Stupăritul pastoral

Condiţii şi circumstanţe

În vederea practicării pastoralului apicultorul trebuie să cunoască:

 flora meliferă dintr-o anumită localitate,

 perioadele de înflorire şi durata lor,
 numărul stupilor repartizaţi în localitatea respectivă (care nu trebuie să fie
suprasaturată cu albine),
 specificul localităţii în care merge,
 starea culturilor şi eşalonarea lor,
 izvoarele şi fântânile cele mai apropiate cât şi posibilităţile de aprovizionare,
 regulile sanitar-veterinare stabilite pentru stupăritul pastoral,
 drumul ce trebuie parcurs.

Odată ajuns la destinaţie apicultorul trebuie să înştiinţeze Primăria, Ocolul Silvic etc. de
prezenţa sa, pentru a fi anunţat în cazul efectuării unor tratamente cu fungicide.

Practicarea pastoralului nu asigură întotdeauna producţii mari. Există atâtea condiţii şi

circumstanţe pentru ca floarea să secrete nectar încât nici un stupar nu poate să aibă
siguranţă că merge la sigur.

Organizarea pastoralului

Planul deplasării în pastoral trebuie pregătit din vreme, stabilind:

 numărul de stupi ce vor fi transportaţi,

 vetrele temporare,
 procurarea mijloacelor şi documentelor de transport cu respectarea legislaţiei în
vigoare,
 efectuarea tratamentelor antivarroa etc.

Densitatea recomandată

Densitatea recomandata de stupi la hectar este următoarea:

 14-18 colonii la salcâm,

 6-10 la tei,
 1-2 la floarea soarelui,
 0,5 la bostănoase în culturi intercalate,
 1-2 în culturi pure,
 4-6 la leguminoasele perene,
 3-5 la zmeuriş.
 Închiderea stupilor
Stupii nu se pot închide oricum şi oricât. Închiderea stupilor în perioadele în care se fac
stropiri cu insecticide să se facă cu ajutorul unor dispozitive speciale, tip triunghi de aerisire,
care pot fi folosite şi în timpul deplasărilor prelungite în pastoral, cu condiţia ca acestea să fie
bine prinse de pereţii stupilor. În situaţiile în care transporturile se vor face la distanţe foarte
mari stupii se vor asigura şi cu apă în faguri.

Metode si mijloace
Stupăritul pastoral cuprinde aspecte organizatorice, ştiinţifice, tehnice, economice etc. În
cazul nerespectării regulamentului privind organizarea stupăritului pastoral, a normelor
sanitar-veterinare, a codului silvic şi a oricăror reglementări legale, se aplică sancţiuni.
Stupăritul pastoral se practică în două forme: cu stupii vărsaţi (transportaţi cu ajutorul unor
camioane, remorci etc.);cu ajutorul pavilioanelor apicole special amenajate, existând o
multitudine de tipuri şi variante constructive.

Pregătirea deplasării stupinelor

Înainte de a se efectua deplasarea familiilor de albine se execută din vreme recunoaşterea
masivelor melifere, stabilindu-se locul în care urmează a fi amplasată stupina. Pentru a se
evita strivirea albinelor fagurii trebuie să fie bine fixaţi, asigurându-se şi un spaţiu de refugiu,
deasupra cuibului. Circulaţia aerului se asigură prin deschiderea sitelor de ventilaţie. Dacă
stupii sunt foarte puternici este nevoie să li se asigure spaţiu suplimentar de refugiul
albinelor. Pentru eliminarea bioxidului de carbon acumulat pe timpul transportului cele mai
bune rezultate se obţin dacă pe fundul stupilor se practică un orificiu prevăzut cu pânză
metalică. Dacă în stupi se află miere nematurată este bine să stropim fiecare colonie cu apă
(circa 1 litru), ori vom transporta stupii cu urdinişurile deschise având montate şi sitele de
ventilaţie deasupra ramelor. Trebuie avut grijă însă ca sosirea la destinaţie să se facă în
primele ore ale dimineţii iar la destinaţie să se pulverizeze pe deasupra sitelor apă. Pe timpul
transportului se fac scurte opriri de control. Toamna şi primăvara dacă timpul este friguros
transportul se poate continua chir şi pe timpul zilei. După instalarea stupilor la nouă vatră se
instalează adăpătorul. La aşezarea pe noua vatră se va avea în vedere ca plasarea stupilor
să nu fie în aceeaşi direcţie cu cea a vecinului căci dacă stupina va fi amplasată în spatele
altei stupine vom pierde o parte din culegătoare. La câteva ore după deschiderea
urdinişurilor se acoperă sitele şi se desfac legăturile care au fixat părţile componente.

