктовъ
8 статьи.
Поставленная на голосованіе, эта редакція большинствомъ голосовъ принимается.
Принимается также и вся 8 ст., цѣликомъ поставленная на голосованіе.
Докладчикъ оглашаетъ ст.ст. 9 и 10; онѣ не встрѣчаютъ возраженій.
Оживленныя пренія вызываетъ 11 статья.
Деп. Бырка предлагаетъ ограничить функціи Комиссіи извѣстнымъ срокомъ,
именно 1 января 1919 г.
Докладчикъ находитъ невозможнымъ съ юридической точки зрѣнія ограни-
ченіе извѣстнымъ срокомъ работы Комиссіи.
Деп. Станевичъ поддерживаетъ мнѣніе докладчика.
Невозможно приказать Слѣдственной Комиссіи закончить ея работу въ 5
недѣль, наприм.
По моему, когда комиссія закончитъ свою работу, тогда и считать ея функціи
прекращенными.
Деп. Кенигшацъ говоритъ, что невозможно ограничиватъ какимъ-либо сро-
комъ работу Комиссіи еще и по слѣдующей причинѣ: слѣдствіе къ 31 декабря 1918 г.
можетъ случиться незаконченнымъ; кромѣ того можетъ случиться еще и такъ, что
1 января 1919 г. властямъ необходимо будетъ арестовать виновника растраты, но
онѣ будутъ лишены возможности это сдѣлать лишь потому, что наканунѣ истекъ
срокъ дѣйствій Комиссіи.
Деп. Бырка разъясняетъ поправку блока:
Къ 1 января 1919 г. Комиссія должна закончить свои работы; въ противномъ
же случаѣ функціи ея могутъ быть продлены по постановленію Сфатулъ Цэрій.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе поправку блока. За нее подано 33 голоса,
противъ 28 и 2 воздержавшихся.
Первое чтеніе инструкціи закончено.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе инструкцію цѣликомъ. Большинствомъ
голосовъ она принимается.
Затѣмъ предсѣдатель предлагаетъ приступить ко второму чтенію инструкціи,
но депутаты просятъ ограничиться обсужденіемъ спорныхъ статей, а именно 2 и 11.
Производится поименное голосованіе вопроса о предсѣдателе Слѣдственной
комиссіи.
Результаты голосованія таковы: за правительственную редакцію, т.е. за назна-
ченіе предсѣдателя Совѣтомъ Директоровъ подано 44 голоса; за редакцію Блока –
предсѣдателя выбираетъ Сфатулъ Цэрій, – подано 38 голосовъ.
Слѣдовательно, принимается правительственная редакція 2 ст.
Во время голосованія происходитъ небольшой инцидентъ. Деп. Гроссманъ,
мандатъ котораго признанъ правильнымъ въ Мандатной комиссіи, но не утверж-
денный еще въ пленумѣ Сфатуль Цэрій, не допускается къ голосованію.
658
 Деп. Буздуганъ говоритъ, что упомянутый депутатъ не имѣетъ права участво-
вать въ голосованіи, покуда его мандатъ не будетъ утвержденъ въ пленарномъ
засѣданіи.
Деп. Цыганко возражаетъ деп. Буздугану, напоминая о томъ, что не разъ
бывали случаи, когда депутаты, неутвержденные еще въ пленарномъ засѣданіи,
допускались къ участію въ голосованіи и засѣданіяхъ.
Деп. Криганъ заявляетъ, что деп. внѣ схемы не имѣютъ права голосовать до
утвержденія ихъ Сфатулъ Цэрій.
Деп. Луневъ: – Я не понимаю этого принципа зоологическаго націонализма.
Разъ депутатъ представилъ мандатъ, признанный въ Мандатной комиссіи пра-
вильнымъ, то онъ внѣ всякаго сомнѣнія долженъ участвовать въ голосованіи. Не
дѣло Сфатуль Цэрій рѣшать передъ каждымъ его засѣданіемъ, можетъ ли голосо-
вать или нѣтъ тотъ или другой депутатъ.
Деп. Бодеско: – Деп. Луневъ правъ. Всѣ депутаты должны пользоваться одина-
ковыми депутатскими полномочіями. Но не мы же виноваты въ томъ, что присы-
лаются депутаты не по правиламъ схемы.
Предсѣдатель: – Поступило предложеніе прекратить пренія и перенести
обсужденіе вопроса о мандатахъ на слѣдующее засѣданіе.
Предложеніе принимается.
Ставится на голосованіе 11 ст. въ правительственной редакціи.
За нее подано 38 голосовъ, и въ редакціи Блока – срокъ конца работы Комис-
сіи 1 января 1919 г. – 26 голосовъ за и 2 воздержавшихся.
Принимается, значитъ, правительственная редакція.
Предсѣдатель предлагаетъ считать принятой во 2-мъ чтеніи всю инструкцію
со всѣми принятыми поправками /инструкція въ приложеніи/11.
Затѣмъ предсѣдатель приглашаетъ фракціи намѣтить своихъ кандидатовъ въ
Комиссію.
Деп. Цыганко: – Крестьянская фракція выбрала меня и Баламеза моимъ замѣ-
стителемъ.
Деп. Криганъ дѣлаетъ внѣочередное заявленіе. Молдавскій Блокъ пережилъ
сегодня немалыя испытанія; давно намъ было извѣстно, что въ Блокѣ имѣются,
какъ хорошій, такъ и дурной элементы. Собственно говоря, это неизбѣжно, ибо
блокъ, какъ таковой, представляетъ собой исскуственное соединеніе различныхъ
по своимъ взглядамъ политическихъ теченій. До сихъ поръ нашъ Блокъ кое-какъ
держался, но сегодняшній урокъ заставляетъ насъ призадуматься. Не желая оста-
ваться въ Блокѣ съ тѣмъ составомъ, каковой былъ въ немъ до сихъ поръ, я выхожу
изъ Блока и образую партію крестьянъ-молдаванъ12 .
Деп. Цыганко, обращаясь къ крестьянамъ, убѣждаетъ ихъ крѣпко держаться
фракціи и сплотиться вокругъ нея.
Деп. Бодеско: – Мы дѣлали запросъ директору финансовъ о курсѣ леи; во
фракціяхъ мы выслушали его объясненія, но желательно было бы, чтобы здѣсь
представители народа высказали бы свое парламентское мнѣніе по поводу дан-
ныхъ директоромъ объясненій.
Засѣданіе закрывается въ 12–1/2 час. ночи.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, ff. 207–215v.]
659
Note și comentarii

1 Examinarea acestui document în Parlament, și mai ales atenția și interesul cu care a fost discutat,
varsă lumină asupra cîtorva chestiuni și fenomene esențiale, între care și convingerea deputaților
că Sfatul Țării urma să activeze încă multă vreme.
2 Textul Instrucției nu se reproduce.
3 Notele luate de referent din spusele lui Ohanov ne permit să aflăm unele lucruri, care nu sînt în
procesul-verbal de arhivă, despre caracterul acestui document: „Raportorul Ohanov zice că, la
propunerea Blocului Moldovenesc, Consiliul Directorilor a numit o comisie în care a intrat și el,
dîndu-i însărcinarea să elaboreze o instrucție privind constituirea comisiei basarabene extraor-
dinare de investigație, al cărei proiect el îl prezintă atenției Adunării. Art. I al instrucției spune
că în orașul Chișinău este înființată o Comisie extraordinară de investigație pentru revizuirea
dărilor de seamă și a corectitudinii cheltuirii sumelor de bani și a materialelor în toate instituțiile
guvernamentale centrale și în întreprinderile alimentare ale Basarabiei cu începere de la 1 martie
1917, pentru realizarea anchetei și deferirea justiției a сelor care s-au dedat abuzurilor, [Comisia]
acționînd în baza legilor existente și a instrucției de față, aprobată de Sfatul Țării și de Consiliul
Directorilor”: Sfatul Țării, 16 mai 1918.
4 În ziar se vede mai bine ce se avea în vedere în acest caz: „Dep. V. Bîrcă declară că, discutînd acest
articol, Blocul Moldovenesc a găsit că este necesar de a exclude cuvîntul «centrale» pentru ca prin
acest cuvînt să nu se înțeleagă doar întreprinderile care se află în orașul Chișinău, și de lărgit cercul
de activitate a Comisiei, cuprinzînd aici instituțiile județene ș.a., și mai trebuie omis cuvîntul «în
general», așa încît Comisia să nu depășească cadrul prevăzut de instrucție”: Ibidem.
5 Și în acest caz, ziarul oferă o informație mai amplă: „La art. 2, Blocul Moldovenesc introduce un
amendament în sensul că președintele și vicepreședintele Comisiei se aleg de către Sfatul Țării și
nu sînt numiți de Consiliul Directorilor, cum se arată în instrucție. Din partea Sfatului Țării se
aleg 5 reprezentanți, și nu 3, cum prevede același proiect, dintre care 3 de la Blocul Moldovenesc,
1 de la Fracțiunea țărănească și 1 de la Fracțiunea minorităților. La numărul cărților instrumen-
tate de Comisie, Blocul adaugă un jurnal al corespondenței de intrare și ieșire. Blocul mai propune
ca funcționarii departamentului judiciar care vor efectua cercetări din însărcinarea Comisiei să fie
invitați numai cu vot consultativ”: Ibidem.
6 Ziarul mai adaugă încă o sugestie a primului-ministru: „Consiliul Directorilor renunță chiar și la
dreptul oferit de instrucție de a avea în Comisie o persoană, dar el consideră că nu trebuie să-i fie
refuzat Comisiei dreptul de a invita atîția specialiști de cîți va avea nevoie”: Ibidem.
7 Varianta de ziar a procesului-verbal conține precizarea, după care Cijevschi își motiva opțiunea
prin faptul că Blocul urmărea să pună în fruntea Comisiei extraordinare basarabene de investigare
a crimelor o persoană din altă parte, care însă nu putea să vină destul de curînd, în situația în care
problema trebuia să fie hotărîtă de urgență. Evident, „persoana din altă parte” nu putea fi decît
din România. Acest fapt semnalează manifestarea unui început de coliziune în interiorul Blocului
care va duce, în final, la dezbinarea acestuia.
8 Iată cum descrie ziarul conflictul dintre Buzdugan și președintele de ședință: „Dep. Buzdugan
mereu se ceartă cu președintele, care pînă la urmă, nevăzînd altă ieșire, se pregătește să părăsească
tribuna. Adunarea îl roagă pe președinte să rămînă, cerînd ca deputatul Buzdugan să fie înde-
părtat din sală. În sfîrșit, conflictul este aplanat și deputatul Buzdugan zice că dacă președintele
Сomisiei va fi propus de Consiliul Directorilor, iar Sfatul Țării nu-l va alege, aceasta ar fi o expre-
sie a neîncrederii și astfel se va produce o criză ministerială”: Ibidem.
9 Din unele luări de cuvînt, ca cele ale lui Crihan, Misirkov și Cazacu, pare să rezulte că anumite
persoane influente, inclusiv foști ministri, probabil, și deputați (așa cum sugerează și instrucția,
art.8/b), fuseseră implicați în acte de corupție. Din motive necunoscute, Cazacu părea interesat
ca aceste fapte să fie descoperite cît mai repede și persoanele vinovate să fie trase la răspundere, dar
unii deputați din Blocul Moldovenesc se opuneau – poate pentru a nu aduce prejudicii autorității

660
 lui Ciugureanu, poate și din alte motive, pe care nu le putem cunoaște, deoarece despre actele
respective nu se vorbește, deși, aflăm de la deputatul Kenigshatz, că unele fapte ajunseseră în presă.
10 În ziar aflăm că luarea de cuvînt a lui Tudos conținea și alte detalii care merită atenție: „Acum
alte partide vor să-și atribuie această inițiativă. Ele se grăbesc pentru că le trebuie să prindă 2-3
păsăruici, dar criminali sînt foarte mulți, și în timp ce aici se discută despre lucruri mărunte, mulți
din ei vor trece Nistrul. Anume din acest motiv Blocul nu poate admite ca cercetarea să se facă
fără ca el să o urmărească foarte vigilent, de aceea stăruie asupra poziției sale. Comisia trebuie să
fie parlamentară, deoarece a apărut din inițiativa Parlamentului, se alcătuiește de el și trebuie să
execute cerințele lui”: Sfatul Țării, 17 mai 1918.
11 Vezi nota 2.
12 Probabil, Crihan a făcut această declarație fiind nemulțumit că majoritatea deputaților nu a
susținut cererea Blocului Moldovenesc ca președintele Comisiei extraordinare de investigație să
fie ales de Parlament, ci a decis să fie numit de guvern, cea de-a doua opțiune fiind împărtășită și
de unii membri ai Blocului, ca V. Cijevschi. Însă Crihan a făcut declarația într-un stil de ironie
amară, în sensul că dacă ar urma gestul lui Cijevschi, ar trebui și el să plece din Bloc și să-și facă
propriul partid. Vom vedea însă că va fi în continuare unul dintre cei mai activi și mai consecvenți
membri ai Blocului: v. pr.-v. 78.

661
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 14-го мая 1918 года № 77

Засѣданіе открывается въ 11 час. 15 минутъ вечера подъ предсѣдательствомъ

П.Н. Халиппы и при слѣдующемъ составѣ Президіума: Б.М. Епури, К.П. Мисирковѣ и
И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
1. Законопроектъ о правахъ депутатовъ по ихъ постоянной службѣ и о
порядкѣ уплаты денежнаго довольствія депутатамъ Сфатуль Цэрій.
2. Представленное на утвержденіе Сфатуль Цэрій постановленіе Совѣта
Директоровъ о выдачѣ единовременнаго пособія женѣ убитаго помощ-
ника присяжнаго повѣреннаго Мурафы, назначеніи его дочери пенсіи,
постановкѣ убитому памятника, а также назначеніи пенсіи и пособія
семьѣ умершаго на фронтѣ поэта Матвѣевича.
3. Докладъ директора общественныхъ работъ о переустройствѣ и ремонтѣ
флигеля для помѣщенія въ немъ конторы городской станціи желѣзныхъ
дорогъ Бессарабіи.
4. Докладъ Директора по финансовымъ дѣламъ Бессарабіи объ открытіи въ
распоряженіе Казенной палаты кредита въ суммѣ 5 950 рублей 90 коп.
и 3 126 руб. 22 коп. для возврата ненадлежаще поступившихъ въ казну
крѣпостныхъ и др. пошлинъ.

Предсѣдатель: – Объявляю засѣданіе открытымъ. Предлагаю представителю

фракціи меньшинствъ опубликовать списокъ кандидатовъ отъ Фракціи мень-
шинствъ въ Аграрную и Конституціонную комиссіи.
Деп. Станевичъ: – Списокъ у насъ составленъ и онъ у меня въ рукахъ. Но такъ
какъ теперь выяснилось, что мандаты нѣкоторыхъ кандидатовъ до сихъ поръ еще
не разсмотрѣны Мандатной комиссіей, мы рѣшили отложить опубликованіе спи-
ска до тѣхъ поръ, пока Мандатная комиссія дастъ свое заключеніе о мандатахъ
всѣхъ неутвержденныхъ еще депутатовъ.
Деп. Босье-Кодрянъ: – Члены Мандатной комиссіи вѣчно гуляютъ по кори-
дору и никакъ ихъ нельзя собрать. Я предлагаю всѣмъ членамъ Мандатной комис-
сіи собраться въ среду, въ 6 часовъ вечера, чтобы въ нашемъ распоряженіи было
хоть 1 1/2 часа до начала засѣданія и мы успѣемъ провѣрить мандаты.
Деп. Мисирковъ: – Если бы Предсѣдатель Мандатной комиссіи проявлялъ бы
побольше энергіи, то сегодня вопросъ былъ бы рѣшенъ.
Деп. Босье-Кодрянъ съ мѣста: – Я чистъ.
Деп. Мисирковъ: – Но предсѣдатель Комиссіи больше интересуется своимъ
проектомъ, чѣмъ мандатами. Часто Комиссія собирается, а предсѣдателя нѣтъ. Но я
собственно взошелъ на кафедру для того, чтобы заявить, что Фракція меньшинствъ
откладываетъ оглашеніе списка на среду, когда будутъ разсмотрѣны мандаты.
Деп. Буздуганъ: – Я предлагаю, чтобы меньшинства представили списокъ
тѣхъ депутатовъ, мандаты коихъ утверждены, чтобы мы имѣли наконецъ возмож-
ность приступить къ работѣ. Остальные же депутаты войдутъ тогда, когда будутъ
утверждены ихъ мандаты.
662
 Предсѣдатель: – Я присоединяюсь къ предложенію депутата Буздугана такъ
какъ нахожу, что необходимо возможно скорѣе приступить къ работѣ.
Деп. Станевичъ: – Уже второй разъ я слышу упрекъ, что Фракція меньшинствъ
оттягиваетъ вопросъ. Но я долженъ замѣтить, что Фракція меньшинствъ совсѣмъ
не виновата, такъ какъ многіе депутаты подобно тому, какъ нѣкогда я, вашъ покор-
ный слуга, находятся у Мандатной комиссіи подъ вопросительнымъ знакомъ. Въ
число членовъ Комиссіи входятъ: Ратко, Гроссманъ и Пономаревъ, мандаты кото-
рыхъ еще не утверждены. Я могу впрочемъ прочитать списокъ.
Деп. Мисирковъ съ мѣста: – Списокъ рѣшено огласить въ среду.
Голоса: «Сейчасъ», «въ среду». Большинство стоитъ за то, чтобы отложить
оглашеніе списка на среду.
Предсѣдатель: – Такъ какъ меньшинства не желаютъ опубликовать свой спи-
сокъ, я предлагаю приступить къ очереднымъ вопросамъ.
Деп. Цыганко: – Г.г. депутаты! Когда была предложена схема Аграрной и Кон-
ституціонной комиссій, было рѣшено, что въ Аграрную комиссію войдутъ: 18 отъ
молдаванъ – Блока и Крестьянской фракціи и 9 отъ меньшинствъ, а въ Конститу-
ціонную 14 отъ молдаванъ – Блока и Крестьянской фракціи1 и 7 отъ меньшинствъ.
Но такъ какъ Крестьянская фракція составлена не по національнымъ призна-
камъ, нѣкоторые изъ депутатовъ фракціи не могутъ войти въ составъ комиссій,
какъ, напримѣръ, единственный представитель рабочихъ, г-нъ Криворуковъ.
Я просилъ бы, когда войдутъ представители организованнаго пролетаріата, пре-
доставить имъ по одному мѣсту въ Аграрную и Конституціонную комиссіи.
Предсѣдатель: – Г.г., вы хотите рѣшить этотъ вопросъ сейчасъ или отложить на
слѣдующее засѣданіе? Я ставлю на голосованіе.
Большинствомъ 60 противъ 21 при 8 воздержавшихся рѣшено обсудить
вопросъ сейчасъ же.
Деп. Цыганко предлагаетъ принять его предложеніе безъ преній.
Деп. Мисирковъ: – Предложеніе депутата Цыганко нѣсколько мѣняетъ поло-
женіе дѣла. Этимъ предложеніемъ депутата Цыганко въ схему Комиссій вводится
кромѣ національнаго принципа и принципъ политическій. Я нахожу, что это очень
важно и что политическія теченія также должны имѣть своихъ представителей въ
комиссіяхъ. Поэтому предложеніе депутата Цыганко должно быть принято.
Деп. Мындреско всходитъ на трибуну и, извинившись предъ Блокомъ, что
будетъ говорить по-русски, такъ какъ желаетъ, чтобы его всѣ поняли, произноситъ
слѣдующую рѣчь: «Г.г. депутаты! Предъ роспускомъ Парламента на Пасхальныя
праздники было сказано, что когда Парламентъ снова соберется, немедленно при-
ступить къ аграрной реформѣ. Но прошло уже полтора мѣсяца съ тѣхъ поръ, какъ
собрался Парламентъ, а къ работѣ еще не приступлено. Наконецъ Блокъ и Кре-
стьянская фракція представили списки членовъ Аграрной комиссіи. Казалось,
уже все кончено и можно приступить къ работѣ. Что же мы видимъ? Создаются
все новыя и новыя препятствія и работа еще не начата. Я напоминаю вамъ, что
когда въ Аграрную комиссію было избрано 18 членовъ молдаванъ и 9 отъ мень-
шинствъ совмѣстно съ представителями крупныхъ землевладѣльцевъ…»
Въ залѣ поднимается шумъ. Голоса: «Совсѣмъ не такъ было дѣло. Неправильно».
– Нѣтъ, правильно. Дѣло въ томъ, что потомъ было предложено, чтобы помѣ-
щики вошли въ Аграрную комиссію дополнительно. Вы говорите, что не такъ. Но
развѣ вы сами, г-нъ Станевичъ, не говорили здѣсь, что сперва было рѣшено, что 9
человекъ будутъ отъ меньшинствъ и помѣщиковъ, а потомъ, по предложенію г-на
Цыганко, было рѣшено принять ихъ дополнительно.
663
 Итакъ мы, значитъ, имѣемъ въ Комиссіи еще 5 человѣкъ. Теперь г-нъ Цыганко
предлагаетъ еще двухъ. Пусть. Но я только спрашиваю, когда наконецъ все это
окончится и будетъ приступлено къ работѣ? Куда мы идемъ? Что мы дѣлаемъ? Неу-
жели мы такъ никогда и не приступимъ къ работѣ? Крестьяне! Для васъ рѣшеніе
этого вопроса въ особенности важно. И къ вамъ, въ особенности, я обращаюсь.
Нужно немедленно приступить къ работѣ, иначе аграрный вопросъ никогда не
рѣшится. /Аплодисменты/2 .
Деп. Баламезъ: – Предложеніе о принятіи въ Аграрную и Конституціонную
комиссіи по одному представителю отъ рабочихъ ни къ чему не обязываетъ Сфа-
тулъ Цэрій и это не можетъ послужить задержкой для рѣшенія аграрнаго вопроса.
Комиссіямъ предстоитъ разрѣшить вопросы конституціонной и хозяйственной
жизни; въ рѣшеніи этихъ вопросовъ должны принять участіе представители всѣхъ
группъ населенія. Между тѣмъ единственный здѣсь представитель рабочихъ не
можетъ войти ни въ одну изъ названныхъ комиссій, такъ какъ не можетъ вѣдъ
г-нъ Криворуковъ моментально превратиться изъ русскаго въ молдаванина. Поэ-
тому я нахожу, что предложеніе депутата Цыганко должно быть принято.
Предсѣдатель: – Поступило предложеніе прекратить пренія.
Никто не возражаетъ, и пренія прекращены.
Предсѣдатель: – Я ставлю на голосованіе предложеніе депутата Цыганко о
принятіи въ Аграрную и Конституціонную комиссіи по одному представителю
отъ рабочихъ.
Предложеніе принимается единогласно.
Предсѣдатель: – Предоставляю слово депутату Чижевскому для внѣочеред-
наго заявленія.
Деп. Чижевскій: – Г.г. депутаты! Какъ природа не тѣрпитъ пустого мѣста, такъ
и Парламентская жизнь не любитъ депутатовъ съ неопределѣнной политической
физіономіей. Группа депутатовъ, отколовшисъ отъ Молдавскаго Блока, рѣшила
объявить свою политическую программу, которая ляжетъ въ основу дѣятельно-
сти новой группы.
Русская революція выдвинула на арену политической борьбы два мощныхъ
соціальныхъ класса – крестьянство и пролетаріатъ, съ одной стороны, и буржу-
азію, съ другой. Эти два класса почти совершенно смели третій классъ – трудо-
вую интеллигенцію. Между тѣмъ трудовая интеллигенція всегда играла и будетъ
играть огромную роль въ жизни государства; она мозгъ государства. По своему
положенію трудовая интеллигенція примыкаетъ къ пролетаріату. Девизъ ея слѣду-
ющій: „Omnia mea mecum porto”, что значитъ: «Все свое ношу съ собой».
Въ Западной Европѣ этотъ классъ давно объединился и имѣетъ опредѣленную
политическую физіономію, съ которой выступаетъ на арену политической жизни.
На трудъ интеллигентныхъ тружениковъ – чиновниковъ, журналистовъ, священ-
никовъ и др. тамъ огромный спросъ.
Въ Россіи же эта интеллигенція, повторяю, была сметена, и въ нашей румын-
ской Бессарабіи, которая живетъ по инерціи, данной русской революціей, трудо-
вая интеллигенція до сихъ поръ не могла проявить себя.
Но теперь, когда жизнь вошла въ норму и начинается планомѣрная работа, тру-
довая интеллигенція не можетъ быть отброшена. Среди насъ, г.г., не мало чинов-
никовъ, адвокатовъ и т. д. и намъ пора съорганизоваться. Въ Европѣ партія тру-
довой интеллигенціи носитъ названіе націоналъ-демократической; это названіе
мы дали и нашей партіи. Всѣ теперь убѣдились, что классификація по національ-
ностямъ никого не удовлетворяетъ, поэтому наша группа рѣшительно откололась
отъ Молдавскаго Блока и образовываетъ Націоналъ-демократическую партію.
664
 Теперь я прошу разрѣшенія прочесть вамъ нашу программу. Она очень неболь-
шая и состоитъ всего изъ 7 пунктовъ.
Депутатъ Чижевскій читаетъ и поясняетъ каждый пунктъ программы отдѣльно:
1/ Участіе въ государственномъ строительствѣ всѣхъ классовъ и группъ насе-
ленія. – Мы находимъ, что государственный организмъ – коллективъ, потому мы не
можемъ допустить, чтобы господствовала только одна группа населенія. Естественно,
что если государство-коллективъ, то всѣ должны участвовать въ его строительствѣ.
2/ Поддержка идеи автономіи Бессарабіи въ условіяхъ лойяльности румын-
ской государственности.
– Всякая автономія, въ томъ числѣ и наша, не выдвигается опредѣленной
политической партіей; это – политическая необходимость. Я приведу вамъ при-
меръ, можетъ быть неѣсколько грубый, но взятый изъ обыденной жизни. Пред-
положимъ, что къ кому-нибудь изъ васъ пріѣзжаютъ гостить ваши родственники.
И вотъ, въ то время, когда вы привыкли вставать и пить чай, напримѣръ въ 8
часовъ, обѣдать ровно въ 1 часъ, ваши гости встаютъ часовъ в 11 и просятъ чая;
затѣмъ идутъ гулятъ и часовъ въ 5 вечера просятъ обѣдать.
Это будетъ называться аннексіей или захватомъ. Если же ваши гости будутъ
деликатны, т.е. будутъ вставать и обѣдать, приноравливаясь къ вышимъ привыч-
камъ – это будетъ автономія.
Итакъ повторяю, наша партія будетъ поддерживать идею автономности, не
забывая, конечно, что мы живемъ въ Румыніи3.
3/ Распространеніе и воспитаніе въ народныхъ массахъ чувствъ личной и
общественной честности.
– Г.г., не забывайте, что русская революція внесла въ народъ страшный раз-
вратъ и испортила нравы. Поднять нравственность народа мы считаемъ своей
прямой обязанностью и надѣемся, что вы всѣ въ этомъ дѣлѣ протянете намъ руку
помощи и поддержите насъ.
4/ Уничтоженіе латифундій посредствомъ отчужденія за справедливую плату
части частновладѣльческихъ земель и надѣленіе ими нуждающагося крестьянства
при сохраненіи права собственности на землю.
– Мы, интеллигентные труженики, заинтересованы въ земельномъ вопросѣ
только косвенно, такъ какъ мы не имѣемъ собственной земли и не занимаемся
обработкой ея. Но мы находимъ, что государство только тогда сможетъ существо-
вать спокойно, когда будетъ разрѣшенъ аграрный вопросъ.
Мы не соціалисты. Мы признали бы соціализацію, если бы намъ сказали, что
черезъ годъ она будетъ проведена, но мы знаемъ, что это невозможно и находимъ,
что безплатная раздача земли можетъ послужить только во вредъ государству, такъ
какъ будетъ источникомъ вѣчныхъ споровъ, а государство сильно только тогда,
когда оно спокойно.
Кромѣ того большая часть земель находится подъ залогами въ разныхъ бан-
кахъ. Если земля будетъ отдана безплатно крестьянамъ, то всѣмъ банкамъ грозитъ
крахъ, такъ какъ не будутъ уплачены огромные долги земельныхъ собственниковъ.
Вмѣстѣ съ банками погибнутъ и многія учрежденія, субсидируемыя до сихъ поръ
банками, и цѣлая армія интеллигентныхъ труженниковъ останется безъ работы.
5/ Широкая тѣрпимость ко всѣмъ національностямъ и ко всѣмъ государственнымъ
группамъ населенія и уваженіе къ ихъ національнымъ и классовымъ интересамъ.
– Общественная работа возможна только при содѣйствіи всѣхъ силъ страны,
даже большевики поняли это и говорятъ о соглашеніи съ буржуазіей. Только на
довѣріи другъ къ другу возможна плодотворная работа.
665
 6/ Поддержка и помощь правительству.
– Правительство безъ поддержки не можетъ работать. Конечно, мы будемъ
критиковать дѣйствія правительства, но пока оно будетъ пользоваться довѣріемъ,
мы поддержимъ его.
7/ Активное и широкое содѣйствіе культурному и психологическому сбли-
женію и единенію Бессарабіи съ остальной Румыніей.
Политическое объединеніе совершилось, но это еще не значитъ, что соверши-
лось и объединеніе культурное, а между тѣмъ послѣднее имѣтъ огромнѣйшее зна-
ченіе для жизни нашей страны, поэтому наша партія всѣми силами будетъ содѣй-
ствовать этому объединенію.
Вотъ наша программа.
Какъ вы видите, г.г., въ основу своей дѣятельности новая партія ставитъ актив-
ную государственную работу.
До сихъ поръ у насъ были только партіи національныя; мы же составляемъ
чисто политическую партію. Будетъ ли насъ только 2 или 3 человѣка, это не важно,
для насъ важно моральное убѣжденіе въ нашей правотѣ. Мы вѣримъ, что сама
жизнь присоединитъ къ намъ многихъ изъ васъ.
Я прошу, г-нъ предсѣдатель, считать меня представителемъ Націоналъ-демо-
кратической партіи. /Аплодисменты/.
Предсѣдатель: – Я привѣтствую новую партію, потому что лучше имѣть дѣло
съ опредѣленной политической партіей, чѣмъ съ фрагментомъ, который переки-
дывается отъ одной партіи въ другую. /Смѣхъ. Аплодисменты/.
У меня записалось нѣсколько ораторовъ новой партіи.
Деп. Цыганко съ мѣста: – Это принимаетъ характеръ деклараціи. Я предлагаю
не допускать по этому поводу никакихъ выступленій.
Деп. Чижевскій съ мѣста: – Зачѣмъ? Это будетъ носить характеръ деклараціи.
Не нужно никакихъ рѣчей.
Въ это время тухнетъ электричество.
Деп. Станевичъ заявляетъ, что сегодня свѣта больше не будетъ.
Предсѣдатель объявляетъ засѣданіе закрытымъ въ 12 час. ночи.

Предсѣдатель Сфатулъ Цэрій

Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, ff. 219–222v.]

Note și comentarii

1 Astfel, aflăm că Fracțiunea țărănească era, de fapt, alcătuită din două grupuri distincte și cu interese
politice diferite: grupul moldovenilor și grupul minoritar. Prima dezbinare a Fracțiunii țărănești
s-a produs, așa cum am văzut, în timpul votării Declarației de Unire la 27.03.1918. Constatăm, în
același timp, că Blocul Moldovenesc se redusese numeric, odată cu trecerea unor foști membri ai săi
în Fracțiunea țărănească și cu plecarea din Bloc a lui Cijevschi împreună cu cîţiva părtași de ai săi.
2 În ziar, cuvîntarea lui Mîndrescu conține încă un detaliu interesant, și anume faptul că în presă a fost
exprimată cererea ca în Sfatul Țării să fie reprezentați și micii proprietari: Sfatul Țării, 17 mai 1918.
3 Această declarație a lui V. Cijevschi demonstrează că, la două luni după votarea Declarației de
Unire, în Sfatul Țării erau încă mulți deputați care mai credeau sincer că Basarabia își putea păstra
autonomia în cadrul regatului român.

666
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 16-го мая 1918 года № 78

Засѣданіе открывается въ 9 часовъ вечера подъ предсѣдательствомъ

П.Н. Халиппы при слѣдующихъ секретаряхъ: Б.М. Епури, К.П. Мисирковѣ и И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
1. Выборы членовъ въ Бессарабскую Чрезвычайную Слѣдственную Комис-
сію.
2. Представленное на утвержденіе Сфатулъ Цэрій постановленіе Совѣта
Директоровъ о выдачѣ единовременнаго пособія женѣ присяжнаго
повѣреннаго Мурафы, назначеніи его дочери пенсіи, постановкѣ уби-
тому памятника, а также назначеніе пенсіи и пособія семьѣ умершаго на
фронтѣ поэта А. Матвѣевича.
3. Докладъ директора общественныхъ работъ о переустройствѣ и ремонтѣ
флигеля для помѣщенія въ немъ конторы городской станціи ж.д. Бессарабіи.
4. Докладъ директора по финансовымъ дѣламъ Бессарабіи объ открытіи въ
распоряженіе Казенной Палаты кредита въ суммѣ 5 950 руб. 90 к. и 3 126
руб. 22 к. для возврата ненадлежаще поступившихъ въ казну крѣпостныхъ
и др. пошлинъ.
5. Докладъ товарища директора почтъ и телеграфовъ о выдачѣ низшимъ
служащимъ почтово-телеграфнаго вѣдомства ежемѣсячной добавки къ
жалованію на дороговизну.

Предсѣдатель, объявивъ засѣданіе открытымъ, предоставляетъ слово пред-

сѣдателю Мандатной комиссіи деп. Н.Н. Босье-Кодряну для доклада разсмотрѣн-
ныхъ въ комиссіи вновь поступившихъ мандатовъ1.
Деп. Босье-Кодрянъ: – Въ послѣднемъ засѣданіи Мандатная комиссія раз-
смотрѣла слѣдующіе мандаты:
Делегированнаго Бѣлецкимъ Земствомъ депутата Никанора Федотовича
Чекана; мандатъ признанъ правильнымъ.
Предсѣдатель ставитъ кандидатуру деп. Чекана на голосованіе; большин-
ствомъ голосовъ она принимается.
Деп. Босье-Кодрянъ оглашаетъ слѣдующій мандатъ:
– Военный Конгрессъ делегировалъ деп. З.А. Мунтяна, котораго можно при-
нять на мѣсто отказавшегося деп. Ружины.
Деп. Цыганко предлагаетъ мандатъ деп. Мунтяна передать на обсужденіе
фракцій, т.к. депутатъ делегированъ несуществующей организаціей2 .
Деп. Криганъ объясняетъ, что Военный Конгрессъ, пославъ своихъ предста-
вителей въ Парламентъ, выбралъ и кандидатов на ихъ мѣсто въ случаѣ выхода пер-
выхъ изъ состава Парламента по тѣмъ или инымъ причинамъ.
Предсѣдатель: – Быть можетъ, г.г., отложимъ вопросъ объ этой кандидатурѣ
до обсужденія его по фракціямъ?
Деп. Босье-Кодрянъ: – Я не согласенъ съ такимъ предложеніемъ, ибо не вижу
причинъ откладывать этотъ вопросъ. Во всякомъ случаѣ вопросъ долженъ быть
баллотированъ.
667
 Деп. Кокырла говоритъ, что на мандатахъ должна быть печать и подпись пред-
сѣдателя той организаціи, отъ которой делегированъ депутатъ.
Деп. Н.Н. Босье-Кодрянъ: – Мы должны считаться съ группой, делегирующей
депутата. Крестьянскій Съѣздъ делегировалъ своихъ депутатовъ безъ подписи
предсѣдателя.
Деп. Цыганко съ мѣста: – Глупости!
Деп. Н.Н. Босье-Кодрянъ возмущенно: – Глупости говорите Вы!
Предсѣдатель призываетъ депутатовъ къ порядку.
Деп. Цыганко предлагаетъ удалить деп. Н.Н. Босье-Кодряна изъ зала.
Предсѣдатель проситъ депутатовъ успокоиться и считать вопросъ исчерпаннымъ.
Деп. Н.Н. Босье-Кодрянъ настаиваетъ на рѣшеніи вопроса о кандидатурѣ
деп. Мунтяна сегодня же.
Предсѣдатель: – Кандидатура эта во фракціяхъ разсмотрѣна?
Деп. Бодеско: – Блокъ призналъ мандатъ правильнымъ.
Деп. Чижевскій: – Націоналъ-демократическая партія не разсматривала.
Деп. Станевичъ: – Партія національныхъ меньшинствъ не возражаетъ про-
тивъ этой кандидатуры. Мнѣ кажется, что невозможно во фракціяхъ обсуждать
кандидатуру каждаго депутата.
Деп. Чижевскій: – Наша партія также не возражаетъ.
Деп. Цыганко: – Крестьянскій Съѣздъ делегировалъ своихъ депутатовъ въ
крестьянскій губернскій комитетъ, и депутаты Крестьянской фракціи имѣютъ
мандаты за подписью предсѣдателя крестьянскаго губернскаго комитета.
Если Военный Конгрессъ делегируетъ депутатовъ въ Сфатулъ Цэрій, то я
хотѣлъ бы видѣть на мандатахъ этихъ депутатовъ подпись предсѣдателя послав-
шей ихъ организаціи.
Деп. Никитюкъ возражаетъ противъ голосованія мандата и стоитъ за пере-
дачу его на обсужденіе фракцій.
Деп. Галицкій говоритъ, что до сихъ поръ не возражали противъ депутатовъ
Военнаго Конгресса, присылаемыхъ имъ въ Парламентъ. Ораторъ не видитъ
серьезной причины для возраженій противъ данной кандидатуры и проситъ
поставить ее на голосованіе.
Предсѣдатель: – Поступило предложеніе прекратить пренія.
Предложеніе Собраніемъ принимается.
Деп. Буздуганъ: – Мандатъ деп. Мунтяна былъ у насъ давно; къ намъ онъ при-
былъ еще во времена большевизма у насъ. Этотъ депутатъ былъ делегированъ
Одесскимъ Молдавскимъ военнымъ конгрессомъ, но мандатъ его не былъ до сихъ
поръ утвержденъ по той причинѣ, что не было свободнаго мѣста въ Парламентѣ.
Предсѣдатель: – Я готовъ, г.г., поставить на голосованіе кандидатуру Мун-
тяна, т.к. за это предложеніе высказывается большинство депутатовъ. Но посту-
пило и другое предложеніе – передать вопросъ на обсужденіе фракцій, а потому я
поставлю на голосованіе сначала это послѣднее.
Большинство голосовъ противъ передачи вопроса во фракціи.
– Ставится, г.г., на голосованіе кандидатура деп. Мунтяна. Мандатъ утвержда-
ется 54 голосами при 34 воздержавшихся.
Деп. Н.Н. Босье-Кодрянъ продолжаетъ свой докладъ: – Отъ поляковъ Бесса-
рабіи делегированъ В.В. Кошко на мѣсто отказавшагося деп. Ф.Ф. Дуткевича.
Мандатъ Собраніемъ утверждается.
– Отъ Оргѣевскаго уѣзднаго земства делегируется Н.К. Чекеруль-Кушъ.
668
 Мандатъ его также утверждается.
– Отъ Бендерскаго уѣзднаго земства делегированъ А.Д. Ратко.
Деп. Бодеско: – Ратко не молдаванинъ, а болгаринъ; по схемѣ же Бендерское
Земство обязано было послать молдаванина. Поэтому Блокъ рѣшилъ просить
упомянутое земство впредь придерживаться схемы.
Деп. Станевичъ: – Вопросъ о національномъ происхожденіи деп. Ратко мы не
обсуждали, но, мнѣ кажется, что ему легче, чѣмъ кому бы то ни было, опредѣлить
свою національность.
Деп. Цыганко заявляетъ, что Крестьянская фракція также не интересовалась
національнымъ происхожденіемъ деп. Ратко.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе кандидатуру деп. Ратко, которая
утверждается при одномъ голосѣ противъ.
Деп. Н.Н. Босье-Кодрянъ: – Отъ г. Бѣльцъ делегированъ деп. Гроссманъ; по
схемѣ полагается прислать молдаванина, городъ же прислалъ еврея.
Деп. Бодеско: – Блокъ высказывается противъ кандидатуры деп. Гроссмана.
Деп. Чижевскій: – Націоналъ-демократическая партія воздерживается.
Деп. Слуцкій говоритъ, что разъ городское самоуправленіе г. Бѣльцъ выбрало
Гроссмана въ Парламентъ, Собранію слѣдовало бы считаться съ этимъ. Ораторъ
надѣется, что Націоналъ-демократической партіи и Крестьянской фракціи будутъ
чужды антинаціональныя чувства. Обращаясъ къ Молдавскому Блоку, онъ реко-
мендуетъ ему быть терпимѣе въ національныхъ вопросахъ, т.е. антинаціональная
политика можетъ привести къ дурному. Какъ доказательство своей послѣдней
мысли онъ заявляетъ, что благодаря нетерпимости къ другимъ національностямъ
и культурнымъ мѣропріятіямъ, Галиція, прежде онѣмеченная, въ послѣднее время
совершенно ополячена3.
Въ заключеніе своей рѣчи ораторъ проситъ собраніе признать мандатъ
деп. Гроссмана правильнымъ.
Деп. Буздуганъ, ссылаясь на то, что еврейской націи предоставлено 10 мѣстъ,
изъ которыхъ далеко не всѣ заполнены, предлагаетъ принять деп. Гроссмана за
счетъ еврейскихъ мѣстъ.
Деп. Криганъ: – Мы посланы сюда, г.г. депутаты, для работы, а не для одной
болтовни; мы зря здѣсь только теряемъ время и даромъ деньги получаемъ. Мы
всегда относились терпимо ко всѣмъ національностямъ и никогда не измѣнимъ
этому принципу, несмотря на то, что мы, молдаване, много страдали подъ цар-
скимъ игомъ4.
Предсѣдатель заявляетъ о поступившемъ предложеніи прекратить пренія.
Предложеніе принимается.
Предоставляется еще слово лидерамъ фракцій меньшинствъ и крестьянъ,
какъ не высказавшимся по данному вопросу.
Деп. Станевичъ: – Я думаю, г.г. депутаты, что нужно уважать законъ, безраз-
лично – плохой онъ, или хорошій.
Вопросъ о схемѣ не разъ поднимался еще при И.К. Инкулецѣ, и онъ говорилъ,
что схема составлена, какъ Богъ на душу положитъ. Но, г.г., въ такомъ случаѣ, разъ
она неправильно составлена, нужно корректировать ее.
Отъ мѣстнаго городского самоуправленія сначала были представлены въ Пар-
ламентъ 3 представителя, въ томъ числѣ г. Шмидтъ, но, г.г., Вамъ извѣстно, что
Шмидтъ не молдаванинъ; въ немъ скорѣе течетъ нѣмецкая кровь, но это неважно.
Первые три представителя ушли и ихъ смѣнили Луневъ, Гензулъ и я, причемъ
669
городская дума, также не придерживаясь схемы, послала меня вмѣсто еврея. Меня
долго не утверждали, но потомъ все-таки утвердили.
Затѣмъ другой примѣръ: – Скажите, г. Стере по какой схемѣ прошелъ?
Деп. Мисирковъ съ мѣста: – По схемѣ 27 марта.
Деп. Станевичъ, заканчивая свою рѣчь, говоритъ, что Фракція меньшинствъ
признала нужнымъ принять деп. Гроссмана, разъ онъ делегированъ самоуправ-
леніемъ г. Бѣльцъ.
Деп. Цыганко: – Крестьянская фракція стоитъ на той точкѣ зрѣнія, что необ-
ходимо разъ и навсегда установить слѣдующій принципъ: если въ парламентъ
какая-нибудь группа посылаетъ своего представителя, то принципъ зоологиче-
скаго представительства долженъ отпасть.
Предсѣдатель: – Ставится на голосованіе кандидатура деп. Гроссмана съ поправ-
кой деп. Буздугана, а именно: депутатъ принимается за счетъ еврейскихъ мѣстъ.
Большинствомъ голосовъ кандидатура утверждается.
Деп. Слуцкій: – Евреямъ по схемѣ полагается опредѣленное количество мѣстъ.
Не спросивъ ихъ, вы выносите подобное постановленіе. Я заявляю, что оно неза-
конно и прошу внести мое заявленіе въ протоколъ.
Деп. Криганъ предлагаетъ просить Бѣлецкую Городскую Управу прислать еще
одного депутата, но молдаванина.
Предсѣдатель: – Я полагаю, что предложеніе деп. Кригана нужно передать на
обсужденіе фракцій.
Собраніе соглашается.
Предсѣдатель приглашаетъ деп. Н.Н. Босье-Кодряна продолжать свой докладъ.
Деп. Н.Н. Босье-Кодрянъ: – Отъ г. Бендеръ присланъ мандатъ на имя П.Н. Гур-
скаго, русскаго по происхожденію, тогда какъ по схемѣ полагается молдаванинъ.
Деп. Криганъ отъ имени блока заявляетъ, что блокъ будетъ голосовать про-
тивъ кандидатуры Гурскаго, такъ какъ мѣсто предоставлено молдавской, а не рус-
ской націи.
Деп. Чижевскій: – Націоналъ-демократическая партія не обсуждала кандида-
туры этого депутата.
Деп. Станевичъ: – Меньшинства также не обсуждали этого вопроса.
Предсѣдатель: – Ставлю на голосованіе кандидатуру П.Н. Гурскаго.
Секретари И.А. Буздуганъ и К.Н. Мисирковъ подсчитываютъ голоса.
Результаты подсчета у нихъ не сходятся.
Деп. Мындреско заявляетъ, что блокъ голосуетъ не противъ кандидатуры Гур-
скаго, а противъ нарушенія схемы.
Предсѣдатель: – Ставлю вторично на голосованіе кандидатуру Гурскаго въ
виду того, что результаты перваго подсчета голосовъ оказались различны.
За кандидатуру подано 40 голосовъ и противъ нея 50. Такимъ образомъ кан-
дидатура деп. Гурскаго отклоняется.
Деп. Н.Н. Босье-Кодрянъ: – Мандатная комиссія проситъ Сфатулъ Цэрій
выяснить вопросъ о кандидатурѣ деп. Пономарева; затѣмъ въ комиссію посту-
пило заявленіе отъ 10 депутатовъ Сфатулъ Цэрій съ просьбой пересмотрѣтъ кан-
дидатуру деп. Синадино. Комиссія рѣшила передать этотъ вопросъ на обсужденіе
Парламента.
Предсѣдатель заявляетъ о поступившемъ предложеніи обсудить вопросъ объ
этихъ двухъ кандидатахъ сегодня же. Предложеніе, поставленное на голосованіе,
принимается.
670
 Деп. Станевичъ: – 9 марта обсуждался мандатъ мой и деп. Пономарева, при-
чемъ мандатъ послѣдняго подвергся жестокой критикѣ. Затѣмъ мой мандатъ былъ
еще разъ разсмотрѣнъ 31 марта и тогда же утвержденъ; что же касается мандата
деп. Пономарева, то онъ и до сихъ поръ, спустя 2 мѣсяца, еще окончательно не раз-
смотрѣнъ. Спрашивается, имѣемъ ли мы право держать человѣка столько времени
подъ вопросительнымъ знакомъ?
Мы знаемъ, что заявленіе деп. Богоса подверглось критикѣ, какъ здѣсъ, такъ и
на столбцахъ газеты и этотъ вопросъ нужно считать исчерпаннымъ. Я говорилъ и
теперь повторяю, разъ извѣстная организація посылаетъ депутата, то она за него
отвѣчаетъ. Фракція меньшинствъ за принятіе деп. Пономарева.
Деп. Криганъ: – Молдавскій блокъ проситъ передать вопросъ о кандидатурѣ
деп. Пономарева во фракціи. Мы посовѣтуемся въ блокѣ и, если найдемъ неос-
новательными доводы, выставленные противъ кандидатуры этого депутата, мы
ничего не будемъ имѣть противъ пріема его въ Парламентъ.
Деп. Паскалуца: – Г.г. депутаты! Вѣдь г. Пономарева прислала сюда извѣстная
группа, и я полагаю, что, выбирая именно Пономарева, она знала, что за человѣкъ
онъ. Теперь, подозрѣвая этого депутата въ чемъ-то нечестномъ, вы подвергаете
подозрѣнію и всю ту организацію, которая делегировала его въ Парламентъ.
Кто говоритъ о честности, долженъ быть самъ честнымъ. По моему, больше, чѣмъ
не честно, держать человѣка въ неопредѣленномъ положеніи свыше двухъ мѣсяцевъ.
Деп. Гафенко: – Вопросъ этотъ, дѣйствительно, задержался рѣшеніемъ. Блокъ
былъ сильно занятъ другими дѣлами и обсудить кандидатуру деп. Пономарева до
сихъ поръ не имѣлъ возможности. Принять же эту кандидатуру безъ обсужденія ея
по фракціямъ невозможно уже потому, что въ свое время она, какъ вамъ извѣстно,
вызвала цѣлую бурю въ Парламентѣ. Что касается заявленія предыдущаго оратора
о честности, то ее нужно проявлять здѣсь, а не въ Лондонской гостиницѣ.
Предсѣдатель: – Ставится на голосованіе кандидатура деп. Пономарева. Боль-
шинствомъ голосовъ кандидатура считается принятой.
Деп. Криганъ съ мѣста: – Молдавскій блокъ не принималъ участія въ голо-
сованіи, а потому заявленіе Предсѣдателя о принятіи кандидатуры неправильно.
Прошу занести это въ протоколъ.
Деп. Кирилловъ: – При всякомъ голосованіи могутъ быть три возможности –
можно голосовать – «за», «противъ» или воздержаться отъ голосованія. Чет-
вертаго положенія нѣтъ. Блокъ заявляетъ, что онъ не принималъ участія въ голо-
сованіи, значитъ, онъ воздержался, но въ блокѣ извѣстное число депутатовъ, и я
хотѣлъ бы знать: всѣ ли они здѣсь сегодня.
Деп. Криганъ: – Блокъ въ данномъ случаѣ не хотѣлъ бы никого обидѣть, но онъ
не можетъ голосовать ни за, ни противъ Пономарева до тѣхъ поръ, пока не выяс-
нитъ, какъ слѣдуетъ, вопроса.
Я предлагаю отложить еще на два дня рѣшеніе этого вопроса; вѣдь деп. Поно-
маревъ могъ же прождать два мѣсяца.
Предсѣдатель: – Я не принимаю на себя вашъ упрекъ, такъ какъ я съ самаго
начала спросилъ Собраніе, отложить ли этотъ вопросъ или же рѣшить его въ
сегодняшнемъ засѣданіи. Если же вы считаете неправильнымъ веденіе засѣданія,
потрудитесь подать письменное заявленіе о томъ, и я сложу съ себя предсѣдатель-
скія полномочія.
Деп. Н.Н. Босье-Кодрянъ напоминаетъ Собранію о томъ, что нужно рѣшить
также вопросъ и о Синадино. Мандатная комиссія не можетъ отклонить подан-
наго заявленія 10 депутатами Сфатулъ Цэрій.
671
 Деп. Чижевскій: – Мы хотѣли бы знать, за что деп. Синадино выключенъ изъ
списка депутатовъ5.
Деп. Криганъ объясняетъ, что деп. Синадино выключенъ изъ списка депутатовъ
по постановленію Сфатулъ Цэрій за участіе въ делегаціи, которая ѣздила въ Яссы
и имѣла своей цѣлью агитировать противъ Правительства. Ораторъ говоритъ, что
Блокъ противъ пересмотра постановленія объ исключеніи деп. Синадино 6.
Деп. Чижевскій настаиваетъ на пересмотрѣ постановленія объ исключеніи
Синадино, заявивъ, что это онъ отъ имени своей партіи подалъ заявленіе и будетъ
поддерживать свое ходатайство, ибо онъ находитъ, что обвиненія не доказаны, а
такіе люди, какъ финансистъ Синадино, странѣ нужны.
Деп. Станевичъ: – Намъ извѣстно, конечно, что деп. Синадино ѣздилъ въ Яссы
не ради прогулки. Но, мнѣ кажется, г.г., что такихъ обвиненій въ данномъ случаѣ
недостаточно; ихъ нужно подкрѣпить соответствующими документами. Я при-
соединяюсь къ мненію деп. Чижевскаго, что не слѣдуетъ пренебрегать хорошими
финансистами и предлагаю передать вопросъ на разсмотрѣніе фракцій.
Деп. Цыганко: – Повторяю: Если группа, пославшая деп. Синадино, выбрала
и делегировала его правильно, то мы не имѣемъ никакого права исключать его изъ
своей среды.
Деп. Чижевскій предлагаетъ, не откладывая на долго, разсмотрѣть вопросъ
во фракціяхъ въ пятницу, чтобы имѣть возможность обсудить его въ спѣшномъ
порядкѣ въ слѣдующемъ засѣданіи.
Деп. Гафенко говоритъ, что напрасно деп. Чижевскій боится потерять хорошаго
финансиста; – въ странѣ всегда можно будеть найти еще лучшихъ финансистовъ7.
Ораторъ удивленъ, что деп. Синадино не получилъ одно изъ 5 мѣстъ, предо-
ставленныхъ помѣщикамъ, и очень сожалѣетъ, что представители сегодняшней
демократіи стоятъ за тѣхъ, которые всегда вели петроградскую политику.
Предсѣдатель: – Поступило предложеніе прекратить пренія.
Предложеніе принято.
– По данному вопросу существуютъ два предложенія: – деп. Кригана, кото-
рое сводится къ тому, чтобы не пересматривать постановленія объ исключеніи
д. Синадино, – и другое предложеніе – партіи націоналъ-демократической и мень-
шинств – передать вопросъ на обсужденіе фракцій.
Деп. Криганъ заявляетъ, что онъ снимаетъ свое предложеніе.
Ставится на голосованіе второе предложеніе: вопросъ долженъ быть раз-
смотрѣнъ во фракціяхъ въ пятницу.
Предложеніе принимается при одномъ голосѣ противъ. Затѣмъ предостав-
ляется слово для внѣочереднаго заявленія деп. Мисиркову, который говоритъ,
что нѣсколько мѣсяцевъ тому назадъ Сфатулъ Цэрій вынесъ постановленіе,
согласно котораго депутаты, не явившіеся на засѣданія въ теченіе 2-хъ недѣль
безъ уважительныхъ причинъ, исключаются изъ состава депутатовъ Сфатулъ
Цэрій. Между тѣмъ, есть такіе депутаты, которые не посѣщаютъ засѣданій болѣе
мѣсяца. Ораторъ предлагаетъ исключить такихъ депутатовъ и на ихъ мѣсто при-
нять другихъ.
Предсѣдатель: – Быть можетъ передадимъ этотъ вопросъ во фракціи?
Собраніе соглашается и переходитъ къ очереднымъ вопросамъ.
Деп. Станевичъ оглашаетъ списокъ представителей фракціи меньшинствъ,
избранныхъ въ Аграрную и Конституціонную комиссіи. Избранными оказа-
лись: въ Аграрную: Альмендингеръ, Кошко, Ратко, Гроссманъ, Бажбеукъ-Мели-
ковъ и Луневъ; кандидатомъ – Ландау; Конституціонную: Станевичъ, Слуцкій,
672
Маницынъ, Мисирковъ и Пономаревъ, – кандидатомъ – Кошко. Такъ какъ
среди представителей національныхъ меньшинствъ встрѣчается и имя приня-
таго въ этомъ же засѣданіи деп. Ратко, то предсѣдатель спрашиваетъ: какимъ
образомъ деп. Ратко, прошедшій отъ имени молдавскаго населенія, попалъ во
Фракцію національныхъ меньшинствъ?
Деп. Станевичъ заявляетъ, что, хотя деп. Ратко и молдаванинъ, но онъ раздѣля-
етъ взгляды національныхъ меньшинствъ.
Деп. Цыганко предлагаетъ предоставить въ Аграрной комиссіи одно мѣсто
болгарамъ сверхъ комплекта.
Деп. Бодеско говоритъ, что онъ знаетъ хорошо деп. Ратко. Когда ораторъ впер-
вые встрѣтилъ на дняхъ деп. Ратко въ корридорѣ Парламента и спросилъ его,
въ какую онъ фракцію вступаетъ, тотъ отвѣтилъ, что выбралъ блокъ. Теперь же
ораторъ, къ своему удивленію, видитъ его сидящимъ на мѣстахъ національныхъ
меньшинствъ. «Я отлично понимаю, – заканчиваетъ депутатъ, – то трагическое
положеніе, когда человѣкъ не можетъ самъ говоритъ за себя и его должны защи-
щать другіе. Ратко не можетъ самъ выйти и честно заявить, что онъ молдаванинъ,
потому-что онъ не является имъ на самомъ дѣлѣ».
Деп. Ратко проситъ слова по личному вопросу и заявляетъ, что онъ предста-
вилъ въ президіумъ Сфатулъ Цэрій документы, показывающіе, какой онъ націо-
нальности.
Изъ Блока раздаются голоса, требующіе рѣчи депутата на молдавскомъ языкѣ,
на что ораторъ заявляетъ, что онъ не позволитъ насиловать его волю и будетъ гово-
рить на томъ языкѣ, на которомъ онъ пожелаетъ.
Выпады деп. Бодеско противъ него депутатъ оставляетъ безъ вниманія, не
желая давать тому какія бы то ни было объясненія8.
Предсѣдатель: – Разбирается, г.г. депутаты, вопросъ – дать ли болгарамъ мѣсто
въ Аграрной комиссіи сверхъ комплекта, какъ предлагаетъ деп. Цыганко. Кому
угодно высказаться?
Деп. Бырка Феодосій: – Въ Аграрной комиссіи было предоставлено 9 мѣстъ
національнымъ меньшинствамъ, въ томъ числѣ и крестьянамъ – немолдаванамъ.
Странно теперь слышать предложеніе о предоставленіи еще мѣстъ болгарамъ. Въ
этой комиссіи должны быть представители крестьянъ, а не юристы. Одно мѣсто
можно дать, но за счетъ національныхъ меньшинствъ.
Деп. Буздуганъ: – Парламентъ вѣдь рѣшилъ, г.г. депутаты, дать 18 мѣстъ въ
Аграрной комиссіи Блоку и Крестьянской фракціи и 9 мѣстъ – національнымъ
меньшинствамъ, въ томъ числѣ и крестьянамъ другихъ національностей. Затѣмъ
рабочимъ дали два мѣста сверхъ комплекта. Теперь же еще требуютъ мѣстъ. Без-
прерывно увеличивая составъ комиссіи, мы дойдемъ до того, что въ ней скоро
будетъ половина Парламента.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе предложеніе деп. Цыганко.
За предложеніе подается 36 голосовъ и противъ 40.
Предложеніе отклоняется.
Предсѣдатель приглашаетъ фракціи назвать своихъ представителей въ Бесса-
рабскую Чрезвычайную Слѣдственную Комиссію.
Деп. Станевичъ: – Отъ меньшинствъ выбранъ членомъ деп. Гроссманъ, а кан-
дидатомъ я.
Деп. Криганъ: – Молдавскій Блокъ еще не намѣтилъ своего представителя.
673
 Предсѣдатель: – Завтра, г.г., начинаетъ засѣдать Аграрная комиссія; прошу
собраться членовъ ея въ 11 час. утра. А сейчасъ въ спѣшномъ порядкѣ предлагаю
заслушать докладъ директора общественныхъ работъ.
Директоръ Н.Н. Босье-Кодрянъ объясняетъ Собранію, что для желѣзныхъ
дорогъ Бессарабіи были заготовлены дрова, а рабочимъ до сихъ поръ деньги не
уплачены. Директоръ проситъ Парламентъ ассигновать для уплаты рабочимъ
220 тысячъ лей заимообразно; эта сумма будетъ возвращена центральнымъ
Румынскимъ правительствомъ, въ вѣдѣніи котораго сейчасъ находятся желѣзныя
дороги Бессарабіи.
Въ желѣзнодорожномъ вѣдомствѣ въ настоящее время не закончены еще всѣ
формальности по передачѣ желѣзныхъ дорогъ центральному румынскому прави-
тельству. Положеніе же рабочихъ тяжело. Работы давно закончены; плата же не
получена, и имъ не на что жить.
Деп. Криганъ отъ имени Молдавскаго Блока заявляетъ, что Блокъ постано-
вилъ ассигновать испрашиваемую директоромъ общественныхъ работъ сумму, но
съ условіемъ чтобы эта сумма расходовалась только на рабочихъ подъ непосред-
ственнымъ наблюденіемъ и контролемъ особой комиссіи изъ представителей пар-
ламентскихъ фракцій и государственнаго контроля.
Деп. Чижевскій: – Націоналъ-демократическая партія не возражаетъ про-
тивъ испрашиваемаго ассигнованія, но желала бы выслушать мнѣніе представи-
теля контроля о томъ, насколько можетъ быть правильно это ассигнованіе въ виду
заключенной съ центральнымъ правительствомъ желѣзнодорожной конвенціи.
Деп. Станевичъ: – Фракція національныхъ меньшинствъ, также не возражая
противъ ассигнованія, предлагаетъ, чтобы расходованіе этихъ денегъ производи-
лось подъ контролемъ спеціальной комиссіи.
Деп. Цыганко отъ имени Крестьянской фракціи тоже настаиваетъ на необхо-
димости поручить наблюденіе за расходованіемъ ассигнуемыхъ денегъ комиссіи,
ибо ассигнованная директоріату раньше сумма въ 500 000 руб. не совсѣмъ пра-
вильно была израсходована и не всѣ рабочіе были удовлетворены.
Директоръ Н.Н. Босье-Кодрянъ: – Для меня совершенно безразлично, кто
будетъ расходовать деньги: комиссія ли или директоріатъ. Важно, чтобы деньги
были уплачены рабочимъ.
Заявленіе же деп. Цыганко о томъ, что неправильно израсходовано ассигно-
ваніе въ 500 000 рублей и что не всѣмъ рабочимъ уплачивался ихъ заработокъ
слишкомъ легкомысленно. Если деп. Цыганко желаетъ провѣрить правильность
произведенныхъ расходовъ, пусть приходитъ въ директоріатъ общественных
работъ и убѣдится изъ документовъ.
Государственный контролеръ деп. Германъ: – Центральное правительство,
по моему, должно уплатить всѣ расходы по содержанію желѣзныхъ дорогъ. Но
то время, когда оно посчитается съ нами, можетъ быть еще не скоро; не могутъ
же рабочіе такъ долго ждать, ибо вамъ извѣстно, какъ въ настоящее время тяжело
жить съ деньгами, а безъ нихъ и подавно. Я полагаю, что изъ просимой суммы при
разсчетѣ съ рабочими будутъ и остатки; сумма же эта отпускается заимообразно,
т.к. правительство эти расходы вернетъ.
Предсѣдатель: – Итакъ, представитель контроля высказался также благо-
пріятно по этому вопросу, но у меня здѣсь есть еще записавшіеся ораторы. Ко мнѣ
поступило предложеніе прекратить пренія по этому вопросу въ виду ясности его.
Собраніе большинствомъ голосовъ рѣшаетъ прекратить пренія. Предсѣда-
тель ставитъ на голосованіе слѣдующее предложеніе: ассигновать въ распоряженіе
674
директора общественныхъ работъ Н.Н. Босье-Кодряна заимообразно, за счетъ
центральнаго румынскаго правительства 220 000 лей для расплаты съ рабочими,
которые заготовляли дрова для желѣзныхъ дорогъ Бессарабіи.
Предложеніе принимается единогласно.
Предсѣдатель предлагаетъ фракціямъ намѣтить своихъ представителей въ
комиссію по наблюденію и контролю за расходованіемъ ассигнуемыхъ денегъ.
Деп. Чижевскій: – Націоналъ-демократическая партія выбрала деп. Черноуцана.
Деп. Станевичъ: – Отъ Фракціи меньшинствъ – деп. Кошко.
Деп. Цыганко: – Отъ Крестьянской фракціи – деп. Баламезъ.
Деп. Криганъ: – Отъ Молдавскаго Блока – деп. Гафенко.
Затѣмъ слово для внѣочередного заявленія получаетъ деп. Бодеско, который
оглашаетъ слѣдующее заявленіе:
«Второго апрѣля 1918 г. сдѣланъ былъ запросъ г. премьеръ-директору каса-
тельно незакономѣрнаго вознагражденія многихъ служащихъ двойными окла-
дами содержанія, что наблюдалось, какъ въ независимой Бессарабіи, такъ наблю-
дается нынѣ и въ автономной Бессарабіи, какъ части румынскаго королевства.
До сихъ поръ отвѣта Парламенту не дано.
2 мая сдѣланъ запросъ г. директору финансовъ касательно неожиданнаго
повышенія курса лея или франка, повлекшаго за собой разстройство экономиче-
ской и финансовой жизни Бессарабіи и другія вредныя послѣдствія, но до сихъ
поръ отвѣта также не послѣдовало.
Находя, что Парламентъ имѣетъ право выслушать отвѣты въ пленарномъ
своемъ засѣданіи и высказать свое къ нимъ отношеніе, мы, депутаты Сфатулъ
Цэрій, просимъ г. Предсѣдателя Сфатулъ Цэрій поставить о семъ въ извѣстность
г. Директора Президента. – 16 мая 1918 г. г. Кишиневъ. Слѣдуютъ восемь подписей».
Собраніе переходитъ къ очередному вопросу о выдачѣ низшимъ служащимъ
почтово-телеграфнаго вѣдомства ежемѣсячной добавки къ жалованію на дороговизну.
Докладчикъ инженеръ Нѣмцанъ докладываетъ Собранію о бѣдственномъ
положеніи низшихъ почтово-телеграфныхъ служащихъ; они, благодаря все воз-
растающей дороговизнѣ предметовъ первой необходимости, поставлены въ
тяжелыя условія существованія. Жизнъ дорожаетъ съ каждымъ днемъ; оплата же
труда этихъ труженниковъ остается безъ измѣненія. Докладчикъ, обращаясъ къ
Собранію, проситъ разрѣшить выдачу ежемѣсячныхъ прибавокъ низшимъ почто-
во-телеграфнымъ служащимъ въ размѣрѣ 100 лей для семейнаго и 60 лей для холо-
стого, начиная съ 1 января с.г.
Деп. Бодеско отъ имени блока заявляетъ, что послѣдній имѣлъ сужденіе по
этому вопросу и нашелъ, что въ почтово-телеграфномъ вѣдомствѣ недостаточно
интенсивно идетъ работа. Блокъ постановилъ предложить вѣдомству сократить
штатъ служащихъ, увеличивъ за счетъ этого сокращенія содержаніе остальнымъ.
Къ докладу блокъ отнесся отрицательно по той причинѣ, что въ настоящее
тяжелое время всѣ служащіе терпятъ нужду, а потому необходимо увеличить
содержаніе всѣмъ вѣдомствамъ, а не одному почтово-телеграфному.
Деп. Чижевскій: – Націоналъ-демократическая партія поддерживаетъ пред-
ложеніе блока. Нужно удовлетворить служащихъ всѣхъ вѣдомствъ, а не одного
только. Мы также предлагаемъ Директоріату почтъ и телеграфовъ сократить
штатъ служащихъ.
Деп. Станевичъ, не возражая по существу доклада, протестуетъ противъ
метода выхватыванія отдѣльныхъ вѣдомствъ.
«Если удовлетворять, – говоритъ ораторъ, – то удовлетворять нужно всѣхъ».
675
 Деп. Цыганко: – Г.г. депутаты! Я не понимаю той позиціи, которой придержи-
вается большинство Парламента. Вопросъ идетъ здѣсь о законныхъ прибавкахъ
на дороговизну, данныхъ Временнымъ Правительствомъ.
Низшіе служащіе почтово-телеграфнаго вѣдомства находятся въ очень тяже-
ломъ положеніи, такъ какъ по ихъ профессіи имъ приходится много ходить, что
сопряжено съ порчей самаго дорогого предмета сейчасъ – обуви. Крестьянская
фракція всецѣло будетъ поддерживать прибавку: въ 100 лей для семейнаго и
60 лей для холостого.
Деп. Полятынчукъ: – Большинство Парламента высказалось подъ однимъ и
тѣмъ же предлогомъ противъ ежемѣсячной прибавки низшимъ почтово-телеграф-
нымъ служащимъ. Но, г.г., надо принять во вниманіе, что въ настоящее время слу-
жащимъ этимъ приходится работать по 14-18 часовъ въ сутки; что же будетъ когда
штаты, какъ вы предлагаете, сократятъ? Вѣдь тогда прійдется работать по 18 и 20
часовъ въ сутки.
Деп. Унку: – Деп. Бодеско, имѣющему 100 тысячный домъ въ городѣ, конечно,
чужды интересы и нужды бѣдныхъ почтальоновъ. Но, г.г. депутаты, почему эти
несчастные труженики должны страдать и расплачиваться за интересность дру-
гихъ вѣдомствъ, не желающихъ позаботиться о своихъ служащихъ? – Скажите,
какъ можно существовать на тѣ крохи, которые получаютъ низшіе служащіе, при
настоящей дороговизнѣ? Получая по сто руб. въ мѣсяцъ, они работаютъ, какъ
волы, съ 6 час. утра и до поздняго вечера.
Деп. Буздуганъ возмущается тѣмъ обстоятельствомъ, что всегда вслѣдъ за
выступленіемъ директора общественныхъ работъ непремѣнно спѣшатъ высту-
пить и «почтовики». Депутатъ объясняетъ это надеждой послѣднихъ воспользо-
ваться позднимъ временемъ и провести свой докладъ.
Крестьянство, говоритъ далѣе ораторъ, изнываетъ подъ тяжестью налоговъ;
уже теперь послѣдніе достигаютъ 70–80 руб. на десятину. Куда же дальше идти?
Крестьянамъ ничего не дали кромѣ налоговъ и наступитъ моментъ, когда они не
вытерпятъ, придутъ сюда и вилами выгонятъ насъ. Мы, сидя здѣсь, только и дѣла-
емъ, что обманываемъ крестьянъ. Вы, Цыганко, думаете, что вы благодѣтельству-
ете крестьянамъ? Нужно сократить штаты, чтобы имѣть возможность хотя отча-
сти удовлетворить нужды остальныхъ чиновниковъ.
Да откуда мы возьмемъ, г.г., милліоны, чтобы всѣхъ удовлетворить? Народъ
перестанетъ Вамъ давать, если вы ему ничего не даете. Вы его тянете за носъ и
обманываете.
Деп. Iонко говоритъ, что казна почти пуста, такъ какъ Парламентъ ассигнуетъ,
не заботясь о содержимомъ казеннаго сундука. Послѣдній теперь пополняется
исключительно изъ доходовъ страны, которые поступаютъ скудно. Парламентъ
расплачивается за центральное правительство, тогда какъ должно бы быть нао-
боротъ. Кромѣ того, говоритъ ораторъ, Собраніе не слышало мнѣнія по этому
вопросу директора финансовъ. Мы не знаемъ, можемъ ли мы дѣлать подобное
ассигнованіе, не имѣя представленія о средствахъ казны9.
Предупреждаю, г.г., вы выколачиваете послѣднее.
Предсѣдатель: – Пренія прекращены. Ставлю на голосованіе ходатайство
инженера Нѣмцана объ ассигнованіи ежемѣсячно съ 1 января 1918 г. 36 000 руб.
для уплаты добавки на дороговизну низшимъ служащимъ почтово-телеграфнаго
вѣдомства: Семейнымъ по 50 руб., холостымъ по 30 руб. въ мѣсяцъ.
Собраніе большинствомъ 53 голосовъ противъ 29 при 8 воздержавшихся
рѣшаетъ выдать эту прибавку.
676
 Деп. Баламезъ дѣлаетъ внѣочередное заявленіе.
По порученію Ликвидаціонной комиссіи депутатъ заявляетъ, что Комиссія
ходатайствуетъ предъ Парламентомъ о разрѣшеніи ей произвести дополнитель-
ную выдачу содержанія по всѣмъ видамъ довольстія въ размѣрѣ 25% во всѣхъ тѣхъ
случаяхъ, когда выдача производится Казначействомъ въ леяхъ. Отъ себя же ора-
торъ добавляетъ, что вопросъ этотъ имѣетъ принципіальное значеніе, въ связи съ
измѣненіемъ курса лея.
По предложенію Молдавскаго Блока и Націоналъ-демократической партіи
вопросъ передается на обсужденіе фракцій.
Предсѣдатель: – Г.г. депутаты, на очереди вопросъ о выдачѣ единовремен-
наго пособія женѣ присяжнаго повѣреннаго Мурафы, назначеніи его дочери пен-
сіи и постановкѣ убитому памятника, а также назначеніи пенсіи и пособія семьѣ
умершаго на фронтѣ молдавскаго поэта А. Матвѣевича. Вопросъ этотъ въ Совѣтѣ
Директоровъ разрѣшенъ въ положительномъ смыслѣ и представленъ на утверж-
деніе Сфатулъ Цэрій.
Представителъ Молдавскаго Блока деп. Криганъ поддерживаетъ поста-
новленіе Совѣта Директоровъ.
Деп. Чижевскій: – Націоналъ-демократическая партія также поддерживаетъ
это постановленіе.
Деп. Мисирковъ: – Мнѣ кажется, г.г. депутаты, что лучше всего было бы
открыть подписку среди почитателей убитаго на сооруженіе ему памятника и…
Въ это время гаснетъ электричество. Зажигаются свѣчи, но многіе депутаты,
воспользовавшись наступившимъ внезапно мракомъ, исчезаютъ изъ зала10.
Засѣданіе закрывается за отсутствіемъ кворума въ 1 часъ 15 м. ночи.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, ff. 223–231v.]

