TEMA.

8 Rolul investițiilor internaționale directe

1.Esența circulații internationale a capitalului.Formele lui
2.Rolul deosebit al investițiilor directe în R.M
3.Amploarea investițiilor internationale directe,repartizarea lor în economia mondială
contemporană

În economia mondială se fac simţite modificări calitative care converg spre aşa numita
globalizare a economiei şi producţiei şi o tot mai accentuată interdependenţă dintre economiile
naţionale.
Aceste tendinţe au la bază două fenomene
– unul de natură tehnologică – progresul informaticii, al comunicaţiilor şi transporturile
care fac posibile cele mai sofisticate combinaţii de activităţi productive şi de servicii;
– unul de natură economică – reducerea barierelor naturale şi artificiale în calea fluxurilor
internaţionale de mărfuri şi servicii, de capital şi de ştiinţă.
Evoluţia economiei mondiale poate fi caracterizată, în principal, prin următoarele:
– creşterea producţiei materiale şi diversificarea structurii acesteia în care statele
dezvoltate deţin ponderea principală, ritmurile cele mai mari şi nivelul tehnologic cel mai înalt.
Astfel, se intensifică disproporţia dintre ţările dezvoltate şi cele subdezvoltate, cu serioase pericole
sociale şi de altă natură;
– tendinţa unei creşteri necontrolate a populaţiei, cu consecinţe nefaste mai ales asupra
ţărilor subdezvoltate;
– apariţia unor crize mondiale de resurse – criza energetică, mai ales, concomitent cu
intensificarea cercetărilor pentru descoperirea de noi resurse şi de reciclare a unor surse utilizate
în procesul de producţie şi de desfacere;
– disproporţia dintre acumulările de capital lichid şi nevoia de astfel de capital în alte
zone şi ţări ale lumii;
– intensificarea rolului unor organizaţii internaţionale, în plan economic, financiar şi
valutar, cu efect asupra interdependenţelor economice internaţionale;
– intensificarea proceselor de integrare economică şi chiar politică, mai ales în zona
Europei şi Americii;
– adâncirea şi creşterea complexităţii fenomenului de interdependenţă internaţională.
Economia mondială este caracterizată de o serie de mutaţii structurale care fac posibile şi
necesare ample proiecte de investiţii internaţionale.
Printre mutaţiile substanţiale în structura economiei mondiale putem menţiona:
a) decuplarea economiei produselor secundare de economia produselor primare;
b) decuplarea producţiei materiale de forţa de muncă;
c) intensificarea mişcărilor de capital în circuitul economic internaţional;
– trecerea la lanţul de distribuţie şi la bursele de mărfuri în locul pieţelor tradiţionale.
Investiţiile străine directe se definesc ca “proprietatea unui rezident străin asupra unor active
(mijloace fixe) cu scopul de a controla folosirea acestor active” Particularitatea lor o constituie
tocmai controlul exercitat de către investitor asupra activelor în care a fost făcută investiţia, control
pe care pun accentul toate definiţiile. Investiţiile străine directe constau în transferul unui “pachet
industrial” în care sunt cuprinse capital, tehnologii, metode de organizare industrială, expertiză
managerială, cunoştinţe de marketing etc., ce permit investitorului să exercite dreptul de control
asupra investiţiei. Totuşi, este greu de definit ce înseamnă control. Investiţiile internaţionale au
avut, în special în ultimele trei decenii, un impact puternic asupra creşterii economice, a comerţului
exterior şi a structurilor productive din toate ţările lumii, fiind o componentă importantă şi deosebit
de dinamică a fluxurilor economice internaţionale.
Investiţia reprezintă cumpărarea de proprietăţi, acţiuni, obligaţiuni etc., sau depunerea de
bani la instituţii financiare în scopul argumentării unui venit (dobândă, dividend, chirie etc.) şi a
unei creşteri de capital.
Modalităţile concrete prin care un agent economic poate realiza o investiţie cu componentă
internaţională sunt:
 construirea “pe loc gol” a unei societăţi comerciale sau deschiderea unei filiale a celei
existente într-o altă ţară;
 achiziţionarea unei firme străine sau fuziunea cu o astfel de firmă;
 crearea unor societăţi mixte;
 cumpărarea de acţiuni de pe o piaţă străină sau emise de o altă firmă din altă ţară;
 cumpărarea de obligaţiuni de pe o piaţă străină sau emise de o firmă străină;
 acordarea unui credit financiar unui agent economic dintr-o altă ţară sau unui agent
economic străin;
 încheierea unui contract internaţional de leasing cu componenta investiţională.
Investiţiile directe presupun existenţa a cel puţin două părţi distincte: agentul economic
emitent şi agentul economic receptor.
Prin prisma raportului ce se stabileşte între agentul economic emitent şi cel receptor se pot
distinge investiţiile directe şi investiţiile de portofoliu. În literatura de specialitate şi în practica
tranzacţională se apreciază că, atunci când investiţia presupune transferarea către agentul emitent
al fluxului investiţional a posibilităţii de control şi decizie asupra activităţii receptorului avem
de-a face cu o investiţie directă. Dacă participarea investitorului străin este majoritară şi are ca
obiect o investiţie în unităţi de producţie importante prin aportul lor la PIB şi prin calitatea
acestui aport, investitorul respectiv poate fi considerat investitor strategic.
Investitorii străini participanţi la asemenea investiţii comune pot fi clasificaţi în:
– investitori strategici, cu o participare de cel puţin 30% la capitalul social;