Valorificarea unor tehnologii noi

Pentru a nu avea neplăceri la transport trebuie să folosim cu precădere faguri armaţi sau
ramele trebuie însârmate atât orizontal cât şi vertical (cel puţin pe mijloc). Pavilioanele
apicole sunt net superioare stupinelor divizate sau clasice. Dezavantajele acestora pot fi
înlăturate prin adaptări de dispozitive cum ar fi cele referitoare la cele 2 puncte redate mai
jos:
Împerecherea mătcilor în stupina pavilion.

Mătcile ies din familie pentru împerechere şi la înapoiere nu mai revin

dacă nu au un semn distinct vizibil, necesar pentru orientarea lor.
Înlăturarea neajunsului se face prin:

 vopsirea tuturor feţelor stupilor în culori diferite: galben, maro, crem, albastru, bleu,
alb etc. suprafaţa vopsită nedepăşind 0,4-0,5 metri pătraţi;
 aplicarea unor forme confecţionate din plăcuţe de tablă cât mai variate pe feţele
stupilor (ţinându-se cont de modul de percepţie al albinelor);
 folosirea unor repere (arbuşti, pietre, steaguri etc.);
 nucleele de împerechere vor fi plasate la înălţimi diferite, in apropierea pavilionului,
cu urdinişurile orientate cât mai variat.

Paravânturile

Paravânturile, folosite la urdinişuri, duc la eliminarea aproape în totalitate a curenţilor reci,

mărindu-se astfel efectivul de albine. Nefolosirea acestor paravânturi determină încetarea
ouatului mătcii de timpuriu - toamna, iar primăvara depunerea ouălor începe mult mai târziu
decât în stupii plasaţi jos şi feriţi de curenţii reci. Familiile de albine intră astfel în iarnă cu
efective îmbătrânite şi uzate, iar primăvara pier mai timpuriu, neavând timp suficient să se
dezvolte până la primul mare cules. Dacă avem paravânturi montate la pavilion, acesta se
poate orienta în orice direcţie, fără a lua în seamă din care parte bate vântul. Paravânturile
se pot confecţiona din tablă de aluminiu de 1 mm grosime şi pot fi mărite sau micşorate în
raport de dorinţă şi necesităţi. Pentru detalii se poate consulta Apicultura în România, 12
decembrie 1986.

Culesurile târzii
Ca surse de cules la sfârşitul verii se pot folosi fâneţele din luncile râurilor, zonele inundabile,
grădinile de zarzavat, bostănoasele etc., care până la efectuarea arăturilor de toamnă oferă
culesuri de întreţinere.
 Management apicol
Cei 3 factori esentiali pentru obtinerea unor bune rezultate in practica si
productia apicola sunt:

1. Detinerea unei stupine bine organizate

2. Existenta unei bune baze melifere si
3. Conditii pedo-climatice optime.

Lipsa unuia dintre acesti 3 factori duce inevitabil la compromiterea recoltei si la pierderi
insemnate pentru apicultor.

1. Detinerea unei stupine bine organizate

A. Interventii de rutina

în perioada de vara
Se iau masurile de rigoare pentru:

 preintâmpinarea roirii,
 se asigura apa (in adapatoare asezate la umbra si spalate cât mai des),
 se practica pastoralul la plantele melifere,
 se urmareste extragerea mierii la timp,
 se ofera toate conditiile optime pentru cules si pentru mentinerea albinelor in stare activ

Culesurile naturale sunt mult mai eficiente decât hranirile stimulente, datorita aportului de
nectar si polen proaspat. Pentru aceasta se practica apicultura de tip pastoral.

În perioada de toamna

1. Perioada preliminară

Este perioada lunilor iulie-septembrie, perioada intens folosita pentru cresterea unui numar
cât mai mare de albine, lucru care se realizeaza prin:

 strâmtorarea cuibului (se ridica magazinele),

 stabilirea prezentei si calitătii mătcii ,
 asigurarea spatiului de ouat (in timpul sezonului activ e necesar ca ponta matcilor sa nu fie stingherita
din lipsa celulelor goale pentru puiet; de regula ramele Dadant au suficient spatiu pentru cresterea
puietului). Toamna, in cazul blocarii lor cu miere sau pastura este indicata aducerea in centrul cuibului a
fagurilor bine alesi de la rezerva (mai inchisi la culoare, cu celule regulate, fara defecte sau celule de
trântori, cu miere in coroane (1,5 kg cel putin pentru a nu crea un gol in mijlocul cuibului). În situatia in
care apar blocari masive se pot folosi chiar si faguri complet goi.
 păstrarea in cuib doar a fagurilor inchisi la culoare, cu provizii de calitate (se face analiza mierii pentru
a se depista eventuala miere de mana),
 montarea la urdinisuri a gratiilor de protectie contra soarecilor (dupa 15 septembrie),
 reducerea corespunzătoare a urdinisurilor (câte 2 cm pentru fiecare interval bine ocupat cu albine),
reducerea exagerata favorizând dezvoltarea umiditatii si mucegaiurilor, asigurarea unor provizii de
calitate, asigurarea spatiului necesar cresterii puietului,mentinerea familiilor in stare activa prin
hraniri stimulente, asigurarea caldurii in stup, inlocuirea matcilor epuizate, folosirea familiilor
ajutatoare temporare sau permanente
 2. Revizia de toamna propriuzisa

