Compunerea

narativă

Compunerea narativă are la

bază narațiunea , mod de
expunere, ce constă într-o
succesiune de întâmplări,
fixate într-un anumit timp și
spațiu.

-întâmplările sunt legate

cauzal și urmăresc
momentele subiectului-
expozițiunea, intriga,
desfășurarea acțiunii,
punctul culminant și
deznodământul;
 -prezența reperelor spațio-
temporale;
-relatarea este făcută de un narator
la persoana I sau a III-a;
-îți imaginezi un element
declanșator al evenimentelor (un
conflict, o intrigă);
-personajele participante la acțiune
să fie adecvate contextului și nu le
dai nume proprii decât dacă ți se
specifică acest lucru;
 -creezi cel puțin un moment de suspans
(un punct culminant) povestești apoi cum
s-a soluționat conflictul (în deznodământ);
-poți folosi interogații retorice (,,Ce se
auzea în depărtare?, Ce trebuia să
facă?’’), semne punctuație cu rol stilistic
(punctele de suspensie, semnul exclamării),
redarea unor elemente non-verbale
(,,Zâmbetul lui forțat trăda că ceva nu era
în ordine…’’)
-finalul compunerii poate
conține impresia despre
întâmplarea povestită,
un enunț moralizator
(,,Acea întâmplare m-a
marcat profund și m-a
ajutat să înțeleg…’’)