Note și comentarii

1 Este foarte interesant acest fenomen, oarecum singular în practica parlamentară, după care, pe
toată durata existenței Sfatului Țării, cele mai variate și mai reprezentative organizații, forma-
țiuni, asociații, instituții etc. își delegau oamenii lor în Parlament, unde mandatele acestora erau
examinate în comisia de validare și apoi confirmate în plenul legislativului.
2 Este vizat Congresul militarilor moldoveni care bineînțeles că pe atunci nu mai exista.
3 În ziar, această observație a lui Sluțki este prezentată altfel: „Adresîndu-se Blocului Moldovenesc,
oratorul îi dă lecții cum să procedeze în problema națională, invocînd exemplul Galiției, ținut
care la început era germanizat, iar acum este polonizat. Fratele său nativ este evreu tipic, dar copiii
săi se consideră polonezi. Vorbitorul vede cauza în toleranță față de alte naționalități și în măsuri
culturale (sugerînd, desigur, educație, civilizare sub aspect cultural – I.Ț.). Moldoveni nu sînt atît
de mulți, se consideră că ar fi mai puțin de jumătate din populație, iar evreii ar constitui cca 18%”:
Sfatul Țării, 18 mai 1918.
4 În ziar, intervenția lui Crihan, nervoasă și pe alocuri sarcastică, ocupă mai mult loc decît în
documentul de arhivă: Ibidem.

677
 5 Ziarul dă răspunsul lui Bosie-Codreanu la această întrebare: „Președintele Comisiei de validare,
Bossie-Codrean, lămurește că deputatul Sinadino a fost îndepărtat din Sfatul Țării deoarece
împotriva lui a fost pronunțată învinuirea că a plecat la Iași cu intenția de a ridica guvernul Româ-
niei împotriva noastră”: Sfatul Țării, 19 mai 1918.
6 Vedem că răspunsul lui Crihan din procesul-verbal este aproape identic cu cel al lui Bosie-
Codreanu din ziar. Însă intervenția sa reprodusă în ziar arată cu totul altfel: „Dep. Crihan zice că
Sinadino plecase în România atunci cînd Basarabia mai era încă Republică independentă pentru a
apăra interesele sale moșierești în relația cu un stat străin. Astfel, el nu recunoștea Parlamentul și
Guvernul său, de aceea era firesc să nu poată rămîne printre deputați”: Ibidem.
7 În varianta de ziar a intervenției lui V. Gafencu este invocat un argument mult mai serios, și anume
că chiar de la început, adică încă de la convocarea Sfatului Țării, Sinadino a fost ales în Parla-
ment provizoriu, „deoarece nu făcea parte din păturile democratice ale populației, cum se cerea pe
atunci”: Ibidem.
8 În textul din ziar replica lui Ratko lipsește; se spune doar că acesta a vorbit rusește: Ibidem.
9 În ziar, intervenția lui T. Ioncu conține cîteva detalii principiale. El precizează că în vistieria
statului rămăsese doar 250 mii de lei, dintre care 100 mii au fost dați, după care observă: „Noi
mergem pe calea falimentării și a distrugerii autonomiei noastre”: Ibidem.
10 Ultima propoziție este cît se poate de semnificativă în raport cu atitudinea multor deputați din
Sfatul Țării, fiind vorba, desigur, mai cu seamă de cei din Fracțiunea așa-zis țărănească și cea a
minoritarilor, față de omul de cultură și patriotul Simion Murafa și față de poetul Alexei Matee-
vici („mulți deputați, profitînd de căderea neașteptată a întunericului, au dispărut din sală”).

678
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 18-го мая 1918 года № 79

Засѣданіе открывается въ 10 ч. 15 м. вечера подъ предсѣдательствомъ

П.Н. Халиппы и при слѣдующемъ составѣ Президіума: Б.М. Епури, К.П. Мисирковѣ и
И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
1. Докладъ директора общественныхъ работъ о переустройствѣ флигеля
для помѣщенія въ немъ конторы городской станціи ж.д. Бессарабіи.
2. Докладъ директора по финансовымъ дѣламъ Бессарабіи объ открытіи въ
распоряженіе Казенной Палаты кредита въ суммѣ 5 950 р. 90 к. и 3 126 р.
22 к. для возврата ненадлежаще поступившихъ въ казну крѣпостныхъ и
другихъ пошлинъ.
3. Докладъ Президіума Сфатулъ Цэрій объ ассигнованіи аванса на пога-
шеніе долга Бессарабскому областному земству и на содержаніе депута-
товъ, канцеляріи и дворца Сфатулъ Цэрій на май и іюнь мѣсяцы с.г.
4. Отношеніе Бессарабской областной земской управы объ ассигнованіи
120 000 р. на окончаніе работъ по сельскохозяйственной переписи.

Предсѣдатель: – Объявляю засѣданіе открытымъ.

Въ прошломъ засѣданіи мы остановились на вопросѣ о постановкѣ памятника
убитому помощнику присяжнаго повѣреннаго Мурафѣ1, выдачѣ единовременнаго
пособія его женѣ и назначеніи пенсіи его дочери, а также назначеніи пособія и пен-
сіи семьѣ умершаго на фронтѣ поэта Матвѣевича.
Въ прошлый разъ всѣ фракціи высказались по этому вопросу, за исключеніемъ
фракціи меньшинствъ, которая не дала своего окончательнаго рѣшенія.
Я предоставляю слово представителю фракціи меньшинствъ.
Деп. Станевичъ: – Я извиняюсь, г.г. депутаты. Я не могъ въ среду дослушать
этотъ вопросъ до конца, т.к. былъ нездоровъ и долженъ былъ выйти изъ засѣданія
раньше2 . Я узналъ, что фракціей меньшинствъ послѣ моего ухода не было дано
окончательнаго заключенія.
Теперь Фракція меньшинствъ, разсмотрѣвъ детально этотъ вопросъ о поста-
новкѣ убитому помощнику присяжнаго повѣреннаго Мурафѣ памятника,
рѣшила, что этотъ вопросъ совсѣмъ не долженъ былъ бы обсуждаться въ Парла-
ментѣ, т.к. это дѣло семьи убитаго или корпораціи присяжныхъ повѣренныхъ, въ
которую онъ входилъ. Что же касается вопроса о назначеніи семьѣ убитаго пенсіи,
то Фракція меньшинствъ нашла, что нужно выдать вдовѣ убитаго единовремен-
ное пособіе въ размѣрѣ 3 000 руб. Лично отъ себя долженъ заявить, что Мурафа
былъ прекраснымъ сыномъ своей страны и блестяшимъ юристомъ, подававшимъ
большія надежды, и я всегда съ благоговѣніемъ о немъ вспоминаю.
Вопросъ о пенсіи вызвалъ у насъ нѣкоторыя сомнѣнія, т.к. пенсія должна быть
выдана тѣмъ учрежденіемъ, которое и въ дальнѣйшемъ могло бы субсидировать
семью убитаго. Составъ Парламента можетъ быть измѣненъ и новый Парламентъ
можетъ не считать обязательнымъ для себя постановленіе прежняго Парламента.
Въ результатѣ семья убитаго Мурафы можетъ остаться безъ пенсіи.
679
 Но принципіально противъ выдачи пенсіи фракція меньшинствъ ничего не
имѣетъ.
Предсѣдатель: – Я поставлю на голосованіе вопросъ въ томъ видѣ, въ которомъ
онъ былъ предложенъ Совѣтомъ Директоровъ; при чемъ буду голосовать каждое
предложеніе въ отдѣльности:
1/ Вопросъ объ ассигнованіи въ распоряженіе инженера Н.Н. Босье-Кодряна
аванса въ суммѣ 5 000 руб. на расходы по пріобрѣтенію и установкѣ памятника и
ограды на могилѣ убитаго помощника присяжнаго повѣреннаго С.Г. Мурафа.
Вопросъ принятъ большинствомъ 56, противъ 32 при 7 воздержавшихся.
2/ Вопросъ о выдачѣ женѣ убитаго Мурафы – Полинѣ Илларіоновнѣ Мурафѣ
единовременнаго пособія въ размѣрѣ 3 000 руб. Принять при 1 противъ и 5 воз-
державшихся.
3/ Вопросъ о назначеніи ежегодной пенсіи въ 900 руб. до совершеннолѣтія
дочери убитаго, Сильвіѣ Мурафѣ.
Подсчетъ производится двумя секретарями Мисирковымъ и Буздуганомъ, и
результаты получаются неодинаковые.
По подсчету Мисиркова за выдачу пенсіи 43, противъ 44.
По подсчету Буздугана за 51, противъ 46.
Въ виду неодинаковаго результата предсѣдатель предлагаетъ рѣшить вопросъ
вставаніемъ.
Предложеніе принимается; оказывается, что за выдачу пенсіи 48, противъ 44,
воздержавшихся 9.
Вопросъ такимъ образомъ принимается.
4/ Вопросъ о выдачѣ единовременнаго пособія въ размѣрѣ 3 000 руб. женѣ
умершаго на фронтѣ поэта А. Матвѣевича, Феодосьѣ Борисовнѣ Матвѣевичъ, при-
нятъ при 13 воздержавшихся.
5/ Вопросъ о назначеніи ежегодной пенсіи въ 900 руб. до совершеннолѣтія
дочери А. Матвѣевича – Нинѣ Матвѣевичъ, принять 54, противъ 43 при 8 воздер-
жавшихся.
Деп. Кокырла: – Г.г. депутаты, сегодняшнимъ рѣшеніемъ Вы доказали съ
одной стороны, что вы хорошіе патріоты, а съ другой стороны – очень плохіе. Вы
обезсмертили Мурафу, но въ тоже время поставили позорный памятникъ, т.к. онъ
будетъ построенъ на трудовыя народныя деньги3.
Голоса съ мѣстъ: «Прекратите рѣчь». – «Долой».
Деп. Кокырла покидаетъ трибуну и его мѣсто занимаетъ деп. Криганъ.
Деп. Криганъ: – Г.г. депутаты! Въ жизни каждаго человѣка есть моменты, кото-
рые никогда не забываются. Всякая нація имѣетъ великихъ и рядовыхъ людей;
первыхъ очень мало, вторыхъ много. Мы, молдаване, находившіеся подъ тяже-
лымъ ярмомъ царскаго режима, великихъ людей имѣли очень мало. Было много
рядовыхъ людей, но они ничего не дѣлали для блага Бессарабіи.
У насъ, бессарабцевъ, не было людей, которые вели бы насъ къ свѣту, знанію и
добру, поэтому намъ было тяжелѣе, чѣмъ другимъ націямъ. Наши запрутскіе бра-
тья имѣли великихъ людей, и поэтому не имѣли столько тяжелыхъ дней, какъ мы.
Но все-таки во время революціи въ 1906 г. нашлось нѣсколько великихъ людей,
поставивших своей цѣлью освобожденіе и возвеличеніе своей родины – Бессара-
біи. Они работали для насъ, но не были нами поняты. Однимъ изъ этихъ великихъ
людей былъ Мурафа. Во время революціи въ 1906 г. онъ показалъ себя истиннымъ
молдаваниномъ, готовымъ на всякія жертвы для освобожденія своей родины.
Онъ не умеръ естественной смертью; противъ него былъ составленъ заговор,
680
т.к. онъ работалъ для своей націи, хотѣлъ возвеличить ее. И когда мы этого человѣка
хотимъ почтить, здѣсь раздаются протесты. Дѣлаютъ ли такъ, г. Кокырла, другія
націи? Идите въ Германію и вы увидите, какъ она умѣетъ чтить великихъ людей.
/На скамьѣ меньшинствъ подымается шумъ. Голоса: «По-русски говорите»/.
Деп. Альмендингеръ съ мѣста: – Говорите по-русски. Мы тоже желаемъ слы-
шать, въ чемъ дѣло.
Деп. Криганъ: – Вы можете не слушать, но не имѣете права мѣшать мнѣ гово-
рить. Вамъ, старому человѣку, стыдно прерывать оратора.
Предсѣдатель: – Деп. Альмендингеръ я обращаю ваше вниманіе на то, что вы
мѣшаете; прошу успокоиться.
Деп. Криганъ продолжаетъ свою рѣчь: – Точно также великимъ человѣкомъ
Бессарабіи является и поэтъ Матвѣевичъ. Мурафа борецъ за родину, Матвѣе-
вичъ – поэтъ, воспѣвшій ее. Смерть обоихъ была исключительна. Одинъ изъ
нихъ жертва заговора4, другой погибъ на фронтѣ5. Мы ихъ должны благодарить
и стыдно должно быть тѣмъ, кто протестуетъ противъ нашего желанія отблагода-
рить ихъ. Вамъ, молдаванамъ Крестьянской фракціи, въ особенности должно быть
стыдно идти противъ идеальнѣйшихъ молдаванъ. 900 руб. – небольшіе деньги и
во всякомъ случаѣ меньше 700 000 руб., данныхъ зря русскимъ офицерамъ, кото-
рые били собакъ по улицамъ6.
Деп. Чижевскій: – Націоналъ-демократическая партія предлагаетъ прекра-
тить пренія и перейти къ очереднымъ дѣламъ. Предложеніе принимается.
Деп. Цыганко: – Г.г. депутаты! Крестьянская фракція предлагаетъ правитель-
ству рядъ срочныхъ запросовъ, но прежде всего я долженъ обратить ваше вниманіе
на то, что правительство на прежніе запросы еще не дало отвѣта. Кромѣ того пар-
ламентскія комиссіи не работаютъ; президіумъ не созываетъ ихъ, поэтому первый
запросъ будетъ обращенъ къ президіуму.
Деп. Цыганко оглашаетъ запросъ президіуму:
«Крестьянская фракція въ сознаніи тяжелой отвѣтственности, лежащей на
ней, считаетъ своей необходимостью отмѣтить весьма неудовлетворительную
работу Сфатулъ Цэрій, выраженной въ полной бездѣятельности всѣхъ комиссій,
выбранныхъ пленарнымъ засѣданіемъ парламента и даже не созванныхъ президіу-
момъ для начала своихъ работъ. Основная работа по составленію государственнаго
бюджета еще даже не начата. Комиссія по запросамъ, несмотря на многіе запросы,
признанные спѣшными, не собирается и не даетъ надлежащаго хода запросамъ.
Обращая вниманіе президіума на недопустимость подобныхъ явленій, Кре-
стьянская фракція обращается къ президіуму Сфатулъ Цэрій съ предложеніемъ
въ срочномъ порядкѣ урегулировать указанныя ненормальности работъ нашего
Парламента. Слѣдуютъ 25 подписей».
Деп. Мисирковъ: – Упрекъ президіуму въ бездѣятельности совершенно неос-
нователенъ, т.к. предсѣдатель неоднократно заявляетъ: «Г.г. депутаты, засѣданіе въ
такомъ-то часу, приходите вовремя. Но г.г. депутаты совсѣмъ не спѣшатъ являться
во-время. Назначается, напр., засѣданіе въ 11 ч., а депутаты приходятъ къ 2-3 часамъ
или совсѣмъ не приходятъ. Поэтому виноватъ не президіумъ, а депутаты, которые
занимаютъ другія должности и не могутъ вовремя являться. Здѣсь былъ предло-
женъ законопроектъ о томъ, чтобы депутаты Сфатулъ Цэрій не занимали другихъ
должностей, но вы не согласились. Причемъ тутъ президіумъ? Вините только себя.
Деп. Баламезъ: – Въ томъ законопроектѣ, о которомъ упомянулъ деп. Мисир-
ковъ, есть одинъ очень важный и существенный пунктъ, который я просилъ бы
принять сейчасъ же. Я, какъ представитель Ликвидаціонной комиссіи, знаю, какъ
681
трудно собрать депутатовъ на засѣданіе. Нужно прибѣгать къ различнымъ мѣрамъ,
вплоть до бѣганія по бульварамъ, для того, чтобы собрать ихъ. Поэтому я предла-
гаю принять тотъ пунктъ законопроекта, въ которомъ говорится, что депутаты,
не явившіеся на засѣданіе безъ уважительной причины, штрафуются въ размѣрѣ
суточнаго содержанія. Стыдно прибѣгать къ такимъ мѣрамъ, но иначе нельзя.
Деп. Солтузъ: – Я считаю, что запросъ Крестьянской фракціи неправильно
адресованъ. Причемъ тутъ президіумъ? Комиссіи избираются общимъ собраніемъ
и не виноватъ президіумъ, если эти комиссіи неисправно работаютъ. Вѣдь не
можетъ президіумъ разорваться на нѣсколько частей.
Деп. Баламезъ: – Я прошу поставить мое предложеніе на голосованіе.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе предложеніе деп. Баламеза, которое при-
нимается единогласно, причемъ рѣшено, что уважительность причины неявки депу-
тата на засѣданіе комиссіи опредѣляется президіумомъ соотвѣтствующей комиссіи.
Деп. Станевичъ: – Привѣтствую ваше рѣшеніе, г.г. депутаты, но только меня
удивляетъ, что г. Баламезъ выхватилъ изъ цѣлаго законопроекта одинъ пунктъ.
Нельзя понять, будетъ ли новое положеніе законопроектомъ или правиломъ.
/Голоса «правилом», «предложеніемъ принятымъ парламентомъ»/. Да, но вы,
г. Баламезъ, озаглавили его пунктомъ законопроекта.
Деп. Лихтманъ: – Г.г. депутаты, я ничего не имѣю противъ того, что каждый
обязанъ выполнять аккуратно возложенныя на него обязанности. Но я дол-
женъ заявить, что члены комиссіи приглашаются очень неисправно. Если, напр.,
засѣданіе комиссіи назначается на 1 часъ дня, то члены комиссіи получаютъ при-
глашеніе только въ 2 часа, т.е. на часъ позже. Поэтому упрекъ въ неаккуратности
долженъ быть отнесенъ къ лицамъ, стоящимъ во главѣ комиссіи, и я предлагаю,
чтобы пригласительныя повѣстки разсылались депутатамъ на день раньше или
президіумомъ комиссіи были установлены опредѣленные дни и часы засѣданій.
Деп. Баламезъ съ мѣста: – Первое предложеніе невозможно.
Предсѣдатель ставитъ второе предложеніе деп. Лихтмана на голосованіе, и
оно принимается единогласно.
Деп. Цыганко оглашаетъ остальные 3 запроса:
«Находясь предъ грознымъ событіемъ надвигающегося голода въ странѣ и
мрачныхъ перспективъ будущаго урожая, констатируя необычайный ростъ доро-
говизны на всѣ предметы потребленія, Крестьянская фракція обращается съ пред-
ложеніемъ поручить совѣту директоровъ принять необходимыя мѣры для предот-
вращенія надвигающагося бѣдствія.
Означенныя мѣропріятія должны базироваться на слѣдующихъ двухъ основ-
ныхъ пунктахъ:
1. Объ объявленіи всего хлѣбнаго запаса собственностью Бессарабіи, каковому
запасу правительство должно произвести точный учетъ и каковой хлѣбъ прави-
тельство должно оплачивать по цѣнамъ, установленнымъ Сфатуль Цэрій.
2. Необходимое количество хлѣба для прокормленія Бессарабіи должно быть
объявлено неприкосновеннымъ и абсолютно не подлежитъ вывозу. Слѣдуютъ 22
подписи»7.
«Извѣстно ли предсѣдателю совѣта директоровъ, что вся мѣстная пресса еже-
дневная выходитъ съ громадными бѣлыми мѣстами, не имѣя возможности давать
отчета о засѣданіяхъ не только общественныхъ учрежденій, но даже и самаго зако-
нодательнаго органа Сфатулъ Цэрій, и, если извѣстно, то какія мѣры предполагаетъ
онъ принять для уничтоженія воздѣйствія цензуры, въ особенности, если принять
во вниманіе, что Бессарабіи гарантирована свобода печати. Слѣдуютъ 13 подписей».
682
 «Въ виду заявленій, сдѣланныхъ въ Кишиневской Городской Думѣ 1/ о раз-
стройствѣ транспорта и почтовыхъ сношеній и 2/ объ отсутствіи въ области,
г. Кишиневѣ и др. городахъ сахара, чая, керосина и нефти, от чего населеніе оста-
ется безъ чая и безъ освѣщенія, а г. Кишиневъ кромѣ того и безъ воды.
Крестьянская фракція проситъ премьеръ-директора и директоровъ торговли
и промышленности и общественныхъ работъ обратить вниманіе на эти обстоя-
тельства и отвѣтить, какія мѣры будутъ приняты ими для урегулированія ихъ и
предотвращенія грядущихъ бѣдствій. Слѣдуютъ 10 подписей».
Деп. Чижевскій отъ имени Націоналъ-демократической партіи оглашаетъ два
запроса правительству:
«Какія мѣры предполагаетъ принять директоріатъ торговли и промышлен-
ности по поводу доклада отдѣла снабженій городского самоуправленія о разрѣ-
шеніи скупать хлѣбъ по вольнымъ цѣнамъ въ виду возможнаго вывоза хлѣба и
нѣмецкими войсками? – Націоналъ-демократическая партія».
«Извѣстно ли правительству о томъ, что единственный румынскій дѣятель
на Украинѣ Прекулъ арестованъ? Какія мѣры предполагаетъ принять по этому
поводу наше правительство? – Націоналъ-демократическая партія». – Затѣмъ
онъ предлагаетъ, чтобы украинцы избрали изъ своего состава 2-го товарища пред-
сѣдателя, который полагается по схемѣ Сфатулъ Цэрій.
Деп. Мисирковъ: – Изъ-за распредѣленія членовъ президіума по національ-
ностямъ трудно составить президіумъ. Нельзя ли обойтись безъ національнаго
принципа и предоставить меньшинствамъ право избрать изъ своей среды 2-го
товарища предсѣдателя независимо отъ того, украинецъ онъ или нѣтъ.
Впрочемъ, если г. Предсѣдатель доволенъ своимъ положеніемъ и ему не трудно,
то можно и не избирать 2-го товарища. Но мнѣ кажется, что ему нуженъ помощ-
никъ для усмиренія Буздугана и я нахожу, что нужно заполнить пустующее мѣсто
президіума представителемъ Фракціи меньшинствъ.
Деп. Старенькій: – Г.г. депутаты! Украинцы избрали, какъ вамъ извѣстно, на
мѣсто 2-го товарища предсѣдателя деп. Савенко8, но онъ выбылъ. Если до сихъ
поръ Украинская фракція не избрала ему замѣстителя, то это потому, что среди
насъ никто не знаетъ молдавскаго языка. Но принимаются всѣ мѣры къ тому,
чтобы выборы 2-го товарища предсѣдателя состоялись возможно скорѣе.
Деп. Босье-Кодрянъ: – Я предлагаю передать на обсужденіе Фракціи мень-
шинствъ вопросъ о замѣщеніи вакантнаго мѣста 2-го товарища предсѣдателя
Сфатулъ Цэрій9.
Предложеніе принимается.
Деп. Мындреско оглашаетъ запросъ Молдавскаго Блока директору контроля:
– Мы, депутаты Сфатулъ Цэрій, просимъ г. Предсѣдателя Сфатулъ Цэрій
довѣсти до свѣдѣнія г. директора контроля слѣдующій запросъ:
«Извѣстно ли г. директору контроля, что онъ совмѣстно съ депутатомъ
Чижевскимъ явились въ редакцію газеты Сфатулъ Цэрій, послѣ появленія №102
означенной газеты, и произвели допросъ редактору означенной газеты Николаю
Николаевичу Александри за содержаніе передовой статьи касательно аграрной
реформы въ упомянутомъ выше номѣрѣ, назвавъ ея содержаніе большевистскимъ?
Если этотъ фактъ былъ, то какими соображеніями руководился г. директоръ
контроля? Дѣйствовалъ ли онъ отъ имени директоріата и чѣмъ объяснить лишеніе
г. Александри званія редактора Сфатулъ Цэрій? Слѣдуютъ 15 подписей».
Деп. Чижевскій: – Запросъ совершенно не соотвѣтствуетъ дѣйствительно-
сти. Это вышло совершенно случайно. Я гулялъ и встрѣтилъ г. Германа, который
683
спросилъ меня, читалъ ли я сегодняшнюю передовицу Сфатулъ Цэрій, въ кото-
рой говорится объ отмѣнѣ собственности и т. д. Зная, что всѣ крестьяне призна-
ютъ принципъ собственности, мы рѣшили, что эта статья единоличное мнѣніе.
Мы зашли къ г. Александри и въ частномъ разговорѣ спросили, кто написалъ эту
статью. Г. Александри объяснилъ, что его постоянно упрекаютъ въ томъ, что въ
газетѣ ничего серьезнаго нѣтъ, и онъ поэтому рѣшилъ написатъ эту передовицу.
Мы высказали свое мнѣніе и сказали, что крестьянство совершенно иначе смо-
тритъ на принципъ собственности10. На слѣдующій день г. Александри написалъ
опроверженіе. Никакого насилія, какъ видите, тутъ не было.
Деп. Германъ: – Г.г. депутаты! Я не только директоръ контроля, но и гражда-
нинъ, и адвокатъ, бываю въ благородномъ собраніи, обѣдаю, пью чай и т. д. Когда
меня спрашиваютъ: дѣлалъ ли я это, я, конечно, отвѣчу, что дѣлалъ. Но спра-
шивается, какъ я это дѣлалъ, какъ директоръ контроля, или какъ частное лицо?
Я отвѣчаю, что дѣйствовалъ, какъ частное лицо, поэтому запросъ совершенно
неумѣстенъ. Я самъ 30 лѣтъ работалъ на литературномъ поприщѣ и работалъ
въ нынѣшней газетѣ Сфатулъ Цэрій, когда она была офиціальнымъ органомъ и
издавалась подъ редакціей Шмидта и называлась Бессарабскими Губернскими
Вѣдомостями11. Не удивительно, что я интересуюсь всякими литературными
выступленіями на столбцахъ газеты Сфатулъ Цэрій. Заинтересовался я и указан-
ной статьей, но не какъ директоръ контроля, а какъ частное лицо. Выхожу изъ
дому и встрѣчаю г. Чижевскаго и, подѣлившись впечатлѣніями по поводу статьи,
зашли къ Н.Н. Александри и въ частной бесѣдѣ съ нимъ поинтересовались, кто
авторъ этой статьи. Н.Н. Александри отвѣтилъ, что авторъ онъ и что статья тео-
ретическая. Я и говорю, что по этой статьѣ читатели могутъ судить о направленіи
газеты вообще. Вдругъ я захочу написать статью противоположнаго характера.
Я вѣдь могу, прочитавъ предыдущую статью, побояться дать печатать свою статью.
На слѣдующій день появилось опроверженіе. Но это, господа, частный разго-
воръ, который не слѣдовало бы передавать здѣсь, но къ сожалѣнію, я вынужденъ
было это сдѣлать.
Деп. Станевичъ: – Г.г. депутаты! Мы законодательное учрежденіе или частное
собраніе?
Деп. Буздуганъ съ мѣста: – Ошибаетесь.
Деп. Станевичъ: – Я съ вами согласенъ, г. Буздуганъ.
Деп. Буздуганъ: – Я говорю, что не частное, а законодательное собраніе.
Деп. Станевичъ: – И такъ, законодательное учрежденіе. Тогда я нахожу, что,
какъ въ Парламентѣ могутъ быть высказываемы всякія мнѣнія, такъ они должны
свободно печататься и въ парламентскомъ органѣ.
Деп. Ерханъ: – Я выслушалъ рѣчи предыдущихъ ораторовъ и вижу, что Парла-
ментъ не имѣетъ никакой власти. Я считаю, что Сфатулъ Цэрій, кромѣ законода-
тельныхъ функцій, имѣетъ еще и общественно-политическое значеніе; онъ даетъ
тонъ политической жизни и является контролемъ надъ дѣятельностью прави-
тельства. Здѣсь-то и «зарыта собака». И когда контролеръ является къ редактору
газеты въ сюртукѣ, хотя бы и послѣ обѣда въ благородномъ собраніи, конечно,
редакторъ можетъ смутиться. Иными словами, я хочу сказать, что въ появленіи
государственнаго контролера въ редакцію газеты Сфатулъ Цэрій есть скры-
тое давленіе со стороны правительства на прессу12 . Поэтому я предлагаю при-
знать газету Сфатулъ Цэрій свободнымъ органомъ, не подлежащимъ контролю
и цензурѣ, дабы онъ могъ выражать всякія, самыя противоположныя, мнѣнія, а
также предложить правительству въ частныхъ мнѣніяхъ не оказывать давленіе
684
на редакцію. Блокъ вполнѣ правъ, выступивъ на защиту газеты Сфатулъ Цэрій.
Въ статьѣ о которой сейчасъ идетъ разговоръ, были высказаны взгляды, которые,
быть можетъ, многіе поддержатъ.
Предсѣдатель: – Поступило предложеніе прекратить пренія. Принимаете это
предложеніе?
Голоса: – Принимаемъ.
Деп. Буздуганъ хочетъ говорить еще по поводу статьи, но съ мѣста раздаются
протестующіе крики, и Буздуганъ уходитъ.
Предсѣдатель: – Г.г. депутаты! Крестьянская фракція еще не высказалась по
поводу запроса Мындреско.
Я предоставляю слово представителю крестьянской фракціи.
Деп. Цыганко: – Крестьянская фракція давно спрашивала: Парламентскій
органъ Сфатулъ Цэрій, или частный. Отвѣтили, что парламентскій. Разъ Сфа-
тулъ Цэрій – органъ парламентскій, то безусловно онъ долженъ быть свободнымъ
и никакого давленія на него не должно быть.
Что касается статьи г. Александри, то мысли, высказанныя въ ней, очень пра-
вильны и прежде, чѣмъ ее опровергать, нужно опровергнуть великія и красивыя
мысли Толстого, Кропоткина и др. великихъ людей13. Всѣ мысли должны кристал-
лизироваться въ свободномъ органѣ и никакого давленія не должно быть. Я пред-
лагаю избрать г. Александри редакторомъ газеты Сфатулъ Цэрій на будущее время.
Голоса: «Кто смѣнилъ Александри». – «Когда», «Мы ничего не знаемъ».
Деп. Чижевскій проситъ г. Александри дать объясненія, кто его смѣнилъ и когда.
Деп. Александри: – Фактически я состою редакторомъ, но формально, по рас-
поряженію директора внутреннихъ дѣлъ, вмѣсто редактора учреждена редакціон-
ная коллегія. Чѣмъ руководился г. министръ внутреннихъ дѣлъ, я не знаю, тѣмъ
болѣе, что онъ согласился съ взглядами, высказанными въ передовицѣ. Больше по
этому вопросу я ничего не могу сказать.
Деп. Буздуганъ: – Я хочу объяснить, что подписи Александри и Костина пере-
стали красоваться въ газетѣ только послѣ появленія въ редакціи газеты Германа и
Чижевскаго. Такое совпаденіе какъ-то невольно наводитъ на грустныя размышленія.
Въ статьѣ были высказаны очень серьезныя мысли; доказывалось, что соб-
ственность мѣшаетъ жизни и т. д. Почему эти мысли считаютъ преступными? Я не
понимаю; во всякомъ случаѣ лучше читать серьезныя статьи, чѣмъ на протяженіи
цѣлыхъ столбцовъ читать статьи о сѣмячкахъ, Распутинѣ и тому подобную ерунду,
которую раньше печатали въ газетахъ.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе два предложенія:
1. Предложеніе деп. Ерхана о томъ, чтобы принять мѣры къ огражденію газеты
Сфатулъ Цэрій отъ давленія со стороны правительства и отъ цензуры.
2. Предложеніе деп. Цыганко о томъ, чтобы избрать редакторомъ газеты Сфа-
тулъ Цэрій деп. Н.Н. Александри.
Оба предложенія единогласно принимаются. Послѣднее предложеніе встрѣ-
чено бурными аплодисментами по адресу деп. Александри14.
Деп. Кокырла: – Г.г. депутаты! Группа депутатовъ Крестьянской фракціи
уполномочила меня сдѣлать запросъ директору земледѣлія. Когда мы были подъ
властью Украины /Голоса: «Россіи»/, т.е. Россіи, мы не имѣли своего директора
земледѣлія.
Послѣ объявленія свободы мы, наконецъ, дожили до того, что имѣемъ своего
Директора. Мы искренне обрадовались, что директоромъ у насъ свой человѣкъ,
г. Кателій, котораго знаемъ съ хорошей стороны и который всегда называлъ себя
685
соціалъ-революціонеромъ. Повторяю, мы искренне обрадовались. Теперь мы
рѣшили сдѣлать г. Директору два запроса.
Деп. Кокырла оглашаетъ два запроса директору земледѣлія:
«Извѣстно ли г. директору земледѣлія, что въ с. Ново-Кобуски, Телицкой
волости, Бендерскаго уѣзда, владѣльцы прилегающей къ селу земли Альпершпахъ,
Раузъ и Бекъ при содѣйствіи военныхъ властей аннулировали постановленіе
волостного земельнаго комитета о распредѣленіи земли, отнявъ у крестьянъ отве-
денную имъ землю?15 Если извѣстно, то какія мѣры предполагаетъ предпринять
г. директоръ для возстановленія крестьянъ въ попранныхъ правахъ и наказанія
виновныхъ, а также какія мѣры намѣренъ предпринять для предупрежденія
подобныхъ случаевъ въ будущемъ? Слѣдуютъ 18 подписей».
«Чѣмъ руководствовался г. директоръ земледѣлія, отклоняя просьбу пред-
ставителя с. Ново-Кобуски, Телицкой волости, Бендерскаго уѣзда о содѣйствіи
провести въ жизнь постановленіе земельнаго комитета по вопросу о выгонѣ для
скота и чѣмъ руководствовался г. директоръ, посылая этого представителя искать
разрѣшеніе этого вопроса не здѣсь въ Бессарабіи, гдѣ всѣ мы ждемъ земельной
реформы, а въ Сибиръ?16 – Слѣдуютъ 17 подписей».
Деп. Старенькій оглашаетъ запросъ директору образованія:
«Бывшимъ министромъ народнаго образованія 7 апрѣля с.г. за №1723 было
послано въ Кишиневскій Учительскій Институтъ17 увѣдомленіе о томъ, что съ
будущаго учебнаго года стипендіями будутъ пользоваться воспитанники инсти-
тута лишь уроженцы Бессарабіи и тѣ изъ неуроженцевъ, кои пріймутъ румынское
подданство. Аналогичное увѣдомленіе получено и въ учительской семинаріи.
Полагая, что ставить новыя условія для воспитанниковъ, принятыхъ въ преж-
ніе годы и которымъ остается всего 2-3 года до окончанія своего образованія,
неправильно и несправедливо, и принимая во вниманіе, что въ настоящее время
все вниманіе должно быть обращено на культурно-просвѣтительныя нужды насе-
ленія, на расширеніе школьнаго строительства и на увеличеніе контингента лицъ,
подготовленныхъ къ учительскому званію – не раціонально выбрасывать изъ
учебнаго зведенія воспитанниковъ лишь за то, что они могутъ не подойти подъ
условія, какихъ имъ не ставили при ихъ пріемѣ въ институтъ. Мы запрашиваемъ
генеральнаго директора народнаго образованія: раздѣляетъ ли новый директоръ
точку зрѣнія по этому вопросу прежняго министра народнаго образованія или
онъ считаетъ справедливымъ распространить это распоряженіе лишь на ново-по-
ступающихъ. – Слѣдуютъ 14 подписей».
Деп. Унку: – Г.г. депутаты, Крестьянская фракція поручила мнѣ просить пре-
зидіумъ принять мѣры, чтобы пленарныя засѣданія Сфатулъ Цэрій начинались
ровно въ 8 час. веч., т.к. дѣло тормозится или вѣрнѣе мы ничего не дѣлаемъ.
Кромѣ того намъ желательно было бы видѣть нашего президента г. Стере,
котораго до сихъ поръ нѣтъ и услышать отъ него, что новаго въ Румыніи. /Апло-
дисменты/. – Желательно, чтобы на будущее время, когда г. Стере захочетъ ѣхать,
уговаривался объ этомъ не съ правительствомъ, а съ президіумомъ Сфатулъ Цэрій18.
Предсѣдатель: – Въ слѣдующій разъ предъ началомъ засѣданія будутъ читаться
списки депутатовъ и кто не явится къ 8 час., тотъ будетъ лишенъ суточнаго довольствія.
Деп. Криганъ: – Въ воскресенье въ 12 ч. дня засѣданіе земледѣльцевъ19 и прошу
всѣхъ собраться во время.
Предсѣдатель: – Г.г. депутаты! Аграрная комиссія приступила уже къ работѣ;
пора начать работать и Конституціонной комиссіи. Когда вы находите удобнымъ
собраться? /Голоса: «Въ 12 ч.», «въ 5 час.»/.
686
 Деп. Цыганко съ мѣста заявляетъ, что рабочіе избрали въ Конституціонную
комиссію деп. Баламеза.
Деп. Станевичъ: – Если Аграрная комиссія состоитъ изъ людей, близко сто-
ящихъ къ землѣ, то Конституціонная должна состоять изъ юристовъ и людей,
хорошо знакомыхъ съ государственнымъ правомъ. Но юристы всѣ на службѣ и
не могутъ присутствовать на засѣданіи въ любое время. Я лично считаю своимъ
долгомъ заявить, что, если засѣданія комиссіи будутъ по утрамъ, я отказываюсь
отъ участія въ Конституціонной комиссіи. Изъ окружнаго суда я освобождаюсь
только в 4 ч., а вѣдь я долженъ еще, какъ всѣ люди, пообѣдать. Поэтому я предла-
гаю назначать засѣданіе въ 6 час.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе два предложенія: 1/ собраться на
засѣданіе Конституціонной комиссіи въ 12 ч. дня; 2/ собраться въ 6 час. веч.
Единогласно рѣшено собраться въ 6 час. веч.
Деп. Буздуганъ: – Завтра въ 10 час. утра состоится засѣданіе Аграрной комиссіи въ
комнатѣ бывшаго санитарнаго отдѣленія. Прошу всѣхъ членовъ комиссіи собраться.
Въ это время служитель начинаетъ раздавать газеты. Всѣ депутаты спѣшатъ
захватить газету и совершенно не обращаютъ вниманія на звонокъ и приглашенія
къ порядку.
Предсѣдатель приказываетъ служителю прекратить раздачу газеты и выйти
изъ зала. Понемногу спокойствіе устанавливается.
Предсѣдатель: – Г.г. депутаты! Я не понимаю такого отношенія къ дѣлу. Вѣдь
мы не малыя дѣти. Я прошу впредь такъ не поступать.
Завтра въ 9 час. утра въ помѣщеніи директоріата обществен. работъ по Моги-
левской №16 состоится засѣданіе «дровяной» комиссіи. – Прошу Молдавскій
Блокъ назвать депутата, избраннаго въ дровяную комиссію.
Деп. Мындреско заявляетъ, что Блокъ избралъ въ дровяную комиссію Чекана,
а въ слѣдственную комиссію Бодеско.
Предсѣдатель, прочитавъ слѣдующее постановленіе Совѣта Директоровъ,
вынесенное на засѣданіи отъ 15 мая с.г.
«Внести въ спѣшномъ порядкѣ въ Сфатулъ Цэрій предложеніе о выдачѣ содер-
жанія въ маѣ мѣсяцѣ с.г. служащимъ всѣхъ правительственныхъ учрежденій, гдѣ
содержаніе будетъ выдано леями, на 20% больше, въ виду дороговизны». Предла-
гаетъ представителямъ фракцій высказаться.
Деп. Мындреско: – Блокъ поддерживаетъ постановленіе Совѣта Директоровъ.
Деп. Чижевскій отъ имени Націоналъ-демократической партіи также присое-
диняется къ постановленію Совѣта Директоровъ.
Деп. Станевичъ отъ имени меньшинствъ проситъ добавить, что 25% прибавки
распространяется на всѣ виды довольствія съ 1 мая въ связи съ измѣненіемъ курса
лея и котировкой его на рынкѣ.
Деп. Баламезъ отъ имени Крестьянской фракціи предлагаетъ слѣдующее:
«Въ виду того, что есть служащіе, неудовлетворенные съ 1 января, напр. инва-
лиды, вдовы и др. пенсіонеры казны, – распространить 25% прибавку на всѣ виды
довольствія и на всѣхъ пенсіонеровъ казны съ 1 января 1918 г.
Что касается размѣра прибавки, то необходимо выдать не 20%, а 25% получае-
маго содержанія, т.к. на каждомъ рублѣ теряемъ 25 к. или 25%».
Деп. Мисирковъ предлагаетъ распространить 25% прибавку и на служащихъ и
слушателей учительскихъ лѣтнихъ курсовъ.
/Голоса: «Это само собой разумѣется». – «Прибавку получатъ всѣ, состоящіе
на службѣ»/.
687
 Товарищъ директора народнаго образованія Бессарабіи Скобіола предлагаетъ
или увеличить на 25% ассигнованіе, отпущенное на организацію учительскихъ
лѣтнихъ курсовъ, или распространить 25% прибавку на служащихъ и слушателей
указанныхъ курсовъ.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе слѣдующую резолюцію, предложенную
деп. Баламезомъ: «Всѣмъ служащимъ правительственныхъ мѣстъ и учрежденій
Бессарабіи, канцеляріи Сфатулъ Цэрій, депутатамъ Сфатулъ Цэрій, служащимъ и
слушателямъ на лѣтнихъ учительскихъ курсахъ, при выдачѣ содержанія въ леяхъ
выдать дополнительно 25% содержанія по всѣмъ видамъ довольствія, причитаю-
щимся къ выдачѣ по 1 іюня с.г.».
Дѣйствіе означеннаго постановленія распространяется и на всѣ выдачи въ
леяхъ, производящіяся Казначействомъ пенсіонерамъ казны.
Затѣмъ предсѣдатель докладываетъ собранію, что президіумъ Сфатулъ Цэрій
ходатайствуетъ объ ассигнованіи 400 000 руб.; изъ нихъ:
1/ 248 000 руб. необходимы для уплаты долга Бессарабской Областной Зем-
ской Управѣ.
2/ 152 000 руб. на содержаніе въ маѣ и іюнѣ мѣсяцахъ с.г. президіума, депута-
товъ, канцеляріи и дворца Сфатулъ Цэрій.
Деп. Iонко: – Нашъ Парламентъ какой-то особенный. Всякій парламентъ
имѣетъ комиссіи, которыя даютъ свой отзывъ о томъ или иномъ положеніи дѣлъ,
внесенныхъ на утвержденіе парламента. У насъ комиссія есть, но вопросы не пере-
даются имъ на обсужденіе и, напр. сегодняшнее предложеніе объ ассигнованіи
400 000 руб. Финансовой комиссіей не обсуждалось.
Мы ассигновали недавно 220 000 лей; сейчасъ предлагаютъ ассигновать
400 000 руб. Мы все ассигнуемъ и ассигнуемъ, а есть ли что ассигновать, это насъ
не интересуетъ. Между тѣмъ у меня есть точныя данныя, что денегъ въ Казна-
чействѣ нѣтъ; но перейду къ конкретному предложенію президіума объ ассиг-
нованіи 400 000 руб., изъ коихъ 248 000 руб. необходимы на уплату долга Бес-
сарабской Земской Управѣ, а 152 000 руб. на содержаніе Сфатулъ Цэрій. Первая
сумма уже израсходована, – какъ это дѣло ваше, но такъ какъ она израсходована,
значитъ этотъ вопросъ нужно провести въ Парламентѣ и вернуть земству деньги.
Но эти деньги не земства, а губернской кассы мелкаго кредита, а въ дальнѣйшемъ
онѣ даже не кассы, а Государственнаго Банка, который своими средствами удов-
летворяетъ кассу. Но нуждаются въ этихъ деньгахъ и земство, и касса и даже касса
больше земства, потому что послѣднее имѣетъ доходы; мы должны покрыть долгъ.
Я предлагаю ассигновать указанную сумму не земству, а государственному банку.
Мы не можемъ не ассигновывать этихъ денегъ, т.к. они израсходованы, но не
можемъ и выдать ихъ, т.к. у насъ ихъ нѣтъ. Поэтому я предлагаю просто перевести
ихъ за счетъ губернской кассы мелкаго кредита на имя государственнаго банка.
Мы такимъ образомъ уплачиваемъ долгъ, но не наличными деньгами.
Деп. Чижевскій: – Парламентъ – учрежденіе законодательное. Что и какъ
сдѣлать – это дѣло исполнительной власти. Въ данномъ случаѣ – директора финан-
совъ. Мы принципіально признаемъ, что долгъ нужно уплатить, а какъ – это дѣло
правительства.
Деп. Цыганко: – Г.г. депутаты, вопросъ съ перваго же взгляда ясенъ. Парла-
ментъ никакихъ денегъ не занималъ ни отъ кассы мелкаго кредита, ни отъ зем-
ства. Эти деньги были взяты совѣтомъ министровъ и были растрачены. /Голоса:
«Не растрачены, а израсходованы»/, т.е. израсходованы, но мы отвѣтственны за
688
дѣйствія прежняго министерства и мы обязаны уплатить долгъ, наше дѣло посмо-
трѣть, – кто и какъ израсходовалъ эти деньги.
Секретарь Б.М. Епури: – У меня имѣется подробный отчетъ израсходован-
ныхъ суммъ и я вамъ его сейчасъ прочитаю. Сумма 400 000 руб. получилась вотъ
какимъ образомъ:
Въ Губернской Земской Кассѣ Мелкаго кредита по статьѣ №264 – 200 000 р.
То же №261 –30 000 р.
„ № 142 – 10 000 р.
Изъ губернской земской управы по требованію №45 отъ 6 декабря 1917 г. и за
№14 отъ 29 ноября 1917 г. …..………………………………. 8 000 р.
Итого ………………………......………………………………. 248 000 р.
152 000 р. нужны на содерж. Сф. Цэрій въ маѣ и iюнѣ мѣсяцахъ.
Изъ этихъ денегъ получали содержаніе депутаты, служащіе канцеляріи, произ-
водились расходы по Военному Вѣдомству и т. д. и въ настоящее время имѣется на
лицо 43 006 р. 99 к. Я привелъ эти данные потому что г. Цыганко совершенно не
освѣдомленъ, откуда берутся деньги для Парламента.
Деп. Баламезъ: – Упрекъ г. Iонко въ томъ, что Финансовая комиссія ничего
не дѣлаетъ прежде всего относится къ нему самому. Въ бытность г. Iонко мини-
стромъ финансовъ, Финансовая комиссія ничего отъ него не получила кромѣ
дутой цифры въ 100 000 руб. Но нужно признаться, что и нынѣшній директоръ
финансовъ ничего не дѣлаетъ, чтобы изыскать средства. Мы даже не знаемъ, какъ
обстоитъ дѣло съ окраинами. Не сегодня, завтра намъ скажутъ, что касса пуста и
нѣтъ ни копѣйки. Это дастъ основаніе румынамъ взять все финансовое дѣло въ
свои руки. Необходимо поднять налоги и разрѣшить вопросъ объ окраинахъ20.
Есть опредѣленные взгляды, что директоръ финансовъ сознательно въ этой
области ничего не хочетъ дѣлать. Я не говорю, что эти взгляды правильны, но
думаю, что директору слѣдуетъ опровергнуть это.
Деп. Босье-Кодрянъ: – Я не могу согласиться съ предложеніемъ деп. Iонко о
томъ, чтобы перевести взятыя у земства деньги на имя государственнаго банка за
счетъ губернской кассы мелкаго кредита. Деньги взяты у земства, оно нуждается,
и нашъ долгъ вернуть ихъ земству. Поэтому я предлагаю ассигновать эти деньги
земству и предоставить директору финансовъ изыскать средства.
Деп. Лихтманъ: – Парламентъ – высшее учрежденіе, и всѣ насъ просятъ объ
ассигнованіяхъ. Мы же такіе мягкосердечные, что всѣмъ ассигнуемъ. Мы даемъ и
даемъ, не интересуясь тѣмъ, есть ли какой-либо доходъ. У насъ мѣсяцъ дохода и 11
мѣсяцевъ расхода. Государственная Дума расходовала, но у нея былъ станокъ для
выпуска денегъ; у насъ такого станка нѣтъ. Вы израсходуете всѣ деньги и настанетъ
моментъ, когда ни одно учрежденіе, ни одинъ служащій не получатъ ни копѣйки,
т.к. не откуда будетъ давать. Я предлагаю въ спѣшномъ порядкѣ внести этотъ
вопросъ въ Бюджетную комиссію и воздержаться отъ ассигнованія, пока комиссія
не разсмотритъ его и выскажетъ свое мнѣніе.
Деп. Ерханъ: – Я протестую, противъ предложенія Iонко. Онъ стоитъ за выдачу
денегъ Государственному Банку, такъ какъ состоитъ комиссаромъ Государствен-
наго Банка. Но деньги взяты у земства и ему нужно отдать долгъ.
Предсѣдатель: – Я предлагаю прекратить пренія. Отъ себя лично прибавлю,
что совѣтъ директоровъ знаетъ объ этой смѣтѣ, и онъ, такъ сказать, далъ намъ свое
благословеніе на ассигнованіе этихъ денегъ. Теперь только нужно рѣшить вопросъ
о поправкѣ Iонко.
689
 Деп. Чижевскій съ мѣста: – Это не входитъ въ компетенцію Парламента. Такое
положеніе неправильно по существу.
Деп. Iонко съ мѣста: – Я стою за передачу вопроса въ Бюджетную комиссію.
Предсѣдатель: – Я этого не слышалъ, поэтому поставлю на голосованіе ваше
первое предложеніе. Сперва я ставлю на голосованіе вопросъ въ томъ видѣ, какъ
онъ былъ предложенъ правительствомъ.
Предложеніе большинствомъ принимается.
Предсѣдатель: – Теперь поправка деп. Iонко отпадаетъ. Даю слово деп. Цы-
ганко.
Деп. Цыганко: – Аграрная комиссія приступила къ работѣ. Необходимо про-
извести предварительныя организаціонныя работы: устроить канцелярію, нанять
служащихъ, пригласить спеціалистовъ и т. д. На все это потребуются расходы. Поэ-
тому Аграрная комиссія проситъ выдать на первоначальныя расходы 2 000 лей. –
/Голоса: «Мало», «5 000 лей»/.
Если согласны 5 000 лей, то это, конечно очень пріятно, и мы благодаримъ
васъ. Но я не разсчитывалъ на такую щедрость, поэтому назвалъ малую сумму.
Деп. Бырка: – Насколько мнѣ помнится, директоріатъ земледѣлія взялъ всѣ
расходы по Аграрной комиссіи на себя.
Предсѣдатель ставитъ предложеніе деп. Цыганко на голосованіе.
Предложеніе принимается единогласно.
Деп. Iонко: – Г.г. депутаты! Всѣ комиссіи предусмотрѣны Сфатулъ Цэрій, кото-
рый долженъ дать секретарей и т. д. Мы только должны разрѣшить президіуму
авансъ.
Предсѣдатель объявляетъ засѣданіе закрытымъ въ 12 ч. 40 м. ночи.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, ff. 233–242v.]

Note și comentarii

1 În relatarea din ziar, președintele ședinței face precizarea că pentru monumentul lui S. Murafa
guvernul luase hotărîrea să fie alocată suma de 5 000 de ruble: Sfatul Țării, 23 mai 1918.
2 De fapt, așa cum relata ziarul, deputații care plecaseră de la ședința precedentă mai devreme, prin-
tre care fusese și Stanevici, profitaseră de stingerea luminii electrice, grăbindu-se să dispară pentru
a nu se pronunța asupra acestei chestiuni.
3 Este relevantă, în aspectul cel mai negativ, această ieșire a lui Cocîrlă, reprezentant al țărănimii
basarabene, împotriva instalării unei pietre de mormînt unuia dintre cei mai buni fii ai aceleiași
țărănimi.
4 Simion Murafa, împreună cu prietenul său inginerul Andrei Hodorogea, a fost împușcat de
bolșevici în Chișinău, în via acestuia din urmă, la 20 august 1917.
5 Poetul și preotul Alexei Mateevici a decedat în Chișinău, la 13 august 1917, în urma îmbolnăvirii
pe front de tifos exantematic.
6 Varianta de ziar a cuvîntării lui A. Crihan se deosebește mult de cea din dosarul de arhivă nu
numai pentru că este mai întinsă, dar mai ales pentru faptul că arată mult mai clar care erau

690
 convingerile celei mai mari părți a moldovenilor instruiți din Sfatul Țării, de aceea o reproduc
integral, chiar dacă unele date și expresii le repetă pe cele din procesul-verbal: «На долю человека
выпадаютъ редкие моменты счастья и, наоборотъ, много горя и страданiй. Бываютъ рѣд-
кие дни великаго торжества и безконечный рядъ будней. Подобно этому каждая нация
имѣетъ своихъ великихъ людей и людей обыкновенныхъ, рядовых, этихъ много, техъ –
очень мало. Даже самые просвѣщенные народы не могутъ въ этомъ отношенiи слишком
гордиться. Мы, румыны, и въ особенности мы, молдаване, и того меньше. Но великие,
просвѣщенные народы умѣют быть признательными тѣм немногимъ, которые стоятъ во
главѣ ихъ какъ въ моменты торжества и счастья, такъ равно и въ дни унынiя и горя, при
всѣх обстоятельствахъ. Мы, молдаване, къ счастью не всѣ, а только незначительная часть
этого Парламента, доказали, сегодня, что не умѣемъ цѣнить самыхъ великихъ людей,
которыхъ могла только дать наша нацiя. Развѣ вы знаете, – говоритъ ораторъ, обраща-
ясь къ Крестьянской фракцiи, – кто были для насъ Мурафа и Матвѣевичъ? Къ сожалѣ-
нию, нетъ, и потому слѣпо идете за тѣми, кто ничего общаго не имѣетъ съ нашей нацiей.
Напомню вамъ, что Мурафа и Матвѣевичъ были изъ техъ немногихъ, которые еще въ
революцiю 1905 года осмѣлились высоко поднять красное знамя борьбы за наше нацiо-
нальное освобожденie. Послѣднiй изъ нихъ былъ въ то же время однимъ изъ немногихъ
великихъ нацiональныхъ поэтовъ нашего времени. Оба они не были поняты нами, мол-
даванами, но ихъ хорошо поняли наши враги.
Отсюда и начинаются со стороны нашихъ палачей безпрерывныя гонения на нихъ, пока
одна изъ этихъ благородныхъ жизней не падаетъ жертвой отъ предательской руки въ
самый разгаръ послѣдней революцiи. Безжалостная судьба захотѣла, чтобы мы одно-
временно лишились на фронтѣ и нашего поэта, воспевшего безграничное национальное
горе, нашего незабвенного Матвѣевича. Въ этомъ безконечномъ нашемъ горе мы не нахо-
димъ ни въ чемъ другомъ утѣшенiя, кроме исполненiя своего долга передъ ихъ памятью
такъ, какъ мы это понимаемъ.
А вы думаете, господа, – говоритъ ораторъ, обращаясь къ молдаванамъ изъ Крестьянской
фракцiи, которые голосовали противъ вспомоществованiя семьямъ покойныхъ и поста-
новки памятника, – что сослужили большую службу противъ вмѣстѣ съ тѣми, что сидятъ
посредине? Неужели вы верите, что наши противники, хотя, казалось бы, и не должны были
бы быть таковыми, щадя лишь народные деньги голосовали против ассигнованiя безконечно
незначительной суммы по сравнению съ тѣми тремя миллiонами рублей для русскихъ офи-
церовъ, которые ничего не сдѣлали для нашей страны, кроме зла, и, следовательно, страна
ничемъ имъ не была обязана? Вспомните как дружно поддерживали они то предложенiе, а
разве деньги пойдутъ не изъ того же народного сундука – и кому, за что? Нѣтъ, эти господа
знаютъ, что делаютъ, а вы нѣтъ. И только омрачили память великихъ сыновъ нашей нацiи
своимъ безтактнымъ поведенiемъ. Стыдитесь!»: Sfatul Țării, 23 mai 1918.
7 Evident, interpelarea cerea interzicerea rechizițiilor de pîine, care în acel moment erau foarte mari
și nu vizau doar armata română.
8 De fapt, M.G. Savenko a deținut funcția de prim-locțiitor al Președintelui Sfatului Țării. După
plecarea sa în guvern, această funcție a fost ocupată scurtă vreme de un alt reprezentant al
ucrainenilor – Matveiciuk.
9 Acest schimb de opinii privind alegerea celui de-al doilea vicepreședinte al Parlamentului pare să
sugereze că Halippa, care deținea, de fapt, această funcție, era considerat președinte de drept al legis-
lativului, deși nu fusese ales pentru postul respectiv, deoarece, formal, acesta mai aparținea lui Stere.
10 În ceea ce a reținut referentul de la ziar, se conține o observație principială a lui Cijevschi care
explică de ce a apărut această interpelare: „Oratorul consideră că articolul nu se potrivește deloc
cu acele curente care există în Sfatul Țării și că, prin urmare, în organul de presă al Parlamentului
nu trebuia să apară”: Sfatul Țării, 24 mai 1918.
11 Astfel, aflăm un lucru foarte interesant, și anume că ziarul Sfatul Țării a fost întemeiat în baza
vechii publicații Bessarabskie Gubernskie Vedomosti (= Buletinul gubernial al Basarabiei).

691
12 În ziar, acest gînd este exprimat ceva mai detaliat: Ibidem.
13 Iată cum a reținut referentul de la ziar unele din observațiile lui Țîganko, care în procesul-verbal
de arhivă nu se regăsesc sau sînt prezentate prea sumar: „Dep. Țîganko zice că Fracțiunea țără-
nească demult a pus întrebarea cui aparține ziarul Sfatul Țării – guvernului sau Parlamentu-
lui, și stabilind că este un organ al majorității parlamentare (adică al Blocului Moldovenesc –
I.Ț.), Fracțiunea s-a dat la o parte. Dar oratorul nu admite gîndul despre amestecul cuiva din afară
sau presiunea asupra acestui ziar. Oricare ar f realitatea, zice el mai departe, ideea ca atare trebuie să
trăiască veșnic, și dacă ar fi șterse acele gînduri pe care le-a exprimat d. Alexandri în articolul său,
atunci ar trebui aruncate operele tuturor marilor învățători Lev Tolstoi, Proudhon ș.a.”: Ibidem.
14 Cea de-a doua propunere este prezentată în ziar astfel: „În aplauzele furtunoase ale întregii săli,
d. Alexandri este ales de către Adunare unicul redactor al ziarului Sfatul Țării”: Ibidem.
15 Fapt extrem de semnificativ cu referire la condițiile de realizare a Instrucției Sfatului Țării din
21 februarie 1918 și la relațiile dintre moșieri și țărani, precum și dintre toți aceștia, pe de o parte,
și trupele române, pe de altă parte.
16 Cine știe ce avea în vedere Catelli cînd se referea la Siberia. Din păcate, adevăratul său răspuns la
rugămintea țăranilor nu ne este cunoscut.
17 Vezi pr.-v. nr. 70, nota 4.
18 De la data de 7 aprilie 1918, Stere nu a mai fost prezent la ședințele Sfatului Țării.
19 Probabil, referire la Comisia agrară. Crihan, care face anunțul, era vicepreședinte al comisiei.
20 Ziarul prezintă o intervenție mai amplă a lui Balamez asupra acestui subiect, care este destul
de instructivă relativ la starea finanțelor Republicii Moldovenești: „Dep. Balamez îl susține pe
dep. Ionco și, totodată, îi reproșează, ca fost ministru al finanțelor, că nu a prezentat bugetul, în
afară de un deviz de cheltuieli de 3 milioane de ruble, și zice că în fiecare gospodărie și mai ales în
una atît de complexă, cum este cea a statului, nu este cu putință a gospodări fără un anumit plan
financiar și politic. Dacă nu putem avea o politică aparte în afara României, măcar un plan finan-
ciar noi trebuie și sîntem datori să facem. Din declarația Blocului (se vede că se face aluzie la Decla-
rația de Unire din 27.03.1918 – I.Ț.) eu aș arunca cu sufletul împăcat totul, în afara dreptului și
a bugetului local. Trebuie să ținem minte că dacă nu vom avea mijloace, nu vom face nici reforma
agrară și nici reforma învățămîntului, iar pînă acum nu vedem stăruință din partea Guvernului în
chestiunile ce ar urmări să facă ordine în buget. Noi cerem evidențierea de urgență a veniturilor și
cheltuielilor bugetului”: Ibidem.

