MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ŞI CERCETĂRII AL

REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT „ION CREANGĂ”

DIN CHIŞINĂU

Facultatea Psihologie și Psihopedagogia specială

Catedra Psihopedagogia specială

Programul de studii Psihopedagogia specială

Prenumele, numele autorului

VALENŢELE FORMATIVE ALE APLICAŢIILOR MULTIMEDIA UTILIZATE LA

LECŢIILE DE EDUCAŢIE MUZICALĂ ÎN CLASELE PRIMARE

Teză de an

Conducător ştiinţific:
Ion Ionescu, dr., conf. univ.

Chişinău - 2020
CUPRINS
 Introducere
Actualitatea: Introducerea tehnologiei informaţiei în toate domeniile de activitate a influenţat şi sistemul de
învăţământ. Utilizarea calculatorului în procesul de predare – învăţare – evaluare reprezintă o metodă
modernă de activitate didactică, interactivă şi dirijată. Oricât ar părea de curios, calculatorul, cu toate că
estecapabil să execute o multitudine de operaţii instantaneu, nu poate înlocui profesorul, dar poatesă-l
completeze. Cu siguranţă că, renunţarea la metodele învăţământului tradiţional nu este hotărîre justă, mai
ales în primii ani de şcoală, când influenţa personală a educatorului rămâne determinantă, totuşi utilizarea
tehnologiilor moderne, a softurilor educaţionale reprezintă o necesitate a procesului educativ la
particularităţile individuale ale fiecărui elev. Informatizarea învăţământului reprezintă o realitate a zilei de
astăzi. La orice disciplină se pot folosi softuri educaţionale, făcând posibilă o altfel de înţelegere a
fenomenelor şi a cunoştinţelor.
Scopul lucrarii este de a elabora o aplicație educațională de învăţare la Informatică la tema „Algebra
booleană”, propusă pentru elevii clasei a X-a, de a-l propune ca metodă de îmbunătăţire a performanţelor
şcolare.
Obiectivele cercetării:
1. Analiza problemei de implementare a softurilor educaţionale în învăţământ.
2. Examinarea metodelor de utilizare a TIC la orele de informatică.
3. Elaborarea unui soft interactiv de învăţare la Informatică pentru clasa a X-a.
În primul capitol este descris rolul instruirii asistate de calculator, cît şi locul şi rolul metodei învăţării
asistate de calculator în didactica contemporană, mijloace didactice ale metodei învăţării asistate de
calculator, proiectarea softurilor educaţionale pe categorii de vârstă .
Capitolul doi sunt descries succint metodele TIC de utilizare în procesul de predare-învățare la informatică,
și platformele ce propun diverse aplicații pentru toate disciplinile din învățămînt.
În capitolul trei se descrie aplicaţia elaborată. Sunt prezentate posibilităţile aplicaţiei.
Pentru îmbunătăţirea performanţelor elevilor la tema „Algebra booleană”, mi-am stabilit anumite sarcini de a
elabora activități:
- de completare a tabelelor de adevăr ale expresiilor logice;
- de calcul a valorilor funcției logice pentru toate combinațiile posibile ale valorilor argumentelor;
- de determinare a valorii funcției logice, avînd valorile argumentelor;
- de determinare a echivalenței a două funcții logice;
- de determinare a valorilor funcției logice, cunoscând circuitul logic și valorile argumentelor;
- de identificare a formulei funcției logice y, reprezentate prin următorul circuit logic;
Prin lucrarea ropusă vreau să dovedesc că prin utilizarea calculatorului şi a softurilor educaţionale, elevii
sunt mult mai atraşi de studiu, îşi măresc interesul pentru şcoală, le creşte responsabilitatea, motivaţia
învăţării, îşi lărgesc sfera de cunoaştere.

