IGIENA SPITALICEASCĂ

FACTORII DE RISC AI MEDIULUI SPITALICESC ÎN RELAŢIE CU SĂNĂTATEA

PACIENŢILOR ŞI A PERSONALULUI MEDICO-SANITAR

Având în vedere gama largă de activităţi din mediul spitalicesc, riscurile sunt numeroase,

iarproblemelede sănătate asociate sectorului sanitar nu pot fi neglijate.
Evaluarea riscurilor trebuie să ţină cont de toate pericolele existente si să identifice cine ar putea
fi afectat si în ce mod, în vederea adoptării măsurilor necesare pentru prevenirea acestor
riscuri.
Nu numai grupurile profesionale din sectorul sanitar pot fi expuse la riscuri (personalul medico-
sanitar, personalul auxiliar), ci şi pacienţii.

Principalele categorii de riscuri din unitatile sanitare sunt :

•Riscul infectios: este reprezentat în special de transmiterea virusurilor hepatitei B si C sau HIV,
caurmare întepăturilor accidentale cu ace de seringă folosite, dar şi al altor agenţi
microbieni proveniti de la pacienti contagiosi (TBC, rujeola, gripa, etc.) sau din mediul
spitalicesc.

•Riscul toxic cauzat de substantele chimice utilizate în spital afectează în special

personalulmedico-sanitar:
- gazele de anestezie afectează personalul care lucrează în sălile de operaţie care este expus în mod
cronic la mici cantitati de gaz anestezic. Aceste gaze actioneaza asupra SNC, rinichiului, ficatului,
hepatita toxica la halotan find o boala profesionala recunoscuta. Studii efectuate asupra unor
anestezisti şi infirmiere din salile de operatie au aratat o prevalenta crescuta a cefaleei.

- Medicamente antineoplazice (MA) manipulate de personalul sanitar din serviciile de oncologie si nu

numai, pot interfera cu materialul genetic producând mutatii în celulele somatice  şi sexuale.
Transformarea maligna a celulelor rezulta în general în urma unor mutaţii, deci aceste substanţe
sunt potenţial cancerigene. Pătrunderea în organism se face pe cale respiratorie (inhalare
aerosoli), fie pe cale cutanată (prepararea injectiilor cu citostatice). S-a observat o creştere a
numărului de aberaţii cromozomiale, limfocitare la asistentele şi infirmierele care
manipulează citostatice. Unii autori au observat o asociere între creşterea frecvenţei avorturilor şi
expunerea profesională la MA în primul trimestru de sarcină.
•Agenti alergizanti si iritanti : Reactiile alergice includ senzaţia de mâncărime la nivelul
pielii,afecţiuni la nivelul nasului, sinusurilor şi ochilor, aparitia astmului bronsic şi chiar şocul
anafilactici.

- Formaldehida, glutaraldehida, oxidul de etilen utilizate pentru sterilizarea la rece a instrumentarului

au puternice proprietati iritante cutaneo-mucoase, putând induce astmul bronsic, eczeme alergice
de contact, efecte iritative ale ochilor, gâtului şi plămânilor, tuse, dureri toracice, cefalee.

- Diferite tipuri de săpun şi antiseptice pot sta la originea a numeroase dermatite de contact iritative
sau alergice.
- Mănusile de protectie pot produce alergii imediate urticariene la latex
1
•Radiatiile ionizante – servicii de radiodiagnostic si radioterapie, medicina nucleara
•Factori ergonomici- suprasolicitarea osteo-musculo-articulară datorită unor pozitii vicioase în
timpul lucrului, activitati ce presupun eforturi fizice de ridicare şi transport.
•Accidentele de muncă – căderi, tăieturi, înţepături de ac, socuri electrice, etc.
•Riscuri psiho-sociale cauzate de factori suplimentari de stres precum:
Munca în schimburi, ritmul de lucru, munca de noapte;
Violenta din partea publicului (mai ales în serviciile de urgenţă şi psihiatrie);
Relaţiile cu colegii.

Igiena spitalicească implică un ansamblu de comportamente ce trebuiesc respectate în

activitatea medicală şi care urmăresc un singur obiectiv: siguranţa pacienţilor şi a
personalului de îngrijire prin evitarea propagării microorganismelor şi apariţiei infecţiilor
nosocomiale.

