Partidul Comunist al Uniunii Sovietice

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

(Redirecționat de la PCUS)

Sari la navigareSari la căutare

Partidul Comunist al Uniunii Sovietice

Președinte Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii

Sovietice  

Înființat mai 1917  

Desființat 29 august 1991  

Sediu Staraia ploșcead[*]

Moscova

Ideologie oficială comunism

marxism-leninism

Poziție politică extrema stângă

Modifică date / text 

Acest articol este parte a seriei

Comunism

Școli ale comunismului[arată]

Partide comuniste[arată]

State comuniste[arată]

Alte articole[arată]
  v
 d
 m

Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (în rusă: Коммунисти́ческая па́ртия

Сове́тского Сою́за = КПСС) a fost numele folosit de
succesorii facțiunii bolșevice a Partidului Social Democrat al Muncitorilor din
Rusia din 1952 până în 1991. Denumirea de Partid Comunist a fost prezentă în
numele partidului încă din 1918, atunci când bolșevicii au devenit Partidul Comunist al
Întregii Rusii (bolșevicii). În 1925 partidul a devenit Partidul Comunist al Întregii
Uniuni (bolșevicii) (Всесоюзная коммунистическая партия (большевиков), ВКП(б)).
În 1934 a devenit Partidul Comunist (bolșevic) al Uniunii Sovietice (PC(b)US). În
cele din urmă, în 1952, el a devenit Partidul Comunist al Uniunii Sovietice sau, mai
simplu, PCUS.
Acest articol urmărește istoria partidului din 1918 până la dizolvarea sa din 1991. Pentru
informații despre partidul dinainte de 1918, vezi articolele Bolșevic și Menșevic.
Odată ce s-a format Internaționala a treia sau Cominternul în 1919, structura marxist-
leninistă centralist democratică a PCUS a fost copiată de alți membri ai Cominternului,
ceea ce a dus la formarea de partide comuniste în întreaga lume.
Pentru cea mai mare parte a istoriei Rusiei Sovietice și a Uniunii Sovietice, Partidul
Comunist a fost nelipsit de la guvernare și a fost singurul partid politic tolerat de guvern
și de forțele lui de securitate. Ca o consecință, istoria URSS și a PCUS se întrepătrund
și se suprapun. Pentru cei interesați de istoria PCUS este util să consulte seria de
articole Istoria Rusiei.

Cuprins

 1Structura
o 1.1PCUS
o 1.2Calitatea de membru
 2Istoria
 3Sfârșitul conducerii comuniste
 4Articole înrudite
 5Legături externe

Structura[modificare | modificare sursă]
PCUS[modificare | modificare sursă]
În 1919 a fost creat un Birou Politic, care a avut inițial cinci membri, având ca sarcină
conducerea treburilor zilnice ale partidului. La început, cea mai înaltă instanță a
Partidului era Comitetul Central. Primii membri plini ai Politburo au
fost: Lenin, Troțki, Kamenev, Stalin și Krestinski cu trei membri
supleanți: Buharin, Zinoviev și Kalinin. De-a lungul celui de-al treilea deceniu, s-au
ținut congrese ale partidului aproape în fiecare an.
Cea mai înaltă instanță conducătoare a PCUS era Congresul Partidului, care la început
se țineau anual pentru ca apoi să devină mai rare, în special pe vremea lui Stalin.
Congresul Partidului alegea Comitetul Central care, la rândul lui, alegea Politburo –
Biroul Politic. Sub Stalin, cea mai importantă poziție din partid a devenit cea de Secretar
General care era ales de Politburo. În 1952, titulatura de Secretar General a
devenit Prim Secretar iar Politburo a devenit Prezidiu, asta până și-au recăpătat numele
în timpul lui Brejnev, în 1966.
În teorie, puterea supremă aparținea Congresului Partidului dar, în practică, structura de
putere era inversă și, după moartea lui Lenin, puterea supremă a fost concentrată în
mâinile Secretarului General.
La nivelurile de jos, conducerea partidului era asigurată de Comitetele de
Partid, partkom (партком). Un partkom era condus de secretar al
partkomului (секретарь парткома). La intreprinderi, colhozuri, instituții, etc, comitetele
erau denumite "partkom". La nivele mai înalte, comitetele aveau nume abreviate
precum: raikom (райком) la nivelul de raion, obkom (обком) la nivelul
de oblast (regiune) (cunoscute mai înainte ca gubkom (губком)
pentru gubernii), gorkom (горком) la nivel de oraș, etc.
La nivelurile de jos ale partidului se aflau organizațiile de bază (первичная партийная
организация) sau celulele de partid (партийная ячейка). Erau create în interiorul
oricărei organizații de orice fel unde erau cel puțin trei comuniști. Conducerea celulei
era denumită biroul partidului (партийное бюро, партбюро). Un birou de partid era
condus de un secretar de birou ales (секретарь партбюро).
La celulele de partid mai mici, secretarii erau de regulă angajații uzinei/spitalului/școlii
corespondente. Organizațiile suficient de mari erau conduse de secretari cu scoatere
din producție. (освобожденный секретарь), care-și primeau salariul din fondurile
partidului.
Calitatea de membru[modificare | modificare sursă]
Carnet de partid (1989)

Carnet de Comsomol (1983)

Calitatea de membru de partid a devenit până la urmă un privilegiu, cu posibilitatea de a

accede în elita societății sovietice, nomenclatura. Membrii nomenclaturii se bucurau de
privilegii speciale: accesul la magazinele cu circuit închis, la stațiunile de odihnă și
la dacea (vilele de protocol), se bucurau de repartizarea preferențială de apartamente,
le era permis să călătorească peste hotare, puteau să-și trimită copii la cele mai bune
școli și puteau obține cele mai bune slujbe pentru ei. Era practic imposibil să ajungi în
elita conducătoare a Uniunii Sovietice fără a fi membru al Partidului Comunist.
Calitatea de membru își avea riscurile ei, în mod special pe vremea epurărilor lui Stalin.
Calitatea de membru al partidului nu era accesibilă oricui. Pentru a deveni membru de
partid, candidatul trebuia să obțin aprobarea diverselor comitete, iar trecutul fiecărui
candidat era cercetat cu atenție. Cum noile generații creșteau fără să știe altceva decât
viața în URSS, calitatea de membru era în general obținută după ce se parcurgeau
anumite stagii obligatorii. Copilul erau încadrat în mișcarea de pionieri, la vârsta de 14
ani intra în Komsomol (Organizația Tineretului Comunist) și la sfârșit, ca adult, dacă
acesta arătase că aderă la disciplina de partid (sau dacă avea relațiile potrivite) putea
deveni membru de partid.