IMPLEMENTAREA SOFTURILOR EDUCAŢIONALE ÎN ÎNVĂŢĂMÎNT

1.Noţiuni generale
Software Educaţional reprezintă orice produs software în orice format (exe sau nu) ce
poate fi utilizat pe orice calculator şi care reprezintă un subiect, o temă, un experiment. o
lecţie, un curs, etc., fiind o alternativă sau unica soluţie faţă de metodele educaţionale
tradiţionale (tabla, creta, etc.) [1]. El reprezintă o îmbinare a programarii pedagogice şi a
produsului informatic. În prezent, utilizarea calculatorului este empirică, implementarea în
practică este pusa în seama unor personae fara pregătire pedagogică. Întrebarea pe care
probabil mulţi dintre noi o pun în acest context fiind, dacă într-adevăr este nevoie de aceste
schimbări majore, structurale, care pot genera probleme de adaptare unor categorii de
profesori sau elevi. Răspunsul este dat de societatea spre care ne îndreptăm. Societatea
informaţională  nu mai este o previziune de viitor ci o stare de fapt a prezentului, ramâne la
latitudinea fiecăruia cât de repede va şti să facă parte cu adevarat din ea şi aceasta nu numai
ca o cerinţă exterioară, impusă, ci ca o necesitate individuală de armonizare .
Dacă un manual clasic este elaborat de un autor sau mai mulţi autori de specialitate, în
schimb un produs software destinat educaţiei nu poate fi elaborat decât prin colaborarea unor
autori: profesori de specialitate, specialişti IT, psihologi, pedagogi, chiar elevi şi
studenţi. Astfel, lecţiile vor fi atractive şi utile în scopul obţinerii competenţelor avute în
vedere prin programele de studii.

2. Caracteristicile şi importanţa softurilor educaționale

Una din caracteristicile de primă importanţă ale unui soft educaţional este calitatea
interacţiunii cu elevul; de ea depinde măsura în care se produce învăţarea.
O altă caracteristică este flexibilitatea. Modul în care este proiectat softul cu care va
interacţiona elevul, va evidenţia o individualizare a parcursului în raport cu reacţiile elevului,
cu posibilităţile de relevare a dificultăţilor în parcurgerea programului şi de reglare a
instruirii.
Din acest punct de vedere unele soft-uri sunt centrate pe elev (cuprind şi sarcinile de
lucru care să asigure învăţarea), altele sunt centrate pe profesor (prezintă conţinuturile, dar
nu-şi propun şi exersarea).
Metodele de învăţare fac lecţiile interesante, ajută elevii să realizeze judecăţi de
substanţă şi fundamente, sprijină elevii în înţelegerea conţinuturilor pe care sa fie capabili sa
le aplice în viaţa reală.
METODE CU VALEN Ţ E CREATOARE:
- Brainstormingul;
- Metoda ,,ciorchinelui”;
- Turul galeriei;
- Metoda Phillips 6/6 sau 6-3-6;
- Dezbaterea panel;
- ,,Debate”;
- Jocul de rol.
METODE CU VALENŢE ACTIVIZATOARE:
- Metoda cadranelor;
- Ştiu/vreau să ştiu/am învăţat;
- Mozaicul;
- Discuţia;
 - Reţeaua de discuţie;
- Cubul;
- Organizatorii grafici;
- Problematizarea;
- Studiul de caz.
În comparaţie cu aceste metode, învăţarea asistată de calculator prezintă o serie de
avantaje cum ar fi:
- sprijină şi facilitează procesul de învăţare;
- încurajează construcţia activă a cunoştinţelor;
- asigură contexte semnificative pentru învăţare;
- stimulează creativitatea şi competitivitatea, dar şi lucrul în echipă;
- promovează reflecţia;
- stimulează activitatea intelectuală şi dezvoltarea de competenţe;
- informaţia este receptată şi asimilată mult mai eficient;
- procesul de învăţare devine dinamic, intuitiv şi participativ;
- creşte calitatea actului pedagogic;
- eliberează elevul de multe activităţi de rutină;
- reduce timpul de studiu;
- substituie materiale şi instrumente didactice scumpe sau greu de procurat;
- modifică atitudinea faţă de calculator ca instrument de lucru.
În acest caz elevul va fi informat despre ceea ce va învăţa. Cunoaşterea de către elev a
obiectivelor urmărite, a performanţelor pe care va trebui să le realizeze, sporeşte motivaţia şi
favorizează învăţarea. Sub forma unui soft educaţional, prin aplicarea inteligentă a unui set
de reguli, îmbinând plăcutul cu utilul, elevul va atinge scopul propus.

