Îngrijirea plăgilor

Definiţie

Plăgile sau rănile = leziuni traumatice, caracterizate prin întreruperea continuităţii tegumentelor sau
a mucoaselor (soluţie de continuitate); leziunea pielii sau a mucoasei poate fi cu sau fără leziuni
tisulare de profunzime.

Clasificare: După tipul de acţiune a agentului vulnerant(traumatic):

1. mecanice:

- prin tăiere

- prin înţepare, arme albe, insecte etc.

- prin contuzii, prin lovire

- prin strivire

- prin arme de foc

- prin muşcătura de animale sălbatice /domestice - prin muşcătura de şarpe, viperă

2. termice: - căldură, frig, electricitate

3. agenţi ionizanţi : radiaţii

4. agenţi chimici : acizi, baze, săruri După circumstanţele de producere pot fi: a) accidentale - de
muncă, de circulaţie, casnice b) intenţionale – suicid, agresiuni c) iatrogene - intervenţii chirurgicale,
injecţii, puncţii După timpul scurs de la producere: - recente (sub 6 ore) - vechi - care depăşesc 6 ore
de la producere; acestea se consideră plăgi infectate După profunzime: - superficiale; profunde După
straturile anatomice interesate - pentru cavităţi naturale (abdomen, torace, craniu), pot fi: -
nepenetrante - când nu depăşesc învelişul seros - penetrante - se referă la lezarea seroasei parietale
(peritoneu, pleură, dura mater); plăgile penetrante pot fi simple sau pot interesa şi un viscer
parenchinratos sau cavitar = perforante După evoluţie pot fi: - necomplicate; complicate caracteristici
ale plăgilor - prin tăiere - au marginile regulate, limitate, se vindecă repede; cele operatorii sunt de
obicei aseptice - prin înţepare - sunt cele mai frecvente şi cele mai înşelătoare, gravitatea lor este în
raport cu adâncimea, sediul şi gradul de infectare; plăgile limitate adânci favorizează dezvoltarea
germenilor anaerobi; plăgilor prin înţepare cu creion chimic le trebuie acordată o atenţie deosebită,
mai ales când în plagă, rămân fragmente de creion, deoarece substanţa chimică continuă să
acţioneze şi să distrugă ţesuturile; înţepăturile mâinii pot produce leziuni inflamatorii - determină
panariţii - prin contuzii - în cazul unor contuzii profunde se pot produce leziuni distructive, deci plăgi
ale organelor profunde: creier, muşchi, ficat, splină, rinichi, intestin etc., fără să existe o plagă a pielii
- prin muşcătură de animale – se suprainfectează cu regularitate; pot fi poarta de intrare pt. turbare;
muşcăturile de viperă produc fenomene generale toxiceprin arme de foc – se caracterizează prin
distrucţii mari, sunt foarte complexe simptomatologia plăgilor Simptome locale: - durerea este
variabilă ca intensitate, poate ceda spontan sau după antialgice; reapariţia cu caracter pulsatil atrage
atenţia asupra dezvoltării infecţiei - impotenţa funcţională este partială sau totală şi are drept cauză
durerea sau lezarea elementelor musculo-articulare, osoase sau nervoase Semne obiective: -
prezenţa unei soluţii de continuitate; în plăgile mari, aşa-numitele plăgi cu mari dilacerări, se pot
observa distrugeri mari atât de piele, cât şi de vase, muşchi, nervi, fragmente de oase sau diferite
organe situate în profunzime; uneori, părţi din aceste organe pot să iasă prin marginile plăgii; aceasta
se numeste evisceraţie

- hemoragia este variabilă, ca şi abundenţa sângerării, în funcţie de vasul lezat.

Semne genera/e: - pulsul poate fi rapid - tahicardic

- în plăgi însoţite de hemoragii externe sau interne sau de şoc traumatic.