692
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 21-го мая 1918 года № 80

Засѣданіе открывается въ 9 час. 20 мин. вечера подъ предсѣдательствомъ

П.Н. Халиппы при слѣдующихъ секретаряхъ: Б.М. Епури, К.П. Мисирковѣ и И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
1. Отношеніе Бессарабской Областной Земской Управы объ ассигнованіи
120 000 руб. на окончаніе работъ по сельскохозяйственной переписи.
2. Докладъ директора по финансовымъ дѣламъ Бессарабіи объ открытіи
въ распоряженіе Казенной Палаты кредита въ суммѣ 5 950 руб. 90 к.
и 3 126 руб. 22 к. для возврата ненадлежаще поступившихъ въ казну
крѣпостныхъ и другихъ пошлинъ.
3. Докладъ директора земледѣлія о суммахъ, необходимыхъ на расходы по
директоріату земледѣлія на май и іюнь мѣсяцы сего года.

Предсѣдатель, объявивъ засѣданіе открытымъ, предоставляетъ слово по пер-

вому вопросу докладчику – директору земледѣлія Кателію.
Директоръ Кателій оглашаетъ докладную записку Бессарабской Губернской
Земской Управы, испрашивающей 120 000 руб. на окончаніе работъ, предприня-
тыхъ еще въ 1917 г. особымъ комитетомъ по собиранію статистическихъ свѣдѣній,
необходимыхъ для разрѣшенія аграрнаго вопроса.
Въ 1917 г. по распоряженію Временнаго Правительства предпринята сель-
скохозяйственная и земельная перепись1. Перепись эта имѣла цѣлью полученіе
матеріаловъ для составленія закона о землѣ.
Планъ переписи и объемъ вопросовъ были обсуждены на Съѣздах статисти-
ковъ при участіи представителей правительства и преслѣдовали въ общихъ чер-
тахъ выясненіе слѣдующихъ вопросовъ:
1. Количества населенія съ подраздѣленіемъ его /по полу и возрасту/ на при-
шлое и постоянное-мѣстное, на призванное въ войска и оставшееся въ хозяйствѣ.
Попутно выяснялось также отношеніе каждаго члена данного хозяйства къ домо-
хозяину и къ труду, а въ селахъ, кромѣ того національность населенія и степень его
грамотности.
2. Количества владѣемой и арендуемой каждымъ домохозяиномъ земли; коли-
чества засѣянной и незасѣянной, а также и количества сданной домохозяиномъ въ
аренду, съ подраздѣленіемъ этихъ количествъ по роду владѣнія, по роду хлѣбовъ и
по способу обработки земли.
3. Количества мертваго и живого сельскохозяйственнаго инвентаря.
4. Количества садовъ, виноградниковъ, огородовъ, луговъ, лѣсовъ, выгоновъ,
плавней.
5. Количества домашняго скота и птицы.
Перепись эта, въ интересахъ успѣха дѣла, была возложена на статистическіе
отдѣлы губернскихъ земствъ, которымъ было предоставлено внести соотвѣтству-
ющія мѣстнымъ особенностямъ измѣненія въ карточку. Производилась же пере-
пись за счетъ суммъ, отпускаемыхъ на нее Временнымъ Правительствомъ изъ
693
Государственнаго Казначейства. Всего на производство этой переписи въ предѣлахъ
Бессарабіи было ассигновано 438 000 руб.; получено же до большевистскаго пере-
ворота только 265 000 руб., а затѣмъ разрешѣно было позаимствовать из средствъ
Продовольственнаго Комитета 75 000 р.; всего же въ распоряженіе Управы посту-
пило 340 000 руб. Следовательно было недополучено 98 000 руб. Сюда не входятъ
суммы, предположенныя къ ассигнованію на производство разработки переписи,
исчисленныя изъ разсчета 25 коп. съ карточки, т.е. около 110 000 руб. всего, следо-
вательно, недополучено около 200 000 руб.
Разсмотрѣвъ полученный статистическій матеріалъ /около 450 000 карточекъ
по числу домохозяевъ Бессарабіи/ и признавъ таковой не только пригоднымъ для
разработки, но и чрезвычайно цѣннымъ, а равно полагая, что совершенно невоз-
можно составитъ проектъ закона о землѣ, не располагая данными о землевладѣніи
и землепользованіи, Земская Управа неоднократно обращалась к г. министру зем-
ледѣлія Бессарабіи, а затѣмъ и къ г. директору земледѣлія съ просьбой о выдачѣ
необходимыхъ средствъ для окончанія работъ. Въ результатѣ этихъ ходатайствъ со
стороны г. Директора послѣдовало разрѣшеніе займа въ 30 000 руб. изъ доходовъ
имѣній заграничныхъ духовныхъ установленій, составляющихъ спеціальныя сред-
ства земства, еще не переданныя въ его распоряженіе директоріатомъ земледѣлія.
Всемѣрно стремясь къ возможной экономіи, Земская Управа предполагала
закончить работу при полученіи 120 000 руб., согласно слѣдующей смѣтѣ:
въ мартѣ недоплаченные за произведенныя работы .................. 15 000 р.
содержаніе служащихъ за мартъ ........................................................ 25 000 р.
–––––
40 000 р.
въ апрѣлѣ: содержаніе служащихъ .................................................... 25 000 р.
производство дополнительных обслѣдованій,
считая переучетъ 40 000 домохозяевъ ............................................. 15 000 р.
–––––
40 000 р.
въ маѣ: содержаніе служащихъ ........................................................... 25 000 р.
дополнительныя работы по обслѣдованію
продовольственнаго бюджета и трудовой нормѣ ........................ 5 000 р.
–––––
30 000 р.
Печатаніе матеріала ............................................................................... 10 000 р.
Вcего: ........................................................................................................... 120 000 руб.
Земская управа считаетъ необходимымъ упомянуть, что выдача испрашивае-
мой суммы можетъ последовать по распоряженію Директоріата въ виду того, что
эта сумма подлежала выдачи на производство переписи согласно постановленію
Временнаго Правительства, не отмѣненному Сфатулъ Цэрій, и потому составля-
ющему какъ бы дѣйствующій законъ.
Въ виду изложенныхъ соображеній, а также въ виду того, что директоріатъ зем-
ледѣлія и впредь имѣетъ въ виду возлагать на статистическій отдѣлъ порученія
по собиранію матеріаловъ, составленію картограммъ и разработкѣ аграрной про-
блемы, а равно въ виду крайней нервности служащихъ, не получившихъ содер-
жанія за мартъ и частью даже за февраль, въ виду приближенія необходимости
сократить число служащихъ, а также и въ виду наступленія времени для выпол-
ненія нѣкоторыхъ работъ в селахъ, безъ которыхъ невозможно подведеніе окон-
чательныхъ итоговъ, Земская Управа позволяетъ себѣ почтительнѣйше просить
694
Совѣтъ Директоровъ о немедленномъ ассигнованіи просимыхъ отношеніемъ отъ
16 марта с.г. за № 839, ста двадцати тысячъ /120 000/ руб., какъ минимума того, что
требуется въ ближайшее время на производство указанныхъ работъ.
Земская Управа полагаетъ, что при своевременномъ полученіи просимой
суммы работа могла бы быть закончена въ теченіе ближайшихъ двухъ мѣсяцевъ.
Еще ранѣе этого времени матеріалъ по нѣкоторымъ уѣздамъ могъ бы поступить въ
печать. /Слѣдуютъ подписи: И.д. предсѣдателя, члена Управы и завѣдывающего
Статистическимъ Отдѣдомъ/.
«Статистическій отдѣлъ при Губернской Управе, – продолжает докладчикъ,
закончивъ чтеніе докладной записки, – сдѣлалъ пространный докладъ въ Аграр-
ной комиссіи о произведенныхъ уже работахъ. Въ комиссію же будутъ доставлены
и всѣ необходимые матеріалы.
Я прошу Парламентъ ассигновать требуемую сумму, т.к. работа не можетъ быть
сокращена, а тѣмъ болѣе прекращена, безъ вреда для статистики. Кромѣ того безъ
этихъ статистических сведеній невозможно будетъ приступить къ аграрной реформѣ.
Я надеюсь, что работа эта будетъ закончена приблизительно через 1–1-1/2 мѣсяца».
Деп. Станевичъ спрашиваетъ съ мѣста докладчика, хватитъ ли испрашива-
емой суммы на окончаніе статистическихъ работъ и не потребуется ли потомъ
новое ассигнованіе!
Докладчикъ отвѣчаетъ депутату, что согласно докладной записки Управы работы
будутъ закончены на 120 000 руб., но утверждать, что этой суммы хватитъ нельзя:
работы предстоятъ обширныя и, быть можетъ, потребуются новыя ассигнованія.
Деп. Луневъ, знакомый с работой, произведенной въ прошломъ году статисти-
ческимъ отдѣлом, даетъ собранію объясненія.
Передъ всякой работой составляется смѣта. Въ данномъ случаѣ однимъ изъ
основаній для составленія смѣты послужило количество дворовъ. Вначалѣ пере-
писи предполагалось, что число дворов по числу домохозяевъ опредѣляется въ
450 000, но впослѣдствіи оказалось, что ихъ значительно больше.
Другимъ основаніемъ послужило число карточекъ, которыя составлялись
послѣ производства переписи въ натурѣ, и за каждую карточку опредѣлялся
размѣръ вознагражденія въ 25 к.
Своевременно перепись въ натурѣ закончить нельзя было, т.к. нѣкоторые уѣзды
были заняты театромъ войны; въ другихъ же уѣздах, какъ, напримѣръ, въ Оргѣев-
скомъ, крестьяне враждебно относились къ переписи, и бывали случаи, когда кре-
стьяне выгоняли изъ селъ переписчиковъ. Во всякомъ случаѣ не переписанныхъ
еще дворовъ остается немного, и работу эту смѣло можно закончить въ мѣсяцъ2 .
Деп. Мындреско: – Молдавскій Блокъ вынесъ слѣдующее постановленіе по
этому вопросу: 1/ ассигновать испрашиваемую сумму въ распоряженіе директора
земледѣлія Бессарабіи, а не Бессарабской Губернской Земской Управѣ; 2/ просить
закончить работу въ теченіе одного мѣсяца.
Деп. Чижевскій: – Націоналъ-демократическая партія, также принимая смѣту,
присоединяется къ предложенію Молдавскаго Блока.
Деп. Станевичъ: – Меньшинства не возражаютъ противъ смѣты.
Деп. Цыганко: – Крестьянская фракція также противъ ассигнованія не возра-
жаетъ; она проситъ распространить 25% прибавку къ содержанію и на служащихъ
въ статистическомъ отдѣлѣ при Бессарабской Губернской Земской Управѣ3; что
же касается того, въ чье распоряженіе передать требуемую сумму – земству ли или
директору земледѣлія, то объ этомъ фракція хотѣла бы выслушать мнѣніе компе-
тентныхъ лицъ, работавшихъ въ статистическомъ отдѣлѣ.
695
 Деп. Луневъ: – Директоріатъ земледѣлія сейчасъ, когда работа подходитъ къ
концу, не могъ бы принять на себя руководство, потому что оно будетъ номиналь-
нымъ. Работа наладилась и идетъ успешно; производить же ломку въ управленіи
работы, по моему, не раціонально. Я бы предложилъ передать деньги губернскому
земству, въ вѣдѣніи котораго до сихъ поръ была эта работа.
Деп. Криганъ, основываясь на томъ, что аграрный вопросъ находится въ
вѣдѣніи директоріата земледѣлія, находитъ, что ему же должно быть передано все,
относящееся къ этому вопросу.
– Тѣ же, – говоритъ ораторъ, – которые настаиваютъ на передачѣ ассигнованія
въ распоряженіе губернскаго земства, заинтересаны въ безконечномъ его суще-
ствованіи, между тѣмъ какъ это учрежденіе давно пора ликвидировать.
Когда я работалъ въ министерствѣ земледѣлія, стоящій во главѣ статистичес-
каго комитета, г. Могилянскій предлагалъ Министерству принять комитетъ въ
свое вѣдѣніе.
Деп. Мындреско: – Блокъ постановилъ ассигновать деньги въ распоряженіе
директора земледѣлія съ той цѣлью, чтобы во главѣ дѣла стояло отвѣтственное
лицо, которое могло бы скорѣе закончить эту работу.
Деп. Діаконовичъ высказывается за передачу ассигнованія въ распоряженіе
земства, такъ какъ все равно работой фактически будутъ руководить тѣ же лица,
что и до сихъ поръ. Директоръ же земледѣлія будетъ только принимать доклады
отъ г. Могилянского о ходѣ работъ.
Статистику отнимать отъ земства, по мнѣнію оратора, совершенно невоз-
можно, и такого посягательства на самоуправляющуюся единицу даже въ Россіи
при Царскомъ режимѣ не наблюдалось.
Деп. Буздуганъ: – Г.г. депутаты! При всемъ желаніи понять, чего хотятъ преды-
дущіе ораторы, я себѣ не могу уяснить этого. Вѣдь дѣло такъ просто: если статисти-
ческій отдѣлъ передать въ вѣдѣніе директоріата земледѣлія, то я увѣренъ, что дѣло
пойдетъ быстрѣе и скорѣе закончится; кромѣ того этимъ самымъ съэкономятся
народныя деньги. Тѣ же, кто говоритъ о передачѣ ассигнованія земству, хотятъ
затянуть работу и дать возможность кому-то побольше заработать, нисколько не
заботясь о народныхъ интересахъ.
Докладчик: – Споры о томъ, кому передать наблюденіе за работой, для меня
непонятны. Статистическій комитетъ, не имѣя средствъ, самъ обращался ко
всѣмъ принять его въ чье-либо вѣдѣніе, т.к. безъ средствъ онъ не могъ закончить
своихъ работъ.
Мнѣ кажется, что разъ Парламентъ даетъ деньги, то онъ имѣетъ право на кон-
троль производящейся работы, чего он будетъ лишенъ, передавъ дѣло въ руки
автономнаго земства; разсматривая вопросъ съ этой точки зрѣнія, я нахожу пред-
ложеніе Молдавскаго Блока вполнѣ цѣлесообразнымъ.
Принимая на себя наблюденіе за работой, я отвѣчаю за успѣшность этой работы
передъ Парламентомъ; разумѣется, я всячески буду торопить работу, чтобы закон-
чить ее въ возможно наименьшій промежутокъ времени.
Нѣкоторые депутаты, утверждая, что статистическое дѣло – привиллегія зем-
ства, глубоко заблуждаются, ибо статистическіе отдѣлы обыкновенно находятся
при правительствахъ. Говорятъ также другіе, очевидно не представляя себѣ ясно
положенія вещей, что, если передать руководство работой директоріату, то прои-
зойдетъ ломка. Ничего подобнаго, – ломки никакой не можетъ быть, т.к. вся орга-
низація остается прежней съ г. Могилянскимъ во главѣ.
696
 Деп. Криганъ говоритъ, что статистическое отдѣленіе въ Россіи всегда было при
министерствѣ внутреннихъ делъ. Когда же Временнымъ Правительствомъ было
упразднено Губернское Правление, статистическое отдѣленіе было передано земству.
Председатель: – Поступило предложеніе прекратить пренія.
Предложеніе Собраніемъ принимается.
Деп. Чижевскій говоритъ, что передача статистическаго отдѣла въ вѣдѣніе
директоріата земледѣлія совершенно мѣняетъ дѣло.
Деп. Луневъ говоритъ, что слѣдовало бы оставить статистическій отдѣлъ при
губернскомъ земствѣ; отдѣлъ до сихъ поръ получалъ деньги отъ земства; просить
же теперь деньги у директора земледѣлія ему будетъ неудобно.
– Комитетъ, производящій данную работу, съ самаго начала былъ переданъ
въ вѣдѣніе губернскаго земства. Въ этомъ комитетѣ работали земскіе служащіе –
агрономы и статисты изъ города, все мѣстные жители, которымъ легко работа-
лось, благодаря знанію молдавскаго языка; все записывалось такъ, какъ показы-
вали крестьяне. Я еще разъ прошу: не ломайте, г.г., дѣла; дайте деньги земству и
пусть оно расплачивается.
Повѣрьте, статистическій отдѣлъ не пойдетъ въ разрѣзъ съ требованіями
Аграрной комиссіи.
Докладчикъ въ заключительномъ словѣ говоритъ, что защитники земства
создаютъ только оппозицію. Никто не покушается на прерогативы земства, какъ
самоуправляющейся единицы, и рѣчь идетъ лишь о болѣе цѣлесообразномъ
рѣшеніи вопроса.
У земства и безъ того много работы и оно нисколько не будетъ обижено, если
часть его работы будетъ передана директоріату земледѣлія.
Предсѣдатель: – Пренія закончены. Ставится на голосованіе вопросъ объ
ассигнованіи 240 000 лей на окончаніе работъ по сельскохозяйственной переписи.
Предложеніе принято единогласно.
Затѣмъ предсѣдатель ставитъ на голосованіе предложеніе Молдавскаго Блока о
томъ, чтобы указанная сумма была ассигнована въ распоряженіе директора земледѣлія
Бессарабіи и чтобы статистическая работа была закончена въ теченіе одного мѣсяца.
Это предложеніе принимается 54 голосами, противъ 32 при 5 воздержавшихся.
Слово для внѣочередного заявленія предоставляется избранному отъ Бесса-
рабіи въ Общерумынскій кабинетъ министру Инкулецу.
Министръ Инкулецъ: – Меня просили выступить съ разъясненіями по нѣко-
торымъ вопросамъ; объ этомъ я и самъ подумалъ, т.к. намъ, вашимъ представите-
лямъ въ центральномъ правительствѣ, необходимо быть въ самомъ тѣсномъ кон-
тактѣ съ Сфатулъ Цэрій.
Я бы просилъ только, г.г. депутаты, дѣлать мнѣ запросы по интересующимъ
васъ вопросамъ въ письменномъ видѣ. Отвѣты же на всѣ тѣ вопросы, которые мнѣ
задавали, разрѣшите не давать въ сегодняшнемъ засѣданіи, во первыхъ, потому
что уже время позднее, а у васъ на повѣсткѣ дня еще много не разсмотрѣнныхъ
вопросовъ, во-вторыхъ, я не вижу здѣсь своего товарища по кабинету – министра
Чугуряна, который также могъ бы сообщить свѣдѣнія, интересующія Васъ.
Теперь же я ограничусь только краткимъ обзоромъ нашей работы въ централь-
номъ правительствѣ. Работа эта протекаетъ вполнѣ нормально. Отношеніе пра-
вительства къ интересамъ Бессарабіи самое внимательное. Мы стараемся быть
полезными не только для Бессарабіи, но и для всей Румыніи вообще. Никакихъ
покушеній и поползновеній на нашу автономію не замѣчается ни со стороны всего
кабинета, ни со стороны отдѣльныхъ представителей его.
697
 Общее положеніе по-прежнему остается тяжелымъ. Миръ еще не зафиксиро-
ванъ4 и большая часть нашей страны еще оккупирована непріятельскими войсками.
Нашу страну ожидаетъ большой недородъ: въ Бессарабіи надежды на урожай
плохія; что же касается Румыніи, то тамъ положеніе совсѣмъ безнадежно. Въ Мол-
давіи и въ оккупированной части Румыніи крестьяне скашиваютъ теперь рожь,
чтобы сохранить хотя немного корма для скота.
Ко всему этому прибавляется еще одно тяжелое явленіе – это психологія
побѣжденнаго народа. Миръ подписанъ на тяжелыхъ условіяхъ, и единственнымъ
утѣшеніемъ служитъ Бессарабія, на которую обращены всѣ взоры Румыніи. Отъ
насъ, молодого народа, вкусившего новой жизни, румынскій народъ ждет новыхъ
вѣяній, начала осуществленія лучшихъ чаяній всего румынскаго народа. Отста-
ивая свои, кровью добытыя, свободы, мы тѣмъ самымъ послужили примѣромъ и
для остальной Румыніи5.
Предсѣдатель: – На очереди докладъ директора по финансовымъ дѣламъ; но
въ виду отсутствія докладчика вопросъ снимается съ очереди.
Деп. Станевичъ: – Г.г. депутаты! Мнѣ кажется, что вопросъ совершенно ясенъ
и безъ директора. Нужно вернуть людямъ деньги, неправильно поступившія въ
казну6. Быть можетъ, мы, г.г., рѣшимъ это сегодня же.
Предсѣдатель: – Въ виду поступившаго предложенія разсмотрѣть вопросъ
сегодня же ставлю это предложеніе на голосованіе. Большинствомъ голосовъ
рѣшено разсмотрѣть вопросъ сегодня же.
Деп. Мындреско отъ имени Молдавскаго Блока, высказывается за ассигно-
ваніе испрашиваемыхъ суммъ.
Къ нему присоединяются и остальные фракціи.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе слѣдующее предложеніе.
Открыть кредитъ Бессарабской Казенной Палатѣ:
1/ По параграфу 7 ст. 3 смѣты Департамента Государственного Казначейства
въ суммѣ трехъ тысячъ ста двадцати шести руб. 22 коп. /3 126 р. 22 к./ для возврата
изъ казны денегъ нижеуказаннымъ учрежденіямъ и лицамъ:
1. Оргѣевскому Обществу взаимного кредита – четыреста двадцать шесть руб.
68 коп. /426 р. 68 к./.
2. Аккерманскому отдѣленію Сибирскаго Торговаго Банка – триста восемьде-
сятъ рублей пятьдесятъ шесть коп. /380 р. 56 к./.
3. Антону Бурдюжѣ – тридцать два рубля /32 р./.
4. Федору Березовскому – восемьдесятъ одинъ рубль восемьдесятъ коп. /81 р. 80 к./.
5. Бессарабскому отдѣленію Крестьянскаго Поземельнаго Банка – девяносто
шесть руб. 8 к. /96 р. 8 к./.
6. Аккерманскому отдѣленію Русскаго для внѣшней торговли Банка – семь-
сотъ шестнадцать руб. 10 коп. /716 р. 10 к./.
7. Обществу Взаимнаго Кредита Землевладѣльцевъ Бендерскаго уѣзда –
девятьсотъ семьдесятъ руб. /970 р./.
8. Болградскому сельскохозяйственному обществу – триста двадцать руб.
/320 р./.
9. К. Гассерту – сто три руб. /103 р./.
2/ В суммѣ пяти тысячъ девятисотъ пятидесяти руб. 90 к. /5 950 р. 90 к./ для
возврата нижеуказаннымъ лицамъ крѣпостныхъ и другихъ пошлинъ, не надле-
жаще поступившихъ въ казну.
1. Маріи Нагица – сто шестьдесятъ два руб. /162 р./.
2. Присяжному повѣренному Попову – три тысячи сто шестьдесятъ пять руб.
72 к. /3 165 р. 72 к./.
698
 3. Симону Лернеру – сто восемьдесятъ руб. 74 к. /180 р. 74 к./.
4. Присяжному Повѣренному Савенко – триста семьдесятъ шесть руб. /376 р./.
5. Частному повѣренному Павловскому – триста тридцать пять руб. 84 к.
/335 р. 84 к./.
6. Капрелу Дадидову – одну тысячу четыреста восемьдесятъ пять руб. 30 к.
/1 485 р. 30 к./.
7. Элишу Кучуку – сто руб. /100 р./.
8. Кузьменко и Кубицкому – сто сорокъ пять руб. 30 к. /145 р. 30 к./.
Предложеніе принимается единогласно.
Предсѣдатель предлагаетъ Собранію заслушать докладъ директора народнаго
образованія, вносимый имъ въ спѣшномъ порядкѣ, затѣмъ, устроивъ перерывъ,
обсудить докладъ во фракціяхъ.
Предложеніе Собраніемъ принимается.
Директоръ народнаго образованія Чебанъ ходатайствуетъ об ассигнованіи
10 449 р. 98 к. для уплаты жалованія чинамъ директоріата за май мѣсяцъ. Доклад-
чикъ объясняетъ, что до сихъ поръ вѣдомство народнаго образованія составляло
учебный отдѣлъ при губернскомъ земствѣ, отъ котораго и получало деньги. Въ насто-
ящее время у земства нѣтъ средствъ, и директоръ принужденъ поэтому обратиться за
средствами къ Парламенту, который онъ и проситъ ассигновать необходимую сумму.
Деп. Кокырла: – Можемъ ли мы ассигновать, когда расходы превышаютъ
доходы? Д. Іонко говорилъ нам, что въ кассѣ только немного рваныхъ бумажекъ,
такъ что я не знаю даже, изъ какихъ источниковъ мы дѣлаемъ сейчасъ ассигно-
ванія. Нѣкоторые депутаты, состоя членами школьныхъ комиссій, получаютъ
жалованіе по двумъ должностямъ; это возмутительное явленіе.
Мы отпустили крупную сумму въ 800 тысячъ руб. министру народнаго обра-
зованія, но до сихъ поръ не знаемъ, как она израсходована.
Я предлагаю отложить проектъ до слѣдующаго засѣданія, чтобы, обсудивъ
вопросъ во фракціяхъ, рѣшить, дѣлать ли такія крупныя ассигнованія.
Деп. Лихтманъ: – Мы не отдаемъ себѣ правильнаго отчета въ необходимости
дѣлать тѣ или иныя ассигнованія. Кромѣ того мы ассигновываемъ далеко не пла-
номѣрно; такъ, одному вѣдомству мы даемъ больше, а другому меньше, вслѣдствіе
чего не вездѣ въ учрежденіяхъ одинакова расцѣнка труда. Напримѣръ, въ одномъ
учрежденіи машинистка получаетъ 80 руб. въ мѣсяцъ, а въ другомъ 200 руб. Мнѣ
кажется, что вносимыя на обсужденія Парламента смѣты должны пройти черезъ
фильтръ Финансовой и Бюджетной комиссій. Наконецъ, если нужно платить
жалованіе служащимъ, то нужно ходатайствовать заблаговременно.
Деп. Буздуганъ: – Я хочу Вамъ сказать, г.г., о моемъ пріятелѣ – Мисирковѣ,
который получаетъ жалованіе по двумъ должностямъ и тѣмъ самымъ обижаетъ
бѣдныхъ машинистокъ. Это дѣлаетъ человѣкъ, который всегда и всюду кричитъ
о демократизмѣ. Я предлагаю, г.г. депутаты, ассигновать требуемую сумму дирек-
торіату съ тѣмъ, чтобы депутатамъ, служащимъ тамъ, жалованія не платить.
Деп. Александри говоритъ, что он уже болѣе полугода работаетъ въ Молдав-
ской школьной комиссіи, гдѣ обратилъ вниманіе на самоотверженную и плодот-
ворную работу секретаря этой комиссіи г. Богоса. Содержаніе этого труженика по
нынѣшнимъ временамъ болѣе, чемъ скромное, и онъ очень нуждается. Ораторъ
поэтому проситъ Парламентъ повысить ему жалованіе съ 280 до 350 руб.
Деп. Бырка отъ имени Молдавскаго Блока заявляетъ, что блокъ поддерживаетъ
просимую директоріатомъ сумму, при чемъ блокъ постановилъ, чтобы депутатамъ
Сфатулъ Цѣрій, служащим въ директоріатѣ, жалованье тамъ не выплачивалось.
699
 Что же касается предложенія деп. Александри, ораторъ находитъ, что его необ-
ходимо обсудить.
Деп. Чижевскій отъ имени Націоналъ-демократической партіи поддержи-
ваетъ предложеніе блока и вообще предлагаетъ не платить двойного жалованія
депутатамъ, служащимъ в другихъ вѣдомствахъ.
Деп. Станевичъ: – Законъ о правахъ депутатовъ Сфатулъ Цѣрій еще не раз-
смотрѣнъ, а потому, мнѣ кажется, что не совсѣмъ правы депутаты, утверждающіе,
что депутатъ Парламента не можетъ получать другого жалованія кромѣ депутат-
ской діеты. Кромѣ того совмѣщеніе званія депутата и какой-либо другой должно-
сти возможно, такъ какъ законъ преслѣдуетъ только совмѣстительство несколь-
кихъ государственныхъ должностей; но, я знаю, что въ директоріатѣ народнаго
образованія есть лица, которыя именно нарушаютъ законъ о совмѣстительствѣ.
Это – Поповскій – преподаватель и завѣдывающій среднимъ образованіемъ,
Осмоловскій, Рабиновичъ, Мисирковъ и Синявскій.
Но надо Вамъ знать, г.г., что Бессарабія присоединена къ Румыніи вмѣстѣ съ ея
законами, которые еще пока не отмѣнены, а по нимъ совмѣщеніе двухъ платныхъ
должностей однимъ лицомъ ни въ коемъ случаѣ не допускается.
Деп. Луневъ, выступая отъ имени Крестъянской фракціи, говоритъ, что Бесса-
рабія въ прежніе годы при общемъ доходѣ въ 23 милліона, изъ которыхъ только вин-
ная монополія давала 14 милліоновъ, тратила на народное образованіе 1 800 000 р.
ежегодно. Въ настоящее время Бессарабія на ея школьныя нужды истратила уже за
4 мѣсяца около 1 600 000 руб., въ годъ же это выйдетъ приблизительно 6 милліо-
новъ. Этотъ расходъ не по силамъ такой маленькой странѣ, какъ Бессарабія.
Кромѣ того ораторъ видитъ непорядокъ въ томъ, что директоръ народнаго
оборазованія является въ Парламентъ съ экстреннымъ предложеніемъ объ ассиг-
нованіи, не предупредивъ объ этомъ хотя бы за день.
Крестьянская фракція не имѣла никакого сужденія по данному вопросу, а
потому предлагаетъ отложить обсужденіе доклада до слѣдующаго засѣданія.
Докладчикъ въ своемъ заключительномъ словѣ говоритъ, что, дѣйствительно,
въ его вѣдомствѣ имѣются лица, совмѣщающія по 2-3 должности. Ему, заинтересо-
ванному этимъ обстоятельствомъ, объяснили это неясностью и неопредѣленностью
положенія этихъ лицъ. Дѣло въ томъ, что никто не увѣренъ въ завтрашнемъ днѣ; –
штатовъ еще нѣтъ. Нѣкоторые изъ служащихъ получаютъ содержаніе отъ земства.
Директоръ заявляетъ, что теперь онъ приметъ всѣ мѣры противъ этого совмѣ-
стительства, а дѣло контроля установить, кто получаетъ двойное и тройное содер-
жаніе и взыскать съ него.
Касаясь предложенія, сдѣланнаго деп. Александри, докладчикъ говоритъ, что,
дѣйствительно, г. Богосъ – хорошій работникъ и заслуживаетъ повышенія содер-
жанія, но, къ сожаленію, этого сдѣлать нельзя, не повысивъ содержанія и секрета-
рямъ другихъ комиссій. Расходы въ настоящее время на школьныя нужды велики;
это объясняется тѣмъ, что и время сейчасъ необкновенное. Въ странѣ идетъ націо-
нализація школы, организуются учительскіе курсы, производится уплата недопо-
лученнаго учителями содержанія и т. д.
Все это вызываетъ громадные расходы, которыхъ не знало Русское Правительство.
Предсѣдатель: – Пренія закончены. Ставлю на голосованіе сначала предло-
женіе Крестьянской фракціи о передачѣ вопроса на обсужденіе во фракціи.
За предложеніе подано 32 голоса, противъ 4.
Деп. Солтузъ предлагаетъ исключить изъ смѣты сумму, подлежащую выдачѣ
занимающимъ нѣсколько должностей.
700
 Деп. Босье-Кодрянъ высказывается за ассигнованіе испрашиваемой дирек-
торіатомъ суммы сполна, но въ видѣ аванса.
Деп. Баламезъ предлагаетъ ассигновать сумму, необходимую для выдачи
содержанія только тѣмъ служащимъ директоріата, которые не совмѣщаютъ двухъ
должностей; остальнымъ же служащимъ не выдавать содержанія до тѣхъ поръ,
пока не будетъ разсмотрѣнъ вопросъ о совмѣстительствѣ.
Вопросъ же о совмѣстительствѣ снять и разсмотрѣть особо.
Деп. Ерханъ находитъ предложеніе предыдущаго оратора крайне рискован-
нымъ, ибо на другой же день послѣ такого разсчета директоріатъ останется безъ
совмѣстителей, и работа затормозится. Безъ совмѣстителей нельзя обойтись до
тѣхъ поръ, пока не будутъ установлены штаты и работники директоріата не будутъ
обезпечены.
Деп. Цыганко возражаетъ противъ выдачи жалованія совмѣщающимъ
нѣсколько должностей. Ораторъ говоритъ, что самъ деп. Ерханъ совмѣщаетъ рядъ
должностей, а именно, онъ получаетъ жалованіе, какъ совѣтникъ при Минис-
терствѣ по дѣламъ народнаго образованія Бессарабіи и какъ членъ Губернской
Земской Управы. Ораторъ вспоминаетъ также, что, расписываясь въ полученіи
своей депутатской діеты, видѣлъ въ требовательной вѣдомости и фамиліи деп.
Ерхана и министра Инкулеца.
Секр. Епури съ мѣста заявляетъ, что фамиліи деп. Ерхана и министра Инку-
леца внесены въ требовательную вѣдомость по ошибкѣ, но ни одинъ, ни другой въ
апрѣлѣ мѣсяцѣ, какъ депутаты, содержанія не получали.
Деп. Цыганко, заканчивая свою рѣчь, говоритъ, что депутаты, получая свою
депутатскую діету, не должны получать жалованія по другимъ вѣдомствамъ.
Ораторъ не допускаетъ совмѣстительства среди депутатовъ Сфатулъ Цэрій,
находя это безнравственнымъ.
Докладчикъ въ заключительномъ словѣ проситъ ассигновать необходимую
сумму въ видѣ аванса и заявляетъ, что онъ беретъ на себя отвѣтственность за
исполненіе закона и правильное распредѣленіе этой суммы, чтобы никто не полу-
чилъ лишней копейки.
Деп. Баламезъ съ мѣста: – Въ такомъ случаѣ я снимаю свое предложеніе.
Предсѣдатель: – Ставлю на голосованіе ходатайство директора народнаго
образованія Бессарабіи объ ассигнованіи ему аванса въ размѣрѣ 20 899 лей и
96 бань для уплаты жалованія за май мѣсяцъ служащимъ директоріата.
Ходатайство удовлетворяется всѣмъ собраніемъ при одномъ воздержавшемся.
На очереди докладъ директора общественныхъ работъ Н.Н. Босье-Кодряна,
который ходатайствуетъ объ ассигнованіи 12 900 руб. для производства работъ
по переустройству и ремонту флигеля для помѣщенія въ немъ конторы городской
станціи желѣзныхъ дорогъ Бессарабіи. /Докладъ въ приложеніи/7.
Деп. Бырка отъ имени Молдавскаго Блока поддерживаетъ ходатайство доклад-
чика.
Деп. Буздуганъ предлагаетъ выдать ассигнованіе подъ контроль парламент-
ской комиссіи.
Деп. Чижевскій: – Націоналъ-Демократическая партія постановила выдать
ассигнованіе безъ контроля парламентской комиссіи.
Деп. Цыганко: – Крестьянская фракція не возражаетъ противъ необходи-
мости ремонта, но она дѣлаетъ маленькое замѣчаніе директору общественныхъ
работъ: нельзя приходить въ Парламентъ и просить утвердить смѣту послѣ того,
какъ работы почти уже закончены.
701
 Докладчикъ: – Мне сказали, что утвержденіе смѣты препятствій не встрѣтитъ;
съ работами же надо было торопиться.
Предсѣдатель: – Быть можетъ, г.г., поставить на голосованіе испрашиваемую
сумму въ леяхъ въ виду того, что Казначейство производитъ выдачу ссудъ этими
денежными знаками.
Собраніе не возражаетъ, и на голосованіе ставится слѣдующее ходатайство
директора общественныхъ работъ: ассигновать 25 800 лей для производства
работъ по переустройству и ремонту флигеля для помѣщенія въ немъ конторы
городской станціи желѣзныхъ дорогъ Бессарабіи.
Ходатайство удовлетворяется при одномъ воздержавшемся.
Предсѣдатель проситъ комиссію по запросамъ собраться послѣ засѣданія въ
секретарской комнатѣ и разсмотрѣть поступившіе запросы.
Деп. Цыганко: – Много запросовъ мы вносили, но о результатахъ пока ничего
неизвѣстно. Наша фракція нѣсколько разъ запрашивала правительство о судьбѣ
арестованныхъ депутатовъ во время перехода румынскихъ войскъ границы Бес-
сарабіи, а отвѣта до сихъ поръ не получили. Родные же этихъ депутатовъ очень
безпокоятся и кромѣ того находятся въ тяжеломъ матеріальномъ положеніи.
Позвольте огласить Вамъ прошеніе семей этихъ несчастныхъ людей:
«Въ Сфатулъ Цэрій. Женъ политическихъ дѣятелей Бессарабіи, арестован-
ныхъ въ первые дни вступленія румныскихъ войскъ въ Кишиневъ Е.А. Рудьевой,
Н.Н. Чумаченко, Е.Е. Панцырь и Е.Ф. Каторосъ и матери Прахницкаго. Прошеніе.
Вслѣдствіе полученныхъ нами частнымъ путемъ свѣдѣній о томъ, что мужья наши
безъ суда и слѣдствія убиты, просимъ: 1/ Затребовать у генерала Броштяну, нахо-
дящагося въ настоящее время въ Кишиневѣ, формального подтвержденія объ
означенныхъ, добытыхъ частнымъ путемъ, но по-видимому вполнѣ достовѣрныхъ
свѣдѣній, т.к. уклончивый образъ дѣйствій всѣхъ лицъ и учрежденій, къ коимъ мы
до сего времени обращались по данному вопросу, подтверждаетъ справедливость
намъ сообщеннаго и 2/ Не отказать хотя бы позаботиться о судьбѣ сиротъ уби-
тыхъ, путемъ ассигнованія единовременнаго пособія на содержаніе и воспитаніе
сиротъ до достиженія ими совершеннолѣтія.
У Рудьевой одинъ мальчикъ трехъ лѣтъ.
У Чумаченко мальчикъ двѣнадцати лѣтъ.
У Каторосъ дѣвочка семи лѣтъ.
У Панцырь четверо: мальчикъ тринадцати лѣтъ, мальчикъ девяти лѣтъ,
дѣвочка четырехъ лѣтъ и мальчикъ одного года.
У Прахницкаго жена, двое дѣтей, мать и бабушка, которыхъ онъ поддержи-
валъ. Мая 19 дня 1918 г. Нина Чумаченко, Евдокія Каторосъ, Евгенія Рудьева,
Прахницкая, Евфросинія Панцырь, а за неграмотную и по ея просьбѣ расписался
Гарбузъ.
Крестьянская фракція постановила включить въ списокъ лицъ, свѣдѣнія о
судьбѣ которыхъ не имѣются, имя Сорокскаго уѣзднаго комиссара Литвинова. –
В. Цыганко».
Необходимо, г.г. депутаты, ассигновать средства на воспитаніе дѣтей убитыхъ.
Крестьянская фракція прибавляетъ къ этимъ именамъ еще фамиліи Литви-
нова и Кичермана, также пострадавшихъ.
Предсѣдатель: – Долгъ Запросной комиссіи придти на помощь правительству
по этому вопросу.
702
 Деп. Кирилловъ: – Когда еще соберется Запросная комиссія – неизвѣстно.
Прошу Васъ, г.г., откликнуться на мольбу этихъ несчастныхъ, о помощи. Время
тяжелое; ассигнованная нами 1-1/2 мѣсяца тому назадъ сумма въ 5 тысячъ рублей
на 5 семействъ является каплей. Эти семьи буквально голодаютъ, не имѣя даже
хлѣба. Г.г., дѣти ревутъ отъ голода. Нужна быстрая матеріальная помощь и мы
должны обсудить это сегодня же.
Деп. Бырка отъ имени блока предлагаетъ передать вопросъ на обсужденіе
фракцій.
Деп. Чижевскій: – Дѣйствительно положеніе семей этихъ тяжелое и имъ необ-
ходимо помочь. Правительство должно озаботиться выработкой нормы субсидіи.
Деп. Станевичъ: – Когда въ первый разъ была ассигнована этимъ же семьямъ
сумма въ 5 000 руб., тогда мы не обсуждали вопроса по фракціямъ. Людямъ ѣсть
надо, и мы не можемъ затягивать вопросъ. Предоставимъ кредитъ въ пять тысячъ руб.
Правительству, чтобы оно рѣшило сколько и кому выдать.
Деп. Цыганко: – Наша фракція всецѣло присоединяется къ мнѣнію фракціи
меньшинствъ, высказанному деп. Станевичемъ.
Г.г. депутаты! Эти семьи въ тяжеломъ, бѣдственномъ, скажу, положеніи; есть и
другія семьи, какъ, напр., семья деп. Гринфельда, но тѣ матеріально не нуждаются,
и объ нихъ мы и не говоримъ вамъ; но этимъ семьямъ нашъ нравственный долгъ
помочь.
Деп. Бырка: – Молдавскій Блокъ поддерживаетъ свое предложеніе.
Деп. Гафенко: – Г.г. депутаты! Мы ассигновали этимъ семьямъ пять тысячъ
руб. и уже успѣли позабыть о томъ. Люди, говорятъ, нуждаются. Правда, Парла-
ментъ не виноватъ въ арестѣ нѣкоторыхъ его представителей, но также не вино-
ваты и ихъ семьи; за что же онѣ будутъ страдать? Мы должны поручить заботу о
нихъ Правительству.
Предсѣдатель: – Поступило предложеніе прекратить пренія.
Предложеніе принято.
Ставится на голосованіе предложеніе блока о передачѣ вопроса во фракціи, за
которое подается только 16 голосовъ.
Предсѣдатель голосуетъ второе предложеніе: ассигновать въ распоряженіе
премьеръ-директора Бессарабіи 5 000 руб. для выдачи пособія семьямъ аресто-
ванныхъ депутатовъ: Рудьева, Прахницкаго, Панцыря, Катороса и Чумаченко
сообразно со степенью нуждаемости каждаго семейства.
Большинствомъ голосовъ предложеніе принимается.
Деп. Солтузъ вноситъ слѣдующій запросъ директору юстиціи отъ группы
лицъ Сфатулъ Цэрій:
«Извѣстно ли г. директору юстиціи, что мировые судьи и бывшіе временные
судьи Сорокскаго уѣзда не получаютъ жалованія по должности съ октября мѣсяца
прошлаго года, вслѣдствіе чего всѣ судьи находятся въ высшей степени тяжелыхъ
матеріальныхъ условіяхъ и приняты ли какія-нибудь мѣры къ удовлетворенію ихъ
содержаніемъ? Члены Сфатулъ Цэрій. Слѣдуютъ 15 подписей».
Деп. Баламезъ, получивъ слово для внѣочередного заявленія, докладываетъ
собранію, что контрольная комиссія запросила начальника матеріальной службы
г. Витковскаго, какимъ образомъ управленіе предполагаетъ израсходовать сумму
въ 220 тысячъ лей, ассигнованную 16 мая с.г. для расплаты съ рабочими, которые
заготовляли дрова для желѣзныхъ дорогъ Бессарабіи.
703
 Изъ доклада г. Витковскаго выяснилось, что 17 156 руб. 5 к. необходимо запла-
тить рабочимъ по лѣснымъ разработкамъ, 50 000 руб. – контръагенту Шаблы-
гину, 34 000 руб. начальнику ликвидаціоннаго отдѣла для служащихъ и около 5
тысячъ рублей служащимъ въ лѣсахъ.
Сумму въ 17 156 руб. 5. к. комиссія немедленно отпустила; что же касается
уплаты по договору Шаблыгину, то, принимая во вниманіе нѣкоторыя формаль-
ныя нарушенія, допущенныя при заключеніи контракта, а также требованіе
контръ-агента объ уплатѣ ему 10 000 руб. неустойки, Контрольная комиссія
постановила просить Юридическую комиссію Сфатулъ Цэрій дать Контрольной
комиссіи свои по этому вопросу заключенія.
Такъ какъ деньги контръагенту необходимо отпустить для уплаты рабочимъ,
то докладчикъ проситъ передать дѣло въ Юридическую комиссію въ спѣшномъ
порядкѣ.
Докладчикъ также обращаетъ вниманіе будущей Юридической комиссіи на то
обстоятельство, что для Контрольной комиссіи неясно, почему центральное пра-
вительство, въ началѣ согласившееся уплатить по всѣмъ этимъ счетамъ, въ резуль-
татѣ отъ этой уплаты воздержалось.
Деп. Буздуганъ: – Жаль, что нѣтъ здѣсь г. Кодряна. Насъ всегда возмущали его
смѣты.
Подумайте, г.г. депутаты! Изъ ассигнованныхъ 220 тысячъ лей комиссія нашла
нужнымъ только выдать 17 тысячъ рублей. Я предлагаю, г.г., всегда провѣрять его
смѣты и не давать безъконтрольно денегъ такимъ шаромыжникамъ. Я предлагаю
передать это дѣло въ Слѣдственную комиссію.
Деп. Станевичъ говоритъ, что неустойка платится тогда, когда ее присуждаетъ
судъ. Кромѣ того при заключеніи договоровъ казны съ частными лицами обыкно-
венно обязываются платить неустойку послѣдніе, а не наоборотъ.
Ораторъ находитъ, что это дѣло Юридической, а не Слѣдственной комиссіи,
въ кругъ дѣйствій которой подобныя дѣла не входятъ.
Въ заключеніе ораторъ предлагаетъ самой Контрольной комиссіи выяснить
этотъ вопросъ.
Деп. Гафенко: – То, что сказалъ деп. Баламезъ, все правильно. Во всякомъ слу-
чаѣ, разъ директоріатъ получилъ деньги, то только для рабочихъ, и ихъ нужно
удовлетворить, потому что люди цѣлыя недѣли дожидаясь здѣсь, въ городѣ и не
имѣя никакихъ средствъ, терпятъ большую нужду, и на почвѣ голода среди нихъ
наблюдаются даже заболеванія.
Деп. Баламезъ: – Мы должны имѣть дѣло съ контръагентомъ, а послѣдній дол-
женъ расплачиваться съ рабочими. Дѣло это нельзя передавать в контрольную
комиссію, какъ того предлагаетъ деп. Станевичъ, потому что это не Юридическая
комиссія.
По предложенію Собранія Предсѣдатель откладываетъ этотъ вопросъ до слѣ-
дующаго засѣданія.
Закрывая засѣданіе въ 1 ч. 40 м. ночи, онъ предлагаетъ депутатамъ намѣтить
представителей фракцій въ Юридическую комиссію.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, ff. 243–253]

704
Note și comentarii

1 De fapt, acest recensămînt s-a făcut în anii 1916 și 1917. El a fost impus de nevoia de a asigura
imperiul cu produse alimentare în timpul războiului, dar și în vederea realizării unei reforme
agrare, planificată încă înainte de război. Recensămîntul din 1917, organizat de Guvernul Provi-
zoriu, s-a desfășurat în lunile mai–octombrie, dar în Basarabia anarhia agrară, aflarea regiunii în
zona frontului și declanșarea unor mari confruntări politice și sociale nu au permis ca operațiunea
să fie dusă pînă la capăt, după cum arată și unele date din acest proces-verbal, și cu toate acestea,
așa cum se vede din raportul lui E. Catelli și din intervențiile unor deputați, fusese acumulat un
impresionant material statistic. Unele rezultate, destul de modeste, au fost publicate în 1918 de
N.К. Moghilianskij (Из итогов сельскохозяйственной переписи 1916 г., Chișinău, 1918). Evi-
dent, întregul material menționat de Catelli ar putea fi de o utilitate științifică greu de estimat,
însă nu știm dacă acesta s-a păstrat.
2 În varianta de ziar a procesului-verbal, informația furnizată de Lunev conține precizarea că
rămăseseră neanchetate 40–50 de mii de gospodării: Sfatul Țării, 25 mai 1918.
3 Vezi hotărîrea Sfatului Țării în această chestiune: pr.-v. 79.
4 În notițele publicate în ziar, se spune că pacea nu a fost ratificată. De fapt, e vizată situația în care
Рacea de la București din 24 februarie/7 mai 1918, impusă României de austro-germani și ratifi-
cată de Parlament, nu a fost semnată de regele Ferdinand: Ibidem.
5 E de neînțeles stăruința lui Inculeț de a fi cît mai concis, în situația în care deputații din Sfatul
Țării aveau nevoie mare de o informație cît mai detaliată asupra situației din România și mai
ales relativ la chestiunea care îi interesa cel mai mult: atitudinea reală a cercurilor guvernante
din România față de Basarabia. Din acest motiv, dar fără îndoială și din cauză că procesul-verbal
respectiv a reținut doar o parte a discursului său, în acest document lipsesc o serie de fapte foarte
interesante vizînd situația politică din acel moment a României, relațiile ei cu principalele puteri
militare, dar desigur și raporturile din acel moment și de perspectivă cu Basarabia. Nu încape
îndoială că Inculeț trebuie să fi caracterizat măcar sumar și starea de lucruri din Basarabia, inclusiv
climatul politic și atmosfera din Sfatul Țării. El are dreptate cînd zice că Basarabia constituia o
mîngîiere pentru România, în special pentru conducerea politică a țării, în situația aproape dispe-
rată în care se afla aceasta în acel moment. Dar afirmația sa cum că poporul român aștepta de la
Basarabia realizarea celor mai frumoase speranțe ale sale nu ținea de realități și urmărea să-i flateze
pe unii și să-i facă toleranți cu situația reală pe alții. Vezi și pr.-v. nr. 81.
6 Din ordinea de zi a acelei ședințe și din unele mențiuni ulterioare, se vede că erau vizate așa-zisele
«крѣпостныe и другиe пошлины». Nu este destul de clar ce are în vedere această sintagmă în
întregul ei, dar e știut că taxele (sau impozitele) numite krepostnye se referă la o situație caracteris-
tică exclusiv pentru realitățile din Rusia, în special referitoare la sec. XIX, și au în vedere plățile
efectuate la transferul de bunuri. Probabil că termenul vine de la denumirea în rusește a țăranului
iobag (krepostnoj), care era principalul articol în baza căruia se fixa prețul bunurilor funciare în
cazul transmiterii lor către alt proprietar.
7 Аcest document lipsește.

705
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 23-го мая 1918 года № 81

Засѣданіе открывается въ 10 ч. 5 м. веч. подъ предсѣдательством П.Н. Халиппы и

при слѣдующихъ секретаряхъ: Б.М. Епури и И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
1. Проектъ правилъ о правахъ депутатовъ по ихъ постоянной службѣ и о
порядкѣ уплаты денежнаго довольствія депутатамъ Сфатулъ Цэрій.
2. Докладъ Комиссіи по запросамъ и отвѣты г.г. директоровъ на запросы
депутатовъ.
3. Докладъ министров Инкулеца и Чугуряна по общимъ вопросамъ.
4. Докладъ директора земледѣлія о суммах, необходимыхъ на расходы по
директоріату земледѣлія на май и іюнь мѣсяцы с.г.

Предсѣдатель: – Объявляю засѣданіе открытымъ.

