Ion

Liviu Rebreanu
INCADRARE
“Ion” de Liviu Rebreanu este un roman modern, obiectiv, realist si social. Romanul este
o specie a genului epic, naratiune in proza, de intindere mare cu o actiune complexa, mai multe
planuri narative, intriga complicata si personaje numeroase.
TEORIA MODERNISMULUI
Modernismul este o mișcare amplă, care se manifestă în a doua jumătate a secolului al
XIX-lea și în secolul XX în Europa. Teoreticianul modernismului este Eugen Lovinescu care
înființează cenaclul ”Sburătorul” și revista cu același nume. Teoriile lui Lovinescu pornesc de la
ideea că există un ”spirit al veacului”, care determină sincronizarea culturii române cu cultura
europeană.. Această sincronizare a avut doua etape: etapa imitației și etapa constituirii unui
fond propriu, original.. Sincronizarea trebuie urmată de diferențiere, factorul etnic și
originalitatea fiecărui scriitor contribuind la aceasta.

O altă direcție impusă este cea a mutației valorilor, care susține că o operă literară
primește de-a lungul timpului o mulțime de interpretări.

TRASATURI
O prima trasatura care demonstreaza modernitatea romanului este prezenta unui
personaj atipic nemultumit de conditia sa sociala care doreste cu orice pret sa si-o depaseasca.
De asemenea, Rebreanu foloseste si tehnici moderne. Tehnica contrapunctului, prin care
aceeasi idee, tema, eveniment este prezentat in medii diferite: nunta Laurei si nunta Anei,
problema pamantului dintre Ion si Vasile Baciu. Tehnica anticiparii de continut prezinta
toponimele din incipitul textului: Rapele Dracului, Crasmeaua Mortului dar si elementele
simbolice: crucea stramba, flori vestejite.
O alta trasatura care demonstreaza obiectivitatea operei este prezenta unui narrator
neimplicat, omniscient si omniprezent, nararea fiind facuta la persoana a III-a. Naratorul este
impersonal, este doar o voce care nu ia niciodata atitudine fata de personajele sale sau fata de
actiunile relatate, el doar denunta.
TEMA
Tema principal este lupta pentru pamant. Pamantul este problema taranului roman
perceput ca o fiinta vie fata de care nutreste sentimente de adoratie si teama. Tema secundara
a acestui roman este dorinta omului de a-si depasi conditia sociala.
SECVENTE
O prima secventa narativa, semnificativa atat pentru tema principal cat si pentru tema
secundara poate fi considerata cea a horei. Hora de duminica are loc in curtea Todosiei, vaduva
lui Maxim Oprea si ofera informatii despre stratificarea sociala, oamenii fiind asezati in functie
de averea pe care o aveau. La hora, Ion o joaca pe Ana, fata lui Vasile Baciu, desi el o iubea pe
Florica, fata ce mai frumoasa din sat insa mai saraca decat dansul. Aceasta intamplare
declanseaza conflictual interior care se da in sufletul lui Ion intre chemarea pamantului si glasul
iubirii.
O a doua secventa prezinta scena cositului si scena sarutarii pamantului. Secventa
ilustreaza relatia lui Ion cu pamantul. Pamantul este vazut ca o zeitate in fata caruia omul se
simte neinsemnat. Ion se simte slab in fata pamantului. Acesta il cuprinde pe Ion fara ca el sa se
poate impotrivi, personificarea “glasul pamantului patrundea ca o chemare” putand fi
interpretata ca o reintoarcere la origine. In scena sarutarii pamantului, Ion nu mai era mic si
slab in fata pamantului, era stapan si pamantul se inchina in fata lui, sufletul era cuprins de
fericire pentru ca pamantul era supus “era a lui si numai al lui”. Dorinta lui Ion de a avea
pamant se transforma in obsesie. Momentul in care saruta pamantul este perceput de erou ca
o biruinta dar in acelasi timp si ca o supunere doarece el, imbracat in haine de sarbatoare,
ingenuncheaza cu evlavie
CONCEPTE
Titlul reprezinta numele personajului principal, un personaj tipologic, reprezentant al
unei categorii sociale: tinerii tarani care doresc sa urce pe scara sociala prin orice.
Romanul este construit sub forma unui corp sferoid dupa principiul circularitatii, motivul
drumului deschide si inchide opera. Romanul are doua parti: glasul pamantului si glasul iubirii.
Prima parte are sase capitol iar partea a doua are sapte capitol. Capitolele au nume simbolice:
“Inceputul”, „Nunta”, „Noaptea” cu rorul de a sintetiza esenta continutului, cititorul putand
anticipa evenimentele. De asemenea, romanul are o structura specifica. Exista doua planuri:
planul destinului individual: Ion care evolueaza in paralel cu planul comunitatii. In acelasi timp,
pot fi identificate in alte doua planuri: planul taranimii si planul intelectualitatii.

CONCLUZIE
In concluzie, prin prezenta unui personaj atipic, a tehnicilor modern si a unui narator
neimplicat, omniscient si omniprezent, romanul “Ion” este un roman modern, obiectiv, realist si
social.
 CARACTERIZARE PERSONAJ
In romanul “Ion” exista, ca si in orice roman, un protagonist, Ion.
Acesta este fiul lui Alexandru Pop, face parte din categoria oamenilor care doresc sa isi
depaseasca conditia de om umil si umilit, iar pentru a-si atinge telul se foloseste de cei din jur
fara nicio remuscare.
Din punct de vedere al modalitatilor de caracterizare, putem remarca in primul rand
caracterizarea directa, facuta de catre narator: „Era iute si harnic, ca ma-sa une punea el mana
punea si Dumnezeu mila”, „pamantul ii era mai drag ca ochii din cap”. El se autocaracterizeaza
ca fiind constient ca dragostea pentru Florica este echivalenta cu acceptarea de buna voie a
saraciei „sa raman falit pentru o muiere?”. Este caracterizat si de alte personaje: Vasile Baciu il
considera „talhar” si „sarantoc”, invatatorul Herdelea spuna ca este „silitor” si „cuminte”, iar
Titu il considera „cel mai prieten dintre toti baietii din sat”.
Caracterizarea indirecta reiese faptele sale, din vorbe si din atitudinea fata de celelalte
personaje. Relatia pe care Ion o are cu pamantul evidentiaza trasaturile de caracter ale
acestuia. Ion nu mai vede pamantul ca un obiect , ci ca o fiinta vie, ca o ibovnica care isi cere
drepturile , astfel pasiunea pentru pamant va duce la moartea Anei.