CLASIFICAREA LUMII VII

VIRUSURILE

1. Generalităţi
o Nu fac parte din niciunul dintre cele 5 regnuri;
o Definitie: entităţi infecţioase acelulare aflate la limita dintre materia vie şi cea nevie;
o Entitate = formă de existenţă a materiei;
o Infecţios = produce boli celorlalte organisme;
o Acelulare = nu au organizare de tip celular;
o Nu au metabolism propriu (nu îşi pot produce substanţele necesare supravieţuirii);
o Folosesc o celulă vie gazdă pentru supravieţuire;
o Sunt obligatoriu parazite intracelular (nu supravieţuiesc în afara unei celule gazdă);
o Se multiplică numai în celula gazdă.
2. Structura
+ Miez nucleic (Genom viral) – poate fi ori ADN, ori ARN;
+ Înveliş proteic (Capsida);
± Anvelopă virală (extrem de infecţioasă);
3. Clasificare
o După tipul de acid nucleic:
 Cu ADN (dezoxiribovirusuri)
virusul herpesului, variolei
 Cu ARN (ribovirusuri)
virusurile gripale, HIV, rabic, hepatitice
o După oranism:
 Ale plantelor;
 Ale animalelor;
 Ale omului;
4. Multiplicare
o Se multiplică numai în celula gazdă pe care o „supun” astfel încât aceasta va sintetiza
componentele virale;
o 2 tipuri de virusuri:
 Care distrug celula gazdă – se răspândesc în organism şi infectează alte celule » infecţie
virală acută;
 Nu distrug celula gazdă » infecţie cronică;
5. Virozele
o Sunt produse de virusuri;
 o Afectează plantele, animalele şi omul;
o La om: gripa, turbarea, hepatita, varicela, poliomielita, oreionul, herpesul;
o La animale: pestele, gripa aviară, turbarea;

H.I.V.
(virusul imunodeficienţei umane)

- H.I.V. = human imunodeficiency virus;

- Atacă şi distuge celulele sistemului imunitar;
- S.I.D.A. = sindromul imuno-deficienţei căpătate ( A.I.D.S. = acquired imunodeficiency syndrome)
- Moduri de transmitere:
o Contact sexual neprotejat cu o persoană infectată;
o Contact direct cu sângele unei persoane infectate:
 Seringi şi instrumente medicale nesterile;
 Rănirea pielii cu instrumente nesterile;
 Transfuzii de sânge;
 Transplant de organe;
 Prevenire:
 Evitare contactului cu sângele altei persoane;
 Folosirea de instrumente medicale sterile / de unică folosinţă;
 Folosirea individuală a obiectelor de igienă personală;
o De la mamă la făt (transmitere verticală):
 În timpul sarcinii;
 În timpul naşterii;
 Prin alăptare;
 Risc – 25-40 %
 Prevenirea:
 Administrarea de medicamente antiretrovirale;
 Naşterea prin cezariană;
 Evitarea alăptării;
 Risc – 4%
o Cum NU se transmite:
 Îmbrăţişări şi sărut social;
 Folosirea în comun a duşului şi toaletei;
 Folosirea în comun a veselei şi a tacâmurilor;
 Strângeri de mână;
 Înţepături de insecte;
 Strănut sau tuse;
 Lacrimi, salivă, transpiraţie;
- Testul H.I.V. (Test E.L.I.S.A.)
o Testul nu indică prezenţa virusului, cu prezenţa anticorpilor;
 o De la momentul infectării cu HIV, organismul are nevoie de o perioadă de 3-6 luni – „fereastră
imunologică” – pentru a produce anticorpii specifici;
o Testul este relevant numai după 3-6 luni de la posibila infectare;
- Tratament
o Nu vindecă şi nu înlătură virusul, cu amână apariţia simptomelor;
REGNUL PROCARIOTE