- tensiunea arterială - dacă scade - denotă prezenţa unei hemoragii sau a unui şoc traumatic

- febra poate avea semnificaţia debutului infecţiei sau resorbţia unor hematoame vindecarea plăgilor
se poate realiza prin vindecare primară, vindecare secundară, vindecare terţiară

Vindecarea primară(“per primam” sau “per primam intentionem”) - este vindecarea ce se obţine de
la început, fără complicaţii; este vindecarea ideală pentru orice plagă operatorie; vindecarea se
produce în 6-8 zile

Vindecarea secundara („per secundam" sau per secundam intentionem"): - în acest tip de vindecare
este întotdeauna prezentă infecţia, spre deosebire de vindecarea primară

Vindecarea tertiară („per tertiam intentionem"): - se produce atunci când o plagă evoluează un timp
pe linia vindecării secundare şi apoi se suturează în scopul scurtării evoluţiei tratamentul local al
plăgilor Tratamentul variază în funcţie de nivelul la care se acordă asistenţa (locul accidentului, la
dispensar sau la spital). Indiferent de nivelul la care se intervine, pentru a îngriji o plagă în mod
corespunzător se cere ca: - îngrijirea să se facă în condiţii de asepsie perfectă - să se asigure, prin
pansament, o bună absorbţie a secreţiilor - plaga să fie protejată de factorii nocivi – termici, infecţioşi
din mediul înconjurător - să fie asigurat un repaus al regiunii lezate Tratamentul local al plăgilor să se
facă cu ajutorul pansamentelor. Evoluţia şi complicaţiile plăgilor Orice plagă accidentală se
consideră contaminată cu microbi chiar din momentul în care s-a produs. În primele 6 ore de la
producerea unei plagi, forţele proprii ale organismului combat efectul nociv al microbilor,
distrugându-i (prin diapedeză, fagocitoză).

Dacă nu s-a tratat o plagă în primele 6 ore microbii, atâtt cei aerobi cât şi cei anaerobi, se dezvoltă
foarte mult. Plăgile netratate în timp util devin purulente, se pot complica cu gangrene gazoase,
flegmoane, abcese, septicemie. De aceea, este necesar un prim ajutor la locul accidentului: -
hemostaza - aplicarea unui pansament protector - transportul accidentatului la o unitate sanitară
îngrijirea plăgilor recente care nu au depăşit 6 ore de la accident - calmarea durerii - toaleta locală
minuţioasă, procedând astfel: - dacă plaga este într-o regiune cu păr, se rade părul în jurul plăgii până
la o distanţă de 6 cm de marginea plăgii - se spală pielea nelezată din jurul plăgii cu apă şi apoi cu ser
fiziologic - se dezinfectează cu alcool iodat 1% sau cu tinctură de iod Atenţie! Pielea din jurul plăgii se
dezinfectează prin badijonare, care începe de lângă plagă şi se îndepărtează de aceasta. Se curăţă,
apoi, plaga cu rivanol 1‰, cloramină 4 ‰ clor activ sau, mai bine, cu apă oxigenată care antrenează
la suprafaţă micii corpi străini prin spuma pe care o produce; apa oxigenată are şi acţiune
hemostatică. Observaţie: extragerea corpilor străini din plagă, precum şi excizarea şi îndepărtarea
ţesuturilor devitalizate sunt realizate de medic; dacă este cazul, va face hemostaza prin ligatura
vasului şi sutura plăgii; aceste plăgi se pot vindeca “per primam”. Atenţie! Este interzisă explorarea
instrumentală oarbă a unei plăgi în afara unui serviciu chirurgical de specialitate. Plăgile vechi Plăgile
care depăşesc 6 ore de la accident se consideră infectate; li se face acelaşi tratament descris mai sus,
însă plaga nu se suturează primar. De retinut: La plăgile septice, pielea din jurul lor se curăţă circular,
de la exterior spre interior. Plăgile vechi, infectate, secretante, nesuturate se aseptizează prin spălări
cu soluţii antiseptice, pansamente locale umede cu cloramină şi rivanol sau soluţie de antibiotic
conform antibiogramei. Pansamentul umed se mai numeşte microclimat umed şi se realizează într-o
tăviţă renală sterilă, în care se îmbibă două-trei comprese cu soluţia indicată Compresa umedă va fi
acoperită cu una-două comprese uscate, apoi se fixează pansamentul, fie prin înfăşurare (bandajare),
fie fixând compresa care acoperă pansamentul cu leucoplast sau cu pansament adeziv; plăgile vechi
se pansează şi se controlează zilnic. Foarte important! Obligatoriu, în ambele cazuri, se face
profilaxia tetanosului, conform Ordinului ministrului sănătăţii, aprobat cu nr. I.M./6730 din
02.03.1995 . Tipuri particulare de plăgi Plăgi prin înţepare cu spini vegetali: - spinul trebuie extras
complet, la nevoie, recurgându-se la incizie chirurgicală - dacă nu s-a extras este posibilă dezvoltarea
unei infecţii (abces, flegmon) Profilaxia antitetanos este obligatorie.