3. Mijloace didactice ale metodei învăţării asistate de calculator

Ca metodă, învăţarea asistată de calculator recurge la un ansamblu de mijloace care să-i permită atingerea
obiectivelor şi formarea competenţelor specifice. Mijloacele didactice specifice metodei sunt programele de
învăţare sau softurile didactice.
Este unanim acceptată o clasificare a soft-urilor educaţionale după funcţia pedagogică specifică pe care o pot
îndeplini în cadrul unui proces de instruire: exersare, prezentare interactivă de noi cunoştinţe, prezentarea
unor modele ale unor fenomene reale (simulare), testarea cunoştinţelor, dezvoltarea unor capacităţi sau
aptitudini printr-o activitate de joc.
Din păcate, în învăţămantul preuniversitar, calculatoarele sunt folosite mai ales pentru predarea şi învăţarea
informaticii, folosirea lor ca instrumente menite să uşureze învăţarea altor materii, este încă în stadiul
incipient. Totuşi, se constată o preocupare concretă pentru utilizarea calculatorului în învăţare, în special în
cadrul ariilor curriculare Matematică şi ştiinţe şi Limbă şi comunicare.
Cercetările întreprinse pe plan internaţional au condus la o serie de concluzii cu privire la eficienta utilizării
soft-urilor educaţionale, în special în perioada în care aplicarea metodei învăţării asistate de calculator a creat
o serie de atitudini pro şi contra:
- avantajele învăţării asistate de calculator în comparaţie cu alte metode sunt evidenţiate prin:
a) modificarea atitudinii faţă de calculator ca instrument de lucru;
b) creşterea eficienţei în studiul disciplinelor exacte, al disciplinelor tehnice, dar şi în cel al limbilor străine şi
al tehnicilor de comunicare;
- în instruirea asistată de calculator, exersarea este eficientă în formarea deprinderilor elementare, în timp ce
sistemele tutoriale sunt mult mai eficiente în formarea deprinderilor intelectuale de nivel superior;
- instruirea asistata de calculator este mai eficientă ca instruire complementară, decît ca forma alternativă;
- prin utilizarea acestei metode, elevii care învaţă încet şi cei rămaşi în urmă caştigă mai mult decat cei
fruntaşi;
- strategiile de instruire şi învăţare bazate pe utilizarea calculatoarelor sunt mult mai eficiente la nivelurile
inferioare, în ciclul preşcolar şi primar, decat în cel gimnazial şi liceal.
În continuare sunt evidenţiate principalele criterii care diferenţiază soft-urile educaţionale şi sunt prezentate
preocupările existente în momentul de faţă, în R. Moldova, în ceea ce priveşte implementarea metodei
învăţării asistate de calculator înînvăţămantul preuniversitar.