– investitori de control, cu o participare de 30% la capitalul social;
– investitor majoritar, cu o participare de minim 51% la capitalul social.
În cazul în care investiţia nu presupune statutarea unui astfel de raport, este vorba de o
investiţie de portofoliu. Investiţia de portofoliu reprezintă întotdeauna un plasament pur financiar,
o investiţie financiară.
Creşterea economică mondială, dar mai cu seamă în statele dezvoltate, determină, la rândul
său, importante creşteri ale volumului de ISD internaţionale. Studii în materie au estimat că la un
procent de creştere a PIB în statele dezvoltate revine o creştere de 3,5% a volumului şi fluxurilor
de ISD.
Principalele căi prin care se realizează aceste ISD sunt fuziunile şi achiziţiile de firme. În
anii postcomunişti, în Europa, această tendinţă este mai evidentă şi în conceptele de privatizare ale
statelor aflate în tranziţie. Contribuţia investiţiilor străine directe la creşterea economică a ţărilor
în curs de dezvoltare derivă din rolul întreprinderilor multinaţionale în economia mondială şi din
evoluţiile care prefigurează schimbări rapide în cadrul creşterii economice în lume. Deşi primesc
numai un sfert din fluxurile de investiţii străine directe, ţările în curs de dezvoltare depind mai
mult decât ţările dezvoltate de întreprinderile multinaţionale în privinţa investiţiilor, tehnologiilor,
pregătirea şi calificarea forţei de muncă, accesul pe pieţele externe şi alţi factori stimulativi ai
dezvoltării. Efectele investiţiilor străine directe asupra economiilor ţărilor în curs de dezvoltare
descrise anterior sunt valabile şi pentru ţările în tranziţie. Totuşi, având în vedere nivelul încă
scăzut al investiţiilor străine directe în aceste ţări şi distribuţia lor inegală, impactul lor pentru
economiile în tranziţie este, cu câteva excepţii, destul de mic. Iată câteva dintre aspectele specifice
acestor ţări. Investiţiile străine au introdus concurenţa şi beneficiile ei în acele sectoare industriale
şi de servicii care au fost neglijate în economiile centralizate. Spre exemplu, întreprinderi
multinaţionale ca Young & Rubican, McCanu Erikson şi altele au creat concurenţa în domeniile
publicităţii şi reclamei care s-a intensificat prin apariţia de noi întreprinderi străine sau locale. La
fel s-a întâmplat şi cu piaţa asigurărilor, piaţa băuturilor răcoritoare (Coca Cola, Pepsi Cola) şi a
telecomunicaţiilor (Siemens, Alcatel). Cu toate acestea, procesul de deschidere a pieţelor,
asigurarea transparenţei şi aplicarea regulilor de concurenţă nu este decât la început. În concluzie,
în economia mondială se fac simţite modificări calitative care converg spre aşa-numită
globalizare a economiei şi producţiei şi o tot mai accentuată interdependenţă între economiile
naţionale. În acest context investiţiile străine directe au înregistrat în ultimele decenii o adevărată
explozie în tranzacţiile internaţionale
Nevoia de capital străin rezidă, în majoritatea cazurilor, în incapacitatea propriilor
economii naţionale de a satisface nevoia de capital pentru refacerea economică şi relansarea
investiţiilor, care riscă să arunce aceste economii în totală dependenţă de lumea dezvoltată, cu
grave consecinţe pe termen mediu şi lung. Pe de altă parte, această nevoie de capital străin este
amplificată şi de nivelul tehnologic mult rămas în urmă al dotărilor şi producţiei industriale din
ţările aflate în tranziţie. Retehnologizarea întreprinderilor din aceste ţări este pusă în prim-planul
strategiilor de dezvoltare pe termen scurt de către toate statele est-central-europene,
retehnologizare fără de care competitivitatea sectorului real al acestor economii devine deosebit
de precară. Capitalul străin este perceput ca un element important şi esenţial pentru dezvoltarea
economică din Republica Moldova. Influenţa acestuia asupra economiei naţionale este dublă. Pe
de o parte, este vorba de fluxuri de credite, împrumuturi şi investiţii prin care capitalul străin poate
completa resursele financiare naţionale în aplicarea programului de macrostabilizare, iar pe e altă
parte, acesta joacă un rol fundamental în restructurarea economiei şi realizarea procesului de
dezvoltare. Capitalul străin reprezintă mai mult decât un simplu flux de resurse externe, fiind, de
fapt, un suport în efectuarea unor inevitabile ajustări structurale în economia naţională. Un rol cu
totul deosebit, în acest context, este jucat de investiţiile străine directe (ISD), ce au reprezentat
pentru toate ţările din Europa Centrală şi de Est, inclusiv pentru R.Moldova, dar şi pentru ţări din
alte regiuni, un catalizator al trecerii la economia de piaţă şi al dezvoltării economice. Fluxurile de
ISD joacă un rol din ce în ce mai important în internaţionalizarea structurilor productive în
economia contemporană. Acestea, alături de capitalul autohton, participă direct la procesul de
dezvoltare a economiilor naţionale şi contribuie considerabil la sporirea competitivităţii acestor
economii. Creşterea ISD este unul din factorii de bază, care contribuie la creşterea nivelului
producţiei industriale, ameliorarea complexă a economiei naţionale, soluţionarea problemelor ce
ţin de renovarea bazei tehnice şi tehnologice, precum şi a fondurilor fixe ale întreprinderilor.
Existenţa unui impact pozitiv al investiţiilor străine directe asupra bunăstării şi creşterii
competitivităţii ţărilor receptoare este pe deplin recunoscută.