Revizia de toamna propriu-zisa se face la sfârsitul lunii septembrie sau in prima

parte a lunii octombrie, când cea mai mare parte a puietului a eclozionat, cuibul
restrângându-se la numarul de faguri bine acoperiti, marginiti de diafragme si de
materiale termoizolante.

Observatiile care se fac cu acest prilej se refera la:

 Numarul:
o intervalelor,
o fagurilor (strict raportati la puterea familiei),
o fagurilor cu puiet (daca mai exista),
o kg de provizii lasate in cuibul de iernare,
 Calitatea:
o matcii,
o fagurilor cu provizii,
o familiilor (starea de sanatate),
 Asigurarea:
o caldurii in cuib (cuibul trebuie bine delimitat la spatiul bine ocupat de albine;
nu se recomanda lasarea fagurilor dupa diafragma pe timpul iernii intrucât
exista pericolul formarii gresite a ghemului de iernare; urdinisurile se reduc si
se asigura izolarea termica prin amplasarea de materiale termoizolante
deasupra podisorului si dupa diafragma).
o proviziilor de calitate (polenul si mierea in cantitati insuficiente antreneaza
fenomene de carenta: lipsa de vitalitate, sensibilitate mai mare la boli si
reducerea longevitatii). Consumul de hrana este mai scazut in primele luni ale
iernii, pâna la aparitia puietului (700-800 g), crescând apoi la 1,5-2 kg lunar.
Este gresita ideea ca lipsa hranei se poate suplini in primavara cu sirop de
zahar. În aceasta perioada majoritatea albinei este uzata, albina tânara e in
formare si inca in cantitate mica, prelucrarea zaharului scurtând viata
albinelor. În cazul inlocuirii mierii de mana cu sirop de zahar (administrat in
lunile iulie-august) mierea de zahar nu trebuie sa depaseasca 50% din totalul
proviziilor. Iernarea familiilor exclusiv pe miere din sirop de zahar declanseaza
diareea si nosemoza.
o conditiilor optime de iernare (se are in vedere ca fiecare colonie sa dispuna la
timpul potrivit de albina multa, tânara si neuzata, provizii de calitate, fara
umiditate, avand asigurata linistea pe tot parcursul iernarii).

Definitivarea pregatirilor de iernare:

inlocuirea matcilor defecte sau epuizate se realizeaza mult mai usor toamna
decât vara (prin unificarile tarzii cu roii formati pe timpul verii), evitând botcile
de salvare si de roire naturala, urmarindu-se ca materialul nou introdus sa fie
crescut din suse valoroase.
descapacirea fagurilor cu provizii insuficiente (se trec dupa diafragma si
daca timpul permite, se descapacesc pentru ca albinele sa transporte mierea
in cuib).
prevenirea furtisagului (nu trebuie neglijata stiut fiind ca atunci când culesul
inceteaza brusc si incepem extractia mierii sau hraniri neglijente albinele devin
nervoase si se ataca intre ele putând provoca decimarea stupinei).
definitivarea aranjarii cuiburilor folosind cele trei variante (indiferent de
varianta aleasa se va urmari sa nu se lase in cuib faguri cu mai putin de 1,5-2
kg miere). Astfel vom avea:
familiile normale (1,5 kg albina) = 5 rame (3 cu miere, 2 cu pastura si miere)
>> 15 kg provizii;
familiile puternice (2-2,5 kg) = 6 rame >> 18 kg provizii;
 familiile foarte puternice (2,5-3,5 kg) provenite din unificarile târzii = 7 rame =>
18-20 kg provizii; acestea pot fi iernate si pe 10 rame (25 kg provizii);
familii slabe (1-1,5 kg) = 4 rame >> 12 kg provizii;nucleele de rezerva (700-
900 g albina) = 3 rame => 9 kg provizii, iernând mai multe intr-o cutie de stup,
impachetate corespunzator. Sub acest numar iernarea devine riscanta si chiar
daca recuperam o parte din albine acestea nu prezinta nici o garantie pentru
cules).
Variante de iernare, in functie de necesitati. Modul de amplasare a rezervelor
de hrana poate fi bilaterala, centrala sau unilaterala, ultimele doua fiind mai
putin indicate, exceptie facând cazul familiilor mai slabe si cu rezerve
insuficiente.
Varianta I iernare (fagurii cu provizii pe margine si cei cu celule goale si
coroana in mijloc (coroana având cel putin 2 kg). Este varianta cea mai
recomandata, conditia fiind existenta proviziilor corespunzatoare si existenta
unor familii puternice.
Varianta a II-a iernare (fagurii cu provizii in centru si cei cu celule goale (1/2
rama) pe margini. Aceasta varianta se foloseste in cazul coloniilor puternice
când proviziile nu sunt in cantitate suficienta, fiind un fel de varianta de
salvare.
Varianta a III-a iernare (fagurii cu miere sunt aranjati in ordine descrescatoare
de la un capat la celalalt). Aceasta varianta este recomandata atunci când
iernam câte 2 familii slabe in aceeasi cutie de stup.

