Biomecanica centurii pelviene

Dacă centura scapulară prezintă ample posibilităţi de mişcare, centura

membrului inferior, mai corect – bazinul, dat fiind unitatea sa cu sacrul, are
un rol major în sprijin şi locomoţie, iar biomecanic – un rol static. Bazinul
primeşte de la coloana vertebrală, prin intermediul sacrului, greutatea
trunchiului pe care o preia şi o transmite membrelor inferioare, în acelaşi
timp având rol de sprijin fix pentru mişcările acestora.
Articulaţiile de la acest nivel, din dreptul şoldului, reprezintă un centru de
echilibru, împărţind corpul în două unităţi statice: trunchiul şi membrele
inferioare, bazinul aparţinând trunchiului din punct de vedere funcţional,
neavând posibilităţi de mişcare faţă de trunchi, decât în limitele admise de
coloana vertebrală.
Bazinul se poate deplasa în sens anteroposterior cât şi lateral, dar numai
printr-o înclinare compensatorie a coloanei vertebrale lombare.
 Înclinarea înainte şi înapoi (flexia-extensia) bazinului are loc la
nivelul articulaţiei coxofemurale, după o axă transversală, are o
amplitudine de 22º-30º, de obicei mai mare la femei. Flexia are loc la
printr-o accentuare compensatorie a curburii lombare, iar extensia la o
strângere a ei. Muşchii care execută flexia sunt cei ai sacrospinalului,
drepţii anteriori şi adductorii femurului, iar extensia este executată de
drepţii abdominali, iliopsoaşii şi marii fesieri.
 Înclinarea laterală a bazinului se face după o axă sagitală spre
partea dreaptă sau stângă, facându-se prin ridicarea unei părţi,
coborârea celeilalte şi înclinarea compensatorie a coloanei vertebrale.

1
 Muşchii care ridică pelvisul sunt pătratul lombar, iliocostal, la care se
asociază oblicii abdominali şi muşchii abductori ai şoldului.

Biomecanica articulaţiei coxofemurale şi a coapsei

Articulaţia coxofemurală are o deosebită valoare în statică şi locomoţie,

oferind prin specificul ei un maxim de stabilitate, dar şi de mobilitate. Prin
asigurarea unei continuităţi solide între trunchi ( inclusiv bazin) şi membrul
inferior (femur) ce preia o mare parte din greutatea corpului datorită unui
aparat ligamentar foarte puternic ca şi a unor muşchi foarte dezvoltaţi, ce
joacă rolul unor ligamente active. Totodată la acest nivel se pot executa
mişcări variate şi ample ale coapsei.
 În mişcarea de flexie – extensie,copasa se deplasează într-un plan
sagital în jurul unei axe transversale şi este însoţită pentru flexie de o
uşoară rotaţie medială, iar extensia de alta laterală. În flexie, faţa
anterioară a coapsei se aproprie de abdomen. partea anterioară a
capsulei şi ligamentul iliofemural se relaxează, iar partea posterioară a
capsulei şi muşchii posteriori ai coapsei intră în tensiune. Datorită
întinderii muşchilor ischiogambieri, flexia şoldului este limitată la 90º,
atunci când genunchiul este întins. Prin îndoirea gambei, flexia
coapsei poate merge până la cca 125º, atingând peretele abdominal.
Extensia este mişcarea prin care coapsa se îndreaptă înapoi, are o
amplitudine de cca 30º şi este limitată de partea anterioară a capsulei
şi mai ales capul femural în cavitatea acetabulară şi împiedică
hiperextensia.

2
 Muşchii flexori sunt situaţi înaintea axei de mişcare, iar extensorii
înapoia ei. Flexorii sunt reprezentaţi prin iliopsoas şi muşchiul
secundar, de tensorul fasciei lata, pectineul, dreptul anterior şi
croitorul şi chiar adductorii femurali.
Principalul muşchi extensor este fesierul mare, ajutat de fasciculele
fesierului mijlociu şi mic, ischiogambieri şi chiar de marele adductor.

 Mişcările de abducţie – adducţie au loc în plan frontal, realizându-se

în jurul unei axe sagitale ce trece prin centrul capului femural.
Abducţia constă în mişcarea de deplasare a coapsei de planul sagital al
corpului, are o aamplitudine de 60º, cand coapsele sunt extinse, iar
când sunt flectate – amplitudinea fiecărei coapse este de cca. 70º.
Limitarea mişcării este dată de tensiunea muşchilor adductori, de
fascicolul medial al ligamentullui iliofemural (când coapsa este
extinsă) şi ligamentul pubofemural (când copasa este flectată).
Adducţia este mişcarea inversă de apropiere de linia mediană şi care
este oprită prin atingerea de membrul opus. Dacă coapsa care se
mobilizează este flectată, ea poate depăşi linia mediană şi coapsa
cealaltă cu cca 30º, peste care este limitată de tensiunea muşchilor
abductori de fascicolul lateral al ligamentului iliofemural şi de
ligamentul rotund. Aceste două mişcări sunt însoţite de mişcări de
rotaţie a coapsei.
Muşchii adductori sunt situaţi înăuntru, iar abductorii în afară şi
deasupra axei de mişcare. Abductorii sunt reprezentaţi de fesierul
mijlociu şi mic la care se asociază muşchiul tensor al fasciei lata şi
croitorii. Adductorii, mai puternici sunt reprezentaţi de cei 3 adductori

3
 şi dreptul intern la care se asociază pectineul, semimembranosul,
semitendinosul etc.

 Rotaţia este mişcarea care se execută în plan transversal, în jurul

unei axe verticale, ce trece prin centrul capului şi prin cei doi condili
femurali. Ea poate fi internă şi externă. În extensie, rotaţia este de 10-
15%, iar cea internă de 35-40 % ( în total, aproximativ 50%), iar dacă
coapsa este semiflectată şi abdusă amplitudinea totală se poate dubla
(cca 100º).
Rotaţia internă, mai slabă decât cea externă este limitată de ligamentul
ischiofemural, de porţiunea posterioară a capsulei posterioare şi
tensiunea muşchilor antagonişti, iar cea externă de către fascicolul
lateral al ligamentului iliofemural, de ligamentul rotund şi tensiunea
antagoniştilor.
Muşchii rotatori externi sunt reprezentaţi de fesierul mare, mijlociu,
gemenii coapsei, obturatorii, pătratul femural, ilopsoasul. Muşchii
rotatori interni sunt reprezentaţi de fesierul mijlociu, fesierul mic şi în
secundar de dreptul intern, semimembranosul, semitandinosul etc.
Circumducţia copasei este rezultatul sumării mişcărilor descrise
anterior, la realizarea lor intervenind toţi muşchii articulaţiei şoldului.