INFECŢIILE NOSOCOMIALE
(intraspitaliceşti, iatrogene, asociate îngrijirilor medicale)

Implicaţiile pe care le au infecţiile nosocomiale, atât din punct de vedere medical,

cât şi socio-economic, sunt multiple şi complexe, fiind rezultate din faptul că ele
determină prelungirea duratei de spitalizare, agravarea bolii de bază, încărcarea activităţii
medicale, favorizarea apariţiei complicaţiilor, sechelelor sau deceselor, creşterea
cheltuielilor pentru terapia şi întreţinerea bolnavilor, pierderi familiale, ocupaţionale şi
psihosociale.
CRITERIILE DE DEFINIRE A INFECŢIEI NOSOCOMIALE

Ordinul Ministrului Sănătătii nr. 916 din 2006, defineşte infecţia nozocomială astfel:

„Infecţia nosocomială este infecţia contractată în spital sau în alte unităţi sanitare cu paturi
(de stat şi private), şi se referă la orice boală datorată microorganismelor ce poate fi
recunoscută clinic sau microbiologic şi pentru care există dovada epidemiologică a contractării în
timpul spitalizării/actului medical sau manevrelor medicale, care afectează fie
pacientul - datorită
îngrijirilor medicale primite, fie personalul sanitar - datorită activităţii sale, indiferent
dacă simptomele bolii apar sau nu în timp ce persoana respectivă se află în spital.”

Pentru ca o infecţie să fie dovedită ca nosocomială trebuie să nu existe dovada că

infecţia era prezentă sau în incubaţie în momentul internării în spital.
Trebuie considerate ca nosocomiale şi infecţiile dobândite în spital, dar diagnosticate
după ieşirea din spital.
Nu se consideră infecţie nosocomială infecţia asociată cu o complicaţie sau o
extindere a unei infecţii prezente la internare, dacă nu s-a schimbat agentul patogen,
precum şi infecţia transplacentară la nou-născut (ex. herpes simplex, rubeola,
sifilis, toxoplasmoza) care devine evidentă la scurt timp de la naştere.
Fiecare caz de infecţie nosocomială trebuie dovedit că se datorează spitalizării
sauîngrijirilor medico-sanitare ambulatorii în unităţi sanitare.
2
ASPECTE EPIDEMIOLOGICE
 Prevalenţa globală a infecţiilor nosocomiale, măsurată cu ocazia diferitelor studii, variază între 5 şi
10% dintre spitalizaţi, cu diferenţe semnificative între activitatea serviciului investigat, spitalul luat
în studiu, etc. In Uniunea Europeana infectiile nosocomiale afecteaza 8-12% dintre pacienţii spitalizaţi (ceea
ce înseamnă peste 4 milioane de pacienţi anual) si cauzează decesul a aproximativ 37 000 de
oameni. La nivel naţional prevalenţa acestor infecţii este în medie de 7%. Este utopic să credem că ar
fi posibilă atingerea unui nivel nul al infecţiilor nosocomiale. Există deci un nivel “incompresibil” al
infecţiilor nosocomiale pe care trebuie să ne străduim să îl reducem la minimum.

Integritatea celor trei verigi ale lanţului epidemiologic  reprezintă condiţia

esenţială pentru transmiterea procesului infectios. Acestea cuprind:

1. Sursa de infecţie (rezervorul de germeni)

A. infecţiile endogene (auto-infecţiile) se produc cu flora proprie - germenii găzduiţi de
pacient
B. în infecţiile exogene (încrucişate), germenii provin de la :
-ceilalţi oameni, bolnavi sau purtători sănătoşi de germeni, din unităţile sanitare:
pacienţi,personal medico-sanitar, de îngrijire, însoţitori ai bolnavilor, vizitatori, elevi şi
studenţi stagiari,
într-un procentaj de 80-90%
-infrastructura spitalului - sistemul de aer conditionat (Legionella), pereţii
construcţiei(Aspergilus), etc.