În perioada de iarna
Albinele de iernare pot trai 180 de zile. In mod obisnuit, daca pregatirea familiilor s-a facut
corespunzator inca din toamna, incepand cu sfarsitul lunii iulie, pe timpul iernii nu prea mai
avem ce sa facem in stupina, exceptan situatiile neprevazute cum ar fi: curatirea zapezii,
alungarea pasarilor, soarecilor etc.

Agenda apicultorului in perioada de iarna

 instalarea gratiilor la urdinis;

 controlul periodic al urdinisurilor si inlaturarea albinelor moarte;
 controlul ghemului de iernare care trebuie sa aiba intre 15 si 25 cm (ghemul ideal fiind cel ce se intinde
pe 7 faguri, adica 25 cm);
 inlaturarea zapezii de pe urdinisuri si de pe vatra stupinei,
 stimularea zborului general de primavara si
 inceperea hranirilor stimulative cu turte de miere.
 În perioada de primavara
Aceasta perioada tine de la iesirea din iarna si pâna la jumatatea lunii aprilie.
Este perioada in care puterea familiei este aproape aceeasi cu cea din toamna, ritmul
de inlocuire al albinei batrâne depinzând de o serie de factori cum ar fi:

 cantitatea si calitatea hranei din cuib,

 calitatea matcii si ritmul de ouat,
 pastrarea caldurii cuibului,
 existenta unui cules de intretinere sau a unei hraniri stimulente.

Revizia sumara

Se efectueaza la o temperatura de 14-16 grade C, imediat dupa zborul general

de curatire, cu scopul de a se stabili starea familiilor si a se lua masuri imediate
de indreptare a starilor anormale. Este o lucrare mai putin importanta, putându-
se sari direct la revizia generala. La stupii cu funduri mobile se curata
fundurile.Stupii gasiti bezmetici sau orfani se unifica cu alte familii.

Revizia generala

Este o lucrare care se face dupa aproximativ o saptamâna de zbor intens, la o

temperatura ridicata (peste 18-20 grade C), cere multa exigenta si de felul in
care se face depinde dezvoltarea viitoare a coloniilor de albine. La efectuarea
acestei revizii putem intâlni urmatoarea situatie:

 familii foarte slabe = sub 2 intervale;

 familii slabe = 3-4 intervale;
 familii mijlocii = 4-5 intervale;
 familii puternice = 6-7 intervale;
 familii foarte puternice = 7-8 intervale.

Familiile care la sfârsitul lui martie, inceputul lui aprilie, nu au cel putin 4
intervale bine populate sunt considerate slabe si necesita luarea unor masuri
de ajutorare. În cazul in care starea lor nu se datoreaza unor conditii subiective
(familii nou formate, foste nuclee de rezerva etc.) este de preferat sa le
unificam, stiut fiind ca pastrarea acestora se va manifesta ca un adevarat
parazitism pe seama familiilor de baza, incarcând nejustificat pretul de cost al
productiei realizate pe stupina si contribuind la degenerarea fondului genetic.
În cazul in care ne ocupam cu cresterile de matci ele pot fi totusi pastrate ca
material biologic pentru formarea roilor ce vor primi matci selectionate,
provenite din familii recordiste si crescute in conditii cu totul deosebite.

La aceasta revizie fagurii cu puiet nu trebuie scosi afara pentru observare, nici nu se cauta
matca, caci puietul scos din stup poate sa raceasca. Fagurii pot fi priviti de sus in golul
ramas in stup prin departarea ramelor. Pentru ca stupul sa nu piarda prea multa caldura este
indicat ca pe deasupra ramelor sa punem o paturica protejata de o folie de plastic, sau un
linoleum.