На очереди проектъ правилъ о правахъ депутатовъ и о порядкѣ уплаты имъ
денежнаго довольствія. Докладчикомъ по этому вопросу долженъ былъ быть
деп. Мисирковъ, но онъ выѣхалъ. Желаете ли отложить этотъ вопросъ или упол-
номочьте для доклада другого депутата?
Деп. Цыганко: – Мы просимъ отложить обсужденіе этого проекта на слѣду-
ющее засѣданіе, тѣмъ болѣе, что фракціи при обсужденіи этого вопроса во фрак-
ціонныхъ засѣданіяхъ могутъ внести поправки. /Голоса: «Отложить»/.
Предсѣдатель: – И такъ, докладъ проекта откладывается на слѣдующее
засѣданіе1. Предоставляю слово для доклада предсѣдателю Запросной комиссіи,
деп. Старенькому.
Деп. Старенькій: – Г.г. депутаты, дѣло въ томъ, что Запросная комиссія суще-
ствуетъ давно, а я избранъ предсѣдателемъ только недавно. Всѣ дѣла находятся
у деп. Мисиркова и до его пріѣзда ничего опредѣленнаго не могу сказать. Мнѣ
были переданы только нѣсколько запросовъ, которые и разосланы директорамъ.
Больше ничего не могу заявить.
Слово для отвѣта на запросъ депутатовъ предоставляется директору народ-
наго образованія С.Н. Чебану; который заявляетъ, что онъ не передалъ свой пись-
менный отвѣтъ въ Комиссію по запросамъ, т.к. по установившемуся практикой
порядку директора даютъ свои отвѣты на запросы устно, непосредственно Пар-
ламенту. Поэтому онъ проситъ Парламентъ разрѣшить ему дать устный отвѣтъ
на сдѣланный запросъ о лишеніи стипендіи воспитанниковъ Учительской семи-
наріи неуроженцевъ Бессарабіи.
Моимъ предшественникомъ, бывшимъ министромъ народнаго образованія
г. Ерханомъ, говоритъ г. Директоръ, былъ изданъ циркуляръ по учительскимъ
семинаріямъ и институту о томъ, что съ будущаго учебнаго года стипендіями
будутъ пользоваться только уроженцы Бессарабіи и тѣ изъ воспитанниковъ – неу-
роженцевъ Бессарабіи, которые примутъ румынское подданство.
Это и послужило основаніемъ запроса подписанного деп. Старенькимъ и др.
Прежде чѣмъ отвѣтить на вопросъ, какъ смотритъ нынѣшній составъ директоріата
706
на это распоряженіе, считаю своимъ долгомъ привести нѣкоторыя данныя, касаю-
щіяся состава учащихся этихъ учебныхъ заведеній въ настоящее время.
Въ Кишиневскомъ Учительскомъ институтѣ изъ 48, получающихъ стипендіи –
25 не уроженцевъ Бессарабіи. Въ Кишиневской женской учительской семинаріи
стипендіантокъ Бессарабіи – 27, не бессарабокъ 53; въ этомъ году окончило 15 вос-
питанницъ и ни одна из нихъ не является уроженкой Бессарабіи. Конечно это соз-
давалось искусственнымъ образомъ.
По русскимъ законамъ получающіе стипендіи обязаны прослужить по окон-
чаніи образованія 1-1/2 года учителемъ за годовую стипендію. Между тѣмъ полу-
чающіе стипендію, не подданные румынскаго королевства, по окончаніи образо-
ванія выѣдутъ изъ Бессарабіи.
Я думаю, что послѣ тѣхъ свѣдѣній, которыя я вамъ только что сообщилъ,
вполнѣ ясно, какъ смотритъ нынѣшній составъ директоріата на распоряженіе,
отданное бывшимъ министромъ народнаго образованія г. Ерханомъ.
Предсѣдатель: – Я рѣшилъ предоставить слово высказаться по поводу отвѣта
директора народнаго образованія только представителямъ фракцій, дабы не затя-
гивать засѣданія.
Деп. Бырка: – Молдавскій Блокъ находитъ отвѣтъ директора народнаго обра-
зоваія удовлетворительнымъ.
Деп. Чижевскій: – Націоналъ-демократическая партія вполнѣ солидарна съ
г. директоромъ народнаго образованія и находитъ, что суммы Бессарабіи могутъ
затрачиваться только на уроженцевъ Бессарабіи, а не на тѣхъ, которые получивъ
здѣсь безплатное образованіе, уѣдутъ учительствовать въ другую страну.
Деп. Маницынъ: – Здѣсь на мой взглядъ установился нѣсколько странный поря-
докъ. Если говоритъ представитель справа, съ нимъ ни въ коемъ случаѣ не соглаша-
ется представитель слѣва, и наоборотъ. Между тѣмъ мнѣ хотѣлось бы, чтобы къ моей
рѣчи отнеслись одинаково безпристрастно всѣ, какъ справа, такъ и слѣва.
Если судить холодно, объективно, то директоръ народнаго образованія, может
быть и правъ, находя, что неуроженцы Бессарабіи должны быть лишены стипен-
дій. Но я думаю, что къ этому вопросу нужно отнестись не только разсудочно, но
при рѣшеніи его нужно считаться съ тѣми ужасными лишеніями, которые пере-
носитъ теперь молодежь. Всѣ мы знаемъ, какъ тяжело теперь положеніе учащихся;
на всѣхъ набѣжали волны бѣдствія, которыя поглотили и болѣе стойкихъ людей,
чѣмъ учащіеся.
Представьте вы себѣ положеніе молодежи, поступившей въ учительскія семи-
наріи для того, чтобы по окончаніи этого заведенія сѣять разумное, доброе, вѣч-
ное; вѣдь они не могли предвидѣть тѣхъ бурь, которыя разразились надъ несчаст-
ной Россіей. И всѣ эти юноши и дѣвицы будутъ брошены въ водоворотъ жизни
безпомощными, неподготовленными къ борьбѣ, безъ всякихъ средствъ къ суще-
ствованію. Всѣ они очутятся въ крайне тяжеломъ безвыходномъ положеніи и
долгъ каждаго изъ насъ облегчить стихійныя бѣдствія, которымъ каждый изъ
насъ можетъ подвернуться.
Циркуляромъ 9 мая с.г. всѣ ученики и ученицы учительской семинаріи, не
принявшіе подданства, лишаются стипендіи. Этимъ распоряженіемъ они лиша-
ются возможности получить дальнѣйшее образованіе. Что будетъ съ этими моло-
дыми людьми, не получившими образованія въ это тяжелое время?
Я понимаю г. директора, когда онъ говоритъ, что неудобно давать тѣмъ, кото-
рые будутъ работать въ чужомъ домѣ. Но, г.г., вопросъ о подданствѣ очень труд-
ный и сложный, въ особенности въ странѣ, принадлежавшей Россіи, въ которой
707
жили различныя народности. Я знаю, что у многихъ изъ насъ отецъ молдаванинъ,
а мать русская, или отецъ русский, а мать молдаванка и т. д. Подумайте, легко ли
имъ рѣшить сразу, къ какому государству причислить себя. И, по-моему, къ народу,
которому такъ трудно оріентироваться, нельзя предъявлять требованія такъ скоро
принять подданство. Нужно дать, по крайней мѣрѣ годъ или два сроку. Окруж-
ный Судъ нашелъ необходимымъ дать 3 года срока для принятія подданства.
Такая прямолинейная мѣра объясняется уязвленнымъ національнымъ чувствомъ.
Я понимаю, что для молдаванъ русская школа была очень сурова. И именно поэ-
тому я и обращаюсь къ вамъ, молдаване. Вспомните ваше положеніе и подумайте,
каково будетъ положеніе русской молодежи, если вы ее лишите возможности про-
должать образованіе. Всѣ разумные люди старались всегда жизнь устроить такъ,
чтобы не было недовольныхъ, и я хотѣлъ бы, чтобы и вы не оставили въ молодыхъ
сердцахъ недовольства.
Теперь я перейду къ чисто арифметической сторонѣ дѣла. Много ли понадо-
бится денегъ для стипендій?
Деп. Буздуганъ съ мѣста: – Нѣсколько десятковъ тысячъ.
Деп. Маницынъ: – Не такъ много, какъ вы думаете. Въ остаткѣ отъ прошлаго
къ будущему учебному году, по сообщенію г. директора народнаго образованія,
имѣется 15 000 руб. Это составляетъ половину той суммы, которая потребуется
для выдачи стипендій. Значитъ прійдется добавить еще только 15 000 руб. Сти-
пендія понадобится только для учениковъ 1 и 2 классовъ.
Въ учительской семинаріи сейчасъ имѣется 80 воспитанниковъ, изъ которыхъ
только 40 получаютъ стипендіи. Каждый стипендіантъ получаетъ по 300 руб.
въ годъ. Слѣдовательно для 40 стипендіантовъ потребуется 12 000 руб. въ годъ.
Кромѣ того къ будущему году нѣкоторые стипендіанты окончатъ курсъ и тогда
понадобится еще меньше денегъ, приблизительно половина.
Такимъ образомъ, черезъ годъ или два уже ничего не понадобится, т.к. вновь
поступающіе, согласно новому закону, стипендіи получать не будутъ.
Директор народнаго образованія говоритъ, что въ русскихъ учебныхъ заве-
деніяхъ ученики – уроженцы Бессарабіи стипендіи не получаютъ2; но, насколько
я знаю въ Россіи и на Украинѣ было и есть немало уроженцевъ Бессарабіи, получа-
ющихъ стипендіи.
Мы живемъ въ страшно болѣзненное время, когда нашъ взглядъ не вполнѣ
спокоенъ. Но я думаю, что наступитъ спокойное время, когда жизнь Россіи и Укра-
ины войдетъ въ свое русло. Тогда мы поквитаемся, т.к., я надѣюсь, что и Россія, и
Украина будутъ съ Бессарабіей в самыхъ дружественныхъ отношеніяхъ и вернутъ
Бессарабіи всѣ затраченныя деньги.
Я прошу Васъ, г.г. депутаты, пойти навстрѣчу молодежи и дать ей возможность,
не лишая стипендіи, окончить курсъ3.
Деп. Цыганко: – Г.г. депутаты, мнѣ трудно говорить отъ имени Крестьянской
фракціи, т.к. отвѣтъ директора не былъ изложенъ въ письменной формѣ и не обсуж-
дался во фракціяхъ. Я только могу сказать, что платформа Крестьянской фракціи
опредѣленно говоритъ, что образованіе должно быть для всѣхъ безплатнымъ.
[Деп. Буздуганъ съ мѣста: только для подданныхъ].
Г.г., я понимаю, что этотъ свѣтлый лозунгъ можетъ осуществиться только
тогда, когда на землѣ воцарится соціальный строй4. Но дѣйствительность
говоритъ, что этотъ строй, по крайней мѣрѣ сейчас, не можетъ быть осущест-
вленъ. И государство, давая стипендіи, вступаетъ на путь благотворительно-
сти. Но Крестьянская фракція не можетъ признать благотворительности по
708
національностямъ. Поэтому Крестьянская фракція за то, чтобы оказывать
помощь всѣмъ безъ различия національностей.
Деп. Буздуганъ: – Г.г. депутаты! Когда нѣтъ логическихъ данныхъ, то хотятъ
бить на наши чувства и стараются вызвать на нашихъ глазахъ слезы. Наша страна
держится опредѣленныхъ законовъ; нельзя отнимать послѣднее у нашихъ дѣтей,
умирающихъ съ голоду и давать чужимъ, да еще тѣмъ, которые не такъ давно
сидѣли на нашей шеѣ, пили нашу кровь и душили насъ. Когда просятъ для нашихъ
дѣтей, мы всегда дадимъ, но когда у насъ просятъ по 36 000 руб. въ годъ тѣ, кото-
рые пили нашу кровь, мы говоримъ, что мы не можемъ взять отъ тѣхъ, у которыхъ
вы пили кровь и дать чужимъ, какъ предлагаютъ, такъ называемые демократы. И
я демократъ, но я говорю тѣмъ, которые хотятъ насъ денаціонализировать: пусть
они возьмутъ свои монатки и уходятъ отсюда.
Деп. Сучеванъ: – Я былъ очень тронутъ рѣчью деп. Маницына и во многомъ
съ нимъ согласенъ, т.к. я самъ все время учился на стипендіи. Но, мнѣ кажется,
что ни Маницынъ, ни Буздуганъ не поняли правильно рѣчь г. Директора. Здѣсь
идетъ рѣчь о томъ, чтобы аннулировать распоряженіе россійскихъ законовъ, по
которымъ всѣ стипендіанты по окончаніи курса обязаны прослужить полтора
года въ томъ государствѣ, гдѣ они получали стипендію. И если аннулировать этотъ
законъ, то я съ чистой душой скажу: что они получили образованіе не на бесса-
рабскія средства, а на русскія общегосударственныя средства. И я думаю, что они
могутъ получить свои аттестаты и уѣхать къ себѣ на родину.
Я – уроженецъ деревни и 11 лѣтъ былъ въ деревнѣ учителемъ. Если въ сосѣд-
нихъ школахъ бывало мало учениковъ, то всѣ мои сосѣди объяснили это тѣмъ, что
молдаване не желаютъ учиться. Но это неправда. Въ двухъ школахъ, гдѣ я былъ
учителемъ, въ началѣ бывало мало учениковъ, но потомъ классъ всегда бывалъ
переполненъ. Въ Дурлештахъ, напр., гдѣ я былъ одно время учителемъ, за полъ года
у меня набралось 80 учениковъ. И я говорю, что школы такъ плохо посѣщались
только потому, что учителя были не молдавской національности. Я предлагаю
аннулировать этотъ вопросъ и дать возможность окончившимъ уѣхать служить
на свою родину. Когда была открыта женская учительская семинарія, то на долж-
ность начальницы была назначена женщина безъ спеціальныхъ педагогическихъ
знаній изъ Украины; она потянула за собой учителей и ученицъ изъ Украины.
И виноваты не ученики, а лица, вродѣ указанной начальницы.
Шумъ. /Голоса: «Довольно». – «Зачѣмъ сводить личные счеты въ Парламентѣ?»/
Предсѣдатель: – Поступило предложеніе прекратить пренія.
Предложеніе принимается.
Директоръ народнаго образованія: – Я бы не выступилъ, если бы въ рѣчи
г. Цыганко не вкралась ошибка. Мы не дѣлили стипендіантовъ по національнымъ
признакамъ, а по принадлежности къ уроженцамъ Бессарабіи. Мы можемъ выдать
стипендію и русскому, и украинцу, но только при условіи, что онъ уроженецъ
Бессарабіи. Мы не можемъ руководиться чувствомъ сентиментальности, а лишь
цѣлесообразностью. Мы никому не отказываемъ въ правѣ учиться, но только не
даем всѣмъ стипендіи. Деп. Маницынъ говорил, что 15 000 руб. осталось отъ рус-
скаго правительства. Но эти деньги принадлежатъ Бессарабіи, которая вносила
свои деньги въ Россійскую сокровищницу. Наши сосѣди далеко не такъ сентимен-
тальны, какъ мы. Вотъ примѣръ. За Днѣстромъ въ 50 селахъ имѣются 90 учите-
лей молдаванъ. Они попросили Украинское Правительство устроить молдавскіе
курсы для учителей-молдаванъ, но имъ отказали. Для евреевъ и нѣмцевъ тамъ
средства нашлись, а для молдаванъ нѣтъ.
709
 Предсѣдатель: – Я предлагаю признать отвѣтъ директора народнаго образо-
ванія удовлетворительнымъ и перейти къ очереднымъ дѣламъ.
Предложеніе принимается.
Деп. Цыганко, получивъ слово для внѣочередного заявленія, говоритъ:
«Нашъ Парламентъ совершенно парализованъ. Или мы не подготовлены къ про-
дуктивной работѣ, или намъ не даютъ работать. Мы должны будемъ объявить себя
скоро банкротами».
Деп. Буздуганъ съ мѣста: – Наконецъ-то сознались въ своей несостоятельности.
Деп. Цыганко: – Если еще больше будетъ Буздугановъ, то никогда ничего не
выйдетъ.
Деп. Буздуганъ: – Цыганки довели насъ до банкротства.
Деп. Цыганко: – Можетъ быть Буздуганъ очень остроуменъ, но я просилъ бы
его не мѣшать мнѣ говорить. Я прошу г. Предсѣдателя избавить меня отъ подска-
зовъ со стороны г. Буздугана.
Предсѣдатель: – Вы г. Цыганко, сами тоже часто мѣшаете другимъ говорить.
Я звоню и прошу депутатовъ успокоиться, но никто не слушается. Изберите себѣ
другого предсѣдателя, котораго вы будете слушать.
Деп. Цыганко: – Весь трагизмъ въ томъ, что наша жизнь идетъ своимъ тем-
помъ, кто-то другой строитъ ее, а не мы. Въ нашу жизнь вливается какая-то чуждая
струя помимо насъ и директоріата.
Крестьянская фракція рѣшила внести слѣдующій запросъ Совѣту Директоровъ.
«Извѣстно ли Совѣту Директоровъ о введеніи помимо Сфатулъ Цэрій инсти-
тута примарій, и если извѣстно и примари дѣйствительно вводятся, то Крестьян-
ская фракція категорически протестуетъ противъ введенія новой сельской орга-
низаціи безъ соотвѣтствующихъ санкцій Парламента. Въ моментъ насажденія въ
странѣ мелкихъ земскихъ самоуправленій, созданіе новыхъ организацій чисто
административнаго характера осложняетъ работу и сферу вліянія мелкихъ само-
управленій, вноситъ въ жизнь сельскихъ и волостныхъ самоуправленій безпоря-
докъ и признается нами весьма нецѣлесообразнымъ. Фактъ введенія въ странѣ
новыхъ административныхъ аппаратовъ безъ соотвѣтствующаго постановленія
Парламента нарушаетъ принципъ автономіи Бессарабіи и ея права. Крайне заин-
тересованная въ нормальномъ теченіи жизни деревни, Крестьянская фракція
проситъ въ срочномъ порядкѣ правительство отвѣтить на волнующій фракцію
вопросъ. Слѣдуютъ 15 подписей».
Затѣмъ деп. Чижевскій вносить слѣдующій запросъ президіуму:
«Извѣстно ли президіуму Сфатулъ Цэрій, что одинъ изъ секретарей прези-
діума, подпоручикъ Буздуганъ выдалъ управляющему имѣніями князя Свято-
полкъ-Мирскаго разрѣшеніе на рубку лѣса для мельницы за собственной подпи-
сью? Выдано ли это разрѣшеніе съ согласія и вѣдома президіума Сфатулъ Цэрій
или нѣтъ? И, если выдано съ согласія и вѣдома президіума, то чѣмъ руководство-
вался въ данный моментъ президіумъ: принципомъ частной благотворительности
или же какими-нибудь государственными соображеніями, которыя, по нашему
мнѣнію, входятъ въ компетенцію соотвѣтствующаго правительственнаго органа.
Націоналъ-демократическая партія».
/Аплодисменты въ центрѣ и слѣва/.
Деп. Буздуганъ: – Покажите росписку. Гдѣ она? Я заявляю, что никакихъ
росписокъ ни управляющему кн. Святополкъ-Мирскаго, ни кому бы то ни было
не давалъ.
710
 Деп. Чижевскій съ мѣста: – Деп. Осоянъ заявилъ въ кругу депутатовъ, что соб-
ственными глазами видѣлъ эту росписку.
Деп. Баламезъ: – Я хочу внести не запросъ собственно, а вѣрнѣе, резолюцію,
которую прошу принять и считать обязательной для директора внутреннихъ
дѣлъ. Эту резолюцію я предлагаю, потому что у меня имѣется бумага, изъ которой
видно, что префектъ одного изъ бессарабскихъ городовъ самымъ грубымъ обра-
зомъ вмѣшался въ жизнь городскихъ и земскихъ самоуправленій.
Деп. Баламезъ читаетъ запросъ: «До свѣдѣнія Крестьянской фракціи дошло,
что префектъ одного из уѣздовъ потребовалъ отъ уѣздной земской управы, дабы
при назначеніи кого-либо на службу по земству управа испрашивала бы каждый
разъ особое разрѣшеніе на подобное назначеніе. Считая, что это распоряженіе
возвращаетъ насъ къ худшимъ временамъ русскаго самодержавія, сознательно
тормозившаго всякую общественную работу, Сфатулъ Цэрій рѣшительно пори-
цая подобное вмѣшательство административныхъ властей въ земскую и город-
скую жизнь, предлагаетъ г. директору внутреннихъ дѣлъ строго стоять на стражѣ
защиты самой широкой автономіи земскихъ и городскихъ самоуправленій, не
допуская на нихъ посягательствъ со стороны подвѣдомственныхъ ему чиновъ5.
Такимъ образомъ вы видите, г.г. депутаты, что мы возвращаемся къ худшимъ
временамъ царскаго режима. Я предлагаю оглашенный мною запросъ признать
резолюціей, вынесенной Парламентомъ и объявить эту резолюцію обязательной
для директора внутреннихъ дѣлъ Бессарабіи». /Голоса: «Бумага подложная». –
«Какой №?». – «Когда дана?»/
Деп. Баламезъ: – Фракція за нее отвѣчаетъ. Бумага отъ 17 апрѣля 1918 г. № 1513.
Предсѣдатель: – Предлагаю представителямъ фракцій высказаться по этому
вопросу.
Деп. Бырка Вас.: – Молдавскій Блокъ будетъ иметь по этому вопросу сужденіе.
Принципіально блокъ стоитъ за автономность земскихъ учрежденій, но необхо-
димо провѣрить, насколько заявленіе деп. Баламеза правильно.
Деп. Чижевскій: – Націоналъ-демократическая партія поддерживаетъ пред-
ложеніе деп. Баламеза.
Деп. Станевичъ: – Я совершенно не подготовленъ къ запросу, но документу
приведенному деп. Баламезомъ, вполнѣ довѣряю, тѣмъ болѣе, что мнѣ извѣстенъ
подобный же фактъ: въ какомъ-то городѣ, кажется, в Бѣльцахъ, префектъ приказалъ
земскимъ учрежденіямъ вести дѣла на румынскомъ языкѣ. Этотъ фактъ наглядно
показываетъ, что префекты вмѣшиваются въ земскія дѣла, въ которыя даже рус-
ское правительство не вмѣшивалось. Если же оно позволяло себѣ какое-либо вмѣ-
шательство, то это исходило отъ высшихъ властей, законодательнымъ порядкомъ.
Въ данномъ случаѣ вмѣшаться можетъ только директоръ внутреннихъ дѣлъ.
Предсѣдатель: – Блокъ предложилъ отложить запросъ деп. Баламеза до слѣду-
ющаго засѣданія для обсужденія по фракціямъ. – Я думаю отложить можно безъ
голосованія.
/Голоса: «Да»!/
Предсѣдатель даетъ слово деп. Баламезу для другого заявленія.
Деп. Баламезъ: – На прошломъ заседаніи я докладывалъ, что комиссія, кото-
рой поручено контролировать, какъ будутъ израсходованы 220 000 лей, ассиг-
нованные 16 мая с.г. для расплаты съ рабочими, которые заготовили дрова для
желѣзныхъ дорогъ Бессарабіи, проситъ разрешенія о передачѣ на заключеніе
Юридической комиссіи копіи договора заключеннаго въ мартъ мѣсяцѣ с.г. между
начальникомъ молдавскихъ желѣзныхъ дорогъ инженеромъ Мошнинымъ и
711
инженеромъ-гидротехникомъ Шаблыгинымъ, по вывозкѣ и укладкѣ въ шта-
беля дровъ для нуждъ молдавскихъ желѣзныхъ дорогъ. Всю переписку по этому
вопросу /48 листовъ/ я передаю предсѣдателю.
Пресѣдатель: – Г.г. депутаты! Вопросъ объ организаціи Юридической комис-
сіи уже обсуждался во фракціяхъ; теперь только остается фракціямъ представить
списокъ кандидатовъ.
Деп. Бырка В. заявляетъ, что блокъ выбралъ слѣдующихъ лицъ: Бырку, Боде-
ско, Iонко и Драгомира.
Деп. Чижевскій заявляетъ, что націоналъ-демократическая партия избрала
его деп. Чижевскаго.
Деп. Цыганко заявляетъ, что Крестьянская фракція избрала деп. Лунева.
Деп. Станевичъ: – Я не знаю количества голосовъ, предоставленныхъ меньшин-
ствамъ. Будетъ ли Юридическая комиссія построена на тѣхъ же началахъ, что Аграр-
ная и Конституціонная комиссіи, т.е. по національнымъ признакамъ или иначе.
/Голоса: «Сколько угодно»/.
Деп. Станевичъ: – А мнѣ говорили, что только одного представителя.
Деп. Бырка Вас.: – Желательно, чтобы въ комиссію вошли, какъ можно больше
юристовъ. Поэтому блокъ ничего не будетъ имѣть противъ, если въ Юридическую
комиссію войдетъ вся Фракція меньшинствъ полностью.
Деп. Станевичъ: – Тогда отъ меньшинствъ въ комиссію войдутъ: Станевичъ,
Гроссманъ, Кирилловъ и Кенигшацъ. Но я хочу внести поправку къ предложенію
деп. Баламеза о передачѣ дѣла въ Юридическую комиссію.
Прошлый разъ деп. Буздуганомъ было сдѣлано предложеніе о передачѣ всего
матеріала по дровяному дѣлу не въ Юридическую комиссію, а въ Верховную Слѣд-
ственную Комиссію. Я тогда не согласился съ Буздуганомъ, но, оказывается, что
Буздуганъ, можетъ быть единственный разъ въ жизни, правъ, т.к. я упустилъ изъ
виду 1 пунктъ инструкціи указанной комиссіи, гдѣ говорится между прочимъ, что
комиссія учреждается для фактическаго обревизованія отчетности и правильно-
сти расходованія денежныхъ суммъ и матеріаловъ въ центральныхъ правитель-
ственныхъ установленіяхъ. Поэтому я предлагаю передать дѣло объ уплатѣ рабо-
чимъ, заготовлявшимъ дрова для желѣзныхъ дорогъ Бессарабіи не Юридической
комиссіи, а Верховной Слѣдственной.
Деп. Баламезъ: – Мое предложеніе можетъ быть разсматриваемо съ двухъ
сторонъ. Съ одной стороны приказъ директора общественныхъ работъ о прекра-
щеніи дѣйствія контракта, съ другой – требованіе контрагента объ уплатѣ денегъ
за отработанное.
Первая часть можетъ быть передана въ Слѣдственную комиссію, что же каса-
ется второй части, то необходимо рѣшить возможно скорѣе, т.к. за контръ-аген-
томъ стоитъ цѣлая армія рабочихъ, требующихъ плату за произведенную работу.
Имѣются доказательства того, что дрова свезены, куда нужно. Между тѣмъ цен-
тральное правительство, которое нанимало рабочихъ, обѣщало уплатить по сче-
тамъ, но до сихъ поръ ничего не уплатило. Но платить нужно и возможно скорѣе,
поэтому я предлагаю передать дѣло въ Юридическую комиссію. Слѣдственная
комиссія только можетъ сказать, что было упущено, какія ошибки и неправиль-
ности были сдѣланы. А намъ нужно совѣмъ другое – рѣшить немедленно вопросъ
объ уплатѣ денегъ рабочимъ. И я настаиваю на своемъ предложеніи.
Предсѣдатель: – Я предлагаю примиряющую мѣру: передать дѣло въ Юриди-
ческую комиссію, а затѣмъ Юридическая комиссія, послѣ того какъ разсмотритъ,
передастъ эти 48 листовъ въ Слѣдственную.
712
 Деп. Станевичъ: – Деп. Баламезъ говоритъ, что рабочимъ необходимо уплатить
немедленно и что Юридическая комиссія сдѣлаетъ это скорѣе слѣдственной. Но
разрѣшите указать на то, что Слѣдственная комиссія уже существуетъ и функціо-
нируетъ. Между тѣмъ какъ Юридическую комиссію еще нужно составлять: нужно
избрать предсѣдателя, секретаря и т. д. Я думаю, что передачей въ Слѣдственную
комиссію, которая немедленно приступитъ къ работѣ, дѣло только ускорится, а не
затормозится. Поэтому я все-таки предлагаю передать въ Слѣдственную комиссію,
тѣмъ болѣе, что она, по существу, объединяетъ въ себѣ и Юридическую комиссію.
Предсѣдатель: – Есть два предложенія:
1/ Передать дѣло въ Юридическую комиссію.
2/ Передать въ Слѣдственную комиссію.
Ставлю на голосованіе 2 предложеніе.
Большинствомъ голосовъ 2-е предложеніе принимается и такимъ обра-
зомъ рѣшено передать въ Верховную Слѣдственную комиссію весь матеріалъ
/48 листовъ/ по вопросу о договорѣ, заключенномъ въ мартѣ мѣсяцѣ с.г. между
начальникомъ молдавскихъ желѣзныхъ дорогъ инженеромъ Мошнинымъ и инже-
неромъ-гидротехникомъ Шаблыгинымъ по вывозкѣ и укладкѣ въ штабеля дровъ
для нуждъ молдавскихъ желѣзныхъ дорогъ.
Предсѣдатель: – Во всякомъ случаѣ, г.г. депутаты, Юридическая комиссія уже
намѣчена и я предлагаю выбраннымъ въ Юридическую комиссію остаться послѣ
засѣданія для того, чтобы назначить день перваго засѣданія.
Деп. Баламезъ: – И такъ рѣшено передать дѣло въ Слѣдственную комиссію;
но нужно еще 7 000 руб. почти безъ всякаго сомнѣнія уплатить. Передать и этотъ
вопросъ тоже въ Слѣдственную комиссію, или мы можемъ уплатить ихъ?
Голоса: «Если безспорныя, конечно, можно уплатить».
Слово для доклада по общимъ вопросамъ получаетъ министръ Инкулецъ,
который произноситъ слѣдующую рѣчь: «Г.г. депутаты, среди общаго равнодушія,
которое приходится наблюдать въ Сфатулъ Цэрій и которое выразилось въ томъ,
что на мое предложеніе о подачѣ мнѣ письменныхъ вопросовъ еще не поступило
ни одного предложенія, – пріятно слышать негодованіе нѣкоторыхъ депутатовъ
на бездѣятельность Парламента6.
Переходя къ моей работѣ въ Румыніи, я долженъ прежде всего отмѣтить то,
что центральное правительство ничуть не покушается, какъ многіе думаютъ, на
автономію Бессарабіи, но, г.г., никакая страна не можетъ жить безъ управленія.
Сейчасъ самый важный моментъ для укрѣпленія нашей автономіи7, и установ-
леніе границъ автономіи зависитъ отъ насъ самихъ. Отъ того, какъ мы сможемъ
править страной, зависитъ вопросъ о нашей автономіи. И въ этомъ отношеніи мы
можемъ быть неспокойны. У насъ много желанія совершить великія дѣла въ корот-
кій моментъ, но мы не умѣемъ совершить дѣло въ длительный моментъ. Сейчасъ
устанавливается граница автономіи и, какъ мы установимъ ее сейчасъ, такой она
и останется. Я вполнѣ понимаю желаніе автономности, т.к. у насъ много лучше
чѣмъ в Румыніи и нужно, чтобы Румынія пошла за нами, а не мы за Румыніей8.
Если у насъ нѣтъ знаній, мы должны работать и стараться пріобрѣсти эти знанія9.
Можетъ быть, мои слова никого не убѣдятъ, т.к. очень трудно убѣдить человѣка, не
желающаго работать, въ томъ, что ему необходимо работать, но я считаю необхо-
димымъ все-таки напомнить вамъ о необходимости работать.
Здѣсь говорилось о многих нарушеніяхъ. Но я долженъ указать на то, что эти
нарушенія дѣлаются людьми маленькими и что, чѣмъ чиновники меньше по поло-
женію, тѣмъ они больше покушаются на нашу автономію10. Въ высшихъ сферахъ
713
этого нетъ; тамъ никто не думаетъ покушаться на цѣлость нашей автономіи. Въ
особенности въ высшихъ сферахъ Румынии интересуются рѣшеніемъ аграрнаго
вопроса въ Бессарабіи. Тамъ говорятъ: разрѣшите этотъ вопросъ, какъ слѣдуетъ, и
мы послѣдуемъ за вами11. Итакъ, никто не думаетъ мѣшать намъ разрѣшать аграр-
ный вопросъ такъ, какъ мы этого хотимъ. И многіе вѣрятъ, что аграрный вопросъ
будетъ разрѣшенъ именно въ Бессарабіи.
Я не буду распространяться по поводу аграрнаго вопроса, но я долженъ ука-
зать на то, что необходимо всѣ силы направить на скорѣйшее разрѣшеніе этого
вопроса. Здѣсь нѣкоторые компетентные люди говорили, что аграрный вопросъ
можетъ быть разрѣшенъ не раньше января. Но это очень большой срокъ. Жела-
тельно, чтобы къ осени аграрный вопросъ уже былъ бы рѣшенъ.
Дѣятельность моя и Чугуряна въ Яссахъ, кромѣ участія въ работѣ Совѣта
Министровъ, сводится къ посредничеству между Бессарабіей и румынскимъ цен-
тральнымъ правительствомъ. Посредничество это необходимо, т.к. есть много
вопросовъ спорныхъ. Есть, напр., у насъ молдавское село Ымпуцита, возлѣ кото-
раго обнаружены каменоугольныя копи. Русское Правительство заинтересова-
лось ими и начало обрабатывать ихъ. Но они такъ и остались необработанными.
Теперь возникаетъ вопросъ, кому передать продолженіе работъ и кто долженъ
дать разрѣшеніе. Конечно министерство торговли и промышленности. Но при
этомъ необходимо снестись съ Русскимъ Правительствомъ, а съ Русскимъ Прави-
тельствомъ можетъ снестись только центральное правительство. Вообще необхо-
димо разграничить компетенціи Бессарабскаго и центральнаго правительствъ12 .
Далѣе я долженъ коснуться вопроса о ввозѣ и вывозѣ.
Союзъ офицеровъ, кооперативныя товарищества, другія общества и нѣкото-
рыя частныя лица просятъ разрешѣнія на право ввоза товаровъ изъ Россіи или
Украины. На этой почвѣ создается масса затрудненій, т.к. между Румыніей и Укра-
иной еще не наладились нормальныя отношенія, ибо Румынія не признаетъ Укра-
ины13, какъ самостоятельное государство. Отъ этого и происходятъ постоянныя
задержки. Что же касается вывоза, то у правительства тенденція та, чтобы воз-
можно меньше выпускать продуктовъ, т.к. у насъ самихъ ихъ очень мало.
При мнѣ какъ-то былъ затронутъ вопросъ объ амнистіи. Я не юристъ, но ком-
петентные люди говорили, что одной деклараціи мало. Необходимо разсмотрѣть
составъ преступленія, затѣмъ издать манифестъ. Но все же многіе арестованные
отпускаются из тюремъ. По моей просьбѣ, напр., было отпущено 10 арестован-
ныхъ крестьянъ.
По вопросу о плѣнныхъ я долженъ сказать, что центральная власть уже снес-
лась съ правительствами Центральныхъ Государствъ, и всѣ бессарабцы скоро вер-
нутся. Но путь изъ центральныхъ государствъ сюда очень тяжелъ. Поэтому при-
дется немного обождать. Я не могу въ открытомъ засѣданіи говорить подробно по
этому вопросу, но моя просьба обождать.
Дальше у меня намѣченъ вопросъ о леѣ. Это сейчасъ самый больной вопросъ.
Я выступалъ раньше по этому вопросу во фракціяхъ, но тогда для меня самаго
вопросъ не былъ ясенъ. Послѣ поѣздки въ Яссы вопросъ о леѣ сталъ для меня
яснымъ. Курсъ лея ни въ коемъ случаѣ нельзя понижать, т.к. очевидно, что курсъ
рубля будетъ падать. У насъ курсъ лея опредѣляется въ 1,60, а въ Румыніи при-
близительно въ 1,6614. Правда въ мѣняльныхъ конторахъ продаютъ по 1,80. Но
имѣйте въ виду продають, а не покупаютъ. Покупаютъ же они по 1,66. Разница по
сравненію съ бессарабской разцѣнкой не такая ужъ большая. Не забывайте, что и
въ другихъ государствахъ курсъ рубля значительно понижается, въ то время какъ
714
курсъ напр. германской марки, по сравненію съ русскимъ рублемъ, повышается.
Можно поэтому думать, что курсъ рубля еще больше понизится и понижать курсъ
лея ни въ коемъ случаѣ нельзя. Цѣль правительства изъять изъ употребленія рубли
и ввести въ употребленіе одну государственную монету – лей. Эта мѣра правитель-
ства, т.е. увеличеніе курса лея сбережетъ насъ отъ притока украинскихъ денегъ.
По всей видимости въ непродолжительномъ времени будетъ назначенъ срокъ для
размѣна русскихъ рублей на леи и затѣмъ рубли будутъ изъяты изъ употребленія.
Теперь о дороговизнѣ жизни.
Въ Бухарестѣ жизнь гораздо дешевле, чѣмъ в Яссахъ и Кишиневѣ, п.ч.15 гер-
манцы поддерживаютъ тамъ порядокъ, и курсъ государственной монеты твердо
установленъ. Я вѣрю, что, когда лей окончательно станетъ государственной моне-
той, жизнь войдетъ въ свою колею и подешевѣетъ. Я не могу здѣсь высказаться, но
предлагаю собраться всѣмъ вмѣстѣ въ закрытомъ засѣданіи, обсудить финансовые
и др. вопросы, которые страшно запутаны.
Вот тѣ вопросы, которые были мною намѣчены для сегодняшняго доклада.
Теперь я отвѣчу на вопросы, которые мнѣ только что задали чрезъ записки.
1/ Можете ли вы за отсутствіемъ Стере и Чугуряна отвѣтить, что они дѣлаютъ
в Румыніи?
– Я не могу отвѣчать за отсутствующихъ. Могу только сказать, что Чугурянъ въ
Яссахъ и что румынское правительство выставило наши кандидатуры въ Румын-
ское Учредительное Собраніе отъ Бессарабіи. Я – отъ крестьянъ, а Чугурянъ отъ
I куріи16. Сначала мы думали отказаться отъ кандидатуры, но потомъ рѣшили, что
присутствіе представителей Бессарабіи необходимо.
2/ Какъ обстоитъ вопросъ съ присягой для должностныхъ лицъ и военныхъ? Это –
вопросъ очень сложный и онъ до сихъ поръ въ высшихъ сферахъ не поднимался.
3/ Не извѣстно ли Вамъ что-либо объ арестованныхъ депутатахъ Сфатулъ
Цэрій?
– Очевидно, здѣсь идетъ рѣчь о нашихъ арестованныхъ товарищахъ. О судьбѣ
ихъ мнѣ ничего неизвѣстно. Въ бытность мою президентомъ Сфатулъ Цэрій я при-
нималъ всѣ мѣры къ выясненію этого вопроса, но до сихъ поръ ничего не узналъ.
Я поднялъ вопросъ объ этомъ въ центральномъ правительствѣ; оно поручило про-
извести разслѣдованіе по этому вопросу. Разслѣдованіе производится подъ моимъ
личнымъ наблюденіемъ17.
4/ Когда будетъ распущенъ Сфатулъ Цэрій?18
– На этотъ вопросъ я опредѣленно отвѣтить не могу, но думаю, что будетъ
распущенъ тогда, когда разрѣшится аграрный вопросъ19. Что касается отпуска на
каникулы, то этотъ вопросъ долженъ рѣшить Сфатулъ Цэрій.
5/ Положеніе о выборахъ въ Учредительное Собраніе будетъ разработано цен-
тральнымъ правительствомъ или Сфатулъ Цэрій?
– Это вопросъ, который стоитъ на границѣ компетенціи Сфатулъ Цэрій и цен-
тральнаго правительства. Думаю, что будетъ рѣшенъ центральнымъ правитель-
ствомъ, которое сейчасъ обсуждаетъ этотъ вопросъ.
6/ Какъ обстоитъ вопросъ съ военноплѣнными?
– На этотъ вопросъ я уже отвѣтил.
7/ Съ портфелемъ вы или безъ портфеля?20
– Я хотѣлъ купить себѣ въ Бухарестѣ портфель, но не могъ найти. Но это,
конечно, шутка. Мы всѣ безъ портфеля, т.к. у насъ нѣтъ ни знаній, ни возможности
быть министрами по всѣмъ Бессарабскимъ дѣламъ.
8/ Оставятъ ли румыны достаточно хлѣба для прокормленія Бессарабіи?
715
 – Я полагаю, что оставятъ, но болѣе подробно въ открытомъ засѣданіи я гово-
рить не могу21.
Вотъ мои посильные отвѣты на заданные мнѣ вопросы.
Теперь я подѣлюсь съ Вами впечатлѣніями, которыя я вынесъ отъ Сфатулъ
Цэрій и отъ поѣздки по Бессарабіи.
Мы живемъ среди недовѣрія къ намъ. Въ особенности сильно это недовѣріе въ
Кишиневѣ. Военные, чиновники, рабочіе, намъ не довѣряютъ. Казалось бы, что
дальше некуда идти. Очевидно, что если всѣ не довѣряютъ, то нужно бросить все
и уходить. Но, къ счастью, это недовѣріе охватило далеко не всю Бессарабію. Во
многіхъ селахъ, гдѣ я былъ, такого недовѣрія, какъ въ Кишиневѣ, – нѣтъ. Я объяс-
няю это тѣмъ, что мы – жители столицы, очень избалованы. Мы не знаемъ нуждъ
деревни, поэтому ко всему относимся критически22 . Но когда оглянешься кругомъ
и увидишь, что дѣлается за Днѣстромъ, гдѣ въ теченіе двухъ дней обязываютъ кре-
стьянъ уплатить деньги за имѣніе помѣщика, когда вспомнишь, что крестьяне
вынесли сперва резолюцію о присоединеніи къ Украинѣ, а затѣмъ сейчасъ же
выражаютъ желаніе остаться вѣрными Сфатулъ Цэрій23, – когда я вижу все это, то
я говорю вамъ; нужно избѣгать всякой критики и работать. Въ особенности избѣ-
гайте мелочей и политиканства. Я говорю это потому, что Сфатулъ Цэрій совсѣмъ
не тотъ, что былъ раньше. /Голоса: «Душа улетѣла»/24.
Нужно поймать ее. Вмѣсто того, чтобы работать на пользу родины, вы зани-
маетесь политиканствомъ, тѣмъ политиканствомъ, которое погубило Россію.
Напр., я не могу одобрить деп. Чижевскаго, который бросилъ упрекъ Буздугану,
не провѣривъ имѣющихся у него данныхъ. Въ заключеніе я долженъ напомнить
Вамъ то, что когда-то уже говорилъ: г.г., судьба Бессарабіи надолго опредѣлена, и
намѣ нужно, отбросивъ всѣ мечтанія, приняться за работу.
Предсѣдатель: – Я знаю, что общіе вопросы нашей жизни интересуютъ
всѣхъ, поэтому я предлагаю слѣдующее засѣданіе посвятить исключительно
общимъ вопросамъ25, а теперь прошу заслушать докладъ Директора Земледѣлія
Э.Г. Кателія объ ассигнованіи 100 000 руб. на расходы по содержанію въ маѣ и
іюнѣ мѣсяцахъ с.г. служащихъ Директоріата и администраціи по урегулированію
земельныхъ отношеній. /Голоса: «Поздно». – «Въ слѣдующій разъ»/.
Директоръ Кателій: – Г.г. депутаты, вы сами постановили организовать адми-
нистрацію по урегулированію земельныхъ отношеній. И теперь когда нужно
уплатить администраціи за работу, вы собираетесь уходить. Вы разрушаете то, что
сами создали.
Деп. Бырка: – Молдавскій блокъ находитъ, что докладъ долженъ быть пере-
данъ въ Финансовую комиссію.
Директоръ Кателій: – Мнѣ непонятно, зачѣмъ передавать докладъ въ Финан-
совую комиссію. Вы создали администрацію, она работала, и вы должны уплатить
ей за май мѣсяцъ.
Деп. Бырка: – У меня имѣются свѣдѣнія, что Казначейство по ассигновкамъ
не платитъ. Поэтому, если даже мы и ассигнуемъ деньги на уплату администраціи,
Казначейство денегъ не дастъ.
Директоръ Кателій: – Финансовая комиссія можетъ дать свое заключеніе. Но
тогда я прошу отпустить мнѣ 50 000 руб. или 100 000 лей въ видѣ аванса на рас-
ходы по содержанію служащихъ въ маѣ мѣсяцѣ с.г.
Деп. Чижевскій: – Націоналъ-демократическая партія присоединяется къ
мнѣнію блока, но мы хотѣли бы получить отъ директора земледѣлія нѣкоторыя
разъясненія.
716
 1/ Въ настоящее время имѣются два земельныхъ института 26; Можетъ быть
одинъ изъ нихъ лишній и можно обойтись безъ него.
2/ До насъ дошли слухи, что во многихъ мѣстахъ почтовыхъ лошадей нѣтъ.
Инструкторамъ приходится нанимать за большую плату частныя подводы.
Имѣются ли росписки на эти деньги и провѣряются ли они, или нѣть, а также
предусматриваетъ ли директоръ земледѣлія этотъ расходъ?
3/ Какія функціи выполняютъ аграрные инструктора?
Деп. Буздуганъ: – Г.г. депутаты! Инструктора были посланы директоріа-
томъ земледѣлія; я заявляю, что если бы ихъ не было, земля никогда не была бы
раздѣлена. /Шумъ. Голоса: «Она была раздѣлена раньше»/.
Я знаю помещиковъ, которые не хотѣли ни обрабатывать землю, ни давать ее
крестьянамъ. И только, когда пріѣхали инструктора, они приступали къ обра-
боткѣ или отдавали землю для обработки крестьянамъ. Я знаю, что въ Бѣлецкомъ
уѣздѣ одинъ помѣщикъ цѣлый мѣсяцъ не хотѣлъ давать крестьянамъ, и только
тогда, когда пріѣхалъ инструкторъ-офицеръ, – онъ согласился.
Г.г. депутаты, по поводу запросу деп. Чижевскаго я еще разъ заявляю, что ника-
кихъ расписокъ не давалъ.
Предсѣдатель: – Это к дѣлу не относится. Заявите въ концѣ засѣданія.
Деп. Станевичъ: – Г.г. депутаты! Смѣта директора земледѣлія была роздана
намъ только за 1/2 часа до начала засѣданія. Мы успѣли познакомиться съ ней
только въ общихъ чертахъ. Но мнѣ бросилась въ глаза большая цифра служащихъ.
Здѣсь неоднократно раздаются возгласы, что всякая расходуемая копѣйка ложится
на спину крестъянъ. Между тѣмъ получается впечатлѣніе, что созданъ кадръ госу-
дарственныхъ пенсіонеровъ. Нужны ли эти служащіе кому-нибудь? Я, конечно,
ничего не имѣю противъ того, чтобы за май мѣсяцъ служащимъ было уплачено
жалованье, но нужны ли они въ дальнѣйшемъ?
Деп. Цыганко: – Въ докладѣ директора земледѣлія, я усматриваю два поло-
женія: 1/ утвержденіе штатовъ и 2/ выдачу жалованія земельной администраціи.
По первому вопросу я предлагаю попросить Совѣтъ Директоровъ пред-
ставить проектъ соотвѣтствующихъ штатовъ. Что касается второго вопроса, то
нужно выдать директору земледѣлія просимый имъ авансъ.
Но хочу указать на другое. Здѣсь былъ поднятъ вопросъ о цѣлесообразно-
сти учрежденія инструкторовъ. Я долженъ отмѣтить, что съ мѣста неоднократно
поступаютъ жалобы на служащихъ, которые ничего не дѣлаютъ. Если эти служа-
щіе плохіе, то ихъ нужно удалить, но вы допустите большую ошибку, если унич-
тожите этотъ институтъ. Если плохи исполнители, то это не значитъ, что плохъ
принципъ. Интеллигентныя силы въ земельныхъ комитетахъ необходимы,
поэтому принципъ долженъ быть сохраненъ и я предлагаю слѣдующее: 1/ Отпу-
стить въ распоряженіе директора земледѣлія авансъ въ размѣрѣ 50 000 руб. на
расходы по содержанію въ маѣ мѣсяцѣ с.г. администраціи по урегулированію
земельныхъ отношеній; 2/ Распространить на служащихъ по директоріату зем-
ледѣлія постановленіе Сфатулъ Цэрій отъ 18 мая с.г. о 25% прибавкѣ къ содер-
жанію; 3/ Просить директора земледѣлія Бессарабіи о болѣе критическомъ
отношеніи къ дѣятельности администраціи по урегулированію земельныхъ
отношеній, такъ какъ съ мѣстъ все время поступаютъ жалобы, что эта админи-
страція не на высотѣ своего положенія.
Предсѣдатель: – Поступило предложеніе прекратить пренія.
Согласны?
717
 Голоса: «Согласны!»
Дир. Кателій: – Г.г.! Три мѣсяца тому назадъ вы рѣшили, что необходимо
послать въ деревни инструкторовъ для урегулированія земельныхъ отношеній.
И странно, что теперь, когда нужно имъ платитъ, вы подымаете вопросъ, нужны
ли они или нѣтъ. Я всегда относился къ служащимъ критически и уже уволилъ
около 20 плохихъ работниковъ. Но я долженъ сказать, что институтъ инструкто-
ровъ очень полезенъ и я еще разъ прошу выдать авансъ въ 50 000 руб.
Предсѣдатель: – Итакъ поступило два предложенія, взаимно не исключаю-
щихъ другъ друга.
1/ Предложеніе Молдавскаго Блока о передачѣ доклада директора земледѣлія
въ Финансовую комиссію на заключеніе.
2/ Предложеніе Крестьянской фракціи.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе сначала первое, а потомъ второе предложеніе.
Голосованіемъ оба предложенія принимаются.
Деп. Станевичъ: – Г.г. депутаты! Я предлагаю вынести еще слѣдующее поста-
новленіе: сумма, необходимая на расходы по содержанію въ іюнѣ мѣсяцѣ с.г. слу-
жащихъ директоріата земледѣлія, можетъ быть ассигнована по полученіи заклю-
ченія финансовой комиссіи о докладѣ директора земледѣлія.
Предложеніе деп. Станевича также ставится на голосованіе и принимается
единогласно.
Депутаты собираются уходить.
Предсѣдатель: – Г.г. повѣстка еще не исчерпана.
Еще намѣченъ вопросъ о доизбраніи финансовой комиссіи, т.к. изъ 11 членовъ
комиссіи 6 отсутствуютъ. Угодно вамъ отложить этотъ вопросъ на слѣдующее
засѣданіе или рѣшить сейчасъ? /Голоса: «Отложить»/.
Слово для заявленія по личному вопросу получаетъ деп. Буздуганъ.
Деп. Буздуганъ: – Я заявляю, что никакихъ росписокъ ни управляющему Свя-
тополкъ-Мирскаго, ни кому бы то ни было не давалъ27.
Предсѣдатель объявляетъ засѣданіе закрытымъ, въ 12 час. 30 мин. ночи.

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, ff. 256–266v.]

Note și comentarii

1 Închiderea inopinată a sesiunii parlamentare avea să anuleze pentru totdeauna rezolvarea acestei
chestiuni, deoarece, după examinarea ei în prima lectură în ședința următoare (v. pr.-v. 82), cea
de-a doua lectură și deci adoptarea proiectului corespunzător de lege nu a mai avut loc.
2 Această observație a lui Șt. Ciobanu nu este în procesul-verbal, ceea ce arată că în acest docu-
ment au fost reținute doar cîteva fragmente din cuvîntarea sa. În ceea ce a reținut referentul de la
ziar din cele două luări de cuvînt ale directorului învățămîntului în ședința Parlamentului acesta
spune că nu cunoaște dacă în Rusia se aflau studenți moldoveni care ar fi primit burse de la statul
rus: Sfatul Țării, 27 mai 1918.
3 În varianta de ziar, discursul realist și de bun-simț al lui Manițîn e redactat diferit, dar, în fond, are
același conținut: Sfatul Țării, 27 mai 1918.

718
 4 Evident, fraza este incompletă. Lipsește un cuvînt-două de genul umană, echitabilă, egalitară etc.
5 Încă o dovadă că mulți deputați voiau să mai creadă în autonomia reală a Basarabiei.
6 Este interesantă această remarcă a lui Inculeț – nu se știe dacă era cu adevărat nemulțumit de acti-
vitatea Sfatului Țării sau observația sa sugera mai degrabă cu totul altceva, eventual necesitatea de
a renunța, la un moment dat, într-un viitor apropiat, la această instituție. În ziar această remarcă
lipsește (Sfatul Țării, 30 mai 1918). Ca membru al Guvernului României, el nu putea să nu știe că
chiar în ajun, la 22 mai 1918, un decret al regelui Ferdinand avea să suspende activitatea Sfatului
Țării. E foarte posibil ca prezența sa în Parlamentul de la Chișinău să fi fost determinată tocmai
de semnarea acelui decret.
7 Această afirmație venea în contradicție cu răspunsul său la întrebarea unui deputat, răspuns din
care reieșea că Sfatul Țării urma să fie desființat într-un timp foarte apropiat.
8 Inculeț repetă aici ideea pe care a formulat-o de mai multe ori și pe care am întîlnit-o și în cuvînta-
rea lui C. Stere în ședința din 27 martie 1918 a Sfatului Țării. Bineînțeles că în acel moment –
sfîrșitul lunii mai 1918 – declarația sa se arăta anacronică, ruptă de realități, în special cînd vorbea
despre autonomia Basarabiei sau despre posibilitatea de a realiza în România libertățile cîștigate
de Basarabia în timpul revoluției. Inculeț nu putea să nu-și dea seama de aceste lucruri, știind, fără
îndoială, că Sfatul Țării era ca și lichidat, dar o spunea pentru a liniști spiritele în Parlament și a
încuraja iluziile deputaților relativ la autonomia Basarabiei.
9 În varianta de ziar a cuvîntării, făcînd trimitere la Țîganko, el vorbește nu doar de cunoștințe, ci
și de incapacitate, adăugînd între altele: „Într-un timp scurt, noi am realizat un lucru foarte mare,
dar nu mai avem puteri pentru a continua activitatea de stat”: Sfatul Țării, 30 mai 1918.
10 Această afirmație, pe care Inculeț a făcut-o de mai multe ori, tinde, evident, să absolve autoritățile
militare și guvernul central, dar și principalele personalități basarabene care au participat activ la
pregătirea și realizarea Unirii, de responsabilitate pentru încălcarea prevederilor Declarației de
Unire referitoare la autonomie și libertățile cetățenești. Aserțiunea despre marea vină a oamenilor
mici avea să o repete în cuvîntarea pe care urma să o țină la 25 iunie 1918 în parlamentul român:
v. Ideologie și structuri comuniste în România, p. 470.
11 Realitatea era cu totul alta. În Comisia agrară a Sfatului Țării, care tocmai începuse să activeze în
acel moment și care avea ca obiectiv elaborarea legii de reformă agrară, aveau să lucreze specialiști
în domeniul legislației și al economiei agrare din România (G. Murgoci, C. Filipescu, E. Giurgea,
G. Ionescu-Șișești). Baza juridică a activității acestei comisii avea să o facă un proiect de Lege agrară
elaborat din inițiativa și sub îndrumarea ministrului agriculturii al României din Guvernul Averescu
(începutul anului 1918), Constantin Garoflid: I. Țurcanu, Relații agrare din Basarabia..., p. 20.
12 Se vede bine că adevărata problemă a acestor relații, mai bine zis, complexitatea ei, este evitată.
13 Această nerecunoaștere avea motive politice și militare, întrucît Ucraina se afla, practic, sub ocu-
pația trupelor germane și austriece, adversarele Antantei, mai bine zis, a coaliției antigermane, din
care făcea parte și România.
14 Vezi pr.-v. 73, nota 9.
15 Abreviere: deoarece («потому что»).
16 Nu este destul de limpede ce avea în vedere Inculeț. E posibil să se fi referit la vechea practică
din Rusia țaristă, unde alegerile se făceau pe trei curii; prima – a marilor proprietari funciari, a
doua – a obștilor țărănești și a treia – a orășenilor-proprietari de avere imobiliară. În ziar, această
informație este prezentată cu totul altfel: Ciugureanu urma să candideze în prima curie, Inculeț
precizînd, între altele, că aceasta era curia moșierilor, iar el, Inculeț, din partea țăranilor (a treia
curie, specifică el): Sfatul Țării, 30 mai 1918.
17 Este straniu acest răspuns al lui Inculeț, mai ales dacă se ține cont de faptul că deputații fuseseră
arestați pe atunci cînd el era președinte al Sfatului Țării.
18 Această întrebare demonstrează că cel puțin o parte a deputaților își dădeau seama că Sfatul Țării
urma să fie în curînd lichidat.

719
19 Insistența lui Inculeț ca reforma agrară (mai bine zis, adoptarea Legii agrare) să fie realizată cît mai
repede, legînd-o, cum vedem, de momentul dizolvării Sfatului Țării, arată că deja fusese decis ca
acesta să fie lichidat într-un timp apropiat.
20 Inculeț și Ciugureanu erau miniștri fără portofoliu în Guvernul român. În ziar, el face precizarea
că acest statut li se potrivea mai bine, deoarece nu erau pregătiți pentru o activitate atît de respon-
sabilă cum era cea din guvern, și în plus ei se aflau în guvern doar pentru a reprezenta interesele
Basarabiei: Ibidem.
21 Acest răspuns arată că, de fapt, autoritățile basarabene, adică Sfatul Țării și Consiliul Directo-
rilor Generali, nu aveau nicio putere pentru a rezolva problema asigurării Basarabiei cu produse
alimentare, iar asta înseamnă că erau lipsite de competență în chestiunile privind controlul asupra
producției agricole și a relațiilor agrare.
22 În varianta de ziar, în acest loc se conține observația că în Basarabia populația nu a cunoscut
nenorocirile care s-au abătut asupra populației din teatrul operațiunilor militare, fiind menționate
localitățile Mărăști și Mărășești: Ibidem.
23 În cuvîntarea publicată în ziar, se face precizarea că era vizată populația din județul Hotin, deci nu
era vorba de teritorii ucrainene de dincolo de Nistru, cum zice Inculeț: Ibidem.
24 Este foarte semnificativă această replică. În felul cum răspunde, Inculeț arată că este întru totul de
acord cu ea, dar răspunsul său demonstrează că, în această privință, nu putea fi îndreptat nimic.
25 Această ședință însă nu a mai avut loc.
26 Nu este clar ce avea în vedere Cijevschi – poate se referea la două instituții sau departamente care
se ocupau de chestiunile agrare, așa cum pare să sugereze o observație pe care o va face în continu-
are Țîganko (Directoratul pentru agricultură și comitetele agrare).
27 Referitor la acest incident, în ziar se spune: „Dep. Buzdugan cere să fie aduse dovezi în privința
învinuirii pronunțate împotriva sa de către dep. Cijevschi, în caz contrar îl va da în judecată pe
acesta”: Ibidem.

720
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 25-го мая 1918 года № 82

Засѣданіе открывается въ 8 1/2 час. веч. под предсѣдательствомъ П.Н. Халиппы

при слѣдующихъ секретаряхъ: Б.М. Епури и И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ:
1. Проектъ о правахъ депутатовъ по ихъ постоянной службѣ и о порядкѣ
уплаты денежнаго довольствія депутатамъ Сфатулъ Цэрій.
2. Отвѣты г.г. директоровъ на запросы депутатовъ.
3. Общеполитическіе вопросы.

Предсѣдатель, объявивъ засѣданіе открытымъ, предоставляетъ слово доклад-

чику по первому вопросу деп. Гроссману.
Докладчикъ оглашаетъ законопроектъ въ двухъ редакціяхъ: свой и въ редак-
ціи президіума Сфатулъ Цэрій. /Законопроекты въ приложеніи/1.
Предсѣдатель, въ виду того, что существуютъ двѣ редакціи законопроекта,
предлагаетъ передать послѣдній въ редакціонную комиссію, которая бы вырабо-
тала одну редакцію и представила бы ее въ понедѣльникъ /слѣдующее засѣданіе/
на обсужденіе пленарнаго засѣданія2 .
Деп. Вас. Бырка говоритъ, что Молдавскій Блокъ разсмотрѣлъ только первую
редакцію законопроекта, поэтому желаетъ обсуждать именно эту редакцію.
Деп. Чижевскій предлагаетъ сегодня-же разсмотрѣть законопроектъ, ввиду того,
что редакціонная комиссія можетъ быть не справится такъ скоро съ этой работой.
Деп. Станевичъ присоединяется къ предложенію деп. Чижевскаго, говоря, что
все равно Парламенту придется обсуждать законопроектъ послѣ того, какъ онъ
будетъ въ редакціонной комиссіи. Послѣ того, какъ и представитель Крестьян-
ской фракціи деп. Цыганко высказывается также за разсмотрѣніе законопроекта
въ сегодняшнемъ засѣданіи, докладчикъ приступаетъ къ постатейному чтенію
законопроекта въ своей редакціи.
Деп. Станевичъ находитъ заглавіе законопроекта слишкомъ расплывчатымъ.
Деп. Вас. Бырка отъ имени Молдавскаго Блока предлагаетъ такую редакцію
заголовка проекта: законопроектъ о правахъ депутатовъ Сфатулъ Цэрій, директо-
ровъ и ихъ товарищей по ихъ постоянной службѣ и о порядкѣ уплаты имъ денеж-
наго довольствія.
Деп. Чижевскій: – Націоналъ-демократическая партія присоединяется къ
предложенію Блока.
Деп. Станевичъ заявляетъ, что и меньшинства поддерживаютъ это предложение.
Деп. Слуцкій говоритъ, что въ проектѣ вовсе не говорится о правахъ депу-
татовъ, поэтому это слово излишне въ заголовкѣ; онъ поддерживаетъ редакцію
докладчика.
Деп. Чижевскій еще разъ заявляетъ, что редакція заголовка, предложенная
блокомъ, пріемлема.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе поправку Молдавскаго Блока; она при-
нимается большинствомъ голосовъ.
721
 Докладчикъ оглашаетъ 1-ую статью.
Деп. Бырка Вас.: – Молдавскій Блокъ соединилъ 1-ю ст. съ 2-й такимъ обра-
зомъ: «Члены президіума Сфатулъ Цэрій, Директора и ихъ товарищи и депутаты
Сфатулъ Цэрій на все время несенія ими своихъ обязанностей освобождаются отъ
несенія обязанностей по своей прежней государственной и общественной службѣ,
на которую они имѣютъ право вернуться обратно съ зачетомъ времени, въ продол-
женіи котораго они состояли членами президіума или депутатами».
Деп. Чижевскій: – 2-ю статью будемъ разсматривать отдѣльно; что касается
1-й статьи, то Націоналъ-демократическая партія предлагаетъ такую поправку:
Члены президіума Сфатулъ Цэрій, директора и ихъ товарищи не могутъ зани-
мать никакихъ другихъ постоянныхъ платныхъ должностей по государственной
и общественной службѣ.
Деп. Станевичъ: – Меньшинства также не соглашаются съ предложеніемъ
блока и присоединяются къ предложенію деп. Чижевскаго.
Деп. Босье-Кодрянъ Н.Н. предлагаетъ замѣнить въ проектѣ слова «товарищи
директоровъ» словами «замѣстители директоровъ», такъ какъ сейчас товарищи
директоровъ фактически не существуютъ, а есть завѣдующіе отдѣлами, замѣщаю-
щіе директоровъ.
Деп. Бырка Вас. протестуетъ противъ поправки предыдущаго оратора, т.к. ему
извѣстно, что институтъ товарищей директоровъ существуетъ.
Деп. Слуцкій возражаетъ противъ распространенія дѣйствій этой статьи и на
депутатовъ, мотивируя свое возраженіе тѣмъ, что хотя депутатская должность и
очень лестна, но никто не захочетъ изъ-за нея терять свою постоянную должность.
Деп. Бодеско заявляетъ, что разъ заголовокъ обнимаетъ депутатовъ, то и ста-
тья должна также распространяться на всѣхъ безъ исключенія.
Деп. Мындреско: – Блокъ хочетъ, чтобы въ статьѣ обязательно упоминались и
депутаты.
Докладчикъ напоминаетъ собранію, что депутаты получаютъ не жалованіе, а
суточное довольствіе.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе предложеніе блока о соединеніи пер-
выхъ двухъ статей въ одну.
Предложеніе отклоняется.
Затѣмъ ставится на голосованіе ст. 1 въ редакціи Націоналъ-демократической
партіи.
Голосованіемъ статья въ редакціи Націоналъ-демократической партіи прини-
мается большинствомъ голосовъ.
Докладчикъ оглашаетъ 2-ю статью.
Деп. Бырка: – Блокъ противъ того, чтобы депутаты Сфатулъ Цэрій получали и
другое жалованіе, кромѣ депутатскаго.
Деп. Чижевскій предлагаетъ прибавить къ словамъ «съ зачетомъ времени»
слова: «службы на пенсію».
Деп. Станевичъ: – Блокъ говоритъ: разъ ты депутатъ, ты долженъ уйти со вся-
кой другой службы. Ну, а если этотъ человекъ незамѣнимъ? Вѣдь есть же у насъ
такія должности. Ну, наприм., должность лѣсного ревизора. А если допустить,
что невозможно замѣнить кѣмъ-либо человѣка, выдвигаемаго въ кандидаты въ
Парламентъ? Какъ же тогда быть? Нѣтъ, г.г., директора и члены президіума не
могутъ занимать другихъ должностей, но депутаты должны быть освобождены
отъ этого.
722
 Деп. Цыганко отъ имени Крестьянской фракціи поддерживаетъ редакцію
докладчика.
Деп. Бырка Вас.: – Мы стоимъ только за лишеніе депутатовъ права полученія
полнаго содержанія по ихъ прежней службѣ на время состоянія ихъ въ депутат-
скомъ званіи.
Деп. Мындреско: – Насъ, плугарей, удовлетворяетъ депутатское содержаніе и
мнѣ извѣстно, что нѣкоторые изъ насъ даже посылаютъ своимъ семьямъ, остав-
шимся в деревнѣ. Депутату Слуцкому это почему-то неудобно. Почему одни
могутъ довольствоваться, другимъ же необходима и побочная служба?
И такъ много денегъ выбивается съ крестьянскихъ спинъ.
Деп. Буздуганъ: – Тѣ депутаты, которые защищаютъ двойную и тройную
службу, защищаютъ свой шкурный вопросъ. Это невозможно. Занимать нѣсколько
службъ безнравственно. Крестьяне могутъ не выдержать. Мы всѣ должны полу-
чать одно депутатское жалованіе.
Директоръ народнаго образованія деп. Чебанъ3 говоритъ, что положеніе
депутатовъ много прочнѣе положенія директоровъ. Послѣдніе въ случаѣ смѣны
кабинета, возвращаясь къ своей прежней службѣ, находятъ ее занятой и остаются
такимъ образомъ совершенно за бортомъ.
Директоръ вноситъ конкретное предложеніе сохранить за директорами ихъ
прежнюю должность безъ содержанія на время пребыванія ихъ въ составѣ кабинета.
Голоса с мѣста: «Да вѣдь объ этомъ говорится в пунктѣ».
Директоръ: – Простите. Очевидно, я прослушалъ; тогда я снимаю свое пред-
ложеніе.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе вновь поступившія поправки ко второй
статьѣ.
I. Вмѣсто выраженія: «на все время несенія ими своихъ обязанностей» – «на
все время состоянія ихъ въ этомъ званіи».
II. Къ выраженію: «по своей прежней службѣ» прибавить – «государстенной
и общественной».
Поправки большинствомъ голосовъ принимаются.
Блокъ проситъ исключить слова: «съ возстановленіемъ полнаго содержанія».
Предложеніе Собраніемъ принимается.
Деп. Чижевскій снимаетъ свою поправку.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе всю статью въ слѣдующей редакціи:
«Члены Президіума Сфатулъ Цэрій, директора и ихъ товарищи, а также депу-
таты Сфатулъ Цэрій, – послѣдніе по желанію, на все время состоянія ихъ въ этомъ
званіи освобождаются отъ несенія своихъ обязанностей по своей прежней госу-
дарственной и общественной службѣ, на которую они имѣютъ право вернуться
обратно съ зачетомъ времени, въ продолженіи котораго они состояли членами
президіума, или директорами, ихъ товарищами и депутатами».
Статья въ этой редакціи принимается единогласно.
Докладчикъ оглашаетъ 3 статью, которая въ редакціи докладчика соединена
съ 4-й.
Секретарь Б.М. Епури: – Статья не такъ читается въ первой редакціи, един-
ственной, которую мы имѣемъ предъ своими глазами. Что же касается депутатовъ,
пропустившихъ засѣданія, то у насъ имѣется по этому поводу вынесенное поста-
новленіе.
723
 Деп. Буздуганъ: – Депутаты, состоящіе на государственной или общественной
службѣ, должны получать жалованье только на одной службе.
Деп. Луневъ возражаетъ противъ предложенія предыдущаго оратора, такъ какъ
оно болѣе бъетъ по карману менѣе обезпеченный классъ чиновниковъ. Крестья-
не-депутаты имѣютъ свое хозяйство, которое является большимъ подспорьемъ къ
депутатской діетѣ; что же касается депутатовъ-чиновниковъ, то они кромѣ своего
небольшого чиновничьяго жалованья ничего не имѣютъ.
Деп. Баламезъ: – Я всецѣло присоединяюсь къ высказанному мнѣнію
деп. Лунева. Деп. Буздуганъ предлагаетъ соціализацію доходовъ, хотя, какъ намъ
извѣстно, самъ получаетъ жалованье по двумъ должностямъ.
Деп. Буздуганъ съ мѣста: – Это свинство.
Ораторъ говоритъ, что у него есть заявленіе деп. Чижевскаго о томъ, что
деп. Буздуганъ получалъ жалованіе изъ авіаціоннаго отряда.
Деп. Буздуганъ съ мѣста: – Онъ вретъ.
Въ залѣ поднимается невообразимый шумъ; депутаты, волнуясь, требуютъ
удаленія Буздугана изъ зала.
Предсѣдатель приглашаетъ Собраніе успокоиться.
Деп. Буздуганъ громче всѣхъ кричитъ: – Мерзавцы!
Деп. Станевичъ: – Мы всѣ уходимъ.
Шумъ растетъ. Предсѣдатель призываетъ депутатовъ къ порядку, но его при-
зывъ не дѣйствуетъ.
Воспользовавшись наступившей относительной тишиной, онъ громко заяв-
ляетъ: Г.г. депутаты! Кто хочетъ сдѣлать заявленіе по поводу инцидента, прошу
дѣлать это письменно. Здѣсь же я не позволю устраивать базара. Пока же предла-
гаю продолжать разсмотрѣніе законопроекта.
Собраніе понемного успокаивается.
Деп. Баламезъ, заканчивая свою рѣчь, говоритъ, что къ нему въ ликвидаціон-
ную комиссію поступило заявленіе, что деп. Буздуганъ и Мындреско получаютъ
жалованіе по двумъ должностямъ. «Послѣднее не мѣшаетъ имъ прикидываться
здѣсь безсребрениками», говоритъ ораторъ, и читать собранію нравоученія. Но
оставимъ ихъ».
Въ интересахъ справедливости, г.г., намъ нужно установить для всѣхъ депута-
товъ одну діету въ 15 руб., и 4-я ст. законопроекта, трактующая о пониженіи этой
діеты служащимъ въ другихъ учрежденіяхъ, для насъ непріемлема. Деп. Луневъ
правъ; она бъетъ по карману тѣхъ, кто меньше всего получаетъ.
Деп. Бырка Вас.: – Вы сдѣлали скачекъ; деп. разсматриваютъ 3-ю ст., а вы
скокнули въ 4-ю.
Деп. Станевичъ: – Я привыкъ обсуждать вопросы въ обстановкѣ спокойной, а
не такой, какая царитъ у насъ въ Парламентѣ. По-моему, нельзя дѣлить депутатовъ
на 2 сорта; всѣ депутаты одинаковы; всѣ получаютъ діету и, когда не являются на
засѣданіе, лишаются суточныхъ.
Предсѣдатель: – Ко мнѣ поступило предложеніе прекратить пренія.
Предложеніе принято.
Кто возражаетъ противъ суточнаго довольствія депутатамъ въ размѣрѣ
30 лей? Никто не возражаетъ, и собраніе опредѣляетъ размѣръ суточнаго доволь-
ствія депутатамъ въ 30 лей.
А теперь я предлагаю вернуться къ инциденту.
724
 Поступило два письменныхъ предложенія: – отъ Фракціи меньшинствъ:
«Предлагаемъ немедленно обсудить поведеніе деп. Буздугана, допустившаго въ
сегодняшнемъ засѣданіи такія нетерпимыя въ парламентѣ выраженія, как «свин-
ство», «вретъ» и «мерзавцы». /Слѣдуютъ 4 подписи/.
И второе – отъ Молдавскаго Блока: «Предлагаемъ голосовать въ сегодняш-
немъ собраніи наше предложеніе о томъ, чтобы въ будущемъ депутаты, выступаю-
щіе на кафедру по вопросамъ личнаго характера, были бы удаляемы изъ засѣданія,
т.к. такія выступленія компрометируютъ Сфатулъ Цэрій, какъ Парламентъ».
– Кромѣ того записался цѣлый рядъ ораторовъ.
Слово предоставляется деп. Александри, который сожалѣетъ по поводу груст-
наго явленія, имѣвшаго мѣсто сегодня въ Парламентѣ. Онъ предлагаетъ выбрать
изъ каждой фракціи по одному представителю, которые должны будутъ обсудить
случившееся.
Деп. Криганъ произноситъ рѣчь по-молдавски.
Деп. Слуцкій, перебивая его, проситъ говорить по-русски, чтобы всѣ его понимали.
Ораторъ, волнуясь и обращаясъ к деп. Слуцкому: – Слуцкій! Вы вольны гово-
рить на какомъ угодно языкѣ, и если захотите говорить по-еврейски, я не буду вамъ
мѣшать.
Затѣмъ ораторъ продолжаетъ: – Много мы здѣсь слышали рѣчей не парла-
ментскихъ; сегодня же въ особенности. Депутаты стали похожи на деревенскихъ
бабъ, говорящихъ у себя на улицахъ деревенскія сплетни.
На дняхъ Чижевскій сказалъ о Буздуганѣ грязную вещь, а сегодня поспѣшилъ
с другой. Но и я могу такъ говорить о Чижевскомъ; пусть онъ представитъ доку-
менты. Необходимо сказанное провѣрить; быть можетъ Буздуганъ окажется чест-
нѣе Чижевскаго.
Далѣе ораторъ, отвлекаясь отъ темы, говоритъ о дѣятельности деп. Чижев-
скаго въ военныхъ организаціяхъ.
Предсѣдатель приглашаетъ депутата говорить только о инцидентѣ.
Деп. Криганъ: – Деп. Буздуганъ не получалъ двухъ жалованій; не получалъ ихъ
и деп. Мындреско; послѣдній получалъ въ послѣдній разъ, какъ военный, въ фев-
ралѣ мѣсяцѣ, когда еще не былъ депутатом Сфатулъ Цэрій.
Деп. Мындреско говоритъ о томъ, что деп. Чижевскій, не провѣривъ фак-
товъ, бросилъ на дняхъ въ лицо Буздугану тяжелое обвиненіе; сегодня же онъ это
сдѣлалъ черезъ деп. Баламеза.
Деп. Буздуганъ, говоритъ ораторъ, жалованія, какъ состоящій на военной
службѣ, не получалъ; произошла ошибка: за него просили другіе жалованіе.
Деп. Буздуганъ съ места: – Я никого не уполномачивалъ.
Ораторъ, продолжая рѣчь, говоритъ, что онъ также не получалъ жалованья
по своей прежней службѣ. Когда ему выдали жалованье за весь мартъ, то онъ за
вторую половину мѣсяца вернулъ, т.к. въ это время уже былъ утвержденъ въ сво-
емъ депутатскомъ званіи. – Я – сынъ земли и всегда буду отстаивать интересы кре-
стьянъ, заканчиваетъ ораторъ.
Деп. Буздуганъ: – Я долженъ сказать, что есть люди, которые въ своей жизни
привыкли заниматься политическимъ шантажемъ. Не понимаю, ради какихъ
цѣлей нѣкоторые депутаты стараются запятнать мою честь.
Слова Чижевскаго – неправильны; онъ говоритъ, что у деп. Осояна имѣются
документы, подтверждающіе его, деп. Чижевскаго, заявленіе. Но до сихъ поръ мы
не видѣли этихъ документовъ. Отъ своего «военнаго» жалованья я отказался съ
725
тѣхъ поръ, какъ меня избрали депутатомъ. До военной службы я былъ сельскимъ
учителемъ и я еще до января мѣсяца заявилъ, что отказываюсь отъ учительскаго
жалованья. Въ настоящее время я получаю одно только депутатское жалованіе.
Я извиняюсь за то, что было сказано мною сгоряча.
Предсѣдатель: – Поступило письменное предложеніе прекратить пренія.
Вотъ оно. Предлагаю немедленно приступить къ очереднымъ дѣламъ. Инцидентъ
разрѣшитъ частнымъ порядкомъ. Мы призваны законодательствовать, а не зани-
маться сплетнями. Депутаты возражаютъ, заявляя, что они не слышали мнѣнія
представителей другихъ фракцій кромѣ Блока.
Деп. Станевичъ: – До сихъ поръ три оратора говорили здѣсь исключительно
о деньгахъ. Но это неважно. Фактъ, что деп. Буздуганъ, выйдя изъ равновѣсія,
позволилъ себѣ сказать здѣсь непристойныя выраженія, какъ-то: «вретъ», «мер-
завцы» и «свинство». Г.г., такъ вѣдъ нельзя; нужно побольше любви къ людямъ.
Къ вамъ это, г. Буздуганъ, относится. Можно вѣдъ быть политическимъ против-
никомъ и все-таки не терять уваженія къ людямъ. У публики, собравшейся здѣсъ,
получается впечатлѣніе, что она наблюдаетъ не Парламентъ, а волостной сходъ.
То, что вы сдѣлали, деп. Буздуганъ, – недопустимо ни въ одномъ парламентѣ, и
деп. Родичевъ, позволивший себѣ въ Государственной Думѣ рѣзкость по отно-
шенію къ Столыпину, былъ исключенъ изъ засѣданія.
По мнѣнію нашей фракціи, вы, г. Буздуганъ, не имѣете здѣсь мѣста, если не изви-
нитесь предъ всѣмъ собраніемъ. Вы депутата Чижевскаго можете привлекать къ
отвѣетственности за клевету, если она будетъ доказана, но вы и насъ здѣсь оскорбили.
Деп. Буздуганъ съ мѣста: – Я за правду не могу извиняться.
Деп. Баламезъ: – Я извиняюсь; быть можетъ я также вышелъ изъ равновѣсія,
чѣмъ вызвалъ эту бурю.
Деп. Мындреско сказалъ, что полученное имъ лишнее жалованье онъ вернулъ.
Я прошу создать комиссію, которая разберетъ это, ибо мнѣ извѣстно, что за фев-
раль и мартъ когорты полностью удовлетворены.
Что касается деп. Чижевскаго, то я знаю, что на его имя было написано требо-
ваніе, но, когда онъ узналъ о постановленіи Блока, – получать жалованье только по
одной должности, онъ отклонилъ требованіе.
Я требую назначить комиссію, которая просмотритъ дѣятельность ликвидаціон-
ной комиссіи и ея предсѣдателя, а также узнаетъ истину объ этихъ двухъ фактахъ.
Деп. Чижевскій: – За свои слова я буду, конечно, отвѣчать предъ судомъ и обще-
ствомъ.
Криганъ говоритъ, что я мѣняю свои убежденія; мнѣ кажется, что старъ уже я
для этого. Я извиняюсь предъ собраніемъ за то, что изъ-за моего имени сыръ-боръ
загорѣлся.
Деп. Кокырла: – Насъ народъ послалъ сюда не для того, чтобы мы занима-
лись пересудами. Что подумаетъ публика, слушая насъ здѣсь. Деп. Буздуганъ, нѣтъ
спору – хорошій человѣкъ, но онъ также и хорошій соціалистъ и изъ соціалисти-
ческихъ соображеній реквизировалъ себѣ квартиру у обывателей. Чтобы не повто-
рялись съ его стороны выпады, подобные сегодняшнему, а предлагаю исключить
Буздугана изъ засѣданія.
Деп. Никитюкъ: – Мы должны рѣшить вопросъ объ исключеніи деп. Бузду-
гана изъ засѣданія, который здѣсь вѣчно кричитъ. Надо помнить, что у насъ Пар-
ламентъ, а не какое-либо сборище.
Предсѣдатель: – Поступило предложеніе прекратить пренія.
Предложеніе принято.
726
 Есть нѣсколько предложеній: деп. Александри, Баламеза, Станевича, Никитюка
и Кокырлы.
Деп. Няга проситъ поставить на голосованіе предложеніе деп. Станевича, какъ
наиболѣе подходящее для Парламента.
Деп. Криганъ съ мѣста: – Деп. Буздуганъ долженъ извиниться только предъ
Парламентомъ, а не предъ отдѣльными личностями.
Деп. Буздуганъ съ мѣста: – Я, не дожидаясь предложенія деп. Станевича, изви-
нился предъ собраніемъ и не буду 10 разъ извиняться.
Деп. Станевичъ с мѣста: – Не слышалъ; быть можетъ, д. Буздуганъ въ другой
комнатѣ извинялся.
Предсѣдатель:– Поступило еще одно предложеніе: Считать инцидентъ исчер-
паннымъ.
Принято.
Деп. Баламезъ: – Я прошу внести въ протоколъ оскорбленія, брошенныя
деп. Буздуганомъ, для привлеченія его къ отвѣтственности. Что касается моего
заявленія, то я прошу назначить комиссію, которая разузнаетъ истину объ этихъ
двухъ фактахъ и кромѣ того обревизуетъ дѣятельность ликвидаціонной комиссіи.
Деп. Буздуганъ: – Мои возгласы относились не къ Баламезу. Я хочу видѣть эти
документы, чтобы реабилитировать себя. Назначьте комиссію, которая выяснитъ
справедливость или ложность сдѣланнаго здѣсь заявленія.
Деп. Цыганко: – Г.г. депутаты! Неподходящее мѣсто выбрали вы для мытья
грязнаго бѣлья.
По моему, деп. Баламезъ здѣсь не задѣтъ и комиссіи по ревизіи дѣятельности
его не должно быть. Ликвидаціонная комиссія много работала и много сдѣлала;
предсѣдатель Совѣта Директоровъ даже былъ пораженъ той огромной и плодот-
ворной работой, какую произвела эта комиссія. Что же касается депутатовъ, изъ-за
которыхъ здѣсь и пошли разговоры, я думаю что въ интересахъ своей же реабили-
таціи они сами должны требовать комиссію, которая найдетъ документы о Бузду-
ганѣ, Мындреско и Чижевскомъ и узнаетъ истину.
Предсѣдатель: – Итакъ, значитъ, предлагаютъ выбрать комиссію, которая
должна будетъ разсмотрѣть требовательную вѣдомость на жалованіе указанныхъ
депутатовъ. Кто противъ? Никто не возражаетъ, и предложеніе считается приня-
тымъ. Члены будутъ назначены по фракціямъ. А теперь перейдемъ къ законопро-
екту.
Докладчикъ оглашаетъ 4 статью.
Деп. Бырка Вас.: – Блокъ предлагаетъ такую редакцію статьи: «Депутаты,
несущіе обязанности по Государственной и Общественной Службѣ, получаютъ
суточное вознагражденіе вмѣсто 30 лей – 20 лей».
Деп. Чижевскій отъ имени Націоналъ-демократической партіи вноситъ
поправку въ томъ смыслѣ, что депутаты получаютъ суточное довольствіе въ томъ
случаѣ, если они занимаютъ не болѣе одной должности на Государственной или
Общественной службѣ.
Деп. Станевичъ говоритъ, что поправка блока для Фракціи меньшинствъ
непріемлема, т.к. она дѣлитъ людей на 1-й и 2-й сортъ.
Деп. Цыганко: – Всякая служба носитъ характеръ общественной, ибо всѣ рабо-
таютъ на пользу и благо общества. Крестьянская фракція въ принципѣ принима-
етъ коррективъ Молдавскаго Блока, но максимальная сумма діеты и заработка не
должна превышать 600 рублей въ мѣсяцъ.
727
 Деп. Криганъ: – Если деп. будутъ добросовестно работатъ, то имъ не потребу-
ется другой работы, т.к. и въ Парламентѣ ея достаточно.
Крестьяне-депутаты, не имѣя другой службы, довольствуются одной діетой.
По 4-мъ службамъ платить нельзя. Я присоединяюсь къ предложенію Крестьян-
ской фракціи. Вы лишаете директоровъ постояннаго заработка, тогда какъ они,
получая меньше адвокатовъ и врачей, завалены работой.
Деп. Мындреско поддерживаетъ заявленіе Блока. Рѣшено прекратить пренія.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе предложеніе Крестьянской фракціи, къ
которому присоединяется и Блокъ. За предложеніе подано большинство голосовъ.
Крестьянской фракціи предложено выработать редакцію статьи.
Докладчикъ оглашаетъ 5-ю статью.
Деп. Бырка предлагаетъ, чтобы законъ вступилъ въ силу съ перваго мая.
Деп. Чижевскій, не соглашаясь съ Блокомъ, предлагаетъ объявить днемъ всту-
пленія въ силу закона 1 іюня.
Деп. Станевичъ: – Иначе и невозможно, т.к. съ юридической точки зрѣнія всѣ
законы издаются на передъ.
Деп. Баламезъ поддерживаетъ предложенія двухъ послѣднихъ ораторовъ.
Деп. Бырка: – Молдавскій Блокъ снимаетъ свое предложеніе и присоединя-
ется къ предложенію деп. Чижевскаго.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе 4-ю ст.4 въ редакціи Крестьянской фрак-
ціи, а затѣмъ и 5 статью. Обѣ статьи большинствомъ голосовъ принимаются.
Докладчикъ оглашаетъ 6 статью, которая принимается безъ поправокъ. Затѣмъ
читается 7-я статья.
Деп. Бырка: – Блокъ измѣнилъ редакцію статьи слѣдующимъ образомъ: «Депу-
таты, мандаты коихъ отклонены, получаютъ вознагражденіе со дня прибытія ихъ
въ Сфатулъ Цэрій и фактическаго несенія депутатскихъ обязанностей». Никто не
возражаетъ противъ таковoй поправки, и статья принимается въ такой редакціи.
Докладчикъ, прочитавъ 8 статью, находитъ редакцію ея неправильной и пред-
лагаетъ сдать ее въ редакціонную комиссію чтобы статья походила на законъ, а не
на фельетонъ.
Деп. Цыганко говоритъ, что штрафы нужны, но это обстоятельство не должно
страшить депутатовъ, ибо президіумъ всегда будетъ учитывать тѣ причины, кото-
рыя помѣшали депутату явиться на засѣданіе. Ораторъ надѣется, что президіумъ
не будетъ строго судить отсутствующихъ.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе ст. 8, которая принимается въ первона-
чальной редакціи.
Безъ возраженій принимается ст. 9.
Докладчикъ оглашаетъ послѣднюю 10 ст.
Деп. Бырка Вас. отъ имени Блока заявляетъ, что послѣдняя ст. законопроекта
должна быть выпущена, какъ безсодержательная и не цѣлесообразная, ибо депу-
таты не могутъ быть лишены права полученія назначенія на правительственныя и
общественныя должности.
Предсѣдатель ставитъ на голосованіе предложеніе Блока объ изъятіи ст. изъ
законопроекта.
Большинствомъ голосовъ оно отклоняется, и ст. принимается въ первоначаль-
ной редакціи.
Предсѣдатель: – Законопроектъ законченъ въ первомъ чтеніи; ставлю его въ
цѣломъ на голосованіе.
Законопроектъ принимается при 2-хъ голосахъ противъ.
728
 Второе чтеніе его откладывается до напечатанія законопроекта съ внесен-
ными поправками.
Деп. Баламезъ, получивъ слово для внѣочередного заявленія, говоритъ: – Комис-
сія по ликвидаціи расходовъ военнаго вѣдомства за январь, февраль и мартъ мѣсяцы
1918 г. поручила мнѣ войти съ ходатайствомъ передъ Парламентомъ о разрѣшеніи ука-
занной комиссіи пригласить въ помощь себѣ въ качествѣ спеціалиста статскаго совѣт-
ника Драгоева, опредѣливъ послѣднему вознагражденіе по 20 лей за каждое засѣданіе.
Деп. Мындреско: – Неужели въ Военномъ вѣдомствѣ не найдется человѣка,
который бы работалъ безъ платы?
Деп. Баламезъ: – На это я затрудняюсь отвѣтить, но, если вы не дадите намъ
человѣка, то я слагаю съ себя полномочія предсѣдателя этой комиссіи.
Деп. Сакара: – Нужна возможно скорѣе ликвидація этого вѣдомства, а въ
такомъ случаѣ необходимъ и свѣдущій человѣкъ.
Предсѣдатель: – Ставлю на голосованіе предложеніе о томъ, чтобы пригласить
въ ликвидаціонную комиссію спеціалиста и за плату.
Большинствомъ голосовъ предложеніе принимается.
Послѣ этого засѣданіе объявляется закрытымъ въ 12 час. 40 мин. ночи.