2.Calea de transmitere:
A.În infecţiile exogene transmiterea se poate face pe următoarele căi, în funcţie de sursa
de contaminare sau de rezervorul de germeni:
– Prin contact - care poate fi direct între sursă (sânge, secreţii, etc.) şi pacient/personal
sau indirect (transmitere încrucisată) prin intermediul unui suport - mâinile personalului,
obiecte, aparate, instrumente, lenjerie de corp şi de pat, vesela, alimente, medicamente, etc,
contaminate;
– Prin picături – secreţii nazo-faringiene şi bronşice (picături Flügge), aerosolicontaminaţi >5
μm
– Pe cale aeriană - este vorba de microrganisme rezistente în mediu care pot ajunge ladistanţă fiind
purtate de curenţii de aer pe particule fine de praf produse în cursulactivităţilor de îngrijire
(<5μm), nuclei de picături, aerosoli contaminaţi proveniţi de laaparatele de ventilaţie
mecanică.
B.În infecţiile endogene (auto-infectie) anumite gesturi invazive pot deplasa germenii
propriidintr-un loc unde sunt inofensivi spre un altul unde se multiplică diferit şi devin
patogeni.

3.Organismul receptor - populaţia la risc este formată mai ales din bolnavi spitalizaţi

cu dezechilibru între flora proprie, autohtonă şi flora supraadăugată din unităţile
medicale, dezechilibru favorizat în principal de utilizarea nediscriminatorie a antibioticelor. Nota
de gravitate este dată de rezistenţa scăzută la infecţie a unor categorii de bolnavi.
3
FACTORI ETIOLOGICI

Flora incriminată în apariţia infecţiilor nosocomiale şi reprezentată prin bacterii,

virusuri, fungi, protozoare, este dominată de germeni din mediul spitalicesc,
majoritatea condiţionat patogeni (oportunişti), dar şi patogeni, foarte rezistenţi la
antibiotice şi substanţe antiseptice, foarte agresivi.

Pe primul loc se situează stafilococii. Urmează germenii gram-negativi: Escherichia Coli,

Pseudomonas aeruginosa (Piocianic), Proteus, Klebsiela. Mai rar, agenţii etiologici pot
fi bacterii ca: enterococul, streptococul beta-hemolitic, Shigella, Salmonella, Mycobacterium
tuberculosis, anaerobi (clostridiile); virusurile: hepatitei A şi B, rujeolei, varicelei,
adenovirusuri, enterovirusuri; fungi: Candida albicans, Aspergillus; protozoarele: Pneumocystis
carini.

Infecţiile nosocomiale sunt de obicei polimicrobine, infecţia monomicrobiană fiind

foarte rară (de obicei infecţiile plăgilor operatorii cu stafilococ).

Incidenţa agenţilor este specifică diferitelor secţii: E. coli, în secţiile de nou-

născuţi,de sugari; streptococul beta-hemolitic, în spitale de copii; E. coli, proteus, pseudomonas
(piocianic) însecţiile de urologie, de arşi; stafilococul în secţiile de ortopedie.

FACTORI PREDISPOZANŢI

1. Factori ce ţin de bolnav

Prezenţa în rândul bolnavilor a anumitor caracteristici cresc, uneori într-un mod
deosebit de important, riscul acestora de a achiziţiona o infecţie nosocomială:

Bolile cronice: diabet, insuficienţa renală, insuficienţa hepatică, incontinenţa (factor major

al infecţiilor urinare), imunodepresia (aplazie medulara, leucopenie, leucemie, cancer, SIDA)
Anumite afecţiuni acute care motivează spitalizarea: politraumatisme, arsuri, afecţiuni
viscerale acute
O stare nutriţională perturbată: denutriţia este un factor predispozant important pentru
toatelocalizările infecţiilor, iar obezitatea favorizează abcesele parietale post-operatorii.
Vârsta - Înainte de un an şi după 65 de ani, riscul infecţiilor este totdeauna crescut.
Maternitatea – sarcina şi alăptarea

2. Factori ce ţin de metodele de diagnostic şi tratament

Intervenţiile chirurgicale

Infecţiile postoperatorii reprezintă complicaţia cea mai frecventă a intervenţiilor chirurgicale, şi una
dintre infecţiile nosocomiale cea mai des întâlnită, cu consecinţe care pot fi deosebit de grave. Riscul
de infecţie postoperatorie depinde de numeroşi factori: factori care ţin de pacient (vârste extreme,
denutriţie, obezitate, imunodepresie, diabet), factori care ţin de intervenţia practicată (tipul şi durata
intervenţiei, urgenţa), de experienţa chirurgului şi comportamentul personalului. Cu toate că nu se
poate interveni asupra tuturor acestor factori de risc, unele măsuri şi-au dovedit eficacitatea (aplicarea
măsurilor de igienă în blocul operator, pregătirea preoperatorie – duş antiseptic în
4
dimineaţa de dinaintea intervenţiei, depilarea, spălarea şi antiseptizarea zonei de incizie - , scăderea
duratei spitalizării prin realizarea explorărilor preoperatorii în ambulator, dacă este posibil, etc.).