Calitatea puietului va fi apreciata dupa:

 modul compact sau "în mozaic" al puietului,

 existenta celulelor goale printre cele cu puiet indicând o matca cu deficiente, lipsa
pasturii sau existenta unei boli.
 Calitatea fagurilor:

 Fagurii cu celule de trântori, gasiti in mijlocul cuibului, daca nu au inca puiet de

lucratoare, vor fi scosi, exceptie facând coloniile din lotul de prasila.
 Fagurii cu prea multa miere se descapacesc pe portiuni mici si numai de la mijloc in
jos, mierea fiind mutata de albine in coroanele altor faguri din cuib, lasând celulele
goale, numai bune pentru ouat.
 Petele de diaree gasite pe rame se razuiesc si se spala cu o cârpa muiata intr-un
dezinfectant (hipermanganat 1‰ sau amoniac 10%, ori solutie de formol 20%).
Daca numarul fagurilor este prea mare fata de puterea de acoperire a coloniei, se
lasa in stup numai fagurii bine acoperiti plus alti 2 de acoperire cu miere, spatiul gol
de dupa diafragma completându-se cu materiale termoizolante.

Îndreptarea situatiilor critice

Coloniile gasite:

 fara puiet sau bezmetice vor fi unificate sau desfiintate,

 bolnave, cu vadite semne de nosemoza sau cele reduse ca populatie se unesc cu
altele de acelasi fel formând o colonie puternica careia i se da o matca noua (Izolam
aceasta colonie si o tratam pâna la completa vindecare).
 mici dar cu matci tinere merita sa fie pastrate ca unitati independente sub forma de
nucleu, având grija sa primeasca, la timpul potrivit, sprijin de la coloniile mai puternice
din stupina (puietul larvar fiind inlocuit cu puiet capacit ridicat din coloniile puternice
care, la rândul lor vor creste puietul larvar); operatia aceasta ajuta ambelor colonii
(oferind de lucru doicilor coloniilor puternice);
 fara hrana vor primi miere in faguri sau in pungi (câte 2 kg odata).

Strâmtorarea si largirea cuibului

Odata cu Revizia principala cuibul se strâmtoreaza la numarul de faguri bine ocupati

cu albine.

 Fagurii mucegaiti se elimina din stup si sunt inlocuiti cu faguri cu provizii de la

depozit.
 Pâna la sfârsitul lunii martie cuiburile nu se largesc, ci se tin strânse pentru ca
familiile sa aiba suprafete mari cu puiet in faguri.
 Dupa trecerea momentului critic al schimbarii albinei si aparitia albinei tinere in
cantitate tot mai mare, se trece treptat la largirea cuibului, la inceput numai cu faguri
inchisi la culoare, cu celule de albina, fara celule de trântori sau deformate. Operatia
de largire se executa atunci când albinele ocupa bine toti fagurii si au trecut pe fetele
exterioare ale fagurilor laterali. Fagurii folositi pentru largirea cuibului se stropesc cu
apa indulcita cu miere sau se umplu cu sirop asezându-se câte unul in cuib, alaturi de
ultimul fagure cu puiet.
 Spargerea cuibului (introducerea fagurilor in centrul cuibului), din 7 in 7 zile, nu se
practica decât atunci când vremea s-a stabilizat pe deplin si numai la familiile
puternice ce ocupa minim 3-4 faguri cu puiet si au cel putin 5-6 intervale albina, de
obicei la inflorirea pomilor fructiferi.
 Daca vom folosi faguri artificiali la largirea cuibului, pe timpul infloririi pomilor, acestia
vor fi asezati mai spre margine si dupa inceputul claditului pot fi ridicati, asigurând un
numar cât mai mare de faguri ce vor fi folositi pe timpul culesului de salcâm.
 Revitalizarea familiilor slabe

Se face in doua etape:

1. Etapa A - desi este recomandata de unii autori, nu o recomand intrucât uzeaza

prematur albina si poate duce la aparitia diareei, in cazul in care zborul de curatire
intârzie - are o durata de 55-60 de zile si se incadreaza in general intre 20 ianuarie -
20 martie, timp in care vom incerca sa determinam albinele sa consume cantitati
sporite de hrana energetico-proteica (nu sirop).
2. Etapa B - este foarte eficienta, mai ales in cazul practicarii pastoralului - are o durata
de 30-35 de zile si se incadreaza intre 20 martie si 20-25 aprilie, când vom
aplica hraniri pe baza de sirop, cu miere descapacita in faguri sau cu turte cu miere in
pungi de plastic, taiate pe anumite portiuni, in vederea usurarii accesului albinelor.
Decuparea pungilor necesita o oarecare experienta, avându-se in vedere existenta
riscului naclairii albinelor, in situatia in care mierea nu este cristalizata suficient de
puternic; in cazul in care pungile nu sunt taiate suficient, albinele nu au acces la
miere.

