Testament

Tudor Arghezi
ÎNCADRARE

Opera “Testament” de Tudor Arghezi este o artă poetică modernă ce dă expresie crezului său artistic,
concepţiei sale despre poet şi poezie.

TEORIA MODERNISMULUI
Modernismul este o mișcare amplă , care se manifestă în a doua jumă tate a secolului al XIX-lea și în
secolul XX în Europa. Teoreticianul modernismului este Eugen Lovinescu care înființează cenaclul ”Sbură torul”
și revista cu același nume. Teoriile lui Lovinescu pornesc de la ideea că există un ”spirit al veacului”, care
determină sincronizarea culturii româ ne cu cultura europeană .. Această sincronizare a avut doua etape: etapa
imitației și etapa constituirii unui fond propriu, original.. Sincronizarea trebuie urmată de diferențiere, factorul
etnic și originalitatea fiecă rui scriitor contribuind la aceasta.
O altă direcție impusă este cea a mutației valorilor, care susține că o operă literară primește de-a lungul
timpului o mulțime de interpretă ri.

TRASATURI

O altă tră să tură este lirismul pur, textul poetic fiind o modalitate de transmitere a stă rilor și sentimentelor
poetului. Interiorizarea lirismului, textul poetic fiind o confesiune subiectivă a eului poetic, prin forme verbale
și pronominale la persoană I “nu voi lasă ”, “am prefă cut”, “am preschimbat”, “am iubit”, “eu”,și adjective
pronominale posesive “cartea mea”.
Structura poeziei este moderna, strofele sunt asimetrice, versurile lungi de 11 silabe alternand cu cele
scurte de 6 silabe si se foloseste tehnica ingambamentului

TEMA
Tema este creația, moștenirea spirituală pe care poetul o lasă urmașilor să i, el continuâ nd o tradiție,
fiind un mediator între generații.

SECVENTE

O prima secvență prezintă procesul de
elaborare a operei și finalită țile ei . Cartea apare că
o expresie a  progresului de la muncă fizică
exprimată prin lexemele sapă și brazdă , la muncă
intelectuală, condei și călimară . Prin trudă sa poetul
metamorfozează materialul în spiritual. Opera este
un proces îndelungat, care trebuie să concentreze
toate suferințele poporului “sudoarea muncii
sutelor de ani”. Limbajul arghezian este o expresie a
îmbină rii graiului popular cu cel literar. De
asemenea, opera apare că un act îndelungat ,
presupunâ nd efort fizic, similar celui prin care se
face pâinea “fră mâ ntate mii de să ptă mâ ni”.
Totodată opera devine spiritual. Poezia are puterea
de a transfigure realitatea, elementele
respingă toare, degradate, pot deveni sursă poetică
prin harul creatorului “zdrențele se pot transformă
în muguri și coroane, veninul în miere”.
„Ca să schimbăm, acum, întâ ia oară
Sapa-n condei şi brazda-n calimară
Bă trâ nii au adunat, printre plă vani, 
Sudoarea muncii sutelor de ani. 
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
Ş i leagă ne urmaşilor stă pâ ni. 
Ş i, fră mâ ntate mii de să ptămâ ni
Le-am prefă cut în versuri şi-n icoane, 
Fă cui din zdrenţe muguri şi coroane. 
Veninul strâ ns l-am preschimbat în miere, 
Lă sâ nd întreagă dulcea lui putere.”
 O altă secvență este cea în care poetul
ră zbună suferințele trecutului, cuvâ ntul capă tă
forță materială a unui bici, care are puterea de
izbă vire. Creaţiei ii se atribuie funcţie socială .
Datoria poetului este de a ilustra în poezia să
asociata cu o vioara, durerile neamului. Imaginea
groteasca a stă pâ nului jucâ nd că un țap înjunghiat
sublineaza ideea “biciului ră bdat”, dar care s-a
întors în cuvinte, pedepsind pe cei care au provocat
suferință . Arghezi accentuează ideea esteticii
uratului, limba poetică în care își exprimă gâ ndurile
fiind surprinză toare “din bube, mucegaiuri și noroi,
iscat-am frumuseți și prețuri noi”.
„Durerea noastră surdă şi amară
O gră mă dii pe-o singură vioară , 
Pe care ascultâ nd-o a jucat
Stă pâ nul, ca un ţap înjunghiat. 
Din bube, mucegaiuri şi noroi
Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi. 
Biciul ră bdat se-ntoarce în cuvinte
Si izbă veşte-ncet pedesitor
Odrasla vie-a crimei tuturor. 
E-ndreptă ţirea ramurei obscure
Ieşită la lumină din padure
Ş i dâ nd în vâ rf, ca un ciorchin de negi
Rodul durerii de vecii întregi.

CONCEPTE

Titlul este paradoxal pentru un început de opera, fiind mai degrabă o sugestie a sfâ rșitului. Reprezintă o
metaforă ; în sens denotative se referă la un act juridic unilateral prin care o persoană își exprimă dorințele ce
urmează a fi indepinite după moarte, în legă tură cu încredințarea bunurilor materiale, iar în sens conotativ
testamentul arghezian face referire la o avere spirituală , creația ce urmează a fi lă sată generațiilor viitoare.
Lirismul este subiectiv, confesiv marcat prin forme pronominale și verbale de persoană I “mea”, “voi
lasă ”. Adresarea directă se realizează prin mă rci ale persoanei a II a ”nu-ți voi lasă ” și verbe “asaz-o”.

CONCLUZIE
În concluzie, prin modernitatea limbajului poetic, prin semnificaţiile sale profunde, prin inovaţia la nivel
formal, poezia Testament este o arta poetica moderna.