Предсѣдатель
Секретарь
[ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 55, ff. 268–274v.]

Note și comentarii

1 În acest dosar, documentele menționate lipsesc.

2 Deputații nu erau informați că regele Ferdinand semnase încă la 23 mai decretul de dizolvare
a Sfatului Țării (închidere a sesiunii extraordinare se spune în decret), ceea ce însemna sistarea
oricăror dezbateri ale proiectelor de lege și ale altor chestiuni examinate în acea ședință și în unele
ședințe anterioare.
3 Greşeală în procesul-verbal. Nu există niciun document şi nicio altă mărturie că Şt. Ciobanu ar fi
fost deputat. Numele lui nu se întîlneşte nici în listele oficiale cu membri ai S.Ţ.: v. anexele 1 şi 2;
A. Chiriac, p. 37.
4 Textul din ziar, foarte sumar, nu mai arată mare interes față de dezbaterile parlamentare, probabil,
din cauză că atunci cînd informația a fost publicată, Sfatul Țării nu mai funcționa, fiind desfiin-
țat prin decret regal. Atenția referentului este acaparată aproape integral de articolul 4 al acestui
proiect de lege. Nu sînt menționate numele deputaților care au venit cu propuneri concrete, cum
se făcuse pînă atunci, în schimb poate fi urmărită esența discuției: „Dezbateri speciale provoacă
articolul 4 al proiectului de lege în care se spune că deputații care au slujbă primesc în calitate
de remunerație (plată pentru ședință) nu 30, ci 20 de lei pe zi. Blocul Moldovenesc propune un
amendament în sensul că mărimea remunerației deputatului, împreună cu salariul de la locul de
muncă, să nu depășească cîștigul lunar al deputatului; dacă deputatul primește mai mult la locul
de muncă, atunci el nu poate beneficia de dieta de deputat, dacă primește mai puțin, i se va plăti
diferența. Mai mulți deputați, printre care Stanevici, Lunev ș.a., obiectează împotriva acestui arti-
col în prima redacție și în redacția Blocului, observînd că deputații nu trebuie să fie împărțiți
în categoria întîi și a doua, adică în cei care primesc mai mult și care primesc mai puțin. Dacă se
micșorează venitul celor care primesc remunerație de la locul de muncă, atunci este logic să fie

729
micșorat și al celor care au cîștiguri particulare, ca de ex. medicii, jurnaliștii, avocații etc., dar în
așa caz cum să se calculeze venitul lor?
Pe de altă parte, cum să fie reținută amenda pentru neprezentare la ședințe a deputaților care nu
primesc remunerație de deputat sau primesc foarte puțin? În afară de asta, serviciul deputaților
este legat de multe cheltuieli speciale, cum ar fi traiul în Chișinău al celor care vin aici din sate
sau din alte orașe, ocupațiile tîrzii și cheltuielile legate de ele etc. În sfîrșit, toate tăierile acestea îl
bat la buzunar pe bietul om sărac, în special, pe micul funcționar, care, muncind din răsputeri la
serviciul său, te miri dacă ar mai fi în stare să frecventeze fără plată și ședințele Parlamentului. Iar
asta va face ca în Parlament să rămînă numai bogătașii care își vor apăra interesele lor.
Adversarii acestei păreri, deputații Țîganko, Buzdugan, Mîndrescu ș.a., demonstrează că dacă ar fi
acceptată o astfel de situație, atunci unii deputați se vor stărui să-și mărească veniturile pînă la cote
de neînchipuit, și avîntîndu-se după asta, nu vor putea să-și exercite cum se cuvine datoria sfîntă
de ales al poporului. În plus, în acest caz se mai observă și o mare nedreptate, deoarece în timp ce
unii deputați vor depune toate eforturile pentru susținerea unei cauze și se vor mulțumi cu o sin-
gură remunerație, alții în schimb, ignorînd orice slujbă, vor avea cîteva venituri. După dezbaterea
proiectului de lege, Adunarea stabilește venitul maximal de 600 de ruble pe care îl primește un
deputat, împreună cu salariul de la locul de muncă, iar pentru neprezentarea la ședințe se va reține
dieta parlamentară care i se cuvine”: Sfatul Țării, 2 (15) iunie 1918.

730
 ПРОТОКОЛЪ
Засѣданiя Сфатулъ Цэрiй отъ 28-го мая 1918 года № 83

Засѣданiе открывается въ 9 час. веч. подъ предсѣдательствомъ К. Стере1 и при

слѣдующемъ составѣ Президiума: П.Н. Халиппѣ, Б.М. Епури и И.А. Буздуганѣ.

ПОРЯДОКЪ ДНЯ2:
1. Законопроектъ о правахъ депутатовъ Сфатулъ Цэрiй, директоровъ и ихъ
товарищей по ихъ постоянной службѣ и о порядкѣ уплаты денежнаго
довольствiя депутатамъ Сфатулъ Цэрiй /второе чтенiе/.
2. Докладъ директора юстицiи объ ассигнованiи 4 970 лей на содержанiе
чиновъ директорiата на май мѣсяцъ с.г. и
3. Докладъ директора народнаго образованiя объ ассигнованiи 4 000 лей на
организацiю общежитiя для прибывающаго въ Кишиневъ изъ Яссъ союза
учащейся молодежи.

Предсѣдатель: – Г.г. депутаты! Объявляю засѣданiе открытымъ. Я сейчасъ

оглашу Вамъ докладъ Предсѣдателя Совѣта Министровъ А. Маргиломана Его
Величеству Королю Румынiи.
Предсѣдатель читаетъ докладъ сначала по-румынски, а потомъ по-русски.
«Ваше Величество,
Сессiя Сфатулъ Цэрiй въ Бессарабiи, открытая въ первыхъ числахъ ноября
прошлаго года3, имѣла столь великое значенiе, что, несомнѣнно, займетъ первое
мѣсто въ исторiи родины4.
Сфатулъ Цэрiй, созданный на нацiональныхъ и демократическихъ основахъ,
въ нужный моментъ ни на минуту не поколебался призвать на помощь румынскую
армiю для защиты частной собственности и свободъ, которымъ угрожала револю-
цiонная анархiя5.
Онъ возвѣстилъ освобожденiе отъ вѣковаго рабства, увѣнчавъ свое дѣло возсо-
едiненiемъ Бессарабiи съ своей матерью-родиной. Эти великiя и славныя дѣянiя
вызовутъ въ потомкахъ чувства благодарности къ Сфатулъ Цэрiй. Теперь оста-
ется еще, чтобы Сфатулъ Цэрiй завершилъ свою дѣятельность окончательнымѣ
рѣшенiемъ аграрнаго вопроса.
Но рѣшенiе этого вопроса можетъ послѣдовать только послѣ детальной раз-
работки и подготовки его въ комиссiяхъ6, а такъ какъ составъ этихъ комиссiй
уже избранъ, то дѣятельность Сфатулъ Цэрiй такимъ образомъ фактически
аннулируется7.
Сѣ другой стороны, такъ какъ приближается страдная пора, когда депутаты
должны быть на мѣстахъ, то я думаю, что сессiя Сфатулъ Цэрiй можетъ быть
закрыта до окончанiя подготовительныхъ работъ по аграрному вопросу, послѣ
чего я попрошу Ваше Величество созвать депутатов на новую сессiю, которая,
кажется, будетъ послѣдней предъ Румынским Учредительнымъ Собранiемъ, кото-
рое займется при участiи депутатовъ и сенаторовъ Бессарабiи рѣшенiемъ основ-
ныхъ вопросовъ, стоящихъ на очереди не только въ Бессарабiи, но и во всей странѣ.
Имѣю честь представить при семъ настоящiй проектъ декрета.
731
 Сѣ глубочайшимъ уваженiемъ пребываю кѣ Вашему Величеству неизмѣнно
преданный Вѣерноподданный
А. Маргиломанъ.
№ 119. 22 мая 1918 г.»

Затѣмъ предсѣдатель оглашаетъ декретѣ Его Величества, который выслушива-

ется всѣми депутатами стоя. Крестьянская фракцiя отсутствуетъ.

«Фердинандъ I-й
Божьей милостью и волею народа Король Румынiи.
Всѣмъ присутствующимъ и грядущимъ здравье.
Согласно доклада предсѣдателя Нашего Совѣта Министровъ за № 119 Мы
повѣлели и повѣлеваемъ:
Пунктъ 1/ Объявляю закрытой экстраординарную сессiю Сфатулъ Цэрiй8.
Созывъ слѣдующей новой сессiи Сфатулъ Цэрiй будетъ объявленъ Нашимъ
Декретомъ.
Пунктъ 2/ Предсѣдатель Нашего Совѣта Министров долженъ привести въ
исполненiе Нашъ декретъ.
Данъ въ Яссахъ 22 мая 1918 г.
Фердинандъ».

Предсѣдатель: – Такъ какъ впредь до новаго декрета никакого засѣданiя быть

не можетъ, я объявляю засѣданiе закрытымъ.
Засѣданiе закрывается въ 9 час. 15 м. веч.9

Предсѣдатель
Секретарь: Б. Епури

Note și comentarii

1 Este prima și ultima dată cînd Stere a revenit în Sfatul Țării, ca președinte al acestuia, după data
de 7 aprilie 1918.
2 Această ordine de zi nu avea nicio legătură cu ceea ce urma să aibă loc în ședința din acea zi. Ches-
tiunile desemnate ca puncte în ordinea de zi rămăseseră de la ședințele anterioare. Ele au totuși o
anumită semnificație, întrucît arată cu ce se ocupa de fapt Parlamentul în ultimele momente ale
ființării sale.
3 Ședințele Sfatului Țării nu fuseseră împărțite pe sesiuni. Cînd acesta a început să funcționeze nu
s-a specificat că se deschidea o anumită sesiune. Pur și simplu s-a spus că Parlamentul și-a început
activitatea. Altfel nici nu se putea, de vreme ce în acel moment se considera că el urma să activeze
vremelnic pînă la alegerea Adunării Constituante a Basarabiei.
4 Știind care era de fapt atitudinea reală a autorităților române față de Sfatul Țării, această apreciere
gradilocventă este, desigur, un amestec ciudat de puțină considerație și de mult cinism.
5 Sfatul Țării a chemat armata română nu pentru a apăra averile primejduite de revoluție, ci pentru
lichidarea anarhiei, care nu era produsul revoluției, ci al războiului, mai bine zis, al anarhizării
armatei ruse de pe front și din vecinătatea acestuia. Revoluția nu a fost nici pe departe totuna
cu anarhia, dar pentru orice regim oligarhic, cum era și cel din România, ea prezenta pericol de

732
 moarte, de aceea primul ministru român elogiază Sfatul Țării pentru ceea ce acesta nu putea să
facă: chemarea armatei pentru lichidarea „anarhiei revoluționare” care punea în pericol proprieta-
tea privată, prin aceasta din urmă înțelegîndu-se, desigur, averile clasei conducătoare.
6 Greșeală apărută, probabil, din traducere. De problema agrară s-a ocupat o singură comisie.
7 Propoziția de la urmă – „activitatea Sfatului Țării se anulează” – arată cît se poate de clar că, în
pofida Declarației de Unire din 27.03.1918, după care acesta urma să fie reales în baza votului
universal, în realitate era, în viziunea autorităților, ca și inexistent.
8 Vezi nota 3.
9 Ziarul Sfatul Țării a dat următoarea informație despre această ședință:

«Засѣданiе 28 мая
Закрытiе сессiи
Еще задолго до открытия засѣдания ко дворцу Сфатулъ Цэрiй начали стекаться депу-
таты. Слухъ о послѣдовавшемъ декретѣ успѣлъ уже, видно, обойти всѣхъ и они спѣшили
удостовѣриться въ правильности его. Въ кулуарахъ группы депутатовъ дѣлились впечат-
лѣниями; по фракцiямъ шли засѣданiя*. Вопросъ о роспускѣ парламента всюду обсуж-
дался съ живѣйшимъ интересомъ и хотя этотъ вопросъ давно уже стоялъ на очереди, о
немъ давно уже поговаривали сами депутаты, самый декретъ для всѣхъ явился нѣкоторой
неожиданностью, т. к. никто къ этому не былъ подготовленъ.
Ровно въ 9 час. вечера прибывшiй предсѣдатель парламента г. Стере открываетъ заседанiе
и сообщаетъ собранiю о воспослѣдовавшемъ декретѣ, послѣ котораго сессiя Сфатулъ
Цэрiй считается уже закрытой.
Cобранiе выслушало рапортъ премьеръ-министра Маргиломана на имя Его Величества
Короля сидя, а самый декретъ Королевский – стоя, послѣ чего предсѣдатель объявилъ
сессiю закрытой.
Въ кулуарахъ долго еще послѣ этого обсуждали все происходившее съ разныхъ точекъ
зрѣнiя не то озабоченные, не то радостные депутаты. Во всякомъ случаѣ всюду чувствова-
лось некоторое облегченiе. То удовольствiе, которое испытываетъ человѣкъ послѣ тяже-
лой изнуряющей работы**. Спустя нѣкоторое время депутаты начали медленно расхо-
диться.
Raportor»
(Sfatul Țării, 2/15 iunie 1918)

* Dacă deputații aveau știre de decretul care anunța închiderea lucrărilor Parlamentului, fracțiunile
nu puteau avea ședințe de lucru. E posibil ca în unele fracțiuni să fi fost discutat faptul încetării
activității legislativului.
** E foarte îndoielnică această afirmație – dimpotrivă, majoritatea deputaților, dacă nu chiar toți,
aveau tot temeiul, în legătură cu această „închidere a sesiunii”, să fie îngrijorați de soarta viitoare a
Sfatului Țării.

733
 [ПРОТОКОЛЪ
Засѣданiя Сфатулъ Цэрiй отъ 25-го ноября 1918 года №84]
Открытiе занятiй Сфатулъ Цэрiй

25 ноября, ровно въ 5 часовъ вечера, состоялось открытiе чрезвычайной сессiи1

Сфатулъ Цэрiй.
Присутствовало свыше 80 депутатовъ и много публики. Изъ-за трудности
сообщенiя многiе депутаты еще не успѣли прiѣхать съ местъ.
Передъ началомъ председательствующiй П.Н. Халиппа предоставляетъ слово
генеральному комиссару Бессарабiи ген. Войтояну, который читаетъ рапортъ пре-
мьеръ-министра Его Величеству Королю и Высочайшiй декретъ о созывѣ бесса-
рабского Парламента для разрѣшенiя аграрного вопроса. Депутаты и публика
выслушиваютъ рапортъ и декретъ стоя.
Оканчивая при аплодисментахъ депутатовъ чтенiе декрета, г. Войтояну выра-
жаетъ депутатамъ пожеланiе успѣшной работы на благо нацiи и крестъянства и
объявляетъ сессiю Сфатулъ Цэрiй открытой, после чего оставляетъ залъ засѣдания.
Беретъ слово Халиппа, который читаетъ нижеслѣдующую телеграмму пред-
сѣдателя Сфатулъ Цэрiй К. Стере объ отказѣ отъ несения дальнѣйшихъ обязан-
ностей предсѣдателя:
«Господинъ Халиппа!
Такъ какъ обстоятельства лишаютъ меня возможности принять участiе въ
работахъ Парламента, прошу объявить собранiю о выходѣ моемъ въ отставку.
Принялъ тяжелую обязанность предсѣдателя въ такой моментъ, когда вѣрилъ,
что буду полезенъ моей странѣ. Благодарю за честь единогласного избранiя и
прошу принять мое увѣрение, что считаю себя счастливымъ во всякое время слу-
жить родной странѣ въ качествѣ обыкновенного гражданина.
Стере».
После чего, указывая на отсутствiе секретаря Буздугана, заболевшего и остав-
шегося въ Трансильванiи, и выездъ изъ Бессарабiи другого секретаря, Мисир-
кова 2 , предсѣдатеьствующiй проситъ Собранiе пополнить Президиумъ Предсѣ-
дателемъ, однимъ товарищемъ предсѣдателя и 2 секретарями.
Сфатулъ Цэрiй при дружныхъ, часто повторяюшихся аплодисментахъ,
единогласно открытымъ голосованiемъ избираетъ своимъ предсѣдателемъ
П.Н. Халиппу.
Депутатъ Паскалуца предлагаетъ Собранiю при выборахъ Президiума при-
держиваться Наказа.
Деп. Мындреску указываетъ, что хотя Наказъ Сфатулъ Цэрiй составленъ, но онъ
не одобренъ Парламентомъ; следовательно, Собранiе свободно въ своихъ дѣйствiяхъ.
Депутатъ В. Цанцу говоритъ: – Не человекъ для субботы, а суббота для чело-
века. Предлагаетъ Собранiю не стѣсняться требованiемъ Наказа, который даже
не утвержден Парламентомъ, а приступить немедленно къ дальнѣйшему попол-
ненiю состава Президiума.
Объявляется перерывъ, во время которого депутаты собираются по фракцiямъ.
По окончанiи перерыва, предсѣдатель даетъ слово Ф. Iонку, который объяв-
ляетъ, что Молдавскiй Блокъ выставляетъ слѣдующiе кандидатуры: товарищами
предсѣдателя: Василiя Бырку и Георгiя Буруяну, и, такъ какъ рѣшено переизбрать
весь президiумъ, то предлагаетъ перебаллотировать нынѣшнихъ секретарей
734
Б. Епури3 и I. Буздугана и избрать еще одного секретаря; называетъ кандидата въ
секретари депутата Андрея Скобиолу.
Другiе фракцiи кандидатовъ не выставляютъ4.
Предсѣдатель предлагаетъ приступить къ избранiю закрытой баллотировкой.
Депутатъ Паскалуца проситъ слово и заявляетъ, что какъ Собранiе отвергло
его требованiе придерживаться Наказа, то онъ, Паскалуца, не будет принимать
участiя въ предстоящемъ голосованiи.
После этого Парламентъ переходитъ къ избранiю товарищей предсѣдателя и
секретарей.
Объявляется результатъ голосованiя: избранными оказались – товарищами
предсѣдателя: В. Бырка и Г. Буруянэ, а секретарями А. Скобиола, Б. Епури и
I. Буздуганъ.
Затем при аплодисментахъ всего Собранiя избранные члены Президiума
занимаютъ свои мѣста въ президiумѣ.
Буздуганъ отсутствуетъ.
Предсѣдатель Халиппа читаетъ привѣтственную телеграмму Е.В. Королю
отъ имени Сфатулъ Цэрiй. Собранiе аплодисментами одобряетъ содержанiе теле-
граммы. Текстъ ее слѣдующiй:
«Его Величеству Королю,
Букурешты
Сфатулъ Цэрiй, открытый сегодня Высочайшимъ декретомъ Вашего Вели-
чества для окончательного разрѣшенiя аграрной реформы, направляетъ первую
свою мысль къ Вашему Величеству, Королю всехъ румынъ, принося Трону выра-
женiе чувствъ вѣрности, любви и непоколебимой преданности.
Объединенные въ томъ же вѣрованiи и въ техъ же чувствованияхъ, образу-
емъ оборонительную стену вокругъ Трона, въ которомъ видимъ самую сильную
гарантiю преуспѣянiя и счастья румынской нацiи.
Да здравствуетъ Его Величество Король!
Да здравствуетъ Ея Величество Королева!
Да здравствуетъ Румынская Династия!»
После этого, въ 8 часовъ вечера, засѣданiе закрывается. Следующее засѣданiе
въ понедѣльникъ, 26 ноября въ 6 часовъ вечера.
На очереди – чтенiе аграрного законопроекта.

Ф[еодосiй] Б[ырка]
[Sfatul Țării, nr. 249, 1918]

Note și comentarii

1. Vezi pr.-v. 83, nota 3.

2. Misirkov fusese arestat la 29 octombrie 1918, împreună cu alţi șase deputaţi și expulzat peste Nis-
tru. Vezi studiul introductiv.
3. În acel moment, Epure avea să renunţe la funcţia de secretar, nu va participa la ședinţele din 25 și
26/27 noiembrie, dar după lichidarea Sfatului Ţării avea să renunţe la această decizie.
4. În timpul ședinţelor din 25 și 26/27 noiembrie 1918 Fracţiunea ţărănească și cea a minorităţilor
practic nu mai existau. La acele ședinţe au participat doar cîţiva deputaţi din cele două fracţiuni.

735
 Высочайшiе декреты
I
Фердинандъ I

Милостью Бога и волею народа Король Румынии всѣмъ здравствующимъ и

грядущимъ здравiя.
Согласно рапорта Предсѣдателя Нашего Совѣта Министровъ №...1
Приказываемъ и повелеваемъ:
1) Cфатулъ Цэрiй Бессарабии собирается въ чрезвычайную сессiю 25 ноября.
2) Предсѣдатель Нашего Совѣта Министровъ уполномоченъ привести въ
исполненiе настоящий декретъ.
Фердинандъ
Предсѣдатель Совѣта Министровъ,
Корпусный генералъ, генералъ адъютантъ Коанда

II
Фердинандъ I

Милостью Бога и волею народа Король Румынии всѣмъ здравствующимъ и

грядущимъ здравiя.
Согласно рапорта Предсѣдателя Нашего Совѣта Министровъ №... принимая
во вниманiе ст. 57 и 67 конституцiонного закона отъ 19 iюля 1917 г. и актъ соединенiя
съ Бессарабiей 27 марта 1918 г.
Приказываемъ и повелеваемъ:
Cт. I. Сфатулъ Цэрiй Бессарабiи есть и остается распущеннымъ2 .
Ст. II. Предсѣдатель Нашего Совѣта Министровъ уполномоченъ привести въ
исполненiе настоящий декретъ.
Фердинандъ
Предсѣдатель Совѣта Министровъ,
Корпусный генералъ, генералъ адъютантъ Коанда

Всподаннѣйшие рапорты ген. Коанда

I
Государь,

Согласно Высочайшего Королевского декрета, № 1221, отъ 23 мая 1918 г.,

чрезвычайная сессiя Сфатулъ Цэрiй Бессарабiи должна быть открыта для того,
чтобы закончить работы по разрешѣнiю аграрного вопроса; имѣю честь про-
сить Ваше Величество соизволить подписать прилагаемый проектъ декрета,
согласно которому Сфатулъ Цэрiй собирается въ чрезвычайную сессiю3, чтобы

736
выполнить неоконченные дѣла, а также создать окончательное разрѣшенiе
этого вопроса.
Полный самого глубокого уважения Государь, Вашего Величества всепокор-
ный и преклоненный слуга,
Предсѣдатель Совѣта Министровъ,
Корпусный генералъ, генералъ адъютантъ Коанда

II
Государь,

Согласно Высочайшего Королевского декрета, № 3272, отъ 5 ноября 1918 г.,

Собрание, избранное всѣми жителями румынами старой территорiи и Бессара-
бiи, чтобы рѣшить о представительствѣ нацiи, въ соотвѣтствiи съ положенiями
декрета-закона, объявленного въ „Мониторулъ Офичиалъ” отъ 14 ноября 1918 г.
№ 3402, назначено собраться въ ординарную сессiю 24 января 1919 г.4
Въ виду того, что законодательное собранiе старой территорiи было распу-
щено вышеупомянутымъ декретомъ № 3272, имею честь покорнѣйше просить
Ваше Величество соизволить подписать прилагаемый проектъ декрета, согласно
которому роспускается и Сфатулъ Цэрiй Бессарабiи.
Полный самого глубокого уважения Государь, Вашего Величества всепокор-
ный и преклоненный слуга,
Предсѣдатель Совѣта Министровъ,
Корпусный генералъ, генералъ адъютантъ Коанда
[Sfatul Țării, 30 noiembrie/13 decembrie 1918]

Note și comentarii

1 Lipsa numerelor celor două rapoarte ale primului ministru, ca și a datei decretelor, confirmă
observația dintr-o scrisoare a lui I. Păscăluță, din 27.11.18, care semnala acest fapt.
2 Acest articol al decretului este în consens cu art. 1 al Declarației de Unire a Basarabiei, dar textul
decretului nu sugerează nimic relativ la art. 2 care prevedea posibilitatea alegerii unui nou Sfat al
Țării.
3 Vezi pr.-v. 83, nota 3; pr.-v. 84, nota 1.
4 Probabil, din cauza traducerii inexacte, acest alineat al documentului este confuz. De vreme ce,
prin decretul cu nr. 3272 adunarea legislativă era dizolvată, ea nu avea cum să decidă chestiunea
„reprezentativității națiunii”, cum se spune aici. În plus, adunarea nu putea fi aleasă doar de către
etnici români, cum stipulează textul, ci bineînțeles de către toți cetățenii statului român. În origi-
nal, în loc de cuvîntul назначено e scris greșit назначило.

737
 [Протоколъ
Засѣданiя Сфатулъ Цэрiй отъ 26-го/27-го ноября 1918 года № 85]
Последнее историческое заседанie Cфатулъ Цэрiй

Заседанiе открывается въ 8 ч. веч. 26 ноября подъ предсѣдательствомъ П.Н. Халиппы.

Въ виду предстоящего чтения аграрного законопроекта, объявляется перерывъ для
обсужденiя его во фракцiяхъ. После перерыва слѣдуетъ чтенiе законопроекта въ пле-
нумѣ. Докладываетъ деп. А. Криганъ, председ. Аграрной комиссiи. Присутствуютъ всѣ
фракцiи1. Чтенiе серъезно-торжественное. Къ 2 час. ночи законопроектъ при общихъ
крикахъ радости, при общемъ подъемѣ, принимается въ третъемъ и послѣднемъ чтенiи2.

Аграрный законъ
Ст. 3 принята въ следующей редакцiи: одинъ миллiонъ гектаровъ удобной
земли будетъ отчужденъ изъ владенiй свыше 100 гектаровъ.
Къ ст. 11. Лѣса целикомъ переходятъ въ собственность государства, но пере-
ходъ этотъ совершится тогда, когда государство признаетъ его возможнымъ.
Къ ст. 18 прибавляется примечание, согласно которому съ момента учрежденiя
«Центральной кассы» по ту сторону Прута, «Наша касса» становится отдѣле-
нiемъ цетральной.
Десятины замѣнены гектарами.
Къ ст. 53. Капитализацiя нормальной арендной цѣны производится изъ 5 ½%.
Къ ст. 55. Облигацiи «Нашей кассы» суть – 5 процентные.
Къ ст. 58. Срокъ погашенiя облигацiй – 40 летнiй.
Къ ст. 74. Площадь земли, которая можетъ накопляться въ рукахъ земле-
дельцевъ, не должна превышать 25 гектаровъ.
После голосованiя по аграрному закону П.Н. Халиппа прочелъ резолюцiю
объ аннулированiи условiй акта 27 марта 1918 г.
Резолюцiя принимается съ неописуемымъ энтузiазмомъ.

Декларацiя Сфатулъ Цэрiй объ аннулированiи условiй единенiя

Вслѣдъ за объединенiемъ съ матеръю-Румынiей – Буковины, Трансильванiи,
Баната и венгерскихъ областей, населенныхъ румынами въ границахъ Дуная
и Тиссы, Сфатулъ Цэрiй объявляетъ, что Бессарабiя отказывается отъ условiй
единенiя, установленныхъ въ актѣ 27 марта, будучи увѣренной, что въ Румынiи
всѣхъ румынъ чисто демократическiй режимъ обеспеченъ на будущее время.
Сфатулъ Цэрiй, до дня учрежденiя Учредительного Собранiя румынского, которое
будетъ избрано на основанiи всеобщего избирательного права и разрѣшивъ аграрный
вопросъ согласно нуждѣ и просьбамъ народа, аннулируетъ прочiя условiя акта единенiя
27 марта и объявляетъ объединенiе безъ условiй Бессарабiи съ Великой Румынiей.

Президентъ: П.Н. Халиппа

Вице-президенты: В. Бырка
Г. Буруянъ
Секретарь: А. Скобiола
[Sfatul Țării, 29 noiembrie/12 decembrie 1918]
738
 Историческое заседанiе 27 ноября 3
Рѣчь докладчика по аграрному законопроекту, депутата Антона Кригана
Господа депутаты!
Наконец-то, и мы дожили до того момента, когда можемъ воскликнуть: «Богъ
въ помощь» (Рукоплесканiя).
Около двухъ летъ переживаемъ великiя событiя. Многое изменилось. Весьма мно-
гое обязано и намъ. Сегодня же имѣемъ возможность совершить послѣднее и самое
важное дело для крестьянства, обитающаго между Днѣстромъ и Прутомъ – именно:
провести аграрную реформу, такъ давно ожидаемую нашимъ крестьянствомъ.
Чтобы осуществить эту реформу, мы, румыны-бессарабцы, должны были вести
борьбу съ многими тяжелыми обстоятельствами. Прежде всего – такъ называемая
чужая демократiя, сплошь не наша по крови, прикрытая именемъ соцiалистовъ рево-
люцiонеровъ4, которая доказала, что имѣетъ много думъ, но только не думу провести
аграрную реформу. Мало того – она своими демагогическими прiемами старалась на
каждомъ шагу ставить намъ, румынамъ, всякiе препоны. Нечто подобное она хотела
устроить намъ и сегодня въ этомъ залѣ, – но провалилась! (Аплодисменты).
Румынская демократiя Бессарабiи доказала, что осталась вѣрной и преданной
интересамъ крестьянства, изъ среды которого она вышла. (Крики: «Браво!» Про-
должительные рукоплесканiя).
Мы, бессарабцы, имѣемъ очень мало крупныхъ собственниковъ румынской нацiо-
нальности. Почти все они – чужие нашему народу и нашему идеалу. Поэтому они такъ
энергично противились и противятся аграрной реформѣ. Земельные собственники –
истинные ру...1 пролито такъ много румынской крови, въ руки чужеземцевъ. Объ этомъ
много говорилось въ Аграрной комиссiи; объ этомъ же очень хорошо написалъ на стра-
ницахъ Сфатул Цэрiй нашъ великiй историкъ профессоръ Николай Iорга.
Вы все знаете, что у насъ въ Бессарабiи въ тѣ времена, когда мы еще находились
подъ ярмомъ московитовъ, могли прiобретать земли все пришельцы, только не
крестьяне молдаване, которые вынуждались переселяться въ Сибирь, если нуж-
дались въ землѣ.
Я разскажу вамъ кратко, господа депутаты, какъ начали мы работу въ Аграр-
ной комиссiи и на какихъ данныхъ основывались въ нашихъ работахъ.
Прежде всего, мы задали себе вопросъ, сколько намъ необходимо земли для удов-
летворенiя нуждъ нашего крестьянства. Увидѣли, что намъ нужно очень много. Ста-
тистика последнихъ лѣтъ доказываетъ намъ, что 90 тысячъ крестьянскихъ хозяйствъ
имѣетъ въ среднемъ по полдесятины земли; 230 000 – имѣютъ въ среднемъ по двѣ и
8/10 десятины и только остальные владеютъ количествомъ свыше 7 десятинъ.
Вся поверхность Бессарабiи выражается въ суммѣ 4 093 489 десятинъ. Сюда
входятъ лѣса, воды и всѣ неудобные земли. Изъ этой суммы во владѣнiи крестьянъ
находятся 1 721 780 десятинъ. Колонисты, резеши и товарищества владеютъ
593 324 дес. Частные собственники владеютъ 1 276 2217 десят. Во владенiи госу-
дарства, уделовъ, монастырей и церквей находится 283 996 дес.
Следовательно, количество земли, изъ которого можно экспропрiировать
въ пользу крестьянства...2 приблизительно 80 000 дес., и тогда у насъ остается

1
Lacună în textul original care face ca întreaga propoziţie să fie confuză.
2
Altă lacună care de asemenea induce confuzie; evident, nu puteau fi expropriate doar 80 mii de desetine.
În fapt, era vizată în acel moment o suprafaţă cultivabilă ce varia între 910 000 şi 1 000 000 de hectare:
v. I. Ţurcanu, оp. cit., p. 217.

739
сравнительно скромная цифра для того, чтобы удовлетворить надѣлами кре-
стьянъ, нуждающихся въ землѣ. Но только тогда мы могли бы имѣть эту сумму,
если бы пожелали уничтожить среднюю собственность; но послѣдняго мы не
допускаемъ.
Средняя собственность намъ необходима. Какъ среднюю собственность, мы раз-
сматриваемъ владенiя до 50 дес., и такие владенiя, мы веримъ, будутъ очагами передо-
вой культуры обработки земли. Такимъ образомъ, мы изъ частной собственности не
можемъ экспропрiировать болѣе одного миллiона гектаров, или 910 000 десятинъ5.
Кульминацiоннымъ пунктомъ нашихъ работъ былъ тотъ моментъ, когда въ
Аграрной комиссiи былъ поставленъ вопросъ о принудительномъ отчужденiи.
Слѣдуетъ отметить одинъ большой курьезъ: противъ принудительного отчуж-
денiя были какъ партизаны крайней правой, такъ и крайней левой; но къ нашему
счастью, среди нихъ не было ни одного молдаванина-румына. Принципъ прину-
дительного отчужденiя принятъ во всей Европѣ; приняли его также и мы, преслѣ-
дуя высшiе интересы нашей румынской нацiи.
После принятiя этого принципа, необходимо было рѣшить и другой, а
именно: сохраняемъ ли мы индивидуальную собственность или вводимъ общин-
ное землевладѣнiе?6 И принимая во вниманiе характеръ жизни нашего народа, мы
постановили, что индивидуальная земельная собственность сохраняется. (Крики:
«Правильно!» Аплодисменты).
Большiя трудности мы встрѣтили при определенiи цены на экспропрiируемую
землю. Для разрѣшенiя послѣднего вопроса нами былъ приглашенъ рядъ мѣстныхъ
специалистовъ-финансистовъ. Было сделано нами нѣсколько докладовъ. Изъ этихъ
докладовъ после трехъ недѣль усиленного труда была выработана формула объ
оцѣнкѣ и платежахъ въ томъ видѣ, какъ это видно въ нашемъ законопроектѣ.
Болѣе подробные объясненiя будемъ давать при чтенiи каждой главы и каж-
дого пункта.
Отъ имени Аграрной комиссiи прошу васъ, г.г. депутаты, принять настоящiй
законопроектъ не какъ плодъ какой-либо доктрины или научной теорiи, а исклю-
чительно какъ продуктъ жизни, такой, какова она у насъ. Принявъ этотъ законо-
проектъ, вы совершите большое благо не только на пользу румынского народа,
живущего на полосѣ между Прутомъ и Днѣстромъ, но на пользу также всей румын-
ской нацiи, отъ Тисы до Дуная7. (Продолжительные аплодисменты).
[Sfatul Țării, 2/15 decembrie 1918]

Заседанiе 25 ноября8
Каса Ноастрэ
Согласно ст. 18 принятого Сфатулъ Цэрiй въ заседанiи 26 ноября с.г. закона
объ аграрной реформе9 въ Бессарабiи, учреждается въ Кишиневѣ особый государ-
ственный органъ подъ названiемъ «Каса Ноастры», на который возлагается про-
веденiе въ жизнь земельной реформы.
«Каса Ноастры» управляется административнымъ совѣтомъ въ составѣ 11
членовъ, изъ коихъ 1 назначается центральнымъ правительствомъ, 1 директорiа-
томъ земледѣлiя, 1 директорiатомъ финансовъ, 1 бессарабскими кооперативными
учрежденiями и 7 избираются Сфатулъ Цэрiй.
Члены административного совѣта назначаются или избираются на 2 года и
утверждаются королевскимъ декретомъ.
740
 Главнѣйшiе задачи «Каса Ноастры»: подготовляетъ работы по отчужденiю,
руководитъ ими и принимаетъ въ свое вѣдѣнiе отъ государства земельный фондъ.
Она систематизируетъ земельный фондъ и временно, до надѣленiя, организуетъ
земледѣльцевъ въ общества и кооперативы10.
При посредстве «Каса Ноастры» производится вознагражденiе землевладѣль-
цевъ, коихъ коснулось отчужденiе.
Въ составъ административного совѣта «Каса Ноастры» отъ Сфатулъ Цэрiй
избраны: П.Н. Халиппа, В. Мындреску, М. Минчуна, Ф. Iонку, А. Криганъ,
Г. Буруяна и В. Бырка. Кандидаты къ нимъ: К. Осоянъ, А. Гаина, Г. Тудоръ,
С. Галицкiй, Г. Пынтя, Н. Сакара и Г. Биволъ.
Согласно 27 ст. аграрного закона, организацiя «Каса Ноастры» должна быть
закончена въ теченiе 1 месяца со дня обнародованiя настоящего закона11.

Ф[еодосий] Б[ырка]
[Sfatul Țării, 30 noiembrie/13 decembrie 1918]

Note și comentarii

1 Vezi pr.-v. 84, nota 4.

2 Nu este clar cînd au avut loc prima și cea de-a doua lectură.
3 În titlul din ziarul Sfatul Țării, data e scrisă greșit: 24 noiembrie.
4 E simptomatică această renegare a ideilor socialiste și, în special, a platformei socialist-revoluțio-
nare în chestiunea agrară, care constituia elementul de bază al Declarației istorice din 2 decembrie
1917 și pe care s-a fondat întotdeauna politica Sfatului Țării în privința împroprietăririi țăranilor,
cel puțin pînă la data de 27 martie 1918. Această metamorfoză este cu atît mai curioasă, cu cît,
în autobiografia sa din primăvara anului 1918, Crihan se numea el însuși „socialist-revoluționar
(naționalist)”: v. anexa 1. În parlamentul României avea să protesteze vehement împotriva felului
cum se arăta „democrația românească” în Basarabia.
5 Ulterior, prin realizarea legii agrare din 11 martie 1920, suprafața expropriată va fi de aproape
1,5 mil. de hectare și, cu toate acestea, media unui lot de împroprietărire va fi de 3,2 ha, nu de
6–8 ha, cum credea Crihan: v. I. Turcanu, op. cit, p. 24, 35, 36.
6 În secolul XX, proprietatea comunală asupra pămîntului era o himeră care ținea de ideile utopice
ale socialiștilor revoluționari ruși din a doua jumătate a sec. al XIX-lea.
7 Raportul lui A. Crihan a fost publicat în limba română în 1927 de fostul avocat al „Casei Noastre”
C.C. Teodorescu: v. I. Ţurcanu, op. cit., p. 215–218. Varianta în română se deosebește în multe
privinţe de raportul citit în noaptea de 26/27 noiembrie 1918 în Sfatul Ţării.
8 Data e greșită. Decizia privind înfiinţarea „Casei Noastre” a fost luată la 27 noiembrie 1918.
9 Vezi nota precedentă.
10 Aceasta avea să fie o sarcină pe care „Casa Noastră” nu a mai reușit să o realizeze.
11 De fapt, intrarea în funcţie a „Casei Noastre” și, în general, realizarea în fond a reformei agrare
avea să se facă abia după adoptarea, la 11 martie 1920, de către parlamentul României, a legii
agrare pentru Basarabia. Vezi I. Ţurcanu, op. cit., p. 16–42.

741
A NEX E
 Anexa 1
Биографические данные членов Сфатул Цэрий по заполненным
ими анкетным листам в январе–феврале и в мае 1918 г.

Откуда родом К какой

№ Фамилия, Наци-
Воз- (губерния, Род политиче-
лис- имя, ональ- Образование
раст уезд, город, занятий ской партии
та отчество ность
деревня) принадлежит

1 2 3 4 5 6 7 8
1. Алистар Елена 42 молда- Измаильский Доктор, уни- Медик Партии наци-
Васильевна ванка уезд, Вайсал верситетское ональной
молдавской
2. Арман Стефан 25 молда- с. Костю- Учительский Учитель Социалистов
Васильевич ванин жаны Маре, институт революцио-
Бессарабия, неров
Сорокский
уезд
3. Афанасьев 40 молда- Бессарабская Общее Хлебо- Социал-рево-
Ефим ванин губерния пашец люционеров
Григорьевич Бельцкого
уезда, с. Пар-
кова
4. Альмендингер 50 немец с. Сарата Центральное Хлебо- Безпартий-
Филипп Аккерман- училище паше- ный
Коаверьевич ского уезда ство
5. Александри 59 молда- Хотинского Среднее и Журна- –
Николай ванин уезда, с. Воро- послушал лист
Николаевич новица первый курс
Юридиче-
ского факуль-
тета Петер-
бургского уни-
верситета 2
6. Бодеско 50 молда- с. Дурлешты, Университет Адвока- Безпартий-
Владимир ванин- Кишинев- по Юридичес- тура ный
Георгиевич румын ского уезда кому факуль-
тету

7. Бырка 35 молда- с. Игнэцей, Юрист, Петер- Юрист, Безпартий-

Василий ванин Оргеевский бургский уни- мировой ный
Георгиевич уезд верситет судья
8. Букатарь 48 молда- с. Цаул, Тыр- Малограмот- Хлебо- Социал-демо-
Иван ванин новская вол. ный пашец крат4
Никитич Сорокского
уезда Бес-
сарабской
Губернии

744
 Дата
К какой От кого запол-
Адрес и место
фракции В каких состоит избран Адрес нения
постоянного
в Сфатул организациях в Сфатул в Кишиневе анкет-
жительства
Цэрий Цэрий ного
листа
9 10 11 12 13 14
Молдав- «Фэклия»1, жен- От Лиги жен- Мещанская, Костюженская без даты
ского Блока щин, врачей щин молдава- 20 лечебница (б.д.)
нок
Крестьян- В губернском коми- От крестьян Кузнечная, 73 с. Костю- –”–
ской группы тете крестьянских жены-Маре
депутатов Сорокского
уезда

Губернский Совет От совета Дворец Сво- с. Паркова –”–

крестьянских депу- крестьянских боды Бельцкого
татов депутатов уезда

Мень- В Кишиневском Союза рус- Александров- Еще же 19.I.1918

шинств Союзе русских ских немцев ская, 112, кв.
немцев 11
Молдав- По народному От Молдав- Инзова, 16 Тот же б.д.
скому Блоку образованию ского культур-
ного просве-
тительного
общества

Partidul Культурно-просве- От Молдав- Леовская, 64 Тот же 21.V.1918

muncii тительное обще- ского юриди-
plugarilor ство «Фэклия», в ческого обще-
moldoveni3 Молдавском юри- ства
как фракции дическом обществе
Молдав-
ского Блока
Молдавский – Сорокское Госпиталь- с. Игнэцей б.д.
Блок уездное зем- ная, 2 Оргеевского
ское собрание уезда
Молдавский – Сорокским ул. Федорова, Почтовое отд. 14.V.1918
Блок уездным зем- 42 Дондюшаны,
ским собра- Ю, 3, ж.д.,
нием с. Цаул

745
1 2 3 4 5 6 7 8
9. Buzdugan Ioan 30 român Brînzenii- Seminarul Profesor Social-revolu-
Alexandru basara- Vechi, pedagogic ţionar naţiona-
bean jud. Bălţilor list5

10. Буюк Иларион 27 молда- Бессарабия Сельскохозяй- Селек- Молдавской

Иванович ванин Оргеевского ственного цион- националь-
уезда, с. ный ин- ной партии
Киперчены струк- с-р 6
тор
11. Бивол 33 молда- с. Костешты Однокласное Хлебо- С.Р.
Константин ванин Кишинев- народное учи- пашец
Васильевич ского уезда лище

12. Баксан 49 молда- Бельцкий Самоучка Хлебо- Эсэр

Захария ванин уезд, Фалешт- пашест-
Димитревич ская вол., вом
дер. Старые
Саратены
13. Будиштян 30 молда- Бессарабец Народное Хлебо- Эсэр
Игнатий ванин училище8 пашец
Федорович

14. Бучушкан 29 молда- Оргеевский Педагогичес- Учитель С–Р11

Гаврил ванин уезд, с. Иса- кие курсы
Иванович кова
15. Бырка Феодор 23 молда- с. Костешты 4 класса гим- Письмо- Социа-
Павлович ванин Кишинев- назии водство лист-револю-
ского уезда, и хлебо- ционер
Бессарабская паше-
губерния ство
16. Боссие- 30 молда- Хотинский Инженер Служа- Примыкает к
Кодрян ванин уезд, с. Ново- строитель щий ж.д. Молдавской
Николай селица националь-
Николаевич ной партии14
17. Будниченко 30 украи- indescifrab. Самоучка Хлебо- С–Р17
Никита нец роб
Герасимович
18. Бринич 30 украи- с. Фунде- Среднее Хлебо- Социал- рево-
Георгий нец ний Ной пашец люционеров
Афанасьевич Бельцкого
уезда, Бесса-
рабская губер-
ния
19. Ботнарюк 43 украи- с. Балан20 Гло- Двух-классное Хлебо- Социа-
Стефан нец дянской воло- училище паше- лист-револю-
Мефодевич сти Бельцкого ство ционер
уезда

20. Бурьянов 33 румын с. Реча, Ворни- Киевский Коопе- С–Р24

Юрий Иванов ческая область комерческий ратор
Кишинев. институт
уезда

746
 9 10 11 12 13 14
Blocul socia- Comitetul Central Congresul Casa Chirco-
or. Edinţa, 21.I.1918
list moldove- al Frontului Român, Militar Mol- roff, Sadovaia
sat. Brînzenii
nesc Comitetul Central dovenesc de pe colţ cu Pușkin
Vechi, ţ. Bălţi,
ostășesc moldovenesc toate fronturile vоlostea Zabri-
cenilor
Молдавский – Военного кон- Швейцарская п/о Погре- б.д.
Блок гресса гостиница, бень, Бесса-
nr. 29 рабская губер-
ния,
c. Киперчены
Молдавский В Центральном От Централь- Харузиное, 21 с. Костешты, –”–
Блок Молдавском ного Молдав- Кишинев
Исполнительном ского Испол-
Комитете нительного
Комитета
Крестьян- Краевого крестьян- От Бельцкого Дворец сво- Старая Сарата 22.I.1918
ская соци- ского Совета уезда 3-м крае- боды, Совет Бельского
алистиче- вым крестьян- крест. депу- уезда
ская7 ским съездом татов

Крестьян- Советы кра. кре- От кагуль- Дворец сво- м. Пырлица 23.I.1918

ская соци- стьянского коми- ского уезда боды, Совет Бельцкого
алистиче- тета 3-м краевым крест. депу- уезда
ская9 крестьянским татов
съездом
Крестьянс- Краевой исполни- Армянская, 26 п.т.12 контора 7.II.1918
кая фракция тельный Комитет г. Оргеев,
крест. депутатов с. Исакова
Крестьян- Крестьянск. От III-го кре- Малая с. Костешты 18V.1918
ская пар- губернский коми- стьянского Малина Кишинев-
тия13 тет съезда ского уезда

Молдавский Ж-д совет15 От ж.-д.-в. Северная, 10, – 19.I.1918

Блок молдован16 тел. 94

Крестьян- Губернский кре- Измаиль- Армянская, Тот же б.д.

ский блок18 стьянский испол. ского19 113
ком.
Крестьянск. Совет крестьян- От 3-го Бессарабская б.д.
социалисти- ских депутатов краевого губ. Бельцкого
ческая крестьянск. уезда (indesci-
съезда frabil)

Украинская Губернский коми- От Губерн- Губернский с. Балан П.М. 22.I.1918

фракция21 тет парт. эсеров и ского Испол- Земельный Рышкановка 23,
в. С22 крес. Сов. нит. комитета комитет Бессарабская
крестьян. губ.
депутатов
Молдавский От Бесса- Купеческая, 14 с. Реча Киши- б.д.
Блок рабск. Союза г. Кишинев невского уезда
кр. коопера-
торов

747
 1 2 3 4 5 6 7 8
21. Бырка молда- с. Новая Учительская Член С-Р 25

15.01.93
Феодосий ванин Татаровка, семинария Сорок-

25
Яковлевич Сорокский ской
уезд Земской
Управы
22. Bogos Vladimir 24 român s. Boldurești, Student Medic Partidul naţi-
Dumitru basara- ţinut. Chișinău onal moldove-
bean nesc

23. Балтага 50 молда- с. Лозова, Студент духов- Священ- Социал-демо-

Александр ванин Кишиневский ной семина- ник крат (меньше-
Стефанович уезд, Бессараб- рии26 вик)27
ская губерния
24. Валуца Иван 24 румын с. Обрежа Студент юрист Молдfв.
Ильич из Бес- Бельцкого 4-го курса национальная
сарабии уезда демократиче-
ская партия28
25. Везетиу Ефим 37 молда- с. Божоровка 29 Малограмот- Хлебо- Социал-рево-
Петрович ванин Сорокского ный роб люц.
уезда

26. Гаина Андрей 33 молда- с. Кицкань Народное Хлебо- Молдавской

Петрович ванин Оргеевского образование роб националь-
уезда ной партии

27. Гарбуз Иван 31 молда- Бессарабская Курсы Письмо- Социал-рево-

Герасимович ванин губерния 2-х класс водство люц.
Кишинев. министр. учи-
уезда, с. Буцень лища31
28. Гафенко 30 румын с. Сынжерей Однокласной Сель- Молд. соц.
Василий (Бесса- Бельцкого приходской и скохо- революц. пар-
Георгиевич рабской уезда кронштадский зяйст- тии
губер- кл. элек. венный
нии)
29. Герца Иван 33 молда- с. Мерены 2-х классное Земледе- Безпартий-
Васильевич ванин Кишиневск. училище лие ный
уезда
30. Гроппа 38 молда- с. Кирилень Юридический Коопе- Социал-демо-
Александр ванин Бельцкого факультет ратор, крат (меньше-
Иванович уезда Юрьевского член вик)
Университета Правле-
ния
31. Гроппа 23 молда- с. Старо- Духовная Член –
Дмитрий ванин Воронково семинария волост-
Георгиевич Сорокск. уезда ной
управы

32. Grosul Nicolae 27 român c. Bardar, jud. Student, Uni- Fost –

Alexandrovici Chișinău versitatea de la ofiţer în
Petersburg35 cohorta
moldove-
nească

748
 9 10 11 12 13 14
Молдав- В Сорокском уезд- От Сорок- Палас-Отель г. Сорока, 17.II.1918
ского Блока ной Земстве ского Земства Земская
управа

Blocul Mol- „Deșteptarea” (Kiev), „Deșteptarea” Meșceanscaia, s. Boldureşti b.d.

dovenesc Centrul studenţesc, de pe teritoriul 29-a
Societatea culturală, Ucrainei
Partidul naţ.-mold.
Молдавский В молдавском пра- От православ- Садовая, 17 м-ко Калараш, 16.V.1918
Блок вославном духовен- ного духовен- Бессарабия
стве Бессарабии ства Бессара-
бии
Молдавский „Făclia” „Renașterea” Харузина, 24 г. Бельцы, 17.I.1918
Блок Odesa Марьинская ул.

Крестьянс- Член Совета депу- От 3-го Дворец сво- с. Бужуровка б.д.

кой татов Губернского боды Сорокского
крестьянского уезда
съезда
Крестьян- Земельная30 От уездного Дворец сво- – 1918
ский Мол- испол. и от боды
давский губернского
Блок Конгресса
Крестьян- – 3-й Губерн- Гостиница с. Ворничены 22.I.1918
ская ским кре- Хитова Кишинев-
стьянским ского уезда
съездом
Молдавск. Одесская Молдав- От Молдав. Садовая, дом Бельцы, Сын- б.д.
социалист. ская национальная Испол. Коми- Годорожи жерей
блок партия32 тета г. Одессы

Молдавский Молдавская орга- От Кишинев- Киевская, 44 с. Мерены, 21.V.1918

блок низация33 ского уездного Кишинев. уезд
земства
Молдавский Молдавская нацио- Молдавской Прункулов- Там же 19.I.1918
Блок нальная партия национальн. ская, 8
партии

Молдавский Член комитета сту- От Сорок- Синадинов- Поч. отд., Вер- б.д.
Блок дентов молдован34 ского уездного ская, 17 тюжаны
Земского с. Старо-
демократич. Воронкова
собрания
Blocul Mol- Societatea studenţi- De la Сongre- Colodeznîi nu-i –”–
dovenesc lor români în Basa- sul militar36 pereuloc, 11
rabia

749
 1 2 3 4 5 6 7 8
33. Grosul Pavel 37 român c. Bardar, Institutul Veterinar Marxist, oficial
Alexandrovici vol. Vasienilor, Veterinar din sînt înscris
ţinutul Liflanda în Partidul
Chişinăului, naţional
Basarabia moldovenesc37

34. Гроссман 58 иудей- Бельцы, Бесса- Юридический При- Народной

Самуил ская рабия факультет сяжный свободы
Михайлович поверен-
ный

35. Глуган Иван 22 болга- с. Девлет-Агач Среднее Служба Социал-рево-

Георгиевич рин Аккерманск. в Зем- люционеров
уезда Ива- стве
новско-болг.
волости

36. Демиров 33 болга- с. Гасан-Батыр 2-го разряда Кре- Социал-рево-

Георгий рин Аккерман. стьянин люционеров
Георгиевич уезда Ташлы-
ской вол., Бес-
сар. губ.
37. Донико- 29 молда- Кишинев Военное учи- Майор Социал-демо-
Иордэкеску ванин лище резерва крат. меньше-
Сергей виков
38. Димитрашко 28 молда- с. Круглик Грамотный Хлебо- Социал-рево-
Иван ванин Гертопская пашец люционеров
Михайлович волость, Орге-
евский уезд
39. Диаконович 23 молда- с. Менжир Студент Социал-рево-
Владимир ванин Кагульского Киевского люционеров
–
Иванович уезда комерческ.
института
40. Епури Борис 36 молда- г. Кишинев Юридический Чинов- Национа-
Макарович ванин факультет ник лист-автоно-
Юрьевского мист42
университета

750
 9 10 11 12 13 14
Blocul Membru: 1) Comi- Cuznecinaia, Chișinău, Cuz- 19.I.1918
ţărănesc, dar teturile ţărănești 21 (Кузнечная) necinaia, 21
în chestiile de gubernie și 2) de
naţionale ţinutul Chișinăului;
cu Blocul 3) Рartidul naţional
Moldove- moldovenesc; 4)
nesc38 societatea culturală
a românilor din
Basarabia; 5) comisia
școlară moldove-
nească;
6) societatea medi-
cilor moldoveni; 7)
deputat al zemstvei
Chișinăului; 8)
Societatea de*... din
Nisporeni; 9) Socie-
tatea de gospodărie
basarabeană 39
Мень- Член Комитета От гор. Киевская, 79, Кишинев 18.V.1918
шинств партии народной Бельцы угол Синади-
свбоды и еврей- новской
ской народной
группы
Социали- Губ. Сов. крест. деп. От 3-го крае- Дворец cво- с. Девлет-Агач, 22.I.1918
стической Аккерман. Сов. вого крестьян- боды Аккерман-
фракции раб. деп., продов. ского съезда ский уезд
крестьян- управа Молд. Респу-
ских депу- блики
татов
Националь- Согласительной От 1-го Мол- Армянская, 8 Бессар. Губ., 20.I.1918
ной40 комиссии, агроно- давского Аккерм. уезд,
мической комис- гусарского Ташлыская
сии, военной... полка волость села
Гасан-Батыр
Крестьян- Краевой крестьян- Крестьян. Леовская, 69 Не имеет 14.V.1918
ской ский комитет съезда (Semnat româ-
nește)
Крестьян- Губер. Исп. Ком. От 3-го крае- Дворец сво- с. Круглик,
ской крес. депутатов вого крестьян. боды Гертопская
съезда волость, Орге-
евский уезд
Совета кре- – От Киевская, 71, с. Менжир, 22.I.1918
стьян. депу- Губернского кв. Лотоцкой м. Леова
татов41 съезда кр.
депутатов
По Молдав- – От 1-го Все- Могилевская, Постоянного 29.XII.
скому Блоку российского 33 жительства не 1917
военно-мол- имею
давского
съезда

* Cuvînt indescifrabil. Probabil e vorba de societatea veterinarilor din acea localitate.