B. Interventii de urgenta
Pe timpul iernii
Îndreptarea starilor anormale

 În cazul in care albinele au iesit in numar mare deasupra ramelor, se intervine urgent
cu turte cu miere.
 Chiar si introducerea unei rame cu miere la marginea ghemului se poate face pe loc,
avându-se mare grija ca la desfacerea ramelor din cuib albinele din ghem sa nu cada
pe fundul stupului. Introducerea matcii in cazul familiilor orfane se poate face de
asemenea pe loc, matca putând fi data direct, fara a mai fi introdusa in cusca.
 Daca depistam soareci, se deschid stupii, se scot fagurii neocupati de albine, se
presara grâusor otravit, se inlatura fagurii stricati si se astupa toate orificiile facute.
 În cazul in care vatra stupinei este inca acoperita de un strat de zapada, se
recomanda curatirea acesteia sau imprastierea pe deasupra de cenusa, nisip, paie,
coceni, rumegus, frunze uscate etc., spre a feri de inghet albinele obosite intoarse de
la zborul de curatire, atunci când se odihnesc inainte de a se intoarce in stup.

Pe timpul sezonului activ

O interventie in cuibul albinelor echivaleaza cu una intr-un organism al oricarei

fiinte vii, dezmembrarea cuibului generând tulburari ce se reflecta in:

 nervozitatea albinelor,
 furtisag,
 productie slaba, si
 predispozitie la boli.
 În apicultura se recomanda:

 simplificarea metodelor de lucru,

 folosirea unei tehnici inaintate,
 pricepere si organizare astfel incât cu un numar redus de ore si de persoane sa
ingrijim un numar cât mai mare de stupi.

În vederea punerii in practica a acestui deziderat trebuie sa ne obisnuim a

diagnostica situatiile nedorite fara a deschide stupii, prin ascultare, miros si
observare, cercetând si notitele pe care le avem de la ultimul control.

Observatii la urdinis

A. Activitatea normala in stupina:

 albinele intra si pleaca grabite; daca am introdus suficienti faguri claditi nu este
necesar sa mai deranjam albinele;
 prezenta numeroasa a albinelor la adapator indica prezenta masiva a puietului;
numarul mare de culegatoare de polen = prezenta unei matci prolifice si a unui
cuib extins;
 albine multe ce zboara la amiaza sau când soarele bate direct pe urdinis =
iesirea la zbor a albinei tinere;
 trântori scosi la urdinis fara a mai fi lasati sa intre (stând ingramaditi pe
scândura de zbor sau pe peretele frontal) = criza de nectar in natura;
 daca dupa introducerea unei botci activitatea de la urdinis este buna in
comparatie cu a altor stupi si daca saltând podisorul albinele sunt linistite,
inseamna ca ori au botca, ori matca neimperecheata, ori matca care a inceput
sa oua;
 albine care-si balanseaza abdomenul stând pe scândura de zbor la urdinis
intoarse cu capul spre largul câmpului, este dovada unui cules intens;
 orientarea cu capul spre urdinis este indiciul unui cules pe sfârsite; albine ce
cad greoaie pe scândura de zbor indica culesul bogat;
 albinele care mai intârzie facând câteva rotocoale in zbor indica un cules slab;
urdinisuri brumate in zilele reci de primavara, dovedesc ca in interior se afla o
colonie puternica cu mult puiet in cuib;
 când albinele ies rar dar câte doua odata, populatia stupului e slaba; cantitatea
de miere adunata ne-o indica cântarul de control.

B. Prezenta unei boli sau intoxicatii in stupina:

 albine ce tremura din aripi si abia merg leganându-se pe scândura de zbor iar pe
oglinda stupului se afla multe albine moarte si unele trag sa moara, se
târâie neputând zbura = boala (acarioza, boala de padure, paratifoza sau
nosemoza);
 puietul eliminat in stare de nimfa este o dovada a lipsei pasturii (coloniile trebuie
hranite cu substante proteice) sau a unei boli a puietului;
 eliminarea din stup a păsturii intarite si pietrificate este dovada excesului de
umiditate (impietrirea puietului);
 cadavre de albine tinere nedezvoltate pe deplin, arată că in cuib se află larvele
fluturelui de gaselnita care ataca si puietul in celule;
 prezenta larvelor moarte sau a unor resturi pietrificate sunt semne de boala sau
puiet racit si de asemenea trebuie intervenit la toti stupii pentru a vedea despre ce
este vorba;
 daca albinele iesind la zbor lasa materiile fecale pe scândura de zbor sau pe
peretele frontal, colonia este bolnava de diaree sau chiar de nosemoza;
 C. Alte stari anormale:

 resturi de albine pe scândura de zbor si pe oglinda stupului indica posibilitatea