4. Aplicaţii informatice cu conţinut educaţional

Prin "soft educaţional" se înţelege un program proiectat în raport cu o serie de coordonate pedagogice:
− obiective comportamentale,
− conţinut ştiinţific specific,
− caracteristici ale populaţiei ţintă şi tehnice (de proiectare):
− asigurarea interacţiunii individualizate,
− asigurarea feed-back-ului secvenţial,
− realizarea evaluării formative;
În sens larg, prin soft educaţional se înţelege orice program proiectat pentru a fi utilizat în instruire. Întrucat
probabil că în momentul de faţă ar fi greu de găsit un domeniu subsumat învăţămantului în care activităţile
rutiniere să nu poată fi preluate de computer - începînd cu cele mai simple lucrări de birotică şi de menţinere
la zi a bazelor de date privind fluxurile şcolare şi terminând cu consilierea profesională asistată - peste tot
sunt întîlnite soft-uri specializate care îşi propun să amplifice puterea de a acumula, stoca şi prelucra
informaţia, precum şi de a lua decizii pe baza procesării rapide a acestei informaţii.
În multe dintre aceste activităţi soft-urile utilizate nu au fost proiectate special pentru domeniul
învăţămantului, ci pentru a rezolva o problema specifică, indiferent de domeniul social în care se utilizează.
Acestea sunt aşa-numitele soft-uri utilitare (editoarele de texte, programele de gestiune a bazele de date,
tabelele matematice, etc.).
Dacă în primele două decenii de istorie a instruirii asistate pe calculator dominau programele de exersare,
ultima perioadă este marcată prin soft-uri complexe, care încurajează construcţia activă a cunoştinţelor,
asigură contexte semnificative pentru învăţare, promovează reflecţia, eliberează elevul de multe activităţi de
rutină şi simulează activitatea intelectuală asemănătoare celei depuse de adulţi în procesul muncii. Toate
aceste elemente fac ca aria activităţilor profesorului să se modifice atât cantitativ cât şi calitativ.
Deoarece zona instruirii şi învăţării reprezintă un evantai problematic variat şi soft-urile educaţionale vor fi
foarte diferite, reprezentînd un context extrem de larg.
Ca dovadă poate servi următorul exemplu: una din problemele importante pe care le are de rezolvat un
profesor este cea a controlului şi planificării instruirii: aici computerul (de fapt, softul proiectat în acest scop)
poate prelua o parte din sarcinile profesorului ca manager al instruirii, şi anume:
• îi prezintă elevului oricând lista detaliată sau sintetică a obiectivelor pe care acesta trebuie să le atingă ca
urmare a parcurgerii cursului respectiv, structura părţilor componente ale cursului, precum şi alte categorii
de informaţii;
• administrează teste pentru a determina progresul elevului, înregistrează datele obţinute şi oferă un feed-
back atât elevului, cât şi profesorului;
• în raport cu informaţiile disponibile recomandă o continuare adecvată a demersului instructiv;
• la nivel de clasă, grup, sau şcoală oferă informaţiile relevante (indicatorii statistici) pe baza cărora se pot
lua decizii privind procesul de instruire.
Evident, un astfel de soft are specificitatea sa; utilizarea lui duce la ceea ce se numeşte Computer-Managed
Instruction (instruire dirijată de calculator).
Destinat unei arii mai restrânse, dar dezvoltate ca profunzime şi varietate, este softul proiectat pentru a fi
utilizat direct în procesul de predare-învăţare, adică în demersul educaţional care poarta numele de instruire
asistata de calculator.
Pentru o primă rafinare conceptuală a acestei zone se poate referi la o clasificare a soft-urilor educaţionale
după funcţia pedagogică specifică pe care o pot îndeplini în cadrul unui proces de instruire: prezentare de noi
cunoştinţe, simulare (prezentare de modele ale unor fenomene reale), exersare, testare, dezvoltare a unor
capacităţi sau aptitudini, jocuri educative.
Soft-uri de exersare (Drill-and-Practice). Soft-urile de acest tip intervin ca un supliment al lecţiei din clasă,
realizand exersarea individuală necesară însuşirii unor date, proceduri, tehnici sau formării unor deprinderi
specifice; ele îl ajută pe profesor să realizeze activităţile de exersare, permiţând fiecărui elev să lucreze în
ritm propriu şi să aibă mereu aprecierea corectitudinii răspunsului dat.
Soft-urile interactive pentru predarea de noi cunoştinţe. Soft-urile de acest tip creează un dialog (asemănător
dialogului profesor-elev) între elev şi programul (mediul) respectiv. Interacţiunea poate fi controlată de
computer (dialog tutorial) sau de elev (dialog de investigare). Termenul generic de tutor desemnează softul
în care "drumul" elevului este controlat intergral de computer. De regula, un tutor preia una din funcţiile
profesorului, fiind construit pentru a-l conduce pe elev, pas cu pas, în însuşirea unor noi cunoştinţe sau
formarea unor deprinderi după o strategie stabilită de proiectantul softului. Ca de exemplu, se propune de
AEL o aplicație de studiere a temei „Recursivitatea prin exemple”:
 Dacă un profesor îl obligă pe elev să urmeze un anumit drum în învăţare, softul de
investigare foloseşte o altă strategie: elevului nu i se prezintă informaţiile deja structurate
(calea de parcurs), ci un mediu de unde elevul poate să-şi extragă toate informaţiile (atât cele
declarative, cât şi cele procedurale) necesare pentru rezolvarea sarcinii propuse sau pentru alt
scop, pe baza unui set de reguli. În acest fel, calea parcursă depinde într-o mare măsură de
cel care învăţă (atât de nivelul lui de cunoştinţe, cât şi de caracteristicile stilului de învăţare).
În ultimii ani se proiectează şi se experimentează medii de învăţare cu o interacţiune extrem
de complexă, bazată pe utilizarea inteligenţei artificiale; demersul este cunoscut sub numele
de "instruire inteligentă asistată de calculator".
Soft-uri de simulare. Acest tip de soft permite reprezentarea controlată a unui fenomen sau sistem real, prin
intermediul unui model cu comportament analog. Prin lucrul cu modelul se oferă posibilitatea modificării
unor parametri şi observării modului cum se schimbă comportamentul sistemului. Ca exemplu, platforma
AEL propune o aplicație de simulare a oscilațiilor armonice (http://advancedelearning.com
/materiale/__new/fiz/65_Oscilatii_si_unde_mecanice/M5/index.html):

Soft-uri pentru testarea cunoştinţelor. Reprezentand poate gama cea mai variată, întrucât specificitatea lor
depinde de mai mulţi factori – momentul testării, scopul testării, tipologia interacţiunii (feed-back imediat sau nu) –
aceste softuri apar uneori independente, alteori făcând parte integrantă dintr-un mediu de instruire complex. Ca
exemplu, platforma AEL propune un test grilă de evaluare a cunoștințelor la tema „Recursivitate”
(http://advancedelearning.com/materiale/ __new/inf/Recursivitatea_prin_exemple/M6_Test%20grila%20de
%20evaluare%20a%20cunostintelor/index.html):
 Jocuri educative. Softuri care sub forma unui joc – urmăresc atingerea unui scop, prin aplicarea inteligentă a
unui set de reguli – îl implică pe elev într-un proces de rezolvare de probleme. De obicei se realizează o simulare a
unui fenomen real, oferindu-i elevului diverse modalităţi de a influenţa atingerea scopului. Ca de exemplu un joc
educativ la geometrie (http://www.primarygames.com /math/slicegeom/):