751
1 2 3 4 5 6 7 8
41. Дрон 25 молда- с. Кучоя студент – Социал-демо-
Дмитрий ванин Бельцкого кратической43
Васильевич уезда

42. Ерхан 34 молда- с. Танатары Университет в – С.-р.44

Пантелеймон ванин Бендерского Петрограде
Васильевич уезда

43. Зубак Виталий 23 молда- с. Ново-Кара- Среднее Офицер Национа-

Васильевич ванин гач Измаиль- лист45
ского уезда

44. Игнатюк 25 румын с. Препелица Одноклассное Кре- Молдав-

Иван (бесса- Сорокского народное учи- стьянин ской партии
Георгиевич рабец) уезда лище (матрос) социалистов
револ.48
45. Ионко Теофил 32 румын с. Онишкань Высшее Бухгал- Молд. нац.
Георгиевич Оргеевского тер партии
уезда

46. Казаклиу Вла- 28 румын Сорокский Студент поли- – Националь-

димир Алек- уезд, Васкауц- техник52 ная демокра-
сандрович кая волость, тическая53
с. Кошелевка
47. Казаклиу Гри- 26 румын Слобода Студент поли- – Социалист
горий Алек- Кушилэука техник54 националист55
сандрович Сорокский
уезд

48. Казаклиу 48 молда- Слодобзея Петроград. Земский Внепартий-

Иван Никола- ванин Кушелевки консерват. стра- ный
евич Сорокского ховой
уезда агент
49. Караман 38 молда- с. Извоаре, Грамотный Хлебо- Социал-рево-
Антон ванин Оргеевский паше- люционер
Васильевич уезд ство
50. Карауш 25 молда- Севирова Студент – Молд. нац.
Дмитрий ванин Флорештской естеств. отд. партии
Дмитревич волости, Новороссий-
Сорокский ского универ-
уезд ситета
51. Кенигшац 60 еврей г. Бельцы Кандидат При- Еврейской
Евгений права Москов- сяжный народной
Семенович ского универ- поверен- группы
ситета ный

752
 9 10 11 12 13 14
Молдавский – Рум. фронта Пирогова, 35 с. Кучоя 1918
Блок Бельцкого
уезда Киш-
каренской
волости
Крестьян- Губ. исп. ком. сов. От крестьян- Жуковского, 6 – 1918
ской фрак- кр. деп. ского крае- б. д.
ции вого съезда в
январе 1918 г.
Централь- – От военного Садовая, 76 а Измаиль- 19.I.1918
ная воен- конгресса47 ский уезд, с.
но-кре- Ново-Карагач.
стьянская
националь-
ная группа46
Военно-мол- Молдав. воен. орг. От 1-го Все- Дворец Сфа- п. от.50 Пепень б.д.
давская Черноморского российского тул Цэрий с. Препелица
крестьян. флота и Крыма военно-молд.
группа49 съезда
Молд. нац. в Культурном От Национ. Купеческая, 16 – б.д.
партии51 обеспечве, общ-ве партии
юристов молдован
и школьной комис-
сии земства
Молдавский – Студентов Пирогова, 35 с. Кошелевка б.д.
Блок

Молдавский В Молдавском цен- От Молдав. Харузина, 24 п. отд. Котю- 19.I.18

Блок тральном студенче- Исполнитель- жаны-Маре,
ском комитете и в ного Комитета Молдавская
культурно-просве- Румынского Республика
тительном общ-ве фронта
«Фэклия»
Нацио- – От Съезда Пирогова, 43 Кишинев, б.д.
нал-демо- кооператоров Пирогова, 43
кратиче- кредитных
ской56 товариществ
Крестьян- Губ. исп. Ком. От 3-го крае- Дворец сво- с. Извоаре б.д.
ской Совета крест. депу- вого крестьян- боды Оргеевского
татов ского съезда уезда
Молдавск. «Фэклия»57 От Молд. Тедорова, 7558 с. Севирова
Блок, фрак- Воен. исп. К-та Сорокского
ции наци- сов солд. и уезда, ст. Мар-
ональной крестьян деп. кулешты
молдавской г. Бендер
Мень- v. nr. 859 v. nr. 860 Синадинов- Там же б.д.
шинств ская, 30, угол
Подольской

753
 1 2 3 4 5 6 7 8
52. Киорескул 30 молда- г. Кишинев Духовная Коопе- Социал-рево-
Владимир ванин семинария ратор люционер
Константино-
вич

53. Кириак 27 молда- Бессарабия, Домашнее Хлебо- –

Афанасий ванин Бендерский пашец
Андреевич уезд, Телиц-
кая вол.,
с. Коржево
54. Кириллов 37 болга- г. Измаил Юридический Адвока- Внепартий-
Феодор рин факультет тура ный
Иванович
55. Боссье- 59 молда- с. Круглик Реальное учи- Началь- Молдавской
Кодрян Нико- ванин Хотинского лище ник...* националь-
лай Иванович уезда Бесс. губ. ж.д. ной [партии]
56. Кодрян Ион 39 румын с. Стефанешты Самоучка Хлебо- К несуществ.
Штефан Сорокского роб
уезда

57. Кокырлэ 24 молда- с. Игнацей Двухкласное Столяр Социал.-рев.

Павел ванин Самашкан- училище
Васильевич ского вол.
Оргеевск.
уезда
58. Коробчан 37 молда- с. Марама- Коммерчес- Коопе- Молдавск.
Феодор ванин новка, Сорок- кий институт ратор национальн.
Феодорович ский уезд партии
59. Кошко Вячес- 40 поляк Виленская Курсы Зем- Подат- –
лав Варфоло- губерния ского Полити- ный
меевич Дилигенского ческого инс., инспек-
уезда им. Пол- коммерческое тор
тавы отделение
60. Кранга Иван 24 молда- с. Коржево, Высшее Учитель Национа-
Самуилович ванин Телицкая начальное и лист61
волость Бен- звание учи-
дерского уезда теля
61. Криворуков 35 русский из Бессарабии, Бендерское Столяр Социал-демо-
Иван г. Кишинев уездное учи- выжига- кратической
Николаевич лище тельщик (объединен-
худ. ной) обо-
изделий ронческого
течения
62. Криган 25 молда- с. Сынжера Студент уни- Натура- С-Р (национа-
Анатолий ванин Бельцкого верситета63 лист-хи- лист)64
Андреевич уезда мик

* Un cuvînt indescifrabil; ж.д. – abreviere de la denumirea rusească a căilor ferate.

754
 9 10 11 12 13 14
Молдавском – Бессараб- Колодезный 19.I.1918
Блоке ского союза переулок, 11
кредитных и
ссудосберега-
тельных това-
риществ
Молдав- – 1-го Всерос- Александров- с. Коржево б.д.
ского Блока сийского ская, 116 Телицкой вол.
военно-мол- Бендерского
дав. съезда уезда

Фракции Никаких От Измаиль- Пушкинская, тот же б.д.

меньшинств ского уездного 44
земства
Молдавский ж.д. От задне- ст. Кишинев, ст. Кишинев б.д.
Блок стровских вокзал
молдован
Молдавский Культ. общество От Военного Михайлов- с. Стефа- 12.V.18
Блок «Фэклия» конгресса ский, 52 нешты, п. от
Капрешты
Сорокск. уезда
Крестьян- Губ. исп. к-те Сов. От Крестьян Александров- с. Игнацей 22.I.19
ской крестьян. депута- ская, 118 Самашкан-
тов ской вол.
Оргеевского
цезда
Молдавский – От Бессараб- Кузнечная, 57 Тот же
Блок ского союза
кред. тов-ств
К Фракции Во всех польских От поляков Пирогова, – V–1918
националь- организац. 12-а
ных мень- гор. Кишинева
шинств.

Военно-мол- – Военного кон- Харузина, 1 с. Коржева, 19. I.19

давской гресса Телицкая
националь. волость Бен-
партии62 дерского уезда
Вне фрак- В соц. дем. и в От органи- Голенище- – 1918
ций Центр. Бюро проф- зованных ва-Кутузова,
союзов рабочих рабочих г. 47
г. Кишинева Кишинева

Молдавский Молд. студ. орга- Молдавского Мешанская, Сынжерей, б.д.

Блок низации «Ренаш- военного кон- 20 Бельцкого
теря» гресса уезда

755
1 2 3 4 5 6 7 8
63. Кулава 43 молда- с. Ердек-Бурно Малограмот- Кре- Соц.-рев.
Алексей ванин Измайлов- ный стьянин
Петрович ского уезда

64. Кунчев Петр 47 болга- Бессарабия, 4-летнее Хлебо- Соц.-рев.

Георгиевич рин Бендерский начальное уч. пашец
уезд, с. Валя- М.Н. Пр.65
Пержа
65. Курдиновский 46 украи- с. Лютень- Кандидат Учитель Безпартий-
Василий нец ских-Будищ, Петроград- ный
Григорьевич Сеньковский ской духовной
уезд. Полтав- академии
ская губерния
66. Фон Леш 34 немец Колония Одесское Главный Безпартий-
Роберт Альт-Аруиз, училище тор- бухгал- ный
Павлович Бессарабская гового море- тер Бес.
губерн. плавания Коми-
тета
Замсо-
юза
67. Lungu 29 român s. Burduceni, (nikakogo) – Naţionalist66
Dumitru vol. Cornești,
Constantin ţin. Bălţiului
68. Лунев 39 вели- Казачья Сло- Высшее специ- Меже- С-Р67
Владимир ко-росс. бода Крапи- альное вой
Григорьевич венского уезда инже-
Тульской обл. нер,
чинов-
ник
69. Макулецкий 56 молда- Оргеев Бесса- Малограмот- Хлебо- Молдавский
Михаил ванин раб. области ный пашев- Блок
Федорович ством
70. Маницын 35 русский г. Арзамаса Учительский Учитель Внепартий-
Петр Нижегород- институт ный
Иванович ской губ.

71. Mare Gheorghe 36 român- Slobozia-Mare, Școala de viti- Profesor Naţionalist-de-

Dimitrie basara- jud. Ismail cultură din la Școala mocrat68
bean Chișinău de agri-
cultură
Purcari
72. Маркитан 32 молда- Бессараб. губ. Городское Земледе- Социал-демо-
Дмитрий ванин Бельцкого училище лец крат69
Павлович уезда, с. Калу-
гер
73. Минчуна 32 молда- Бессарабской Внешкольное Земледе- –
Михаил ванин автономной лец
Николаевич провинции
Орг. уезда Бра-
вической вол.

756
 9 10 11 12 13 14
Крестьян- Краевом Совете От краевого Дворец сво- – 1918
ской крестьянских депу- Совета кре- боды
татов стьянских
депутатов
– – От крестьян Дворец сво- Чадыр-Лунга, 22. I.1918
боды с. Валя-Пержа

Украинец Член украинской От «Про- Ганчештская здесь б.д.

«Просвиты» свиты» дорога, 738
г. Кишинева

Националь- В Кишинев. отделе От Бессараб. Александров- Александров- 19. I.1918

ных мень- Всеросс. союза рус- отдел. союза ская, 125 ская, 125
шинств ских немцев русских нем-
цев

Blocul Mol- Comit. Central mili- Uprava ţinutală Kievskaia , 44 or. Bălţi 1918
dovenesc tar moldovenesc a Chișinăului

Крестьян- – От Кишинев. Николаев- тот же 14.V.1918

ской городской ская, 170
Думы

– В Оргеевской От Оргеев- Павловская, гор. Оргеев, 18.V.1918

городской Думе ской Думы 102 Плесевская,
45
К Фракции В Професиональ- От Союза учи- Купеческая, 11 – 14.V.1918
националь- но-политическом телей
ных мень- союзе учащих. г.
шинств Кишинева
Blocul Mol- Societatea „Făclia” De la Comi- St. Sfatul Ţării jud. Akkerman
dovenesc tetul ostașilor (Meşceanscaia, (Cetatea-
mold. de pe 7) Albă). Şc. de
Frontul Român agricultură
Purcari
Крестьян- В. Исп. ком. кре- От крестьян Дворец сво- c. Калугер
ской стьян. депутатов боды Фалештскoй
вол. Бeльцкого
уезда
К Молдав- В Молдавской пар- Кандидат от Голенище- с. Бравича, 18.V.1918
скому Блоку тии70 Военного кон- ва-Кутузова, с. Богэешты
гресса 15

757
1 2 3 4 5 6 7 8
74. Мисирков 43 болга- Македония, Истори- Препо- Болгарской
Христо рин Салоникский ко-фил. фак. даватель националь-
Петкович вол., с. Апо- Петрог. уни- ной партии71
стол верситета
75. Морарь 23 румын Бессарабия, Землемерное Офицер Молдавс.
Анатолий Хотинский училище национ. пар-
Харлампиевич уезд Новосе- тии
лицкой вол., с.
Герлень-Маре
76. Morariu Ale- 37 român ţin. Hotin d. Domestică Gospo- Socialistă revo-
xandru Toader Gorașteni dăria luţionară
sătească

77. Мамалига 38 молда- Кишинев Малограмот- Садов- Социалист

Никулай ванин ный ник револ.
Федорович

78. Мындреску 29 молда- с. Богзешты Оргеевское Хлебо- Безпартий-

Василий ванин Оргеевского 5-и клас. пашец ный
Иванович уезда, Бес. губ. городское учи-
лище
79. Мырза 23 молда- с. Ст. Бедражи, Кроме 2 клас., Учитель Национа-
Дмитрий ванин Единецкая цер., учитель- лист74
Георгиевич волость ская семина-
Хотинского рия
уезда
80. Нагорняк 39 мало- с. Ломачи- Народное Хлебо- Социал.-рево-
Якоб росс. нец, волость училище пашец люц.
Мефодиевич Секурянская
Хотинского
уезда
81. Настас 22 румын с. Христичи Аккерманск. Учитель Молдавская
Георгий Сорокского учительская национальная
Иванович уезда Околин- семинария партия
ской вол.
82. Немыцкий 52 русский с. Смоленск Университет Препо- Народной
Владимир даватель свободы
Васильевич средне-
учебн.
заведе-
ний
83. Никитюк 35 украи- хутор Хутул Второклас- Народ- –
Федор нец Кагульского сное училище ный
Самуилович уезда учитель

84. Няга Федор 37 молда- Бессараб. губ., Духовная Ака- Препо- Безпартий-
Иванович ванин Кишиневский демия даватель ный национа-
уезд гимна- лист77
зии

758
 9 10 11 12 13 14
К Фракции Болгарской нац. От болгаров и Бендерская, 16 – б.д.
националь- партии и в Союзе гагаузов
ных мень- учащих. г. Киши-
шинств нева
Блок72 – От Мол- Гоголя, 39 в, с. Герлень- б.д.
давс.-военного тел. 3-83 Маре, Ново-
конгресcа селицкой вол.
Хотинского
уезда
Blocul Mol- Nu sînt De la Congre- Sfatul Ţării Odaia pol. Men- б.д.
dovenesc sul ostășesc dăcon73, volos-
tea Romanca-
uţi, ţin. Hotin
Крестьянс- Краевом Сов. кре- От 3-го кра- Около учи- Собственный 1918
кой стьянских депутат. евого съезда лища виноде- дом, там же
крест. депу- лия
татов
Молдав- Культурно-просве- От Культ. Азиатский с. Богзешты
ского Блока тительное общ-во просв. общ. пер., 8 Оргеевского
«Фэклия» уез. Бессараб.
губ.
Военной Председателем От первого Гоголев, 15 с. Ст. Бедражи б.д.
группы Сов. солд. и оф. деп. Всероссийск. Единец. вол.
«Конгрес- Екатеринославс. военно-молд. Хотинск. уезда
систов»75 гарнизон. конгресса

Крестьян. Член Гу. И.К.К.Д.76 От Комитета Дворец сво- с. Ломачинец 22.I.1918

соц. фрак- боды Секурян-
ция ская волость
Хотинского
уезда
Молдавский Не состоит Молдавс. Исп. Харалампиев- с. Христичи б.д.
Блок Комитетом ская улица Сорокского
Румфронта уезда

Мень- Лига русской куль- От Бессараб. Купеческая, 17

шинств туры Союза учи- отдела Все-
телей российского
союза учите-
лей

Крестьян- В краевом исп. От 3-го Кре- А лекса н- хут. Хутул, 7.I.1918

ской фрак- комитете крест. стьян. съезда дров. ул., Кагул
ции депутатов Дворец сво-
боды
Молдавский Союз учител. От Союза учи- Армянская, 32 – б.д.
Блок Кишинев, предсе- телей молда-
дат. Союза учите- ван из Бессар.
лей молд. Бесс. губ.

759
1 2 3 4 5 6 7 8
85. Осоян 32 румын с. Горешты 4-х классов Домо- Эсеров
Константин (бесса- Скулянской гимназии владелец (Национа-
Григорьевич рабян) волости лист)78
Бельцкого
уезда
86. Палий Ефим 37 молда- Сорокский Церковно- Садов- Молдав.
Федорович ванин уезд, Арио- приходская ник партии соци-
нештск. вол., школа ал-демократ.
с. Ярово меньшевик
87. Паскалуца 28 молда- Бессараб. губ., Шесть классов Прапор- Молдавск.
Иван ванин Бельцкий гимназии щик нац. партии
Георгиевич уезд,
м. Фалешты

88. Пеливан Иван 40 молда- с. Резень Университет Присяж- Молдав.

Георгиевич ванин Кишиневск. ный националь-
уезда повере- ной партии
нный
89. Пичор Маре 30 молда- Бессараб. губ. Двухклассное Бухгал- Соц.-рев.
(Кичерман) ванин Бельцкого уез., М.Н. обр.80 тер
Петр с. Душман Бухгалтерские
курсы
90. Полятынчук 37 украи- Подольской 4-е кл. реаль- Чинов- Безпартий-
Петр нец губ., Камениц- ное училище ник ный
Степанов кий уезд
91. Пономарев 44 русский с. Гречевка Высшее Препо- Трудовой
Юрий Гузулкского даватель народно-
Васильевич уезда Самар- социалисти-
ской губ. ческой
92. Попа Иван 28 молда- Бесараб. губ. Курсы 2-го Ротный Соц.-рев.
Васильевич ванин Бельцкого класс. учил. фель-
уезда, деп. дшер
Кукулец-Ноу

93. Попа Филип 34 молда- Аккерман- Грамотный Хлебо- Соц.-рев.

Васильевич ванин ский уезд, пашец
с. Волонти-
ровка
94. Pîntea 24 moldо- Сomuna Zagai- Șc. normală și Învăţător Bezpartiinîi
Gherman van cani, jud. Bălţi militară și ofiţer
Vasilievici
95. Рапко 50 мест- из Бессарабии Высшее юри- При- Партия
Александр ный г. Кишинев дическое, сяжный народной сво-
Дмитриевич уроже- Петроград. поверен- боды
нец унив. ный
96. Ружина Антон 31 молда- Бессараб. губ. Курсы учи- Учитель, Ни к какой
Иванович ванин Бельцкого уез., тельского ныне
с. Вартик института офицер

760
 9 10 11 12 13 14
Молдавск. Военной От Исп. Мол. Кузнечная, 23 с. Горешты б.д.
фракция комитета с.с.м. Скулянской
и оф.д.79 гар- волости Бель-
низ. г. Одесса цкого уезда
Бессараб. губ.
Военно- Ново-георгиев. От Новогеор- Белгородская Сорокский б.д.
молдавск. молдавской воен- гиевск. мол. ул., 120, гусар- уезд., волость
крестьян. ной организ. военной орг. ский молд. Арионешты,
группе полк с. Ярово
Молдавский Культурно-прос- От Молдав. Лайдонского, м. Фалешты 27.I.1918
Блок ветительное обще- исп. к-та Сов. 17
ство «Фэклия» солд. и офиц.
депутатов
Одесского
гарнизона
Молдав- Молд. культ. про- От Военного – г. Бельцы б.д.
скому Блоку светит. общество Конгресса

Крестьянс- – От Центр. Киевская, 121 – 18.V.1918

кая фракция Молд. воен-
ного комитета

Украин- – п.т.82служащих Вокзальная – б.д.

ской81 ул., 2

Фракции – От Партии Садовая, 43-а – 18.V.1918

меньшинств народно-соци-
алистической

Крестьянс- От съезда 3-го деп. Кукулец- 22.I.1918

кой социа- Краевого Ноу Глодян-
листической ской волости
Бельцкого
уезда
Крестьянск. Губ. исп. ком. сов. От 3-го Дворец сво- с. Волонти- 1918
краев. депутатов крест. органа боды ровка, уезд
Молдавск. Аккерман-
республ.83 ский
Blocul Mol- – Оt voennogo Mihailovscaia, Comuna Zagai- 15.V.1918
dovenesc soveta 47 cani, judeţul
Bălţului
Мень- – От Бендер- Кузнечная, 47, г. Сороки 18.V.1918
шинств ского земства угол Купечес-
кой, тел. 6-33

Ни к какой В Центр. Молд. От Центр. Киевская, 109, Бессараб. губ. 22.I.1918

Исп. Ком. сов. солд. Молд. Исп. кв. 1
и офицерских депу- к-та сов. солд.
татов и оф. депута-
тов

761
 1 2 3 4 5 6 7 8
97. Rusu Ion Vasile 31 moldo- Satul Nădușita, Învăţături Învăţă- Partidul mun-
van ţinutul Sorocii (сельскохозяй- tură citorilor
ственное учи-
лище и педа-
гогические
курсы)
98. Савчук 51 украи- с. Коплевка Народное Хлебо- Соц.-рев.
Калистрат нец Данкауцкой роб
Степанович вол. Хотин-
ского уезда
99. Сакара 24 молда- Сорокский Студент Учен. Социалист.
Николай ванин уезд, Арио- Московск. с-х вино- революц.
Григорьевич нештск. вол., института дел-ви- националист
с. Руди ногра-
дарь
100. Сберя Кирилл 27 молда- с. Колибаш Два курса Прапор- Социал-рево-
Стельянович ванин Кагульского агрономичес- щик люционной
уезда кого инсти-
тута

101. Силитрарь 23 молда- Бендерский Среднее Офицер Национа-

Тимофей ванин уезд, лист84
Иванович с. Тараклия

102. Синиклий 22 молда- с. Екимоуцы Криковское Солдат Социа-

Елевферий ванин Оргеевского сельско-хо- лист-револю-
Иванович уезда зяйств. учи- ционер
лище
103. Скобиола 33 молда- дер. Мошаны Новороссий- Препо- Молдав-
Андрей ванин Бельского ский универ- дава- ская партия
Кузьмич уезда ситет по физи- тель в соц.-револю-
ко-мат. отдел. мирное ционеров87
время,
ныне
воен.
104. Слоновский 31 крестья- с. Бранково 1 класс Хлебо- Народные
Грегорий нин пашев- социалисты89
Герасимович ство

105. Спиней 33 молда- Бесс. губ., Выдержал Пись- Безпартий-

Кирилл ванин с. Старо-Та- экзамен. на мо-во- ный
Иванович таровка первой …* дитель-
Сорокского мин. ство
уезда
106. Ставриев 35 молда- с. Готешты Церковн. Хлебо- Соц.-рев.
Георгий ванин Кагульск. уезд, прих. уч. роб
Семенович Бессарабия

* Cuvînt indescifrabil.

762
 9 10 11 12 13 14
Blocul Mol- В Уездном Земском От Уездного Фонтанный м. Атаки Атак- 14.V.1918
dovenesc собрании Земского переулок, 7 ской волости
собрания Сорокского
уезда

Кр. Пред. Вол. коми- От 3-го Губ. Александ. Данкаоуцы 7.II.1918

тета Краев. съезда улица, Двор. Хотинского
свободы уезда,
с. Каплевка
Молдавский В Молдав. студенч. От Молдав- ул. Шмидта, поч. отд. б.д.
Блок организ. «Ренаш- ского воен- 137 Атаки
теря» ного конгресса Сорокск.
уезд., с. Руди

В Молдав- В социал- революц. От военного гост. Палас- г. Белград 22.I.1919

ском Блоке партии конгресса Отель, 75 Измайловск.
уезда, Учи-
лищная ул.
№ 50
Военно- – От военного угол Харузин- почт. отд. 19.I.1918
молдавская конгресса ской и Садо- Тараклия Бен-
национ. вой, 1 дерского уезда
крестьян. Бес. губ.
группа85
Военно-мол- – От Всероссий- 1-я Молд. с. Екимауцы 19.I.1918
давск. ского Воен- отдел. конная Оргеевского
крестьян. но-молдав- батарея уезда
секции86 ского съезда
Молдавский – От Молд. Исп. гост. Палас, 88 с. Мошаны 19.I.1918
Блок комитета Рум. Бельского
фронта уезда, м. Рыш-
кановка88

Молдав- Уездное Земское От Сорок- Банковский Сорокский б.д.

ского Блока Собрание ского Уезд- спуск д. Куш- уезд, Атакская
ного Земского нира вол., с. Бран-
Собрания ково
Молдавской Председателем От Севасто- Харузинская, г. Севасто- 7.II.1918
фракции90 Воен. Исп. Ком. польской 1 поль, Очаков-
Крымского полуо- организации ская, 50, кв. 5
строва в Севастоп.

Крестьян- – Крестьян Киевская, 3 с. Готешты 22.I.1918

ской Кагульского
уезда

763
 1 2 3 4 5 6 7 8
107. Станевич 51 серб г. Бельцы того Юридический Това- Кадетской
Федор же уезда Бесс. факультет рищ
Михайлович губ. предсе-
дателя
Киш.
Окр.
Суда
108. Старенький 38 украи- пгт. Каменец Среднее Чинов- Украинск.
Михаил нец Подольский ник соц.-рев. пар-
Филимонович губ. тии91

109. Суручан 52 молда- Бессар., Реальное учи- Пред- Не принад-

Федор ванин Кишинев. лище сед. Губ. лежу
Федорович у. Пожарень Зем.
Управы
110. Тудор Георгий 33 румын с. Стынкауцы Специаль. Учитель Молдавск.
Степанович Глод. вол. звание нар. и журна- нар. национ.
Бельского учит. лист
уезда
111. Тудос Иван 33 молда- с. Гиждиены Двухклассное Меди- С 1907 г.
Андреевич ванин Болотинск. циной, а социал-рево-
волости Бель- до 1906 люц.
ского уезда года
хлеб.
112. Туркуман 27 молда- с. Новая- Одноклас. Хлебо- Партия соц.-
Григорий ванин Татаровка приход. школа паше- рев. молда-
Никулаевич Сорокского ством ван96
уезда
113. Унку Федор 34 молда- Оргеевский Городское Почто- Молдавск.
Михайлович ванин уезд, с. Иса- училище во-те- национ. пар-
кова леграф. тия
чинов-
ник
114. Halippa 34 moldo- Satul Cubolta, Universit. din Redac- Partidul naţi-
Panteleimon van ţin. Sorocii, Juriev și de la tor-edi- onal moldove-
Nicolaevici volostea Nădu- Iași tor al nesc
șitei „Cuvîn-
tului
Moldove-
nesc”
115. Цанцу Васи- 35 румын с. Городище, Сельско-хоз. Учитель Молд. парт.
лий Алексан- Кишиневск. училище соц.-рев.
дрович уезд

764
 9 10 11 12 13 14
Фракции – От Кишинев. Киевская – б.д.
меньшинств городской ул., 60
Думы

По наци- В Кишинев. укр. От украин. Могилевская, см. выше93 б.д.

онал. т-ве «Просвiта», т-ва «Про- 9
вопросам украин. партии свiта» в
– украинск. соц.- рев. (Киши- Кишиневе
фракции, а невск. группа) и в
по социал. – краевой украин-
КЧ92 С.-Р. ской раде Молд.
респуб.
Националь- От Губ. з. Садовая, 42-в – 17.V.1918
но-демокра- Управы
тическ.94

Молд. В культур. тар. о-ве От 1-го Воен- Николаев- Кишинев б.д.

Блока, воен- «Фэклия», о-во но.-молд. кон- ская, 130
ная группа учителей молд. и гресса
др.
Молдавск. до Военно кон- От Военного 3 гимназия, с. Гиждиены, 19.I.1918
революц. гресса С.С.Р.К.95 конгресса пос. Сфатул Цэрий Болотинская
Блок депут-в …* пол- Измайловск. вол., Бельский
ковых и ротных уезде уезд
комит.
Молдавской Севастопольская От Севаст. Сфатул Цэрий – 1918
молд. нац. партия97 молд. Исп.
Комит.

Молдавский – От почто- Кутузова, 28 тот же б.д.

Блок во-телеграфич.
служащих
г. Кишинева

Fracţia ţără- În Comit. gubernial De la ţărani Jucovscaia, Chișinău b.d.

nească98 al deputaţilor ţără- prin Comitet. nr. 15
nești gubernial ţără-
nesc

Молдав. Культурно-просвет. Военного кон- Гостиница – 19.I.1918

Блок об-во «Фэклия» гресса «Палас»

* Cuvînt indescifrabil.

765
 1 2 3 4 5 6 7 8
116. Цуркан 32 молда- Попешть- Начальное Хлебо- Соц.-рев.
Александр ванин Вышие Сорок- училище роб
Федорович ского уезда М.Н.П.99 5-и
класс.
117. Цуркан 23 молда- Бессар. губ. Реальное учи- Корнет Безпартий-
Леонид ванин Сорокского лище Конс- мол- ный национа-
Яковлевич уезда Околин. тантинов. вин. давск. лист101
вол., с. Трифо- уч. гусар-
уць ского
полка
118. Цыганко Вла- 31 Неопре- Бессарабия, Инженер-тех- – Соц.-рев.
димир Влади- делен- Кишинев нолог
мирович ной103
119. Череско 31 молда- с. Суручены Одноклассное Хлебо- Соц.-рев.
Василий ванин Яловенской училище пашец
Онисимович волости

120. Чернеги Иван 40 украи- с. Броски Бес- Малограмот- Хлебо- Соц.-рев.

Васильевич нец сар. губ., город ный роб
Измаил

121. Чернов 24 молда- Бессарабия, Сельско-хоз. Земледе- Соц.-рев.

Николай ванин деп. Чекур училище лец
Иванович Менжир Бен-
дерского уезда

122. Черней 25 молда- с. Точены Студент106 – Социал-наци-

Николай ванин Кагульск. онал.
Николаевич уезда

123. Cernăuţan 26 moldo- Basarabia, Одесской Instruc- Partidul central

Nicolai Ion van ţin. Hotin, 10-ой tor naţional mol-
s. Balasinești Ришельвской dovenesc107
гимназии,
Одесского
воен. учил. и
Петроград-
ской военно-
пром. школы
инструкторов

124. Чижевский 37 молда- с. Заим Бен- Высшее, вос- Офицер Государ-

Василий ванин дерск. уезда токовед ственного
Георгиевич порядка109

125. Юрко 34 молда- с. Киприан Народное Хлебо- Безпартий-

Константин ванин Вор. волости училище паше- ный
Георгиевич ство

766
 9 10 11 12 13 14
Крестьянс- – Крестьян. 100
Дворец сво- Бадичанская 22.I.1918
кой боды волость

Молдав- Почетным членом От Палас-Отель, г. Сороки Каз- 3.II.1918

ского и председателем Сорокского 97 начейство
военного Бессарабских уезда на Все-
Блока102 и Херсонского российском
комитетов увечных военно-молд.
военных конгрессе
Крестьянс- – 3-го конгресса Голенище- б.д.
кой крестьян ва-Кутузова,
27
Крестьянс- В Краевой Совет От 3-го Кра- Дворец сво- с. Суручены 7.II.1918
кой крест. депутатов евого съезда боды Яловенской
крестьянс. волости
депутатов Кишиневск.
уезда

Крестьянс- В Совете крестьян- От крестьян104 Дворец сво- – 7.II.1918

кой ских депутатов боды

Крестьянс- Сельскохоз-й орга- От крестьян Александров- Чекур-Мен- 23.I.1918

кой низации105 Бендерского ская ул. «Дво- жир Чими-
уезда рец свободы» шлийской вол.
Бендерс. уез.,
Бессараб. губ.

– – Военного кон- Леовская, 54 Валя луй Влад

гресса Бендерского
уезда, Кошко-
дены

În fracţia Comitetul central al De la Congre- гост. Почт. отд. 16.I.1918

moldove- ostașilor moldoveni sul militar mol- Палас-Отель Секурянск.,
nească108 dovenesc 89, Хотинский
тел. 6-48 уезд. с. Мын-
дыкэуць

Молдавской – Центр. молд. Харалампиев- – б.д.

воен. комитета ская, 5

Крестьянс- Молдавской110 Крестьянским Дворец сво- – б.д.

кой съездом боды

[Sursa: ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 37]

767
Note și comentarii

1 Este vizată Societatea culturală a moldovenilor care purta acest nume.

2 O vreme, se pare că asta a fost înainte de Primul Război Mondial, N.N. Alexandri a urmat niște
cursuri la Universitatea din Iași, împreună cu Pan. Halippa.
3 Nu sînt date despre un astfel de partid. După cîte se cunosc, Blocul Moldovenesc din Sfatul Țării
nu era constituit din partide.
4 Nu e clar ce partid este vizat. Termenul „social-democrat” e foarte larg.
5 Probabil, referire la Partidul național moldovenesc. Buzdugan ține să sublinieze că, înainte de a fi
moldovean (sau român), el era socialist-revoluționar.
6 Abreviere de la social-revoluționar sau socialist-revoluționar.
7 E vorba, se vede, de fracțiunea țărănească.
8 Școală primară.
9 Vezi nota 7.
10 Sovietul gubernial al țăranilor.
11 Vezi nota 6.
12 Probabil, abreviere de la почтово-телеграфная.
13 Vezi nota 7.
14 Remarcă curioasă care vrea, probabil, să sugereze că persoana respectivă împărtășea doar parțial
vederile celor care erau membri ai acestui partid.
15 Consiliul căilor ferate.
16 Din partea feroviarilor moldoveni.
17 Vezi nota 6.
18 Evident, e vizată fracțiunea țărănească.
19 Nu e clar ce se are în vedere – probabil, e vorba de un comitet sau soviet țărănesc din județul
Ismail. Vezi pr.-v. 11, nota 5.
20 Sat cu astfel de nume nu există. Poate Bocani din actualul raion Fălești, sau, pe atunci, o periferie
cu acest nume a așezării Rîșcani, cum pare să sugereze aceeași denumire din penultima coloană a
tabelului.
21 Nu existau fracțiuni ale naționalităților, ci reprezentanții alogenilor erau întruniți într-o singură
fracțiune a minorităților naționale. Dar, convențional, erau utilizați termenii de fracțiuni ale
ucrainenilor, bulgaro-găgăuzilor, evreilor etc.
22 Abreviere incorectă pentru Sovietul gubernial (Губернский Совет). Vezi pr.-v. 11, nota 5.
23 Evident, Rîșcani, nu Rîșcanovca.
24 Vezi nota 6.
25 Vezi nota precedentă.
26 Evident, absolvent al Seminarului, nu student.
27 E curioasă apartenența unui preot la un partid marxist. E posibil fie ca Baltaga să nu fi cunoscut ce
partid era acesta sau să și-l fi atribuit în glumă.
28 Nu e sigur dacă e vizat Partidul național moldovenesc sau o altă formațiune din cele apărute în
1917 cu astfel de denumire, cel mai probabil partidul ce fusese format la Odesa.
29 E posibil să fie o denumire care ulterior s-a schimbat.
30 Specificare confuză. Ar putea fi vizat partidul eserilor sau fracțiunea țărănească.

768
31 E vorba, după toate aparențele, de un tip de școală primară din cadrul Ministerului Învățămîntu-
lui Public al Rusiei.
32 Bineînțeles că în 1918 acest partid nu mai exista.
33 Probabil, e vorba de Partidul național moldovenesc.
34 Pare să fie vizată Societatea studenților români din Basarabia, menționată mai jos.
35 Absolvent al acestei universități sau studii obținute acolo.
36 Congresul militarilor moldoveni.
37 Stranie specificare: marxist într-un partid antimarxist.
38 La fel: naționalist moldovean în componența unei fracțiuni în fond antimoldovenești.
39 Este imposibil de ghicit ce fel de societate era aceasta.
40 Avea în vedere, probabil, gruparea națională a bulgaro-găgăuzilor.
41 Fracțiunea țărănească, desigur.
42 Specificare aparent curioasă în raport cu momentul cînd s-a făcut, dar știind că ulterior Epure avea
să se pronunțe categoric împotriva anulării unirii condiționate, sintagma devine clară.
43 Vezi nota 4.
44 Vezi nota 6.
45 E vizat, probabil, Partidul național-moldovenesc. Nu este exclus însă ca să se facă referință pur și
simplu la predispoziții naționale moldovenești, fără apartenență la vreun partid.
46 Referință confuză. E vorba, probabil, de fracțiunea țărănească.
47 Vezi nota 34.
48 Nu exista așa partid, e vorba, probabil, de Partidul național moldovenesc.
49 Se referea, e de presupus, la Blocul Moldovenesc.
50 Oficiu poștal.
51 E avut în vedere, desigur, Blocul Moldovenesc.
52 Nu e clar la ce studii se referă.
53 Vezi nota 26.
54 Vezi nota 48.
55 Sintagma nu vizează, se vede, un partid, ci mai degrabă o orientare politică. Vezi și nota 45.
56 Nu se știe nimic despre existența unei astfel de fracțiuni la acea dată. Se referea mai degrabă la
Blocul Moldovenesc.
57 Vezi nota 1.
58 Numele străzii pare a fi scris greșit. E vorba, probabil, de str. Fedorova.
59 E vizată rubrica referitoare la apartenența politică, care, socotind de la stînga, are numărul 8.
60 Aceeași.
61 Vezi notele 45, 55.
62 Blocul Moldovenesc.
63 Nu e clar la ce studii și la ce instituție de învățămînt se referă.
64 Vezi nota 6.
65 Abreviere a denumirii în rusește a ministrului învățămîntului public.
66 Vezi nota 57.
67 Vezi notele 45, 55, 61.

769
 68 E posibil să vizeze situația menționată în nota 45.
69 Vezi nota 4.
70 Adică Partidul național moldovenesc.
71 Nu se cunoaște despre existența unui astfel de partid în Basarabia. Probabil, se referea la gruparea
bulgaro-găgăuză.
72 Blocul Moldovenesc.
73 Denumirea nu este clară. E aproape sigur că e vizat satul Mendicăuţi.
74 Vezi notele 45, 55, 61, 68.
75 E vorba de deputații desemnați de Congresul militarilor moldoveni, care au alcătuit, în majori-
tate, Blocul Moldovenesc.
76 Abreviere de la denumirea în rusește a Comitetului executiv gubernial al deputaților țărani.
77 Vezi nota 45.
78 Vezi nota 45.
79 Abreviere a denumirii în rusă Sovietul de deputați ai soldaților, marinarilor și ofițerilor.
80 Abreviere a denumirii Ministerului Învățămîntului Public.
81 Vezi nota 21.
82 Vezi nota 12.
83 Сongresul al III-lea al țăranilor din Basarabia.
84 Vezi nota 55.
85 Fracțiunea țărănească.
86 Fracțiunea țărănească. Avînd în vedere că Sinicliu avea în mod cert orientare românească, speci-
ficarea pe care o face în anchetă rămîne confuză.
87 Vezi nota 48.
88 Vezi nota 23.
89 Calificare confuză. Probabil, e vorba de orientare eseră.
90 Blocul Moldovenesc.
91 Așa cum arată și rubrica următoare, e posibil să fie vizat un partid social-revoluționar din Ucraina.
92 Nu este clar ce poate însemna această abreviere.
93 Se referă la așezarea Kameneț.
94 Nu exista o astfel de fracțiune. E vizat, probabil, Blocul Moldovenssc.
95 Abreviere a denumirii în rusă Sovietul deputaților soldați, muncitori și țărani.
96 Se pare că e vorba de Partidul național moldovenesc.
97 În momentul completării anchetei, un astfel de partid nu mai exista.
98 Formal, Halippa făcea parte din fracțiunea țărănească, fiind trimis deputat din partea țăranilor,
dar în fapt activa împreună cu deputații din Blocul Moldovenesc.
99 Vezi nota 80.
100 De la Congresul al III-lea al țăranilor.
101 Vezi nota 84.
102 Blocul Moldovenesc. Accentul pe militari se referă la faptul că membrii blocului fuseseră propuși
ca deputați din partea Congresului militarilor moldoveni.
103 Este curioasă această mențiune. Probabil, are în vedere faptul că ar fi provenit de la părinți de
origine etnică diferită.

770
104 Vezi nota 100.
105 Nu e clar ce organizație este avută în vedere.
106 Mențiune neclară – student la ce instituție de învățămînt?
107 Partidul național moldovenesc propriu-zis.
108 Blocul Moldovenesc.
109 Nu exista asemenea partid. E vorba mai degrabă de o pledoarie pentru o anumită poziție civică
decît de un partid. Cijevschi avea să anunțe mai tîrziu, în ședința din 14.05.18 a Sfatului Țării,
înființarea unui partid național-democrat din cîțiva deputați care s-au desprins din Blocul Mol-
dovenesc.
110 Nu e clar ce organizație moldovenească este vizată.

771
 Anexa 2
TABLOU
alcătuit de Comisia de lichidare a Sfatului Ţării1

Mandatul
Nn Numele Naţiona-
curs. și prenumele litatea De cine a fost delegat

1 2 3 4
A
1. ALEXANDRI Moldovan
Nicolae
De societatea culturală a românilor basarabeni
2. ALISTAR Elena Moldoveancă
De liga culturală a femeilor Moldovei.
3. ALMENDI- Neamţ
NOHER Filip De organizaţiile naţionale ale nemţilor
4. ARMAN S. Moldovan De comitetul executiv regional al Consiliului deputaţilor
ţărănești
5. ARSENIEV –”– –”–
6. AFANASIEV –”– –”–
B
7. BAXAN Zaharia Moldovan De al treilea Congres al delegaţilor ţărani, aleși de la
Comitetele tuturor judeţelor Basarabiei
8. BALTAGA Moldovan De Uniunea clerului ortodox din Basarabia
Alexandru
9. BIVOL Nicolae Moldovan De proletariatul organizat din Basarabia (după hotărîrea
Sf. Ţ. din 11 mai 1918)3
10. BIVOL Moldovan De Comitetul Central executiv Moldovenesc al Sfatului
Constantin delegaţilor soldaţi și ofiţeri
11. BOGOS Vladimir Moldovan De societăţile studenţilor moldoveni în Chiev și Odesa
(după hotărîrile Sf. Ţării din 26 ianuarie și 9 februarie
destinate moldovenilor de peste Nistru
12. BOSIE-CO- Moldovan De Comitetul moldovenilor băștinași basarabeni slujbași
DREANU Nicolae la căile ferate
13. BUZDUGAN Ion Moldovan De primul Congres al militarilor moldoveni din toată
Rusia, ţinut în octombrie an. 1917
14. BUCIUȘCANU Moldovan De al treilea Congres al delegaţilor ţărani, aleși de la
Gavriil comunele6 tuturor judeţelor Basarabiei

15. BUIUC Ilarion Moldovan De primul Congres al militarilor din toată Rusia, ţinut
în octombrie an. 1917
16. BUDIȘTEAN Moldovan De al treilea Congres al delegaţilor ţărani, aleși de la
Ignatie comunele tuturor judeţelor Basarabiei

772
 Mandatul
Cînd Cînd A fost sau Observaţiuni
a început a încetat nu întărit
5 6 7 8
A
21.XI. 1917 27.XI.1918 Întărit Președinte al Comisiei Constituţionale de la 13.VII
până la 27.XI.1918; membru al I-ei Comisii de redac-
tare; m.....2 Com. de declaraţii și statale;
21.X. 1917 27.XI. 1918 Întărit Membru la I-a Comisie de redactare; m.... Com-ei șco-
lare
21.XI. 1917 27.XI.1918 Întărit Membru a I-ei și a II-a Comisii agrare;
m... C-ei școlare
21.XI. 1917 22.I. 1918 Întărit

22.I. 1918 ....................... Întărit

21.XI. 1917 22.I. 1918 Întărit
B
21.XI. 1917 27.II. 1918 Întărit ...............

21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit .....................

26.XI. 1918 27.XI. 1918 Întărit ......................

22.VII. 1917 27.II. 1918 Întărit Membru la a 2-a Comisie agrară

16.XII. 1917 27.XI. 1918 Întărit

21.XI. 1918 27.XI. 1918 Întărit Președinte al Comisiei de mandate

21.XI. 1917 ..........4 Întărit Secretar în Prezidiul Sf. Ţării de la 22.XI. 1917 pînă la
18.II. 19185
22.I.1918 27.XI.19187 Întărit Membru al Comisiei școlare;
m... C. de declaraţii și statute; m. C. de regulamente;
m. al Comisiei agrare; a 2-a Com. de redactare;
membru al Prezidiului a 2-a Com. agrare
21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit M....C..... școlare; m. 2-a Comisie de redactare

21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit Membru a 2-a Comisie agrară; m... C. de interpelaţii

773
1 2 3 4
17. BÎRCA Vasilie Moldovan De zemstvoul judeţului Soroca, ales cu vot universal

18. BÎRCA Feodosie Moldovan De zemstvoul judeţului Soroca, ales cu vot universal

19. BÎRCA Feodor9 Moldovan De al treilea Congres al delegaţilor ţărani, aleși de la

comunele tuturor judeţelor Basarabiei
20. BURUIANĂ Moldovan De organizaţiuni și uniuni cooperative
Gheorghie

21. BUCUTARIU Moldovan De zemstvoul judeţului Soroca ales cu vot universal

Ioan12
22. BODESCU Moldovan De Societatea juridică a moldovenilor
Vladimir
23. BOTNARIUC Ucrainean De al treilea Congres al delegaţilor ţărani, aleși de la
Ștefan comunele13 tuturor judeţelor Basarabiei

24. BRINICI Ucrainean Idem

Gheorghie
25. BALAMEZ Ștefan Moldovan De Comitetul Central al reprezentanţilor uniunilor
funcţionarilor de stat etc.

26. BUDNICENCO Ucrainean De al treilea Congres al delegaţilor ţărani, aleși de la

Nichita comunele15 tuturor judeţelor Basarabiei
27. BAJBEUC- Arman De Comitetul naţional al armenilor din Basarabia
MELICOV Petru
28. BOLOGAN Moldovan De primul Congres al militarilor moldoveni din toată
Ștefan Rusia, ţinut în octombrie an. 1917
29. BULAT Ș.16 Moldovan De moldovenii de peste Nistru
30. BURDUH Ioan Moldovan De al treilea Congres al delegaţilor ţărani, aleși
(vezi nr. 26 – ref. la Budnicenco N.)
31. BUJNIŢA Moldovan De Comitetul executiv regional al Consiliului delegaţilor
ţărănești
32. BOSIE-CO- Moldovan De zemstvoul judeţului Soroca; ales cu vot universal
DREANU Petru
C
33. CARA – –
34. CRICOPULO ? De Comitetul executiv regional al Consiliului delegaţilor
ţărănești
35. CHIRICENCO Ucrainean De Societatea ucraineană din Ismail
Ieremia
36. CAZACLIU Moldovan De Comitetul executiv al Sfatului delegaţilor de la
Grigorie soldaţii și ofiţerii moldoveni-basarabeni de pe Frontul
Românesc

774
 5 6 7 8
18.III. 1918 .............. 8
Întărit Vicepreședinte al Sfatului Ţării de la 26.XI.1918 pînă
la 18-II, 1919; vicepreședinte în Comisia constituţio-
nală de la 19-V până la 27-XI, 1918; m. Com. juridice.
29.I. 1918 27.XI. 1918 Întărit Membru al Com. constituţionale; m.C. bugetare; m.C.
școlare; m.C. de lichidare a Sfatului Ţării
22.I. 1918 27.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei de interpelaţii

21.XI. 1917 ..................10 Întărit Vicepreședinte al Sfatului Ţării de la 25-XI. 1918 pînă
la 18-II. 191911; Membru al Comisiei de declaraţii și sta-
tute; m....C.... de regulamente; m.... al I-ei Com-i agrare
18.III. 1918 27.XI. 1918 ................

21.II. 1918 27.XI. 1918 Întărit Membru al Com-ei constituţionale; m.... C.... juridice

21.XI. 1917 27.XI.1918 Întărit Membru al Comisiei de mandate; m... C..... arbitrare14;
m... C.... de declaraţii și statute; m... al I-ei Comisii
agrare
22.I. 1918 27.XI. 1918 Întărit Membru a 2-a Comisii agrare;
m... C.... financiare
4.II. 1918 27.XI. 1918 Întărit Vicepreședinte al Comisiei constituţionale de la 15-V
pînă la 27-XI. 1918; m... C... de control; m... C... finan-
ciare; m... C... bugetare
21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit Membru a 2-a Comisii agrare

8.XII. 1917 27.XI. 1918 Întărit Membru a 2-a Comisii agrare

14.III. 1917 2.III. 1918 Întărit

21.XI. 1917 4.XII. 1917 .......

22.I. 1918 22.II. 1918 Întărit

27.XI. 1917 28.XII. 1918 Întărit

21.XI. 1917 28.I. 1918 Întărit Membru al Comisiei de regulamente

C
– – – Membru al Comisiei administrative
21.XI. 1917 15.XII. 1917 Întărit

21.XI. 1917 4.XII. 1917 ?

21.XII. 1917 27.XI. 1918 Întărit Secretar al Comisiei constituţionale de la 13 iulie pînă
la 27 noiembrie an. 1918

775
1 2 3 4
37. CAZACLIU Moldovan De Societăţile studenților moldoveni din Chiev și Odesa
Vladimir (după hotărîrile Sfatului Ţării din 26 ianuarie și
9 februarie an. 1918, în locurile destinate moldovenilor
de peste Nistru)
38. CAZACLIU Ioan Moldovan De organizaţiuni și uniuni cooperative
39. CĂRĂUȘ Moldovan De primul Congres al militarilor moldoveni din toată
Dimitrie Rusia, ţinut în octombrie 1917
40. CARAIMAN Moldovan De al treilea Congres al delegaţilor ţărani, aleși de la
Anton comunele17 tuturor judeţelor Basarabiei

41. CHIRIAC Moldovan De primul Congres al militarilor moldoveni din toată

Afanasie Rusia, ţinut în octombrie 1917
42. CODREANU Moldovan Idem
Ioan
43. CODREANU Moldovan De Comitetul moldovenilor, slujbași la Căile ferate
Nicolae
44. COVALI Vasilie Ucrainean De organizaţiile naţionale ale ucrainenilor
45. COCÂRLĂ Pavel Moldovan De al treilea Congres al delegaţilor ţărani, aleși de la
comunele10 tuturor judeţelor Basarabiei
46. CAZACU Petre Moldovan De Comitetul central executiv moldovenesc al Sfatului
delegaţilor soldaţi și ofiţeri
47. COSTIN Ioan Moldovan De Partidul naţional moldovenesc

48. CHIORESCUL Moldovan De organizaţiuni și uniuni cooperative

Vladimir
49. CRIHAN Anton Moldovan De primul Congres al militarilor moldoveni din toată
Rusia, ţinut în octombrie 1917

50. COROBCEANU Moldovan De organizaţiuni și uniuni cooperative

Feodor
51. CULAVA Alexie Moldovan De al treilea Congres al delegaţilor ţărani, aleși de la
comunele tuturor judeţelor Basarabiei
52. CHENIGȘAŢ Ovreu De organizaţiile naţionale ale evreilor
Eugenie
53. CHIRILOV Moldovan De zemstvoul judeţului Ismail, ales cu vot universal
Feodor
54. COȘCO Voiţeslav Polon De Comitetul naţional al polonilor din Basarabia

55. CRIVORUCOV Rus De Uniunea profesională a muncitorilor din or. Chișinău

Ioan
56. CUNCEV Petre Bulgar De al treilea Congres al delegaţilor ţărani, aleși de comu-
nele21 tuturor judeţelor Basarabiei
57. CURDINOV- Ucrainean De organizaţiile naţionale ale ucrainenilor
SCHI Vasilie

776
 5 6 7 8
31.I. 1918 26.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei de interpelaţii

21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei bugetare

21.XI. 1917 27.XII. 1918 Întărit Membru al Comisiei de mandate; m... C... școlare

21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei dispunetoare; (de gospodărie)18;
m... C... de interpelaţii; m. al I-ei Comisii agrare;
m. a 2-a Com. agrare
21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit

21.XI. 1917 27.XI. 1917 Întărit Membru a 2-a Comisii agrare

16.III. 1918 27.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei bugetare; m... C... arbitrare

3.II. 1918 27.XI. 1918 Întărit

21.XI. 1917 27.XII. 1918 Întărit Membru a I-ei Comisii agrare; m. a 2-a Comisii agrare

2.IV. 1918 27.XI. 1918 Întărit

21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit Membru a 1-ei Comisii de redactare; m... C-ei de decla-
raţii și statute; m... a 2-a Comisie de redactare
21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei financiare; m... С... de mandate

21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit Vicepreședinte al Comisiei agrare de la 17 mai pînă la
27 noiembrie 191820; m. Comisiei școlare; m. C. pentru
luptă contra anarhiei și de aprovizionare; m... C... de
declaraţii și statute
21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei financiare

26.I. 1918 27.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei dispunătoare

13.II. 1918 27.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei juridice; m. a 2-a Comisie de
redactare
9.XII. 1917 27.XI. 1918 Membru al Comisiei juridice; m. a 2-a Comisie de
redactare
3.V. 1918 27.XI. 1918 Întărit Membru a 2-a Comisii agrare; candidat în Comisia
constituţională; m... C-ei de control
9.III. 1918 27.XI. 1918 Întărit

22.I. 1918 27.XI. 1918 Întărit

21.XI. 1917 29.X. 1918 Întărit Membru al Comisiei școlare; m. al 1-ei Comisii de
redactare; m. al 1-ei Comisii agrare

777
1 2 3 4
58. CRANGA Ioan Moldovan De primul Congres al militarilor moldoveni din toată
Rusia
59. COJOCARIU Moldovan De Comitetul executiv regional al Consiliului delegaţilor
ţărănești
60. COMENDANT De al treilea Congres [al ţăranilor]
Machedon
61. COCEAR Ștefan Moldovan De învăţătorii moldoveni în școlile primare în Basarabia
62. COVARSCHII Ovreu De Organizaţia evreiască din Chișinău „Bund”
Samuil
63. CRISTI Vladimir Moldovan De al treilea Congres al delegaţilor ţărani, aleși de comu-
nele22 tuturor judeţelor Basarabiei
64. COTOROȘ Teofil Moldovan De Comitetul executiv regional al Consiliului delegaţilor
ţărănești
65. COGAN Miron Ovreu De Comitetul Basar. regional al Partidului social-revo-
luţionar
66. CURTEV Teodor Bulgar De zemstvoul regiunii Bolgrad ales cu vot universal
67. CHIRCOROV Arman De Consiliul Avocatului? din Basarabia
Grigorie
68. COMERZAN Moldovan De proletariatul organizat din Basarabia, după hotărîrea
Nicanor23 Sfatului Ţării din 11 mai an. 1918
D
69. DOMUSCI – –
70. DUMITRAȘCO Moldovan De al treilea Congres al delegaţilor ţărani, aleși din
Ioan comunele24 tuturor judeţelor Basarabiei
71. DRAGOMIR Moldovan De primul Congres al militarilor moldoveni din toată
Dimitrie Rusia, ţinut în octombrie an. 1917
72. DONICO-IOR- Moldovan De al treilea Congres (vezi nr. 60)
DĂCHESCU
Serghie
73. DRON Dimitrie Moldovan De primul Congres al militarilor moldoveni din toată
Rusia, ţinut în octombrie 1917
74. DIACONOVICI Moldovan De al treilea Congres (vezi nr. 72)
Vladimir
75. DUTCHEVICI Polon De Comitetul naţional al Polonilor din Basarabia
Felix

76. DEMIROV Bulgar De al treilea Congres (vezi nr. 74)

Gheorghe
77. DOBULIAC Moldovan De Comitetul împlinitor gubernial al Consiliului depu-
taţilor ţărănești
78. DASCAL Moldovan De Comitetul împlinitor gubernial al Consiliului depu-
taţilor al lucrătorilor și soldaţilor guberniei Basarabiei
79. DOBROVOL- Moldovan
SCHI Nicolae

778
 5 6 7 8
21.XI. 1917 15.IX. 1918 Întărit Membru a 2-a Comisii agrare

21.XI. 1917 26.I. 1918 Întărit Membru al Comisiei de declaraţii și statute

21.XI. 1917 26.I. 1918 Întărit Membru al Comisiei de declaraţii și statute

21.XI. 1917 5.I. 1918 Întărit Membru al Comisiei de declaraţii și statute

21.XI. 1917 29.XII. 1917 Întărit

21.XI. 1917 6.XII. 1917 Întărit Membru al Comisiei de luptă contra anarhiei și de
aprovizionare; m... C-ei de declaraţii și statute
21.XI. 1917 26.I. 1918 Întărit Membru al Comisiei arbitrare; m... C... de luptă contra
anarhiei și de aprovizionare
21.XI. 1917 29.XII. 1917 Întărit

14.IX. 1918 27.XI. 1918 Întărit

21.XI. 1917 23.I. 1918 Întărit Membru al Com. de mandate; membru al C-ei de
declaraţii și statute; m-ru al C-ei administrative
25.XI. 1918 27.XI. 1918 Întărit

D
– – – –
21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei de interpelaţii

21.XI. 1917 21.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei juridice

26.I. 1918 27.XI. 1918 Întărit Vicepreședinte al Comisiei constituţionale de la

27 iulie pînă la 27 noiembrie 1918. M-ru al 1-ei Comisii
de redactare
7.II. 1918 27.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei bugetare

21.XI. 1917 26.VI. 1918 Întărit Membru al Comisiei școlare; membru al Comisiei con-
stituţionale
21.XI. 1917 7.V. 1918 Întărit Membru al Comisiei școlare; membru al Comisiei de
mandate; membru al Comisiei de declarații și statute;
membru al Comisiei administrative
30.XII. 1917 27.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei arbitrare; membru al Comisiei
agrare
21.XI. 1917 28.I. 1918 Întărit

21.XI. 1917 15.XII. 1917 Întărit

21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit

779
 1 2 3 4
80. DRUŢA Gheor- Moldovan De proletariatul organizat din Basarabia după hotărîrea
ghe25 Sfatului Ţării din 11 mai an. 1918
E
81. EPURI Boris Moldovan De primul Congres al militarilor moldoveni din toată
Rusia, ţinut în octombrie an. 1917

82. ERHAN Moldovan De al treilea Congres al delegaţilor ţărani aleși de la

Panteleimon comunele tuturor judeţelor Basarabiei

83. EIGHER Solomon Ovreu De Partidul socialiștilor muncitori al ovreilor întruniţi

84. EŢCUL Gheorghe Moldovan De Comitetul împlinitor gubernial al Consiliului depu-
taţilor ţărănimii
G
85. GAFENCU Moldovan De Comitetul moldovenesc executiv al Sfatului dele-
Vasilie gaţilor de la soldaţi, marinari și ofiţeri din garnizoana
Odesei
86. GALIŢCHI Moldovan De al treilea Congres al delegaţilor ţărani aleși de la
Simeon comunele29 tuturor judeţelor Basarabiei
87. GAINA Andrei Moldovan De al treilea Congres al delegaţilor ţărani aleși de la
comunele tuturor judeţelor Basarabiei
88. GARBUZ Ioan Moldovan Idem
89. GHENZUL Moldovan De primăriile orășene, ales cu vot universal
Vasilie
90. GHERŢA Ioan Moldovan De zemstvourile judeţene, ales cu vot universal
91. GROPA Moldovan De Partidul naţional moldovenesc
Alexandru
92. GROPA Dimitrie Moldovan De zemstvoul judeţului Soroca, ales cu vot universal
93. GROSUL Nicolae Moldovan De primul Congres al militarilor moldoveni din toată
Rusia, ţinut în octombrie 1917
94. GROSUL Pavel Moldovan De al doilea Congres al medicilor veterinari din Basara-
bia
95. GRUBSCHI Ucrainean De Uniunea profesională a muncitorilor din or. Chișinău
Andrei
96. GRECULOV Rus De Liga culturii ruse
Alexandru
97. GHERMAN Isaac Ovreu De Comitetul avocaturii din Basarabia
98. GROSMAN Ovreu De primăria oraș. Bălţi, ales cu vot universal
Samuil
99. GRIUNBERG G. Ovreu De Organizaţia ovreiască din Chișinău „Bund”

100. GRINFELD V.E.31 Ovreu De Oganizaţia ovreiască din Chișinău „Bund”

780
 5 6 7 8
25.XI. 1918 27.XI. 1918 Întărit

E
21.XI. 1917 17 februarie Întărit Primul secretar al Sfatului Ţării din ziua de 22 noiem-
an. 191826 brie 1917 pînă în ziua de 18 februarie 1919, fiind reales
în ziua de 25 noiembrie 191827.
21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit Membru a II-a Comisii agrare de la 15 august pînă la
18 noiembrie, președinte al aceleiași Comisii28; mem-
bru al Comisiei de declaraţii și statute; membru al
Comisiei administrative
24.XI. 1917 29.XII. 1917 Nu e întărit
21.XI. 1917 26.I. 1918 Întărit

G
21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei de control, membru a II-a Comisii
agrare

28.I. 1918 24.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei agrare II; membru al Comisiei de
angajare
2.I. 1918 27.XI. 1918 Întărit Membru a II-a Comisii agrare

22.I. 1918 27.XI. 1918 Întărit Idem

20.II. 1918 27.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei bugetare

20.II. 1918 4.VI. 1918 Nu e întărit

21.XI. 1917 21.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei financiare; membru al Comisiei
administrative; membru al I-ei Comisii agrare
18.III. 1918 27.XI. 1918 Nu e întărit
21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei școlare

21.XI. 1917 26.I. 1918 Întărit

30.IX. 1918 27.XI. 1918
21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei pentru întrebări

9.III. 1918 27.XI. 1918 Nu e întărit

29.I. 1918 27.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei de întrebări

28.III. 1918 27.XI. 1918 Întărit Membru al prezidiului a II-a Comisii agrare; membru
al Comisiei juridice
21.XI. 1917 29.XII. 1917 Întărit Secretar al Sfatului Ţării de la 22.XII, pînă la 29.XII
an. 191730
21.XI.1917 29.XII. 1917 Întărit

781
 1 2 3 4
101. GRINȘTEIN Ovreu De Comitetul împlinitor gubernial al Consiliului depu-
taţilor ai lucrătorilor și soldaţilor guberniei Basarabia
102. GRINFELD N.E. Ovreu De Partidul muncitorilor social-democraţi

J
103. JALBA Foma 33
Moldovan De moldovenii de peste Nistru
I
104. IONCU Teofil Moldovan De Partidul naţional moldovenesc

105. INCULEŢ Ioan Moldovan De al treilea Congres al delegaţilor ţărani aleși de la

comunele tuturor judeţelor Basarabiei

106. IGNATIUC Ioan Moldovan De primul Congres al militarilor moldoveni din toată
Rusia ţinut în octombrie an. 1917
107. IURCO Moldovan De al treilea Congres al delegaţilor ţărani aleși de la
Constantin comunele34 tuturor judeţelor Basarabiei
L
108. LAȘCU Vasilie Moldovan De Uniunea ziariștilor
109. LANDO Gutman Ovreu De Organizaţia naţională a evreilor

110. LIHTMAN Samuil Ovreu Idem

111. LUNEV Vladimir Rus De primăriile orășenești ales cu vot universal

112. LEȘ Robert Neamţ De organizaţiile naţionale ale nemţilor

113. LUNGU Dimitrie Moldovan De zemstvourile judeţene, ales cu vot universal37

M
114. MAMALIGA Moldovan De al treilea Congres al delegaţilor ţărani, aleși de la
Nicolae comunele38 tuturor judeţelor Basarabiei
115. MARE Gheorghe Moldovan De Comitetul executiv al Sfatului delegaţilor de la soldaţi
și ofiţeri moldoveni-basarabeni de pe Frontul Român

116. MINCIUNĂ Moldovan De primul Congres al militarilor moldoveni din toată

Mihail Rusia, ţinut în octombrie 1917
117. MARCHITAN Moldovan De al treilea Congres al delegaţilor ţărani aleși de la
Dimitrie comunele39 tuturor judeţelor Basarabiei
118. MOLDOVAN Idem
Feodor
119. MORARIU Moldovan De primul Congres al militarilor moldoveni din toată
Alexandru Rusia, ţinut în octombrie an. 1917

782
 5 6 7 8
21.XI. 1917 29.XII. 1917 Întărit

21.XI. 1917 29.XII. 1917 Întărit Secretar al Sfatului Ţării de la 29 noiembrie pînă la
22 decembrie an. 191732
J
21.XI. 1917 26.I. 1918 Nu e întărit
I
21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit A fost Președinte în Comisia Constituţională de la
19 mai pînă la 13 iulie an. 1918; membru al Comisiei
juridice; membru al Comisiei declaraţii și statute; m-ru
C-ei administr.
21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit A fost Președinte al Sf. Ţ. Pe ziua de 22 februarie 1918 a
fost ales de delegaţi la Conferinţa de pace în București;
pe ziua de 2 aprilie 1918 – ales și ministru în Cabinetul
Central român
21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit Candidat al Comisiei agrare; membru al Comisiei pen-
tru întrebări
21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit

L
3.XII. 1918 27.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei a 2-a de redactare
3.II. 1918 27.XI. 1918 Întărit Candidat al Comisiei agrare; membru al Comisiei
financiare
16.II. 1918 27.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei financiare
16.II. 1918 27.XI. 1918 Întărit Membru al Prezidiului Comisiei agrare; membru al
Comisiei juridice; membru al Comisiei bugetare
21.XI. 1917 11 octom- Întărit Membru al Comisiei de aranjare36; membru al Comisiei
brie 191835 de declaraţii și statute; membru al Comisiei administra-
tive
12.XII. 1917 19.II. 1918 Întărit Membru al I-ei Comisii agrare
M
7.I. 1918 27.XI. 1918 Întărit

21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei școlare; membru al Comisiei
pentru întrebări; membru al Comisiei de declaraţii și
statute; membru a I-ei Comisii agrare
7.II. 1917 27.XI. 1918 Întărit Membru a 2-a Comisii de redactare

22.I. 1918 27.XI. 1918 Întărit

14.II. 1918 27.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei constituţionale; membru al

Comisiei școlare; membru a 2-a Comisii de redactare
21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit

783
 1 2 3 4
120. MORARIU Moldovan Idem
Anatolie
121. MUNTEANU Moldovan De Comitetul central executiv moldovenesc al Sfatului
Zamfir delegaţilor soldaţi și ofiţeri
122. MÎRZA Dimitrie Moldovan De primul Congres al militarilor moldoveni din toată
Rusia, ţinut în octombrie an. 1917
123. MÎNDRESCU Moldovan De Societatea culturală Moldovenească „Făclia”
Vasilie
124. MACULEŢCHI Moldovan De primăriile orășene, alese cu vot universal
Mihail
125. MANIŢÎT Petre Rus De Uniunea profesională politică a învăţătorilor

126. MISIRCOV Bulgar De Organizaţia naţională a bulgarilor

Creste

127. MÎLDOV Bulgar De zemstvourile judeţene alese cu vot universal

Dimitrie
128. MIRLICI Bulgar De al treilea Congres al delegaţilor ţărani, aleși de la
comunele41 tuturor judeţelor Basarabiei
129. MOTOMAN – –
130. MELEȘIN Iacov De Comitetul împlinitor gubernial al Consiliului depu-
taţilor ai lucrătorilor și soldaţilor guberniei Basarabiei
131. MIŢCHEVICI Ucrainean De Organizaţia naţională a ucrainenilor
Iulian
132. MATFEICIUC Ucrainean De Organizaţia naţională a ucrainenilor
Luca
133. MAGHILEAN- – –
SCHII N.C.
N
134. NASTASE Moldovan De Comitetul executiv al Sfatului delegaţilor de la soldaţi
Gheorghe și ofiţeri moldoveni-basarabeni de pe Frontul Român
135. NEAGA Feodor Moldovan De Uniunea învăţătorilor moldoveni
136. NAGORNEAC Ucrainean De organizaţia naţională a ucrainenilor
Iacov
137. NICHITIUC Ucrainean De al treilea Congres al delegaţilor ţărani aleși de la
Feodor comunele43 tuturor judeţelor Basarabiei
138. NOVACOV Găgăuz-Bol- De organizaţiuni și uniuni cooperative
Anton gar

139. NEMAŢCHI Rus De organizaţiile profesorilor din Chișinău

Vladimir

784
 5 6 7 8
21.XI. 1917 28.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei 1-a agrare

21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei bugetare

21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei școlare

3.III. 1918 27.XI. 1918 Întărit Candidat al Comisiei agrare; membru al Comisiei con-
stituţionale
20.II. 1918 27.XI. 1918 Întărit

25.III. 1918 27.XI. 1918 Întărit Secretar în Comisia Constituţională de la 19 mai pînă
la 27 noiembrie 1918
21.XI. 1917 29.X. 1918 Întărit Secretar al Sf. Ţ. de la 23 noiembrie an. 1917 pînă la
9 octombrie 191840; membru al Comisiei constituţio-
nale; membru al Comisiei pentru întrebări; membru al
Comisiei de redactare; membru al Comisiei de declara-
ţii și statute; membru al Comisiei I-a agrare
14.III. 1918 13.IX. 1918 Întărit

20.I. 1918 Idem

21.XI. 1917 30.XI. 1917 Întărit

8 decembrie – Întărit
191742
5.XI. 1917 – Nu e întărit

20.XII.1917 3.I. 1918 Idem Vicepreședinte în Sf. Ţ. de la 27 decembrie 1917

– – –

N
8.III. 1918 23.XI. 1918 Întărit Secretar în Comisia agrară

21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit

31.XI. 1917 27.XI. 1918 Idem Membru a II-a Comisii agrare; membru al Comisiei
școlare; membru al Comisiei administrative
21.XI. 1917 27.XI. 1918 Idem Membru al I-ei Comisii agrare

7.III.1918 18.V. 1918 Idem Membru al Comisiei de mandate; membru al Comisiei

de luptă contra anarhiei și aprovizionării; membru al
Comisiei de declaraţii și statute
29.XI. 1917 29.I. 1918 ?