Manopere invazive, dispozitive invazive: endoscopia, dializa, sondaj, intubaţia/ventilaţia,

drenaj,perfuzia, alimentaţia parenterală, puncţia, cateterism.
 Acestea sunt mai frecvente în secţiile de reanimare şi terapie intensivă, ceea ce
explicăriscul crescut din aceste servicii.

Tratamente care scad rezistenţa la infecţii: corticoterapie prelungită, radioterapie,

chimioterapie anticanceroasă, imunodepresive.
Serviciile de hematologie sau oncologie prezintă, din acestă cauză, un risc crescut
deapariţie a infecţiilor nosocomiale.

3. Factori ce ţin de organizarea serviciilor de îngrijire

Fiecare deficienţă în organizarea îngrijirilor medicale este însoţită de porţi de intrare

potenţiale care sunt tot atâtea ocazii de a profita din partea germenilor.
Dintre acestea le enumerăm pe cele considerate deosebit de grave, cu consecinţe
majore:
-Igiena defectuoasă a mâinilor
-Sterilizare ineficientă
-Dezinfecţie insuficientă
-Antibioterapie rău condusă
-Circuite defectuoase
-Lipsa apei corespunzătoare cantitativ şi/sau calitativ
-Supra-aglomerarea spaţiilor,
-Spitalizări de durată lungă
-Personal insuficient şi cu pregătire profesională necorespunzătoare
-Insuficienta supraveghere epidemiologică şi de laborator a serviciilor medico-sanitare.

CARACTERISTICILE INFECŢIEI NOSOCOMIALE MODERNE

Dacă apariţia infecţiilor nosocomiale se confundă cu înfiinţarea unităţilor de
asistenţă medicală cu paturi, în prezent ele rămân o realitate contemporană în toate
unitaţile spitaliceşti din lume. Infecţiile nosocomiale reflectă schimbările din
ecosistemul uman: abuz de antibiotice, neglijarea igienei, perturbarea raporturilor
dintre agenţii patogeni, grupuri mari de imunosupresaţi.
În epoca antibioticelor, infecţiile nosocomiale sunt profund modificate, existând o
corelare strictă cu structura, arhitectura, echipamentele din dotarea unităţilor medicale,
pe de o parte, şi nivelul profesional şi educativ al personalului medico-sanitar, pe de altă
parte.
Germenii condiţionat patogeni, aparent inofensivi, sunt azi principalii responsabili.
Bolnavii fragili din punct de vedere al rezistenţei antiinfecţioase, care beneficiază astăzi
cel mai mult de calitatea actului medical sunt şi cei mai vulnerabili, ceea ce determină, în
mod paradoxal, o scădere a şansei lor de supravieţuire.
Lumea medicală de pretutindeni asistă la creşterea incidenţei infecţiilor de
etiologie virală, unele virusuri până acum necunoscute la bolnavi în stare critică, cât şi
a infecţiilor produse de levuri.
5
 Renunţarea la aplicarea severă a normelor de igienă, odată cu succeseleantibiotico-
terapiei si falsa protecţie conferită de antibiotice, reprezintă azi o altă cauză a
incidenţei în creştere pe plan mondial a acestor infecţii.
Existenţa secţiilor medicale noi cu risc crescut de infecţie (terapie intensivă,
hemodializă, oncologie) şi a sistemelor de condiţionare a aerului care favorizează apariţia
unoragenţi etiologici noi, alături de agenţii clasici, reprezintă cauza noului profil al
infecţiilor nosocomiale moderne, mult mai complexe şi mai dificil de prevenit şi combătut.

MĂSURI IGIENICO-SANITARE DE PREVENIRE A INFECŢIILOR NOSOCOMIALE

C.PRECAUTII PARTICULARE
(„adiţionale”)
Izolarea septică
Izolarea protectoare (profilactică)
A. IGIENA DE BAZĂ :
 Cerinţe generale de igienă: amplasare, dotare
 Calitatea mediului spitalicesc: apele de Spital, aeromicrofloră, suprafeţe
Condiţii de structură funcţională - circuite funcţionale


Întreţinereaspaţiilor şi a suprafeţelor
B. PRECAUŢII UNIVERSALE
(“standard”)
Igiena mâinilor