1. Caractere generale:
- Organizare celulară de tip procariot;
- Sunt cele mai vechi forme de viaţă;
- Răspândite în toate mediile de viaţă;
- Hrănire:
o Autotrofă (fotosinteza, chemosinteza);
o Heterotrofă;
- Pot fi imobile sau se pot deplasa cu ajutorul cililor şi flagelilor;
- Pot fi solitare sau coloniale;
- Sunt unicelulare;
2. Înmulţirea:
- Fie prin diviziune directă sau prin conjugare;
- Sunt grupate în două încrengături: bacterii şi cianobacterii (algele albastre-verzi);
A. BACTERIILE
o Clasificare:
 Arhebacterii (bacteriile vechi);
 Eubacterii (bacterii adevărate);
a. Arhebacteriile:
 Cele mai vechi forme de viaţă (4 miliarde de ani);
 Trăiesc în condiţii neobişnuite de viaţă (temperaturi ridicate, lipsa oxigenului);
 Se hrănesc prin chemosinteză (autotrof);
bacteriile metanogene (realizează sinteza metanului prin reducerea CO 2)
b. Eubacteriile:
 Respiraţia:
 Aerob (+oxigen);
Ex. bacilul fânului
 Anaerob (-oxigen);
Ex. bacilul tetanis
 Hrănirea:
 Autotrof
o Fotosinteză
o Chemosinteză
 Heterotrof
o Sapofit
o Parazit
  Simbiotică
bacteriile fixatoare de azot; din stomacul erbivorelor rumegătoare; din intestinul
gros al mamiferelor

 Dimensiuni cuprinse între 10-100 microni;

Excepţii:
Mycoplasma – 0,005 microni;
Macromanas – 100 microni;
 Forme:
 Sferică (COCI)
streptococul, stafilococul
 Bastonaş (BACILI)
bacilul Koch (TBC), difteric, leprei, antraxului, etc.
 Virgulă (VIBRIONI)
vibrionul holeric
 Spiralată (SPIRILI / SPIROCHETE)
treponema pallidum (agentul patogen al sifilisului)
 În condiţii nefavorabile, bacteriile formează spori de rezistenţă.
 În condiţii favorabile (temp. 37,5 grade) se multiplică ce rate diferite, în funcţie de
infecţiozitatea acestora.
 Pentru a putea fi studiate, bacteriile sunt crescute în laborator în aşa-numitele „medii
de cultură”.
 B. CIANOBACTERIILE
o Pot fi solitare sau coloniale;
o Capabile de fotosinteză;
o Conţin pigmenţi asimilatori de culoare verde (clorofila), roşie şi albastră (ficocianina);
o Peretele celular conţine celoloză;
o Produc un tip de amidon care nu se colorează cu iodul;
o Pot fi:
 Acvatice
Oscillatoria, Anabaena
 Terestre
Nostoc commune („cleiul pământului”)
o Unele formează simbioze cu ciupercile, rezultând lichenii.
3. Importanţa bacteriilor:
- Saprofite:
o Igenizează mediul;
o Redau elementele chimice circuitelor naturale;
o Alterează alimentele;
- Saprofite fermentative (implicate în diferite procese industriale:
 o Descompun substanţe organice în lipsa oxigenului;
o Tipuri de fermentaţie:
 Alcoolică (glucoză » alcool etilic + CO2)
Acetobacter pasteurianum
Pseudonomas aeruginosa
 Acetică (glucoză » alcool etilic » acid acetic)
 Lactică (glucoză » acid lactic)
Streptococus lactis
Lactobacilus bulgaricus
o Biotehnologie (obţinerea unor substanţe în laborator prin bacterii)
Echerichia coli » insulina, interferon
- Parazite
o Boli ale plantelor, animalelor, omului.
o La om: amigdalia, pneumonia, tuberculoza, tetanosul, lepra, toxiinfecţii alimentare
(salmonella; botulismul), holera, difteria, ciuma
REGNUL PROTISTE