785
 1 2 3 4
O
140. OSOIANU Moldovan De Comitetul moldovenesc executiv al Sfatului delegaţi-
Costache lor de la soldaţi, marinari și ofiţeri din garnizoana Odesa

141. OSMOLOVSCHI Ucrainean De organizaţiile naţionale ale ucrainenilor

Arcadii
142. ONCEAN Moldovan De Comitetul executiv Gubernial al consiliului delegaţi-
lor ţărănești
143. OLEINIC Ucrainean De Comitetul executiv Gubernial al consiliului delegaţi-
lor ţărănești
P
144. PALII Efimie Moldovan De Comitetul delegaţilor moldoveni de la soldaţi și ofi-
ţeri din garnizoana Novo-Gheorghievsc
145. PASCALUŢA Moldovan De Comitetul moldovenesc executiv și Sfatul delegaţilor
Ioan de la soldaţi, militari și ofiţeri din garnizoana Odesa
146. PELIVAN Ioan Moldovan De primul Congres al militarilor moldoveni din toată
Rusia, ţinut în octombrie an. 1917

147. FICIOR-MARE Moldovan De Comitetul Central executiv moldovenesc al Sfatului

(CHICERMAN) delegaţilor soldaţi și ofiţeri
Petre
148. POPA Ioan Moldovan De al treilea Congres al delegaţilor ţărani aleși de la
comunele46 tuturor judeţelor Basarabiei
149. PÎNTEA Moldovan De primul Congres al militarilor moldoveni din toată
Gherman Rusia, ţinut în octombrie an. 1917
150. POLEANTÎN- Ucrainean De Comitetul executiv al funcţionarilor telegrafo-poștali
CIUC Petre
151. PONOMAREV Rus De Partidul socialiștilor muncitorilor poporan47
Gheorghe
152. POPA Filip Moldovan De al treilea Congres [al ţăranilor]
153. PLATICA Moldovan De primul Congres al militarilor moldoveni din toată
Dimitrie Rusia, ţinut în octombrie an. 1917
154. PRAHNIŢCHI Moldovan
Valentin
155. PANŢÎRI Ioan Moldovan De Comitetul executiv gubernial al Consiliului delegaţi-
lor ţărănești
156. PERETEATCOV Moldovan
157. PASCALOV Moldovan De Comitetul executiv gubernial al Consiliului delegaţi-
lor ţărănești
158. PLASCARI Ioan Moldovan De zemstvoul judeţului Chișinău ales cu vot universal
159. POPOVICI – –
Gheorghe49
160. PUGACEV50 – –

786
 5 6 7 8
O
21.XI.1917 27.XI. 1918 Întărit Membru al prezidiului Comisiei agrare; membru al
Comisiei de aranjare44; membru al Comisiei de interpe-
laţie; membru al Comisiei de lichidare a Sf. Ţ.
3.II.1918 29 octom- Întărit Membru al Comisiei constituţionale; membru al
brie 191845 Comisiei școlare
21.XI. 1917 22.I. 1918 Întărit

21.XI. 1917 22.I. 1918

P
21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit

21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei pentru întrebări

21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei de declaraţii și statute; membru
al Comisiei administrative; membru al Comisiei de
regulamente
23.I. 1918 27.XI. 1918 Întărit

29.I. 1918 27.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei școlare

21.XI. 1918 27.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei școlare și președinte al Comisiei
de lichidare a Sf. Ţ.
21.XI. 1917 1.VI. 1918 Întărit Membru al Comisiei financiare

6.II. 1918 29.X. 1918 Întărit Membru al Comisiei constituţionale; membru al

Comisiei școlare; membru al Comisiei de mandate
17.I. 1918 27.I. 1918 Întărit
21.XI. 1917 8.III. 1918 Întărit

21.XI. 1917 26.I. 1918 Întărit Membru al Comisiei de mandate; membru al Comisiei
de redactare; membru al Comisiei I agrare
21.XI. 1917 26.I. 1918 Întărit

21.XI. 1917 22.I.1918 Întărit

21.XI. 1917 15.XII. 1917 Întărit

8.VI. 191848 27.XI. 1918 Întărit

– – –

– – –

787
 1 2 3 4
R
161. RUSU Ioan Moldovan De zemstvoul judeţului Chișinău ales cu vot universal
162. RATCO Moldovan De zemstvoul judeţului Chișinău ales cu vot universal
Alexandru
163. RUSOV Mihail51 Găgăuz De organizaţiile cooperative
164. RABEI N.S. Ovreu De Organizaţia din Chișinău „Bund”
165. RUJINA Anton Moldovan De Comitetul central împlinitor moldovenesc52
166. RUDIEV Vasilie Moldovan De Comitetul împlinitor Gubernial
167. RABINO- Ovreu De Organizaţia din Chișinău „Bund”
VICI A.Z.
S
168. SACARA Nicolae Moldovan De Comitetul moldovenesc executiv al Sfatului delegaţi-
lor marinari și ofiţeri din garnizoana Odesa
169. SBERIA Chiril Moldovan De primul Congres al militarilor moldoveni din toată
Rusia, ţinut în octombrie an. 1917
170. SELISTRARI Moldovan –
Timofei
171. SINICLII Eliferii Moldovan De primul Congres al militarilor moldoveni din toată
Rusia, ţinut în octombrie an. 1917
172. SCOBIOALĂ Moldovan De Comitetul executiv al Sfatului delegaţilor de la sol-
Andrei daţi și ofiţeri moldoveni basarabeni de pe frontul Român

173. SOLTUZ Nicolae Moldovan De primăria orăș. ales cu vot universal

174. SPINEI Chiril Moldovan De Comitetul delegaţilor moldoveni de la soldaţi, ofiţeri
și marinari din Crimeea
175. STAVRIU Moldovan De al treilea Congres al delegaţilor ţărani ales de la
Gheorghe comunele54 tuturor judeţelor Basarabiei
176. STERE Moldovan De în afară de schemă. În ședinţa plenară a Sf. Ţării din
Constantin 27 martie an. 1918; unanimitate în voturi
177. SURUCEANU Moldovan De primul Congres al militarilor moldoveni din toată
Nicolae Rusia, ţinut în octombrie an. 1917

178. SURUCIANU Moldovan De zemstvoul provincial al Basarabiei

Feodor
179. SUCEVAN Iacov Moldovan De învăţătorii moldoveni în școl. primare din Basarabia
180. SAVCIUC Ucrainean De al treilea Congres al delegaţilor ţărani aleși de la
Calistrat comunele56 tuturor judeţelor Basarabiei
181. SAVENCO Mihail Ucrainean De organizaţiile naţionale ale ucrainenilor

182. SLONOVSCHI Moldovan De zemstvoul judeţului Soroca ales cu vot universal

Grigorie
183. STANEVICI Rus De primăriile orășene alese cu vot universal58
Feodor

788
 5 6 7 8
R
18.III. 1918 27.XI. 1918 Întărit
3.IV. 1918 27.XI. 1918 Întărit Membru a 2-a Comisii agrare

18.III. 1918 27.XI. 1918 Întărit

22.XI. 1917 29.XII. 1917 Întărit
21.XI. 1917 4.IV. 1918 Întărit Membru al Comisiei financiare; membru al Comisiei școlare
21.XI. 1917 26.I. 1918 Întărit Membru al Comisiei 1 agrare
21.XI. 1917 29.XII. 1917 Întărit

S
21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit

21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit

21.XI. 1917 27.XI. 1918

21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit

21.XI. 1917 18 febr. 1919 Întărit A fost secretar al Sf. Ţ. de la 25 noiembrie 1918 pînă la
18 februarie an. 191953; membru al Comisiei constitu-
ţionale
10.XII. 1917 27.XI. 1918 Întărit
22.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit

22.I. 1918 27.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei a doua agrare; membru al Comi-
siei agrare
27.III. 1918 25.XI. 1918 Întărit A fost președinte de la 2 aprilie 1918 pînă la 25 aprilie
191855
21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei constituţionale; membru al Comi-
siei de declaraţii și statute; membru al Comisiei adminis-
trative
21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit

24.III. 1918 27.XI. 1918 Întărit

22.I. 1918 27.XI. 1918 Întărit

21.XI. 1917 29.X. 1918 Întărit A fost vicepreședinte de la 29 noiembrie 1917 pînă la
22 decembrie 191757
18.III. 1918 27.XI. 1918 Întărit

21.XI. 1917 29.X. 1918 Întărit Membru al Comisiei constituţionale; membru al

Comisiei de drept; membru a 2-a Comisii de redactare

789
 1 2 3 4
184. STARENCHI Ucrainean De organizaţiile naţionale ale ucrainenilor
Mihail

185. SLUŢCHI Moisei Ovreu De organizaţiile naţionale ale ovreilor

186. SÎRBU Gheorghe Moldovan De zemstvourile judeţene alese cu vot universal
187. SADOGUR- Ovreu De Organizaţia ovreiască „Poalei-Ţion”
SCHI N.A.
188. SIHADINO Grec De Organizaţia naţională a grecilor
Panteleimon
189. STOIANOV Bulgar De Organizaţia naţională a bulgarilor
Mihail61
T
190. TUDOR Moldovan De primul Congres al militarilor moldoveni din toată
Gheorghe Rusia, ţinut în octombrie an. 1917

191. TUDOS Ioan Moldovan Idem

192. TURCUMAN Moldovan De Comitetul moldovenesc executiv al Sfatului delegaţi-

Grigorie lor de la soldaţi, ofiţeri și mărinari din Crimeea
193. TIRON Maxim Moldovan De Comitetul executiv al funcţionarilor telegrafo-poștali
194. TOPCIU Dimitrie Găgăuz De organizaţiile naţionale ale bulgarilor și găgăuzilor

195. TRIFON Feodor Moldovan De societatea juridică a moldovenilor

196. TALAMBUŢA Moldovan De Comitetul executiv gubernial al Consiliului delegaţi-
lor ţărănești
197. TIHONOD Ucrainean De Comitetul executiv gubernial al Consiliului delegaţi-
lor ţărănești
U
198. UNCU Feodor Moldovan De Comitetul executiv al funcţionarilor telegrafo-poștali

V
199. VĂLUŢĂ Ioan Moldovan De societăţile studenţilor moldoveni din Chiev și Odesa
după hotărîrile Sf. Ţării din 26/1 și 9/2 1918 în locurile
destinate moldovenilor de peste Nistru
200. VEZETIU Efimie Moldovan De al treilea Congres al delegaţilor ţărani, aleși de la
comunele64 tuturor judeţelor Basarabiei
201. VACULENCO – –
Vladimir
202. VULPE Nicolae Moldovan De zemstvoul regiunii Bolgrad, ales cu vot universal
Z
203. ZUPAC Vitalie Moldovan De primul Congres al militarilor moldoveni din toată
Rusia, ţinut în octombrie an. 1917

790
 5 6 7 8
21.XI. 1917 29.X. 1918 Întărit Membru al Comisiei constituţionale; membru al Comi-
siei despunătoare59; m-ru al C-ei de declaraţii și statute;
m-ru al C-ei administrative; membru al Comisiei 1 agrare
13.II. 1918 29.X. 1918 Întărit Membru al Comisiei constituţionale
30.I. 1918 24.III. 1918
21.XI. 1917 29.XII. 1917 Întărit

3.XI. 191760 9.III. 1918 Întărit Membru al Comisiei de mandate; membru al Comisiei de
declaraţii și statute; membru al Comisiei administrative
27.XI. 1917 – Întărit

T
21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit A fost secretar în Comisia constituţională de la 19 mai
pînă la 27 noiembrie an. 1918; membru c-ei de lichidare
a Sf. Ţării; membru a 2-a Comisii de redactare
21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei despunătoare62; membru a 2-a
Comisii agrare
21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit Membru al I-ei Comisii agrare

25.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit

7.III. 1918 18 mai Întărit
1918
21.XI. 1917 20.II. 1918 Întărit
21.XI. 1917 22.I. 1918 Întărit

21.XI. 1917 22.I. 1918 Întărit

U
21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei constituţionale; membru al Comi-
siei financiare; membru al Comisiei dispunătoare63
V
21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit

16.I. 1918 27.XI. 1918 Întărit

21.XI. 1917 4.II. 1918 Întărit

14.XI. 1918 27.XI. 1918 Întărit65

Z
21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit

791
 1 2 3 4
204. ZELVEANSCHI ? De Comitetul împlinitor gubernial al Consiliului depu-
Ananii taţilor ai lucrătorilor și soldaţilor guberniei Basarabia66
H
205. HALIPPA Moldovan De al treilea Congres al delegaţilor ţărani aleși de la
Panteleimon comunele67 tuturor judeţelor Basarabiei

206. HOLBAN Ștefan Moldovan De primul Congres al militarilor moldoveni din toată
Rusia, ţinut în octombrie an. 1917
207. HAREA Vasilie Moldovan De societăţile studenţilor moldoveni din Chiev și Odesa
după hotărîrile Sf. Ţării din 26/1 și 9/2. 1918 în locurile
destinate moldovenilor de peste Nistru
208. HACHII Moldovan De Comitetul executiv gubernial al Consiliului delegaţi-
lor ţărănești
209. HERŢA Feodor70 Moldovan De al treilea Congres al delegaţilor ţărani, aleși de la
comunele71 tuturor judeţelor Basarabiei
Ț
210. ŢANŢU Vasilie Moldovan De primul Congres al militarilor moldoveni din toată
Rusia, ţinut în octombrie an. 1917
211. ŢURCAN Moldovan De al treilea Congres al delegaţilor ţărani, aleși de la
Alexandru comunele tuturor judeţelor Basarabiei
212. ŢURCAN Moldovan De primul Congres al militarilor moldoveni din toată
Leonida Rusia, ţinut în octombrie an. 1917
213. ŢÎGANCO Rus De al treilea Congres al delegaţilor ţărani, aleși de la
Vladimir comunele72 tuturor judeţelor Basarabiei

CE
214. CERNEHA Ioan Moldovan Idem
215. CERESCU Vasilie Moldovan Idem74

216. CERNEI Nicolae Moldovan De primul Congres al militarilor moldoveni din toată
Rusia, ţinut în octombrie an. 1917
217. CERNOUŢAN Moldovan Idem
Nicolae
218. CIJEVSCHI Moldovan De Comitetul central executiv moldovenesc al Sfatului
Vasilie delegaţilor soldaţi și ofiţeri
219. CECAN Nicanor75 Ucrainean De zemstvoul judeţului Bălţi, ales cu vot universal

220. CERNOV Nicolae Moldovan De al treilea Congres al delegaţilor ţărani, aleși de la

comunele76 tuturor judeţelor Basarabiei
221. CIUMACENCO Ucrainean De Comitetul executiv gubernial al Consiliului delegaţi-
Procop lor ţărănești
222. CECHERUL- Moldovan De zemstvoul judeţului Orhei
CUȘI

792
 5 6 7 8
21.XI. 1917 – Nu e întărit

H
21.XI. 1918 18.II. 1919 Întărit A fost vicepreședinte al Sf. Ţ. de la 22 noiembrie 1917
pînă la 25 noiembrie 1918, cînd a fost ales Președinte
pînă la 18 februarie an. 1919; membru al Comisiei de
redactare; membru al Comisiei de declaraţii și statute
21.XI. 1917 26.I. 1918 Întărit Membru al Comisiei de lichidare a Sfatului Ţării
25.XI. 191868 27.XI. 1918
25.XI. 191869 27.XII. 1918 Întărit

21.XI. 1917 22.I. 1918 Întărit

2.II. 1918 27.XI. 1918 Întărit

Ț
21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei arbitrare; membru al Comisiei de
declaraţii și statute
22.I. 1918 27.XI. 1918 Întărit

21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit

22.I. 1918 27.XI. 1918 Întărit Președinte al Comisiei agrare de la 17 mai pînă la
16 august 191873, membru al Comisiei bugetare; mem-
bru al Comisiei a 2-a de redactare
CE
22.I. 1918 27.XI. 1918 Întărit
21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit

21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit

21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei de control

21.XI. 1917 27.XI. 1918 Întărit Membru al Comisiei de drept; membru al Comisiei a
2-a de redactare
20 martie 27.XI. 1918 Întărit
1918
22.I. 1918 27.XI. 1918 Întărit

21.XI. 1917 26.I. 1918 Întărit

25.III. 1918 27.XI. 1918 Întărit

793
 1 2 3 4
223. CEBAN Grigorie Moldovan De primul Congres al militarilor moldoveni din toată
Rusia, ţinut în octombrie an. 1917
Ș
224. ȘTIRBU Dimitrie Moldovan De zemstvoul judeţului Cahul, ales cu vot universal

225. ȘEINBERG Ovreu De organizaţiile naţionale ale ovreilor

Mendeli
226. ȘTIRBEŢ Moldovan De primul Congres al militarilor moldoveni din toată
Dimitrie Rusia, ţinut în octombrie an. 1917
227. ȘERN Ovreu De Partidul muncitoresc basarabean social-democrat77
228. ȘMIDT A. – Reprezentantul oraș. Chișinău78

Note și comentarii

1 Tabloul a fost alcătuit după încetarea activității Sfatului Țării. O listă parțial asemănătoare a fost
publicată de A. Chiriac (op. cit. p. 35–42), dar aceasta conține o informație mai săracă, întrucît se
referă doar la perioada valabilității mandatului de deputat. Din păcate, documentul a fost întocmit
nu tocmai îngrijit și nici destul de cărturar. În general, am păstrat ortografia originalului din arhivă.
Anumite date sugerează că tabloul a putut fi alcătuit de B. Epure.
2 Prima literă a cuvîntlui „membru”.
3 Datele referitoare la acest deputat trezesc anumite semne de întrebare. Nu se știe nimic sigur des-
pre așa-zisul „proletariat organizat din Basarabia”. În procesul-verbal al ședinței din 11.05.1918
este menționat un singur reprezentant al „proletariatului” – I. Krivorukov. Un Bivol, nu se știe
care anume, a fost ales atunci în prima Comisie agrară (pr.-v. 75). La 25 și 26.11.18 nu au putut
avea loc examinări și confirmări ale mandatelor, astfel că o persoană care s-a aflat în Parlament
doar în aceste două zile nu a putut să aibă mandat confirmat, cum se susține în acest document.
E posibil ca Secretariatul S.Ț. să fi făcut o confuzie între cei doi deputați purtători ai acestui nume:
Nicolae și Constantin Bivol. O astfel de concluzie sugerează examinarea listei publicate de A. Chi-
riac: op. cit., p. 35. Cf. și Anexele 1 și 3.
4 Buzdugan a fost membru al S.Ț. pînă la dizolvarea acestuia.
5 Greșeală – a deținut funcția de secretar pe toată perioada existenței S.Ț.
6 Corect: Comitetele sau Sovietele.
7 La ședința din 26/27.11.1918 a participat doar la început.
8 V. Bîrcă a activat pînă la dizolvarea S.Ț.
9 Pare să fie aceeași persoană cu cea precedentă. În procesele-verbale acest nume nu se întîlnește.
10 A actvat pînă la dizovarea S.Ț.
11 La 27.11.1918 Sfatul Țării și-a încetat activitatea.
12 Nume scris greșit. Corect e Bucătaru.
13 Vezi nota 6.
14 Evident, Comisia de arbitraj.
15 Vezi notele 6, 13.

794
 5 6 7 8
21.XI. 1917 25.I. 1918 Întărit

Ș
1.IV. 1918 27.XI. 1918 Nu e întărit
(a luat parte
la ședinţă ca
provizoriu)
13.II. 1918 27.XI. 1918 Întărit

21.XI. 1917 6.II. 1918 Întărit

21.XI. 1917 4.II. 1918 Întărit

– – –

[Sursa: ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 19, ff. 235–261]

16 Datele referitoare la această persoană par a fi greșite. Vezi Anexa 3, nota 10.
17 Vezi notele 6, 13, 15.
18 Greșeală evidentă: nu se știe precis ce se avea în vedere prin „Comisie dispunătoare”, dar e clar că
nu putea fi vorba de Comisia pentru gospodărie, mai bine zis, de Comisia economică. Sintagma
respectivă pare să vină de la denumirea în rusă Распорядительная комиссия.
19 Vezi notele 6, 13, 15, 17.
20 Din luna iulie 1918, Crihan a fost președinte al Comisiei agrare.
21 Vezi nota 19.
22 Vezi notele 19 și 21.
23 Cazul acestui deputat este similar cu cel al lui N. Bivol. Vezi nota 3.
24 Vezi nota 22.
25 Vezi notele 3 și 23.
26 Greșeală: B. Epure a activat neîntrerupt pînă la ultima ședință. Probabil, a avut în vedere anul
1919. Vezi Anexa 3.
27 B. Epure a deținut funcția de prim-secretar pînă la ședința din 26/27 noiembrie 1918, cînd a demi-
sionat din proprie inițiativă în semn de protest împotriva Declarației de anulare a condițiilor de
unire din 27.03.18. Este curios însă că îl constatăm în funcția de secretar după lichidarea Sfatului
Țării, la 18 februarie 1919: ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 77, f. 51.
28 Erhan nu a fost președinte al Comisiei agrare.
29 Vezi notele 6, 13, 15, 17, 22, 24.
30 În procesele-verbale, Grinberg figurează ca secretar al S.Ț. doar în ședința din 28.12.17 (pr.-.v. 22).
E posibil să fi fost confundat chiar de către cel care a scris procesul-verbal cu V. Grinfeld.
31 V. Grinberg a fost secretar (cel de-al doilea) al S.Ț. din data de 05.12.1917 și probabil pînă la pleca-
rea din Parlament a grupării evreiești, la 29.12.1917.
32 Greșeală: N.E. Grinfeld nu a fost secretar al S.Ț. A fost confundat cu V.E. Grinfeld, pe care însă
după 05.12.1917 nu-l mai vedem în prezidiul S.Ţ.

795
33 Nu sînt dovezi că Jalbă ar fi fost deputat. Vezi Anexa 3.
34 Vezi nota 29.
35 La acea dată nu avea cum să-și piardă mandatul, pentru că Parlamentul nu funcționa. Chiar dacă
ar fi făcut declarație de demisie, oricum mandatul nu putea fi anulat.
36 Probabil, e avută în vedere Comisia de conciliere.
37 Acesată informație nu pare a fi corectă. Vezi Anexa 1.
38 Vezi nota 34.
39 Vezi nota precedentă.
40 Această informație nu e corectă. Misirkov a pierdut funcția de secretar doar în ședința din
25.11.1918, cînd a fost aleasă noua conducere a S.Ț. El a fost arestat la 29.10.1918.
41 Vezi notele 38, 39.
42 La această dată a fost adoptată doar hotărîrea Sovietului din Chișinău de a fi delegat în Parlament
(ANRM, inv. 2, dosar 41, f. 250). Mandatul de deputat a fost obținut mult mai tîrziu.
43 Vezi notele 38, 39, 41.
44 Vezi nota 36.
45 La 29.10.1918 Osmolovski a fost arestat.
46 Vezi notele 38, 39, 41, 43.
47 Evident, în 1918 un astfel de partid nu exista. În ancheta completată de el, Ponomarev însuși îl
numește variat, ba partid socialist al muncii, ba partid socialist popular: v. Anexa 1.
48 La acea dată, persoana respectivă nu avea cum să fie înregistrat ca deputat, deoarece Parlamentul
nu funcționa.
49 Nu sînt date despre el.
50 Cu excepția procesului-verbal din 23.11.17 (v. Anexa 3), nu este niciun fel de informație despre
această persoană.
51 Vezi Anexa 3, nota 58.
52 E vizat Congresul militar moldovenesc.
53 Vezi nota 11.
54 Vezi nota 46.
55 Greșeală: oficial, Stere a fost președinte al S.Ț. pînă la 25 noiembrie 1918, dar realmente a condus
ședințele de la 02.04.18 pînă la 07.04.18.
56 Vezi nota 54.
57 Savenko s-a aflat în funcția de vicepreședinte al S.Ț. de la 29.11.17 pînă la 05.12.17 (pr.-v. 12).
58 Mai corect, avusese mandat din partea Dumei orașului Chișinău.
59 Vezi nota 18.
60 Nu avea cum să aibă mandat de la acea dată – Parlamentul încă nu exista.
61 Informația despre această persoană este foarte săracă. Probabil, nu a avut mandat confirmat de
Parlament.
62 Vezi nota 18.
63 Vezi nota 18.
64 Vezi nota 46 și 54.
65 Greșeală evidentă: la 14.11.18 nu avea cine să-i confirme mandatul, pentru că Parlamentul nu
funcționa.
66 De fapt, acesta a fost înaintat de Sovietul bolșevic din Chișinău.
67 Vezi notele 46, 54, 64.

796
68 Reapariția acestuia în Parlament la 25.11.18 cu mandat confirmat pare suspectă, deoarece în acel
moment confirmarea mandatului nu era posibilă.
69 Vezi nota precedentă.
70 Datele referitoare la această persoană sînt greșite. Herța nu se află printre cei care au primit man-
dat de la Congresul al III-lea al țăranilor: v. pr.-v. 36 și 38.
71 Vezi notele 46, 54, 64, 67.
72 Vezi nota precedentă.
73 Corect, pînă în prima decadă a lunii iulie 1918.
74 Evident că acesta a deţinut mandat pînă la Congresul al III-lea al țăranilor care a avut loc la 18–
21 ianuarie 1918.
75 Datele referitoare la această persoană sînt incorecte. El primise mandat din partea cooperatorilor,
nu a zemstvei or. Bălți, dar în ședința din 04.04.18 plenul Parlamentului a respins candidatura
sa, deci mandatul nu i-a fost confirmat (v. pr.-v. 67). E adevărat că ulterior, la 18.05.18. apare ca
deputat (pr.-v. 79), dar nu se știe dacă avea mandat confirmat.
76 Vezi notele 71 și 72.
77 De fapt, partidul lui Ștern se numea altfel: partidul muncitoresc al socialiștilor poporului din
Basarabia: v. pr.-v. 11, nota 5.
78 Șmidt avea mandat din partea Dumei orașului Chișinău.

797
 Anexa 3
Lista deputaților după procesele-verbale
ale ședințelor în plen ale Sfatului Țării1
Procesele-ver-
Nr. Numele Datele ședințelor cu participarea sa ori la care
bale în care este
d/o deputatului numele său este menționat cu statut de deputat
menționat
1 2 3 4
1. Afanasiev 11 (nota 5) 04.12.1917
Eftimie2
2. Alexandrov A.3 24, 38 03.01.1918; 26.01.1918
3. Alexandri N.N. 1, 2, 4, 11 21.11.1917; 22.11.1917; 25.11.1917; 04.12.1917;
(nota 5), 24, 36, 03.01.1918; 22.01.1918; 11.05.1918; 18.05.1918;
75, 79, 80 21.05.1918
4. Alistar Elena 1, 2, 11 (no- 21.11.1917; 22.11.1917; 04.12.17; 22.12.1917;
ta 50), 20, 23, 29.12.1917; 03.01.1918; 10.01.1918; 21.02.1918 (ședință
24, 28, 52, 53, de zi); 21.02.1918 (ședință de seară); 14.03.1918;
62, 65 31.03.1918
5. Almendinger 2, 3, 33, 38, 42, 22.11.1917; 23.11.1917; 16.01.1918; 26.01.1918;
Filip 65, 78, 79 05.02.1918; 31.03.1918; 16.05.1918; 18.05.1918
6. Arman Ștefan 8, 11 (nota 5), 51 01.12.1917; 04.12.1917; 20.02.1918 (ședință de seară)
7. Arseniev N. 36, 38 22.01.1918; 26.01.1918
8. Bajbeuk- 14, 17, 22, 24, 09.12.1917; 15.12.1917; 28.12.1917; 03.01.1918;
Melikov P.Z. 31, 32, 38, 39, 14.01.1918; 15.01.1918; 26.01.1918; 29.01.1918;
41, 42, 45, 46, 02.02.1918; 05.02.1918; 12.02.1918; 16.02.1918;
47, 48, 49, 50, 17.02.1918; 19.02.1918 (ședință de zi); 19.02.1918
51, 52, 53, 54, (ședință de seară); 20.02.1918 (ședință de zi);
58, 60, 61, 63, 20.02.1918 (ședință de seară); 21.02.1918 (ședință de zi);
65, 69, 71, 78 21.02.1918 (ședință de seară); 22.02.1918; 05.03.1918;
09.03.1918; 12.03.1918; 16.03.1918; 31.03.1918;
07.04.1918; 13.04.1918; 16.05.1918
9. Balamez S.S. 42, 44, 45, 48, 05.02.1918; 09.02.1918; 12.02.1918; 19.02.1918
49, 51, 52, 65, (ședință de zi); 19.02.1918 (ședință de seară);
66, 67, 70, 72, 20.02.1918 (ședință de seară); 21.02.1918 (ședință de
75, 77, 78, 79, zi); 31.03.1918; 02.04.1918; 04.04.1918; 11.04.1918;
80, 81, 82 14.04.1918; 11.05.1918; 14.05.1918; 16.05.1918;
18.05.1918; 21.05.1918; 23.05.1918; 25.05.1918
10. Baltaga 11 (nota 5) 04.12.1917
Alexandru4
11. Bacsan Zaharia 11 (nota 5), 36, 04.12.1917; 22.01.1918; 26.01.1918
38
12. Bivol [Nicolae]5 24, 26, 38, 42, 03.01.1918; 08.01.1918; 26.01.1918;
44, 46, 50, 57, 05.02.1918;16.02.1918; 20.02.1918 (ședință de zi);
60, 62, 75 02.03.1918; 09.03.1918; 14.03.1918; 11.05.1918
13. Bîrcă Feodosie6 36, 38, 44, 46, 22.01.1918; 26.01.1918; 09.02.1918; 16.02.1918;
48, 49, 64, 65, 19.02.1918 (ședință de zi); 19.02.1918 (ședință de
66, 67, 75, 76, seară); 27.03.1918; 31.03.1918; 02.04.1918; 04.04.1918;
78, 79, 80, 81, 82 11.05.1918; 12.05.1918; 16.05.1918; 18.05.1918;
21.05.1918; 23.05.1918; 25.05.1918
14. Bîrcă Vasile 75, 76, 81, 82 11.05.1918; 12.05.1918; 23.05.1918; 25.05.1918

798
1 2 3 4
15. Bodescu 52, 53, 60, 66, 21.02.1918 (ședință de zi); 21.02.1918 (ședință de
Vladmir 70, 73, 74, 75, seară); 09.03.1918; 02.04.1918; 11.04.1918; 02.05.1918;
76, 78, 79, 82 04.05.1918; 11.05.1918; 12.05.1918; 16.05.1918;
18.05.1918; 25.05.1918

16. Bogos Vladimir 18, 33, 38, 42, 18.12.1917; 16.01.1918; 26.01.1918; 05.02.1918;
55, 63, 67, 78 26.02.1918; 16.03.1918; 04.04.1918; 16.05.1918

17. Bolocan Ștefan7 11 (nota 5), 60 04.12.1917; 09.03.1918

18. Bosie-Codrea- 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 22.11.1917; 23.11.1917; 25.11.1917; 27.11.1917;

nu N.N. 9, 10, 11, 13, 14, 28.11.1917; 29.11.1917; 01.12.1917; 02.12.1917;
(Codrea- 17, 18, 25, 28, 03.12.1917; 04.12.1917; 07.12.1917; 09.12.1917;
nu N.N.; 29, 30, 31, 32, 15.12.1917; 18.12.1917; 05.01.1918; 10.01.1918;
Codrean)8 33, 35, 36, 38, 11.01.1918; 13.01.1918; 14.01.1918; 15.01.1918;
40, 41, 42, 43, 16.01.1918; 19.01.1918; 22.01.1918; 26.01.1918;
44, 45, 51, 52, 31.01.1918; 02.02.1918; 05.02.1918; 07.02.1918;
54, 55, 56, 57, 09.02.1918; 12.02.1918; 20.02.1918 (ședință de seară);
58, 59, 60, 62, 21.02.1918 (ședință de zi); 22.02.1918; 26.02.1918;
65, 67, 68, 69, 28.02.1918; 02.03.1918; 05.03.1918; 07.03.1918;
71, 72, 73, 77, 09.03.1918; 14.03.1918; 31.03.1918; 04.04.1918;
78, 79, 80, 82 06.04.1918; 07.04.1918; 13.04.1918; 14.04.1918;
02.05.1918; 14.05.1918; 16.05.1918; 18.05.1918;
21.05.1918; 25.05.1918

19. Botnariuk S.M. 2, 3, 4, 9, 22.11.1917; 23.11.1917; 25.11.1917; 02.12.1917;

11(nota 5); 20, 04.12.1917; 22.12.1917; 14.01.1918; 16.01.1918;
31, 33, 36, 38 2201.1918;

20. Brinici Gh.A.9 36, 38, 65, 73, 22.01.1918; 26.01.1918; 31.03.1918; 02.05.1918;
75 11.05.1918

21. Buciușcan 36, 38, 43, 46, 22.01.1918; 26.01.1918; 07.02.1918; 21.02.1918 (ședință
Gavril 52, 61, 62, 63, de zi); 12.03.1918; 14.03.1918; 16.03.1918; 31.03.1918;
65, 67, 75 04.04.1918; 11.05.1918

22. Budiștean Ignat 11 (nota 5), 36, 04.12.1917; 22.01.1918; 26.01.1918; 31.03.1918;
38, 65, 75 11.05.1918

23. Budnicenko N.G. 11 (nota 5), 36, 04.12.1917; 22.01.1918; 26.01.1918; 11.05.1918
38, 75

24. Buiuk I.I. 11 (nota 5), 24 04.12.1917; 03.01.1918

25. Bujniță Teodosie 11 (nota 5) 04.12.1917

26. Bulat Ștefan10 5 27.11.1917

27. Burduh Ion 36, 38 22.01.1918; 26.01.1918

28. Buruiană 1, 2, 3, 5, 6, 7, 8, 21.11.1917; 22.11.1917; 23.11.1917; 27.11.1917;

Gheorghe11 11 (nota 5), 15, 28.11.1917; 29.11.1917; 01.12.1917; 04.12.1917;
21, 23, 33, 36, 11.12.1917; 27.12.1917; 29.12.1917; 16.01.1918;
40, 62 22.01.1918; 31.01.1918; 14.03.1918;

799
1 2 3 4
29. Buzdugan Ion 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 21.11.1917; 22.11.1917; 23.11.1917; 25.11.1917; 27.11.1917;
8, 9, 10, 11, 12, 28.11.1917; 29.11.1917; 01.12.1917; 02.12.1917;
13, 14, 15, 16, 17, 03.12.1917; 04.12.1917; 05.12.1917; 07.12.1917;
18, 20, 21, 22, 09.12.1917; 11.12.1917; 13.12.1917; 15.12.1917;
23, 24, 25, 29, 18.12.1917; 22.12.1917; 27.12.1917; 28.12.1917;
31, 32, 33, 35, 29.12.1917; 03.01.1918; 05.01.1918; 11.01.1918;
36, 37, 38, 39, 14.01.1918; 15.01.1918; 16.01.1918; 19.01.1918;
40, 41, 42, 43, 22.01.1918; 23.01.1918; 26.01.1918; 29.01.1918; ‒
44, 45, 46, 47, 31.01.1918; 02.02.1918; 05.02.1918; 07.02.1918;
48, 49, 50, 51, 09.02.1918; 12.02.1918; 16.02.1918; 17.02.1918;
52, 53, 54, 55, 19.02.1918 (ședință de zi); 19.02.1918 (ședință de seară);
56, 57, 58, 59, 20.02.1918 (ședință de zi); 20.02.1918 (ședință de
60, 61, 62, 63, seară); 21.02.1918 (ședință de zi); 21.02.1918 (ședință de
64, 65, 66, 67, seară); 22.02.1918; 26.02.1918; 28.02.1918; 02.03.1918;
68, 69, 70, 71, 05.03.1918; 07.03.1918; 09.03.1918; 12.03.1918;
72, 74, 75, 76, 14.03.1918; 16.03.1918; 27.03.1918; 31.03.1918;
77, 78, 79, 80, 02.04.1918; 04.04.1918; 06.04.1918; 07.04.1918;
81, 82 11.04.1918; 13.04.1918; 14.04.1918; 04.05.1918;
11.05.1918; 12.05.1918; 14.05.1918; 16.05.1918;
18.05.1918; 21.05.1918; 23.05.1918; 25.05.1918
30. Caraman Anton 33, 36, 38, 65, 16.01.1918; 22.01.1918; 26.01.1918; 31.03.1918;
75 11.05.1918
31. Carauș Dumitru 2, 11 (nota 5), 22.11.1917; 26.01.1918; 05.02.1918; 09.03.1918;
38, 42, 60, 65 31.03.1918
32. Cara 2 22.11.1917
33. Cazacu Petre 67, 68, 69, 70, 04.04.1918; 06.04.1918; 07.04.1918; 11.04.1918;
71, 76 13.04.1918; 12.05.1918
34. Cazacliu 11 (nota 5), 75 04.12.1817; 11.05.1918
Grigore
35. Cazacliu Ion 54, 67 22.02.1918; 04.04.1918
36. Cazacliu 44, 54, 65 09.02.1918; 22.02.1918; 31.03.1918
Vladimir
37. Cecan N.F. 67, 78 04.04.1918; 16.05.1918
38. Cecherul- 78 16.05.1918
Cuș N.C.
39. Cernăuțan 11 (nota 5), 63 04.12.1917; 16.03.1918
Nicolae
40. Cernega Ion 36, 38, 49, 50, 22.01.1918; 26.01.1918; 19.02.1918 (ședință de seară);
56 20.02.1918 (ședință de zi); 28.02.1918
41. Cernei [Ciornei] 3, 11 (nota 5), 48 23.11.1917; 04.12.1917; 19.02.1918 (ședință de zi)
Nicolae
42. Cernov Nicolae 36, 38 22.01.1918; 26.01.1918
43. Chiorecu V.C. 12
2, 6, 9, 10, 11 22.11.1917; 28.11.1917; 02.12.1917; 03.12.1917;
(nota 5), 36, 04.12.1917; 22.01.1918; 31.03.1918; 07.04.1918
65, 69
44. Chiriac Afanasie 11 (nota 5) 04.12.1917

800
1 2 3 4
45. Cijevschi Vasile 3, 11, 23, 40, 43, 23.11.1917; 04.12.1917; 29.12.1917; 31.01.1918;
45, 46, 51, 54, 07.02.1918; 12.02.1918; 16.02.1918; 20.02.1918
55, 56, 57, 59, (ședință de seară); 22.02.1918; 26.02.1918; 28.02.1918;
60, 62, 63, 64, 02.03.1918; 07.03.1918; 09.03.1918; 14.03.1918;
65, 66, 67, 69, 16.03.1918; 27.03.1918; 31.03.1918; 02.04.1918;
70, 71, 72, 74, 04.04.1918; 07.04.1918; 11.04.1918; 13.04.1918;
76, 77, 78, 79, 14.04.1918; 04.05.1918; 12.05.1918; 14.05.1918;
80, 81, 82 16.05.1918; 18.05.1918; 21.05.1918; 23.05.1918;
25.05.1918
46. Ciobanu13 11 (nota 5) 04.12.1917
47. Ciorescu Vasile 11 (nota 5), 27, 04.12.1917; 09.01.1918; 22.01.1918; 26.01.1918;
36, 38, 50, 75 20.02.1918 (ședință de zi); 11.05.1918
48. Ciugureanu 33, 35, 37, 43, 16.01.1918; 19.01.1918; 23.01.1918; 07.02.1918;
Daniel 54, 58, 63, 64, 22.02.1918; 05.03.1918; 16.03.1918; 27.03.1918;
65, 66, 67, 81 31.03.1918; 02.04.1918; 04.04.1918; 23.05.1918
49. Ciumacenko P.V. 25, 26, 27, 29, 05.01.1918; 08.01.1918; 09.01.1918; 11.01.1918;
30, 31, 33, 37, 13.01.1918; 14.01.1918; 16.01.1918; 23.01.1918;
71, 80 13.04.1918; 21.05.1918
50. Cociar[a] Ștefan 2, 11 (nota 5), 22.11.1917; 04.12.1917; 05.01.1918
25
51. Cocîrlă Pavel 11 (nota 5), 26, 04.12.1917; 08.01.1918; 16.01.1918; 22.01.1918;
33, 36, 38, 40, 26.01.1918; 31.01.1918; 16.02.1918; 19.02.1918 (ședință
46, 49, 50, 56, de seară); 20.02.1918 (ședință de zi); 28.02.1918;
57, 59, 62, 73, 02.03.1918; 07.03.1918; 14.03.1918; 02.05.1918;
78, 79, 80, 82 16.05.1918; 18.05.1918; 21.05.1918; 25.05.1918
52. Codrean 2, 3, 44 22.11.1917; 23.11.1917; 09.02.1918
Petru I. (Bosie-
Codreanu)
53. Codreanu Ion 11 (nota 5), 23, 04.12.1917; 29.12.1917; 26.01.1918; 05.02.1918;
38, 42, 60, 65, 09.03.1918; 31.03.1918; 11.05.1918
75
54. Cojocaru 2, 3, 11 (nota 5), 22.11.1917; 23.11.1917; 04.12.1917; 07.12.1917;
Teodosie14 13, 26, 72 08.01.1918; 14.04.1918
55. Comendant 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 22.11.1917; 23.11.1917; 25.11.1917; 27.11.1917;
Machedon 10, 11 (nota 5), 28.11.1917; 29.11.1917; 01.12.1917; 03.12.1917;
14, 16 04.12.1917; 09.12.1917; 13.12.1917
56. Corobceanu 3, 9, 11 (nota 5), 23.11.1917; 02.12.1917; 04.12.1917; 03.01.1918;
Teodor 24, 27, 39, 40, 09.01.1918; 29.01.1918; 31.01.1918; 05.02.1918;
42, 65 31.03.1918
57. Costin Ion 2, 11, 36, 65, 22.11.1917; 04.12.1917; 22.01.1918; 31.03.1918;
69, 79 07.04.1918; 18.05.1918
58. Cotoros Teofil15 1, 2, 3, 4, 7, 8, 9, 21.11.1917; 22.11.1917; 23.11.1917; 25.11.1917;
11 (nota 5), 17, 29.11.1917; 01.12.1917; 02.12.1917; 04.12.1917;
19, 26, 27, 29, 15.12.1917; 20.12.1917; 08.01.1918; 09.01.1918;
30, 31, 32, 36, 11.01.1918; 13.01.1918; 14.01.1918; 15.01.1918;
38, 71, 80 22.01.1918; 26.01.1918; 13.04.1918; 21.05.1918
59. Creangă Ion 11 (nota 5), 73, 04.12.1917; 02.05.1918; 11.05.1918
75

801
1 2 3 4
60. Crihan Anton 2, 11 (nota 5), 22.11.1917; 04.12.1917; 08.01.1918; 09.01.1918;
26, 27, 33, 42, 16.01.1918; 19.02.1918 (ședință de zi); 19.02.1918
47, 48, 49, 51, (ședință de seară); 20.02; .1918 (ședință de seară);
52, 53, 55, 56, 21.02.1918 (ședință de zi); 21.02.1918 (ședință de
57, 59, 60, 63, seară); 26.02.1918; 28.02.1918; 02.03.1918; 07.03.1918;
65, 67, 68, 71, 09.03.1918; 16.03.1918; 31.03.1918; 04.04.1918;
73, 75, 76, 78, 06.04.1918; 13.04.1918; 02.05.1918; 11.05.1918;
79, 80, 82 12.05.1918; 16.05.1918; 18.05.1918; 21.05.1918;
25.05.1918

61. Cristi Vladimir 2, 3, 4, 5, 6, 7, 22.11.1917; 23.11.1917; 25.11.1917; 27.11.1917;

8, 9, 11 (nota 28.11.1917; 29.11.1917; 01.12.1917; 02.12.1917;
5), 13, 21, 23, 04.12.1917; 07.12.1917; 27.12.1917; 29.12.1917;
30, 32, 35, 40, 13.01.1918; 15.01.1918; 19.01.1918; 31.01.1918;
54, 63 22.02.1918; 16.03.1918

62. Dascăl Grigore16 11 (nota 5), 44 04.12.1917; 09.02.1918

63. Dedov17 31 14.01.1918

64. Demirov Gh.Gh. 33, 36, 38, 60 16.01.1918; 22.01.1918; 26.01.1918; 09.03.1918

65. Diakonovci V.I. 10, 11 (nota 5), 03.12.1917; 04.12.1917; 09.12.1917; 22.01.1918;
14, 36, 38, 46, 26.01.1918; 16.02.1918; 19.02.1918 (ședință de zi);
48, 49, 52, 60, 19.02.1918 (ședință de seară); 21.02.1918 (ședință de
64, 65, 70, 74, zi); 09.03.1918; 27.03.1918; 31.03.1918; 11.04.1918;
75, 80 04.05.1918; 11.05.1918; 21.05.1918

66. Dimitrașcu 11 (nota 5), 36, 22.01.1918; 26.01.1918; 31.03.1918

Ion18 38, 65

67. Dobrovolschi 1, 11 (nota 5), 21.11.1917; 04.12.1917; 15.12.1917

Nicolae19 17

68. Dobuleac 11 (nota 5) 04.12.1917

69. Domusci20 2 22.11.1917

70. Donico-Iordă- 44, 50, 54, 60, 09.02.1918; 20.02.1918 (ședință de zi); 22.02.1918;
chescu Serghei 62, 63, 65, 66, 09.03.1918; 14.03.1918; 16.03.1918; 31.03.1918;
72, 75 02.04.1918; 14.04.1918; 11.05.1918

71. Dragomir 3, 11 (nota 5) 23.11.1917; 04.12.1917

Dumitru21

72. Dron Dimitrie 44, 67 09.02.1918; 04.04.1918

73. Dutkevici Felix 2, 8, 10, 11 22.11.1917; 01.12.1917; 03.12.1917; 04.12.1917;

(nota 5), 24, 36, 03.01.1918; 22.01.1918; 02.02.1918; 05.02.1918;
41, 42, 47, 65, 78 17.02.1918; 31.03.1918; 16.05.1918

74. Eigher S.M 1, 3, 7, 20 21.11.1917; 23.11.1917; 29.11.1917; 22.12.1917

802
1 2 3 4
75. Epure Boris 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9, 22.11.1917; 23.11.1917; 25.11.1917; 27.11.1917;
11, 12, 13, 14, 28.11.1917; 29.11.1917; 02.12.1917; 04.12.1917;
15, 16, 17, 20, 05.12.1917; 07.12.1917; 09.12.1917; 11.12.1917;
21, 22, 23, 24, 13.12.1917; 15.12.1917; 22.12.1917; 27.12.1917;
25, 27, 29, 30, 28.12.1917; 29.12.1917; 03.01.1918; 05.01.1918;
31, 32, 33, 34, 09.01.1918; 11.01.1918; 13.01.1918; 14.01.1918;
35, 36, 37, 38, 15.01.1918; 16.01.1918; 17.01.1918; 19.01.1918,
39, 40, 41, 42, 22.01.1918; 23.01.1918; 26.01.1918; 29.01.1918;
43, 44, 45, 46, 31.01.1918; 02.02.1918; 05.02.1918; 07.02.1918;
47, 48, 49, 50, 09.02.1918;12.02.1918; 16.02.1918; 17.02.1918;
51, 52, 53, 54, 19.02.1918 (ședință de zi); 19.02.1918 (ședință de seară);
55, 56, 57, 58, 20.02.1918 (ședință de zi); 20.02.1918 (ședință de
59, 60, 61, 62, seară); 21.02.1918 (ședință de zi); 21.02.1918 (ședință de
63, 64, 65, 70, seară); 22.02.1918; 26.02.1918; 28.02.1918; 02.03.1918;
71, 72, 73, 74, 05.03.1918; 07.03.1918; 09.03.1918; 12.03.1918;
75, 76, 77, 78, 14.03.1918; 16.03.1918; 27.03.1918; 31.03.1918;
79, 80, 81, 82 11.04.1918; 13.04.1918; 14.04.1918; 02.05.1918;
04.05.1918; 11.05.1918; 12.05.1918; 14.05.1918;
16.05.1918; 18.05.1918; 21.05.1918; 23.05.1918;
25.05.1918

76. Erhan 1, 2, 3, 4, 5, 6, 8, 21.11.1917; 22.11.1917; 23.11.1917; 25.11.1917;

Pantelimon 9, 10, 11, 12, 13, 27.11.1917; 28.11.1917; 01.12.1917; 02.12.1917;
14, 16, 17, 18, 19, 03.12.1917; 04.12.1917; 05.12.1917; 07.12.1917;
21, 22, 23, 26, 09.12.1917; 13.12.1917; 15.12.1917; 18.12.1917;
27, 28, 29, 30, 20.12.1917; 27.12.1917; 28.12.1917; 29.12.1917;
31, 32, 33, 35, 08.01.1918; 09.01.1918; 10.01.1918; 11.01.1918;
36, 37, 38, 39, 13.01.1918; 14.01.1918; 15.01.1918; 16.01.1918;
43, 46, 47, 48, 19.01.1918; 22.01.1918; 23.01.1918; 26.01.1918;
49, 50, 51, 52, 29.01.1918; 07.02.1918; 16.02.1918; 17.02.1918;
53, 55, 59, 60, 19.02.1918 (ședință de zi); 19.02.1918 (ședință de seară);
62, 63, 65, 66, 20.02.1918 (ședință de zi); 20.02.1918 (ședință de
67, 70, 71, 72, seară); 21.02.1918 (ședință de zi); 21.02.1918 (ședință de
73, 75, 79, 80, 81 seară); 26.02.1918; 07.03.1918; 09.03.1918; 14.03.1918;
16.03.1918; 31.03.1918; 02.04.1918; 04.04.1918;
11.04.1918; 13.04.1918; 14.04.1918; 02.05.1918;
11.05.1918; 18.05.1918; 21.05.1918; 23.05.1918

77. Ețcul Gheorghe 11 (nota 5), 25, 04.12.1917; 05.01.1918; 14.01.1918; 09.03.1918
31, 60

78. Gafencu Vasile 1, 3, 11, 23, 32, 21.11.1917; 23.11.1917; 04.12.17; 29.12.1917; 15.01.1918;
33, 40, 42, 43, 16.01.1918; 05.02.1918; 07.02.1918; 09.02.1918;
44, 46, 48, 49, 16.02.1918; 19.02.1918 (ședință de zi); 19.02.1918
50, 52, 56, 57, (ședință de seară); 20.02.1918 (ședință de zi); 21.02.1918
60, 62, 63, 66, (ședință de zi); 28.02.1918; 02.03.1918; 09.03.1918;
71, 75, 78, 80 14.03.1918; 16.03.1918; 02.04.1918; 13.04.1918;
11.05.1918; 16.05.1918; 21.05.1918

79. Găină Andrei 36, 38, 42, 75 22.01.1918; 26.01.1918; 05.02.1918; 11.05.1918

80. Galițchi Simion 36, 38, 42, 65, 22.01.1918; 26.01.1918; 05.02.1918; 31.03.1918;
73, 75, 78 02.05.1918; 11.05.1918; 16.05.1918

81. Ghenzul Vasile 52, 60, 67, 78 21.02.1918 (ședință de zi); 09.03.1918; 04.04.1918;
16.05.1918

803
 1 2 3 4
82. Gherman I.Ia. 1, 49, 50, 53, 21.11.1917; 19.02.1918 (ședință de seară); 20.02.1918
54, 55, 56, 57, (ședință de zi); 21.02.1918 (ședință de seară);
59, 60, 62, 65, 26.02.1918; 28.02.1918; 02.03.1918; 07.03.1918;
69, 70, 71, 72, 09.03.1918; 14.03.1918; 31.03.1918; 07.04.1918;
78, 79 11.04.1918; 13.04.1918; 14.04.1918; 16.05.1918;
18.05.1918
83. Glugan22 36, 38, 48 22.01.1918; 26.01.1918; 19.02.1918 (ședință de zi)
84. Grekulov A.F.23 64 27.03.1918
85. Grinberg G.S.24 11, 20, 21, 22 04.12.1917; 22.12.1917; 27.12.1917; 28.12.1917
86. Grinfeld N.E.25 1, 3, 5, 6, 7, 8, 21.11.1917; 23.11.1917; 27.11.1917; 28.11.1917;
11 (nota 5), 16, 29.11.1917; 01.12.1917; 04.12.1917; 13.12.1917;
17, 18, 20, 22, 15.12.1917; 18.12.1917; 22.12.1917; 28.12.1917;
23, 71 29.12.1917; 13.04.1918
87. Grinfeld V. I. 4, 7, 8, 12, 13, 25.11.1917; 29.11.1917; 01.12.1917; 04.12.1917;
22, 23 05.12.1917; 07.12.1917; 28.12.1917; 29.12.1917
88. Grinștein sau 5, 6,11 (nota 27.11.1917; 28.11.1917; 04.12.1917; 09.02.1918
Grunștein 5), 44
89. Gropa Alexan- 2, 11 (nota 5), 22.11.1917; 04.12.1917; 16.01.1918; 22.01.1918;
dru I. 33, 36, 60 09.03.1918
90. Gropa Dumi- 65, 66, 73 31.03.1918; 02.04.1918; 02.05.1918
tru Gh.
91. Grosman Samuil 76, 77, 78, 81 12.05.1918; 14.05.1918; 16.05.1918; 23.05.1918
92. Grubski Andrei 11 (nota 5), 65 04.12.1917; 31.03.1918
93. Grosul Nico- 11 (nota 5), 60, 04.12.1917; 09.03.1918; 31.03.1918
lae A. 65
94. Grosul Pavel A. 11 (nota 5), 3, 04.12.1917; 23.11.1917; 03.01.1918
24,
95. Gurski P.N.26 78 16.05.1918
96. Halippa Pante- 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 21.11.1917; 22.11.1917; 23.11.1917; 25.11.1917;
limon 8, 9, 10, 11, 12, 27.11.1917; 28.11.1917; 29.11.1917; 01.12.1917;
13, 14, 15, 16, 17, 02.12.1917; 03.12.1917; 04.12.1917; 05.12.1917;
20, 21, 22, 23, 07.12.1917; 09.12.1917; 11.12.1917; 13.12.1917;
24, 25, 26, 27, 15.12.1917; 22.12.1917; 27.12.1917; 28.12.1917;
28, 29, 30, 31, 29.12.1917; 03.01.1918; 05.01.1918; 08.01.1918;
32, 33, 35, 36, 09.01.1918; 10.01.1918; 11.01.1918; 13.01.1918;
37, 39, 40, 41, 14.01.1918; 15.01.1918; 16.01.1918; 19.01.1918;
42, 43, 44, 45, 22.01.1918; 23.01.1918; 29.01.1918; 31.01.1918;
46, 47, 48, 49, 02.02.1918; 05.02.1918; 07.02.1918; 09.02.1918;
50, 51, 52, 53, 12.02.1918; 16.02.1918; 17.02.1918; 19.02.1918 (ședință
54, 55, 56, 57, de zi); 19.02.1918 (ședință de seară); 20.02.1918 (ședință
58, 59, 60, 61, de zi); 20.02.1918 (ședință de seară); 21.02.1918 (ședință
64, 65, 66, 67, de zi); 21.02.1918 (ședință de seară); 22.02.1918;
68, 69, 70, 71, 26.02.1918; 28.02.1918; 02.03.1918; 05.03.1918;
72, 73, 74, 75, 07.03.1918; 09.03.1918; 12.03.1918; 27.03.1918;
76, 77, 78, 79, 31.03.1918; 02.04.1918; 04.04.1918; 06.04.1918;
80, 81, 82 07.04.1918; 11.04.1918; 13.04.1918; 14.04.1918;
02.05.1918; 04.05.1918; 11.05.1918; 12.05.1918;
14.05.1918; 16.05.1918; 18.05.1918; 21.05.1918;
23.05.1918; 25.05.1918
97. Hachii Simion27 11 (nota 5) 04.12.1917
98. Harea Vasile28 1 21.11.1917
99. Herța Ion29 42, 44, 60 05.02.1918; 09.02.1918; 09.03.1918

804
 1 2 3 4
100. Holban Ștefan30 2, 3, 5, 11 22.11.1917; 23.11.1917; 27.11.1917; 04.12.1917;
(nota 5), 44 09.02.1918

101. Ignatiuc Ion 6, 11 (nota 5), 28.11.1917; 04.12.1917; 05.02.1918; 31.03.1918;

42, 65, 75 11.05.1918

102. Inculeț Ion 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 21.11.1917; 22.11.1917; 23.11.1917; 25.11.1917;

8, 9, 10, 11, 12, 27.11.1917; 28.11.1917; 29.11.1917; 01.12.1917;
13, 14, 17, 18, 19, 02.12.1917; 03.12.1917; 04.12.1917; 05.12.1917;
20, 21, 22, 23, 07.12.1917; 09.12.1917; 15.12.1917; 18.12.1917;
26, 27, 28, 29, 20.12.1917; 22.12.1917; 27.12.1917; 28.12.1917;
30, 31, 32, 33, 29.12.1917; 08.01.1918; 09.01.1918; 10.01.1918;
34, 35, 36, 37, 11.01.1918; 13.01.1918; 14.01.1918; 15.01.1918;
38, 39, 40, 41, 16.01.1918; 17.01.1918; 19.01.1918; 22.01.1918;
43, 44, 46, 49, 23.01.1918; 26.01.1918; 29.01.1918; 31.01.1918;
51, 52, 53, 54, 02.02.1918; 05.02.1918; 07.02.1918; 16.02.1918;
59, 60, 61, 62, 19.02.1918 (ședință de seară); 20.02.1918 (ședință de
63, 64, 65, 66, seară); 21.02.1918 (ședință de zi); 21.02.1918 (ședință de
67, 71, 80, 81 seară); 22.02.1918; 07.03.1918; 09.03.1918; 12.03.1918;
14.03.1918; 16.03.1918; 27.03.1918; 31.03.1918;
02.04.1918; 04.04.1918; 13.04.1918; 21.05.1918;
23.05.1918

103. Ioncu Teofil 2, 3, 4, 5, 6, 7, 22.11.1917; 23.11.1917; 25.11.1917; 27.11.1917;

10, 11, 13, 15, 28.11.1917; 29.11.1917; 03.12.1917; 04.12.1917;
28, 29, 30, 34, 07.12.1917; 11.12.1917; 10.01.1918; 11.01.1918;
35, 37, 39, 40, 13.01.1918; 17.01.1918; 19.01.1918; 23.01.1918;
42, 43, 44, 53, 29.01.1918; 31.01.1918; 05.02.1918; 07.02.1918;
55, 66, 70, 72, 09.02.1918; 21.02.1918 (ședință de seară); 26.02.1918;
75, 78, 79 02.04.1918; 11.04.1918; 14.04.1918; 11.05.1918;
16.05.1918; 18.05.1918

104. Iurco 11 (nota 5), 54 04.12.1917; 22.02.1918

Constantin31

105. Jalbă Toma32 5, 20 27.11.1917; 22.12.1917

106. Kirilov F.I.33 47, 48, 49, 52, 17.02.1918; 19.02.1918 (ședință de zi); 19.02.1918
55, 56, 65, 75, (ședință de seară); 21.02.1918 (ședință de zi);
76, 78, 80, 81 26.02.1918; 28.02.1918; 31.03.1918; 11.05.1918;
12.05.1918; 16.05.1918; 21.05.1918; 23.05.1918

107. Kirkorov Gh. K. 1, 2, 17 21.11.1917; 22.11.1917; 15.12.1917

108. Koenigschatz E. 7, 12, 60, 65, 68, 29.11.1917; 05.12.1917; 09.03.1918; 31.03.1918;
76, 81 06.04.1918; 12.05.1918; 23.05.1918

109. Kogan M.I. 1, 6, 8, 9, 10, 11 21.11.1917; 28.11.1917; 01.12.1917; 02.12.1917;

(nota 5), 14, 15, 03.12.1917; 04.12.1917; 09.12.1917; 11.12.1917;
18, 24, 38, 44 18.12.1917; 03.01.1918; 26.01.1918; 09.02.1918

110. Koșko V.V.34 78 16.05.1918

111. Kovali Vasili 44 09.02.1918

112. Kovarski S.L. 1, 5, 8, 11 21.11.1917; 27.11.1917; 01.12.1917; 04.12.1917

(nota 5)

113. Krikopulo35 17 15.12.1917

805
 1 2 3 4
114. Krivorukov I. 60, 62, 64, 66, 09.03.1918; 14.03.1918; 27.03.1918; 02.04.1918;
73, 74, 75, 76 02.05.1918; 04.05.1918; 11.05.1918; 12.05.1918
115. Kulava Alexei36 54, 65 22.02.1918; 31.03.1918
116. Kuncev Petru 36, 38 22.01.1918; 26.01.1918
117. Kurdinovski 2, 3, 5, 6, 7, 8, 9, 22.11.1917; 23.11.1917; 27.11.1917; 28.11.1917;
Vasile 13, 16, 18, 20, 29.11.1917; 01.12.1917; 02.12.1917; 07.12.1917;
23, 31, 33, 36, 13.12.1917; 18.12.1917; 22.12.1917; 29.12.1917;
37, 40, 41, 45, 14.01.1918; 16.01.1918; 22.01.1918; 23.01.1918;
46, 60, 63, 65, 31.01.1918; 02.02.1918; 12.02.1918; 16.02.1918;
67, 68, 71 09.03.1918; 16.03.1918; 31.03.1918; 04.04.1918;
06.04.1918; 13.04.1918
118. Landau Gutman 60, 65, 78 09.03.1918; 31.03.1918; 16.05.1918
119. Lașkov [Laș- 38, 65 26.01.1918; 31.03.1918
cu] V.V.
120. Lesch Robert 2, 3, 10, 36, 42, 22.11.1917; 23.11.1917; 03.12.1917; 22.01.1918;
von 44, 56, 64, 65, 05.02.1918; 09.02.1918; 28.02.1918; 27.03.1918;
72 31.03.1918; 14.04.1918
121. Lihtman Samuil 60, 63, 65, 66, 09.03.1918; 16.03.1918; 31.03.1918; 02.04.1918;
72, 79, 80 14.04.1918; 18.05.1918; 21.05.1918
122. Litvinov37 71, 80 13.04.1918; 21.05.1918
123. Lunev Vladimir 47, 48, 50, 52, 17.02.1918; 19.02.1918 (ședință de zi); 21.02.1918
53, 54, 56, 57, (ședință de zi); 21.02.1918 (ședință de seară);
76, 78, 80, 81, 82 22.02.1918; 28.02.1918; 02.03.1918; 12.05.1918;
16.05.1918; 21.05.1918; 23.05.1918; 25.05.1918
124. Lungu Dumitru 26, 33, 34, 38, 08.01.1918; 16.01.1918; 17.01.1918; 26.01.1918;
60 09.03.1918
125. Makulețchi 60 09.03.1918
Mihail38
126. Mămăligă 44 09.02.1918
Nicolae39
127. Manițîn Piotr 67, 78, 81 04.04.1918; 16.05.1918; 23.05.1918
128. Marchitan 36, 38 22.01.1918; 26.01.1918
Dumitru
129. Mare Gheorghe 1, 2, 3, 11 (nota 21.11.1917; 22.11.1917; 23.11.1917; 04.12.1917;
5), 33, 40, 42, 16.01.1918; 31.01.1918; 05.02.1918; 07.02.1918;
43, 44, 65 09.02.1918; 31.03.1918
130. Marin40 36 22.01.1918
131. Matveiciuk 20, 21, 22, 23 22.12.1917; 27.12.1917; 28.12.1917; 29.12.1917
Luka41
132. Melioșin Iakov 17, 26 15.12.1917; 08.01.1918
133. Minciună 1, 43, 44, 45, 46, 21.11.1917; 07.02.1918; 09.02.1918; 12.02.1918;
Mihail42 47, 48, 49, 50, 16.02.1918; 17.02.1918; 19.02.1918 (ședință de zi);
59, 65, 73, 75 19.02.1918 (ședință de seară); 20.02.1918 (ședință de zi);
07.03.1918; 31.03.1918; 02.05.1918; 11.05.1918