Echipamentulde protecţie - adecvat, complet, purtat corect

CERINTELE GENERALE DE IGIENA DIN SPITAL

Amplasare - la distanţă faţă dealte clădiri sau surse de nocivităţi din mediu
-perimetru de protectie sanitară care să evite depăşirea valorilor normalte privind calitatea
aerului şi nivelul de zgomot exterior
-zonă verde cu o suprafaţă de minim 20 m2/pat
-incinta spitalului trebuie zonată astfel încât sectoarele în care se desfăşoară activităţile
medicale să fie separate de cele tehnice şi gospodăreşti,
-prevăzută cu căi de acces pietonal şi pentru autovehicule

Finisajele încăperilor - uşor lavabile, rezistente la dezinfectante, fără asperităţi care să

reţină praful, negeneratoare de fibre sau particule care pot rămane suspendate în aer,
rezistente la acţiunea acizilor (în laboratoare şi săli de tratamente).
6
Este interzisă amenajarea de tavane false şi mochetarea pardoselilor. Unghiurile dintre
pardoseală şi pereţi trebuie să fie concave.

Lumină naturală – raportul luminos (raportul între aria ferestrelor şi suprafaţa pardoselii):

1/3-1/4 în săli de operaţie, naştere, tratamente, laboratoare;
1/4-1/5 în saloane pentru alăptare, nou născuţi, sugari, farmacii;
1/4-1/6 în cabinete de consultaţii, saloane bolnavi;
1/5-1/8 în spaţii de lucru, bucătării, sterilizare;
1/6-1/7 în săli de aşteptare, fizioterapie.
Iluminatul artificial - spitalul trebuie să fie dotat cu grup electrogen propriu În încăperile
pentru bolnavi:
iluminat general;
iluminat local la pat/]n punctul de lucru pentru examinarea şi îngrijirea bolnavilor;
iluminat pentru supravghere în timpul nopţii.
Ventilaţia naturală prin aerisire.
Ventilaţia mecanică se va asigura cu predilecţie în sălile de tratament, în unităţile de
tratament intensiv, în spaţiile de izolare, în blocurile de operaţie şi în grupurile igienico-
sanitare.
Pentru protecţia mediului este obligatorie dotarea echipamentelor de ventilaţie mecanică
prinexhaustare cu dispozitivele de filtrare.
Se recomandă dotarea blocurilor operatorii (cu precădere pentru compartimentele de
transplant, mari arşi, chirurgie pe cord deschis, imunodepresaţi), a serviciilor de terapie
intensivă şi a unităţilor de prematuri cu instalaţii de tratare specială a aerului.
Apă potabilă - racordare la un sistem public sau sistem individual din sursă proprie.
- rezervoare care să asigure o rezervă de consum de 1-3 zile, amplasate în
circuitul general al apei, astfel încât aceasta să fie în permanenţă proaspătă.
Instalaţiile vor fi astfel alcătuite încât să nu permită stagnarea apei şi impurificarea ei cu
rugină sau microorganisme.
Apă caldă menajeră - Alimentarea cu apă caldă menajeră a spitalului se face
centralizat, de la centrala termică sau punctul termic propriu, în program continuu la
toate punctele de distribuţie prevăzute cu lavoare, căzi/cădiţe de baie, duşuri.
Fiecare salon şi rezervă de bolnavi, cabinet de consultaţie, sală de tratamente va fi
prevăzut/prevăzută cu lavoar amplasat cât mai aproape de intrarea în încăpere; lavoarul
va fisuficient de mare pentru a preveni stropirea şi va fi prevăzut cu următoarele:
a)baterie de amestecare a apei calde cu rece, prevăzută cu robinet manevrabil cu cotul;
b)dispenser desăpun lichid;
c)suport/dispenser de hârtie-prosop;
d)dispenser de loţiune pentru îngrijirea mâinilor personalului (dacă nu este distribuită în
flacoane individuale).
Echipamente frigorifice cum sunt:
Camere reci: bucătăria, prosectura;
 Frigidere: maternitatea (produse imunobiologice – vaccinuri, imunoglobuline), punctul
detransfuzii (sânge şi derivate de sânge, teste de laborator), laboratorul de analize
medicale (teste), farmacia, secţia de terapie intensivă, secţiile de spitalizare – minim 1
frigider de cel putin 90 litri la 20 de paturi de spital;
Congelatoare: laboratorul bancă de ţesuturi şi organe.