Una dintre caracteristicile de primă importanţă ale unui soft educaţional este calitatea interacţiunii cu
utilizatorul (elevul): de ea depinde măsura în care se produce învăţarea.
O altă caracteristică este flexibilitatea, un reflex al complexităţii modului în care este proiectat softul cu care
va interacţiona elevul, evidenţiind o individualizare a parcursului în raport cu reacţiile elevului, cu posibilităţile de
relevare a dificultăţilor în parcurgerea programului şi de reglare a instruirii.
Din acest punct de vedere unele soft-uri sunt centrate pe elev (cuprind şi sarcinile de lucru care să asigure
învăţarea), altele sunt centrate pe profesor (prezintă conţinuturile, dar nu-şi propun şi exersarea ce poate merge pană la
individualizarea demersului).

UTILIZAREA METODELOR TIC ŞI A CALCULATOARELOR LA ORELE DE INFORMATICĂ

1. Utilizarea metodelor TIC

Multe studii mai puţin ample au identificat un impact pozitiv al anumitor activităţi
utilizând TIC. Burrill (1602) a sintetizat rezultatele a 43 de studii şi a concluzionat că, într-un
mediu suportiv propice în sala de clasă, dispozitivele grafice portabile pot ajuta elevii să
înţeleagă mai bine conceptele informatice, să-şi amelioreze nivelul performanţei, precum şi
deprinderile de a rezolva probleme. Clark-Wilson (1608) a evaluat relevanţa utilizării
softwar-ului TI-NspireTM şi a descoperit că acesta ar putea fi un instrument de sprijin pentru
dezvoltarea înţelegerii informaticii în rândul elevilor [9].
În ceea ce priveşte rezultatele cercetării asupra metodelor de predare, nu se poate
spune că instrumentele TIC îmbunătăţesc performanţele la matematică în sine, însă, mai
degrabă, că metoda este mai adecvată pentru anumite teme şi în context specific. Rezultatele
cercetării privitoare la pedagogia eficace sugerează că repertoriul unui profesor ar trebui să
fie alcătuit dintr-o varietate de metode şi este foarte probabil că utilizarea TIC ar trebui să
facă parte din acest repertoriu. Profesorii care doresc să fie eficienţi la clasă ar trebui să ştie
cum să utilizeze acest instrument pentru a aduce beneficii.
Raportul de impact al TIC a descoperit că, deşi profesorii recunosc importanţa
utilizării TIC în învăţământ, ei întâmpină probleme, atunci când vine vorba să adopte aceste
tehnologii. Rezultatul este că foarte puţini profesori au inclus utilizarea TIC în metodele lor
de predare. Printre barierele privind utilizarea TIC, raportul menţionează, printre altele, lipsa
abilităţilor TIC din partea profesorilor, lipsa motivaţiei sau a încrederii de a utiliza
instrumentele TIC, formarea inadecvată a profesorilor, absenţa sau dotarea slabă cu TIC în
şcoli, precum şi problemele legate de sistemele tradiţionale de predare din şcoli.
Datele colectate sugerează aşadar că, deşi elevii au acces la computer, utilizarea
calculatorului la orele de informatică este o metodă foarte răspândită. Acest lucru se aplică
atât în ţările unde curriculum-ul naţional conţine recomandări cu privire la utilizarea
calculatorului la orele de informatică, precum şi în ţările care nu au astfel de recomandări.
Raportul Eurydice din 1611 cu privire la „Datele cele mai relevante cu privire la procesul de
învăţare şi inovaţie prin intermediul TIC în şcolile din Europa” ajunge la concluzii similar.
Raportul demonstrează că profesorii sunt încurajaţi prin intermediul recomandărilor,
sugestiilor sau materialelor suport distrbuite de la nivel central să utilizeze varietatea
instrumentelor TIC de hardware şi software în sala de clasă – iar acest lucru se aplică în
aproape toate ţările europene, la toate disciplinele de bază din curriculum.
Utilizarea instrumentelor TIC la ore este recomandată în majoritatea ţărilor.
Rezultatele cercetării arată că anumite instrumente TIC utilizate în anumite contexte pot avea
un efect pozitiv, ceea ce sugerează că regulamentele ar trebui să detalieze când se aşteaptă un
rezultat pozitiv sau dacă, la fel ca în cazul altor metode de predare, expertiza profesorilor
privind selectarea celor mai potrivite modalităţi de utilizare a TIC ar trebui să fie la nivel
superior. În ceea ce priveşte selecţia celor mai potrivite metode de predare, acest lucru
implică necesitatea unei formări profesionale intensive în domeniu. Cu toate acestea, în
practică, computerele sunt utilizate destul de rar la orele de curs [9].
Rezultatele învăţării:
• sunt formulări mai clare a ceea ce elevii ar fi capabili să facă;
• permit mai multă flexibilitate profesorilor în întocmirea planificării materiei;
• pun mai puţin acent pe conţinutul de predat şi mai mult accent pe formarea
competențelor;
• furnizează părinţilor mai mute detalii concrete despre performanţele elevilor;
 • permit profesorilor şi directorilor de şcoli să fie mai răspunzători de standardele de
performanţă (probabil parafraza “achiziţiilor”?) a elevilor;
• se pot adresa deprinderilor de gândire la nivel superior;
• acceptă stiluri de învăţare şi forme de gândire diferite.