unei boli sau prezenta soarecilor in stupina;
 urme de cristale de miere scoase afara pe urdinis, dovedesc cristalizarea mierii in
faguri ceea ce duce la infometarea albinelor daca nu sunt ajutate;
 zborul la o temperatura mai coborâtă (9-10 grade C) indica lipsa apei pentru
cresterea puietului; pentru a verifica nevoia de apa a albinelor intindem la urdinis un
deget inmuiat in apa (daca albinele incep sa linga apa trebuie sa intervenim dând apa
in hrănitor, sau introducem pe urdinis un tifon umezit, care se alimenteaza cu apa
dintr-o sticluta asezata afara); daca albinele sorb apa din scursorile grajdurilor le vom
oferi apa cu sare si substante proteice;
 daca la zborul de curatire ies si trântori inseamna ca matca este batrâna sau s-a
imperecheat toamna târziu, existând si riscul ca sa fi ramas neimperecheata
(observatia se va nota la partida si chiar daca matca incepe sa oua normal, va fi
schimbata in cursul verii, caci in mod obisnuit o astfel de matca nu este prolifica;
 larvele de trântor eliminate in aprilie-mai, sunt semne ca albinele nu au rezerve
suficiente de hrana si trebuie intervenit cu hrana;
 numarul mic de culegatoare de polen la unii stupi indica situatia critica a unei
colonii slabe;
 când culegatoarele de polen lipsesc cu totul, cu toate că la alţi stupi acestea
activează din plin, este un indiciu clar al lipsei matcii;
 albine care nu activeaza, paza sporită, activitate timidă la urdinis = lipsa matcii sau
o alta anomalie (matca plecata la imperechere, aerisire deficitară etc.) = trebuie
gasita cauza;
 zbor intens si dezordonat de albine, multe ies si se intorc imediat la urdinis, altele
alearga pe peretele stupului sau in lungul scândurii de zbor, parca ar cauta ceva;
ridicând podisorul, fara sa folosim fum, albinele parca plâng = matca disparuta de
curând;
 albine care intârzie sau nu ies deloc din stup este semnul unei stari critice care
trebuie imediat lamurita si pe cât posibil indreptata: colonie moarta sau muribunda
(albinele vor fi stropite cu sirop caldut), albinele nu pot iesi din cauza urdinisului
infundat cu albine moarte;
 albine putine care intra si ies agale pe urdinis iar la ascultare se aude un zumzet
domol si plângator = familie bezmetica (atentie! matca poate sa piara si prin
scuturarea ramelor);
 lupta dintre albine pe scândura de zbor indica inceputul unui furtisag; daca in
acelasi timp este si un zbor activ si sovaielnic, inseamna ca furtisagul este in toi si
trebuie sa intervenim;
 activitatea intensa a trântorilor in luna mai este un semn al pregatirii de roit;
 aglomerarea albinelor pe peretele frontal sau sub urdinis (asa numita "barba")
avertizeaza apicultorul ca roitul e aproape, sau ca trebuie sa largeasca cuibul;
 zborul intens, foarte abundent si aparent dezordonat, in fata unui stup arata ca
familia respectiva e in curs de roire si trebuie incepute lucrarile de prindere a roiului;
 grup de albine in numar de 10-12 stând pe pamânt in fata stupului, este dovada ca
matca acelui stup a murit si este eliminata din stup.

Observatii la ascultare

 matca care cânta = in stup sunt mai multe botci care au ramas nedistruse dupa
roire;
 zgomotul si ventilatia abundenta produse pe timpul serii si al noptii = cules intens;
 activitate slaba la toti stupii si liniste desavârsita pe timpul noptii = criza de nectar;
 zumzet ascutit, prelung si plângator urmat de liniste totala = colonie orfana;
 zumzet scurt si grav ce apare atunci când ciocanim putin stupul = colonie normala.

Observatii la mirosire

Miros neplacut care iese pe urdinis = loca sau alta boala.

 2. Existenta unei baze melifere
Conditiile unei bune baze melifere
1. sa aiba cât mai multe, cât mai variate plante nectarifere si sa fie cât mai apropiate
de vatra stupinei;
2. sa ofere cules de primavara, de vara si de toamna in vederea cresterii unui
contingent cât mai mare de albine tinere pentru iarna.

Raza economica de zbor

Se inregistreaza mai intai suprafetele de teren ce intra in perimetru stupinei,

dupa modul lor de folosinta, ca de exemplu: plantatii pomicole, fânete naturale,
paduri etc. Raza economica de zbor in jurul stupinei este de 1,5-2 km, ceea ce
practic corespunde la o suprafata de 938 sau 1250 ha. Din productia totala de
nectar se ia in calcul conventional numai o treime, stiut fiind ca in cursul unui
sezon apicol, albinele nu pot valorifica mai mult, datorita timpului nefavorabil si
concurentei altor insecte (albine salbatice, viespii, furnici).

Stabilirea numarului optim de stupi

F = M/m in care:

F reprezinta numarul familiilor de albine, M reprezinta 1/3 din productia totala de miere, iar m este necesarul de
miere pentru o familie de albine pe timpul unui an, aproximativ 130 kg (inclusiv hrana pentru roi (9 kg) si mierea
marfa planificata de 30 kg pe familia de albine) .