Caractere generale:
- Organisme EK (majoritatea unicelulare)
- Trăiesc în mediul acvatic (inclusiv în lichidele corpului animalelor)
- Pot fi libere sau parazite
- Pot fi imobile sau mobile (în mod pasiv – curenţi de apă sau în mod activ – cili, flageli, pseudopode)
- Hrănire:
o Heterotrofă (majoritatea)
o Autotrofă
- Înmulţire:
o Asexuat (diviziune directă)
o Sexuat (izogameţi sau zoospori)
o Conjugare (schimb de material genetic)
Clasificare
a. Vegetale
i. Algele
b. Intermediare (vegetale-animale)
i. Euglenofite
c. Animale (protozoare)
i. Ciliate, Sarcodine, Sporozoare, Zooflagelate
d. Oomicete, Myxomicete
1. ALGELE
- Sunt protiste vegetale
- Majoritatea sunt acvatice; unele trăiesc în medii terestre umede (sol, stânci,ziduri)
- Corpul algelor – TAL :
o Unicelular Pleurococcus, Chlorella
 o Pluricelular Spyrogyra
- Sunt organisme libere :
o Solitare
o Coloniale Volvax aureus, Sargassum
- Hrănire autotrofă prin fotosinteză
- Clasificare după pigment:
 Alge verzi - clorophyte Cladophora, Ulva lactuca
 Alge roşii - rodophyte Ceramium
 Alge brune - feophyte Sargassum
 Alge aurii - diatomee
+ în peretele celular se depune siliciu
+ în timp, după moarte, formează diatomit (rocă)
+ intră în structura fitoplanctonului

2. EUGLENOFITELE
- Protiste unicelulare libere – solitare sau coloniale
- Un numar redus de specii sunt parazite
- Trăiesc în apele dulci
- Sunt mobile (prezintă flagel)
- Hrănire : autotrofă în prezenţa luminii; heterotrofă în
absenţa luminii
- Înmulţire – diviziune directă
- Desen: Stigma orientează vacuola spre sursa de lumină

3. SARCODINELE (rizopode)
- Unicelulare acvatice, libere sau parazite
- Caracteristic: pseudopode (expansiuni ale
citoplasmei cu rol in deplasare şi hrănire)
- Înmulţirea – asexuat (diviziune directă)
- În condiţii nefavorabile – sporii de rezistenţă se
închistează
- Amoeba proteus - liberă, în ape dulci, curate
- Alte amibe:
o Foraminiferi (calcar)
o Radiolari (siliciu)
o Entamolba histolitica – parazită în intestinul gros, producând disterie; se transmite prin consum
de apă infestată
o Negleria – infecţii respiratorii; se transmite prin diverse lichide; poate afecta creierul
4. ZOOFLAGELATELE (zoomastigine)
- Unicelulare, predominant parazite
- Prezenta flagelilor (locomoţie); aspect de bici
- Exemple:
o Trypanosoma – în sângele omului şi al unor animale – boala somnului – transmis la om prin
musca Tse-Tse;
o Trichomonas urogenitalis – în organele sistemelor excretor şi reproducător uman – boală
venerică: „Trichomoniază”;
o Giardia intestinalis – parazit în intestinul subţire al omului – Giardioză – se transmite prin mâini
murdare; în condiţii nefavorabile formează chişti de rezistenţă
- Unele sunt libere saprofite în mediu
- Simbiotice (intestinul subţire al termitelor)

5. SPOROZOARELE
- Exclusiv parazite în lichidele corpului – sânge sau limfă
- Structura corpului este mult simplificată – nu au organite de locomoţie şi nici vacuole
- Absorb substanţe hrănitoare ale gazdei
- Boli:
o Babesioze – la bovine
o Coccidioze – la păsări
o Malaria – la om (”friguri de baltă” / „Paludism”)
 Agent patogen: Plasmodium (hematozoar palustru)
 Transmis prin femela ţânţărului anopheles
 Medicament - chinină
6. CILIOFORELE (ciliatele)
- Acvatice
- Solitare sau coloniale
- Prezenţa cililor – locomoţie şi hrănire
- Înmulţire
 Asexuat
 Conjugare
- Ciliatele se pot dezvolta şi în stomacul erbivorelor
rumegătoare, având rog celulozotic

