Comunicarea în familie este temeinică în creare unei relaţii armonioase între membrii acesteia.

Situaţia
din fragmentul dat reflectă strânsa legătură mamă-fiu, prin faptul că cel din urmă şi-a făcut timp, i-a
trimis o scrisoare mamei Ilinca, arătându-i că îi pasă şi că o iubeşte.

Un alt text în care este prezentată comunicarea în familie este „Apă cristalină”, de Liviu Damian. În
contextul dat, mama „nu plângea între noi”, „când n-avea cine s-o asculte, mama (...) nu se ducea pe la
neamuri, (...) se ducea la fântână”. Acest tablou sugerează lipsa de comunicare dintre membrii familiei,
în special dintre mama şi membrii acesteia, în consecinţă, simţindu-se neînţeleasă, izolată, dar în acelaşi
timp, păsându-i de sănătatea emoţională a familiei, mama nu i se împărtăşea, inhibându-se şi adunând
toată durerea în sine, spre deosebire de mama Ilinca, care, „plecă prin vecini să-şi astâmpere amarul”,
ea, clar, având o relaţie socială cu oamenii mult mai bună.

În concluzie, comunicarea în familie este mai mult decât partajarea gândurilor şi sentimentelor între
membrii acesteia, ci asigură o stare psihologică bună şi adaptare la viaţa interpersonală a indivizilor-
membri.

O situaţie similară o identificăm şi în, un exemplu relevant este ilustrat textul(fragmentul)...

Părere de bine – mulţumire, bucurie

Într-un suflet – repede

Cu foc – intens

Mama Ilinca, de părere de bine, îi trase o toană de plâns pe răvaş/, apoi oftă din adânc/ şi îşi uşură
inima, apăsată ca se o piatră de moară./

Predicatul propoziţiei a doua este „oftă”.

Primele două virgule izolează un complement circumstanţial de cauză, antepus predicatului.

Fraza este compusă din trei propoziţii.

Trăsătură emotivă „l-a sărutat mai cu rupere de inimă şi-a plâns mai cu foc”

Trăsătură entuziastă „toată faţa i se limpezi, ochii sticleau în cap de beţia unei bucurii copilăreşti”

EX 9, 10, 11, 12

Prin sufixare mămucă, copilăreşti

Răvaş – substantiv care descrie un mesaj scris trimis prin poştă.