Pomii razleti din vatra satelor sau de pe marginea drumurilor se inventariaza

numeric, apoi raportat la media ce revine la unitatea de suprafata se determina
suprafata ocupata de acesti pomi daca s-ar afla in masiv. Flora erbacee
spontana ce se afla pe diferite suprafete fiind diversa, inventarierea se va face
dupa modul de folosinta (pasuni sau fânete naturale).

Alegerea vetrelor de stupina

Se va face in functie de existenta resurselor nectaro-polenifere. La stabilirea vetrei

permanente este contraindicata:

 depasirea numarului de 100 de stupi,

 asezarea stupilor:pe locuri denivelate (unde exista pericolul baltirii apelor), in
apropierea cailor ferate, a drumurilor intens circulate, a grajdurilor de animale si a
lacurilor mari.
 Vetrele stupinelor personale de la orase si sate:trebuie alese la o distanta de cel putin
20 m de drumurile circulate de vehicule cu tractiune animala, iar in cazul in care acest
lucru nu este posibil, se iau masuri ca intre stupi si drum sa se ridice un gard inalt prin
care albinele nu pot zbura, fiind obligate sa zboare la inaltime mai mare, fara a mai
impiedica circulatia oamenilor si animalelor.
 La stabilirea vetrei temporare se va tine cont de:

 distanta fata de alte stupine,

 situarea drumurilor de acces (evitand pe cat posibil situarea in imediata lor
apropiere, stiut fiind ca orice accident ivit din cauza albinelor implica
responsabilitatea apicultorului) si accesibilitatea stupinei pe orice vreme
(autobuze, trenuri, mijloace auto),
 adapostirea de vânturi si de arsita soarelui etc.

Asezarea stupilor

Se recomanda ca:

 stupina sa fie ferita de vânturile dominante;

 pozitionarea stupilor sa fie catre sud-est, pentru a determina albinele sa inceapa
zborul cât mai timpuriu prin patrunderea soarelui pe urdinis;
 stupii sa aiba o pozitie orizontala cu o usoara inclinare spre fata, la o inaltime de cel
putin 15-20 cm de sol;
 fiecare stup sa fiecat ma bine individualizat, distanta ideala dintre ei fiind de: 3 m pe
rând si de 4 m intre rânduri (când sunt asezati in forma de sah), 5 metri pe rând (când
sunt asezati perechi), sau de 6 metri pe rând (când sunt asezati câte 2-3 in semicerc
si cu urdinisurile in directii diferite ).

3.Condiii pedoclimatice favorabile şi capacitatea

nectariferă
Acestea se refera la:

 capacitatea nectariferă,

compozitia solului si
 tipul de clima ce pot influenta in bine sau in rau producerea nectarului.

Capacitatea nectarifera

Capacitatea nectarifera precum si concentratia nectarului in zahar variaza in

functie de:

1. specie,
2. vârstă (secretia maxima de nectar la unii arbori fiind intre 20-40 ani),
3. varietatea plantei,
4. pozitia florilor pe planta sau în inflorescenţă (florile de la baza faceliei sau teiului, spre
exemplu, secreta mai mult nectar decât cele de pe vârf),
5. stadiul infloririi,
6. momentul optim al secretiei de nectar (plante ca floarea soarelui, isopul, salvia inregistreaza
un maxim de secretie dimineata, in timp ce teiul alb, dupa amiaza),intensitatea secretiei de nectar (la
unele plante secretia de nectar nu incepe sub 10 grade C, devine optima intre 20-32grade C si apoi
scade treptat pâna la + 35 grade Celsius; la majoritatea plantelor melifere temperatura optima a secretiei
nectarului este cuprinsa intre 16-25 grade Celsius).
 Compozitia solului

Aerisirea si umiditatea solului de 45-75 % ofera conditiile optime pentru

secretia nectarului. Tipul de sol si ingrasamintele minerale influenteaza de
asemenea secretia de nectar (azotul in cantitati excesive are efect defavorabil
asupra secretiei in timp ce fosforul, magneziul si calciul au efect favorabil).

Clima

Toate razele solare directe si intense provoaca ofilirea plantelor si diminuarea

activitatii nectarifere. Plantele ce au nectariile adapostite in profunzime (trifoiul
roşu) produc, in zilele cu soare, de 2-5 ori mai mult nectar in timp ce plantele cu
nectariile la suprafata (hrisca, mustarul) secreta mai mult mustar in zilele cu o
nebulozitate mai mare. Ploile moderate si vântul cald favorizeaza productia de
nectar, in timp ce precipitatiile abundente influenteaza negativ in timpul
infloririi. Umiditatea optima este de 60-80%. Vânturile si seceta au o influenta
negativa, productia de nectar putând inceta uneori cu desavârsire.