7. OOMICETELE
- Talul unicelular este format din hife filiforme asemănătoare ciupercilor
- Peretele celular conţine celuloză
- Parazite aproape în exclusivitate
- Ex:
o Phytophtora infestam – produce „mana cartofului”
o Saprolegnia – parazit la peşti
 REGNUL FUNGI

Caractere generale:
- Organisme EK (unicelulare sau pluricelulare)
- > 120 000 specii răspândite pe tot globul
- Au fost consideraţi organisme vegetale datorită unor caracteristici comune:
o Peretele celular rigid, de natură polizaharidă
o Înmulţirea predominant asexuată prin spori
o Organisme imobile
- Formează un regn separat pe baza unor caracteristici anatomice, morfologice, fiziologice, ecologice,
genetice etc.
o Nu au clorofilă
o Hrănirea este heterotrofă, saprofit (majoritatea) sau parazit
o Peretele celular impregnat cu chitină
o Corpul (tal) = MICELIU este alcătuit din hife (unicel. sau pluricel.)
o În citoplasmă celula fungilor prezintă: recticul endoplasmatic, ribozomi, mitocondrii, vacuole,
picături de grăsime şi glicogen
o NU conţine amidon
- Înmulţire:
o Asexuată
 Spori
 Fragmente de miceliu
 Înmugurire
o Sexuată
 Gameţi masculini şi femini
Clasificare:
- Zigomicete
- Ascomicete
- Bazidomicete

1. ZIGOMICETELE
o Ciuperci inferioare ale căror tal este septat dar neramificat
 Saprofite: Mucegaiul alb (Mucor mulelo)
 Parazite: Rhysomucor parasiticus – intecţie pulmonară
2. ASCOMICETELE
o Unicelulare:
 Inferioare; libere/coloniale; saprofite (descompun substr. glucidice); înm. – înmugurire
 Drojdiile:
Saccharomyces cerevisal (dr. pâinii) Saccharomyces carlspergensis (dr. berii)
Saccharomyces elipsoideus (dr. vinului) Candida albicans (produce candidoză)
 o Pluricelulare:
 Mucegaiurile
 Înmulţire: sexuat şi asexuat
 Exemple:
 Saprofite (descompun substraturi glucidice)
Mucegaiul verde – Penicillium notatum
Mucegaiul verde-albăstrui - Aspergillus
 Parazite
o Microscopice
Mucegaiul negru – Aspergillus niger
„Cornul secarei” – Claviceps purpuraea
o Macroscopice
Zbărciogul – Morchella esculenta

3. BAZIDOMICETELE (ciuperci superioare)

o Organul sporilor = Bazidie
o Miceliul septat, ramificat, pluricelular
 Saprofite - ciuperci microscopice (cu „picior şi pălărie”)
 Comestibile
bureţii – Boletus sp.
ciuperca de câmp
ciuperca de bălegar
 Otrăvitoare – conţin substanţe toxice pentru sistemele digestiv şi nervos. Pot
duce la toxiinfecţii alimentare, comă şi moarte.
„pălăria şarpelui”
hribul dracului – Boletus satanas
 Parazite – microscopice
 La plante:
tăciunele porumbului
rugina grâului
 La animale
 La om
afectează pielea, unghiile, firele de păr

Importanţa ciupercilor
Saprofite:
- ingenizează mediul
- sursă de hrană
- industria alimentară (drojdiile şi mucegaiurile utilizate pentru aromatizare)
- industria farmaceutică (mucegaiurile utilizate pentru antibiotice)