Aşa am aflat, relatată de Dan, „povestea Ancăi (Ionescu) Berceanu“.

Ne prinsese
miezul nopţii în grădina mirosind a tei, din Cotroceni. Îndrăgostit cum eram de
toate detaliile vieţii lui Noica şi încredinţat că niciodată viaţa unui filozof n-a
fost scutită de prea omenescul oricărei vieţi, am fost fericit să văd cum se
risipea ceaţa care stăruise pînă atunci în mine ori de cîte ori venea vorba despre
persoana aceasta de care era legată, se spunea, singura iubire pasională din viaţa
lui Noica. Una care se terminase apoi, ca în horror-ul politic orwellian, cu
anchetarea şi condamnarea ambelor personaje. Noica fusese arestat în seara zilei de
11 decembrie 1958 la Cîmpulung Muscel, unde se afla în al zecelea an de domiciliu
forţat. O lună mai tîrziu, la Bucureşti, va fi arestată şi Anca Berceanu. Un bun
roman ar putea povesti vieţile celor două personaje care, în datele lor esenţiale,
aveau atît de puţine puncte în comun. Care dintre ele e oare mai fascinantă?

Cert e că povestea lui Dan Casassovici m-a ajutat să dau carne unei abstracţii
celebre. M-a ajutat să aşez în coordonatele vieţii ceea ce pînă atunci plutise în
spaţiul unei „legende“ care refuza să se închege.