806
 1 2 3 4
134. Mirlici 36, 38, 40, 41, 22.01.1918; 26.01.1918; 31.01.1918; 02.02.1918;
42, 48 05.02.1918; 19.02.1918 (ședință de zi)
135. Misirkov Kristo 2, 3, 6, 7, 8, 11, 22.11.1917; 23.11.1917; 28.11.1917; 29.11.1917;
14, 15, 16, 17, 18, 01.12.1917; 04.12.1917; 09.12.1917; 11.12.1917;
20, 21, 22, 23, 13.12.1917; 15.12.1917; 18.12.1917; 22.12.1917;
26, 27, 28, 29, 27.12.1917; 28.12.1917; 29.12.1917; 08.01.1918;
30, 31, 32, 33, 09.01.1918; 10.01.1918; 11.01.1918; 13.01.1918;
34, 35, 36, 37, 14.01.1918; 15.01.1918; 16.01.1918; 17.01.1918;
38, 39, 40, 41, 19.01.1918; 22.01.1918; 23.01.1918; 26.01.1918;
42, 43, 44, 45, 29.01.1918; 31.01.1918; 02.02.1918; 05.02.1918;
46, 47, 48, 49, 07.02.1918; 09.02.1918; 12.02.1918; 16.02.1918;
50, 51, 52, 53, 17.02.1918; 19.02.1918 (ședință de zi); 19.02.1918
54, 55, 56, 57, (ședință de seară); 20.02.1918 (ședință de zi); 20.02.1918
58, 59, 60, 61, (ședință de seară); 21.02.1918 (ședință de zi); 21.02.1918
62, 63, 64, 65, (ședință de seară); 22.02.1918; 26.02.1918; 28.02.1918;
66, 67, 69, 70, 02.03.1918; 05.03.1918; 07.03.1918; 09.03.1918;
71, 72, 73, 74, 12.03.1918; 14.03.1918; 16.03.1918; 27.03.1918;
75, 76, 77, 78, 31.03.1918; 02.04.1918; 04.04.1918; 07.04.1918;
79, 80, 81 11.04.1918; 13.04.1918; 14.04.1918; 02.05.1918;
04.05.1918; 11.05.1918; 12.05.1918; 14.05.1918;
16.05.1918; 18.05.1918; 21.05.1918; 23.05.1918
136. Mițchevici 1 21.11.1917
Iulian43
137. Mîldov 67 04.04.1918
Dimitrie44
138. Mîndrescu 60, 66, 74, 75, 09.03.1918; 02.04.1918; 04.05.1918; 11.05.1918;
Vasile 76, 77, 78, 79, 12.05.1918; 14.05.1918; 16.05.1918; 18.05.1918;
80, 82 21.05.1918; 25.05.1918
139. Mîrza 11 (nota 5), 65 04.12.1917; 31.03.1918
Dumitru45
140. Moghilean- 2, 3, 29, 80 22.11.1917; 23.11.1917; 11.01.1918; 21.05.1918
ski N.K.46
141. Moldovan 54, 56, 65, 75 22.02.1918; 26.02.1918; 31.03.1918; 11.05.1918
Teodor47
142. Morari 11 (nota 5) 04.12.1917
Alexandru48
143. Morari Anatolie 9, 11 (nota 5), 33 02.12.1917; 04.12.1917; 16.01.1918
144. Muntean 67, 78 04.04.1918; 16.05.1918
Zamfir
145. Nagorneak 44 09.02.1918
Iakov49
146. Năstase 60, 75 09.03.1918; 11.05.1918
Gheorghe
147. Neaga Teodor 11 (nota 5), 39, 04.12.1917; 29.01.1918; 05.02.1918
42
148. Nemațki 44 09.02.1918
Vladimir50
149. Nikitiuk F.S. 3, 10, 11 (no- 23.11.1917; 03.12.1917; 04.12.1917; 14.01.1918;
ta 5), 31, 33, 34, 16.01.1918; 17.01.1918; 22.01.1918; 23.01.1918;
36, 37, 38, 39, 26.01.1918; 29.01.1918; 02.02.1918; 05.02.1918;
41, 42, 45, 48, 12.02.1918; 19.02.1918 (ședință de zi); 31.03.1918;
65, 75, 76, 78 11.05.1918; 12.05.1918;

807
 1 2 3 4
150. Novakov Anton 2, 3, 7, 67 22.12.1917; 23.11.1917; 29.11.1917; 04.04.1918
151. O[n]cean51 11 (nota 5) 04.12.1917
152. Osmolovski A.D. 44, 51, 55, 59, 09.02.1918; 20.02.1918 (ședință de seară); 26.02.1918;
62, 63, 64, 65, 07.03.1918; 14.03.1918; 16.03.1918; 27.03.1918;
69, 72, 73, 74, 75 07.04.1918; 14.04.1918; 02.05.1918; 04.05.1918;
11.05.1918
153. Osoianu 3, 65, 75 23.11.1917; 31.03.1918; 11.05.1918
Constantin
154. Palii Eftimie52 3, 11 (nota 5) 23.11.1917; 04.12.1917
155. Panțîri Ion 3, 6, 9, 11, 14, 23.11.1917; 28.11.1917; 02.12.1917; 04.12.1917;
16, 24, 26, 29, 09.12.1917; 13.12.1917; 03.01.1918; 08.01.1918;
31, 33, 71, 80 11.01.1918; 14.01.1918; 16.01.1918; 13.04.1918;
21.05.1918
156. Paskalov53 11 (nota 5), 17 04.12.1917; 15.12.1917
157. Păscăluța Ion 3, 4, 5, 6, 7, 10, 23.11.1917; 25.11.1917; 27.11.1917; 28.11.1917;
11, 14, 15, 22, 03.12.1917; 04.12.1917; 09.12.1917; 11.12.1917;
26, 31, 33, 43, 28.12.1917; 08.01.1918; 14.01.1918; 07.02.1918;
44, 55, 60, 65, 09.02.1918; 26.02.1918; 09.03.1918; 31.03.1918;
73, 78 02.05.1918; 16.05.1918
158. Pelivan Ioan 1, 2, 8, 9, 10, 13, 21.11.1917; 22.11.1917; 01.12.1917; 02.12.1917;
29, 32, 35, 37, 64 03.12.1917; 07.12.1917; 11.01.1918; 15.01.1918;
19.01.1918; 23.01.1918; 27.03.1918
159. Pereteatcov54 11 (nota 5) 04.12.1917
160. Piciormare [Chi- 44, 54, 67, 80 09.02.1918; 22.02.1918; 04.04.1918; 21.05.1918
cerman] Petre55
161. Pîntea Gherman 1, 3, 11, 15, 16, 21.11.1917; 23.11.1917; 04.12.1917; 11.12.1917;
26, 30, 33, 52, 13.12.1917; 08.01.1918; 13.01.1918; 16.01.1918;
65, 73 21.02.1918 (ședință de zi); 31.03.1918; 02.05.1918
162. Platica 11 (nota 5), 60 04.12.1917; 09.03.1918
Dimitrie56
163. Poleatînciuk 2, 65, 78 22.11.1917; 31.03.1918; 16.05.1918
Piotr
164. Ponomariov Iu.V. 52, 60, 65, 67, 21.02.1918 (ședință de zi); 09.03.1918; 31.03.1918;
77, 78 04.04.1918; 14.05.1918; 16.05.1918
165. Popa Filip 57
36, 38 22.01.1918; 26.01.1918
166. Popa Ion 36, 38, 65 22.01.1918; 26.01.1918; 31.03.1918
167. Prahnițchi 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 21.11.1917; 22.11.1917; 23.11.1917; 25.11.1917;
Valentin 8, 9, 10, 11, 16, 27.11.1917; 28.11.1917; 29.11.1917; 01.12.1917;
17, 23, 26, 29, 02.12.1917; 03.12.1917; 04.12.1917; 13.12.1917;
31, 32, 33, 34, 15.12.1917; 29.12.1917; 08.01.1918; 11.01.1918;
35, 71, 80 11.01.1918; 14.01.1918; 15.01.1918; 16.01.1918;
17.01.1918; 19.01.1918; 13.04.1918; 21.05.1918
168. Pugaciov58 3 23.11.1917
169. Rabei N.S. 11, 20 04.12.1917; 22.12.1917
170. Rabinovici A.Z. 3, 4, 6, 7, 11 23.11.1917; 25.11.1917; 28.11.1917; 03.12.1917;
(nota 5), 18, 20 04.12.1917; 18.12.1917; 22.12.1917
171. Ratko A.D.59 77, 78 14.05.1918; 16.05.1918
172. Rudiev Vasile 7, 32, 33, 35, 29.11.1917; 15.01.1918; 16.01.1918; 19.01.1918;
71, 80 13.04.1918; 21.05.1918

808
 1 2 3 4
173. Rugină Anton60 11, 20, 24, 26, 04.12.1917; 22.12.1917; 03.01.1918; 08.01.1918;
27, 30, 40, 41, 09.01.1918; 13.01.1918; 31.01.1918; 02.02.1918;
42, 45, 60, 65, 05.02.1918; 12.02.1918; 09.03.1918; 31.03.1918;
66, 67 02.04.1918; 04.04.1918
174. Sadagurski N.A.61
175. Savciuk 36, 38 22.01.1918; 26.01.1918
Kalistrat
176. Savenko 6, 7, 8, 9, 11, 12, 28.11.1917; 29.11.1917; 01.12.1917; 02.12.1917;
Mihail62 13, 24, 28, 29, 04.12.1917; 05.12.1917; 07.12.1917; 03.01.1918;
30, 31, 32, 35, 10.01.1918; 11.01.1918; 13.01.1918; 14.01.1918;
38, 40, 45, 52, 15.01.1918; 19.01.1918; 26.01.1918; 31.01.1918;
57, 60, 62, 69, 79 12.02.1918; 21.02.1918 (ședință de zi); 02.03.1918;
09.03.1918; 14.03.1918; 07.04.1918; 18.05.1918;
177. Sberea Chiril 33, 52, 56 16.01.1918; 21.02.1918 (ședință de zi); 28.02.1918
178. Schmidt A.K. 1, 3, 29, 40, 78 21.11.1817; 23.11.1917; 11.01.1918; 31.01.1918;
16.05.1918
179. Scheinberg 60 09.03.1918
Mendel63
180. Schtern G.I. 64 1, 5, 7, 11 (nota 5), 21.11.1817; 27.11.1917; 29.11.1917; 04.12.1918;
15, 16, 17, 20 11.12.1917; 13.12.1917; 15.12.1917; 22.12.1917
181. Scobioală 3, 49, 62, 72, 23.11.1917; 19.02.1918 (ședință de seară); 14.03.1918;
Andrei 75, 79 14.04.1918; 11.05.1918; 18.05.1918
182. Secară Nicolae 11 (nota 5), 29, 04.12.1917; 11.01.1918; 14.01.1918; 31.01.1918;
31, 40, 49, 51, 19.02.1918 (ședință de seară); 20.02.1918 (ședință de
52, 53, 60, 63, seară); 21.02.1918 (ședință de zi); 21.02.1918 (ședință de
82 seară); 09.03.1918; 16.03.1918; 25.05.1918
183. Silistrari Timo- 42, 73 05.02.1918; 02.05.1918
fei
184. Sinadino 1, 2, 23, 39, 58, 21.11.1817; 22.12.1817; 29.12.1917; 29.01.1918;
Pantelimon 60, 78 05.03.1918; 09.03.1918; 16.05.1918
185. Sinicliu Elefterie 3, 5, 6, 11, 15, 23.11.1917; 27.11.1917; 28.11.1917; 04.12.1918;
46, 49, 57, 60, 62 11.12.1917; 16.02.1918; 19.02.1918 (ședință de seară);
02.03.1918; 09.03.1918; 14.03.1918
186. Sîrbu Gheorghe 4, 54 25.11.1917; 22.02.1918
187. Sluțkij Moisei65 55, 57, 59, 60, 26.02.1918; 02.03.1918; 07.03.1918; 09.03.1918;
62, 63, 65, 68, 14.03.1918; 16.03.1918; 31.03.1918; 06.04.1918;
78, 82 16.05.1918; 21.05.1918
188. Soltuz Nicolae 67, 79, 80 04.04.1918; 18.05.1918; 21.05.1918
189. Spinei Chiril66 11 (nota 5) 04.12.1917
190. Spivak67 3, 5, 6, 7, 29 23.11.1917; 27.11.1917; 28.11.1917; 29.11.1917
191. Stanevici 49, 55, 56, 58, 19.02.1918 (ședință de seară); 26.02.1918; 28.02.1918;
Feodor68 60, 65, 67, 70, 05.03.1918; 09.03.1918; 31.03.1918; 04.04.1918;
71, 72, 74, 75, 11.04.1918; 13.04.1918; 14.04.1918; 04.05.1918;
76, 77, 78, 79, 11.05.1918; 12.05.1918; 14.05.1918; 16.05.1918;
80, 81, 82 18.05.1918; 21.05.1918; 23.05.1918; 25.05.1918
192. Starenki Mihail 2, 3, 9, 20, 27, 22.11.1917; 23.11.1917; 02.12.1917; 22.12.1917;
30, 33, 36, 39, 09.01.1918; 16.01.1918; 22.01.1918; 29.01.1918;
40, 42, 44, 47, 31.01.1918; 05.02.1918; 09.02.1918; 17.02.1918;
62, 65, 67, 75, 14.03.1918; 31.03.1918; 04.04.1918; 11.05.1918;
79, 81 18.05.1918; 23.05.1918

809
 1 2 3 4
193. Stavriev 12, 24, 31, 36, 05.12.1917; 03.01.1918; 14.01.1918; 22.01.1918;
Gheorghe69 38, 42, 75, 76 26.01.1918; 05.02.1918; 11.05.1918; 12.05.1918

194. Stere 64, 66, 67, 68, 27.03.1918; 02.04.1918; 04.04.1918; 06.04.1918;
Constantin 69, 78, 81 07.04.1918; 16.05.1918; 23.05.1918
195. Stoianov M.S.70 1, 2 21.11.1917; 22.11.1917
196. Suruceanu 2, 3, 4, 7, 11 22.11.1917; 23.11.1917; 25.11.1917; 29.11.1917;
Nicolae71 (nota 5), 38, 40, 04.12.1917; 26.01.1918; 31.01.1918;
41, 44, 52, 54, 02.02.1918; 09.02.1918; 21.02.1918 (ședință de zi);
57, 58, 60, 61, 22.02.1918; 02.03.1918; 05.03.1918; 09.03.1918;
62, 67, 71, 72, 75 12.03.1918; 14.03.1918; 04.04.1918; 13.04.1918;
76, 81 14.04.1918; 11.05.1918; 12.05.1918; 23.05.1918
197. Suruceanu 38 26.01.1918
Teodor
198. Știrbeț Dumitru 11 (nota 5), 44 04.12.1917; 09.02.1918

199. Talambuță72 11 (nota 5) 04.12.1917

200. Topciu 67 04.04.1918
Dimitrie73
201. Trifon Teodor 11 (nota 5), 17, 60 04.12.1917; 15.12.1917; 09.03.1918

202. Tudor Gheorghe 7, 11 (nota 5), 29.11.1917; 04.12.1917; 03.01.1918; 05.01.1918;

24, 25, 42, 65, 05.02.1918; 31.03.1918; 11.05.1918
75
203. Tudos Ion 3, 4, 7, 10, 11, 23.11.1917; 25.11.1917; 29.11.1917; 03.12.1917;
26, 28, 31, 32, 04.12.1917; 08.01.1918; 10.01.1918; 14.01.1918;
40, 41, 42, 43, 15.01.1918; 31.01.1918; 02.02.1918; 05.02.1918;
44, 63, 65, 72, 07.02.1918; 09.02.1918; 16.03.1918; 31.03.1918;
73, 75, 76 14.04.1918; 02.05.1918; 11.05.1918; 12.05.1918
204. Turcuman 3, 11 (nota 5), 23.11.1917; 04.12.1917; 08.01.1918; 16.01.1918;
Grigore 26, 33, 51 20.02.1918 (ședință de seară)
205. Țanțu Vasile 1, 2, 3, 4, 9, 11 21.11.1917; 22.11.1917; 23.11.1917; 25.11.1917;
(nota 5), 14, 15, 02.12.1917; 04.12.1917; 09.12.1917; 11.12.1917;
16, 18, 31, 33, 13.12.1917; 18.12.1917; 14.01.1918; 16.01.1918;
46, 49, 73 16.02.1918; 19.02.1918 (ședință de seară); 02.05.1918
206. Țîganko Vla- 36, 38, 39, 40, 22.01.1918; 26.01.1918; 29.01.1918; 31.01.1918;
dimir 41, 42, 43, 44, 02.02.1918; 05.02.1918;
45, 46, 47, 48, 07.02.1918; 09.02.1918;12.02.1918; 16.02.1918;
49, 50, 51, 52, 17.02.1918; 19.02.1918 (ședință de zi); 19.02.1918
53, 54, 55, 56, (ședință de seară); 20.02.1918 (ședință de zi);
57, 59, 60, 62, 20.02.1918 (ședință de seară); 21.02.1918 (ședință de zi);
63, 64, 65, 66, 21.02.1918 (ședință de seară); 22.02.1918; 26.02.1918;
67, 68, 69, 70, 28.02.1918; 02.03.1918; 07.03.1918; 09.03.1918;
71, 72, 74, 75, 14.03.1918; 16.03.1918; 27.03.1918; 31.03.1918;
76, 77, 78, 79, 02.04.1918; 04.04.1918; 06.04.1918; 07.04.1918;
80, 81, 82 11.04.1918; 13.04.1918; 14.04.1918; 04.05.1918;
11.05.1918; 12.05.1918; 14.05.1918; 16.05.1918;
18.05.1918; 21.05.1918; 23.05.1918; 25.05.1918
207. Țurcan Alexan- 36, 38 22.01.1918; 26.01.1918; 31.03.1918
dru74
208. Țurcan Leonida 11 (nota 5), 65 04.12.1917; 31.03.1918

810
 1 2 3 4
209. Uncu Teodor 4, 11 (nota 5), 25.11.1917; 04.12.1917; 29.01.1918; 31.03.1918;
39, 65, 67, 73, 04.04.1918; 02.05.1918; 11.05.1918; 18.05.1918
75, 79
210. Vakulenko V.A. 11 (nota 5), 16, 04.12.1917; 13.12.1917; 22.12.1917; 09.02.1918
20, 44
211. Valuța 38, 42, 60, 65 26.01.1918; 05.02.1918; 09.03.1918; 31.03.1918
Vladimir75
212. Vezetiu Eftimie 36, 38, 65 22.01.1918; 26.01.1918; 31.03.1918
213. Vlavcev 76
3 23.11.1917
214. Vranov77 36, 38 22.01.1918; 26.01.1918
215. Vrîncean78 42 05.02.1918
216. Zel,veanski 17 15.12.1917
A.S.79
217. Zlatov80 3 23.12.1817
218. Zubac Vitalie 3, 20, 63 23.12.1817; 22.12.1917; 16.03.1918

Note și comentarii

1 Operațiunea anevoioasă de alcătuire a acestei liste a fost impusă de sarcina precizării număru-
lui membrilor Sfatului Țării. În diferite momente din trecut, au fost publicate variate liste de
deputați, unele dintre ele fiind documente oficiale, adică au fost alcătuite chiar de Secretariatul
Parlamentului. Aceste documente se contrazic pe alocuri unele pe altele și fiecare dintre ele
conține destule inexactități. Inadvertențele au fost promovate și înmulțite de unii dintre autorii
care s-au ocupat de istoria Sfatului Țării și, în special, de biografiile deputaților, astfel că printre
membrii S.Ț. s-au pomenit mulți despre care se știe în mod cert că nu au avut acest statut. Dacă
ar fi existat toate condicele de prezență a deputaților și dacă am fi avut garanția că acestea con-
țin doar numele persoanelor care au avut mandat de deputat aprobat de plenul Parlamentului,
nu și ale acelora care s-au aflat o vreme acolo cu statut de candidat la această funcție, atunci nu
ar mai fi fost nevoie de eforturile care s-au cerut pentru alcătuirea tabloului de mai sus. Dar
întrucît aceste condiții nu există, procesele-verbale rămîn singurele documente care pot arăta
cine anume a activat în Sfatul Țării. În plus, cercetarea lor oferă o informație instructivă pri-
vind activismul deputaților, gradul angajării lor în activitatea parlamentară. Tocmai de aceea
nu m-am limitat să menționez doar procesele-verbale în care se întîlnesc numele deputaților, ci
am reținut și reprodus și datele la care ei au fost prezenți în Parlament și cînd, de regulă, au avut
intervenții pe chestiunile discutate acolo. Chiar dacă, eventual, ar fi putut exista și deputați care
nu sînt menționați în aceste documente (ceea ce este imposibil cel puțin teoretic, odată ce proce-
sele-verbale conțin rapoartele Comisiei de validare a mandatelor de deputat), aceștia oricum nu
pot fi considerați membri cu statut complet ai S.Ț., de vreme ce nu s-au evidențiat prin nimic,
altfel spus, nu au fost mai mult decît simpli figuranți, umplutură, care nu au putut influența
în niciun fel lucrările S.Ț. Lista de mai sus conține numai persoanele care în procesele-verbale
sînt menționate cu calificativul de deputat sau/și ale căror mandate de deputat au fost votate în
plenul ședințelor S.Ț. Dacă procesele-verbale menționează un număr relativ mare de persoane
care nu întrunesc aceste condiții, ca de ex. Șt. Ciobanu, Em. Catelli, Gurie Grosu, On. Ghibu,
C. Mimi ș.a., acest fapt nu demonstrează în niciun caz calitatea acestora de membri ai S.Ț.

811
 (așa cum, din păcate, constatăm în dicționarul lui A. Chiriac, care în alte privințe este foarte
util, precum și în ziarul Ardealul din 26 noiembrie 1917). Trebuie să mai observ că procedeul
vicios de redactare a proceselor-verbale, după care au fost menționate, aproape întotdeauna,
doar numele de familie ale deputaților, fără prenume (și, după caz, numele după tată), a generat
dificultatea greu de învins de a nu putea identifica persoana concretă atunci cînd aceasta are ace-
lași nume cu alta sau chiar cu altele, ca de ex. în cazul celor cu numele Bîrcă, Bivol, Codreanu,
Suruceanu sau Grinfeld. Din fericire, aceste situații nu sînt numeroase. Din aceeași cauză unii
deputați – foarte puțini, este adevărat – figurează în tabelul de mai sus numai cu numele de
familie (de ex. Cara, Dedov, Domusci etc.). Deși procesele-verbale ale ședințelor S.Ț. sînt sin-
gura sursă în baza căreia poate fi stabilită calitatea de membru al S.Ț., totuși nici ea nu oferă
posibilitatea de a cunoaște care a fost numărul exact al deputaților. Constatăm de ex. foarte des
că multe persoane participau la ședințe, interveneau în dezbateri, votau anumite documente și
decizii doar în baza aprobării mandatului de către Comisia de validare, înainte ca acesta să fi
fost confirmat și de plenul legislativului (formal, se considera că acesta era un vot consultativ).
Evident că aceste persoane aveau statut real de deputat, mai ales că nu prea au existat cazuri în
care plenul Parlamentului să fi respins definitiv mandatele recomandate de Comisia de validare.
Au fost și situații în care mandatele erau respinse de către ședințele în plen pentru a fi examinate
suplimentar în Comisia de validate sau/și în fracțiunile parlamentare, după care nu mai știm
nimic despre soarta lor sau, în unele cazuri, ca de ex. cele ale lui I. Melioșin și I.V. Ponomariov,
să aflăm din alte surse că mai tîrziu mandatele acestora au fost validate. Pot fi constatate și
situații care au fost rodul unor inerente erori umane. Astfel, după ce aflăm că la sfîrșitul lunii
ianuarie 1918 deputatul Nicolae Suruceanu era plecat din Parlament (pr.-v. 38), mult mai tîrziu,
în luna mai, îl întîlnim în Comisia constituțională a legislativului (pr.-v. 75), gafă care s-a putut
produce fie la o anumită etapă în S.Ț. ori pe parcursul redactării procesului-verbal respectiv.
Uneori, aceste gafe sînt reparabile prin examinarea paralelă a celor două variante ale procese-
lor-verbale: din arhivă și din ziarul Sfatul Țării. În unele liste cu deputați, dintre care o parte au
fost editate, iar altele încă nu, figurează opt nume (I. Ploscari, Gh. Popovici, M. Russev, I. Rusu,
I. Sucevan, Tihohod, M. Tiron și N. Vulpe) care nu se văd în tabelul de mai sus. În locurile
corespunzătoare din notele care urmează sînt examinate toate cazurile acestea.
2 După unele surse (ANRM, fond 727, inv. 1, dosar 19, f. 236–236v.; A. Chiriac, p. 30, 35), acest
deputat s-ar fi aflat în S.Ț. de la 21.11.1917 pînă la 22.01.1918, dar numele lui nu se întîlnește nică-
ieri în altă parte decît în anexa la pr.-v. 11 (v. nota 5 la acest document).
3 Acesta a fost trimis în Parlament, probabil, spre sfîrșitul lunii decembrie 1917, din partea parti-
dului eserilor, în locul lui M. Kogan. A luat cuvîntul în ședința în plen la 03.01.1918. Ulterior,
comisia de validare a confirmat mandatul său și l-a propus spre aprobare prin votul plenului, dar
s-a aflat că între timp el plecase din Basarabia. Nu există însă informație că pe parcursul lunii ianu-
arie, atît cît a avut mandat, ar fi activat ca deputat. Deci el nu a renunțat la mandat, așa cum s-a cre-
zut cîteodată (v. Gh. Cojocaru, p. 69). Cazul lui A. Alexandrov nu e singular, au existat mai mulți
deputați al căror mandat nu a fost votat de plenul S.Ț., în timp ce ei au activat în Parlament de la
cîteva luni pînă la aproape un an: v. ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 19, f. 244–244v., 245–245v.,
246–246v., 247–247v., 249–249v., 250–250v., 257–257v., 260–260v. Vezi și Anexa 2. Unii din ei
au participat la dezbaterea și votarea unor documente de importanță istorică, ca de ex. Declarația
de Unire sau Declarația de anulare a condițiilor de unire. În general, regula de instrumentare a
validării mandatelor în S.Ț. era că acestea nu erau aprobate prin votul plenului mai devreme de o
lună de la prezentarea în Parlament a candidaților la funcția de deputat.
4 Este menționat doar în lista validată de Parlament la 4 decembrie 1917. E posibil să nu frecventat
deloc ședințele.
5 Acest nume se întîlnește fără prenume în toate procesele-verbale respective. În lista alcătuită de
Secretariatul Parlamentului după dizolvarea acestuia, au fost incluse două persoane cu acest nume:
Bivol Constantin și Bivol Nicolae. Judecînd după conținutul intervențiilor lui Bivol în ședințe și
mai ținînd cont și de faptul că B.C. avea doar o clasă primară, pare să fie sigur că procesele-verbale
îl vizează doar pe Nicolae Bivol, absolvent al Universității din Derpt.

812
 6 În unele procese-verbale are prenumele Feodor. În alte documente figurează ambele nume, ceea ce
pare a fi o greșeală: v. Anexa 2; de asemenea, A. Chiriac, op.cit., p. 35.
7 În ședința din 09.03.1918, despre acest deputat avea să se spună că nu frecventa Parlamentul din
19 ianuarie 1918. A avut mandat chiar de la început, din data de 4 decembrie 1917: v. pr.-v. 11, nota 5.
8 Acest nume se întîlnește frecvent în procesele-verbale, ca urmare a faptului că N.N. Bosie-Co-
dreanu era președinte al Comisiei de validare, care își ținea ședințele foarte des, și totodată mem-
bru al guvernului. În plus, făcea parte din grupul celor mai instruiți și mai activi deputați. Maniera
defectuoasă a alcătuitorilor acestor documente de a nu da numele complete ale celor care erau pre-
zenți și/sau luau cuvîntul în Parlament, a creat anumite confuzii ca urmare a faptului că numele
acestui personaj este menționat variat: N.N. Bosie-Codrean, N.N. Codrean sau pur și simplu
Codrean. Întrucît procesele-verbale respective lasă să se înțeleagă că aceste nume vizează una și
aceeași persoană, am dat într-un singur loc referirile la toate trei nume.
9 După acest nume, în unele surse și scrieri istorice figurează Bucătaru Ion: A. Chiriac, op. cit.,
p. 30, 36. Vezi și Anexele 1, 2. Nu se întîlnește însă în niciun proces-verbal. Totuși e sigur că a fost
deputat, deoarece la 14.05.1918 a completat ancheta corespunzătoare: v. Anexa 1.
10 În procesele-verbale ale Sfatului Țării nu există nicio mărturie că Șt. Bulat ar fi fost deputat.
El este menționat doar în varianta de ziar a procesului-verbal al ședinței din 27.11.1917, dar nu
ca deputat, ci în calitate de reprezentant al moldovenilor din Transnistria care exprima în acea
ședință susținerea pentru Sfatul Țării și dragostea transnistrenilor față de frații lor din Basara-
bia. În unele scrieri se susține că el ar fi făcut parte din categoria acelor deputați care au funcțio-
nat temporar și au fost înlocuiți de alți delegați ai organizațiilor pe care le reprezentau, făcîndu-se
totodată precizarea că ar fi avut mandat de la 21 noiembrie pînă la 4 decembrie 1917 (P. Cazacu,
Moldova dintre Prut și Nistru, p. 244), ceea ce este însă ilogic, deoarece prima validare a manda-
telor în Parlament s-a făcut la 04.12.1917, iar numele lui nu se află printre cele 113 din lista votată
atunci (v. pr.-v. 11, nota 5). Numele Șt. Bulat nu se află în dosarul 41 din arhivă, care conține
toate solicitările la funcția de deputat. Este evident, prin urmare, că nu a făcut parte din S.Ț. În
general, procesele-verbale nu conțin nicio informație precisă despre activitatea transnistrenilor
în Sfatul Țării, ceea ce pare cît se poate de curios, de vreme ce Congresul militarilor moldoveni,
din octombrie 1917, hotărîse „să se propuie moldovenilor de peste Nistru 10 locuri în Sfatul
Țării” (I. Țurcanu, p. 198). Însă în schema aprobată de Biroul de organizare a Sfatului Țării la
6 noiembrie 1917 transnistrenii nu figurează. În rezoluția din 2 noiembrie 1917 a Biroului se
spune: „A propune Comitetului Moldovenesc Central al Sovietului de deputați ai soldaților și
ofițerilor de a organiza urgent pe lîngă Comitet o secție a moldovenilor transnistreni și a-i atrage
în această secție” (Ibid., p. 89). Materialele Comisiei de validare a S.Ț. nu menționează niciun
transnistrean, în schimb se întîlnesc nume ale unor basarabeni trimiși în Parlament din partea
transnistrenilor, de ex. ale studenților V. Bogos, V. Valuță și V. Harea, care reprezentau de fapt
organizațiile studenților moldoveni din Kiev și Odesa (v. pr.-v. 38).
11 În unele documente, prenumele său este Iurii: pr.-v. 11 (nota 5); ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 37.
12 Sau Chiorescul.
13 Nu se știe nimic despre acest deputat, întrucît numele respectiv nu se întîlnește decît în anexa la
pr.-v. 11. E posibil să fie acel Ciobanu Grigore care este menţionat în unele liste oficiale, conform
cărora acesta ar fi avut mandat de la 21.11.1917 pînă la 25.01.1918: v. Anexa 2; A. Chiriac, p. 37.
14 Cel mai des, în documente numele acestui deputat este scris Cojocari sau Cojuhari.
15 Se întîlnește frecvent și forma Cataros.
16 În unele studii se susține că acesta, împreună cu un alt membru al Comitetului executiv al Sovie-
tului din Chișinău ai deputaților soldați și muncitori, N. Dobrovol'ski, ar fi fost înlocuiți, la
8 decembrie 1917, de A. Zel’veanski și I. Melioșin (I.E. Levit, p. 61), ceea ce nu se potrivește cu
informația din procesele-verbale, în care numele lui Dascăl se întîlnește ultima dată la 09.02.1918.
17 Din procesul-verbal respectiv, aflăm că la 14 ianuarie 1918 acest deputat a fost ales în Comisia de
conciliere a S.Ț. care avea prerogative foarte mari. Mai mult, nu se știe nimic despre el.

813
18 În ancheta pe care la începutul anului 1918 a completat-o el însuși, numele său e scris Dimitrașko
Ivan Mihailovici: v. Anexa 1. În lista alcătuită de Secretariatul Parlamentului, care se publică
acum pentru prima dată, e scris Dumitrașco Ivan: v. Anexa 2.
19 Vezi nota 16.
20 Menționat o singură data, în ședința din 22.11.1917, ca fiind ales în Comisia de luptă împotriva
anarhiei și pentru alimente.
21 În lista publicată de A. Chiriac, se arată că s-ar fi aflat în Parlament de la 21.11.1917 pînă la
27.11.1918. În procesele-verbale aflăm doar două mențiuni ce îl vizează, una referitoare la ședința
din 23.11.1917 și alta din anexa la procesul-verbal din 04.12.1917.
22 Trimis în Parlament de Congresul III al țăranilor din Basarabia din partea bulgarilor. La
19.02.1918, mandatul său încă nu fusese votat de plenul legislativului, dar el participa la ședințe
și vota, deci avea statut real de deputat, așa cum constatau și unii colegi care vorbeau despre el
(v. pr.-v. 44).
23 Procesele-verbale nu oferă nicio informație relativ la durata activității acestui deputat în Parlament.
Numele lui se întîlnește doar în ședința din 27.03.1918, de unde se vede că avea mandat în regulă.
Din unele surse (ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 19, f. 246v.; A. Chiriac, p. 38) ar reieși că ar fi avut
mandat de la 09.03.1918 pînă la 27.11.1918, dar procesele-verbale nu confirmă o astfel de situație.
Vezi și Anexa 2. Ancheta lui personală nu a putut fi descoperită, deși documentele de acest gen au
fost completate tocmai în momentul în care, conform surselor menționate, el intrase în Parlament.
24 În unele documente e ortografiat Grunberg: v. de ex. pr.-v. 11 (nota 5).
25 În procesele-verbale 3, 5 și 6 este menționat numele de familie Grinfeld, fără patronimic, astfel că
nu știm sigur dacă în aceste cazuri este vizată Nadejda Grinfeld sau Veniamin Grinfeld. Am optat
pentru plasarea lor la primul nume, din simplul motiv că N.G. era mult mai activă decît V.G., ceea
ce nu este însă sigur că am procedat corect.
26 Această candidatură a fost supusă votării plenului la 16.V.1918 și a fost respinsă (ANRM, fond
727, inv. 2, dosar 55, f. 226), dar de aici nu rezultă, așa cum am observat în alte cazuri menționate
mai sus, că nu ar fi avut statut real de deputat pînă la acea dată. Din alte documente reiese că el a
fost prezent în Parlament mult mai devreme: Ibid., dosar 41, f. 257.
27 A fost înaintat în Parlament din partea Sovietului gubernial al deputaților țărani. Deși în unele
documente se menționează că s-a aflat în S.Ț. pînă la 22.01.1918 (ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 19,
f. 258v.), numele lui nu este menționat în niciun proces-verbal, cu excepția anexei la pr.-v. 11 (nota 5).
28 Este menționat doar în primul proces-verbal, dar pe atunci în mod sigur nu era deputat. Datele
din unele surse sînt contradictorii și neconvingătoare, de ex. că s-ar fi aflat în S.Ț. de la 25.11.1918
pînă la 27.11.1918: A. Chiriac, p. 39 (în doar două ședințe, cînd mandatul său nici nu putea fi dis-
cutat). Alte date: 25.11.1918 – 22.11.1918 (A. Chiriac, p. 32; evident, data de 22.11.1918 nu poate
fi corectă); 25.11.1918 – 27.12.1918 (ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 19, f. 258v.).
29 În procesele-verbale figurează doar numele de familie Herța (Gherța). Din această cauză, nu se știe
care este prenumele vizat de aceste documente. În unele surse se întîlnește Herța Ion (ANRM,
fond 727, inv. 2, dosar 37, ancheta completată la 21.V.1918), în altele Herța Teodor (Ibid., dosar
19, f. 158v.). Evident că trebuie optat pentru prima variantă.
30 Unele surse susțin că după plecarea din Parlament, la începutul anului 1918, Holban ar fi revenit
la 25.11.18 și deci ar mai fi activat încă două zile, pînă la 27.11.1918 (ANRM, fond 727, inv. 2,
dosar 19, f. 258–258v.), ceea ce e curios și incredibil deopotrivă. Ba poate fi întîlnită și informația
că a doua oară ar fi activat pînă la 27.02.1919 (A. Chiriac, p. 39), ceea ce nu a fost cu putință din
simplul motiv că S.Ț. fusese dizolvat la 27.11.1918.
31 Despre acest deputat, sursele cunoscute susțin că a avut mandat de la 21.11.1917 pînă la 27.11.1918
și că a fost înaintat în Parlament de Congresul III al țăranilor din Basarabia, ceea ce nu poate fi
adevărat, deoarece Congresul a avut loc în ianuarie 1918 și el nu figurează printre deputații trimiși
atunci în S.Ț.: v. pr.-v. 36 și 38. Vezi și notele 36 și 47, 77.

814
32 Statutul lui Toma Jalbă, ca deputat, este destul de confuz, la fel ca cel al lui Ștefan Bulat. Nici
numele lui nu se întîlnește în dosarul 41. În cele două procese-verbale el este menționat doar ca o
persoană care saluta Sfatul Țării din partea moldovenilor din Transnistria. În plus, în prima din
cele două date, ziarul Sfatul Țării îl menționează în locul lui pe Șt. Bulat: Sfatul Țării, 29 noiem-
brie 1917. Nu se spune nimic în aceste documente despre faptul că ar fi fost deputat, chiar dacă
sursele pe care le-am citat mai sus susțin că ar fi avut mandat de la 21.11.1917 pînă la 25.01.1918:
Vezi și P. Cazacu (p. 244), care susține că Jalbă ar fi făcut parte din categoria deputaților care au
funcționat temporar, fiind înlocuit cu altcineva din partea populației pe care o reprezenta, dar
despre asta nu există nicio informație. În Istoria românilor (vol. VII, tom 2, p. 495) se susține că
T.J. ar fi participat la ședința din 27.03.1918 a S.Ț., dar în procesul-verbal respectiv și în lista depu-
taţilor de la acea dată acest nume nu se întîlnește.
33 Înainte de acest nume, în unele surse figurează I. Kiricenko: A. Chiriac, op. cit., p. 31, 36; v. și
Anexa 2. În procesele-verbale un astfel de nume nu se află.
34 Materialele publicate și unele din arhivă (ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 19, f. 242v.) susțin că
acest deputat s-ar fi aflat în S.Ț. de la 08.05.1918 pînă la 27.11.1918, dar în procesele-verbale este
menționat o singură dată, cînd mandatul său a fost votat la ședința în plen din 16.05.1918.
35 Acesta este menționat în momentul în care se constata că nu mai activa în Parlament, adică la
15.12.1917.
36 Sursele pe care le cunoaștem susțin că ar fi fost trimis în Parlament din partea Congresului III al
țărănimii basarabene, însă numele său nu figurează printre deputații care au primit mandat de la
acest congres. Vezi și notele 31, 47, 77.
37 Numele acesta nu se întîlnește în niciun document și în nicio publicație cu liste de deputați. Dar
el este menționat într-o apelare făcută de V. Țîganko în ședința din 16.04.1918 a S.Ț. și adresată
guvernului cu următorul conținut: „Este oare cunoscută guvernului soarta foștilor deputați arestați:
Cotoros, Panțîri, Grinfeld, Ciumacenko, Rudiev, Prahnițchi și Litvinov?” (v. pr.-v. 71). Numele său
este menționat și în ședința din 21.05.1918, dar de astă dată nu mai este numit deputat, ci doar comi-
sar al județului Soroca (pr.-v. 80). Se pare că nu a fost totuși deputat. Vezi și I.E. Levit, p. 288.
38 Unele surse, inclusiv documentul care pare mai sigur decît toate (vezi Anexa 2), susțin că acesta a
avut mandat de la 20.02.1918 pînă la 27.11.1918, dar în procesele-verbale ale ședințelor în plen este
menționat o singură dată, la 09.03.1918, cînd i-a fost aprobat mandatul prin votul deputaților:
pr.-v. 60.
39 După unele date (anexa 2; A. Chiriac, p. 39), acesta ar fi avut mandat de la 07.01.1918 pînă la
27.11.1918, din partea Congresului III al țăranilor, ceea ce nu poate fi corect, deoarece congresul
respectiv și-a început lucrările la 18.01.1918. Procesul-verbal al ședinței din 09.02.1918, singurul
în care se întîlnește numele lui Mămăligă face precizarea că mandatul i-a fost acordat de Sovietul
de deputați ai țăranilor, deci nu de Congres.
40 Numele acesta nu se află nici în lucrările publicate despre Sfatul Țării și nici în listele oficiale cu
membri ai S.Ț. Dar procesul-verbal respectiv nu lasă nicio îndoială că persoana cu acest nume era
deputat. Raportul asupra ședinței din 22.01.1918 din ziarul Sfatul Țării confirmă că informația
din documentul de arhivă este corectă: Sfatul Țării, 24 ianuarie 1918. Prin urmare, a existat în
mod sigur un deputat cu numele Marin, numai că nu știm cînd a obținut mandatul, de la cine și
cît timp s-a aflat în Parlament.
41 Unele documente oficiale (ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 19, f. 250v.) susțin că mandatul lui
nu ar fi fost confirmat de ședința în plen, ceea ce pare a fi cu neputință, deoarece fusese ales în
funcția de prim-vicepreședinte al S.Ț., dar o astfel de posibilitate nu trebuie exclusă, odată ce – în
mod neobișnuit pentru sistemul parlamentar – alegerea conducerii Parlamentului și a comisiilor
parlamentare s-a făcut înainte de aprobarea prin votul plenului a mandatelor de deputat. Pe de
altă parte, trebuie ţinut cont și de faptul că mai tîrziu Inculeţ avea să vorbească despre el ca despre
adjunctul său.
42 De obicei, în scrierile despre Sfatul Țării și în unele documente oficiale se susține că acesta
ar fi avut mandat doar de la 07.02.1918, dar se vede că aceste date nu sînt corecte, deoarece

815
 M. Minciună fusese legat de activitatea S.Ț. încă din ajunul deschiderii lucrărilor acestuia, acti-
vînd în Biroul de organizare a Sfatului Țării în calitatea unuia din fondatorii și redactorii organu-
lui de presă al Parlamentului, ziarul Sfatul Țării: v. I. Țurcanu, Unirea…, p. 100. Evident că avea
mandat din partea Congresului militarilor moldoveni.
43 Despre acesta s-a spus că ar fi avut mandat din partea comunității ucrainene din Chișinău de la
05.11.1917, afirmație care nu are nicio explicație rezonabilă, deoarece primele mandate au fost
votate, așa cum am mai spus, la 04.12.1917. Or, la acea dată au fost aprobate alte mandate din
partea Societății culturale ucrainene „Prosvita”. Numele lui Miţchevici figurează doar în proce-
sul-verbal nr. 1, dar nu ca deputat, ci ca reprezentat al Societății „Prosvita”.
44 S-a afirmat că persoana respectivă ar fi avut mandat de la 14.03.1918 pînă la 13.11.1918 (P. Cazacu,
p. 245; vezi și Anexa 2). Or, la 13.11.1918 S.Ț. nu funcționa, astfel că nu avea cum să fie lipsit de
mandat la acea dată, chiar dacă pleca din proprie inițiativă. În procesele-verbale numele său se
întîlnește o singură dată, la 04.04.1918, atunci cînd i-a fost confirmat mandatul din partea comu-
nității bulgare.
45 Despre el s-a spus că ar fi activat în S.Ț. pe toată durata ființării acestuia, dar în procesele-verbale
se întîlnește doar în anexa la pr.-v. 11 (nota 5) și în ședința din 31.03.1918, în care a fost ales în
Comisia școlară (era sau fusese învățător în comuna Bădragii Vechi, jud. Hotin); pr.-v. 65.
46 Listele deputaților, publicate și de arhivă, nu conțin niciun fel de date despre el, deși îl dau drept
membru al S.Ț. În procesele-verbale ale ședințelor în plen ale S.Ț. numele său se întîlnește de cîteva
ori, în schimb va fi mult mai prezent în procesele-verbale ale Comisiei agrare a S.Ț.
47 S-a susținut că acest deputat ar fi primit mandat din partea Congresului III al deputaților țărani,
dar în lista celor 37 de delegați ai Congresului, trimiși în S.Ț. îndată după terminarea lucrărilor
acestuia, numele său nu se întîlnește. Se vede că a fost delegat ulterior din partea Sovietului guber-
nial al deputaților țărani, împreună cu alți cîțiva candidați, așa cum pare să rezulte din pr.-v. 54.
48 Din ceea ce s-a scris pînă acum despre acest deputat, dar și din unele documente de arhivă, se vede
că el s-a aflat în S.Ț. de la 21.11.1917 pînă la 27.11.1918, dar cu excepția anexei la pr.-v. 11 (nota 5),
numele său nu figurează în nicio ședință a Parlamentului.
49 Și despre acesta s-a spus că a făcut parte din S.Ț. atîta timp cît acesta a existat, dar îl întîlnim doar
în ședința din 09.02.1918, cînd i-a fost reconfirmat mandatul din partea Radei ucrainene din
Basarabia.
50 Situația acestuia este identică cu cea a lui I. Nagorneak.
51 Despre acesta nu se știe aproape nimic sigur, nici numele nu e sigur. În schimb este menționat în
anexa la pr.-v. 11 cu mandat aprobat de plenul Parlamentului.
52 Și acesta, la fel ca mulți alții, deși s-a aflat în Parlament de la început și pînă la urmă, nu s-a eviden-
țiat niciodată prin nimic, numele său fiind menționat doar în două liste: o listă cu membrii unei
comisii militare ad-hoc și o alta cu numele deputaților ale căror mandate au fost aprobate de plen
la 04.12.1917. Vezi și notele 21, 54.
53 Nu sînt date sigure despre acest deputat, nu se știe nici dacă numele său este corect.
54 Informația despre acesta este foarte săracă, deși din unele surse ar reieși că a avut mandat de la des-
chiderea lucrărilor Parlamentului și pînă în ianuarie 1918 (P. Cazacu, p. 242; A. Chiriac, p. 40).
Cu excepția anexei la pr.-v. 11, pe care am mai menționat-o, în procesele-verbale numele său nu se
întîlnește.
55 Datele referitoare la acest deputat sînt incomplete și contradictorii. Lista oficială a deputaţilor care
au votat la 27.11.1918 anularea condiţiilor de unire a Basarabiei conţine și numele său. În realitate,
în procesele-verbale acest nume este menţionat ultima dată la 21.05.1918 printre deputaţii care
fuseseră arestaţi și executaţi. Este adevărat că în procesul-verbal din data de 21.05.1918 se dă doar
numele de familie Chicerman, fără prenume, ceea ce recomandă puţină circumspecţie. Trebuie
ţinut cont și de faptul că la 18.05.1918 el a completat ancheta de membru al S.Ţ.
56 Despre acesta există o singură informație: în ședința din 09.03.1918 se spunea că nu mai frecventa
Parlamentul de la 26 ianuarie 1918: pr.-v. 60.

816
57 F. Popa este menționat în două ședințe ale S.Ț. la care au fost examinate și aprobate mandatele
delegaților din partea Congresului III al țăranilor. Despre el, unele surse susțin că s-ar fi aflat în
Parlament de la 17.01.1918 pînă la 27.01.1918 (ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 19, f. 252–252v.;
A. Chiriac, p. 41), ceea ce ar însemna că și-a pierdut mandatul chiar a doua zi după ce i-a fost con-
firmat, lucru imposibil.
58 Lucrările publicate și listele oficiale de deputați nu conțin nicio informație despre persoana
respectivă. În procesul-verbal al ședinței din 23.11.1917 numele său figurează în lista de membri
ai Comisiei militare menționate în nota 52. La acea dată însă mandatele nu fuseseră încă confir-
mate de plenul S.Ț., iar în lista aprobată la 04.12.1917 numele său nu se află, ceea ce presupune că
a putut fi respins sau pur și simplu dintr-un anumit motiv nu a mai ajuns să fie deputat. În unele
liste cu deputați, înaintea acestui nume se mai află alte două: Plascari sau Ploscari Ion cu mandat
aprobat între 08.06.1918 și 27.11.1918 și Popovici Gheorghe, fără niciun fel de date (A. Chiriac,
p. 40–41; v. și Anexa 2). În procesele-verbale, numele celor doi nu se întîlnesc.
59 Acest deputat, un bulgar delegat de zemstva județului Bender, avea să fie semnalat în Parlament la
03.04.1918 (P. Cazacu, p. 243; A. Chiriac, p. 41), dar procesele-verbale îl menționează abia la 14 și
16 mai, cînd mandatul său a fost examinat și aprobat.
60 După acest nume, în unele scrieri și de asemenea în anumite documente nepublicate sînt menți-
onate numele altor doi deputați, Mihail Russev și Ion Rusu cu mandate de la 18.03.1918 pînă la
27.11.1918 (P. Cazacu, p. 242–243; A. Chiriac, p. 41). În privința lui Russev, aceste date nu sînt
corecte. Dosarul de arhivă cu decizii privind trimiterea în Parlament a candidaților la funcția
de deputat din partea organizaților locale arată că Russev a primit mandat din partea Uniunii
tovărășiilor de credit din sudul Basarabiei la 19.05.18: ANRM, fond 727, inv. 2, dosar 41, f. 93.
E sigur că mandatul său nu a fost confirmat de plenul Parlamentului, deoarece la 25.05.18 acesta
își încetează activitatea pe care o va relua la sfîrșitul lunii noiembrie, cînd examinarea și votarea
mandatelor nu a fost posibilă. Figurează în listele de deputați de la ultimele ședințe ale S.Ț., dar,
evident, cu statut provizoriu. Rusu a fost deputat, întrucît există o anchetă completată de el la
14.V.1918 (v. Anexa 1). Însă în procesele-verbale numele lui, ca și al lui Russev, nu se întîlneste.
61 În procesele-verbale numele acestuia nu se întîlnește. Excepție face o notă la pr.-v. 11 din 04.12.1917
ce arată că a avut mandat aprobat de plenul Parlamentului. El a făcut parte din prima grupă de
deputați evrei, care a activat pînă la 29.12.1917.
62 Despre acest deputat, care un scurt timp a deținut funcția de prim-vicepreședinte al Parlamentu-
lui, apoi de membru al guvernului, se susține în unele surse (P. Cazacu, p. 245; A. Chiriac, p. 41;
Anexa 2) că ar fi avut mandat pînă la 29.10.1918, fapt pentru care nu se poate găsi nicio explicație,
odată ce S.Ț. avea să-și reia lucrările în plen abia peste o lună, altfel spus, nu avea cine să-i ridice
mandatul mai devreme. Numele său nu se află în lista celor arestaţi la 29.10.1918 și expulzaţi peste
Nistru.
63 Ar fi avut mandat, după unii autori (P. Cazacu, p. 243; A. Chiriac, p. 41), de la 13.02.1918 pînă la
27.11.1918, dar în procesele-verbale este menționat o singură dată, la 09.03.1918, cînd mandatul
său a fost examinat și aprobat în Parlament.
64 Din lucrările acelorași autori ar reieși că acest deputat s-ar fi aflat în Parlament de la 21.11.1917
pînă la 04.02.1918, ceea ce nu poate fi adevărat, știindu-se că spre sfîrșitul lunii decembrie 1917
deputații evrei s-au autoexclus din S.Ț., așa cum demonstrează și procesele-verbale în care se află
numele lui G.I. Schtern.
65 M. Sluțki (împreună cu Lihtman, Landau, Scheinberg ș.a.) face parte din a doua grupă de deputați
evrei, intrați în Parlament în februarie–martie 1918, după ce prima grupă, așa-zis socialistă, în
frunte cu Nadejda Grinfeld părăsise S.Ț. două luni mai devreme.
66 În anumite scrieri și în unele liste oficiale de deputați, după Soltuz urmează Chiril Spinei, despre
care se spune că s-ar fi aflat în Parlament de la 22.11.1917 pînă la 27.11.1918 (P. Cazacu, p. 240;
A. Chiriac, p. 41, 144–145; v. și Anexa 2), dar în procesele-verbale ale S.Ț. nu este menționat nici-
odată, cu excepția unei anexe la pr.-v. 11 din 04.12.1917.

817
67 Acest nume nu se află nici în listele publicate și nici în cele oficiale nepublicate, dar procesele-ver-
bale arată foarte clar că a fost membru al S.Ț. cu drepturi depline. E adevărat că dicționarul lui
A. Chiriac conține totuși o scurtă informație despre el, destul de confuză (op. cit., p. 145).
68 Despre acesta listele oficiale – publicate și cele din arhivă – susțin greșit că ar fi avut mandat de
la 21.11.1917 pînă la 29.10.1918. Numele său se întîlnește pentru prima dată în procesul-verbal al
ședinței din 19.02.1918, fiind trimis în Parlament de către Duma orașului Chișinău, dar mandatul
său avea să fie confirmat de plenul legislativului abia la 04.04.1918. Formal, mandatul său nu a
expirat la 29.10.1918, cînd a fost arestat și expulzat peste Nistru.
69 În listele cu deputați publicate de unii autori (P. Cazacu, p. 242; A. Chiriac, p. 41) este arătat că
acest deputat ar fi avut mandat de la 22.01.1918, însă procesele-verbale arată că de fapt el activa ca
deputat cel puțin de la data de 03.01.1918: pr.-v. 24.
70 Situația acestui deputat de origine bulgară este incertă. Sursele cunoscute, publicate și cele
de arhivă, cunosc doar data la care numele său este semnalat: 21.11.1917. În procesele-verbale
e menționat de două ori, dar este evident că acestea sînt date incomplete. În procesul-verbal al
ședinței din 04.12.1917, cînd au fost validate primele mandate, el nu este menționat, ceea ce ne
face să credem că a avut o foarte scurtă trecere prin Parlament, altfel spus, mandatul său nu a
fost confirmat. În listele la care m-am mai referit, după acest nume și înainte de Suruceanu, stă
scris Sucevan Iacob care ar fi avut mandat de la 24.03.1918 pînă la 27.11.1918 (P. Cazacu, p. 242;
A. Chiriac, p. 42; v. și Anexa 2), dar în procesele-verbale numele său nu se întîlnește.
71 Cazul celor doi purtători ai numelui Suruceanu, Nicolae și Teodor, este similar cu cel al celor
doi Bivol. Întrucît N. Suruceanu a avut o prestanță mult mai pronunțată în S.Ț., avînd și studii
mult mai bune decît tizul său, e normal să presupunem că peste tot unde este pomenit numele de
familie Suruceanu fără a fi menționat și prenumele, e vizat anume N. Suruceanu, astfel că celălalt
purtător al acestui nume e avut în vedere numai atunci cînd este însoțit de prenumele Teodor. Nu
este exclus, așa cum am observat și în celălalt caz, ca această interpretare a relației dintre cei doi
purtători ai numelui Suruceanu să inducă anumite inexactități.
72 După unele surse, acesta ar fi activat în S.Ț. de la început și pînă în ianuarie 1918. În procesele-ver-
bale numele său nu se întîlnește, cu excepția mențiunii din anexa la pr.-v. 11, din care aflăm că avea
mandat aprobat de plenul Parlamentului. În unele liste cu deputați, după Talambuță urmează alte
două nume: Tihohod și Tiron Maxim, despre care se spune că s-ar fi aflat în Parlament pe toată
durata activității acestuia (P. Cazacu, p. 245; A. Chiriac, p. 42). În procesele-verbale nu este nicio
informație despre ei.
73 După unele date, acesta ar fi avut mandat de la 07.03.1918 pînă la 18.05.1918. Procesele-verbale
arată că mandatul său a fost confirmat atunci cînd numele lui se întîlnește o singură dată, și anume
în ședința din 04.04.1918.
74 Există unele aspecte neclare și în privința celor doi purtători ai numelui Țurcan. În procese-
le-verbale, numele Alexandru Țurcan nu se constată, deoarece, așa cum am mai menționat, acolo
aproape întotdeauna – și cazul de față nu este o excepție – se dă numai numele de familie. Dar,
mai întîi, numele A.Ț. se întîlnește în alte surse (P. Cazacu, p. 242; A. Chiriac, p. 42), apoi celălalt
Țurcan, cu prenumele Leonida, a avut mandat de la începutul activității Parlamentului, pe cînd
un alt Țurcan este menționat abia în ședințele din 22 și 26 ianuarie 1918, ca delegat din partea
Congresului III al țăranilor. Deci e sigur că A.Ț. este anume acesta din urmă. Rămîne neclar care
din cei doi Țurcan a fost prezent în ședința din 31.03.1918 (pr.-v. 65). Eu am pus datele respective
în dreptul numelui lui Ț.L. care pare să fi avut o prezență ceva mai pronunțată în S.Ț., întîlnin-
du-se și în alte surse (v. de ex. I. Țurcanu, Unirea…, p. 63, 79, 85, 171, 252).
75 Uneori acest nume este ortografiat Baluță: pr.-v. 65; I. Nistor, Istoria Basarabiei, p. 278. Alteori,
prenumele său este Ion (A. Chiriac, p. 42; v. și Anexa 2) și se pare că anume acesta este cel corect.
76 Situația acestuia este similară cu cea menționată în nota 70. Deși în ședința din 23.11.1917 el a fost
ales membru al Comisiei pentru producția alimentară, deci avea mandat de deputat, totuși nu este
sigur că mandatul său a fost confirmat în ședința din 04.12.1917.

818
77 Despre acesta pr.-v. 38 informează că, fiind trimis în Parlament de Congresul III al țăranilor, a
fost înlocuit de P. Halippa, care avea mandat de la aceeași autoritate. În document se spune că era
deputat, deci deținea mandatul de mai multă vreme, dar nu se știe de cînd, deoarece în pr.-v. 11
(nota 5), unde sînt menționate mandatele validate atunci (04.12.1917), numele său nu figurează.
78 Numele acestui deputat nu se întîlnește nicăieri, nici în lucrările despre S.Ț. editate și nici în
documentele de arhivă cercetate. Îl aflăm doar în procesul-verbal al ședinței din 05.02.1018,
unde se spune că la sfîrșitul lunii ianuarie sau începutul lunii februarie 1918 a participat la un
congres de la Kiev, ca deputat al S.Ț., pentru a discuta statutul flotei Mării Negre. În listele cu
deputați, publicate, dar și în una pe care o edităm acum (v. Anexa 2), la litera „v” se mai întîlnește
un nume de deputat, Vulpe Nicolae, despre care în unele scrieri se spune că ar fi avut mandat
de la 14.11.1918 pînă la 27.11.1918 (P. Cazacu, p. 242; A. Chiriac, p. 42). În dosarul de arhivă
cu decizii ale organelor locale privind delegarea candidaților la funcția de deputat, numele lui
V.Gh. Vulpe figurează într-un document adoptat de zemstva din Bolgrad la 17.09.18: ANRM,
fond 727, inv. 2, dosar 41, f. 93. Dar pe atunci Parlamentul nu funcționa și deci nu avea cine
să-i confirme mandatul. Nu încape nicio îndoială că nu a existat un astfel de deputat. Vezi alte
cazuri similare: notele 26, 31, 32, 36, 37, 77.
79 În cîteva din sursele la care m-am referit frecvent în notele de mai sus, se spune să acest depu-
tat ar fi activat în Parlament de la 21.11.1917, specificînd totodată fie că nu cunosc data la care
i-a încetat mandatul (v. de ex. A. Chiriac, p. 42), fie că mandatul nu ar fi fost confirmat de ple-
nul S.Ț. (v. Anexa 2). Aceste informații sînt inexacte. Procesul-verbal al ședinței din 15.12.1917
arată clar că în acea zi Zel’veanski, care la 08.12.17 fusese trimis în S.Ț. de Sovietul din Chișinău
al deputaților soldați și muncitori, împreună cu un alt bolșevic I. Melioșin (ANRM, fond 727,
inv. 2, dosar 41, f. 250), a fost confirmat prin votul deputaților prezenți la acea ședință (pr.-v. 17).
80 În procesul-verbal al ședinței din 23.11.1917 se spune că un deputat cu acest nume fusese ales în-
tr-o comisie militară ad-hoc (v. și notele 16, 47, 52, 64 și 70). Nu este însă exclus, așa cum am
observat și în alte note, ca în ședința din 04.12.1917, cînd Parlamentul a votat primele mandate,
el să nu fi fost confirmat.

819
 CUPR INS

Între sublim și tragic. Sfatul Țării în documentele sale fundamentale

(Ion Ţurcanu) ................................................................................................................................ 3
Notă asupra ediției (I.Ţ.) ............................................................................................................ 97

P R O C E S E L E -V E R B A L E
A LE ŞEDI NŢELOR Î N PLEN
Протоколъ № 1 Засѣданія Бессарабскаго Краевого Органа – Сфатулъ
Цэрій, состоявшагося въ г. Кишиневѣ 21-го ноября 1917 года при участіи
избранныхъ депутатовъ и представителей разныхъ общественныхъ, во-
енныхъ, политическихъ и національныхъ организацій .......................................... 102
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 22-го ноября 1917 года № 2 .............. 124
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 23-го ноября 1917 года № 3 .............. 127
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 25-го ноября 1917 года № 4 .............. 138
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 27-го ноября 1917 года № 5 .............. 147
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 28-го ноября 1917 года № 6 .............. 155
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 29-го ноября 1917 года № 7 .............. 164
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 1-го декабря 1917 года № 8 ............... 171
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 2-го декабря 1917 года № 9 ............... 183
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 3-го декабря 1917 года № 10 ............ 188
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 4-го декабря 1917 года № 11 ............ 192
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 5-го декабря 1917 года № 12 ............ 199
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 7-го декабря 1917 года № 13 ............ 202
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 9-го декабря 1917-го года № 14 ...... 205
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 11-го декабря 1917 года № 15 ........... 210
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 13-го декабря 1917 года № 16 .......... 214
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 15-го декабря 1917 года № 17 .......... 222
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 18-го декабря 1917 года № 18 ........ 226
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 20-го декабря 1917 года № 19 ......... 230
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 22-го декабря 1917 года № 20 .......... 233

820
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 27-го декабря 1917 года № 21 ........... 237
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 28-го декабря 1917 года № 22 ......... 242
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 29-го декабря 1917 года № 23 ......... 248
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 3-го января 1918 года № 24 .............. 256
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 5-го января 1918 года № 25 .............. 265
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 8-го января 1918 года № 26 .............. 272
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 9-го января 1918 года № 27 ............. 284
Протоколъ Частнаго засѣданія депутатовъ Сфатулъ Цэрій
отъ 10-го января 1918 года № 28 ...................................................................................... 289
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 11-го января 1918 года № 29 ............ 296
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 13-го января 1918 года № 30 ............ 303
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 14-го января 1918 года № 31 ............ 312
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 15-го января 1918 года № 32 ............ 319
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 16-го января 1918 года № 33 ............ 324
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 17-го января 1918 года № 34 ............ 331
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 19-го января 1918 года № 35 ............ 333
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 22-го января 1918 года № 36 ............ 336
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 23-го января 1918 года № 37 ........... 342
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 26-го января 1918 года № 38 .......... 348
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 29-го января 1918 года № 39 ............ 355
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 31-го января 1918 года № 40 ............ 363
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 2-го февраля 1918 года № 41 ............ 372
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 5-го февраля 1918 года № 42 ........... 376
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 7-го февраля 1918 года № 43 ............ 385
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 9-го февраля 1918 года № 44 ........... 396
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 12-го февраля 1918 года № 45 ........ 402
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 16-го февраля 1918 года № 46 ........ 407
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 17-го февраля 1918 года № 47 .......... 415
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 19-го февраля 1918 года № 48.
Дневное .................................................................................................................................... 422
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 19-го февраля 1918 года № 49.
Вечернее ................................................................................................................................... 429
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 20-го февраля 1918 года № 50 ......... 438
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 20-го февраля 1918 года № 51.
Вечернее ................................................................................................................................... 443
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 21-го февраля 1918 года № 52 ......... 447
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 21-го февраля 1918 года № 53 .......... 453
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 22-го февраля 1918 года № 54 ......... 459
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 26-го февраля 1918 года № 55 ........ 463

821
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 28-го февраля 1918 года № 56 ......... 471
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 2-го марта 1918 года № 57 ................. 478
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 5-го марта 1918 года № 58 ............... 504
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 7-го марта 1918 года № 59 ................ 508
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 9-го марта 1918 года № 60 ................ 515
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 12-го марта 1918 года № 61 .............. 525
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 14-го марта 1918 года № 62 .............. 527
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 16-го марта 1918 года № 63 .............. 536
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 27-го марта 1918 года № 64 .............. 553
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 31-го марта 1918 года № 65 ............... 565
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 2-го апрѣля 1918 года № 66 ............. 570
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 4-го апрѣля 1918 года № 67 .............. 577
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 6-го апрѣля 1918 года № 68 ............. 585
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 7-го апрѣля 1918 года № 69 .............. 590
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 11-го апрѣля 1918 года № 70 ............ 593
Протоколъ Засѣданія Сфатуль Цэрiй отъ 13-го апрѣля 1918 года № 71 ............ 601
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрiй отъ 14-го апрѣля 1918 года № 72 ........... 614
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 2-го мая 1918 года № 73 ..................... 624
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 4-го мая 1918 года № 74 ..................... 634
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 11-го мая 1918 года № 75 .................. 643
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 12-го мая 1918 года № 76 .................. 650
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 14-го мая 1918 года № 77 .................. 662
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 16-го мая 1918 года № 78 .................. 667
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 18-го мая 1918 года № 79 .................. 679
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 21-го мая 1918 года № 80 ................... 693
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 23-го мая 1918 года № 81 .................. 706
Протоколъ Засѣданія Сфатулъ Цэрій отъ 25-го мая 1918 года № 82 .................. 721
Протоколъ Засѣданiя Сфатулъ Цэрiй отъ 28-го мая 1918 года № 83 .................. 731
[Протоколъ Засѣданiя Сфатулъ Цэрiй отъ 25-го ноября 1918 года №84]
Открытiе занятiй Сфатулъ Цэрiй ................................................................................... 734
[Протоколъ Засѣданiя Сфатулъ Цэрiй отъ 26-го/27-го ноября 1918 года № 85] .... 738

ANEXE
Anexa 1. Биографические данные членов Сфатул Цэрий
по заполненным ими анкетным листам в январе–феврале и в мае 1918 г. ........ 744
Anexa 2. Tablou alcătuit de Comisia de lichidare a Sfatului Ţării ............................... 772
Anexa 3. Lista deputaților după procesele-verbale ale ședințelor în plen
ale Sfatului Țării ....................................................................................................................... 798

822
 Imprimare la Combinatul Poligrafic,
str. Petru Movilă, 35;
MD-2004, Chișinău, Republica Moldova
Comanda nr.