Apele uzate - gestionate corespunzător normativelor în vigoare.

Gestionare a reziduurilor - corespunzător normativelor în vigoare.
7

APA UTILIZATĂ ÎN UNITĂŢI MEDICO-SANITARE

Consumul de apă - în medie 750 l / pat / zi (variaţii între 130 şi 1300 litri)
-40% în sectoarele de spitalizare şi tehnică medicală
-60% în serviciile generale ca spălătoria şi bucătăria
Utilizările apei într-o unitate sanitară:
-apele de uz alimentar: pentru băut, prepararea mâncării, a gheţii alimentare;
-apele de uz sanitar: igiena pacienţilor, întreţinerea localurilor;
-ape de uz medical: spălarea mâinilor personalului, spălarea plăgilor, balneoterapie,
curăţarea şi dezinfecţia materialelor medico-chirurgicale, hemodializă.
-apele de uz tehnic al construcţiei: încălzire, luptă contra incendiului, răcirea
motoarelor, tratarea aerului;
-apele de uz tehnic specific: sterilizare, laboratoare, spălătorie, spălare veselă.

Apa trebuie să fie adecvată cantitativ şi să corespundă unor criterii precise de

calitate fizico-chimică şi microbiologică. Menţinerea calităţii apei presupune implicarea
întregului personal.
Riscuri legate de utilizarea apei în unităţi medico-sanitare:

1. Riscul infecţios

Gravitatea infecţiilor este în funcţie de:

√Natura micro-organismelor: virulenţă, doza infectantă,sensibilitate
√Căile de expunere - principalele căi de expunere sunt:
o ingestia (de apă şi produse alimentare) o contactul cutaneo-mucos
o inhalarea aerosolilor contaminaţio calea parenterală (dializa)
outilizarea dispozitivelor medicale invazive.
√Starea imunitară a pacienţilor expuşi

2. Riscul toxic

Expunere prin ingestie - rareori Apa potabila; Apele minerale naturale

Expunere parenterala: Apa pentru hemodializă !

3. Riscul de arsuri
Gravitatea este în funcţie de temperatură şi de timpul de contact cupielea;
Riscul este în funcţie de vârstă - copiii între 0 şi 4 ani

CATEGORIILE DE APĂ DIN SPITAL

1.Ape care nu suferă nicio procedură suplimentară de tratare în instituţia

medico - sanitară
1.1.Apa potabilă
1.2.Apa pentru îngrijirile standard
2.Ape specifice care sunt supuse unor proceduri suplimentare de tratate în
interiorulinstituţiei medico-sanitare
2.1.Apa bacteriologic controlată
8

2.2.Apa caldă sanitară

2.3.Apa din piscinele de balneofizioterapie
2.4.Apa din bazinele de hidromasaj şi a duşurilor cu jet
2.5.Apa pentru hemodializă
2.6.Apa purificată / înalt purificată
2.7.Apa din dozatoarele de apă potabilă
3.Ape sterile
3.1.Apa pentru preparate injectabile
3.2.Apa pentru irigaţii
3.3.Apa potabilă sterilizată
4.Ape tehnice: apa pentru sterilizare, apa pentru spălătorie, apa din sistemele de tratare a
aerului şi apa turnurilor de răcire, apa pentru producerea gheţii