2. Utilizarea calculatorului în procesul de predare-învățare-evaluare

Majoritatea studiilor par să tragă aceeaşi concluzie şi anume că un computer poate fi un lucru util, însă numai pentru
anumite activităţi specifice. Cu toate acestea, computerele s-au dovedit utile doar în anumite situaţii:

• Atunci când au fost utilizate pentru calcule simple, pentru rezolvarea exerciţiilor, precum şi pentru munca practică şi
verificare;

• Atunci când au redus din munca cognitivă a elevilor, pentru ca aceştia să se poată concentra mai bine asupra altor
concepte matematice mai complexe;

• Atunci când au fost utilizate cu scop pedagogic, reprezentând un element important în procesul de predare, precum şi în
cel de învăţare.

În aproape toate ţările europene, exceptând Belgia (comunitatea germană) şi România, curricula conţine recomandări sau
material suport pentru utilizarea computerului în predarea disciplinilor. Anumite ţări menţionează însă şi anumite limite în acest
sens.

În contextul pregătirii elevilor, despre impactul utilizării TIC, computerelor, activităţilor de grup şi temei pentru acasă
sunt disponibile dovezi mai puţin concludente. Îndrumările naţionale despre utilizarea acestor strategii sunt rare, excepţie find
utilizarea TIC, care este promovată sau indicată în toate statele. Metoda de predare care urmăreşte conexiuni cu viaţa cotidiană, nu
poate ignora tehnologia (TIC). Totuşi, va fi încă nevoie de mai multă cercetare şi de dovezi clare despre beneficiile utilizării TIC
la activităţile de învăţarepentru a îndruma utilizarea şi abilitarea de a fi aplicate eficace [8].

TIC a devenit un motor important al vieţii de zi cu zi şi al activităţii economice. Majoritatea covârşitoare a oamenilor în
Europa de astăzi utilizează un computer pentru o varietate de scopuri; pentru tânara generaţie în special, utilizarea unui computer
este o activitate normală, de zi cu zi. Integrarea calculatoarelor în domeniul educaţiei reflectă aceste tendinţe.

Folosirea cu succes a calculatoarelor în contexte educaţionale depinde nu numai de disponibilitatea lor, dar şi de
familiarizarea utilizatorilor cu acestea. Acest lucru este valabil şi pentru accesul la Internet.

Indicatorii raportului trasează un tablou al unei populaţii - şi mai ales o populaţie de elevi - complet integrată într-o lume
multimedia.

3. Instrumente TIC care favorizează dezvoltarea competenţelor din programele şcolare

Utilizarea calculatorului în activitatea didactică la disciplinele socio-umane permite elevilor:

- să dobândească deprinderea de a întreţine un dialog interactiv cu calculatorul, care devine acum un

partener de lucru;
- să-şi dezvolte capacitatea de învăţare interactivă şi de înţelegere a avantajelor pe care aceasta le
oferă;
 - să înveţe cum să beneficieze de accesul la informaţii prezentate în moduri diferite de vizualizare;
- să resimtă sprijinul oferit de multiplele reprezentări statice şi dinamice în exersarea competenţelor şi
în aprofundarea înţelegerii şi reţinerii cunoştinţelor noi;
- să recunoască avantajele lecţiilor interactive şi să fie încurajaţi să lucreze în ritmul şi stilul propriu,
să îmbine în mod echilibrat activităţile de învăţare individuală cu cele de învăţare colaborativă;
- să recunoască şansele oferite de feedback-ul secvenţial şi operativ în validarea imediată a
răspunsurilor şi autoreglării, în stimularea autoinstruirii şi încurajarea autonomiei în învăţare, condiţie
esenţială, în perspectivă, pentru a putea face faţă cerinţelor învăţării continue.

