Lefter Popescu

caracterizare

I.L. Caragiale a contribuit la diversificarea tematică şi desăvârşirea artistică a

nuvelisticii. Nuvela Două loturi, inclusă în volumul Momente şi schiţe, situează
acţiunea la limita dintre tragic şi comic.
Lefter Popescu este personajul principal, iar imaginea sa se evidenţiază în toate
momentele acţiunii. În nuvelă accentul este pus mai mult pe personaj şi mai puţin pe
acţiune şi de aceea el este bine individualizat.
Mijloacele de caracterizare sunt cele specifice operei epice. Direct naratorul îl
prezintă pe Lefter Pop0escu ca fiind un umil funcţionar de la minister, terorizat de
turbatul, şeful său, care-l chema să lucreze până la miezul nopţii. Vestea câştigului
neaşteptat provoacă dezechilibru în viaţa protagonistului. Îşi aminteşte că biletele de
loterie le-a pus într-o jachetă pe care soţia sa o vânduse unor chivuţe pe zece farfurii de
porţelan. Se răzbună spărgând fariile pe rând, în timp ce se autocaracterizează ca fiind
un bărbat galant care sparge când are chef „farfurii de zece mii de franci una”. Eroul
este un pesimist, autocaracterizându-se ca fiind un om lipsit de noroc: „-Şi-ai găsit! Eu
şi noroc!”, şi tocmai de aceea cumpără cele două bilete cu bani de împrumutaţi de la
căpitanul Pandele. Comisarul Turtureanu îl caracterizează direct fiind surprins de
obsesia acestuia pentru găsirea biletelor: „- De mare belea mi se pare mie că m-ai dat,
nene Popescule, cu ipohondriile dumitale!”
Pentru ţigănci, Lefter Popescu este un nebun căci le acuză pe nedrept, cerându-le
nişte bilete pe care nu le văzuseră niciodată.
Indirect est caracterizat prin nume, fapte, comportament, gânduri, frământările
sufleteşti, spaţiul în care trăieşte, limbaj. Duce o viaţă modestă cu grija zilei de mâine,
fără vreo posibilitate de schimbare în bine. S-ar părea că destinul nu-i este favorabil, iar
numărul 13 pe care-l poartă casa în care locuieşte, îi fixează soarta de om urmărit de
ghinion.
Sugestiv este şi numele personajului: „Lefter” sugerează lipsa banilor, iar
„Popescu”, banalitatea.
Câştigul la loterie devine astfel singura şansă de schimbare, scoaterea din rutina
vieţii cotidiene, şi de aceea face din găsirea acestora o obsesie. Lefter Popescu caută
împreună cu soţia, fără încetare, timp de zece zile cele două bilete câştigătoare însă fără
vreun rezultat. Dintr-un om liniştit şi docil, devine impulsiv şi violent, intrând în
conflict cu soţia, cu ţigăncile şi chiar cu prietenii. Cu soţia se dovedeşte necriţător,
acuzând-o pentru o vină nedovedită. Furios, pleacă însoţit de căpitanul Pandele şi
comisarul Turtureanu la chivuţe pentru a-şi recupera biletele. Devine violent, nu se
poate controla, trecând de la deznădejde la speranţă şi de la furie la blândeţe. Lefter
ajunge din nou la chivuţe, obosit, căci umblase mult şi acum „mijea bine de ziuă”,
disperat de eşecurile repetate ale găsirii biletelor şi hotărât să substituie violenţa cu
duhul blândeţei. Se concentrează cum să le vorbească ţigăncilor pentru a le îndupleca
să-i restituie biletele. Face apel la demnitatea şi compasiunea acestora, propunându-le şi
1
lor un procent din câştig. Dar el nu vrea să ştie un lucru esenţial: biletele nu sunt la
chivuţe şi are parte de un tratament pe măsură. Este gopnit şi agresat fizic şi verbal.
Obsesia eroului trece într-o altă etapă devenind nebunie.
Găsirea întâmplătoare a biletelor îl aruncă pe bietul impiegat într-o stare de
exaltare, descrisă magistral de autor prin propoziţii scurte, eliptice, exclamative. Fericit,
îşi înaintează demisia. Zeul Norocului îi surâde, dar pentru puţin timp. Când funcţionarul
îi comunică că numerele biletelor sunt inversate, devine violent, disperarea atinge cote
maxime şi se comportă ca un nebun: îl jigneşte pe bancher, îşi dă palme, bate din
picioare, se jeleşte, face un tărăboi de nedescris, încât este nevoit de intervenţia forţelor de
ordine.
Lefter Popescu înnebuneşte după una din variantele deznodământului, care ne
propune imaginea unui bătrân ce rosteşte acelaşi cuvânt „viceversa”. El este o victimă a
ironiei sorţii.
Întâmplările sunt doar aparent comice, căci personajul se aruncă în braţele
iluziei, încercând să-şi schimbe destinul.
Banul îl dezumanizează, îi dezechilibrează viaţa, trăieşte nebunia câştigului
celui mai mare, ca apoi să nu-şi mai poată reveni.
Nuvela urmăreşte zbuciumul sufletesc, frământările şi necazurile lui Lefter
Popescu căruia soarta îi este potrivnică.