1. Ape care nu suferă nicio procedură suplimentară de tratare în instituţia medico  –

sanitară

1.1. Apa potabilă - conformă criteriilor de potabilitate stabilite de Legea 458/2002 privind

calitatea apei destinată consumului uman
Apa de robinet – (din reţeaua publică sau din surse private)
Apa îmbuteliată - Pseudomonas aeruginosa 0/250ml
oape de sursă, ape minerale naturale
1.2.Apa pentru îngrijiri „standard” - utilizată pentru:
-îngrijiri de bază a pacienţilor fără riscuri particulare, spălarea mâinilor personalului de
îngrijire
-pentru curăţarea şi clătirea unor dispozitive medicale (între două utilizări) – de
exemplu curăţarea terminală a endoscopului în endoscopia digestivă înaltă şi joasă.
-întreţinerea spaţiilor
-este apa din reţeaua de distribuţie a instituţiei care adesea se utilizează în amestec cu
apa caldă.
-indicator complementar de calitate: Pseudomonas aeruginosa
2. Ape specifice care sunt supuse unor proceduri suplimentare de tratate în
interiorulinstituţiei medico-sanitare
2.1. Apa bacteriologic controlată
- Se obţine prin tratarea chimică (clorinare) sau fizică (microfiltrare pe membrane, radiaţii
UV, tratare termică) a apei de reţea. Este destinată pentru:
- îngrijirea pacienţilor foarte vulnerabili
- îngrijirile care presupun contactul cu mucoasele sau expunerea laun risc infecţios deosebit -
Seutilizează în blocul operator, sălile de endoscopie, biberonerii, unităţile de grefe şi arsuri, etc.
2.2. Apa caldă sanitară (încălzireşi eventual dedurizare, etc.)
Utilizări: pentru întreţinerea spaţiilor, igiena personalului, toaleta pacienţilor fără riscuri
particulare. Norme UE : - sub 60oC la punctul de curgere (risc de arsuri)
-peste 60oC la ieşirea din rezervoarele de stocare (risc de legioneloză)
!!Nu se recomandă să se utilizeze pentru prepararea băuturilor calde şi a produselor
alimentare
2.3. Apa piscinelor de reeducare (filtrată, dezinfectată)
- Riscul microbiologic este rezultatul a două aspecte:
-temperatura apei favorabilă dezvoltării bacteriilor
-starea pacientului - duş cu săpunire obligatoriu înaintea băii, trecerea printr-un canal
sanitar de dezinfecţia picioarelor (5 mg clor liber /litru).
9
2.4.Apa bazinelor de hidromasaj (spa, jacuzzi) şi a duşurilor cu jet
- riscul de producere a aerosolilor este crescut
- pentru prevenirea legionelozei: dezinfecţie + cercetarea Legionellei pneumophila
2.5.Apa pentru hemodializă - apa parcurge o filieră care cuprinde mai multe etape în
instalaţii de tratare specifica; - calitate microbiologică şi endotoxinică - conform farmacopeei
2.6.Apă purificată/ înalt purificată –pentru prepararea medicamentelor altele decât cele care trebuie să fie
sterile şi lipsite de substanţe pirogene. Este produsă din apă potabilă, prin diferite procedee: osmoză
inversă şi/sau demineralizare şi/sau distilare. Se prezintă în vrac sau condiţionată
în recipient.
- calitate - conform farmacopeei
- controlul acestor ape este în sarcina producătorului
2.7.Apa din dozatoare utilizată pentru băut
-răcită la o temperatură de la 8 la 12oC
-risc microbiologic - bacterii psihrofile – Yersinia, Listeria - datorat stagnării apei şi/sau
întreţineriiinsuficiente
3. Ape sterile - să corespundă normelor de sterilitate din farmacopeea europeană. Sunt
de mai multe categorii:
3.1.Apa pentru irigaţii - irigarea cavităţilor, leziunilor şi suprafeţelor corporale în
timpul intervenţiilor chirurgicale, aerosoli, diluarea antisepticelor, clătirea
materialuluimedico-chirurgical după dezinfecţie
3.2.Apa pentru preparate injectabile - trebuie să fie lipsită de pirogeni
 3.3.Apa potabilă sterilizată (autoclavare) - destinata pacienţilor imuno-
deprimaţi pentru prepararea alimentelor fără fierbere / coacere
4. Ape tehnice
4.1. Apa folosită în sistemele de condiţionare a aerului - stagnarea apei în bacul
umidificatorului poate conduce la o proliferare a microorganismelor provenite din aer sau
apă(bacterii aerobe Gram negative, Legionelle, ciuperci microscopice, etc.).
4. 2. Apa din turnurile de răcire
-sunt sisteme de răcire care evacuează căldura produsăde grupurile frigorifice
-favorizează diseminarea în atmosferă, pe o rază de 500-1000 metri a micro
- picăturilor de apă care stau la originea unor cazuri de legioneloză
4.3. Apa utilizată în procesul de sterilizare
-sub aspect microbiologic să fie conformă criteriilor de potabilitate
-să nu afecteze echipamentele de spălare şi de sterilizare sau instrumentarul
(dedurizare)
4.4.Apa pentru producerea gheţii
-Gheaţa alimentară - să răspundă normelor de calitate ale apei potabile
-Gheaţa nealimentară - nu trebuie folosită pentru răcirea apei de băut
Exista riscul de contaminare cu germeni fecali, Staphilococcus aureus prin
manipulăriintempestive; contaminarea apei stagnante: Pseudomonas, Legionella.