Integrarea TIC în activităţile de predare-învăţare-evaluare nu se rezumă, însă, la utilizarea

calculatorului ca mijloc modern pentru activităţile de instruire ci implică mai multe niveluri de integrare,
respectiv [10]:

1. utilizarea unor echipamente, computere, telefoane (inclusiv, cele mobile), removable media, radio-
ul sau alte echipamente comunicaţionale de înaltă frecvenţă, televiziunea, dispozitivele digitale sau analogice
de înregistrare (inclusiv DVD şi video), camerele de filmat, fotocopiatoarele, imprimantele (sau alte aparate
de acest gen);

2. integrarea unor componente TIC în strategiile tradiţionale de învăţare – cum ar fi, spre exemplu,
utilizarea prezentărilor PowerPoint;

3. modificarea metodei de predare în funcţie de noile tehnologii şi resurse multimedia;

4. un nou rol al cadrului didactic, cum ar fi, spre exemplu, cel de facilitator al învăţării;

5. proiectarea întregului demers didactic în manieră integratoare în baza unui anumit model teoretic,
a unei noi paradigme a învăţării - cea constructivistă, spre exemplu.

Toate aceste schimbări, de conţinut, generează schimbări calitative la nivelul întregii activităţi, o mai
mare eficienţă a activităţii didactice, în conformitate cu actualele schimbări calitative în educaţie, o nouă
manieră de a aborda problemele - cu accent pe inter şi transdisciplinaritate.

4. Metode şi formularea sarcinilor de învăţare prin utilizarea TIC în procesul de învăţămînt

Integrarea TIC în procesul de predare-învăţare-evaluare la disciplinele socio-umane este atât necesară

cât şi posibilă, facilităţile oferite de noile tehnologii permiţând optimizarea metodologiei didactice prin
integrarea acestora în strategii euristice, participative, bazate pe acţiune/ interacţiune, implicare, participare,
cadrul didactic asumându-şi rolul de moderator/ facilitator/ comunicator al unor activităţi de învăţare. Prin
integrarea noilor tehnologii, elevii nu mai sunt receptori pasivi de informaţie ci devin căutători activi de
cunoştinţe şi participanţi activi pe tot parcursul lecţiei. Strategiile interactive se bazează pe cooperarea între
elevi în timpul lecţiei, astfel încât învăţarea va fi rezultatul interacţiunii dintre aceştia, pe de o parte, dintre
aceştia şi cadrul didactic, pe de altă parte. În acelaşi timp, asemenea strategii permit valorificarea experienţei
personale în însăşi procesul învăţării, în sensul „învăţării experienţiale” promovată prin studiul disciplinelor
socio-umane.
 Valorificarea resurselor software în activitatea didactică la disciplinele socio-umane contribuie la
optimizarea unor metode şi tehnici de instruire precum:
- rezolvarea de probleme;
- mozaicul;
- activităţile bazate pe proiecte;
- învăţarea prin descoperire;
- investigaţia;
- simularea;
- proiectul;
- portofoliul.
Potrivit secvenţelor prezentate elevul este pus în situaţia de a se confrunta cu deciziile pe care le ia, în
condiţiile asumării rolului de producător/întreprinzător. Din perspectiva elevului, principalele avantaje ale
utilizării softului educaţional - în cazul particular al lecţiei menţionate - sunt legate de următoarele aspecte
[13]:
- implicarea activă în procesul de învăţare şi de construcţie a cunoaşterii;
- accesarea de informaţii – a unor informaţii suplimentare (prezentate la rubrica Info) – ca suport
pentru opţiuni şi decizii, premisă pentru înţelegerea necesităţii fundamentării deciziilor, fie economice, fie
din alte domenii;
- confruntarea imediată cu efectele deciziilor luate ca potenţial producător, prin feedback-ul oferit de
program. Din perspectiva cadrului didactic, avantajele utilizării AEL în cadrul lecțiilor, sunt legate de
următoarele aspecte:
- cadrul didactic poate selecta momente din lecţiile AEL şi poate organiza activităţile de învăţare în
scopul realizării competenţelor;
- poate decide modul concret de lucru al elevilor în clasă şi poate interveni oricând cu precizări şi
explicaţii suplimentare;
- poate încheia activitatea de învăţare prin realizarea unei discuţii cu elevii referitoare la întrebările
fundamentale la care trebuie să răspundă producătorul prin activitatea economică pe care o desfăşoară.

CONCLUZIE

Societatea informaţională  nu mai este o previziune de viitor ci o stare de fapt a prezentului, ramâne la
latitudinea fiecăruia cât de repede va şti să facă parte cu adevarat din ea şi aceasta nu numai ca o cerinţă
exterioară, impusă, ci ca o necesitate individuală de armonizare.
Ca metodă, învăţarea asistată de calculator recurge la un ansamblu de mijloace care să-i permită atingerea
obiectivelor şi formarea competenţelor specifice. Softul educaţional reprezintă o îmbinare a programarii
pedagogice şi a produsului informatic.
În cadrul cercetării am analizat probleme de implementare a softurilor educaţionale în învăţământ; am
examinat metodele de utilizare a TIC la orele de informatică; am elaborat un soft interactiv de învăţare la
Informatică pentru clasa a X-a la tema „Algebra booleană”. Pentru această temă sunt create 6 activități de
învățare:
- completarea tabelelor de adevăr ale expresiilor logice;
- calculul valorilor funcției logice pentru toate combinațiile posibile ale valorilor argumentelor;
- determinarea valorii funcției logice, avînd valorile argumentelor;
- determinarea echivalenței a două funcții logice;
- determinarea valorilor funcției logice, cunoscând circuitul logic și valorile argumentelor;
- identificarea formulei funcției logice y, reprezentate prin următorul circuit logic;
Introducerea calculatorului în procesul didactic şi învăţarea asistată de calculator prefigurează doar
schimbări calitative în tehnologia didactică, domeniu care asigură scurtarea timpului de evaluare obiectivă a
calităţilor mijloacelor de învăţământ şi a metodelor, reţinând pe cele care se impun valoric:
-individualizarea activităţilor de învăţare;
-intervenţia în corectarea modului de asimilare a unor secvenţe informaţionale, evidenţiind ordonarea logică
a conţinutului informaticii pedagogice, cât şi mecanismul psihologic al actului comunicării şi învăţării
şcolare.
În concluzie, nu trebuie să ne mai întrebăm dacă instruirea se îmbunătăţeşte prin utilizarea calculatorului în
învăţare, ci cum pot fi utilizate mai bine calităţile unice ale acestuia: interactivitatea, precizia, capacitatea de
a oferi reprezentări multiple şi dinamice ale fenomenelor şi, mai ales, faptul că pot interacţiona cu fiecare
elev în parte, iar utilizarea softurilor educaţionale urmăreşte îmbunătăţirea a performanţelor şcolare.
Consider că aplicația educațională elaborată la tema „Algebra booleană”, propusă pentru elevii clasei a X-a,
este o metodă de îmbunătăţire a performanţelor şcolare. Astfel, lecţiile vor fi atractive şi utile în scopul
obţinerii competenţelor avute în vedere prin programele de studii.
 BIBLIOGRAFIA
1. Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare “Ghid metodologic de implementare a TIC în
curriculumul naţional”, Bucureşti - 2011. [accesat 10 martie 2017]; URL:
http://tic.ncit.pub.ro/Ghid%16general%16TIC_.pdf
2. Anatol Gremalschi, Iurie Mocanu, Ludmila Gremalschi „Informatica. Manual pentru
clasa a X-a” , Editura Prut Internaţional – Chişinău, 2010.
3. Ministerul Educației „Bacalaureat 2010 la INFORMATICĂ” , Editura Liceum – Chişinău,
2010.
4. Ministerul Educaţiei „Informatica. Curriculum pentru învăţămîntul liceal” Chişinău,
2010.
5. Mihai Oltean, Crina Groşan „Delphi 7.0 în 160 de aplicaţii”, Editura Albastră - 2004.
6. Anastasiei M., “Metodica predării informaticii”, Univ. “Al. I. Cuza”, Iaşi, 2004.
7. Mihăileanu N. N., “Lecţii la informatică”, Bucureşti, EDP.
8. Androulla Vassiliou „Datele cheie referitoare la învăţare şi inovare prin intermediuul TIC
în şcolile din Europa 2011” - 2011[accesat 13 martie 2017]; URL:
http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/documents/key_data_series/129ro.pdf
9. Androulla Vassiliou, Comisarul responsabil pentru Educaţie „Învăţământul matematic în
Europa” - 2011[accesat 13 martie 2017]; URL:
http://eacea.ec.europa.eu/education/eurydice/documents/thematic_reports/82RO.pdf